PRODUCȚIA EMISIUNILOR

RADIOFONICE
 RADIO-UL ÎN SISTEMUL MASS MEDIA

“Nimeni nu stie destul astăzi. ToȚi vrem să fim informaȚi.

Cu privire la ce? Nu stim exact. Dar am voi să stim, să aflăm, să
putem spune – într-o lume în care, în orice clipă, avem impresia
că se întâmplă ceva, fără ca noi să fim la curent. Există, în
vremuri de mare densitate, cum sunt cele de azi , o supremă
valoare, din care omul îsi face hrană zilnică: informaȚia. Să stii
ceva, chiar inexact, dar să stii. E aproape ca un narcotic”. (Din
volumul Constantin Noica, « 21 de conferinȚe radiofonice.
1936-1943 »)
Cu aceste cuvinte îsi începea Constantin Noica conferinȚa -
una dintr-un ciclu de 21, rostită pe postul naȚional de radio, la
25 noiembrie 1943. Era o recunoastere – de la altitudinea
filosofului -a faptului că omul secolului XX este în stare
permanentă de informare. Acest adevărat drog pe care îl
reprezintă informaȚia pentru omul modern – această constatare
este valabilă însă pentru omul tuturor timpurilor, deoarece
informaȚia a fost si este vitală pentru însăsi existenȚa speciei –
ne-a adunat într-un sat global, în care toȚi stim aceleasi lucruri,
avem obiceiuri si interese similare. Pentru că informaȚia
înseamnă îmbogăȚire, dar, în acelasi timp, induce si fenomene
contrare: pierderi de identitate, împuȚinare intelectuală,sărăcie
spirituală, uniformizare, simplism.
Se afirma chiar că omul modern s-ar afla sub dictatura
presei. Ziarul, televizorul, postul de radio ne dictează ce să
cumpărăm, cât, de unde si cum săne hrănim, cum să ne
îmbrăcăm si cum să vorbim, cum să gândim si cum să ne
crestem copiii.
În acest proces complex de bombardament informaȚional,
creat în secolul XXI de globalizarea informaȚiei si de noile
mijloace de comunicare în masă care îl asaltează pe om din
toate direcȚiile, presa are, fără îndoială, un loc principal, fiind
furnizoarea celei mai mari cantităȚi de informaȚii. În plus,
procesul de informare prin intermediul presei este constant si
sistematic. Radioul este comunicare
Radioul este, în primul rând, comunicare. Este prima lecȚie
pe care a învăȚat-o la debutul său ca redactor la un mic post de
radio din Brooklyn, celebrul show-man de la CNN, Larry King.
Primul lui sef i-a explicat lapidar si foarte clar conȚinutul
activităȚii pe care urma să o desfăsoare:
“Asta e muncă de comunicare!”Comunicarea prin radio
cere onestitate. A doua lecȚie pe care a învăȚat-o Larry King a
fost că trebuie să fii onest. “Ca să devii un crainic de succes, fă-i
pe ascultătorii si telespectatorii tăi părtasi la experienȚele si
sentimentele tale”. Ce înseamnă onestitatea? Povesteste tot
Larry King, referindu-se, de data aceasta, la debutul său pe
micul ecran: “Nu mai fusesem niciodată într-o emisiune
televizatăsi am lăsat acest gând să-mi dea emoȚii. Producătorul
m-a asezat pe un scaun rotativ. Mare greseală! Din cauza
emoȚiei mă tot roteam la dreapta si la stânga si m-au văzut toȚi
telespectatorii. Trebuie să fi fost amuzant, asa că am mers pe
instinct. i-am pus pe telespectatori în locul meu. Le-am
mărturisit că eram emoȚionat. Le-am spus că
lucram la radio de trei ani, dar era pentru prima oară când
apăream la televizor. Si cineva m-a mai pus pe acest scaun
rotativ. Acum, că toată lumea îmi stia situaȚia, nu mai eram
emoȚionat. Asta m-a făcut să vorbesc mai bine si mi-a adus un
si mai mare succes în acea primă seară la televiziune – totul
doar pentru că am fost onest cu cei cărora le vorbeam”.
Comunicarea cu elementul său curent – conversaȚia – este
o adevărată artăsi cel ce o stăpâneste poate să se considere
realizat pentru că are posibilitatea să intre în contact nemijlocit
cu oameni diferiȚi, din locuri diferite, pe care nu-i cunoaste.
Comunicarea directă interumană este acum la fel de
importantă, poate chiar mai importantă decât în urmă cu
câteva decenii, când nu se inventase internetul. “Unii se tem
că, din cauza volumului atât de mare de informaȚii transmis
prin tot atât de multe mijloace electronice, arta conversaȚiei se
va demoda – scrie Larry King în lucrarea amintită. Eu aş spune
exact contrariul. ‘Vorbim’ mai mult decât oricând si în mai
multe feluri decât oricând, tocmai datorită acestor noi mijloace.
Dar conversaȚia va rămâne cu noi atât cât vor exista oameni.
Indiferent ce noi tehnologii ne va aduce secolul XXI, primele
cuvinte din această carte vor rămâne adevărate: ‘ToȚi trebuie
să vorbim’. Si, cu toate invenȚiile si evoluȚia războiului stelelor,
succesul va reveni la bază. Fie că stai cu cineva la masă sau
scrii o scrisoare la computer, principiile unei bune conversaȚii
rămân aceleasi. Totul se reduce la a stabili o legătură cu o altă
persoană. FrancheȚea, entuziasmul si dorinȚa de a asculta vor
face din tine un maestru al conversaȚiei în orice ocazie. Si, fie
că te adresezi unui grup de 12 persoane într-un sediu al unei
comunităȚi, fie că Ții o teleconferinȚă prin satelit, lucrurile sunt
la fel ca atunci când te adresezi unui grup. Pregătirea,
cunoasterea publicului si simplitatea discursului te vor ajuta
întotdeauna să obȚii succesul ca vorbitor” Comunicarea prin
mass media înseamnă legătura prin care individul intră în
contact cu lumea. El află ce fac ceilalȚi oameni, indiferent unde
s-ar afla ei pe mapamond, poate chiar intra în conversaȚie cu i,
îsi poate exprima, la rândul său, opiniile, îsi poate povesti
necazurile, poate întreba sau poate răspunde instantaneu la
unele întrebări, prin emisiunile interactive. Spre deosebire de
telefon unde, în general fiecare comunică cu oameni sau
instituȚii cunoscute, prin intermediul radioului sau televiziunii
această convorbire nu presupune un scop anume, nici
conoasterea interlocutorului. Subiectul convorbirii este suficient
pentru ca, fiind interesat de tema pusă în discuȚie, fiecare să
aibă posibilitatea să intervină în dialog. Acesta este, de altfel, si
unul din punctele de atracȚie pe care presa electronică la are în
rândul publicului de pretutindeni.
Comunicarea presupune participanȚi egali, care se
respectă, au ceva de comunicat si doresc să comunice. Din
punctul de vedere al publicului, partenerii trebuie să pară că nu
încearcă să se pună nici un moment în dificultate. Un reporter
prea agresiv, care nu doreste decât să-si “prindă” interlocutorul
adresându-i întrebări incomode nu va avea parte de un interviu,
un reportaj sau o anchetă reusităsi cu succes la public.
Intrebările incomode îl intimidează pe interlocutor si duc la
blocarea convorbirii.
 Automat, ascultătorii vor trece de partea interlocutorului,
pe care vor avea tentaȚia să-l compătimească si, oricâtă
dreptate ar avea, reporterul nu va mai avea credibilitate. Dar se
cuvine să menȚionăm si situaȚia opusă -aceea a unui reporter
coplesit de eveniment sau de personalitatea interlocutorului său
si pe care îl lasă să vorbească vrute si nevrute. Un asemenea
ziarist este calificat de public drept incompetent, nechemat în
breaslă.
DiscuȚiile din lumea teoreticienilor presei au dus la
concluzia că nu poate fi vorba de presă fără a constientiza că
scopul fiecărei ediȚii de ziar sau revistă, al fiecărei emisiuni de
radio sau de televiziune este comunicarea. Acest proces este
colectiv sau individual. Un ascultător de radio acȚionează
individual, de unul singur atunci când deschide sau închide
aparatul. Tot după voinȚa proprie, el optează pentru un post de
radio sau altul. Alegerea este si raȚională, dar mai ales
sentimentală. “Noi cucerim o naȚiune de ascultători, cucerind-l
pe fiecare în parte” subliniază Michael H. Haas, Uwe Frigge,
Gert Zimmer, în „Radio management”. Manualul jurnalistului de
radio, POLIROM, 2001, p.51). Această situaȚie i-a determinat pe
unii teoreticieni să susȚină că “radioul nu este un mijloc de
comunicare în masă, ci un mijloc de informare individuală”,
susȚin aceeasi autori.
Producătorul de radio are datoria de a-si imagina condiȚiile
în care se face ascultarea de către fiecare receptor. El ar trebui
săstie unde se află beneficiarul efortului său de a informa, dacă
munceste, învaȚă, se odihneste, în ce stare de spirit se află,
această intuire fiindu-i facilitată de sondaje de opinie, scrisori,
telefoane etc. Dar mai mult decât atât, cunoasterea cerinȚelor
si intereselor publicului este dată de cunoasterea si înȚelegerea
temeinică a realităȚilor sociale, economice si politice ale
momentului. O zi în care s-au anunȚat noi scumpiri ale tarifelor
la unele servicii de interes public nu poate fi o zi fastă pentru
nimeni. Un moment în care undeva în Țară sau într-o Țară
vecină s-a produs o catastrofă naturală sau s-a declansat un
conflict militar poate induce în rândul ascultătorilor o stare de
tensiune, amărăciune, chiar disperare. În aceste condiȚii,
producătorul de emisiuni radiofonice îsi va echilibra programele,
în concordanȚă cu starea de spirit a receptorilor săi si numai în
acest fel va putea dialoga cu fiecare ascultător în parte si nu cu
mase anonime si indiferente. Este raȚiunea pentru care
posturile de radio FM se bucură de asemenea succes în prezent.
Aceste posturi – locale sau comerciale – îsi cunosc destul de
bine publicul căruia i se adresează pentru că pot determina
destul de precis aria de difuzare a programelor. În acest fel ele
pot răspunde mai precis nevoilor de cunoastere ale grupurilor
de receptori, dar si intereselor individuale ale ascultătorilor pe
care îi servesc.
Comunicarea prin programe radiofonice este un proces ce
se realizează cu mult efort si imaginaȚie. A-Ți fermeca publicul
este o datorie profesională a fiecărui producător, redactor sau
reporter. Captarea ascultătorului se realizează mai întâi
superficial, la nivelul auzului. Un sunet nou -fiecare post de
radio are propriul său sunet -poate stârni interesul. Etapa
următoare este aceea a dobândirii credibilităȚii. Este un proces
complicat si dificil, care înseamnă, de fapt, pentru un post de
radio, câstigarea audienȚei. Ascultătorii “cred” în postul de
radio, nu numai că le place cum sună, dar au garanȚia
obiectivităȚii, a respectării adevărului de către redactorii si
producătorii lui. În sfârsit, după ce s-a impus în rândul
ascultătorilor prin sunetul său aparte, prin respectarea
adevărului, postul de radio poate considera căsi-a dobândit o
personalitate. Credibilitatea unui post de radio – obisnuia să
spună marele om de radio care a fost Eugen Preda – se câstigă
foarte greu, dar se poate pierde într-o clipă. Formarea
deprinderilor de urmărire a anumitor programe la un număr
apreciabil de ascultători este un proces dificil si de durată. La
câstigarea credibilităȚii contribuie, în primul rând, calitatea
informaȚiei difuzate. Echilibrul, echidistanȚa, onestitatea,
neimplicarea politica, operativitatea în difuzare sunt condiȚii ale
credibilităȚii. Un factor important în consolidarea credibilităȚii îl
constituie realizatorii de emisiuni, cei care vorbesc în direct pe
post. Ascultătorul îi va urmări în mod special pe unii dintre ei,
va recunoaste postul si după vocile lor, iar, după voce, le va
face chiar un portret imaginar. Nevoia de vedete la radio este la
fel de mare ca si la televiziune. Dar, fără discuȚie, starurile
singure nu pot face viabil un post de radio. De aceea, fiecare
program trebuie să aibă personalitate si o Țintă precisă pentru
a se bucura de atenȚia si preȚuirea unui segment de public.
Radioul este informaȚie Între toate componente sistemului
presei, radioul deȚine prioritatea în domeniul informaȚiei.
Emisiunea de radio însăsi este sinonimă cu ideea de informaȚie,
pentru că radioul este cel care are prioritate, datorită
posibilităȚilor sale tehnice, în a anunȚa un eveniment. Deci,
prima relatare despre un eveniment, primele date noi, inedite,
de actualitate si de interes – elemente ce constituie calităȚile
informaȚiei – vor fi aflate mai totdeauna de la radio si apoi
aceste elemente sunt completate cu ceea ce oferă
alte surse – ziare, emisiuni tv., filme etc.
Una din calităȚile de bază ale informaȚiei la radio este
continuitatea. Radioul nu numai că emite cea mai mare
cantitate de informaȚie, dar acesta este un proces ce nu se
întrerupe niciodată pe întregul parcurs al programelor emise de
un post de radio. Oricând programul poate fi întrerupt pentru a
se prezenta o stire de ultimă oră. În plus un post de radio are
programe de informaȚii din jumătate în jumătate de oră si
această realitate îi oferă posibilitatea de urmări un eveniment
pe întreaga sa desfăsurare.
O altă calitate a informaȚiei de radio este diversitatea.
Fiecare om poate afla din emisiuni stirile pe care le doreste.
Stirile politice, economice si de bursă, utilitare, din domeniile
culturii, stiinȚei, sportului – toate temele, toate sectoarele
activităȚii umane îsigăsesc la radio spaȚii în emisiuni. Într-un
program de 24 de ore sau chiar mai puȚin, se încearcă găsirea
răspunsurilor la o gamă de interese umane extrem de largă.
Radioul este furnizor si păstrător de cultură Radioul este
mijlocul prin care ascultători cu nivele culturale diferite se pot
instrui în toate domeniile culturii, artei, stiinȚei. Programe
speciale intră în casele receptorilor aducâdu-le nu numai
informaȚie culturală, ci chiar manifestări culturale la care ei nu
pot participa. Spectacole de teatru, concerte, recitaluri ale unor
vedete – unele desfăsurându-se la mii de kilometri depărtare de
locul unde se află receptorul – fac parte din existenȚa de zi cu zi
a tuturor celor ce optează pentru programele culturale.
Emisiunile culturale sunt adaptate vârstelor si nivelelor
culturale diferite ale ascultătorilor, astfel încât fiecare să afle
ceea ce îsi doreste, să poată să se instruiască sau să-si
completeze cunostinȚele în domeniile preferate si la nivelul
particular de înȚelegere. În acelasi timp, în fonotecile lor,
posturile de radio tezaurizează fapte culturale remarcabile, voci
ale unor personalităȚi din toate domeniile.
Radioul se constituie, în acest fel, într-o arhivă sonoră de
importanȚă naȚională. Aceste înregistrări se utilizează apoi în
emisiuni sau sunt oferite marelui public înregistrate pe casete
sau CD-uri.
Radioul este creator de cultură Spectacole de teatru si
varietăȚi, recitaluri poetice, concerte sunt produse foarte
frecvent si pretutindeni în lume de posturi de radio. Radioul nu
numai că preia manifestări cultural distractive de la instituȚii de
profil, dar produce fapte de cultură. Scenarizările unor opere
literare celebre, piese de teatru special create pentru a fi «
montate » la radio, concerte înregistrate în studiou, emisiuni de
varietătăȚi – toate pot fi considerate opere artistice originale
care îmbogăȚesc patrimoniul spiritual naȚional.
Operele dramatice radiofonice care stau la baza
emisiunilor teatru la microfon, de pildă, sunt diferite de textele
teatrale destinate scenei. Miscarea scenică, decorul trebuie
suplinite de sunete si zgomote. Orice gest al actorilor nu poate
fi sugerat decât prin inflexiunile vocii umane sau prin sunete
sugestive. Înregistrările muzicale realizate în studiourile
posturilor de radio au o calitate excepȚională datorită
mijloacelor tehnice de care acestea dispun. Această calitate
face din înregistrările muzicale sau teatrale ale posturilor de
radio adevărate bijuterii, multe înregistrări fiind apoi
multiplicate pe casete sau CD-uri.
Radioul este divertisment Ca si televiziunea, radioul oferă
multe momente de desindere autentică prin emisiuni speciale
de divertisment. Si programele muzicale, adaptate tuturor
gusturilor, transmisiile sportive fac din radio un mijloc de
destindere căutat si apreciat. Trebuie să mai menȚionăm, că
acest tip de programe, ca, de altfel si cele culturale, sunt si
foarte ieftine si nu presupun decât dispoziȚie de ascultare din
partea receptorilor, prea obosiȚi si adesea în lipsă de bani
pentru a se deplasa la locul unde are loc un spectacol sau o
manifestare sportivă.
Radioul este mijloc de educaȚie S-a acreditat ideea că
radioul se adresează îndeosebi persoanelor cu cultură medie,
ceea ce nu înseamnă că aceste persoana ar fi refractare la
îmbogăȚirea cunostinȚelor lor. De aceea, în funcȚie de vârsta
receptorilor, de categoriile profesionale si culturale care ascultă
programele de radio la diferite ore sunt emise în eter tot felul
de emisiuni, care au rolul de a îmbogăȚi nivelul de cunoastere
al tuturor. Mai mult, în colaborare cu instituȚii de învăȚământ,
sunt difuzate programme-scoală,acăror frecventare sistematică,
însoȚită, fireste , de tese de verificare a însusirii cunostinȚelor,
conferă anumite drepturi celor ce le frecventează în mod
regulat. Multe posturi de radio si-au prevăzut, chiar de la
începutirle existenȚei lor, canale educative tocmai pentru că s-a
intuit rolul important pe care acest mijloc de comunicare de
masă îl poate avea în procesul educaȚional.
O menȚiune specială se cuvine a fi făcută în legătură cu
rolul covrsitor pe care radioul îl are în cultivarea limbii
literare, o exprimare corectă din punct de vedere gramaticat si
ortoepic, nuanȚatăsi modernă, din care să lipsească elementele
arhaice, de jargon sau de argou, ca si neologismele stridente.
Radioul este prestator de servicii
Am comparat odată un post de radio cu un magazin
universal deschis în permanenȚă. 24 de ore din 24, în
toate zilele anului. Radioul oferă tuturor ascultătorilor servicii
dintre cele mai diverse, de la ora exactăsi buletine meteo, la
lecȚii de limbi străine, sfaturi medicale, sugestii pentru
petrecerea timpului liber, orarul magazinelor, informaȚii rutiere
etc. Această “prestare de servicii” înseamnă, în acelasi timp o
formă de manipulare, pentru că presa, televiziunea si radioul ne
organizează viaȚa, consumul, educaȚia, universul de
cunoastere, interesele si, prin aceasta, chiar gândirea si modul
de reacȚie la factorii sociali, la evenimente.

