174 Pr.dr. Gheorghe Petraru partea teologului, a misionarului, in .actualul context al mirturiei, al misiunii Bisericii, se impun urmatoarele exigent - credinciosie, fidelitate fata de Biblie si Tradigia crestina a Bisericii lui Hristos; - coerenta intern’ in discursul teologic; - plauzibilitate, credibilitate; - adecvare la experienfi; - practic misionara, efort moral, ascetic pentru intarirea in credinga; ~ capacitate de a teoretiza, de a expune si in scris experienfele misionare, ale marturiei credintei; - deschidere pentru dialog, pentru un orizont cat mai extins al cunoasterii si experientei crestine spre crestinarea institutiilor umane, a intregii vieti. Teologie Fundamentala si Misionara. Ecumenism 175 CAPITOLUL IV PARADIGME-MISIONARE iN ISTORIA CRESTINA $I CONCEPTII $I STRUCTURI ECLESIOLOGICE AFERENTE Méntuitorul Iisus Hristos a poruncit Apostolilor dup’ invierea Sa si propoveduiasc’ Evanghelia la toate popoarele, pentru ca Biserica Sa carea a luat fiin{a in sens de Trup tainic al Stu la Cincizecime prin venirea Duhului Sfint, Mangaictorul, s& integreze pe oamenii de pretutuindeni si dintotdeauna impératiei harului si iubirii divine mantuitoare (Matei 28,19- 20; Marcu 16,16;Luca 24,47). Ceea ce porunceste Mantuitorul Hristos Apostolilor si dupa ei Bisericii prin ierathia ei sacramental este, de fapt, datoria apostolic& si eclesiala a evanghelizirii intregii omeniri, a integrarii celor ce vor rispunde pozitiv iubirii divine, primind harul Duhului la Botez in Trupul comunitar-sobornicesc al Domnului fnviat. Acest mandat reprezinta o coordonat’ si o lucrare esentiali a Bisericii misionare in fiinfa ei, si cu toate c& unii crestini s-au separat din diferite motive, teologice sau neteologice de unica Biseric& a lui Hristos, au implinit si implinese aceastt porunca. Evanghelizarea lumii si extinderea crestinismului in spatiu se datoreazi tuturor crestinilor, indiferent de confesiune sau denominatiune. De aceea, crestinatatea este astiizi o realitate religioas’, spiritual unitara in general prin raportarea la textul Bibliei, dar176 Pr.dr. Gheorghe Petraru este si una separati interior prin structurari_ eclesiale, comunitare succesive in istoria postpascali in functie de diverse interpretiiri si infelegeri ale unicului adevar revelat absolut in Hristos Mantuitorul, de situatii socio-culturale, de orgolii, ambifii personale. De aceea, in perspectiva misiologica si ecumenicd actual, se vorbeste de paradigme ale misiunii crestine determinate de o anumit’ manieré de a face teologie si dea infelege unicul mister al lui Hristos si Biserica Sa. feologul Hans Kung si misiologul David Bosch identifica in istoria. misiunilor crestine gase perioade in functie de nuanfele in gandirea teologici, de formele in cult, de organizarea canonica si administrativa si de spiritualitate, deosebiri determinate de separarea de Biserici a confesiunilor si denominatiunilor ce s-au structurat pana astizi in era crestina. Trebuie precizat de Ja inceput faptul ci, desi au aparut schimbari, mutafii in evoluia lumii pe de o parte si in concepiiile teologice ale celorlalte confesiuni si denominatiuni crestine, totusi teologia Bisericii Ortodoxe si astizi sti pe mirturia apostolica si a Parintilor Biscricii iar Ortodoxia nu se incadreaz& doar intr-un timp, 0 epocd istoric’ trecuta ci ea este si astazi Biserica cea una a Apostolilor i Parintilor ce coexist’ cu celelalte confesiuni, cu Biserica Romano-Catolica, confesiunile protestante sau denominatiunile crestine intr-un climat de deschidere ecumenic’. David Bosch utilizeazi conceptul de «paradigma» preluat din epistemologiaslui Th. Kuhn, transpus in teologie de H. Kiing care identifica sase schimbari paradigmatice in istoria Bisericii, a rupturilor din sanul acesteia. Th, Kuhn defineste conceptul de