Opera lui Niccolo Machiavelli, Principele a fost scris n 1513, n doar cteva sptmni i este dedicat

lui Lorenyo de Medici Magnificul i a avut iniial titlul de De Principatibus.

ncercnd s intre n graiile lui Lorenzo Magnificul, Machiavelli i trimite acestuia o scrisoare n care i
motiveaz scrierea lucrrii Principele. nu a voi s se judece prea mare ncredere n sine faptul c un om
de condiie joas i umil ndrnete s trateze despre guvernarea principilor i s dea reguli cu privire la
aceasta; cci aa precum cei care deseneaz locuri din natur se aeaz jos n cmpie spre a putea privi cu
atenie nfiarea munilor i a nlimilor, iar pentru a cunoate vile se urc sus pe culmi, tot astfel,
pentru a cunoate bine firea popoarelor, trebuie s fii tu nsui principe, dup cum pentru a o cunoate pe
aceea a principilor trebuie s fii om din popor .
Autorul, Niccolo Machiavelli, a fost intelectualul cel mai reprezentativ al epocii sale. Umanismul
mahiavelian creator de state a deschis o imens perspectiv. Cunoscnd istoria, legile ei, Machiavelli este
contient c numai n cadrul ei real se poate ameliora destinul ntregii omeniri, precum i al omului
individual.
Astfel, Principele este un mic tratat care a fcut ocolul lumii i despre care s-au scris biblioteci ntregi.
Acest tratat este n realitate o sum de reguli, de norme, de sfaturi pentru un bun conductor al acelori
vremuri Un Principe nu trebuie s aib alt el, nu trebuie s se gndeasc la altceva, nu trebuie s nvee
altceva dect rzboiul, cu regulile i disciplina lui, pentru c el este singura art necesar celui care
conduce.
Stilul operelor lui Machiavelli este i o adevrat btlie, dus de ctre autor mpotriva cuvintelor, pentru
ordonarea lor ntr-o arhitectur care poate aminti uneori de caracteristicile prozei latine. n Principele,
aceasta lupt cunoate supremul su triumf. Sinceritatea pasional care l-a caracterizat n gndire,
tentativele reuite de a nota imediat, de a o transcrie impresia n expresie exact i precis, urmat de
viziunea clara, niciodata confuz, a planului unei lucrri, au fcut ntr-adevr din Machiavelli un maestru al
stilului literar, caracteristic italian, care cu greu va putea s fie vreodat depit.
Expunerea clar a faptelor, determinat de riguroasa sa logic, gsete imediat o form corespunztoare,
fr atificii, rapid, nervoas natural n marea ei sobrietate.
Om al epocii sale, reprezentant al ideilor contemporane, al nestinsei Renateri, Niccolo Machiavelli l-a
putut avea model pe Cezar Borgia, figur politic central din Cinquecento, simbolul forei care vrea s
domine.
Esena crii este reprezentat de modul de comportare al principelui cu supuii i prietenii si. n primele
unsprezece capitole, se va judeca i analiza adevrul efectiv, dezvoltndu-se celebra tez machiaviellian
conform creia un principe este mai bine s fie temut sau iubit. Niccolo Machiavielli susine c ntruct
este greu s mpaci aceste dou lucruri, este mai sigur pentru tine s fii temut dect iubit .
Un alt subiect asupra cruia autorul revine n mai multe capitole i asupra cruia insista l reprezint
modurile prin care poi ajunge principe. Fie c este ereditar, fie ca dintr-un simplu particupar s ajungi
principe, fie s fii numit i susinut de ctre una din pri (armat sau poporul), tema este dezbtut cu lux
de amnunte.
n statele ereditare i care s-au obinuit cu familia principelui lor, greutile ntmpinate n pstrarea lor
sunt cu mult mai mici dect n principatele noi, deoarece este de ajuns s nu te ndeprtezi de felul de
guvernare al strmoilor i s actionezi n acelai timp fr grab i potrivit nevoilor care se ivesc; aadar,
un principe de acest fel, adic ereditar, dac este priceput, i nu numai att, va putea s-i pstreze
ntotdeauna autoritatea, afar de cayul cnd s-ar ivi cineva neateptat i deosebit de puternic care s i-o
rpeasc.
n ceea ce privete principatele noi, n care principele este nou exist posibilitatea ca greutile pe care le va
ntmpina pentru pstrarea lor s fie mai mari sau mai mici, n funcie de priceperea acestora. Totui, dup
cum susine i Niccolo Machiavelli, dac ar reui s devin principe din simplu particular, lucru care
presupune fie nsuiri personale, fie nsuiri norocoase reduce mult din respectivele greuti. Cu toate
acestea, cei care reuesc s pstreze cel mai mult puterea sunt cei care au fost ajutai de mprejurrile
favorabile.
Principele
Articol principal: Principele.
De-a lungul carierei sale, Machiavelli a cutat s creeze un stat capabil de a rezista atacurilor externe.
Scrierile sale trateaz principiile pe care este bazat un asemenea stat i modalitile prin care aceste
principii pot fi implementate i meninute. n opera sa cea mai cunoscut, Principele (1513), descrie