FORMATE PUBLICISTICE ÎN RADIO

Termenul „format” este de origine anglo-saxonă si
reprezintă un proiect comunicaȚional, deci o manieră de
alegere si asamblare de conȚinuturi prin care se caută
personalizarea canalului, întărirea capacităȚii de a atrage si
reȚine publicul.
 Formatul unui program priveste un anumit tip de produs
mediatic, cu formă, conȚinut si durată determinată, elaborat pe
baza unei scheme repetitive si recognoscibile.
Multiplicarea după 1990 a posturilor de radio de diferite
tipuri: locale, regionale, teritoriale, naȚionale specializate a
determinat o mutare a accentului de redactare din punct de
vedere jurnalistic. În primul rând s-a pornit de la capacitatea de
viteză a informaȚiei atât ca circulaȚie, cât si ca perimare, pe de
altă parte s-a luat în calcul radio-ascultătorul, care si el este
prins într-o altă viteză de desfăsurare a activităȚii atât în
familie, cât si în societate.
Genurile redacȚionale si formatele publicistice trebuie
săȚină cont de normele de ifuzare ale CNA. În acelasi timp CNA
monitorizează si forma de exprimare din punct de vedere al
corectitudinii limbii române folosite si se fac atenȚionări
posturilor care nu respectă normativul gramatical acceptat de
Academia Română. În comparaȚie cu presa scrisă, presa radio
si televiziune are reglementări determinate de CNA, care
administrează si supraveghează spaȚiul audio-vizual.
SpaȚiul audio-vizual înseamnă totalitatea din
frecvenȚe de radio si TV prin care se obȚin licenȚe de
emisie. În cadrul licenȚelor de emisie fiecare post de radio si
TV îsi asumă un program editorial care dă specificul postului.
Posturile generaliste, de regulă, trebuie să conȚină până la 25-
30% emisiuni informative, restul fiind acoperite cu emisiuni
formative si de divertisment. În momentul în care licenȚa este
obȚinută pentru un post specializat, atunci formatele (tipurile,
structurile) trebuie să fie în cadrul structurii obȚinute din
licenȚă. De ex.Pro Tv CINEMA, care are ca licenȚă specializarea
pe filme, dar foloseste în momentele de pauză caseta cu
informaȚii de la MEDIA FAX care fac parte din acest grup.
Formatul din pauză este reclama postului si informaȚiile zilei.
La posturile de radio formatele emisiunilor în care sunt
incluse genuri jurnalistice sunt determinate de aceeasi licenȚă
obȚinutăsi de condiȚiile pe care si le-a asumat la depunerea
licenȚei. Formatele radio s-au dezvoltat pe piaȚa concurenȚială
a posturilor de radio american în FM care au trebuit să-si
adapteze programele pentru supravieȚuire.
O dată cu apariȚia si la noi în Țară a posturilor de radio
private s-a simȚit nevoia adaptării la un anumit tip de format.
Succesul însă, depinde de dibăcia manifestată în alegerea
formatului adecvat specificului pieȚei. Copia fidelă a unui
format care s-a bucurat de succes pe o piaȚă nu poate fi
aplicată altei pieȚe, decât dacă pe cele 2 pieȚe există o serie de
condiȚii asemănătoare. Dacă formatul emisiunii este cumpărat
din altă Țară, se plăteste licenȚa formatului. Plata licenȚei
presupune doar plata ideii. Ca să facă faȚă concurenȚei,
formatele emisiunilor s-au structurat pe informaȚii scurte,
concise. ApariȚia telefonului mobil si a aparaturii radio mobilă
(usor de transportat oriunde) au făcut ca formatele emisiunilor
să includă relatarea telefonică. Ea dă oricărei emisiuni nota de
autenticitate, credibilitate si sentimentul participativ al radio-
ascultătorului.
Specializarea canalelor, staȚiilor de radio a făcut ca
formatul emisiunilor să aibă secvenȚe aproape abligatoriu de
interactivitate, radioascultătorul, publicul având capacitatea să
intre în direct în timpul desfăsurării emisiunii. Pe de altă parte,
prin apariȚia internetului si transmisiunii on-line ex.RADIO
ROMÂNIA TINERET. Radio-ascultătorul poate accesa programul
radio si chiar dacă a pierdut un buletin de stiri de la 13.00, el si-
l poate scoate spre ascultare din memoria site-ului si îsi poate
crea din banca de date a radioului programul pe care îl doreste
să îl asculte.

TIPOLOGIA EMISIUNILOR DE RADIO

Criterii:
1. Simultaneitatea sau decalajul relatării cu faptul real:
-emisiuni în direct
-emisiuni înregistrate
2. Locul de filmare:
-emisiuni în interior
-emisiuni de exterior
3. Natura mesajului:
- emisiuni de tip publicistic-informativ (stiri, reportaj
documentar, anchetă, interviu, dezbatere)
- emisiuni de tip artistic, cu scenariu, interpreȚi, pe baza
unor formate create sau achiziȚionate.
4. După structura formală:
-emisiuni unitare
-emisiuni complexe
5.După provenienȚă:
-emisiuni de producȚie proprie
-emisiuni realizate în coproducȚie
 -emisiuni achiziȚionate
6.După adresabilitate:
-emisiuni generaliste
-emisiuni specializate

EMISIUNEA COMPLEXĂ
În componenȚa sa, alături de folosirea tuturor genurilor
publicistice mai apar si: orchestra de suport pentru mesajul
muzical si publicul de platou. În prezent, emisiunea complexă
de radio de tip clasic ex. Radiojurnalul de la 7, 13, 10, 22 sau o
altă emisiune a cărei întindere este între 60-120 de minute se
caracterizează prin existenȚa ei pe o grilă de programe cu o
frecvenȚă ritmică în aceeasi zi, oră, durată, moderator, voce,
care se impregnează în memoria publicului prin prezenȚa ei ca
un partener de existenȚă.
Din punct de vedere jurnalistic o astfel de emisiune se
constituie după un sumar care conȚine tema ediȚiei, secvenȚele
sonore, înregistrările, interviurile, participarea în direct, muzica
ca ilustraȚie si potenȚial sonor si comperajul (suma de idei pe
care se brodează un text pentru a face legătura dintre două
locuri diferite ca transmisie sau două materiale, subiecte r-tv,
pentru a fi incluse într-o emisiune de sine stătătoare) sau
prezentare, însă noȚiunea de prezentare nu are decât ideea de
„ceea ce urmează”.
Pe aceste structuri din interiorul unei emisiuni complexe se
dezvoltă genurile jurnalistice. Pot fi folosite si comentarii,
interviuri, reportaje, relatări. Etapele principale în realizarea
unei emisiuni sunt: planificarea, producȚia si difuzarea.
 Alte clasificări:
 -tema emisiunii
 -genericul
 -documentarea
 -sumarul
 -înregistrarea materialului
 -montajul
 -comperajul
 -desfăsurătorul
 -emisia (difuzarea)
La formatele emisiunilor de radio care sunt de divertisment
– ex. Teatru radiofonic – ele se încadrează în metoda strictă a
transpunerii radiofonice. În emisiunile de divertisment,
pamfletul, schiȚa satirică, poezia satirică, cântecul satiric, toate
însoȚite de imaginea sonoră constituie un mozaic publicistic
specific acestui format. În aceste formate complexe de radio se
pot folosi accentele sonore, diferitele forme de atragere a
atenȚiei: râsete, alte tipuri de coloane sonore, care să creeze
reacȚiile la ceea ce se înregistrează în emisiune, reacȚie care să
inducă ascultătorul în starea de participare si să obȚină aceeasi
reacȚie.
Mai târziu, în 1990, o astfel de tehnică a fost folosită în
serialele americane prin introducerea benzii de râs pe fundalul
filmului pentru a obȚine aceeasi reacȚie din partea
telespectatorului.

EMISIUNEA INTERACTIVĂ
 Emisiunea interactivă de radio are ca particularitate tipul
de format care determină natura contribuȚiei financiare. Dacă
este o emisiune umanitară, atunci postul de radio acceptă
apelul telefonic al ascultătorului gratuit, dacă ia ascultătorul
drept finanȚator, atunci apelul telefonic costă. Unele posturi
folosesc această tehnică pentru a-si promova imaginea:
intrarea în direct a ascultătorului este gratuită, altele pe tipul de
interactivitate participativă. Intrarea ascultătorului în direct într-
o emisiune care crează starea de interactivitate are riscuri:
telefoanele nu pot fi triate decât foarte puȚin, în sensul nu al
cenzurii, ci în sensul apropierii interesului ascultătorului de
subiectul emisiunii radiofonice. În momentul în care jurnalistul
de radio este în direct cu ascultătorul, capacitatea lui de reacȚie
trebuie sa fie mobilizată pentru a face faȚă si la un refuz ferm al
dialogului, atunci când acesta a depăsit mijloacele decenȚei
conversaȚiei, să fie pregătit să aibă răspunsuri care să nu
închidă dialogul si nici să nu jignească ascultătorul. În concluzie,
moderatorul trebuie să aibă o mare mobilitate de comunicare.
Emisiunea interactivă presupune existenȚa pe durata ei a
mai multor genuri publicistice, în funcȚie de subiectul care se
dezbate: stire, relatare etc. În cadrul grilelor de program, ca un
specific al ultimilor ani, în spaȚiul audio-vizual au apărut
programe de shopping (cumpăraturi) sau pentru televiziune –
teleshopping. Dincolo de aspectul pur financiar, comercial,
specialistii le acordă acestor programe si valoarea informativăsi
formativeducativă, argumentând că în zonele care sunt departe
de viaȚa trepidantă a unui oraş sau acolo unde presa scrisă nu
reuseste să ajungă, aceste programe suplinesc în mediul rural
absenȚa publicităȚii stradale care în accepȚiunea specialistilor
ar avea si valenȚe de informare si formare. În cadrul emisiunilor
complexe care sunt specializate pe medii de ascultători diferite,
ex. VIAȚA SATULUI, emisiunile pentru armată, terminologia si
limbajul folosit conȚin cuvintele care sunt specifice celor care
practică profesiunile în domeniul respectiv.

INFORMAȚIA RADIOFONICĂ
În domeniul ziaristicii, informaȚia trebuie înȚeleasă în
dublu sens. Termenul este utilizat în accepȚiunea de gen
ziaristic, dar toate modalităȚile de exprimare în domeniul presei
implică existenȚa unei informaȚii. Însă, informaȚia a devenit un
termen sinonim celui de presă. Astfel, Bernard Voyenne, în
“L’Information aujourd’hui”, defineste informaȚia drept
“procesul comunicării sociale si instituȚiile care asigură acest
proces”. În ceea ce priveste informaȚia de radio, Daniel Garvey
si William L. Rivers, în “News-writing for the Electronic Media”
citează opinia unor cercetători în domeniul comunicării – Serena
Wade si Wilbur Schramm – care cred că “Stirile de radio sunt
principala sursă de informaȚii mai ales pentru oamenii mai
puȚin educaȚi, pentru femei, oameni de culoare, agricultori si
muncitori, în timp ce stirea tipărită este principala sursă de
informaȚie pentru oamenii cu educaȚie înaltă, pentru albi,.
pentru bărbaȚi, pentru oamenii cu funcȚii de conducere si
pentru cei cu venituri mai mari”. În aceste condiȚii, opinează
autorii, redactorul de stiri de la radio trebuie să se îngrijească
de conȚinutul si forma de prezentare a informaȚiilor, astfel încât
acestea să corespundă nivelului cultural, de înȚelegere si de
interese ale potenȚialului public ascultător.
Definiții
Desi apreciem că definițiile nu servesc scopului didactic
practic urmărit în demersul pe care îl întreprindem, nu putem
eluda exprimarea sintetică a conȚinutului unui gen publicistic
de mare întindere în presa de toate tipurile, dar mai ales la
radio.
ToȚi teoreticienii, dar mai ales practicienii, sunt de acord
că stirea este o relatare succintă a unor fapte reale. AlȚii
adaugă elementele de neobisnuit, senzaȚional sau măcar de
abatere de la regula generală pe care trebuie să le conȚină
stirea. George Fox Mott în “New Surwey of Journalism” propune
chiar o aritmetică a stirii:
“1 om obisnuit +o viaȚă obisnuită =0
1 om obisnuit + o aventură extraordinară =o stire
1 soȚ obisnuit +o soȚie obisnuită =0
1 casier + o soȚie +7 copii = 0
1 casier – 10.000 de dolari = o stire
1 soȚ +o soȚie +un scandal = o stire
1 om+ o masină + un scandal = o stire
1bărbat + o realizare = o stire”
Precizând că nu faptul în sine, ci relatarea despre fapt este
informaȚie, în teoria presei s-au lansat definiȚii peste definiȚii
care, în sine, nu prezintă mare importanȚă decât în măsura în
care pun în lumină elemente definitorii ale genului. Ken Metzler,
în manualul “Newsgathering”, apreciază că “stirea este o
relatare promptă, succintă a informaȚiei factuale despre
evenimente, situaȚii si idei (inclusiv opinii si
interpretări) menită să intereseze o audienȚă sisă-i ajute
pe oameni să facă faȚă mediului inconjurător”. Din
realitatea înconjurătoare, reporterul selectează acele fapte
despre care presupune că publicul său ar fi interesat. Deci,
subiectivitatea reporterului îl îndeamnă să culeagă de pe teren
anumite fapte pentru a satisface setea de cunoastere a
publicului său. Aceste fapte sunt, la rândul lor, selectate a doua
oară de editor sau de realizator, care va hotărî ce subiecte vor
intra într-o anumită emisiune, ce întindere va avea fiecare
relatare si în ce moment din desfăsurarea cronologică a
radioprogramului se va difuza acel material. Trebuie să
reȚinem, deci, că informaȚia de presă este relatarea unui fapt
selectat din realitate, interpretat si ierahizat într-o succesiune
de relatări. Responsabilitatea si profesionalismul reporterului
sau editorului de radio constau în capacitatea de alege acele
fapte care pot fi definitorii pentru momentul respectiv din viaȚa
socialpolitică a Țării sau a localităȚii unde funcȚionează postul
de radio respectiv.
Daniel Garvey si William L. Rivers consideră că
informaȚia este o relatare (un raport) la timp a unor
evenimente, fapte si opinii care interesează un număr
semnificativ de oameni. Sintetizând, putem propune ca
definiȚie a stirii la radio următoarea formulare: o relatare
concisă a unor fapte, evenimente, idei reale, semnificative, de
actualitate, noi, relatare ce prezintă interes pentru public.

Caracteristicele stirii de radio sunt:

 Noutatea. Stirea sau informaȚia de radio este relatarea
unui fapt nou întâmplat. Spre deosebire de accepȚia dată
termenului în alte domenii ale cunoasterii umane, informaȚia de
presă presupune că undeva, într-un anumit moment, s-a
petrecut un eveniment despre care o masă mai mult sau mai
puȚin numeroasă de receptori ar fi interesată să afle. Nou
înseamnă, în presă, nou întâmplat si nu nou aflat. Ca în toate
activităȚile umane, fiecare dintre noi are un orizont de
cunoastere limitat, în fiecare clipă un om poate afla noi
informaȚii despre lucruri, evenimente, personalităȚi deloc sau
puȚin cunoscute. Ce este nou pentru ziarist nu este neapărat
nou si pentru alȚi oameni. De aceea numai relatările despre
evenimente nou produse pot deveni stiri de presă.
Unele evenimente sunt noutăȚi absolute. Este vorba de
marile si importantele evenimente politice, economice,
culturale, stiinȚifice. Dar alte evenimente sunt mai puȚin
bătătoare la ochi si atunci depistarea lor ca fapte nou
întâmplate este mai dificilă. SoluȚia pentru gazetar, îndeosebi
pentru începători, este de a se documenta mult în prealabil,
atât pe teren, cât si la serviciile speciale pentru a afla toate
amănuntele posibile despre evenimentul pe care ar trebui să-l
prezinte.
Prezentarea noului este o condiȚie a însăsi existenȚei
presei, pentru că ziarele, radioul si televiziunea răspund unei
nevoi firesti a omului modern de a fi la curent cu tot ce se
întâmplă. CerinȚa de a prezenta noutăȚile cele mai importante
ale zilei, ale orei chiar, este cu atât mai imperioasă la radio,
deoarece, între componentele mass media, radioul are datoria
să anunȚe primul un eveniment.
Operativitatea. Strâns legată de noutate se prezintă o
altă calitate a informaȚiei radiofonice: operativitatea, care
presupune scurtarea drumului dintre momentul producerii unui
eveniment si receptarea lui de către public. În presa modernă,
dezvoltarea fără precedent a mijloacelor tehnice de difuzare a
mesajului a făcut posibilă difuzarea mesajului publicistic cu
maximum de operativitate. Acest punct maxim se traduce în
limbajul presei audio-vizuale prin transmisia directă. Timpul si
spaȚiul se comprimăsi informaȚiile ajung la receptor chiar în
momentul desfăsurării evenimentului.
Transmisia directă îl transformă pe ascultător din simplu
consumator de informaȚie în participant la eveniment.
Interesul. Pentru a fi receptată, stirea de radio trebuie să
prezinte interes pentru o categorie de public. Aceasta cere, din
partea redacȚiei, o bună cunoastere a categoriilor de public
cărora li se adresează pentru a putea răspunde intereselor si
nevoilor lor de cunoastere. Asa cum menȚionează Wilbur
Schramm, în The Process and Effects of Mass Media
Communication, interesul si receptarea informaȚiei se pot
exprima prin următorul raport: (forȚa utilităȚii mesajului
perceput) – (forȚa de constrângere percepută) Interesul
=............. cheltuiala de efort în percepere Deci, cu cât
utilitatea mesajului va fi mai mare sau cu cât cheltuiala de efort
necesar receptării va fi mai mică, interesul si, în consecinȚă, si
utilitatea mesajului vor fi mai mari. ForȚa utilităȚii mesajului
se traduce prin valoarea conȚinutului. Asadar, conȚinutul
mesajului este factorul determinant al interesului.
Interesul poate fi definit ca o nevoie de informaȚie
resimȚită de oameni, ca indivizi si, în acelasi timp, în calitate de
membri ai diferitelor comunităȚi sociale sau organizaȚionale.
Există interese generale, de grup si personale. Un post de radio,
prin informaȚiile pe care le difuzează, trebuie să Țină seamă de
categoriile cărora le aparȚin ascultătorii. ForȚa de constrângere
despre care aminteste raportul lui Wilbur Schramm trebuie
concepută în sensul elementelor restrictive pe care le conȚine o
informaȚie. ConȚinutul stirii se poate adresa unei categorii de
specialisti si, astfel, ea nu va interesa publicul larg sau îl va
interesa mai puȚin. Sau, de pildă, stirea poate conȚine prea
mulȚi termeni tehnici sau cuvinte rare – neologisme, arhaisme,
regionalisme – care vor diminua interesul receptorilor faȚă de
respectiva informaȚie. Numitorul acestui raport “cheltuiala de
efort în percepere” semnifică comoditatea receptorului,i care
refuză să facă prea mari eforturi pentru a primi si stoca o nouă
informaȚie. Ca atare, ziaristul va face eforturi la redactarea,
prezentarea si paginarea informaȚiilor pentru a amplifica
interesul publicului si pentru a diminua efortul de receptare.
Interesul receptorilor faȚă de informaȚie poate fi stimulat
de anumiȚi factori:
a. Locul de unde provine stirea. Cu cât evenimentul
sau faptul relatat s-a desfăsurat într-un loc mai apropiat de
receptor, cu atât interesul lui faȚă de fapt va fi mai mare.
Aceasta este una din explicaȚiile proliferării posturilor de radio
regionale si locale, care emit pe unde ultra scurte si care,
cunoscându-si foarte bine ascultătorii cărora li se adresează,
pot să le răspundă mai satisfăcător intereselor si evoilor lor de
informare.
b. Locul unde se paginează stirea. Ascultătorul de
radio si-a format anumite reflexe. El stie că primele stiri sunt
cele mai importante. De aceea va fi atent în primele 3-4 minute.
Treptat, pe parcursul derulării emisiunii, interesul lui se va
diminua până la zero. Redactorii au grijă, de aceea, să
rubricizeze emisiunile mai ample de stiri, să introducă, din când
în când elemente distinctive – cortine sonore, formule de
adresare directă către ascultători, stiri de mare interes utilitar
(ora exactă sau buletinul meteo, de exemplu etc.), care au rolul
de a stimula atenȚia si de a readuce interesul ascultătorilor la
cote maxime.
c. ConȚinutul stirii. Acesta este elementul determinant
al interesului ascultătorului faȚă de stiri. În ultimii ani, stirea
politică acăpătat tot mai mult teren, datorită complexităȚii
acestui domeniu si datorită evenimentelor politice ce se succed
cu repeziciune, atât în plan intern, cât si în viaȚa internaȚională.
În acelasi timp, si alte tipuri de informaȚii captează interesul
ascultătorului mai mult decât altădată. Este vorba de stirile de
interes social, de stirile din domeniul sportului, dar, mai ales, de
stirile utilitare, care aduc servicii mari ascultătorilor. Dar
existăsi o altă categorie de informaȚii, care poate capta
interesul ascultătorilor, indiferent de categoria socială din care
fac parte. Este vorba de stirea “fapt divers”, care satisface
nevoia de senzaȚional a oamenilor. Asa se explică proliferarea
stirilor din viaȚa vedetelor, a stirilor din culisele vieȚii
personalităȚilor politice, artistice, sportive, a celor care vorbesc
despre tot felul de scandaluri din existenȚa intimă a unor
personalităȚi publice, a stirilor despre crime, violuri, accidente
etc. Aceste stiri sunt, de multe ori, la periferia gazetăriei, pentru
că spiritul morbid, bârfa, informaȚiile neverificate si care se
insinuează în viaȚa privată a oamenilor fără acordul lor,
prezentate uneori fără discernământ si fără grija elementară
faȚă de vocabularul folosit, nu au nimic comun cu gazetăria, cu
decenȚa sau cu respectul faȚă subiectul si obiectul informării.
Este de semnalat că aceste “bârfe” jurnalistice nu sunt agreate
la radio sică prezenȚa lor în emisiuni, în comparaȚie cu presa
scrisă sau cu televiziunea, este foarte redusă. Actualitatea
evenimentului. PrezenȚa în actualitate este o condiȚie a însăsi
existenȚei omului modern. Pentru a-si îndeplini cu adevărat
menirea socială, stirea de radio trebuie să prezinte fapte din
actualitatea imediată. Actualitatea unor evenimente poate fi
întreȚinută o perioadă mai lungă de timp prin campaniile de
presă, în care, chiar dacă evenimentul propriu-zis s-a consumat,
efectele, consecinȚele lui persistăsi a-l menȚine în actualitate
prin informaȚii referitoare la consecinȚe si implicaȚii este nu
numai util, dar chiar necesar.
SemnificaȚia faptului sau evenimentului. Aceasta
presupune din partea ziaristului o cunoastere clară a
evenimentului pentru a-i putea descifra resorturile si urmările
sociale. ConsecinȚele unui fapt, implicaȚiile sale, felul în care el
poate influenȚa viaȚa oamenilor nu se relevă în totdeauna de la
sine. Descifrarea semnificaȚiei unui fapt sau eveniment
înseamnă o documentare minuȚioasă, capacitatea de a evalua
dimensiunile lui sociale. Prin evidenȚierea semnificaȚiei unui
fapt, prin relevarea capacităȚii lui de influenȚare a altor fapte,
precum si a impactului asupra unor categorii umane, ziaristul
poate transforma un fapt, în aparenȚă banal, în eveniment. Este
o calitate ce se cere ziaristului aceea ce a fi creator de
evenimente prin descifrarea semnificaȚiei faptelor cotidiene.
Interesul uman este elementul care generează succesul la
public al unei informaȚii. Stirea este tratată ca un gen de
recompensă. Publicul este interesat de anumite fapte, iar de
altele nu. SemnificaȚia unui fapt sau eveniment este tocmai
acest grad de interes pe care o informaȚie îl poate provoca
pentru o categorie cât mai largă de receptori. În general
publicul va alege acele fapte care îl intereseazăsi pe care le-a
inclus într-un sistem foarte personal de interese. Ceea ce intră
în acest cadru personal va fi lesne acceptat si reȚinut.
Continuitatea. La radio, asa cum menȚionam, informaȚia
asupra unui eveniment în desfăsurare este continuă. De la o oră
la alta, evenimentul este urmărit în desfăsurarea sa,
adăugându-se elementele nou apărute. În emisiunile de bilanȚ
ale zilei – radioprogramele de searăsi de noapte – sunt
redactate stiri de sinteză, care reamintesc momentele cele mai
importante ale evoluȚiei evenimentului. În felul acesta sunt
create condiȚiile ca un număr mare de receptori să cunoască
evenimentul.
Efemeritatea. Stirea de radio nu este perenă, cum este
cea difuzată în presa scrisă. ConȚinutul ei trebuie reȚinut de la
prima ascultare. Nu se poate reveni asupra conȚinutului dacă,
de la prima audiȚie, un cuvânt, un număr sau un nume nu au
fost înȚelese. Pentru a remedia aceste deficienȚe ce Țin de
oralitate, elementul specific al mesajului, stirile la radio se reiau
pentru a da posibilitate ascultătorilor care nu au înȚeles mesajul
să-si completeze informaȚiile. Dar, de la o oră la alta,
ascultătorii se schimbăsi, de aceea, dacă evenimentul este
apreciat ca fiind foarte important, informaȚiile se repetă Irene
Joanescu, în “Radioul modern. Tratarea informaȚiei si
principalele genuri informative”, menȚionează următoarele
caracteristici ale stirilor:
· stirile sunt factuale – conȚin fapte adevărate;
· stirile sunt noutăȚi – conȚin fapte la zi;
· stirile sunt interesante pentru un număr semnificativ de
persoane.
În aceste condiȚii, autoarea defineste stirea ca fiind “
prezentarea unor evenimente, fapte si opinii recente, care
interesează un număr semnificativ de persoane”.
AlȚi factori care influenȚează valoarea unei stiri sunt
amploarea, anvergura si aspectele neobisnuite ale unui
eveniment.
Daniel Garvey si William L. Rivers consideră ca definitorii
pentru informaȚie în general, deci si pentru cea de radio sau tv,
următoarele:
* informaȚiile sunt factuale, adică au în centrul lor fapte. Ei
consideră că sunt mai multe tipuri de fapte:
simple fapte (cum ar fi, de exemplu, anunȚarea
temperaturii);
evenimente – în general lucruri de importanȚă deosebită;
 opinii. În acest caz, evenimentul este exprimarea opiniei
si este nevoie de o bună acoperire a prezentării
adevăratelor opinii, a celor noi, interesante si importante
pentru public. Există, în acest caz pericolul prezentării
unor “pseudo-evenimente” pentru simplul fapt că la
adevăratele evenimente reporterii nu au fost prezenȚi.
* informaȚia este “la timp” si trebuie să existe o
justificare: în fiecare stire sunt elemente ce o recomandă pentru
a fi difuzată într-o anumită zi si oră, chiar dacă stirea nu este
strict la zi, din conȚinutul ei trebuie să reiasă legătura ideii sau
faptului trecut cu un aspect al actualităȚii;
* informaȚia trebuie să intereseze un număr
semnificativ de oameni. În aceeasi lucrare, referindu-se
la normele de selectare a stirilor, autorii stabilesc mai
multe criterii utile pentru reporteri în procesul de decizie
asupra oportunităȚii alegerii unui subiect pentru a-l
prezenta într-o informaȚie :
· proximitatea. Cu cât evenimentul se petrece mai
aproape de receptor, cu atât informaȚia va prezenta mai
mult interes pentru el;
· consecinȚele. Putem recunoaste adevăratele
informaȚii chiar atunci când faptele se petrec la mare
distanȚă, dacă au efecte si asupra altora, inclusiv asupra
noastră;
· proeminenȚa. Este interesant pentru receptori ce
face o anumită persoană sau ce suferă o anumită
persoană importantă, un vip;
 · caracterul neobisnuit. Orice fapt ce se plasează în
afara obisnuitului este interesant pentru public sub aspectul
noutăȚii.Si, totusi, nu orice lucru neobisnuit este interesant.
Reporterul trebuie să tragă o linie între evenimente si
pseudoevenimente, pentru că unele fapte, desi pot fi socante,
sunt numai extravaganȚe, uneori chiar traivialităȚi sau de prost
gust;
· noutatea interesează întotdeauna publicul. Dacă o
stire va conȚine expresia “pentru prima oară” va fi mereu
interesantă pentru public;
. conflictul. Orice disensiuni între oameni, grupuri sau
naȚiuni sunt interesante. Presupunerea că linistea este condiȚia
naturală a vieȚii se pare că este gresită. Conflictele sunt cele ce
ne reȚin atenȚia: Conflictele pot conduce la schimbări, care ne
pot afecta viaȚa.;
· interesul uman. “Teoreticianul în domeniul comunicării
Daniel Lerner a sugerat că diferenȚa majoră între societăȚile
primitive si cele avansate este abilitatea membrilor societăȚii
empatia, adică capacitatea oamenilor de a se plasa în locul
altora. În societăȚile tradiȚionale, rolul fiecărei individualităȚi
era foarte rigid definit, fiecare individualitate găsea aproape
imposibil să-si imagineze cum i-ar sta în altă ipostază socială
decât aceea care îi fusese predestinată. În societăȚile mai
avansate fiecare individ poate să vieseze. ‘Dacă aş fi fost
presedinte, i-aş fi spus eu presedintelui OPEC…’ Asemenea
noȚiuni sunt vise imposibile, dar sunt vise posibil a fi visate.
Lerner observă că empatia creste si datorită mass media”
 . Oamenii au tendinȚa de a se plasa în locul celor
despre care citesc sau aud. Oameni care suferă, oameni
care depăsesc adversităȚi, oameni ale căror speranȚe sunt
distruse de o soartă crudă – toȚi sunt un material bun pentru
pentru conȚinutul unor stiri, dacă sunt oameni cu care
receptorii pot schimba locurile. “Oamenilor le plac stirile despre
oameni. Nimic mai simplu”.
· sexul. “În ultimele două decenii, ne-am transformat,
dintr-o societate care rar menȚiona sexul, într-o societate care
pare că rar mai poate vorbi despre altceva” Dacă în ziare si
reviste aceasta este o temă deja veche, la radio si la televiziune
informaȚiile despre viaȚa intimă a vip-urilor nu se bucură de
mare atenȚie din partea realizatorilor pentru că informaȚiile pe
această temă
rar sunt lipsite de trivialităȚi si vulgarităȚi. Dar existăsi alte
tipuri de emisiuni pe această temă. Este vorba, în primul rând,
de emisiuni educative adresate, îndeosebi, diferitelor categorii
de ascultători tineri.
Profesorul Ken Blake de la Middle Tenesse State University
propune un set de repere pentru orientarea culegătorului de
stiri aproximativ asemănător:
· impactul – dacă evenimentul poate afecta un grup
semnificativ de oameni, atunci relatarea trebuie prezentată
publicului;
· timpul care s-a scurs între desfăsurarea
evenimentului si momentul receptării relatării -cu cât este
mai scurt, cu atât stirea va fi mai interesantă; această noȚiune
este relativă, fiind determinată de periodicitatea apariȚiei
publicaȚiilor, a difuzării unor emisiuni; în cazul radioului cea mai
potrivităstire este cea despre un eveniment desfăsurat în ultima
jumătate de oră;
· proeminenȚa – informaȚia va avea impact dacă în
eveniment sunt implicate personalităȚi, persoane sau instituȚii
bine cunoscute;
· proximitatea – stirea trebuie să relateze fapte petrecute
în apropierea locului unde se află receptorul;
· conflictul – informaȚia trebuie să prezinte fapte care să
implice o contradicȚie între două sau mai multe persoane;
acesta este motivul pentru care, într-o democraȚie, publicul
este deosebit de interesat de dezbaterile politice care implică
lupta de idei, confruntarea de programe si orientări politice
între personalităȚi mai mult sau mai puȚin cunoscute;
· ciudăȚenia – informaȚia are succes dacă implică fapte
neobisnuite sau stranii. Charles Dana, un faimos editor, a spus
odată: „Dacă un câine muscă un om, aceasta nu este o
informaȚie. Dar, dacă un om muscă un câine, aceasta este o
informaȚie”. Dana sublinia, astfel, că oamenii sunt interesaȚi de
orice lucru iesit din comun;
· continuitatea-dacă, după informaȚie generală despre o
anumită stare a unui sector din viaȚa socială se difuzează alta
despre un fapt particular care confirmă informaȚia generală,
atunci ambele vor avea impact.
Andrew Boyd, faimos profesor de jurnalism radio si
tv la universităȚile britanice si redactor si producător de
programe radio la BBC, în „Broadcast Journalism.
Techinques of Radio and TV News”, menȚionează
următoarele elemente care dau unei relatări valoarea unei
informaȚii interesante pentru public:
· proximitatea;
· relevanȚa – cu cât efectul unei informaȚii este mai mare
asupra ascultătorilor, cu atât impactul ei va fi mai important.
Redactorul si editorul de stiri cunosc că un serviciu de stiri
câstigă audienȚă dacă stirile pe care le difuzează au impact
asupra unui număr cât mai mare de ascultători si pe perioade
cât mai lungi;
· scurtarea duratei între desfăsurarea evenimentului
si transmiterea lui către receptori;
· interesul. Producătorii programelor radiofonice de stiri
sunt dese ori criticaȚi pentru că cedează gustului „popular”, dar
această critică este falsă. Radioul se adresează maselor,
răspunde intereselor unor mase foarte mari de oameni si nu
unor minorităȚi;
· caracterul dramatic al unor evenimente;
· caracterul distractiv al unor evenimente. În această
categorie sunt incluse stirile tip „fapt divers”, care, de obicei, îi
fac pe oameni să zâmbeascăsi care sunt incluse, în general, la
sfârsitul unei emisiuni de informaȚii.
Ghid de selectare a faptelor pentru a le prezenta în
informaȚii Daniel Garvey si William L. Rivers menȚionează sapte
întrebări pe care fiecare reporter ar trebui să si le pună atunci
când se confruntă cu evenimentele de pe teren:
l. Ar trebui ascultătorii mei să cunoască acest eveniment
imediat pentru a-si salva sănătatea sau economiile? (Dacă da,
atunci evenimentul trebuie prezentat în primul buletin de stiri,
iar informaȚia trebuie repetatăsi în alte emisiuni ulterioare.)
2. Ar trebui ascultătorii mei să cunoască informaȚia pentru
a-si orienta activităȚile lor curente sau pentru a se manifesta ca
adevăraȚi cetăȚeni într-o societate democrată?
3. Relatarea este necesară ascultătorilor, dar trebuie
comunicată imediat? (Relatări despre evenimente viitoare care
interesează ascultătorii trebuie difuzate, dar pot fi amânate, în
cazul în care există alte evenimente la zi care au prioritate.)
4.Relatarea este importantă pentru o parte semnificativă a
ascultătorilor? (Reporterul trebuie să-si cunoască bine
ascultătorii si grupele de interes în cadrul acestora.)
5.InformaȚia este importantă pentru ascultători, dar ar
putea fi amânată? (Uneori informaȚia, desi este importantă,
poate fi amânată pentru un radioprogram de mai târziu, dacă
nu este suficient timp pentru verificarea tuturor surselor sau
pentru pregătirea difuzării ei.)
6. Relatarea nu este esenȚială, dar, totusi, interesează un
număr semnificativ de ascultători? (În multe situaȚii,
evenimentele nu au un impact direct asupra ascultătorilor, dar
ei sunt interesaȚi de stiri de senzaȚie, despre viaȚa vip-urilor
etc.)
7. Relatarea este distractivă? (Desi programele de radio
sunt foarte dense, există spaȚii în care, ocazional, se pot difuza
stiri care nu au alt scop decât să amuze.)
Documentarea. Culegerea informaȚiilor. Citarea surselor.
Starea permanentă de căutare defineste profesiunea de ziarist.
Esti ziarist 24 de ore din 24. Altfel nu se poate. Descoperirea
noului, a unor fapte sau evenimente ce pot interesa publicul
este o preocupare de zi si noapte a ziaristilor. Andre Gide
afirma. “Eu numesc ziaristică ceea ce va fi mai puȚin interesant
mâine decât astăzi”. Aceasta înseamnă că nu numai opȚiunea
pentru un eveniment sau altul este esenȚială în munca
ziaristului, ci si alegerea momentului optim pentru a difuza o
stire, adică oportunitatea difuzării. Dintr-o mulȚime de
evenimente ce au loc în Țarăsi în lume la un moment dat, radio
reporterul alege câteva pentru a le prezenta publicului la o
anumită oră si într-o anumită zi.
Dintr-un eveniment care se desfăsoară într-o perioadă mai
lungă de timp, ziaristul alege acele momente cheie care pot
configura o imagine asupra evoluȚiei procesului si care au
capacitatea de a întreȚine interesul ascultătorilor faȚă de
eveniment.
În aceste demersuri complicare, documentarea este
esenȚală. Fie că este vorba de documentarea generală – din