paradigma ca “ansamblul credintelor, valorilor recunoscute, ale tehnicilor ce sunt comune membrilor unui grup dat”’. Teologii Hans Kiing si TF. Torrance utilizeazi conceptul de paradigma in sensul de "Th. Kuhn, The Structure of Scientific Revolutions, University of Chicago Press, 1983, p. 238. Teologie Fundamentala $i Misionaré. Ecumenism 177 “modele de interpretare’’ si repsectiv de “cadre ale cunoasterii”®. Aceste modele, paradigme care sunt influentate oarecum de gandirea procesuala, evolutionist’ occidental ar fi pentru istoria misiunii crestine urmatoarele: ~ paradigma apocaliptic’ a crestinismului primar; - paradigma elenistic’ a perioadei patristice; - paradigma catolicismului roman medieval; - paradigma protestant a Reformei; - paradigma epocii moderne, numita a Luminilor; - paradigma ecumenicd in curs de realizare. Din perspectiva ortodox’, nu este posibil ca vechea paradigma sa dispara total in noul model, in noua paradigma pentru ca astfel s-ar pierde temeiurile, aceasta cu atat mai mult atunci cénd este vorba despre invatatura si spiritualitatea crestina, care este receptata si imbogatita, aducdnd tuturor viata cea noua si méntuind pe tofi cei care le marturisesc si le experiaz prin Hristos si in Hristos, in Biserica, aceeasi de la Cincizecime pana astizi in ceea ce priveste Intemeietorul, lucrarea haric& prin prezenfa in structura ei, in mod dinamic, sacramental a lui Dumnezeu, a Treimii. 1V.1, Misiunea Bisericii primare Méntuitorul lisus Hristos a intemeiat Biserica Sa, cea una, sfinta, soborniceasca si apostolic’ asa cum a fost formulat adevarul dogmatic eclesial la Sinoadele ecumenice I si II, in Simbolul de credinji nicco-constantinopolitan. Desi, tofi crestinii se raporteaz& la aceeasi unica Revelatie si ar fi natural, 2 Theologie im Aufbruch: Eine dkumenische Grundle Pi ; srundlegung, Piper Verlag, Minich, 1987, p. 163; Idem, Das Christentum. Die religiose Situation der Zeit, Piper, Munchen, Zurich, 2005 David Bosch, Dynamique de la mission chretienne, Histoire et avenir des modeles missionnaires, Haho-Karthala-Labor et Fides, Lome, Pari Geneve, 1995, p. 246.178 Pr.dr. Gheorghe Petraru firesc s& existe o singura Biseric&, totusi crestinii de astizi sunt separati confesional, denominational, cu diferente dogmatice, canonice, spirituale, cultice care fac dificil apropierea real, definitiva dintre ei. Cu toate acestea, avand in vedere diversitatea culturilor in care s-a intrupat unica Bisericd a Ini Hristos, modelele mentale diferite in care a fost si este receptaté Evanghelia prezentis¥la aproape toate popoarele, sunt, in acelasi timp, legitime diferente care de altfel s-au manifestat in toatd istoria crestina, fara ca prin aceasta si se rupi unitatea eclesiala. in acelasi timp, chiar daca crestinismul este reprezentat actualmente de confesiuni si denominafiuni angajate cele mai multe in miscarea ecumenica care initial urmiirea refacerea unititii vizibile a crestinilor, in perspectiva ortodoxa, Biserica cea una si adevarati, continuatoare a Bisericii Cincizecimii, exist in storie pani _astizi, actualizandu-se deplin in Biserica Ortodoxi, Biserica Apostolilor gi a Parintilor, fidel& acestora i modului lor de a intelege si a tri pe Hristos si invatatura Sa. De aceea, si refacerea unitifii crestine este posibili prin intoarcerea la vititura Bisericii celei una a primului mileniu crestin, receptarea si actualizarea ei la contextul lumii de astizi, ca adevar religios mAntuitor prin experienta harului, sacramental, in actul liturgical comuniunii cu Hristos si cu cei care il marturisese ca Dumnezeu si Om spre viata vesnica. Reunirea crestinilor inseamna revenirea celor care s-au indepartat de la invatatura cea adevarati la Biserica cea una intemeiati de Hristos, la imparatia harului, fie prin convertire, in logica