metodele prin care un principe poate dobndi i menine puterea politic. Acest studiu, care a fost privit,
adeseori, ca o sprijinire a tiraniei i despotismului unor conductori, precum Cesare Borgia, este bazat
pe credina lui Machiavelli c un suveran nu este constrns de normele etice tradiionale: Se pune
astfel problema dac este mai bine s fii iubit dect temut, sau invers. Rspunsul este c ar trebui s fii
i una i alta; dar ntruct este greu s mpaci aceste dou lucruri, spun c, atunci cnd unul din dou
trebuie s lipseasc, este mult mai sigur pentru tine s fii temut dect iubit. n viziunea sa, un principe
ar trebui s fie preocupat doar de putere i s se supun doar regulilor care duc spre succes n aciunile
politice. Machiavelli credea c aceste reguli pot fi descoperite, prin deducie, din practicile politice ale
vremii, ca i ale perioadelor anterioare.
Principele (n original n italian: Il Prncipe) este cea mai cunoscut lucrare a lui Niccol Machiavelli.
A fost scris n 1513, pe cnd se afla exilat n San Casciano, acuzat fiind de complot mpotriva familiei
Medici, i publicat n 1532, la 5 ani dup moartea autorului. Prin suma de reguli,
de norme, sfaturi despre putere i despre cum poate fi ea pstrat i amplificat, lucrarea poate fi
asemuit unui tratat despre guvernare i despre modul n care un principe trebuie s guverneze.
Lucrarea a fost scris de Machiavelli n doar cteva sptmni i este dedicat lui Lorenzo al-II-lea de
Mdici fiul lui Pedro al-II-lea de Mdici cu sperana de a-i rectiga postul de Secretar al Republicii i
a avut iniial titlul De Principatibus.Este vorba,fara ndoiala,de lucrarea cea mai cunoscut a
autorului,aceea din care s-au nscut substantivul "machiavelism" i adjectivul "machiavelic".
n pofida nelesului peiorativ care i se d termenului "machiavelic" acesta nu este altceva dect o
recunoatere a psihologiei umane,un consens i nseamn pragmatism,inclusiv foarte muli oameni de
afaceri au extrapolat multe din ideile sale.
[modificare]Istoricul lucrrii
Prima meniune despre aceast lucrare este fcut ntr-o scrisoare datata 10 decembrie1513 adresat
prietenului Francesco Vettori,drept rspuns la o alta a celui din urm care descria viaa sa n Roma i
care i cerea veti lui Machiavello despre viaa sa n San Casciano.Acesta din urm rspunde povestind
aspecte banale despre viaa sa la cmp i vorbind n acelai timp despre studiile sale,declar c a
compus un opuscul intitulat "De principatibus".
Este o lucrare redus ca volum,care nu poate fi nscris ntr-un gen definit deoarece nu are
caracteristicile unui adevrat tratat.De aceea este considerat o lucrare de caracter divulgativ.
ntreaga lucrare a fost elaborat n a doua jumtate a anului 1513 cu excepia Dedicaiei i a ultimului
capitol,care au fost compuse la civa ani dup aceea.Prima ediie a crii dateaz din
1532.Principele se compune dintr-o dedicaie i douzeci i ase de capitole de diverse lungimi,ultimul
capitol constnd n sftuirea Mdici-lor s accepte tezele abordate de ctre text i s elibereze Italia de
"barbari".
Cartea trateaz despre modul n care se poate acapara,menine i ntri un principat,guvernul unui ora
sau regiune i distinge ntre diferite strategii,n funcie de anumite criterii.ntre acestea regsim:

felul n care s-a ctigat puterea

(cucerire militar,alegeri populare,intrigi curtezane...),

forma anterioar de guvernare (alt principe cu sau fr curte,o republic...)