care fac parte acele cunostinȚe de cultură generală de factură
enciclopedică, informaȚii lazi din actualitatea internăsi
internaȚională, datele despre profilul publicaȚiei, rubricii sau
emisiunii la care lucrează, despre publicul pentru care lucrează
fie că este vorba de documentarea specială în legătură cu
evenimentul despre care urmează să redacteze o informaȚie –
acest moment al activităȚii este esenȚial în reusita unui act
jurnalistic. Documentarea unui reporter are două etape: în
redacȚie si pe teren.
Culegerea informaȚiilor pe teren, la faȚa locului este
momentul cel mai dificil din cariera unui reporter începător si nu
s-ar putea spune că, ulterior, pe parcursul carierei,
documentarea nu rămâne elementul crucial în realizarea unui
material publicistic, indiferent de genul abordat. Se cere unui
reporter o calitate specială, din acest punct de vedere si anume
să aibă “fler”.
El trebuie să cunoască sursele de stiri, să aibă legături
bune cu departamentele sau cu sectoarele pe lângă care a fost
acredidat si unde trebuie să aibă oameni de legătură. Mai mult.
Reporterul trebuie să studieze actele normative referitoare la
problemele despre care va trebui să relateze, legile, hotărârile,
normele de funcȚionare a instituȚiei, să-si procure o
organigramă, astfel încât să cunoască structura instituȚiei, cine
sunt sefii pe domenii si ce competenȚe au. În plus, trebuie să
mai cunoascăsi ce spune presa despre această instituȚie din
activitatea căreia va furniza informaȚii, care este imaginea ei în
opinia publică.
Documentarea nu se realizează doar în momentul în care
are loc un eveniment. Când ajunge la locul faptei, reporterul
trebuie sât mai multe sau măcar să aibă idee de ceea ce s-a
întâmplat. Astfel, pregătit si competent, reporterul va face o
bună impresie interlocutorilor, le va cuceri stima si respectul.
Comportamentul pe teren este decisiv pentru reusita în
profesiune a unui reporter. Dar, în timpul documentării pe
teren, reporterul are obligaȚia ca datele obȚinute pe teren să le
aducă la cunostinȚa redacȚiei pentru a se hotărî ce pondere va
deȚine subiectul propus de el în economia emisiunii. Frank
Candlin, în “Teach Yourself Journalism”, îi sfătuia pe tinerii
gazetari: “ȚineȚi contactul cu redacȚia. Nimic nu supără mai
mult pe redactorul sef, decât faptul că un ziarist trimis pe teren,
dispare ore întregi fără să dea vreun semn de viaȚă sau fără să
comunice dacă progresează în investigarea subiectului abordat.
ReȚineȚicăstirile se referă, în primul rând, la oameni si nu la
lucruri. NotaȚi numele si titlurile, adresele, numerele de telefon.
Ori de câte ori este posibil, luaȚi o declaraȚie, puneȚi-i pe
oameni să relateze ce au văzut, ce au gândit. Nimic nu dă mai
multă credibilitate si autenticitate unui material ca o declaraȚie
a unui martor ocular. Să acȚionaȚi cu mult bun simȚ. Cu cât
veȚi uita mai mult de voi însivă, cu cât veȚirămâne mai mult în
umbră, cu atât veȚi reusi să culegeȚi mai multe stiri
interesante. ÎncercaȚi să vă dezvoltaȚi flerul pentru stiri. În
acest scop trebuie să cunoasteȚi îndeaproape oamenii si
problemele din raza voastră de acȚiune, precum si din alte
domenii, în asa fel încât să recunoasteȚi, din primul moment,
ceea ce este proaspăt si original într-un discurs sau într-un
eveniment si poate constitui subiectul unei stiri. UrmăriȚi până
la capăt evenimentele. FiȚi prudenȚi. Vorbele gresite pot fi
rectificate când sunt auzite de un număr redus de persoane;
ceea ce se publică într-un ziar sau se difuzează la radio se
adresează tuturor si nu mai poate fi revocat”
. Un moment important în elaborarea unei informaȚii este
menȚionarea sursei care a furnizat stirea. Sursele de informaȚii
trebuie să fie menȚionate pentru ca gradul de credibilitate a
postului să crească. În aceste situaȚii, sursele – fie că sunt
reporterii sau corespondenȚii redacȚiei, fie că sunt agenȚii de
presă, ziare, alte posturi de radio sau tv. -sunt menȚionate
astfel încât si răspunderea asupra adevărului informaȚiei să
revină chiar sursei. În acelasi timp, o multitudine de surse este
o dovadă a seriozităȚii postului.
Dar menȚionarea surselor implicăsi un alt aspect. Este
vorba despre menȚionarea sursei de informaȚii în legătură cu
paternitatea unor declaraȚii sau afirmaȚii, exprimări de opinii,
care întăresc încrederea ascultătorilor în seriozitatea,
onestitatea si autoritatea redactorilor postului de radio
respectiv. Faptul căstirile sunt completate cu declaraȚii, că nu
redactorii sunt autorii unor teze, ai unor exprimări de poziȚii în
probleme importante ale actualităȚii adugă un spor de
credibilitate informaȚiei.
Citatele sunt menite să convingă ascultătorii asupra
adevărului informaȚiilor, dar si asupra credibilităȚii postului.
Citatele sunt redate în vorbire indirectă, dar pot fi însoȚite si de
inserturi sonore., fragmente din interviuri, declaraȚii sau
radioreportaje mai ample care s-au difuzat sau urmează să se
difuzeze în alte emisiuni. Aceste scurte declaraȚii sau interviuri
conferă un plus de veridicitate emisiunilor. Inserturile conȚin
mai ales opinii si nu fapte.
Regimul întrebărilor în informaȚie
Vom analiza regimul celor “5 W” (what, who, where, when,
why) + “1 H” (how) specifice informaȚiilor de presă, cu referire,
în principal, la informaȚia de radio.
În 1948, sociologul american Harold Laswell, în lucrarea
“The Communication of Ideas, stabilea un model al comunicării
prin mass media. El preciza că acest proces trebuie să conȚină
răspunsurile la întrebările: who says, what, to whom, with what
effect. Întrucât stirea este una din modalităȚile de bază în
difuzarea unui mesaj prin presă, deci prin una din
componentele mass media, acest model a fost adaptat si la
presă. LanȚul comunicaȚional stabilit de Laswell ar putea fi
redat grafic astfel:
emiȚător -mesaj – canal – receptor -impact
Cine? Ce? Prin ce Cui? Cu ce mijloace? efect? Această
schemă lineară, care disociază funcȚiile emiȚătorului de cele
ale receptorului, prezintă comunicarea ca pe un simplu
fenomen de transmisie de la emiȚător la receptor.
Însă această schemă nu este suficientă pentru a explica
procesele informaȚiei de presă. Ce comunică mijloacele de
comunicare de masă?Fără discuȚie că nu propriul lor mesaj, ci,
dimpotrivă, ceea ce s-a întâmplat chiar publicului.
Principala sursă de stiri este, de cele mai multe ori, chiar
publicul, el îndeplinind atât rolul de emiȚător cât si de receptor
al informaȚiei de presă. GraȚie mijloacelor moderne de
comunicare, informaȚia este produsăsi difuzată pentru un
auditoriu de vaste dimensiuni. Mesajele, ca sisteme de
informaȚie, sunt materializate pe un suport dat (limbaj scris,
vizual, audio) si devin documente. În presa radiofonică
elementul cel mai important este ce s-a întâmplat, conȚinutul
faptului sau evenimentului. Răspunsul la întrebarea “ce” este
însusi conȚinutul evenimentului. În publicistica radiofonică,
acest răspuns este cel mai important, mult mai important decât
autorul evenimentului, desemnat prin răspunsul la întrebarea
“cine” . De aceea într-o stire de radio este preferabil, ca, de la
început, să se spună “ce s-a întâmplat” si apoi să se răspundă
la alte întrebări.
 Această structură specială a stirii de radio este
determinată de trăsăturile specifice ale tipului de publicistică.
La radio, calitatea receptării, depinzând numai de auz, este
mult mai dificilă, auzul nefiind unul din simȚurile foarte fine,
cum este văzul, de pildă. S-a constatat că numai prima parte a
mesajului se reȚine. De aceea este foarte important ca
elementul esenȚial al mesajului – relatarea conȚinutului
evenimentului – să fie asezată în prima parte a relatării pentru a
avea garanȚia că va fi reȚinut.
O stire de tip „ce” (ce s-a întâmplat) se referă la
evenimente importante, care trebuie reȚinute de cât mai mulȚi
receptori. Un asemenea text va avea următoarea structură: -ce
s-a întâmplat? -prima frază relatează pe scurt conȚinutul
evenimentului; -cum s-a întâmplat? -explicaȚia împrejurărilor
sau contextului; -amplificarea introducerii – desfăsurarea
principalelor aspecte în
ordinea importanȚei lor; -finalul relatării, care poate cuprinde
răspunsurile la întrebările: cine?, ce?, când?, unde?, de ce ?,
cum? – derulate în ordinea apreciată ca fiind necesatră.
Stirile de fapt divers, stiri de interes uman cum mai sunt
denumite (features) sunt concepute în alte modalităȚi.
Ascultătorul trebuie introdus în atmosfera evenimentului – fie că
este tragic, amuzant sau palpitant. Scopul unor asemenea
informaȚii fiind acela de a distra, de a-l deconecta pe
ascultător, ele pot începe cu o introducere în care să i se
explice acestuia de ce îi este oferită relatarea. Se apelează la
comparaȚii cu fenomente sau evenimente asemănătoare –
toate pentru a emoȚiona. Răspunsul la întrebarea “unde” este
foarte important în stirea de radio, ca de altfel în toate tipurile
de presă. Publicul este interesat să afle unde a avut loc
evenimentul. Proximitatea evenimentului este un mijloc
deosebit de atractiv în presă. Cu cât evenimentele relatate se
desfăsoară întrun loc mai apropiat de ascultători, cu atât
interesul lor este mai mare. Asa se explică interesul
ascultătorilor pentru stirile difuzate de posturile de radio locale
si regionale, în general pentru acest tip de presă, pe care o
resimt ca fiindu-le mai apropiată.
Răspunsul la întrebarea “când” nu este foarte important la
radio pentru că, după cum se stie, în programe, evenimentele
sunt “la zi”, la oră chiar. În toate informaȚiile dintr-un
radioprogram ar trebui să se repete adverbul “azi”.
MenȚionarea momentului de desfăsurare a evenimentul nu se
face decât în cazul informaȚiilor retrospective, care se transmit,
în general, în primele emisiuni ale zilei, când se face o trecere
în revistă a evenimentelor din ziua precedentă, ca si cazul celor
anticipative. În cazurile în care se intenȚionează să
se scoată în evidenȚă faptul că, de la producerea evenimentului
până la momentul difuzării informaȚiei, a trecut un timp scurt
se menȚionează “în urmă cu puȚin timp”, “azi-dimineaȚă”,
“acum câteva minute” etc. Cine este autorul evenimentului este
un element important, care apare, de asemenea, în informaȚie.
Orice eveniment are un autor. Cu excepȚia acȚiunilor
impersonale care se referă la evenimente meteorologice –
“ninge”, “plouă”, “tună” etc. – orice acȚiune are un autor. (De
aceea, formele de reflexiv impersonal ale verbelor sunt, sau ar
trebui să fie, în general, evitate în presă.
 Formulări de tipul “se zice”, “se afirmă”, “se realizează”,
“se obȚine” etc. nu ar trebui să apară în stirea de presă, pentru
că îi dă receptorului o imagine trunchiatăsi vagă a
evenimentului, nespunându-i si cine este autorul unui fapt sau
eveniment.) La radio, numele autorului, dacă nu este vorba de o
personalitate, poate fi eludat, mult mai importantă decât
numele fiind menȚionarea funcȚiei sau a calităȚii în care este
autorul sau participant la eveniment. Dacă, în multe cazuri
“numele fac stirea”, relatarea unor evenimente însoȚită de
însiruirea numelor autorilor lor dăunează reȚinerii sau chiar
înȚelegerii mesajului pentru că ascultătorii vor fi tentaȚisă se
oprească asupra numelor proprii întrebându-se “cine or fi si
ăstia?”. Blocarea interesului asupra unor nume necunoscute
dăunează înȚelegerii mesajului, făcând inutil demersul
comunicării.
Răspunsurile la întrebările “de ce” si “cum” nu sunt
obligatorii în informaȚia de radio. Investigarea cauzelor unui
eveniment, ca si prezentarea modului de desfăsurare a
evenimentului sunt lăsate pe seama altor tipuri de presă sau a
altor tipuri de materiale.
Dacă stirea este importantăsi redactorul consideră necesar
si util pentru înȚelegerea semnificaȚiei conȚinutului se mai
poate răspunde si la întrebarea ce înseamnă acest lucru, prin
care se subliniază, chiar se explică semnificaȚia informaȚiei.
De reȚinut că la radio orice întrebare care se pune trebuie
să primească un răspuns ferm. La radio numai „vremea” este
„probabilă”, celelalte informaȚii sunt sau trebuie să pară foarte
sigure pentru acest mijloc de comunicare de masă nu admite
erate. Niciodată nu se va putea sti cine, cât si când a ascultat
un program, cât si ce a reȚinut. Asupra stirii nu se poate reveni
cu o corectură, chiar dacă o informaȚie se reia de mai multe ori
pe parcursul a 24 de ore si este completatăsi, sigur, corectată
dacă este cazul. Dar ascultătorii nu mai sunt aceiasi de la o oră
la alta si ca atare fiecare difuzare trebuie tratată ca si cum ar fi
unică Lead-ul Fraza de început a unei stiri radiofonice este
esenȚială pentru captarea interesului ascultătorului. Prima frază
la radio are si rolul de titlu. De fapt primele 20-30 de cuvinte
sunt cele care atrag si reȚin atenȚia. Între aceste cuvinte sunt
incluse numerele, nume importante si foarte bine cunoscute de
receptori, alte cuvinte cu putere de seducȚie – cum ar fi :
accident, discurs, guvern, catastrofă, calamitate, război,
atentat, aventură etc – acesti termeni devin cuvinte cheie si vor
fi reȚinute imediat de ascultători. Ele sunt cuvinte simple,
directe, cunoscute de toȚi receptorii, nu neologisme sofisticate.
John Chancellor, prezentator de stiri la NBC, citat în manualul
“Radioul modern” de Irene Joanescu, care, la rândul său, preia
citatul din Broadcast Writing as a Liberal Art, autor Seth Finn
concepe lead-urile drept “ideile fundamentale, uverturile,
loviturile la Țintă ale scriiturii stirilor. Compus corect, lead-ul
răspunde la întrebări înainte ca ele să fie puse si promite mai
multe răspunsuri în continuare” . Lead-ul răspunde la cele patru
întrebări esenȚiale: ce s-a întâmplat, cine sunt autorii, unde si
când s-a produs evenimentul. Capacitatea unui text de
deschidere a unei informaȚii de a soca ascultătorul este una din
sansele textului de a fi reȚinut si “gustat” de receptor.
Dacăstirea de radio nu este receptată de la început, ea nu mai
are nici o sansă de a fi reȚinută pe parcurs pentru că sunt
suficiente si numai câteva secunde, deci câteva cuvinte, de
lipsă de interes pentru ca textul informaȚiei să nu mai ajungă la
ascultător sau să fie înȚeles distorsionat.
La radio există obisnuinȚa – cum menȚionam mai sus -de a
se începe prin precizarea a ce s-a întâmplat. Ascultătorul
trebuie să reȚină că s-a întâmplat ceva care ar trebui să-l
intereseze. Important este evenimentul în sine, elementul nou
întâmplat. Celelalte elemente pot fi completate în timp; dacă
ascultătorul va considera că evenimentul este cu adevărat nou
si interesant el îsi va căuta ulterior elementele legate de autorul
evenimentului, locul si timpul producerii sau se va interesa,
dacă este mai curios, de cauzele si circumstanȚele în care
evenimentul s-a desfăsurat. Dar, desigur, se poate începe si cu
răspunsurile la celelalte întrebări: unde, cine, când si chiar de
ce sau cum, cu condiȚia ca elementele cuprinse în răspunsurile
la aceste întrebări să fie cele mai importante aspecte ale
informaȚiei. Apelând la literatura de specialitate, Irene Joanescu
menȚionează, următoarele tipuri de lead-uri: · lead-ul standard
sau direct, care înseamnă o expunere explicită, dar si selectivă,
în funcȚie de importanȚă, a faptelor, · lead-ul de fapt divers
(soft) . pentru stirile cu impact mai puȚin serios si prin care se
subliniază interesul uman al informaȚiei; · lead-ul întârziat (sau
aruncat sau structural) care aduce mult cu anunȚul, · lead-ul
umbrelă, care precede două sau mai multe stiri pe aceeasi
temă. Cuprinsul stirii Stilul conversaȚional trebuie să domine
atât lead-ul cât si restul stirii.
 Dacă lead-ul poate cuprinde punctul culminant sau chiar
deznodământul unui fapt, în corpul stirii elementele se
înlănȚiue, de obicei, cronologic, amănuntele oferite de reporter
fiind necesare pentru înȚelegerea dimensiunilor, importanȚei,
consecinȚelor si pentru plasarea în spaȚiu si timp a unui
eveniment. Dar o abundenȚă de amănunte, în loc să facă
evenimentul mai inteligibil si mai demn de interes, îi diluează
conȚinutul, ascultătorii reȚinând, de multe ori, detalii
nesemnificative si mai puȚin importante si uitând adesea chiar
evenimentul în sine. Evident, structura informaȚiei, compoziȚia
se adaptează conȚinutului. Stirile la radio pot conȚine inserturi
sonore – scurte declaraȚii ale unor personalităȚi sau persoane
implicate în evenimentul narat de informaȚie. Dacă informaȚia
radiofonică începe, de obicei, cu prezentarea faptului, a
evenimentului de către reporter sau prezentatorul de buletin de
stiri, insertul conȚine opiniile despre eveniment ale
protagonistului evenimentului sau un fragment dintr-un
radioreportaj realizat la locul de desfăsurare a evenimentului,
într-o ambianȚă sonoră adecvată. Stirea nu începe si nu se
sfârseste cu un insert. Nici emisiunea de stiri nu se termină
niciodată cu o informaȚie cu insert pentru că se poate întâmpla
ca spaȚiul alocat buletinului de stiri să fie depăsit sisă se
renunȚe exact la acest material. Regulile redactării informaȚiilor
la radio. Probleme de stil. · Nu se folosesc metafore, epitete,
hiperbole sau alte figuri de stil pentru că îngreunează textul si
pot provoca reacȚii de respingere din partea ascultătorilor cu
mai puȚin simȚ poetic sau pot distrage atenȚia de la adevăratul
conȚinut al relatării. De asemenea, figurile de stil califică un
obiect, o persoană, o întâmplare si stirbesc, în acest fel,
obiectivitatea relatării. · Trebuie preferate cuvintele cât mai
scurte, atunci când există sinonime. · Timpul verbelor, cum mai
precizam, este bine a fi prezentul, iar din formele trecutului este
de preferat perfectul compus pentru că apropie în timp o
acȚiune trecutăsi pentru precizia pe care o prezintă. · Dacă
scurtămo stire nu reducem numărul cuvintelor, ci eliminăm o
parte din amănuntele considerate în plus ale relatării. · Este
bine să fie evitaȚi termenii stiinȚifici, specializaȚi si, ca atare,
cunoscuȚi de o masă limitată de ascultători · Frazele sunt mai
scurte si cu mai puȚine si mai clare subordonări. Ascultătorul
trebuie să realizeze de la primul contact auditiv relaȚia dintre
elementele comunicării. Pentru aceasta, între elementele
mesajului trebuie să existe o relaȚie clară,usor de descifrat.
Orice dificultate în înȚelegerea mesajului poate duce la
renunȚarea la recepȚie. · PropoziȚiile trebuie, de asemenea, să
fie scurte si corect construite, păstrându-se topica obisnuită din
gramatica limbii române. · Termenii utilizaȚi trebuie să fie
cunoscuȚi de toȚi vorbitorii. Se apelează, în general, la lexicul
din fondul principal de cuvinte, compartimentul de bază al
limbii. Nu-si au locul în stirile difuzate la radio cuvintele arhaice,
regionalismele sau neologismele prea stridente, barbarismele.
Radioul este un mijloc de promovare a limbii literare. Această
situaȚie implică din partea celor ce vorbesc la microfon si o
mare răspundere, pentru că modul lor de exprimare este
perceput de ascultători ca model si normă lingvistică. · Numele
proprii la început de stire nu-si au locul la radio; primele cuvinte
care trebuie auzite sunt cele denumesc funcȚia sau calitatea în
care personajul este prezent în informaȚie. Nici apelativele
comune – “domnul”, “doamna” etc – nu se utilizează într-o
informaȚie de radio. Însă abuzul de nume proprii dăunează
conȚinutului unei stiri pentru că seriile de nume de persoane,
denumiri de localităȚi, Țări etc. fac imposibilă memorarea
măcar a unuia dintre aceste substantive. · Numerele, de obicei,
se rotunjesc, pentru că numerele mari, cu mai multe cifre nu se
pot reȚine. De asemenea, nu se pot reȚine fracȚiile, mai curând
se reȚin procentele însă, de obicei, procentele nu comunică
mare lucru ascultătorului obisnuit. Lui nu-i spune mai nimic
dacă i se comunică, de exemplu, că salariul minim pe economie
creste cu 3%. Mult mai mult înseamnă pentru un receptor
detaliul că acest salariu creste cu 300.000 de lei. Dacă, de
asemenea, există într-o stire o formulare de tipul ‘s-a înregistrat
o crestere de 65 la sută’, este mai bine să scriem ‘s-a
înregistrat o crestere de două treimi’. · Nu se utilizează nici
simbolurile sau abrevierile, decât atunci când este vorba de
instituȚii foarte cunoscute (ONU, NATO, de exemplu). · De
menȚionat că, stirea pentru radio se scrie complet. Nici un
cuvânt nu se prescurtează, nu se folosesc simbolurile
matematice (de exemplu: 1+1 = 2 se scrie într-o stire radio: 1
plus 1 este egal cu 2). · Nu este recomandabilă utilizarea prea
frecventă a pronumelor personale ‘el’, ‘ea’, ‘ei’, ‘ele’ sau
demonstrative ‘acesta’, ‘aceasta’, ‘acestia’, acestea’, care mai
apar din dorinȚa redactorului de a nu repeta prea des nume
proprii. Pronumele pot induce în eroare denaturând chiar sensul
unor declaraȚii. · Se impune – ca o regulă de bază a scrierii
pentru radio – respectarea strictă a punctuaȚiei, chiar dacă
textul „nu se vede”. Semnele de punctuaȚie îl avertizează pe
prezentator asupra intonaȚiei în frază, asupra pauzelor mai mici
sau mai mari, asupra accentelor. Virgula, de pildă, îi indică o
pauză mai scurtă, iar cratima îi va semnaliza o pauză mai mare.
Crainicii, prezentatorii îsi fac propriile lor semne pe texte, care
să le indice frazarea. Ei îsi subliniază, de asemenea, numele