acribieiscanonice, sau prin iconomie, o “tipologie ecumnica”, aplicabila astizi avand in vedere practicarea acesteia in relatiile dintre Biseric& si eterodocsi in cazul reintegrarii acestora in comuniunea Bisericii* * Prprof. Ion Bria, Tratat de Teologie Dogmatic si Ecumenicd, Roménia crestina, Bucuresti, 1999, p. 253. Teologie Fundamental i Misionara. Ecumenism 179 Rupturile in crestinism si separarea ereticd si schismatic& de Biserica cea una din ratiuni teologice si neteologice a unor grupuri mari de crestini, (dupa Sinodul IV ecumenic cu structurarea Bisericilor Orientale, schisma de la 1054 si profilarea confesiunii romano-catolice, 1517 si conturarea confesiunilor protestante, 1534 si emergenfa - confesiun anglicane $i, ulterior, aparitia in spatiul crestin al Reformei a nenumarate denominatiuni, secte) constituie tragedia intern’ a crestinatatii si motiv de tensiuni intercrestine generate de ingerinte prozelitiste ale crestinilor din alte confesiuni si denominatiuni in Biserica cea una a lui Hristos, in trecut ca $i astizi. Aceste tensiuni, conflicte interne slibesc coeziunea crestina si diminueaza credibilitatea Bisericii in lume, in fata institutiilor societatii, structurate dupa logica moderna a autonomiei, desi, paradoxal, in acestea functioneaza in spatiul crestin traditional persoane care au primit Taina Botezului, au fost gi sunt integrate Trupului tainic al lui Hristos spre marturie despre El si mfntuirea oamenilor prin moartea gi invierea Sa. Biserica este institutia divino-umana, comuniunea oamenilor cu Dumnezeu care are ca fundament lucrarea riscumpératoare a lui Hristos, fiind Trupul Siu tainic care igi are inceputul istoric in Ziua Cincizecimii prin pogorarea Sfintului Duh, cu scopul méntuirii_ oamenilor. Cuvantul Biscrici are sensul laic de adunare politici a poporului si in sens religios el desemneazi comunitatea crestind locali, sens extins si la Biserica universal’. Cuvantul Biseric’, in perspectiva teologica, provine de la cuvantul grecese ekklesia care traduce ebraicul gahal. Qahal YHWH sau ekklesia tou Kyriou semnifici adunarea poporului_ lui Dumnezeu, comunitatea Domnului, cu sens si de locas de inchinare, casa Domnului, casa lui Dumnezeu, locul unde se adund pentru celebrare si adorare poporul lui Dumnezeu, Casa lui Dumnezeu este casi impirateascd, casa Impfratului cerului si al pimintului, loc al prezentei divine in stralucirea ei inteligibila180 Pr.dr. Gheorghe Petraru experiatii in interioritatea tainick a fiinfei umane, in inima templu al Duhului jubirii ce face din intreaga comunitate celebranti templu al prezentei si lucririi transfiguratoare si méntuitoare a Treimii. Biserica este imparatia lui Dumnezeu care s-a inaugurat prin intruparea Iui Hristos, Méntuitorul oamenilor in care divinul si umanul s-au unit ipostatic, temei si anticipare a unirii harice incepute la Cincizecime prin harul Sfintului Duh a lui Dumnezeu cu umanitatea intreagi rascumparata din pacat si moarte prin Crucea si invierea Domnului. Biserica este una, sfanti, soborniceasc’, si apostoleasc’, atribute stabilite inca din secolul al IV-lea, desemnnd o unicd realitate eclesial’ in conformitate cu unicitatea fundamentului ei, Hristos, si a scopului ei, méntuirea, viata in prezenta lui Dumnezeu, in iubirea Lui, in comuniunea cu El ca impartisire de darurile Sale infinite in ordinea spiritual si cea materiali a vietii umane. Dumnezeu este impératul a Carui suveranitate se extinde asupra intregului cosmos si asupra tuturor oamenilor, demnitate celebrata spiritual si cultic de poporul credincios, demnitate, calitate divina care se va revela eshatologic tuturor, chiar daci existi oameni care ignori sau refuzi deliberat autoritatea divina’, in ceea ce priveste Biserica de la inceput, abordirile istorico-criticiste sau cele din