relaia ntre principat i principe (de aceeai cultur i limb sau diferite,sau posesia unui
singur principat sau a mai multora)

tipul de armat de care dispune (proprie sa de mercenari)

Argumentele se bazeaz pe o form crud de utilitatism egoist,cu singurul scop de a menine

principatul. Sfaturile ctre principi,se bazeaz pe experiena regatelor i imperiilor anterioare,n
special cea din Imperiul Roman i pe cea a diferitelor rzboaie ntre
"principatele" Franei i Italiei.Autorul se bazeaz att pe exemplele negative ct i pe cele
pozitive pentru a demonstra valabilitatea sfaturilor sale.
Exist o ediie comentat de ctre Napolon Bonaparte pe parcursul mai multor etape ale vieii
acestuia, nainte de Btlia de la Waterloo,cnd a fost nfrnt de ctre prusaci.

ncercnd s intre n graiile lui Lorenzo Magnificul, Machiavelli i trimite acestuia o scrisoare
n care i motiveaz scrierea lucrriiPrincipele. Iat un fragment din aceast scrisoare:
...nu a voi s se judece drept prea mare ncredere n sine faptul c un om de condiie joas i umil
ndrznete s trateze despre guvernarea principilor i s dea reguli cu privire la aceasta; cci aa
precum cei care deseneaz locuri din natur se aaz jos n cmpie spre a putea privi cu atenie
nfiarea munilor i a nlimilor, iar pentru a cunoate vile se urc sus pe culmi, tot astfel, pentru
a cunoate bine firea popoarelor, trebuie s fii tu nsui principe, dup cum pentru a o cunoate pe
aceea a principilor trebuie s fii om din popor.
[modificare]Structura crii
Lucrarea este mprit n 26 de capitole care pot fi grupate astfel:

clasificarea statelor dup tipul lor (capitolul I)

modul n care statele pot fi cucerite i pstrate (capitolele II - XI)

analiza problemelor militare cu care se confrunt statele (capitolele XII - XIV)

ce trebuie s fac un principe pentru a-i pstra puterea (capitolele XV - XXII)

despre eliberarea i unificarea Italiei (capitolele XXIII - XXVI)

[modificare]Clasificarea statelor

Ca sisteme de guvernare Machiavelli distinge ntre republic i principat. Principatele, la rndul lor, pot
fi, conform acestuia, ereditare sau noi.
[modificare]Despre cucerirea i pstrarea statelor
[modificare]Principate ereditare
Principate ereditare sunt principatele a cror guvernare se afl n mna unor familii de mai multe
generaii. Ceea ce trebuie s fac principele pentru a pstra principatul este s nu se ndeprteze de felul
de guvernare al strmoilor i s-i ndrepte aciunile, fr grab, conform scopurilor sale.
Principatul ereditar depinde de priceperea principelui i de capacitatea acestuia de a se apra de un
potenial pretendent la tron. Avantajul principilor cu ani muli de domnie este c amintirea schimbrilor
se estompeaz i nimeni nu va mai cere schimbri i nnoiri.
[modificare]Principate mixte
Atunci cnd un principat nu este n ntregime nou, ci este format prin alipirea altor principate el este
numit principat mixt. Dificultile unui astfel de principat izvorsc, n principal, din natura indivizilor:
oamenii se ridic mpotriva vechii guvernri i accept o nou guvernare pn n momentul n care
realizeaz c cea nou este "mai rea" dect cea trecut.
Pentru pstrarea principatului principele are nevoie de locuitorii ei: orict de puternic ar fi
cineva prin fora armelor lui pentru a ocupa o ar el are, totui, ntotdeauna nevoie de
ajutorul locuitorilor ei.
Un alt aspect esenial n pstrarea principatelor noi este pstrarea vechilor condiii i a
moravurilor;
Principe este un mic tratat care a facut ocolul lumii i despre care s-au scris biblioteci ntregi. Acest
tratat, care este n realitate o suma de reguli, de norme, de sfaturi, un fel de memorial, poate fi considerat
ca un adevrat program de redeteptare naionala, ca un act de ncredere n destinul propriei patrii.
Niccolo Machiavelli a fost intelectualul cel mai reprezentativ al epocii sale. Umanismul machivelian
creator de state a deschis o imens perspectiv. Cunoscnd istoria, legile ei, Machivelli este contient ca
numai n cadrul ei real se poate ameliora destinul ntregii omeniri, precum i al omului individual. Om al
epocii sale, reprezentant al ideilor contemporane, al nestinsei Renateri, Niccolo Machiavelli l-a putut
avea model pe Cesare Borgia, figura politic central din Cinquecento, simbolul forei care vrea sa
domine.
O imens dezbatere, de-a lungul celor cinci secole care au trecut de la naterea scriitorului, a oscila ntre
doi poli adveri. ntr-o parte pendulau afirmatorii machiavellismului, cuvnt sinonim cu amoralitatea
politica, iar de partea cealalt erau susintorii figurii austerului republican, teoreticianul raiunii de stat
(cu toata duritatea ei uneori conjunctural), a interesului colectiv al patriei care poate predomina orice
interes individual.
Scris in 1513, tratatul a fost dedicat: Ad magnificum Laurentium Medicem, fiul lui Pietro dei Medici,
nepot al unui alt Lorenzo, Magnificul. Primele unsprezece capitole comenteaz tipurile de principate
care exista, ereditare, cucerite. Principatelor ecleziastice care au caracteristici propriile este dedicat un