proprii, cuvintele mai dificile, cifrele sau numerele, pentru a fi
atenȚi la lectură. · Unele posturi de radio sau tv. utilizează
anumite semne pe pagină care să indice dacăstirea respectivă
poate fi citită pe un ton sobru sau, dimpotrivă, se recomandă a
fi citită cu zâmbetul pe buze. Astfel, pentru a veni în ajutorul
prezentatorilor, pe colȚul fiecărei pagini se aplică semnul cu
masca plângând sau, dimpotrivă, râzând. În acest fel crainicul
îsi va adapta lectura la conȚinutul informaȚiei. Irene Joanescu
enunȚă sapte puncte relevante pentru întreaga scriitură a
stirilor: “1. Scriitura pentru stiri este scurtăsi conversaȚională.
2. Fiecare stire începe cu cel mai important fapt, desi stilul
audio permite variaȚiuni pe această temă. 3. În radio, stirile
sunt deseori scrise astfel încât să poată încorpora interviuri
înregistrate ale surselor. Încercămsă scriem stirea asa încât să
nu se repete cuvânt cu cuvânt ceea ce spune interlocutorul,
sau, invers, înregistrarea să repete ceea ce spune stirea. 4.
Vom compune un text ce poate fi citit usor cu voce tare.
Aceasta înseamnă că nu vom folosi un ‘lead rezumativ’ cum
apare în ziare, în care cine, ce, unde, când, cum sunt deseori
înghesuite în prima frază – nimeni nu poate citi cu usurinȚă
atâta informaȚie. De asemenea, ne asigurămcă toate cuvintele
pe care le scriem se pronunȚă usor. 5. Stirile radio sunt scrise
pentru a fi auzite, deci trebuie să fie absolut clare. Ascultătorii
nu se pot întoarce să descifreze ceva ce nu au înȚeles. 6. Stirile
radio urmează unele convenȚii standard privind structura frazei
– inclusiv plasarea numelui sursei, indicarea acesteia, la
începutul frazei în loc de sfârsit. 7. Stirile audio se concentrează
pe cele mai noi întâmplări. Trebuie să ne înnoim scriptul
frecvent pentru a fi siguri că nu rămânem în urmă cu
evenimentele. Ascultătorii doresc săstie ce se întâmplă acum.
De aceea cele mai multe stiri sunt scrise la prezent”. RepetiȚie
si redundanȚă Sunt două aspecte ce Țin de structura
compoziȚionalăsi stilistică a informaȚiei. Teoreticienii în
domeniul presei sunt de acord că repetiȚia este chiar necesară,
îndeosebi în presa electronică, pentru a facilita înȚelegerea si
fixarea conȚinutului unei informaȚii. RepetiȚia înseamnă a
spune mai mult decât o dată un detaliu, un amănunt din
conȚinutul stirii. Se poate recurge la acest procedeu pentru a fi
siguri că publicul a înȚeles mesajul. O veche axiomă spune că,
pentru a fi înȚeles, un lucru trebuie spus de trei ori. Dacă de trei
ori ar fi prea mult, de două ori o repetiȚie este admisă în presa
radiofonică, ca, de altfel, si într-o conversaȚie obisnuită. Dacă
faȚă de repetiȚie există o oarecare înȚelegere, faȚă de
redundanȚă nu se poate arăta nici o clemenȚă. RedundanȚa
înseamnă utilizarea mai multor cuvinte sau expresii pleonastice.
Desi redundanȚa apare în stilul conversaȚional, ea nu poate fi
admisă în scrierea pentru radio si, ca atare, elementele
redundante trebuie eliminate.Tipologie În teoria presei sunt
frecvene încercările de stabilire a unei tipologii a stirilor.
Criteriile de clasificare sunt diverse. De pildă, în funcȚie de
conȚinut, stirile sunt economice, politice, culturale, sociale,
sportive, “fapt divers”. Andrew Boyd propune următoarele
grupe de interese care îl pot ghida pe reporterul începător în
abordarea unor instituȚii si domenii ce prezintă maximum de
interes pentru ascultători
· UrgenȚe. Serviciile de urgenȚă reprezintă puncte ale
unor drame umane, care prezintă cel mai mare interes pentru
receptori – accidente, catastrofe naturale, incendii;
· Crime – cresterea ratei criminalităȚii reprezintă o sursă
de informaȚii. Crimele, răpirile, violurile, jafurile îi interesează
pe oameni, care vor săstie tot ce se întâmplă în afara căminului
lor. Prezentarea unor asemenea evenimente se face în mai
multe faze – de la desfăsurarea întâmplării, la opiniile poliȚiei si,
eventual, la pronunȚarea verdictului. Oricum, ziaristul are
datoria să aminteascăsi pedepsele ce se aplică în cazurile de
fapte antisociale.
· Activitatea administraȚiei centrale si locale – orice
acȚiune a administraȚiei centrale sau locale interesează
publicul. Dar buletinele de stiri nu trebuie să devină emisiuni ale
primăriilor sau ale guvernului. De aceea, se impune o selectare
a acelor noutăȚi care interesează în cel mai mare grad
cetăȚeanul si anume fapte, hotărâri care mai mult sau mai
puȚin îi afectează viaȚa lui si a familiei sale.
· Planificare si dezvoltare. Publicul este dornic să afle
ce se pune la cale pentru cresterea nivelului său de confort –
drumuri, construcȚii de locuinȚe, magazine, scoli, spitale etc. ·
Conflicte si controverse -confruntarea de idei, de poziȚii pro si
contra interesează totdeauna ascultătorii.
 · AcȚiuni ale grupurilor de presiune. Anumite
persoane se asociază în grupuri care au anumite revendicări.
Faptele si cererile lor – greve, marsuri, mitinguri, alte forme de
protest, precum si reacȚiile oficialităȚilor la aceste acȚiuni pot
constitui subiecte de informaȚii de mare interes.
· Industria – marea majoritate a oamenilor îsi are sursa
de trai din salariile obȚinute din industrie. De aceea, orice
acȚiune – dezvoltarea unor întreprinderi sau, dimpotrivă,
închiderea sau reducerea activităȚii într-un anumit sector sunt
subiecte de stiri apreciate de ascultători.
· Sănătate – orice problemă de sănătate poate constitui
subiect de informaȚie.
· Interesul uman -această categorie de informaȚii se
referă la lucruri deosebite care li se întâmplă unor oameni
obisnuiȚi.
· PersonalităȚi – faptele persoanelor publice pot fi
oricând subiecte de stiri.
· Sportul – mulȚi ascultători suportă un buletin de stiri
pentru că stiu că, la sfârsit, li se vor oferi câteva informaȚii din
lumea sportului preferat.
· InformaȚii de sezon – legate de anumite sărbători, de
anotimpuri si de vacanȚe intră în preferinȚele ascultătorilor.
· Stiri de interes local – acestea nu pot lipsi din
buletinele de informaȚii difuzate de staȚiile locale, pentru că
oamenii sunt interesaȚi mai ales de ceea ce se întâmplă în
imediata lor apropiere.
· Vremea – companiile de radio si de televiziune
cheltuiesc mulȚi bani pentru a obȚine informaȚii meteorologice
cât mai exacte. De obicei, informaȚiile despre vreme sunt
prezentate la sfârsitul emisiunilor, dar, în momentele producerii
unor evenimente meteo deosebite, acest gen de stiri Ține capul
de afiş al emisiunilor.
· Trafic – după vreme, al doilea lucru pe care ascultătorii
doresc să-l afle este cum se circulă prin oras, în zona în care
locuiesc sau prin Țară. Redactorii de stiri Țin seamă de faptul că
mai toate automobilele si camioanele posedă aparate de radio.
De aceea, audienȚă pe mijloacele de circulaȚie auto este foarte
mare. Unele posturi de radio si-au creat chiar canale speciale
pentru conducătorii auto.
· Animale – numărul iubitorilor de animale este tot mai
mare în lume si cuprinde toate categoriile de vârstă sau
profesionale. De aceea, pentru ei, din programele de informaȚii
nu trebuie să lipsească acele stiri despre respectarea sau
nerespectarea legislaȚiei de ocrotire a animalelor, faptele
nostime sau tragice ale cător protagonisti sunt cei ce nu
cuvântă.
În funcȚie de structura lor, stirile sunt:
· simple enunȚuri (flash-uri);
· explicative (se pune accentul pe răspunsul la întrebarea
„de ce?”) ;
·contextuale (background – ce permite cititorului
cunoasterea antecedentelor evenimentului);
· de sinteză (un rezumat al etapelor de desfăsurare a
evenimentului).
Mai trebuie să adăugăm acestor tipuri de clasificări si alte
observaȚii. În dorinȚa de a capta interesul ascultătorilor si de a
face faȚă concurenȚei pe undele hertziene, realizatorii de
programe de informaȚii caută acele subiecte bombă cu care să-
si deschidă programele. ConȚinutul stirii reclamă difuzarea
urgentă pentru ca postul să-si menȚină calitatea de a fi primul
care difuzează o informaȚie extrem de importantă. Uneori
asemenea informaȚii se difuzează prin transmisie directăsi prin
întreruperea altor programe.. Spre deosebire de acest tip de
informaȚii denumite si „hard news” sau „breaking news”, există
si stiri care pot fi difuzate si mai târziu fără ca nimeni să piardă
ceva. Acestea sunt stirile soft. Dar mai existăsi stiri perene, care
pot fi difuzate oricând, deoarece ideea sau problema pe care o
tratează nu-si pierde actualitatera. În prezent, stirea de radio a
devenit starul serviciilor de informaȚii.
Oamenii asteaptă de la radio – în acest moment când
concurenȚa televiziunii este tot mai puternic resimȚită – în
primul rând, muzicăsi stiri. Stirile cele mai rapide pot fi
transmise numai prin radio. Datorită rapidităȚii, stirile radio au o
mai mare credibilitate în rândul receptorilor decât cele difuzate
prin alte tipuri de presă.
Superioritatea radioului constă în prioritatea transmiterii
stirilor, iar prioritatea măreste totdeauna credibilitatea. Se
afirmă în teoria presei că succesul este asigurat dacă anunȚi
primul stirea. Potrivit unor sondaje, la care ne-am mai referit,
jumătate dintre americani află de la radio stirile despre
evenimente importante. Prioritatea în relatarea evenimentelor
este o calitate determinată de mobilitatea programelor,
costurile mai reduse de transmitere, mijloacele tehnice mai
puȚin sofisticate decât cele ale televiziunii.
 Grupajul. Rubricizarea
Din totdeauna si în toate domeniile, omul a avut si are
tendinȚa de a-si drămui eforturile. În raȚionalizarea strădaniilor
lui de a gândi sau de a se exprima, el si-a născocit unelte
proprii. A apărut de mult, poate chiar de la începuturile presei,
tendinȚa de a grupa tematic subiectele pentru a-i da
receptorului posibilitatea să-sigăsească mai rapid informaȚiile
preferate.
Caracterizată prin unitatea de conȚinut, de titlu si de stil,
precum si de spaȚiul fix în pagina de ziar, rubrica a început să
fie răspândităsi în radio programe. Rubricile au mare căutare si
se difuzează în toate emisiunile. Grupajele de stiri din domeniul
sportului, informaȚii meteo, rubricile de stiri culturale, utilitare,
reclamele etc. – toate au aceleasi ore de difuzare, în fiecare zi
sau în aceleasi zile, cu aceleasi semnale de introducere si de
final. În acest fel, ascultătorul ar putea chiar să-si potrivească
ceasul după rubricile preferate pe care le urmăreste.
Recomandări ·
Stirea trebuie să fie obiectivă sau să pară cât mai
obiectivă. De aceea nu trebuie să cuprindă nici un fel de
aprecieri personale ale autorului sau autorilor.
· Nu sunt utile în emisiunile consacrate drept “serioase” –
buletinde de stiri, radiojurnale – bârfele, oricât de picante ar fi.
ViaȚa intimă a personalităȚilor, scandaluri, alte stiri de senzaȚie
mai ales negative pot fi incluse în rubrici speciale.
 · Nu este obligatorie divulgarea surselor unor informaȚii,
numai că acestea trebuie temeinic verificate. În general, acele
informaȚii din surse care doresc să-sipăstreze anonimatul nu se
difuzează, ci sunt păstrate în carnetele de notiȚe personale ale
reporterilor până la confruntarea cu alte surse sau până la
confirmarea producerii evenimentului. Cei ce se grăbesc cu
anunȚarea unui eveniment de senzaȚie urmând datele furnizate
de surse neverificate riscă să se compromită – si ei si postul de
radio pentru care lucrează – si mai sunt în primejdie să suporte
rigorile justiȚiei.
· Orice informaȚie trebuie verificată cel puȚin din două
surse. Cine se grăbeste si utilizează o singură sursă de
informare, riscă fie să prezinte faptele trunchiat, lipsite de
componentele relevante, fie să cadă sub influenȚa opiniei
subiective a celui ce culege informaȚia.
· Reporterul aduce de pe teren mult mai multe date decât
cele i-ar fi necesare pentru redactarea unei informaȚii. Datele
suplimentare pe care le deȚine îi sunt utile pentru alte
materiale sau îi pot fi solicitate de editor pentru a rescrie stirea.
Camera stirilor – News Room Sistemul de organizare a
producȚiei de stiri are, la radio, o configuraȚie aparte prin
“Camera stirilor – News Room”, al cărei model este preluat de la
BBC. Principiul după care funcȚionează acest compartiment
este acela ca toȚi cei implicaȚi în procesul de culegere,
redactare, difuzare si prezentare a informaȚiilor si în elaborarea
si difuzarea emisiunilor informative – buletine de stiri,
radiojuranale – să lucreze într-o echipă puternic sudată, în care
comunicarea, conlucrarea, chiar solidarizarea să atingă cote
maxime. ExistenȚa si funcȚionarea spiritului de echipă este
condiȚia esenȚială în reusita acestui demers gazetăresc, de
maximă importanȚă pentru orice post de radio.
Mai mult, spiritul de echipă la Camera stirilor are chiar o
componentă concretă, materială. ToȚi membrii unei echipe
trebuie să se afle împreună, în aceeasi încăpere pentru a putea
comunica mai operativ, pentru ca orice repartizare de sarcini si
atribuȚii, modificări de atribuȚii, modificări de emisiuni prin
aparȚia unor noi evenimente în spaȚiul orar al zilei acoperit de
echipă să se producă cu maximum de operativitate si de
eficienȚă,fără discuȚii sicăutări inutile. Deci, în aceeasi încăpere
se află redactori, editori, comentatori, realizatori de emisiuni si
prezentatori. Ei lucrează în ture pentru a acoperi întreaga
durată a programului de emisie. Fiecare tură are un
coordonator, unul sau mai mulȚi editori, unul sau mai mulȚi
comentatori, mai mulȚi prezentatori. La unele posturi de radio
calităȚile de redactor realizator si aceea de prezentator sunt
întrunite de aceeasi persoană. Se realizează în acest fel o
economie de personal, dar si o calitate superioară a emisiunilor
pentru că prezentatorul nu mai este un simplu crainic-lector, ci
el cunoaste bine evenimentul pe care îl prezintă în informaȚia
pe care o citeste la microfon. Seful de echipă sau coordonatorul
alcătuieste sumare, repartizează membrilor echipei subiectele,
veghează asupra paginării informaȚiilor, se preocupă de
realizarea comentariilor ce vor fi incluse în emisiune, de
corespondenȚele din Țară si din străinătate, de interviurile sau
de alte materiale ce urmează a fi incluse în emisiuni. Fiecare
radioprogram are un realizator, care colaborează strâns cu seful
de tură din Camera stirilor si îsi procură de la acesta materialele
necesare, se preocupă de modificarea, rescrierea si corectarea
lor, stabileste cine si ce prezintă pe post.
În Camera stirilor se mai află si toate sursele de stiri:
terminale pe telexuri sau pe e-mail ale principalelor agenȚii de
stiri, colecȚii de ziare, televizoare fixate pe canalele de stiri .
Accesul în aceste încăperi este foarte limitat. În afara echipei de
serviciu, celorlalȚi redactori nu le este permisă intrarea în
Camera stirilor decât dacă sunt chemaȚi de seful de tură pentru
lămuriri suplimentare sau pentru a “livra” stirile aduse de pe
teren.
Camera stirilor este “inima” unei redacȚii de informaȚii.
Aici se stie tot, se produce fiecare informaȚie ce va fi difuzată
pe post. Aici se primesc informaȚii de la reporteri de teren, cei
numiȚi de americani “foot reporters”. Ei transmit informaȚiile în
Camera stirilor pentru a fi rescrise si pentru a le da o formă
menită să le facă apte spre a fi difuzate pe post. Acest proces
de rescriere -“rewriting” – este un proces dificil si plin de
răspundere.
În Camera stirilor cei ce rescriu textele informaȚiilor au
datoria să verifice fiecare detaliu. În lumea presei radiofonice
există o lege: nici o stire nu se difuzează dacă nu este
confirmată de cel puȚin două surse. Cei ce lucrează la Camera
stirilor au obligaȚia de a face această confruntare între surse si
de a menȚiona eventualele diferenȚe constatate la diferitele
surse consultate.
Pentru a rescrie o stire si a o propune spre difuzare,
redactorii din Camera stirilor trebuie să fie persoane foarte
informate, la curent cu toate evenimentele interne si
internaȚionale, astfel încât ei să fie capabili să selecteze sisă
ierarhizeze informaȚiile. Tot redactorii de la Camera stirilor
hotărăsc ce si unde, pe parcursul unei emisiuni, se introduc
inserturile de interviuri, declaraȚii, radioreportaje. Ei ascultă,
scurtează, redactează textele
de prezentare a benzilor.
În Camera stirilor se aflăsi secretarii de emisie, care au în
grijă „bucătăria” întregii emisiuni: verificarea textelor, a
paginării, întocmirea sumarelor pentru fiecare emisiune,
preluarea apelurilor telefonice. Tot secretarii de emisie
urmăresc emisiunea atunci când se difuzează pe post si
sesizează în scris greselile.
ProducȚia programelor de stiri
Sistemul de organizare a producȚiei de programe de
informaȚii este la fel de precis pusă la punct ca si într-o
organizaȚie militară. Fiecare membru al echipei îsi cunoaste
perfect îndatoririle, le execută fără nici un fel de comentariu,
predă materialele la timp si imediat reia lucrul pentru
următoarea emisiune.
La începutul fiecărei ture, în camera stirilor se desfăsoară
o sedinȚă de sumar. Sunt anunȚate principalele evenimente ale
tronsonului orar acoperit de echipă, cine va merge pe teren
pentru procurarea informaȚiilor pentru ce emisiuni, ce
dimensiuni va avea fiecare relatare. SedinȚa este condusă de
editorul de serviciu si la ea asistă toate compartimentele
redacȚionale implicate în programele de informaȚii. Multe dintre
evenimente sunt cunoscute din ziua precedentă, întrucât
reporterii, pe teren, au aflat de la persoane sau instituȚii
competente despre ele. Aceste evenimente sunt doar
reconfirmate si li se adaugă elementele nou aflate în legătură
cu desfăsurarea lor.
Unul din redactorii din camera stirilor are îndatorirea de a
citi în permanenȚă informaȚiile difuzate de agenȚiile de presă
sau de alte surse – ziare, serviciile proprii de monitorizare etc.
Aceste informaȚii sunt verificate cu mare atenȚie. La aflarea
unui subiect important, reporterii sunt trimisi pe teren pentru a
afla si alte detalii interesante despre respectivul eveniment.
Următoarea etapă a acestui proces este echilibrarea
subiectelor. Într-o emisiune de informaȚii trebuie cuprinse toate
tipurile de subiecte care îi interesează pe ascultători – politice,
economice, sociale, fapt divers, sport etc. Ponderea fiecăreia
dintre aceste grupaje este stabilită de editor. Este stabilită,
totodată, modalitatea publicistică ce va fi folosită: informaȚia
propriu-zisă, instantaneul, un scurt interviu, nota etc. În fiecare
program de informaȚii este necesară alternanȚa mijloacelor de
expresie publicistică, pentru căstirile citite de crainici pot plictisi
ascultătorul, oricât de interesante ar fi subiectele. Dimpotrivă,
vocile protagonistilor implicaȚi în evenimente, scurte secvenȚe
sonore realizate la faȚa locului, în ambianȚa specifică a
întâmplărilor prezentate, stârnesc interesul si conving
ascultătorii.
Orice întâmplare are mai multe unghiuri de interpretare.
Fiecare protagonist sau martor al unei întâmplări poate avea
propria sa versiune în prezentarea faptelor. Stirile de
importanȚă naȚională sunt mai simplu de lămurit pentru că se
referă la evenimente importante în sine, fie că stârnesc reacȚii
pro sau contra. Faptele cuprinse în acest gen de informaȚii
implică interesele unor mase largi de ascultători si nu au nevoie
de mai multe unghiuri de abordare, ci doar de opinii care să
exprime adeziunea sau delimitarea de asemenea fapte. Stirile
de interes uman sau de interes local sunt mai dificil de apreciat.
În acest caz, reporterul va prezenta evenimentul asa cum s-a
desfăsurat si va solicita si opiniile, punctele de vedere ale celor
implicaȚi sau ale martorilor, care vor prezenta, de multe ori,
versiuni originale asupra desfăsurării evenimentelor.
De ce sunt necesare aceste mărturii, chiar dacă nu aduc
elemente inedite de cunoastere ? Pentru că sporesc
credibilitatea informaȚiilor, conving ascultătorii că faptele
narate chiar au avut loc, la locul si ora indicate de reporter.
Principala dificultate pentru reporter este găsirea
persoanelor celor mai indicate pentru a acorda aceste scurte
declaraȚii sau pentru a răspunde la câteva întrebări. El nu
trebuie să-si piardă timpul solicitând declaraȚii unor oficialităȚi
minore, ci trebuie să insiste în a aduce în emisiune cele mai
credibile persoane, oameni cu atribuȚii importante în sectorul
respectiv. În aceste cazuri, o relaȚie bună cu purtătorii de
cuvânt ai instituȚiilor respective poate fi de un real ajutor,
pentru că acestia sunt obligaȚi, prin statutul lor profesional, să
răspundă întrebărilor ziaristilor sau să-i îndrume către cea mai
competentă persoană în domeniul respectiv.
Pentru a economisi timp si energie, reporterul nu trebuie
să se lase impresionat de o secretară sau de un sef de cabinet.
El trebuie să fie tenace si să nu renunȚe prea usor atunci când i
se spune că demnitarul pe care îl caută vorbeste la telefon pe
altă linie sau tocmai a intrat într-o sedinȚă. Reporterul va
astepta, va insista, va reveni cu un nou apel pentru că rar se
întâmplă ca secretara sau seful de cabinet să-l caute, în
momentul când demnitarul va avea o clipă de răgaz. În cel mai
rău caz el se va interesa ce altă persoană îl poate înlocui în
problema respectivă pe seful mult prea ocupat si va apela la
serviciile acesteia.