perspectiva psihologic’ sau sociologic’ difera de abordarea si infelegerea teologic& consacrati in Biserica Ortodoxa. Biserica gi teologia ortodoxa afirma clar si precis c& Biserica Cincizecimii este constituita de Duhul Sfaint din Hristos-Capul si umanitatea ~corpul Lui, Duh care unind pe oameni cu Hristos este prin aceasta puterea sfinfitoare, de viafa-facdtoare si unificatoare in Biserici. Dubul ce purcede din vesnicie din Tatil si este trimis de Fiul la lise, Royaume de Dieu, in Dictionnaire encyclopedique de la Bible, 1987. Brepol Teologie Fundamentalé si Misionara. Ecumenism 184 Cincizecime este Cel care da existent reali, istorict, obiectiva Biscricii, si in unire, nedespartit de Hristos, sustine fiinta Bisericii prin care oamenii se impartigesc de viata cea din Dumnezeu in comuniune, prin participare ca persoane restaurate, innoite prin har la bucuria cea din Dumnezeu. De aceea, in Biserica Cincizecimii exist virtual toate darurile ce se vor manifesta in istoria Bisericii. Biserica Cincizecimii este expresia plinatafii Bisericii, ca Trup tainic al lui Hristos, prin prezenta lui Dumnezeu Insusi in ea, prin aceasta ea avand o constitutie, 0 structuré teandric&, divino-umana. Astfel, “prin intruparea Sa, in unirea nuptial cu umanitatea, Hristos poarti in El Biserica. Dogma divino-umanitatii, proclamati la Sinodul Ecumenic de la Calcedon si adancita la sinoadele ecumenice ulterioare, se referi nu numai la taina lui Hristos insusi ci se aplica si Trupului Sau care este Biserica”. De aceea, intruparea lui Hristos gi intemeierea Bisericii, Trupul Siu tainic prin care umanitatea este incorporata haric, sacramental comuniunii cu Dumnezeu prin Dubul Sfaint ce impreuna cu Hristos, opereaza unirea indumnezeitoare cu Dumnezeu ~ Treime, reprezinti Plinirea iconomiei divine fai de oamenii, “chip al lui Dumnezeu”, “plinirea vremii” (Galateni 4, 4). Asumarea si ipostazierea naturii umane in si de ciitre Fiul vegnic al Ini Dumnezeu reprezint& temeiul unirii in har, a comuniunii dintre Dumnezeu si oameni prin Dubul Siu care face din umanitate Trupul lui Hristos comunitar. De aceea, Biserica este “slag al darurilor Duhului Sfant care isi are temelia in ziua Cincizecimii”’. Ciarfile Noului Testament ilustreazi imaginea Bisericii in unitatea, sfinfenia, catolicitatea si apostolicitatea ei, a Bisericii una dupa credinta cea dreapti si una in Hristos, Domnul, Boris Bobrinskoy, Taina Biserici, traducere Vasile Manea, Patmos, Cluj-Napoca, 2002, p. 74. * Ibidem, p. 75,182 Pr.dr. Gheorghe Petraru Mirele Bisericii, si a diversitapii eclesiale in ceea ce priveste numirile Bisericii, sau contextualizarea, intemeierea ei in diverse locuri si culturi si popoare diferite. Astfel, Biserica “este intemeiata in si prin taina méntuitoare a lui Hristos; ea este impliniti si insufletit’ prin pogorirea Duhului Sfant in ziua Cincizecimii. Este vorba despre 0 continuitate si o rupturi in acelasi timp, o implinire si o noutate in trecerea de la Vechiul la Noul Legamant’*. Continuitatea are in vedere unitatea sau chiar identitatea iconomiei divine fati de umanitate, “taina cea din veci ascunsa” in sfatul tainic al Sf. Treimi, ce se manifesta ca iubire fat de creatia Sa si, mai ales, fati de creatura spiritual, omul. Ruptura implici incetarea unor institutii si ritualuri specifice Vechiului Testament, umbra a celor viitoare, pedagogic spre Hristos, respectiv incetarea sacerdofiului si a jertfelor de la templu, prefigurari ale jertfei unice, reale si depline a lui Hristos pentru mantuirea oamenilor. De aceea, Biserica este creatia cea noud, iar invatitura lui Hristos trebuie infeleas’, de asemenea, intr-o perspectiva eclesiologica. Invafatura Sa, chemarea pe care o face lui Israel, se adreseazi tuturor oamenilor, inscriindu-se in linia invatiturii profetice a Vechiului Testament pe care o plineste. Cuvintele lui Hristos, invattitura Sa mantuitoare unite si in comuniune cu harul vesnic al Dumnezeului Treimic, vor fi cuvintele, legea, invatiitura Bisericii pe care El insusi o va intemeia. Cine ascult si implineste cele invajate de Biserici, asculta si implineste cele lasate, incredintate acesteia de Hristos insusi, mai mult de catre insusi Parintele Siu cel din ceruri (Ioan 14, 23-24;- Matei 16, 16-18).