Intr-un oras de provincie, cu multi ani in urma, doi tineri se iubeau cu

disperare - povestea ati mai auzit-o, probabil, undeva sau ati citit-o in cine
stie ce roman de azi sau din trecutDe ce se iubeau ei cu disperare? Pentru ca
dragostea lor nu avea nicio perspectiva, parintii lor se urau intre ei de
moarte si nu le dadeau voie sa se casatoreasca - stiu ca si chestia asta ati
cicit-o sau auzit-o undeva, poate chiar intr-o piesa celebra a unui autor
extrem de celebru, dar ce vina am au ca subiectul lui se potriveste cu
subiectul lui? In fond, toata literatura si dramaturgia mondiala traiesc din
aceasta intamplare atat de simpla si coplesitoare: un baiat iubea o fata.
Cum va spuneam, tatal baiatului era profesor de latina in localitate, iar tatal
fetei era profesor de istorie, tot in localitate: cu prilejul unor sapaturi se
gasise o piatra funerara pe care se afla o inscriptie ciudata, fiecare dintre ei
lansase o supozitie, si de-aici s-a declansat o ura care nu s-a stins nici dupa
douzeci de ani, pentru ca, fireste, a sosit alt specialist de la centru care a
demonstrat ca piatra era lipsita de importanta, intrucat inscriptia
cuprindea urmatoarele: "Aici zace sotul meu Costica Macelaru, fir-ar mama
lui a dracului".Intre timp, batranii profesori au iesit la pensie, dar tot nu sau impacat.Copiii lor, crescand mari si facand studii stralucite, s-au
cunoscut printr-o intamplare neprevazuta si, calcand in picioare cu o
superba inconstenta divergentele parintilor, s-au indragostit.Dragostea a
crescut din zi in zi pana a inceput sa le parjoleasca sufletele, tinerii si-au dat
seama ca nu mai pot suporta si au cerut voie sa se casatoreasca.Parintii au
mugit ca niste fiare injunghiate, au zdrobit scaune si mese si au spart
servicii intregi de vesela.Niciodata, au urlat ei, niciodata nu se va intampla
asa ceva, doar peste cadavrele lor, doar dupa ce vor inchide ei ochii, si chiar
si atunci, daca vor calca cuvantul lor, tinerii sa fie blestemati, iar copii ce-i
vor naste sa aiba cozi de iepuri si coarne de tapi etc.Desi tinerii indragostiti
au cazut in genunchi si au varsat lacrimi din abundenta, parintii s-au
dovedit neclintiti si fanatici, ei nu vroiau sa admita aceasta casatorie nici in
ruptul capului, nici unul,nici altul nu vroiau sa-si invinga orgoliul si sa
cedeze.Cuprinsi de o muta disperare, tinerii s-au retras in parculetul
orasului si au inceput sa ofteze cu atata profunzime incat oamenii care
treceau pe langa ei simteau un nod in gat.Spre miezul noptii, cand luna
tocmai se ascundea sub un nor pufos, cei doi au hotarat sa se
sinucida.Adica sa-si ia viata, sa termine cu acest chin crancen, ce rost mai

avea sa traiasca din moment ce nu puteau fi impreuna? A doua zi, intreaga

localitate a aflat de intentia celor doi indragostiti si s-a infiorat.Tinerii
mergeau de mana pe strazi, cu privirile pustii de tristete, cu sufletele goale
de durere, iar cei din jur se intrebau mistuiti de curiozitate: oare cum isi vor
lua viata? Se vor spanzura, se vor arunca in fata trenului sau isi vor taia
venele cu o lama de ras?Tinerii s-au dus la unicul hotel din oras, au
inchiriat o camera pentru o ora, dupa care el, baiatul, s-a dus la farmacia de
vizavi si i-a spus batranului farmacist: "M-a trimis tata sa-mi dati niste
otrava pentru soareci".Batranul farmacist a privit o clipa fata decavata a
tanarului si a inteles despre ce este vorba, cunostea si el trista poveste.Da,
desigur, a zis el, un moment, drept care i-a intins un pachetel in care se
aflau niste prafuri.Ce fel de prafuri? veti intreba.Prafuri otravitoare? Nu,
nici vorba.Erau prafuri purgative, care ajuta la spalarea stomacului.Tanarul
s-a urcat in camera hotelului, unde il astepta nefericita sa iubita, a incuiat
usa pe dinautru si, ca sa nu se lase ispititi de lasitate, au aruncat cheia pe
fereastra.Dupa ce au impartit prafurile pe din doua, le-au inghitit cu acelasi
pahar si s-au intins pe pat, imbratisati, asteptand moartea.Moartea intarzia
cam mult, coprolul si-a facut efectul si disperarea lor a luat proportii
inimaginabile: camera nu avea baie.Tinerii au fost nevoiti sa sparga usa si
sa caute imediat o toaleta publica.Penibilul intamplarii i-a obligat apoi sa
fuga din localitate si sa se casatoreasca separat.
Cu alte cuvinte, drama nu a mai avut loc.
Care e concluzia?Ca viata are ciudateniile ei (unele de-a dreptul grotesti) :
transforma o tragedie in comedie, o inmormantare in nunta sau un mort
intr-un om viu.
Traiasca viata!