capitol special. Trei capitole ulterioare trateaz despre aciunile de cucerire i de consolidare ale
principatelor (statului). Acesta se opune cu fermitate folosirii trupelor de mercenari, care, dup prerea
lui, nu au nimic n comun cu interesele naionale ale unui stat. Nucleul crii l constituie modul de
comportare al principelui cu supuii i prietenii si. In aceste capitole, se va judeca i analiza adevrul
efectiv, dezvoltndu-se celebra teza machiavelliana conform creia un principe este mai bine sa fie
temut sau iubit. Niccolo Machiavielli susine ca ntruct este greu sa mpaci aceste dou lucruri , este
mult mai sigur pentru tine s fii temut dect iubit.
Un alt subiect asupra cruia autorul revine n mai multe capitole i asupra cruia insist l reprezint
modurile prin care poi ajunge principe. Fie c este ereditar, fie c dintr-un simplu particular s ajungi
principe, fie s fii numit i susinut de ctre una din pri (armata sau poporul), tema este dezbtuta cu
lux de amnunte.
n ceea ce privete principatele noi, n care principele este nou exist posibilitatea ca greutile pe care le
va ntmpina pentru pstrarea lor sa fie mai mari sau mai mici, n funcie de priceperea acestora. Totui,
dup cum susine i Niccolo Machiavielli, dac ar reui s devin principe din simplu particular, lucru
care presupune fie nsuiri personale, fie mprejurri norocoase reduce mult din respectivele greuti.
Cu toate acestea, cei care reuesc s pstreze cel mai mult puterea sunt cei care au fost ajutai de
mprejurrile favorabile.
De asemenea ajung s fie principi aceia cu nsuiri deosebite. Acetia obin principatul cu greutate dar l
conduc cu uurin, iar greutile pe care le ntmpin n cucerirea lui decurg din legiuirile i
ornduirile noi pe care sunt nevoii s le introduc pentru a-i ntri statul i a-i asigura stpnirea. n
acest caz exemplele sunt multe, dar dintre ele se remarc cel al lui Hieron din Siracuza care a fost att de
capabil nct s-a scris despre el c: quod nihil illi deerat ad regnandum praeter regnum deoarece
nimic nu-i lipsea pentru a domni n afar de un regat".
Au mai fost inclui principi care se sprijineau doar pe voina i pe soarta norocoas a acelora care le-au
dat puterea acestea fiind ns nestatornice i schimbtoare. Acetia nu-i pstrau locul deoarece nu erau
oameni capabili i inteligeni s comande.
Cu toate acestea exist ns i moduri nu tocmai obinuite de a prelua conducerea unui principat i
anume crima i nelegiuirea. i aceste tipuri sunt exemplificate ns nu sunt la fel de plcute auzului ca i
celelalte, acestea sfrindu-se tragic, existnd ns i cteva excepii.. Cruzimile sunt ru folosite
atunci cnd sunt puine la nceput, iar cu vremea se nmulesc n loc s dispar. Puini sunt aceia care
reuesc s gseasc o cale de scpare. Niccolo Machiavielli ncearc s imprime o prere personala
cititorului: Acela care ocup un stat trebuie s se gndeasc dinainte la toate cruzimile pe care va fi
nevoit s le svreasc i pe toate s le fac dintr-o data, pentru ca s nu fie nevoit s le repete n fiecare
zi
Dac am discuta despre principi, i modalitile lor de conducere, vom aduce n discuie, cum a fcut-o
i Niccolo Machiavielli, principatele, care sunt create fie prin voina poporului, fie a celor mari, n
funcie de prilejurile oferite. Ajuns principe datorit celor marise menine mai greu n funcie dect cel
care a ajuns datorit poporului. n aceste circumstane, se ajunge n momentul n care cei mari i ddeau
seama c nu pot s reziste poporului i aduceau un principe la adpostul crui i satisfceau poftele.
Poporul de asemenea, vznd c nu poate s se mpotriveasc celor mari, la rndul lui, acorda faim i
stim unuia singur i-l fcea principe pentru ca acesta, cu puterea lui, s-l apere.