+ Parabolele evanghelice au 0 seranificatie eclesial, Imparatia lui Dumnezu despre care si pe care 0 anunti si o propoveduieste Hristos, identificandu-se cu Biserica pe care prin Duhul o va intemeia la Cincizecime, calea de fapt spre imparatia Sa eshatologica, cereasca.\De aceea, in * Ibidem, p. 73. Teologie Fundamentala si Misionaré. Ecumenism 183 Noul Testament parabole precum cele despre vita-de-vie si miladife (Ioan 15, 1-5); Pastorul cel Bun (Ioan 10, 1-18); piatra cea din capul unghiului (Marcu 12, 10-11); trup al lui Hristos (loan 2, 19-21); Hristos ~ Mirele/Biserica — Mireasi, (Matei 22, 1-14;25, 1-13); Hristos ca Slujitor al Tatalui si al oamenilor (Luca 10, 25-37)r corabia ameninfata de valurile puternice, inmultirea painilor, rugiciunea arhiereascé a lui Hristos pentru ucenici si, implicit, pentru .Biserica Sa dintotdeauna (loan 17, 20-22) rugaciunea “Tatal nostru” si altele vizeazi Biserica in plenitudinea ci de har si de adevar, incluzand invayitura, Taine, cult, moral si spiritualitate, ierarhie sacramentala si poporul cel dreptcredincios. invatatura si lucrarea Sa méntuitoare nu se adreseazi doar contemporanilor Sai, ci tuturor generafiilor viitoare, ontologic in relafie cu Hristos Mantuitorul, pe care Biserica in lucrarea ei misionara, caléuzita de Duhul Sau si cu putere de la Dumnezeu insusi, o va actualiza prin predica ei, prin cult si Taine in structura canonico-administrativa proprie peste tot in lume. | Sffintul Apostol Pavel este artizanul extinderii Bisericii misionare, in fidelitate fata de “sfinfii din Ierusalim”, ales de Hristos fnsusi pentru rispandirea gi structurarea Bisericii dincolo de limitele etnice gi religioase ale poporului evreu’. Epistolele sale surprind in cuvinte profetice elemente multiple ce permit a contura o viziune eclesiologicd articulata celor evanghelice, redate de autorii celor patru Evanghelii ce reproduc insesi cuvintele Iui Hristos, pe care se poate fundamenta eclesiologia in elaborarile mai ample si mai nuantate ca limbaj ale teologiei crestine ulterioare prin sinteza cu diversele culturi crestinate. Sf. Pavel di mirturie despre fandamentul trinitar al Bisericii, al intemeierii Bisericii datorita iubirii divine nemarginite. Expresia din II Corinteni 13, 13, “Harul Domnului nostru lisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu ° Ibidem, p. 88.184 Pr.dr. Gheorghe Petraru Tatal si impartasirea Duhului Sfant si. fie cu voi cu toti”, consacrat& temeinic in si de insisi Liturghia Bisericii, redi realitatea eclesialé in integritatea sa ontologica si dinamicé ca dialog, comuniune, iubire dintre Dumnezeu si oameni in structura eclesiala, ca Bisericd. Apostolii lui Hristos si, ulterior, ierarhia sacramentali a Bisericii sunt impreund-lucratori cu Dumnezeu la zidirea templului spiritual, a Bisericii, Trup al lui Hristos. Crestinii, “sfintii” in sensul sfintirii lor in Tainel Bisericii, sunt “templu al lui Dumnezeu” iar Dubul Sfaint al hui Hristos, nedespartit de Tatal, locuieste intru ei (I Corinteni 3, 16) De aceea, Biserica in totalitate, ierarhia sacramentalai si poporul, “ogorul”, “zidirea Iui Dumnezeu” sunt in lucrare, in misiune pentru a zidi ceea ce Dumnezeu a voit dintotdeauna, umanitatea in comuniune cu Sine, in unire dinamic’, haric& cu Sine, spre a fi luminata de stralucirea prezentei iubitoare a Treimii. In perspectiva sacramental, Botezul, Mirungerea si Euharistia sunt Tainele ce zidesc acest templu, Biserica lui Dumnezeu; “Cati in Hristos v-ati botezat in Hristos v-ati imbricat” (Galateni 3, 27)?; lar Cel ce ne intareste pe noi impreun’ cu voi in Hristos si ne-a uns pe noi este Dumnezeu Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duului, in inimile noastre” (II Corinteni 1, 21-22);.