UTILIZAREA GENURILOR PUBLICISTICE DE RADIO ÎN

EMISIUNI COMPLEXE
STIREA
I.DefiniȚie
Literatura de specialitate conȚine o gamă vastă de
definiȚii. Melvin DeFleur si Everette Dennis, definesc informal
stirea ca „o imagine a realităȚii obȚinută repede în
circumstanȚe dificile”.
Profesorul de jurnalism de la Universitatea din Oregon, Ken
Metzler, oferă o altă definiȚie: stirea este o relatare promptă,
succintă a informaȚiei factuale despre evenimente, situaȚii si
idei (inclusiv opinii si interpretări) calculată să intereseze o
audienȚă sisă-i ajute pe oameni să facă faȚă mediului
înconjurător”.
Thomas Franklin oferă o definiȚie mai extinsă: „orice
expunere de întâmplări actuale, nepărtinitoare, corecte,
afectând interesele, viaȚa si bunăstarea persoanelor care
citesc, ascultă sau privesc acea prezentare”. Prin urmare, orice
întâmplare ce poate interesa sau afecta oamenii este stire.
 II.Caracteristici
Suntem confruntaȚi cu nenumărate posibilităȚi de stiri în
fiecare zi. Unele situaȚii sunt în mod clar stiri, altele nu. MulȚi
cercetători si jurnalisti au realizat clasificări care se referă la
reprezentarea aspectelor fundamentale ale aprecierii stirilor.
În primul rând, stirile sunt factuale. Aceasta înseamnă,
după câte stiu cei care le pregătesc, căstirile conȚin fapte
adevărate. Totusi există mai multe feluri de fapte: există fapte
importante, adică evenimente si există opinii. Prezentarea unei
opinii cu impact social poate fi considerată o altă formă de
prezentare a evenimentelor, evenimente rezultând din
prezentarea opiniilor. Elementul factual în prezentarea
evenimentelor si opiniilor, este că evenimentele s-au întâmplat
si că opiniile au fost exprimate.
Stirile sunt noutăȚi. MulȚi dintre noi sunt interesaȚi de
întâmplările recente. Uneori acest interes în stirile noi este o
funcȚie a curiozităȚii, în timp ce alteori este o necesitate directă
de a cunoaste informaȚia de ultimă oră. Ele sunt interesante
pentru un număr semnificativ de persoane – desi număr
semnificativ este o cantitate foarte incertă.
Avem astfel definiȚia a ceea ce constituie în general o
stire: stirea este prezentarea unor evenimente, fapte si
opinii recente, care interesează un număr semnificativ
de persoane.
Amploarea si anvergura unui eveniment au un impact
direct asupra valorii sale de stire. Aspectele neobisnuite ale
unui eveniment reprezintă o altă caracteristică pentru
mărimirea valorii de stire. Stereotipul omului care muscă un
cîine se menȚine adevărat în stiri. Stirea este generată când se
întâmplă ceva iesit din comun. Evenimentul nu trebuie să fie
neapărat cutremurător, el poate fi de-a dreptul stupid. Trebuie
de asemenea să stabilim graniȚa dintre evenimente si
pseudoevenimente.
Conflictul. Orice luptă între oameni, grupuri sau naȚiuni
poate fi interesantă. Conflictul este cel care ne atrage atenȚia,
poate duce la schimbare, iar schimbarea ne poate afecta viaȚa.
Dacă ar fi să facem o comparaȚie, între un cotidian, o
emisiune de stiri de televiziune si un buletin de 5 minute de stiri
radio, am putea spune că de fapt toate tratează aceleasi
evenimente. Limitările de timp obligă însă radioul la două
restricȚii importante: în primul rând stirile radio sunt mult mai
selective; folosesc mai puȚine din temele zilei decât o face un
ziar.
În al doilea rând, stirile radio sunt mai puȚin detaliate
decât cele tipărite. Ele trebuie să fie mai scurte, iar această
reducere este realizată mai ales prin eliminarea detaliilor.
Se poate argumenta că se pot oferi mai multe detalii în
comunicarea radio utilizând scrierea mai concentrată, scăzând
mai degrabă numărul de cuvinte decât cel de amănunte.
Abordarea fundamentală a unei stiri radio o reprezintă
menȚinerea numărului de fapte si detalii la nivelul minim.
Trebuie să
tăiem cuvintele inutile, cum am face-o în orice tip de scriitură
de presă.
 III.Tipuri de stiri
Jurnalistii occidentali utilizează termenii de stiri „hard” si
stiri „soft” pentru a descrie materialele pe care le produc. Cei
mai mulȚi jurnalisti sunt de acord cu principiile care fac o stire
să fie „hard”. Ea este un text conȚinând o idee puternică,
dramatică, ce va stârni instantaneu interesul publicului. Stiri
despre dezastre, crime sirăzboi; stiri despre evenimente politice
majore; stiri despre personalităȚi.
Cu cât este mai proeminentă o personalitate, cu atât este
mai importantăstirea. Un eveniment care afectează o mie de
persoane înseamnă o stire mai puternică decât un eveniment
care afectează numai zece.
Stirile hard sunt noutăȚi, desi nu este necesar ca ele să
se petreacă exact în momentul în care sunt prezentate pentru a
fi calificate ca atare. Termenul de stire soft poate induce în
eroare. El dă impresia că stirea nu este bine focalizată,că este
mai puȚin importantă decât un hard.
Soft nu înseamnă neimportant. Stirile pot fi umoristice
si sarcastice, dar acest lucru nu înseamnă că nu ating subiecte
serioase. O stire soft există sub multe aspecte. În unele cazuri,
soft, este sinonim cu „interes uman”, însemnând o stire care
apelează
la emoȚiile umane fundamental, chiar dacă nu este un subiect
nou, de impact.
Cercetătorii au aflat că publicul preferă să afle informaȚii
despre oameni, mai degrabă decât despre lucruri. Astfel, stirile
soft sunt deseori latura umană
a stirilor hard.
 IV.Organizarea si structurarea stirilor
Tipuri de structură a stirii
Indiferent de tipul de lead, cele mai multe dintre
elementele de bază – cine, ce, când, unde, cum, de ce – trebuie
incluse în stire dar nu le putem include pe toate într-o singură
frază simplă, coerentă, pentru lead; le alegem deci pe acelea
care sunt cele mai importante pentru stire. Cele mai utilizate
sunt:
Unde: fiindcă posturile de radio au o atât de mare
audienȚă, localizare
unui eveniment este foarte importantă.
Cine: identificaȚi un vorbitor prin funcȚie înainte de a-i da
numele.
Când: aproape toate stirile din radio se petrec astăzi,
evitaȚi folosirea a.m. si p.m. Există patru tipuri de structuri
obisnuite pentru construirea unei stiri radio:
Problemă-soluȚie. Cea mai obisnuită structură începe cu
prezentarea problemei, oferă sprijin prin inserturi sonore si
fapte, dă contextul si discută soluȚiile dacă ele există.
Succesiunea temporală.O stire poate duce ea însăsi la
ordonarea ideilor în funcȚie de timp. Cum stirile radio trebuie să
fie cât mai actuale, secvenȚa de timp este de obicei o
cronologie inversă care începe cu acȚiunea prezentă, merge
spre trecut, si sfârseste cu un element viitor.
Clepsidra. Aceasta structură este tot un fel de succesiune
temporală. Se începe cu un lead rezumativ si apoi se
construieste stirea cronologic. Circular. ImaginaȚi-vă stirea ca
un cerc. Punctul principal este lead-ul. Toate punctele de sprijin
ar trebui să fie legate de ideea din lead. Spre deosebire de
piramida inversată unde ideile sunt plasate în ordinea
descrescătoare a importanȚei, într-o construcȚie circulară
fiecare parte a stirii este egal importantă. Sfârsitul se poate
referi la ideea din lead.
Insertul sau tăietura Reprezintă echivalentul utilizării
citatelor în presa scrisă. Dar există o diferenȚă. În jurnalistmul
tipărit, citatele întăresc ideile principale ale stirii. În radio,
insertul duce stirea mai departe.
O stire bună de radio va combina inserturile si scriptul
pentru a da un material complet de la început si până la sfârsit.
Într-o primă etapă trebuie alese inserturile, iar scriptul construit
în jurul acestuia, si nu invers. Alegerea tăieturilor de bandă este
prin ea însăsi o artă. În timp ce sunt alese tăieturile ziaristul
trebuie să constientizeze în fiecare clipă ce vrea să transmită:
Care sunt faptele? Care sunt evenimentele importante care au
avut loc? Care sunt ideile principale? Un mod simplu de
eficientizare a acestor operaȚiuni este conceperea unei liste cu
detalii. Un lucru foarte important de reȚinut pentru acela ce
redacteazăstirea este următorul: „nu sacrificaȚi conȚinutul
pentru formă!”
Dacă scriitura de ziar este structurată într-o piramidă
inversată – ceea ce înseamnă că informaȚia cea mai importantă
este inclusă în lead, urmată de cele mai importante detalii,
scriitura radio este liniară; are un început, un cuprins si o
încheiere.
Inserturile sonore
 Este bine să utilizăm inserturi sonore atunci când:
Interviul înregistrat exprimă mai multă opinie decât fapte
concrete.
Jurnalistii pot transmite faptele de obicei mai bine decât
persoana intervievată, dar nu pot surprinde savoarea vorbelor
cuiva.
Există altceva în segmentul de interviu care dă autoritate
sau interes suplimentar tăieturii (sirene în fundal sau zgomotul
unei zone în construcȚie).
Segmentul de interviu reprezintă drama umană.
Inserturile nu trebuie să fie cutremurătoare pentru a fi
eficiente. Orice oferă comentariu, un plus de claritate, sau un
unghi interesant merită folosit. Inserturile sunt eficiente când
conȚin sunetele evenimentului. Jurnalistii radio exploatează
inserturile la maximum atunci când lasă sunetul – sunetul
singur, cunoscut si ca sunet brut – si vocile să spunăstirea. Un
alt lucru important: nu începeȚi si nu sfârsiȚi stirea cu un insert.
Se începe stirea cu propria voce, si insertul este mutat ceva mai
jos.
Lansările si anunȚurile
În redactarea unei stiri pentru jurnalele de actualităȚi
complexe,
începutul unei stiri nu înseamnă primele cuvinte ale
reporterului. Sunt primele cuvinte ale gazdei, prezentatorul.
Punctul de plecare este numit lansare sau introducere gazdă.
Lansarea ar trebui să dea faptele de bază ale stirii si să
spună ascultătorului de ce stirea este importantă. Ar trebui
scrisă astfel încât să conducă direct la partea de text a
reporterului.
Lansările pot preceda si pachetul de stiri al unui reporter.
Acestea sunt scrise mai mult ca un lead dar nu trebuie să
repete lead-ul reporterului.
Un anunȚ înseamnă câteva propoziȚii care au rostul de a
ispiti ascultătorul să rămână pe post pentru stirea ce va veni
după publicitate sau următorul buletin.

V.Scrierea stirilor
Bazele scriiturii unor stiri de radio
Există 7 puncte relevante în redactarea unei stiri de radio:
Scriitura pentru stirile audio este scurtă si conversaȚională.
Fiecare stire începe cu cel mai important fapt astfel încât
să poată încorpora interviuri înregistrate ale surselor.
Vom compune un text ce poate fi citit usor cu voce tare.
Stirile radio sunt scrise pentru a fi auzite, deci trebuie să
fie absolut clare.
Stirile radio urmează unele convenȚii standard privind
structura frazei – inclusiv plasarea numelui sursei, indicarea
acesteia la începutul frazei în loc de început.
Stirile radio se concentrează pe cele mai noi întâmplări.
Stirile sunt scrise la prezent.

Lead-ul
Lead-ul este semnalul ca audienȚa să înceapă să asculte,
de aceea nu trebuie să conȚină detalii importante. Nu este lead-
ul din presa scrisă: cine – ce – unde – cum – de ce? La una sau
două din aceste întrebări tradiȚionale se poate răspunde, dar nu
la toate.
Orice detalii includem într-un lead difuzat pe calea undelor,
ele ar trebui plasate spre finalul acestuia. Trebuie să
presupunem că audienȚa nu va da atenȚie primelor câteva
cuvinte ale lead-ului.
Jurnalistii radio si-au dezvoltate propriul lor stil de scriere a
lead-ului, unul ce a atras atenȚia ascultătorului, l-a introdus
usor în subiect cu unul sau două fapte importante. Fraza de
început într-o stire radio este asemănătoare unui titlu de ziar.
Din cele 6 întrebări, cele două la care este posibil să
răspundem în lead sunt „Ce?” si „Unde?”. „De ce?” este o
întrebare la care nu se răspunde aproape niciodată într-un lead
radio.
Cele mai multe lead.-uri pot fi grupate în patru tipuri
fundamentale:
Lead-ul standard (direct) – este o expunere explicită a
faptelor, utilizându-le pe acelea care vor fi mai sigure pentru
atragerea atenȚiei ascultătorului. Este forma cea mai obisnuită
de lead.
Lead-ul de fapt divers (soft) – pentru stirile cu impact mai
puȚin serios si imediat pot fi mai multe posibilităȚi de alegere în
scrierea lead-ului. De pildă se poate alege un lead ce prezintă
un unghi de interes uman al stirii, un unghi de prevedere a
viitorului sau un lead ce leagăstirea de alte subiecte.
Lead-ul întârziat – numit uneori si lead aruncat sau
structural, această formă reprezintă un adevărat anunȚ pentru
audienȚă. El spune puȚin despre faptele din stire, dar introduce
o afirmaȚie sau o întrebare provocatoare, la care
audienȚarăspunde „Oare despre ce e vorba” sirămâne pe
recepȚie.
Lead-ul umbrelă – uneori două sau mai multe stiri pot fi
strâns legate între ele, sau pot fi de o asemenea importanȚă
încât fraza lead a jurnalului trebuie să acopere mai mult decât o
stire. În acest caz va fi necesar să scrieȚi
un lead umbrelă, numit uneori si trecerea în revistă.