Primul mare filosof politic al Renasterii a fost Niccolo Machiavelli (1469-1527). Faimoasa sa
lucrare Principele se deosebeste de departe, de toate celelalte scrieri politice ale acelor timpuri fiind
concentrata asupra problemelor practice ale monarhilor aflati la putere, mai mult decat sursele
speculative ce incercau sa explice fundamentele autoritatii politice. Astfel, este o expresie a realpolitikului, care este politica guvernamentala.
Machiavelli s-a nascut la Florenta, in momentul in care Italia se afla intr-un mare haos politic,
fiind divizata intre patru orase-state dominante, fiecare dintre acestea aflandu-se la mila puternicelor
guverne straine din Europa. Din 1434, Florenta a fost condusa de catre instarita familie Medici.
Conducerea lor a fost intrerupta temporar de o miscare de reforma, inceputa in 1494, timp in care tinarul
Machiavelli a devenit un important diplomat. and in 1512, familia Medici a recastigat puterea, cu
ajutorul trupelor spaniole, Machiavelli a fost torturat si izgonit din viata publica. Pentru urmatorii 10
ani, acesta s-a devotat scrierii istoriei, filosofiei politice si chiar piese de teatru. In final a recastigat
favorurile familiei Medici si a fost rechemat la indatoririle publice pentru ultimii doi ani ai vietii sale.
Cea mai importanta lucrare a sa a fost Il Principe,scrisa in 1513 si publicata abia dupa
moartea sa in 1532. Ea a provocat controverse imediate si curand a fost condamnata chiar de catre Papa
Clement al VIII-lea.
Caesar Borgia, un aristocrat spaniol devenit cunoscut si totodata dispretuitul tiran al regiunii
Romagna din nordul Italiei. In timpul primilor ani ca diplomat, Machiavelli a intrat in conctat cu C.
Borgia si a fost martorul modului ferm in care acesta isi conducea politica. A devenit Borgia pentru
Machiavelli, modelul Printului ? Unii cititori, l-au vazut initial pe Print ca un satir al regulilor
absolute precum Borgia, care a aratat uratenia puterii arbitrare. Oricum aceasta teorie a cazut in 1810,
cand a fost descoperita o scrisoare a lui Machiavelli in care dezvaluie ca a scris aceasta lucrare pentru a
se impaca cu sine insusi in ceea ce priveste conducatorii Florentei, familia Medici. Pentru a elibera Italia
de influenta guvernelor straine, Machiavelli explica ca puternicele guverne italiene sunt importante chiar
daca ele sunt absolutiste.
Definit ca descoperitorul si fondatorul unei noi stiinte, cea a politicii, ca forta fi forma
autonoma de gandire, Machiavelli nu a fost niciodata un teoretician abstract, existand intodeauna o
stransa legatura intre experientele practicii sale ca diplomat si cetatean si ideatia sa teoretizanta.
Respingand idealitatile transcedentale ale trecutului, formand din om centrul vietii spirituale,
scriitorul italian a fost si un om politic de actiune.
Scrierile sale riguros logice, aliaza intotdeauna pasiunea cu curgerea dialectica, in apararea
omului care isi poate afla in el insusi justificarea existentei, atunci cand nu este neutru, ci participant
activ in lupta impotriva destinului care ii este adesea advers.
<Omul machiavellian> este acea creatie istorica cizelata de umanism, care se poate
dimensiona, urmarind legi proprii, dandu-si un chip dupa vointa individuala si care-si poate crea
propriul destin. Aceasta este clara determinare a unei conceptii integral umaniste si a carei patrunderi din
partea cititorului atent poate sfarama conceptia apriorica despre machiavellism.
Cultul "virtutii" este un alt postulat al Renasterii, caruia Machiavelli ii acorda o atentie
deosebila, ceea ce il defineste pe acesta inca o data ca om sinteza al contemporaneitatii sale. "Virtu" era
in conceptia lui Machiavelli este acea energie virila, tensionata, transformatoare a destinului uman,
individual sau colectiv.
Pentru fondatorul Stiintei Politice, valoare suprema a omului activ consta in constiinta lui
politica, idee dominanta in intreaga sa opera si atat de actuala oricand in lume, indiferent de timp si
spatiu. Identitatea Principelui se manifesta in realitatea conjuncturii vietii politice, cautand, educativ, ca
pasiunile umane sa fie transformate in virtuti cetatenesti.