“Paharul binecuvantarii pe care il binecuvantim, nu este, oare, impirtigirea cu séngele lui Hristos? Painea pe care o fringem nu este, oare, impértigirea cu trupul lui Hristos?” (I Corinteni 10, 16). Pentru Sf. Ap. Pavel, Biserica este “plinirea celui ce plineste toate in toti” (Efeseni 1, 23)y adic& plenitudinea, implinirea lucrarii lui Hristos fnsusi, lucrare care ar fi incompleta fara institutia Bisericii al cérei Cap este Hristos. De aceea, Tatil a pus pe Fiul prin care au fost create toate si Domn peste noua creafie, peste Biseric’, loc al _prezentei transfiguratoare prin energia divin vesnicd a Treimii insdsi (Efeseni 1, 22;Filipeni 2, 10-11): Prin Hristos, Mirele, tema ce reia imaginea vechi-testamentara a mirelui si miresei (Ozeea 1; T | | Teologie Fundamental si Misionara. Ecumenism 185 Cfntarea CAntarilor), Dumnezeu se uneste spiritual cu Biserica- Mireasa Sa prea iubiti, Biseric& ce nu trebuie interpretat in sens individualist, ci comunitar-sobornicesc. Biserica este constituit’ din tofi crestinii infiafi sacramental de ciitre Dumnezeu. De aceea, comunitatea crestini presupune diversitate harismatici in temeiul multiplicitatii darurilor Duhului si unitate de oredingi si de mirturie in temeiul unicitifii lui Hristos, teme dezvoltate de asemenca de Sf. Pavel (I Corinteni 12; Efeseni 4, 4-6)+ Pentru Sf. Pavel, Biserica nu se reduce in mod unilateral la imanenta, la cele din planul temporal, terestru, ci ea este institufia teandricd a carei inim& se situeazi predilect in transcendent, in inteligibil, in dimensiunea spiritual a harului, a imparatiei lui Dumnezeu: “Asadar, daca afi inviat impreund cu Hristos, cétutati cele de sus, unde se afl Hristos, sezind de-a drepta Iui Dumnezeu. Cugetati cele de sus nu cele de pe pamént; Caci afi murit si viata voastri este ascunsi cu Hristos intru Dumnezeu” (Coloseni 3, 1-3;+Filipeni 3, 20) Acest indemn, aceasta avertizare a apostolului este foarte importanta in contextul crestin actual, cand exist’ anumite tendinte, influentate de o gandire si o practicd antropocentriste (psihologia, sociologia religioase, istoria si teologia religiilor, scientism), de a reduce orizontul existentei umane la imanenta si orizontalism, eludindu-se transcendenta, divinitatea unica absoluta, temei al intregii existente, Imparitia lui Dumnezeu eshatologica. Sintetizind, se poate spune ci in Noul Testament predomini urmatoarele titluri eclesiologice pentru Trupul tainic comunitar-sobornicesc al lui Hristos: 1, Poporul lui Dumnezeu — laos tou Theou, reconciliat cu Tatal prin jertfa Fiului Unic al Sau in evenimentul fundamental al istoriei méntuirii, prin moartea si invierea lui Hristos. Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos “S-a dat pe Sine pentru noi, ca si ne izbaveasca de toati firi-de-legea $i sa-si186 Pr.dr. Gheorghe Petraru curiteasc Lui popor ales, ravnitor de fapte bune” (Tit 2, 14;+ Efeseni 2, 10, 14-15; Petru 2, 9).-Omul, prin Taina Botezului se integreazi poporului celui nou al Iui Dumnezeu, devenind fiu al lui Dumnezeu dupa har, prin cunoasterea si iubirea Parintelui ceresc, intru credinta si speranta invierii si a vietii vegnice (Romani 8, 15).