Tipuri de organizare a corpului stirii

Lead-ul va fi urmat de corpul stirii. Există câteva abordări
folosite în mod obisnuit în prezentarea informaȚiilor:
Succesiunea cronologică – folosită pentru stirile în care
există o succesiune a evneimentelor. Este comună pentru stirile
despre crime, dezastre, accidente etc
Succesiunea efect – cauză
Succesiunea acȚiune – reacȚiune – folosită mai ales
pentru stirile în care există mai mult de un singur punct de
vedere
Nume de persoane „Numele fac stiri” este o axiomă
banală pentru jurnalisti, dar adevărată pentru toate tipurile de
stiri – fie ele pentru ziare, reviste, radio sau televiziune.
În textul de ziar, numele din lead este cel care atrage
atenȚia. Dar în stirile radio, dacă începem cu un nume,
ascultătorul nu este gata să-l audă, si probabil nu-l va auzi,
petrecând restul timpului stirii întrebându-se despre cine
vorbim. De aceea este necesar să „indicăm” ascultătorului că
va apărea un nume în stire. Acest lucru se face printr-o frază
descriptivă.
Regula generală este amânarea celor mai multe nume
sau denumiri până în a doua sau a treia frază. Dacă numele
este larg cunoscut si este un instrument de atragere a atenȚiei
prin el însusi, atunci este posibil ca el să înceapă stirea.
Dar dacă începem cu un nume, trebuie să ne asigurămcă
el este cunoscut bine de toȚi ascultătorii. Sunt cazuri în care nu
este indicată utilizarea numelor, mai ales când stirea nu include
persoane locale. De exemplu prezentarea unui accident aviatic
în FlorenȚa care a ucis 125 de pasageri este importantă, dar
numele lor nu are nicio semnificaȚie pentru ascultătorii care nu
sunt din FlorenȚa. Este suficient să dăm numele lor.
Citatele directe În scriitura radio, citatele care apar în
script – nu cele care sunt înregistrate – sunt în general
parafrazate. Aceasta înseamnă că ele sunt rescrise, dar reflectă
cu acurateȚe ceea ce a spus persoana implicată în eveniment.
Există două motive principale pentru a face acest lucru: este
dificil de citit un text care conȚine citate exacte, nu există un
mod convenabil de a indica un citat. Ghilimelele nu servesc la
nimic în textul difuzat. Nu se uitilizează „citez” si „am încheiat
citatul” sau astfel de indicaȚii pe post, cu excepȚia cazului când
citatul este atât de important sau bizar încât vrem să ne
asigurămcă ascultătorii înȚeleg perfect că acestea sunt
cuvintele interlocutorului si nu ale prezentatorului.
Putem alege să construim o stire povestită parafrazând
citatul, în loc să-l difuzăm direct. Un lead anunȚ ar merge în
astfel de situaȚii. SituaȚiile sunt multiple, este imposibil să
existe o regulă de aur în ceea ce priveste utilizarea citatelor,
există însă câteva linii generale:
Nu folosiȚi citate directe lungi. Este imposibil pentru
un ascultător să urmărească o afirmaȚie lungă, complexă. Este
mult mai eficient să le rupeȚi în citate indirecte prin
parafrazarea sursei. Dacă este necesar să folosiȚi un citat lung,
rupeȚi-l prin numirea sursei de mai multe ori în timpul citatului.
IndicaȚi întotdeauna exact audienȚei când începe si când se
termină citatul.
Selectarea stirilor Redactorii sefi si editorii de rubrică
pot utiliza următoarele criterii pentru a alege dintre stirile
existente:
AudienȚa–o stire trebuie să fie relevantă pentru audienȚa
sa
Oportunitatea – ca jurnalisti trebuie să găsim un unghi ce
dăstirii o anumită oportunitate
Impactul – impactul stirii depinde de cât de multă audienȚă
este afectată, cât de direct este efectul, si cât de imediat este
acesta
ProeminenȚa – numele sunt importante în stiri, bineînȚeles
cele care sunt usor de recunoscut, proeminente
Proximitate – oamenii sunt interesaȚi de evenimentele
care se întâmplă cât mai aproape de ei, sau în care poate fi
dezvoltat un unghi local. Acest criteriu este strâns legat de
impact, fiindcăstirile locale vor avea un impact mai mare asupra
audienȚei locale
Conflictul – publicul va rămâne atent la astfel de teme
atâta timp cât rezultatul este incert
 Ineditul
Personalizarea.

INTERVIUL
DefiniȚie
Interviul este genul ce constituie inima
jurnalismului audio-vizual. Succesiune de întrebări si
răspunsuri într-o întrevedere solicitată de ziarist, el reprezintă o
conversaȚie mediatizată. Interviul este genul jurnalistic cel mai
utilizat, atât ca modalitate de colectare a informaȚiei cât si ca
element de sine stătător în conȚinutul unei emisiuni.
Tipuri de interviu
După modul de realizare:
Interviu instantaneu – este folosit mai ales ca ilustraȚie
audio în buletinele de stiri, pentru că adaugă credibilitate prin
introducerea surselor în comunicarea directă cu ascultătorii.
Interviul pregătit – folosit pentru obȚinerea de informaȚii,
opinii, explicaȚii etc. si poate fi folosit atât ca bază pentru
realizarea altor tipuri de emisiuni (reportaje, buletine de stiri,
anchete, comentarii, emisiuni complexe), cât si ca material de
sine stătător.
În funcȚie de circumstanȚele realizării:
interviuri prin întâlnire directă – reporterul si
interlocutorul aflându-se faȚă-n faȚă, într-un loc ales de comun
acord dinainte (în cazul unui interviu pregătit) sau la locul
evenimentului (în cazul întâlnirilor neprevăzute) interviuri la
faȚa locului – realizate în timpul producerii evenimentului sau
imediat după eveniment si difuzate în următorul buletin de stiri
 interviuri la o conferinȚă de presă – este mai bine ca
interviul luat unui purtător de cuvânt la o conferinȚă de presă
să fie luat la sfârsitul întâlnirii. De cele mai multe ori, ritmul
cuiva care vorbeste la o conferinȚă de presă este lent si poate fi
iritant pentru radio. Totusi, în unele cazuri, cuvintele
înregistrate în prima variantă a rostirii lor fac stirea mai
interesantă.
Interviuri în direct – inserturile de interviuri live dau
senzaȚia de participare directă a ascultătorului la emisiune, dar
au dezavantajul că reporterul pierde un anumit control asupra
situaȚiei.
Interviuri prin telefon
După conȚinut:
interviul informativ – este tipul de interviu cel mai
obisnuit si poate constitui un material factual pentru stiri sau
poate fi porcesat pentru a deveni un material de sine stătător.
Ordinea întrebărilor este importantă pentru ca detaliile să fie
clare. O discuȚie preliminară este utilă pentru a puncta
informaȚia necesarăsi pentru a da timp interlocutorului să-si
amintească sau să consulte unele date.
Tot în această categorie intră interviul – descriere, care
este o mărturie dar nu din partea actorului însusi, ci din partea
celui care asistă sau a asistat la evenimente si care transmite
stirea – un alt jurnalist, un observator, un simplu martor.
Interviul interpretativ – este cel în care reporterul
furnizează faptele si cere interlocutorului să le comenteze sau
să le explice. Scopul este de a expune raȚionamentul acestuia
si de a permite ascultătorului să judece prin prisma valorilor sau
priorităȚilor lui. În această categorie intră trei subtipuri de
interviu:
interviul de analiză – este interviul în care interlocutorul
încadrează evenimentul sau situaȚia într-un cotext precis, într-o
perspectivă dată, si răspunde la întrebarea-cheie „de ce?”
interviul de comentariu – se bazează pe întrebarea „care
este părerea dvs despre...?”
interviul de opinie – poate fi numit si interviu de
controversă. Este cazul omului politic care răspunde
adversarului sau a omului de stiinȚă care susȚine sau respinge
o teorie. Scopul este de a afla ce gândesc cei în cauză referitor
la subiect.
Interviul afectiv – are scopul de a oferi o viziune
generală asupra interlocutorului, a.î. ascultătorul să înȚeleagă
mai bine situaȚia în care este implicat intervievatul, în termeni
umani. Exemple specifice sunt sentimentele rudelor minerilor
îngropaȚi într-un accident. Puterea sentimentului prezent este
mai importantă decât raȚiunea.
Durata conversaȚiei preliminare diferă considerabil în
funcȚie de circumstanȚe; ea poate fi un proces îndelungat, dar
există un moment propice pentru a începe înregistrarea si este
important ca reporterul să fie atent să nu piardă acest moment,
deoarece o asemenea situaȚie nu lasă posibilitatea de reluare.
interviul de personalitate – înseamnă întâlnirea cu un
individ remarcabil sau celebru, în măsură să-si facă bilanȚul
carierei, o vedetă sau o stea a sportului care îsi povesteste
drumul în viaȚă. Unele interviuri au însă ca obiectiv doar
atragerea atenȚiei publicului asupra unui fapt excepȚional. În
asemenea cazuri, jurnalistii sutn chemaȚi să joace un rol de
promovare a acestor fapte mai ales când sunt implicaȚi bani
publici, prin finanȚare directă sau subvenȚii.
Aceste categorii de interviu pot apărea împreună cu
pregătirea unui material pentru o anchetă, un documentar sau
un reportaj. Etapele sunt următoarele: mai întâi faptele,
informaȚia de background sau ordinea evenimentelor; apoi
interpretarea, semnificaȚia sau implicaȚiile faptelor; efectul lor
asupra oamenilor, o reacȚie personală la temă.
Fiecare interviu este diferit, dar două principii rămân
fundamentale pentru reporter: să asculte atent si să întrebe
mereu „De ce?”. Etapele realizării interviului

Alegerea temei si a interlocutorului

Reporterul trebuie să stie mai întâi ce vrea să afle si apoi
să determine de la cine. Este esenȚial să fie bine pregătit, ceea
ce înseamnă o muncă de cercetare în intervalul de timp pe care
îl are la dispoziȚie, astfel încât să stie de unde să ia informaȚia
necesară cât mai repede.
Jurnalistul trebuie în astfel de situaȚii să fie un bun
psiholog, să dea dovadă de înȚelegere sirăbdare atunci când
este cazul. Reporterul are la îndemână câteva criterii de
ghidare:
Celebritatea, personalitatea individului
Autoritatea informaȚiei deȚinute
Realizările deosebite
Implicarea într-un eveniment inedit
SimȚul umorului sau capacitatea de a crea atmosferă.
 Documentarea
Jurnalistul trebuie să studieze pe cât posibil totul în
legătură cu personajul pe care îl va intervieva, pentru că numai
astfel îsi poate formula corect întrebările. Înainte de a merge la
interviu, reporterul trebuie să fie sigur că posedă mereu
următoarele informaȚii: numele întreg al interlocutorului,
activitatea sa, titlul său oficial.
El trebuie de asemenea să aibă fixat foarte bine scopul
interviului si implicit tehnicile pe care doreste să le folosească.
Există o relaȚie directă între cât de multe stie reporterul
înainte de interviu si cât va afla în timpul acestuia. Este bine ca
jurnalistul să cunoască dinainte:
Contextul istoric al temei, de la evenimentele anterioare
importante la situaȚia actuală
Argumentele aduse în mod obisnuit atât pentru, cât si
împotriva unor aspecte ale temei SubtilităȚile temei, reporterul
să fie atent să nu simplifice excesiv lucrurile, în încercarea de a
face subiectul mai usor de înȚeles
Liderii sau avocaȚii temei, precum si pe oponenȚii ei.
CondiȚiile pe care trebuie să le îndeplinească reporterul înainte
de a porni la realizarea interviului sunt:
Să obȚină suficientă informaȚie asupra subiectului si
interlocutorului, astfel încât să poată deȚine controlul
interviului;
Să cunoască în detaliu ceea ce trebuie să scoată în
evidenȚă interviul;
Să-si fixeze întrebările cheie.
 Pregătirea întrebărilor Baza interviului o constituie
întrebarea. Calitatea întrebărilor determină calitatea
răspunsurilor. De aceea, exprimarea concisă a ideilor,
simplitatea, formularea la obiect sunt calităȚi esenȚiale pentru
construirea unor întrebări eficiente.
Pregătirea unui interviu presupune si realizarea unor liste
de întrebări. Ea serveste doar ca linie de orientare si pentru a
menȚine interviul alert, în cazul unei pauze de discuȚie. Este de
asemenea o modadlitate de verificare la final, pentru a vedea
dacă au fost acoperite toate punctele vizate.
Un interviu este o conversaȚie cu un scop. De aceea
întrebările pot fi clasificate, în diferite categorii:
În funcȚie de scop:

-Întrebări factuale sau de informaȚie – care oferă date concrete

-de opinie – cand se cere punctul de vedere unui specialist
-de mărturie – se urmăreste să se obȚină confirmarea unei
informaȚii
-de motivaȚie – pentru a afla cauzele unei acȚiuni sau decizii
-de urmărire – pentru a detalia sau clarifica un punct discutat
anterior
-de completare – puse în special la sfârsitul interviului.

După rolul lor:

de atac – prima întrebare si cea mai importantă, mai ales în
cadrul interviului folosit ca insert în stire, care nu are decât una
sau două întrebări
de sprijin – pentru a-l ajuta pe interlocutor să-si precizeze
afirmaȚiile, să fie clar sau pentru a-l constrânge să răspundă,
dacă jurnalistul simte că interlocutorul ascunde o informaȚie
esenȚială pentru interviu
de relansare – dacă interlocutorul se abate de la linia prevăzută
a interviului, el trebuie readus la subiectul discuȚiei
de punctare – pentru un interviu mai lung, jurnalistul trebuie din
când în când să puncteze subiectul. El va sintetiza cele spuse
de interlocutor până atunci, pentru ca ascultătorul să poată
urmări mai usor interviul si principalele idei vehiculate
de insistenȚă – este indicat ca, din când în când, reporterul să
includă anumite date cum ar fi – nume, funcȚie, calitate – si în
alte întrebări pe parcursul interviului
de obiecȚie – dacă, intenȚionat sau nu, interlocutorul devine
evaziv sau divaghează, reporterul nu are voie să-i treacă cu
vederea greselile sau să lase să se strecoare incertitudini ori
enormităȚi, el trebuie să ceară explicaȚii de controversă –
uneori (desi rar) poate fi necesar ca interlocutorul să fie
contrazis.
Întrebarea de controversă îl poate forȚa pe acesta să admită
un element de la care ar fi dorit să se sustragă.

După forma răspunsului cerut:

Întrebări deschise – sunt cele care necesită un răspuns elaborat
Întrebări închise – pot căpăta un răspuns într-un singur cuvânt.
Mai există de asemenea
Întrebări de întindere – introduc ideea lăsării răspunsurilor la
latitudinea interlocutorului, care alege dintr-o gamă largă de
posibilităȚi.
Un alt tip de întrebare, care de asemenea pare de ajutor, este
cea de tipul sau – sau. Întrebările trebuie formulate scurt si
simplu, iar reporterul trebuie să aibă grijă ca întrebările să-i fie
clare mai întâi lui însusi. Ocazional, jurnalistii întreabă dacă pot
pune întrebări. Acest lucru este, desigur, inutil, din moment ce
acceptarea interviului reprezintă acceptarea faptului de a
răspunde la întrebări.

Interviul prin telefon

Reporterii de radio au dezvoltat o specie de interviu
deosebită, prin telefon, acesta fiind cel mai rapid si cel mai
simplu mod de a lua un interviu pentru acest canal.
Există însăsi dezavantaje: este cel mai usor de ocolit de
către cel vizat reporterul nici nu poate fi sigur că discută cu
persoana dorită calitatea sunetului nu este cea mai bună pentru
folosirea acestui tip de interviu în buletinele de stiri si, cu
excepȚia urgenȚelor înregistrările de acest tip nu se folosesc
dacă se poate aranja un alt tip de interviu posibilitatea
interlocutorului să înȚeleagă gresit întrebarea este mai mare,
deci formularea lor trebuie făcută cu mai multă atenȚie.
Persoana căutată trebuie neapărat informată că discuȚia se
înregistrează, iar la sfârsitul interviului reporterul trebuie să
întrebe dacă poate reveni pentru informaȚii adiȚionale.

Legile interviului radiofonic

 Prima si cea mai importantă este alegerea intervievatului.
În strînsă legătură cu această cerinȚă este aceea a adecvării
întrebărilor la persoana intervievată. Formulele stereotipe nu-si
au locul în interviu. Întrebările nu trebuie să repete prezentarea
făcută de realizatorul emisiunii. În interviurile “live” -din ce în ce
mai frecvente în emisiuni -misiunea reporterului este mult mai
complicată. El trebuie să fie atent la desfăsurarea în timp a
discuȚiei, astfel încât să nu se depăsească timpul alocat. Mai
trebuie să aibă grijă ca, în derularea discuȚiei, să nu se producă
pauze, să intervină operativ pentru acoperirea oricăror hiaturi
sau ezitări ale invitatului.
Locul de desfăsurare a interviului este, de asemenea,
deosebit de important. Ideal este ca interviul să fie luat în
mediul ambiant specific interlocutorului, pentru ca el să se
comporte cât mai firesc, să nu se simtă stresat de atmosfera
ultratehnică a unui studiou de radio sau de prezenȚa la discuȚie
a unor persoane necunoscute (tehnicienii din studio).
Ani de-a rândul interviurile pentru radio erau concepute
mai întâi pe hârtie si apoi erau citite pe două voci – reporter si
intervievat -, înregistrate, fonotecate si, în sfârsit, difuzate. Se
mima, de multe ori cu succes, dar de si mai multe ori fără, stilul
oral, încercându-se o interpretare a textului. Era si dificil, si
nespecific unei prese orale prin definiȚie. Procedeul era preferat
din cauza fricii, în primul rând. Frică de interlocutor, care ar fi
putut să spună cine stie ce pe post, frică de reporter, care si el
ar fi putut scăpa de sub controlul mai marilor săi sisă ofenseze
vreo persoană sus pusă. Interviul inregistrat, fonotecat, ascultat
, cenzurat si vizat de mai marii redacȚiei era prezentat în
emisiuni. Dar, în acest fel nici interlocutorul, nici reporterul nu
mai aveau nici un fel de personalitate, nu se mai putea face
vreo distincȚie între interlocutori si reporteri. Totul era anost,
oamenii citeau ca niste automate texte ce nu le aparȚineau.
Vorbirea liberă a înviorat emisiunile de radio. Mai mult,
vorbirea “în direct”, de la faȚa locului, cu emoȚia specifică, le
conferă emisiunilor un plus
de autenticitate si de interes.
Concluzii:
· Radioreporterul, autor de interviuri, trebuie să se
pregătească foarte bine, să-si alcătuiască o documentare
minuȚioasă asupra interlocutorului si asupra temei, să-si
conceapă foarte atent întrebările, astfel încât, în orice moment
al conversaȚiei, când interlocutorul este în pană de inspiraȚie
sau dă un răspuns mai succint, să fie gata să intervină cu o altă
întrebare sau cu un comentariu care să ducă mai departe
discuȚia.
· Reporterul este, de fapt, purtătorul de cuvânt al
ascultătorilor săi. Este un fel de broker, a cărui misiune este să
acȚioneze în numele si în interesul „clienȚilor săi” – ascultătorii.
De aceea, vorbind în numele lor, el trebuie să-i ceară invitatului
său acele răspunsuri pe care receptorii ar dori să le audă.
· IntonaȚia cu care sunt rostite întrebările sirăspunsurile
sunt esenȚiale pentru conferirea sensului dorit unei discuȚii.
Elementele nonlingvistice – tonul, accentul, punctele de
suspensie, suprapunerea de voci, exclamaȚiile, interjecȚiile –
pot sublinia sensul dorit, exprimat prin cuvinte sau, dimpotrivă,
pot da un înȚeles contrar unei fraze. Controlul asupra acestor
elemente nonlingvistice trebuie să aparȚină în totalitate
reporterului. El trebuie să-si controleze nu numai fiecare cuvânt,
dar si modul cum îl rosteste si, de asemenea, trebuie să
sesizeze orice inflexiune a vocii interlocutorului, care ar putea
denatura sensul discuȚiei si să solicite o explicaȚie. (De pildă se
poate adresa interlocutorului cu intervenȚii de genul: “remarc în
vocea dumneavoastră o undă de îndoială”, “sesizez o notă
ironică în felul cum prezentaȚi lucrurile” etc.)
· Reporterul trebuie să-i dea sansa interlocutorului să
răspundă prezentând informaȚiile pe care le deȚine. Întrebările
trebuie să-i ofere această posibilitate. Un reporter care vorbeste
mai mult decât interlocutorul, dându-i acestuia posibilitatea
doar să rostească niste răspunsuri monosilabice sau să nu-si
termine nici o frază nu este un profesionist. În aceste situaȚii
prezenȚa interlocutorului nu se justifică, dar nici reporterul nu
va avea zile multe de lucru în continuare în redacȚia respectivă.
· Întrebările la care trebuie să răspundă interlocutorul sunt
cele adresate în interviu, pe care le-au auzit si ascultătorii. Ceea
ce s-a discutat înainte de începerea interviului reprezintă o
discuȚie particulară, iar, dacă reporterul consideră utilă
prezentarea unor informaȚii aflate în afara interviului propriu-
zis, atunci el va adresa întrebările si va primi răspunsurile
asteptate, fără referiri la discuȚiile din afara interviului.
· Reporterul nu se miră pe parcursul interviului, nu aprobă
si nu dezaprobă, indiferent de răspunsurile pe care i le invitatul
său. El nu rămâne un ascultător pasiv al răspunsurilor, ci,
urmărindu-le cu atenȚie, este gata oricând să intervină cu o
întrebare suplimentară sau cu sublinierea unei idei exprimate
de interlocutor.