Armonia este legea acestei identitati morale catre care aspira Principele machiavellian, este
Simbolul intregii sale opere si apartine desigur Renasterii.
Machiavelli, precursorul patriotismului si a Italiei moderne, calator si martor al starilor de fapt
din marile monarhii vest-europene, si-a putut da seama de acest fenomen capital, al trecerii de la
principatele feudate spre aceste moderne formatii statate, simbol al unitatii unei natiuni si sa doreasca
implinirea acestui ideal politic si in Italia, care desi maestra a literelor si artelor, se putea afla, prin
divizarea ei politica si fragmentarea feudala statala, prada usoara pentru marile monarhi inarmate cu
armele fortei brute. De aceea se poate afirma ca intreaga viata si opera a lui Niccolo Machiavelli este un
lung strigat de chemare pentru constituirea visului national italian.
O imensa dezbatere a avut loc intre doi pali adversari: pe de o parte erau afirmatorii
"machiavellismului" (sinonimul amoralitatii politice), iar de cealalta parte sustinatorii figurii austerului
republican, teoreticianul interesului colectiv al Patriei care poate domina orice interes individual. Il
Principeeste un mic tratat, o suma de reguli si sfaturi, un fel de memorial, un program de redesteptare
national, de incredere in destinul propriei patrii si a viitorului sau luminos.
Sfaturile pe care Machiavelli le indreapta spre ipateticul, idealul Principe, nu sunt nimic
altceva decat sinteza intregii practici politice analiza experientei sale obtinute in urma indelungilor sale
calatorii in misiuni, substanta esentiala fiind ideea italiana. Aceasta gandire isi are originea in adanca
convingere ca politica are propriile reguli fundamentale de actiune, in general incompatibile cu cele ale
vietii comune. O actiune statala salutara pentru intreaga comunicate si care concura la bunastarea
Statului, isi poate crea propria morala, propriul univers etic. Unica determinanta morala si unica
discriminare dintre bine si rau, dintre ce e just si injust este ratiunea de Stat. Trecutul istoric al Romei
precum si cele mai importante monarhii occidentale, cel ale Frantei si al Spaniei, a fost motorul luptei
duse de catre Machiavelli cu ajutorul artei si literaturii pentru infaptuirea visului de unitate al Italiei. O
figura marcanta a gandirii sale l-a avut Cesare Borgia, un model pe care Machiavelli l-a urmat, un
simbol adevarat al fortei care vrea sa domine.
In tratat Machiavelli expune pe larg conceptia sa privind istoria ca o consecinta a activitatii
umane, opera omului si a personalitatii sale energice si dinamice, faptul istoric stand doar in forta
lucrurilor. Forta naturala si forta ratiunii sunt singurele elemente motrice ale artei de a guverna, a
politicii. Doar dirijand aceste "forte ale realitatii" si intelegand lumea reala - nu etica - inseamna pt
Machiavelli a guverna.
Scris in anul 1513, "Il Principe" i-a fost dedicat lui Pietro dei Medici, nepotul lui Lorenzo,
Magnificul. Cu claritatea de care da dovada, Machiavelli surprinde si comenteaza toate tipurile de
principate existente: principate ereditare, cucerite, ecleziastice. Urmareste foarte bine modul de
consolidate al Principatelor, adica de formare propriu-zisa a Statelor. Doreste cu ardoare de creare a
militiilor(armate) nationale prin care el vede mantuirea Italiei, opunandu-se folosirii mercenarilor,
stipendatilor, ce n-aveau nimic in comun cu interesele nationale ale unui stat.
Machiavelli trateaza modul de comportare al Principelui fata de supusii si prietenii sai
urmarind, judecand si comentand adevarul efectiv al faptelor pentru care oamenii, principii sunt laudati
saublamati, despre bunatatea sau cruzimea lor.
Dupa ce arata cum trebuie sa se comporte principii pentru a nu fi urati, dispretuiti, Machiavelli
arata modul in care acestia treuie sa se faca stimati, actiunile pe care trebuie sa le intreprinda.
Acest tratat contine doua parti simetrice: cea descriptiva, de enumerare si caracterizare a
principatelor, si cea in care Machiavelli, sintetizand intreaga sa experienta, stabileste norme
fundamentale pentru arta de a guverna.