+ 2. Trupul lui Hristos — soma Hristou, este comunitatea care traieste prin si impreund cu Hristos in Dubul Sfant, avand pecetea Duhului Sfant si unindu-Se cu Hristos in Euharistie, primind harul prin care se desavarseste spiritual in celelalte Taine ale Bisericii Sale. Hristos este “Capul trupului, adica al Bisericii, Cel ce este inceputul, intaiul nascut din morfi, ca si fie El Cel dintai intru toate” (Coloseni 1, 18-19): Dupa cum in existenta sensibil, punct de plecare in argumentarea paulin’ a unitiii si diversitatii legitime in Biseric, ce da si marturie despre educafia teologica rabinica a Sf. Pavel, cu insistenta pe coneret, pe ceea ce este palpabil, exist un trup si multiplele organe, midulare ale acestuia prin care se asigura baza si functionarea lui, tot asa, Biserica lui Hristos exist ca un singur organism spiritual al viefii celei noi in Duhul, intr-o diversitate armonioasa si complementara de manifestare, de actualizare a calitatilor, a functiilor, a darurilor, a harismelor, efecte, roade ale sinergiei, ale colaboririi omului ce-si deschide inima si cugetul pentru mantuire cu Dumnezeu (I Corinteni 12).+ 3. Templul Duhului Sfant este un alt titlu pentru Biseric& ce desemneazi pe de o parte calitatea credinfei si a vietii crestinului de a interioriza Legea, pe Hristos, de a deveni casi a adevarului prin prezenta lui Dumnezeu in har in intimitatea tainicd a sufletului iubitor de Dumnezeu, iar pe de alta parte, comunitatea vizibild, marturisitoare, traitoare a dreptei credinte, adunati pentru celebrarea liturgicd la chemarea lui Dumnezeu fnsusi in templu, in biserica licay de inchinare. De altfel, verbul kaleo-ein (a chema, a invita, a face sd vind, a convoca) exprima tocmai ideea de adunare a credinciosilor Ia cultul divin A Teologie Fundamental si Misionara. Ecumenism 187 public, la rugiciunea de invocare a Iui prezenta Sa in mijlocul celor adunati in anes ae 4. Mireasa lui Hristos este un titlu eclesiologic prin care se exprima relatia reala dintre Dumnezeu si poporul Situ, tna a iubirii, experiate in concretul si taina ei in relafia conjugal extrapolatd Ja relajia dintre Hristos si crestini, o relatic care trebuie si fie intemeiats pe incredere si iubire, pe jertf si libertate responsabila. Biser a, Noul Ierusalim, ‘gatita ane mireasa pentru Mirele ei, Hristos (Apocalipsa 21, 2-9), este institutia sfanta, pentru ci sfint este Hristos, Capul ei care a sfintit-o si o sfinfeste neincetat prin Duhul Stu (Efeseni 3, 25, 27).*Prin Biserica, oamenii sunt chemati la sfinfenie, atributal ontologic i moral esential al divinitati, impartisinducse, prin participare in harul Tainelor de aceasta pentru @ striluci si manifesta in creajie slava lui Dumnezeu. : ne Biserica este mediul, orizontul comuniunii-koi) ic teale, intre Dumnezeu Parintele cerese si fiii Sai, cane ea dupa chipul divin si restaurati in Hristos, in iubire, in ruguciune, unde omul se implineste integral in. perspectiva sfintenici, a comuniunii sfinjilor, Ea depaseste orice institutie umana pentru c& ea nu este, asa cu a spus Hristos insusi din Jumea aceasta (Ioan 18,36)snu este constituiti doar din eament nu este doar expresia deciziei lor de organizare si actiune lumanii in sociatate, in istorie, Bisetica isi are originea. in Dumnezeu, inifiativa intemeierii ei aparjine Treimii, care revarsi jubirea ei fn comunitatea umani ce rispunde apelului divin, iar in structura ei primeazA factorul divin, Dumnosea iubire care transfigureazi creatia cea nou’, Biserica:”Ior tn zilele din urm’, zice Domnul, voi tuma din Dubul Meu peste tot trupul si fii vostri si ficele voastre vor prooroci gi cel mat tineri ai vostri vor vedea vedenii gi batrdnii vostri vise vor visa Inca si peste slugile i peste slujnicele Mele voi turna tm acele zile din Dubul Meu si vor prooroci” (Fapte 2, 17-18:-20, 28)«188 Pr.dr. Gheorghe Petraru 6. Biserica este si orizontul comunic&rii dintre oameni, al solidaritatii, al concretizarii iubirii ca fapti bun’, al filantropiei. “Steangerea de ajutoare pentru sfinti” (I Corinteni 16, 1yFapte 4, 