REPORTAJUL
DefiniȚie
„Specie publicistică apelând adesea la modalităȚi
literare de expresie,
care informează operativ asupra unor realităȚi, situaȚii,
evenimente de interes
general sau ocazional” (Mic DicȚionar Enciclopedic).
„Etimologic, un reportaj este un raport, si unul si celălalt
informează. Dar scopurile lor sunt diferite. Raportul este un
mijloc de comunicare între iniȚiaȚi. Reportajul este un mod de
comunicare ce descrie marelui public spectacolul unui
eveniment”.
„Prin definiȚie un reportaj raportează ceea ce se
întâmplăsi ceea ce s-a întâmplat. El prezintă un eveniment, o
situaȚie, expune fapte”.
DicȚionarul Explicativ al Limbii Române adaugă la această
definiȚie faptul că informaȚiile sunt „culese de obicei de la faȚa
locului”
Ideea Munca reporterului este una creativă. Ca reporter
esti mereu în căutare de subiecte. Cum să le găsesti? Fii atent
la povestile spuse de cei din jur. Pot fi o sursă de subiecte. Nu
neglija subiectele care vin spre tine.
Altă sursă de idei sunt ziarele, posturile de televiziune sau
de radio. Uneori ideile vin pur si simplu din întâmplările trăite de
reporter. De aceea trebuie spirit de observaȚie si o atenȚie
vesnic trează. Subiectele îȚi pot fi date din redacȚie.
Documentarea Ce informaȚii cauȚi atunci când te
documentezi? Pierre Ganz consideră că după ce te-ai decis
asupra subiectului, reporterul trebuie să obȚină cât mai multe
informaȚii despre:
informaȚii despre eveniment. În cazul în care evenimentul
este spontan, nu se pot găsi informaȚii în serviciul de
documentare. În schimb dacă evenimentul este previzibil, de
regulă reporterul ar trebui să găsească mai multe informaȚii în
baza de date a instituȚiei în care lucrează.
InformaȚii despre protagonisti. Reporterul trebuie să
cunoască suficiente date despre protagonisitii evenimentului
pentru a-i înȚelege si a-i prezenta InformaȚii despre cadrul în
care se desfăsoară evenimentul.
Detalii despre topografia locului, detalii geografice sau
care privesc arhitectura.
InformaȚii despre contextul evenimentului (background).
Fără aceste informaȚii, reporterul riscă să nu înȚeleagă sau să
înȚeleagă doar într-o mică măsură evenimentul.
Un truc – caută evenimente similare si vezi cum au decurs,
ce probleme au apărut pe parcursul desfăsurării lor.

ModalităȚi si surse de documentare

ObservaȚia directă – cele mai convingătoare relatări
sunt cele ale faptelor pe care jurnalistul le observă în mod
direct.
 Intervievarea – de cele mai multe ori jurnalistul nu se află
la faȚa locului, asa că este nevoit să-si construiască reportajul
bazându-se pe relatările unor persoane care deȚin informaȚii
despre evenimentul produs. Acestia sunt: Martorii oculari –
ajuns la locul unde s-a produs evenimentul,reporterul trebuie să
discute în primul rând cu martorii. În discuȚia cu acestia un rol
important îl au flerul reporterului si capacitatea sa de a evalua
oamenii. Organizatorii – pot da cele mai sigure informaȚii în
cazul evenimentelor anunȚate. DiscuȚia trebuie purtată cu
persoana cea mai autorizată să dea lămuriri în problema care
ne interesează.
AutorităȚile
Protagonistii – îȚi pot da informaȚii de primă mână. Trebuie
să fii atent la informaȚiile pe care le ceri.
Jurnalistii aflaȚi la faȚa locului – este posibil ca alȚi colegi
de presă să fi ajuns înaintea ta la locul evenimentului, să aibă
surse mai bune sau să fie specializaȚi în domeniul respectiv.
Trebuie însă să-i cunosti destul de bine încât să ai încredere că
au înȚeles exact despre ce este vorba, că sursele lor sunt
credibile si că nu au niciun motiv să distorsioneze informaȚia.
Specialistii – în multe situaȚii reporterul are nevoie de
ajutorul specialistilor, care să dea anumite explicaȚii. Specialistii
sunt „o sursă de informaȚii dificilă pentru ascultătorii care nu
lucrează în domeniu”. Limbajul lor constituie un real handicap
pentru canalul mediatic ce difuzează informaȚia pentru un
public larg. Reporterul – Ganz consideră că reporterul este el
însusi o sursă.
 „Reporterul nu este o masină de înregistrat sunete si
imagini”. Ceea ce vede este un lucru subiectiv, dar constituie, în
egală măsură o sursă. El trebuie să scrie despre ceea ce vede,
ce aude, despre ceea ce i se spune, să fie atent la mirosuri, la
sunete de fond: cele cinci simȚuri ale sale sunt în alertă”.
Reporterul trebuie să aibă el însusiopărere.
Cercetarea documentelor oficiale – orice instituȚie de
presă ar trebui să aibă un serviciu de documentare. Aici se
găsesc colecȚiile ziarelor, precum si dosare tematice.
Presa – dacă instituȚia la care lucrezi nu are
documentare, sau dacă reporterul este prea grăbit să ajungă la
documentare, poate folosi informaȚiile apărute în ziare sau
difuzate de posturile de radio – tv.
Documente oficiale si acte – titluri de proprietate,
testamente, certificate de căsătorie, certificate de deces,
rapoarte de autopsie, diplome, citaȚii, mandate de arestare,
dări de seamă, autorizaȚii declaraȚii, stenograme etc.
Internetul – este util atunci când organizatorii
evenimentului au o bază de date care poate fi consultată. Sau
când faci un reportaj tematic (de ex despre violenȚa în familie)
poȚi intra în legătură cu organizaȚii care combat violenȚa în
familie, cu potenȚiali interlocutori.
Mape de presă, comunicate – sau orice alte materiale
puse la dispoziȚie de organizatori.
CărȚile de specialitate, enciclopediile, dicȚionarele.
Important de reȚinut! dacă ai timp documentează-te cât
mai mult cu putinȚă asupra evenimentului la care urmează să
participi fii atent la utilizarea informaȚiilor „neoficiale” si a celor
off the record evită intoxicările verifică din două surse
informaȚiile pe care le obȚii, foloseste documentarea pentru a
cunoaste lucrurile în profunzime nu neglija documentarea
zilnică cel mai preȚios serviciu de documentare este memoria
notează corect numele. Notează cu atenȚie funcȚiile notează
cifrele exacte foloseste-Ți spiritul de observaȚie Alegerea
unghiului de abordare.
Uneori unghiul de abordare se stabileste din redacȚie.
Alteori redactorul este cel care trebuie să-l aleagă. Pierre Ganz
numeste mai multe criterii după care se face alegerea unghiului
de abordare:
➢ actualitatea, noutatea informaȚiei
➢ faptele observate si elementele de care reporterul dispune
➢ publicul căruia îi este destinat reportajul
Se întâmplă ca, în momentul în care Ți se cere să faci un
reportaj să te gândesti deja la un unghi de abordare, dat în
urma documentării să-Ți schimbi compelt optica asupra
subiectului. Sunt cazuri în care unghiul de abordare se
stabileste din redacȚie.
De multe ori, alegerea unghiului de abordare arată
maturitatea jurnalistică la care a ajuns reporterul.
Important de reȚinut!
 Orice reportaj trebuie să aibă un unghi de abordare
 Un subiect se poate aborda din mai multe unghiuri.
Important este ca după ce îl identifici, să îl alegi pe cel mai
convenabil.
 Uneori unghiul de abordare rezultă din documentare,
alteori el apare pe măsură ce se derulează evenimentul.
  Nu trebuie ezitată schimbarea unghiului de abordare dacă
în timpul înregistrării, reporterul simte că a găsit un alt
unghi, mai pertinent, din care poate fi privit subiectul.

ConstrucȚia reportajului
Pentru construcȚia reportajului, reporerul are de parcurs patru
etape principale:
• Alcătuirea planului de reportaj.
• Manualul pentru ziaristii din Europa Centrală si de Est
precizează că în timp ce în presă majoritatea articolelor
informative sunt scrise conform stilului piramidei
inversate, în radio se foloseste unitatea dramatică: punctul
culminant, cauza si efectul.
• Punctul culminant oferă ascultătorului esenȚa materialului,
cauza spune de ce s-a întâmplat, împrejurările în care s-a
produs evenimentul;
• Partea cu efectul oferă ascultătorului contextul si eventual
si câteva sugestii despre consecinȚele evenimentului în
viitor.

Planul de reportaj trebuie să:

➢ ÎȚi ordoneze logic ideile
➢ Să fie o proiecȚie a celui mai bun mod în care informaȚia
jurnalistului poate să ajungă la ascultător
➢ Să distribuie unitar si logic informaȚia a.î. ea să fie
receptată în mod optim de ascultător
➢ Să includă toate punctele de vedere care vor trebui
prezentate în reportaj
 ➢ Să facă inventarul celor mai importante informaȚii pe care
va trebui sa le contina reportajul
➢ Selectarea inserturilor sonore. Inserturile cuprind de
regulă: informaȚii esenȚiale; decizii; apeluri; acuzaȚii
grave, dure; declaraȚii foarte importante; declaraȚii
socante; declaraȚii contradictorii; declaraȚii amuzante;
puncte de vedere; opinii; concluzii; mărturii.
Durata inserturilor: în medie insertul trebuie să aibă între
12 si 20 de secunde. Această regulă este valabilă pentru
reportajele de stiri sau pentru cele care urmează a fi difuzate în
emisiunile de actualităȚi, reportaje care de regulă au unul sau
două minute. Un insert mai lung de 25 de secunde plictiseste.
Este indicat ca un insert de 30 de secunde să fie fragmentat în
două inserturi a câte 15 secunde. AlternanȚa insert – vocea
reporterului – insert dă dinamism textului.
Inserturi scurte: există cazuri în care insertul are 3
secunde. De cele mai multe ori, aceste inserturi scurte au un
impact mai puternic decât inserturile de 12-15 secunde.
Inserturile lungi: în anumite situaȚii inserturile sunt mai
lungi de 20 chiar 30 de secunde. Există două posibilităȚi:
difuzezi insertul integral si contezi pe faptul că povestea este
atât de interesantă, încât ascultătorul nu-si va pierde atenȚia:
sau spargi insertul cu muzică pentru a-i da ascultătorului timp
să respire.
Scopul folosirii inserturilor: credibilitatea
Scrierea textului
Scriptul trebuie să respecte regulile de bază ale scriiturii
de radio: fraze scurte, cuvinte simple, exprimare clară, concisă
etc. O parte foarte importantă a scriptului este introducerea
(atacul), care trebuie să capteze atenȚia ascultătorului, să
incite, să „vândă reportajul”. Prima frază trebuie să indice
unghiul care va fi abordat în reportaj. Ea va conȚine cele mai
noi, mai puternice si mai incitante elemente si trebuie să dea
indicii asupra ambianȚei, asupra analizei care va fi făcută sau
dezvoltată în reportaj.
Introducerea nu trebuie să vândă mai mult decât oferă
reportajul. Prima frază este folosită pentru „pregătirea
terenului”. Langlois menȚionează trei reguli pentru redactarea
unui bun atac: fiȚi scurt, captaȚi atenȚia ascultătorilor, includeȚi
un element cheie al stirii. Scriptul trebuie să includă: InformaȚii
principale (altele decât cele din inserturi) – acestea trebuie
prezentate corect, într-o ordine logică.
Parafrazarea – de regulă se foloseste în script pentru a
reda o nuanȚă exactă din discursul vorbitorului sau pentru a
atrage atenȚia asupra unei anumite sintagme folosite de
acesta. Parafrazarea conferă dinamism scriptuli
si apropie tonul acestuia de cel al insertului.
Descrierea – reporterul de radio trebuie să compună
imagini în mintea ascultătorului, iar descrierea este una din
modalităȚile prin care realizează acest lucru. De aceea trebuie
să fie foarte atent la detalii. Impresiile – opiniile reporterului –
scriptul include impresiile, opiniile reporterului în calitatea sa de
participant direct la evenimente. Acest lucru nu poate însă să
afecteze neutralitatea materialului. A exprima o opinie nu
înseamnă a fi părtinitor sau a da verdicte. Exprimă-Ți trăirile dar
nu le lăsa să te domine.
 Finalul – trebuie construit cu multă atenȚie. El poate să
exprime concluzia la care au dus faptele – declaraȚiile despre
care s-a vorbit în reportaj. Finalul reportajului poate formula o
întrebare sau poate lansa un subiect de meditaȚie care să dea
posibilitatea ascultătorului să tragă singur concluzia. În unele
situaȚii, în cazul reportajelor care oferă informaȚii utile, finalul
poate fi o informaȚie care să-i ajute pe cei interesaȚisă afle mai
multe despre subiect. „Finalul este punctul de rezonanȚă al
reportajului. El închide unghiul. Dar această concluzie nu
trebuie să capete forma unei morale. Ea poate să ofere o
deschidere către alt subiect sau către un punct rămas în
suspensie la momentul redactării reportajului” (Ganz)
De asemenea mai trebuie Ținut cont si de următoarele
aspecte: Exprimarea trebuie să fie clară. Scriptul trebuie să
conȚină cuvinte simple, comune, usor de înȚeles si de
pronunȚat. Textul trebuie să pară vorbit; AlăturaȚi cuvintele
astfel încât să fie usor de exprimat; Exprimarea trebuie să fie
adecvată genului de reportaj pe care îl faci; Nu cădea în patima
exprimărilor „preȚioase”. Nu folosiȚi cuvinte pe care nu le
înȚelegeȚi.
EvitaȚi abundenȚa de adjective, numerale, superlative.
FolosiȚi verbe dinamice si preferaȚi verbele si cuvintele
concrete celor abstracte; EvitaȚi să repetaȚi în mod deranjant
un cuvânt. Este indicată folosirea sinonimelor; În prima frază în
care trebuie să amintesti despre vorbitor, îi spui numele
complet si funcȚia.
 Înregistrarea scriptului, montajul si fonotecarea Jaques
Larue-Langlois defineste montajul „tăiere a unui text
înregistrat”. El enumeră următoarele tipuri de mesaj:
Montajul de reducere – are drept scop reducerea unui
material sonor prea lung sau a unui material în care vorbitorul
nu se exprimă clar;
Montajul de curăȚire – prin care se elimină repetiȚiile,
pauzele, zgomotele, respiraȚiile care se aud deranjant, sunetele
parazitare;
Montajul artistic – prin care se îmbunătăȚeste calitatea
artistică a reportajului, prin adăugarea unor ilustrări sonore, a
unor sunete de fond, a unui fond muzical;
Montajul de scenariu – prin care asamblează părȚile
reportajului într-o anumită ordine, dorită de redactor.
Câteva tipuri de reportaj

După modalităȚile tehnice de realizare: reportajul în direct,

reportajul înregistrat.
Reportajul în direct – de regulă nu are inserturi,
presupune o mare putere de concentrare si rapiditate în
obȚinerea informaȚiilor; presupune asumarea de către reporter
a deciziilor de difuzare si ierarhizare a informaȚiilor; descrierea
atmosferei are un rol foarte important în reportaj; de cele mai
multe ori nu are script; presupune o mare putere de adaptare a
reporterului la orice situaȚie; atenȚie distributivă.
Reportajul înregistrat – reporterul trebuie să fie atent la
modalităȚile tehnice de înregistrare; capacitate de a sintetiza si
de a lucra rapid materialul sonor; dă reporterului posibilitatea
de a-si folosi simȚul artistic; au o durată stabilită de regulă de
realizatorul emisiunii sau de redactorul sef; permite ierarhizarea
informaȚiilor si eliminarea eventualelor greseli:
După tematică: politic, social, cultural, economic, sportiv,
de investigaȚie, de război, de divertisment, special.
Reportajele tematice sunt difuzate în emisiuni specifice, în
buletinele de stiri, sau în emisiuni de actualitate.
După mesajul pe care îl transmite:
Reportaj informativ (transmite informaȚii) – are scopul de a
informa ascultătorul, este scurt si dinamic, este cel mai folosit
tip de reportaj folosit în buletinele de stiri
Reportaj afectiv (transmite stirea) – transmite o anumită
stare, are o durată mai mare decât cel informativ, adesea este
susȚinut de muzică si sunete de fond
Reportaj interpretativ – ajută ascultătorul să interpreteze
informaȚiile primite, include opinii ale specialistilor
Reportaj de personalitate (transmite informaȚii despre
personalitatea interlocutorului)
Reportaj de atmosferă (descrie atmosfera în care s-a
desfăsurat un eveniment)
Reportaj de analiză (transmite un punct de vedere)

RELATAREA
Spre deosebire de „materialul produs”, relatarea nu
conȚine inserturi de niciun fel. Este un text prezentat. Acest gen
publicistic este cel mai întâlnit în corespondenȚele radiofonice,
transmise prin telefon sau circuit special. Relatările pot fi
prezente atât în emisiunile de tip magazin, cât si în rubrici, ele
fiind des introduse de către prezentator. Durata relatărilor nu
este limitată, ea are în general cam aceleasi dimensiuni ca si
materialele produse. Dar trebuie Ținut cont de faptul că aceste
texte, care sunt prezentate de către un singur prezentator si nu
conȚin zgomote de fond sau alte înregistrări la faȚa locului au o
putere de atracȚie mult mai limitată asupra ascultătorilor.
a atare, întotdeauna se va încerca să se acorde prioritate
unui material produs faȚă de o relatare simplă.

BIBLIOGRAFIE
1. Coman, Mihai (coord.), 2001, Manual de jurnalism, Ed.
Polirom, Iasi, pp.237-262.
2. Coman, Mihai (coord.), 2001, Manual de jurnalism, Ed.
Polirom, Iasi, pp.135-195, 196-240.
3. Garvey, Daniel, Rivers, William, 1982, News Writing for
Elections Principles. Examples. Applications, WPC, pp.4-13, 21-
38, 89-115, 197-207 sau L’information radio-televisé, (trad.),
1987, Bruxelles, pp.1-17, 56-71, 95-130, 140-150, 156-157,
220-230.
4. Joanescu, Irene, 1999, Radioul modern. Tratarea informaȚiei
si genuri informative, Ed. ALL, pp.55-158.
5. Haas, Michael si colab., (trad.), 2001, Radio management,
pp.81-87, 113-122, 192-226.
6. Traciuc, Vasile, Jurnalism radio, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2003.