Autorul patrunde in miezul problemelor italiene, cautand sa analizeze de ce principii Italiei siau pierdut statele-modul in care se poate rezista soartei, potrivnice, adverse. Lanseaza un indemn la
eliberarea Italiei din mainile barbarilor.
In final Machiavelli realizeaza un adevarat imn national, clameaza intreaga Italie, intreaga
mare mandrie a spritului si poporului italian ce daruise lumii intregi miracolul Renasterii.
Modul in care Machiavelli scrie, aceste pagini, cu inflacararea unui revolutionar Iacobin, a
placut foarte mult iluministilor si revolutionarilor francezi, creand un vast ecou in intregul
Resarqimento, epoca de redesteptare nationala.
Machiavelli analizeaza minutios marile personalitati de stat ale Antichitatii, ale caror
caracteristici le v-a cauta si in lumea contemporana. Tipul eroului in conceptiile sale este cel care
intelege legile si regulile vietii si societatii in care este plasat, folosind aceste legi ca instrument in
edificarea propriei sale gandiri. Eroul ce domina regulile logicii uneori crude, nu poate fii altcineva
decat fermul Cesare Borgia, adversarul lui Piero Soderini, sufletul slab. Intr-o astfel de lume logica,
responsabilitarea etica a Pricipelui este totdeauna legata de scop in sine si de finalitatea victorioasa a
actiunii lui. Aceasta realizandu-se fara a se tine seama de mijloacele care pot fi utilizate. Scopul final
este unica tinta dorita de Principe, care are rolul de a apara, mentinand unitatea statului prin orice mijloc
necesar (forta, viclesug, sperjur) si oricande nevoie. El trebuie sa fie bine inarmat, oricand gata de
actiune. Remarca amara pe care o face acum Machiavelli referitor la "profetii dezarmati", este ca unica
lege, pentru aceia care guverneaza este generata de necesitate. Raul este necesar uneori pentru guvernare
atunci cand exista prea multa coruptie. Doar in plan absolut, ideal, morala poate lupta impotriva fortei,
relevand ca problema cruciala al politicii este cea a virtutii si nu a moralei, adica a capacitatii, a energiei,
a talentului. Politica nu este o stiinta divina ci una pamanteana.
Mintea lui Machiavelli a fondata si dezvoltat aceasta stiinta nou, definindu-i obiectul, metoda
si legile care o guverneaza, studiind desfasurarea proceselor social-politice in evalutia lor umana. Aceat
lucru l-a facut pe Vincenzo Gioberti sa-l denumeasca pe drept cuvant un Galigeo al politicii.
Etica nu se aliaza cu politica, ramanand o aspiratie ideala intr-un viitor utopic.
Fortele reale ca morala umana si religia erau lucruri de care Il Principe trebuia sa tina seama,
fiind aspecte foarte importante in orice context, indiferent de timp si spatiu. Mantuirea in sine nu este
rugaciunea i forta, coordonarea actiunii cu realitatea insemnand virtute. El concluzioneaza ca unele
virtuti il vor conduce pe Principe catre propria dstrugere, pe cand unele "vices" il vor ajuta sa
supravietuiasca.
Machiavelli era constient de originalitatea teoriilor sale, afirmand despre sine ca este un
explorator, un deschizator de drum nou.
El a inventat, telescopul politic descoperind astfel constelatia statelor si legile miscarii lor
armonioase.