32-3596, 1-2;Matei 25, 34-36)este o experienta si 0 exigent apostolica, preluati de Biserica, prin aceasta expriméndu-se iubirea de Dumnezeu si de oameni, tmplinirea Legii * Realitatea, lucrarea Bisericii primare nu poate fi redus& la 0 dimensiune, la un orizont apocaliptic, asa cum s-a facut prin metoda istorico-critict. de interpretare a Bibliei. Potrivit istorico-criticismului, Biserica__reprezinti _structurarea asteptirilor mesianice focalizate in omul Iisus din Nazaret, cu speranja eliberaratii de constrangerile istoriei, a terorilor politice si sociale posibile si a cataclismelor ce survin in lumea cAzuti.. Dar fara infelegere teologica si experienti eclesiala, teoria istorico-critic’. nu surprinde esenta_crestinismului, dumnezeirea acestuia, a Bisericii care actualizeazi pentru oameni in istoria acestora, prin crucificare spirituala cu Domnul ei, calea lui Hristos, a iubirii, a jertfei pentru mantuire si inviere ; Comunitatea crestin’ primar’, structurati din iudei si neiudei botezati, pecetluifi in Duhul lui Hristos si cuminecindu-se euharistic cu Trupul si Sangele Sau, asteptind intoarcerea lui Hristos intru slava, reprezinti fundamentul si structura Bisericii dintotdeauna, cu ierarhie sacramentala si laicat, in diversitatea legitim’ a culturilor pnevmatizate, crestinate si a unitii"Un Domn, 0 credinfi, un Botez” (Efeseni 4, 4-5). Biserica este cumunitatea celor care cred in lisus Hristos, Logosul si intelepciunea din veci a Tatalui, "” Pr, prof. Ion Bria, Tratat de Teologie Dogmatica si ecumenicé, p. 159-160; The Nature and the Purpose of the Church. A stage on the way (0 4 common statement, Faith and Order Paper, 181, Geneva, 1998; Pr prof. dr. Dumitru Stiniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. 11, Bucuresti, 1978, p. 208. Toologie Fundamentala si Misionaré. Ecumenism 189 adevarata adunare eshatologica a Iui Dumnezeu in lume, a celor care dincolo de rase umane, culturi diferite au o identitate nou, de crestini, urmitori ai lui Hristos si implinitori ai Evanghelici cu iubire de Dumnezeu gi de semeni. Ca 0 concluzie la modelul misionar al Bisericii primare Pputem arta ci aceasta era constituiti din oamenii care credeau in Iisus Hristos Domnul inviat trimis de Tatal, ce au primit harol Duhului Sfint in taina Botezului si participau ta Euharistie, proveniti dintre iudei vorbitori de limba aramaica, care doreau respectarea Legii ebraice, si iudei vorbitori de limba greaca critici far de Lege, si pigani din spatiul clenist cultural si roman ca administratie si politic’, convertiti de Apostoli si, mai ales, de Apostolul nemurilor, Sf. Pavel. \V.2. Misiunea_Biserici Ortodoxe in extinderea si lucrarea ei in lume, in perioada post- apostolic’, in epoca patristic’ si pani astizi, Biscrica, actualizénd Revelatia scripturistic& si avand prezent si eficient soteriologic in structura ci pe insusi Dumnezeu prin harul Siu, mosteneste constiinfa de a fi poporul lui Dumnezeu, de a fi orizont al comuniunii oamenilor cu Treimea de Persoane divine spre sfinfire, transfigurare pentru inviere si viata vesnici. Chiar daca nu a existat in teologia patristica si bizantind un tratat clasic de eclesiologie, Scriptura, Tradifia, Tainele, cultul, canoanele ilustreazi si contureazi dimensiunea eclesiali in complexitatea si inefabilul ei, Biserica ce este coextensiva absolutului divin ce se manifesta si striluceste in ea. Realitatea Biseticii in istoria oamenilor prin actualizarea ei dinamic’ ca dar al lui Dumnezeu Care este prezent in comunitatea celor ce il iubesc, pretutindeni si totdeauna in lume, acestia implinind poruncile Sale, pentru cunoasterea de sine si prin cunoasterea lui Dumnezeu, constituie aspectul misionar al crestinismului. Biserica este misionara in insagi fiinta ei. Biserica nu este intai Patristice si a celei