Rolul emotiilor in stimularea invatarii

Emotiile reprezinta o stare afectiva provocata de o anumita situatie sau de un obiect oarecare.
In context educational, cnd elevul manifesta o stare de entuziasm sau admiratie el stie ca aceste ecouri launtrice,
aceste trairi interne, sunt determinate de niste evenimente precise: a fost de exemplu selectionat pentru a participa
la o olimpiada .Tot astfel, cnd este trist, deznadajduit stie ca toate acestea se datoreaza rezultatelor scolare nu
tocmai bune. Bucuria, simpatia, entuziasmul, tristetea, antipatia, dispretul, speranta, placerea sau
neplacerea sunt emotii pe care le traieste orice elev n conditiile activitatii scolare.
Procesele afective, se afla totusi ntr-o strnsa interactiune cu cele cognitive. Cnd afectivul (emotiile,
sentimentele, pasiunile) se afla n acord cu intelectualul (idei, conceptii, reprezentari) , atunci randamentul
activitatii de nvatare este mai mare si faciliteaza reusita scolara a elevului!
Atasarea sentimentala este critica in dezvoltarea emotionala si sociala a copilului pentru ca si aceasta ajuta la
cresterea IQ-ului. Relatiile sentimentale cu cei din jur din timpul copilariei sunt esentiale mai ales atunci cand
copiii sunt micuti. Astfel, prin ascultarea cu atentie si pastrarea contactului vizual cu copilul se pastreaza o
conexiune cu cel mic. Conexiune care ii va ajuta creierasul sa se dezvolte pentru ca neuronii (celulele nervoase)
se conecteaza cu ajutorul conexiunilor sociale si ale limbajului. Invatarea poate fi uneori motivata de
sentimentele de afectiune. Deseori copiii devin interesati de invatare pentru ca aceasta este importanta
pentru oamenii la care el tine.
In contrast, atunci cand copiii nu se simt in siguranta, abilitatea lor de invatare este afectata. Exista o
structura nervoasa numita amigdala (nu amigdalele de care stim cu toti) care are drept rol de a regla emotia.
Atunci cand copiii se simt amenintati, amigdala realizeaza un raspuns, practic o reactie in lant care ofera
posibilitatea emotiei de a pune stapanire pe rational, care duce mai departe la inchiderea tuturor functiilor ca
ne ajuta sa gandim. Un stres precoce sau de lunga durata in viata unui copil poate aduce schimbari majore in
aceasta parte a creierului, facandu-l pe micut foarte susceptibil la stres si mai putin susceptibil la invatare. Insa,
iubirea si afectiunea celor din jur il poate proteja de toate acestea.
Elevul nu este indiferent la ceea ce se petrece in interiorul si exteriorul sau. Toate evenimentele interne si
externe au un ecou mai intens sau mai putin intens in fiinta proprie. Afectivitatea a si fost definita ca traire a
relatiei subiect-obiect in functie de experienta cognitiva, de starea psihica si psihofiziologica in timpul relatiei, de
ambianta in care se produce, de evenimentele inconjuratoar. Intotdeuna aceasta traire poate imbraca forma de
bucurie, satisfactie, placere, iubire etc. sau de tristete, insatisfactie, ura. Este vorba de raporturi de
satisfactie sau nesatisfactie fata de activitatea de invatare, de placerea sau neplacerea pe care o poate
produce, deci de o atitudine de aprobare sau respingere, ceea ce reflecta o concordanta sau o neconcordanta
intre trairile elevului si propria lui activitate de studiu.
Specificul proceselor afective consta in faptul ca in cazul lor omul reactioneaza cu intreaga sa fiinta.
Afectivitatea este o traire interna specifica fiecarui individ, pentru ca ea depinde de semnificatia pe care acesta o
acorda obiectului sau situatiei care o determina. Ea apare ca o tensiune a intregului organism, pentru ca este traita
atat in plan organic, cat si in plan psihic si comportamental.
Afectivitatea ne ajuta astfel sa intelegem mai bine personalitatea elevului, implicata integral in realizarea
sarcinilor scolare.
Caracteristicile principale ale proceselor afective sunt: Durata Intensitatea Polaritatea Expresivitatea. Durata
proceselor emotionale se refera la persistenta trairilor afective, a emotiilor sau a sentimentelor. Placerea de a
invata, satisfactia determinata de reusita poate dura toata scolarizarea. in schimb, sunt elevi la care durata unor
procese afective pozitive este mica, de exemplu in cazul unor examene promovate mai mult prin eforturi
temporare, nesustinute. Intensitatea este forta si profunzimea trairilor afective, masura in care succesul in
sarcinile scolare nu este de moment si de suprafata, ci are ecouri profunde in personalitatea elevului, devenind un
stimul de intensitate maxima, care mobilizeaza toate resursele interne pentru reusita scolara.
Din nefericire exista un mare numar de elevi la care afectivitatea nu constitue o forta interna deosebita care sa
sustina energetic activitatea de invatare. Acestia sunt elevii apatici, indiferenti, de obicei candidati la insuccese
sau esecuri scolare.
Polaritatea afectiva este o trasatura care ii apropie pe elevi de activitatea de invatare sau ii indeparteaza de
aceasta activitate. intodeuna afectivitatea se situeaza la polul pozitiv (invata din interes, pasiune, satisfactie) sau
la polul negativ (invata din obligatie, cu indiferenta, invatarea nu-i produce elevului placere sau bucurie).
Practica scolara demonstreaza insa ca polaritatea afectiva este relativa, si nu absoluta. in realizarea sarcinilor
scolare cei doi poli ai afectivitatii pot coexista, isi pot schimba locul unul cu celalalt sau se pot neutraliza
reciproc.
. Elevul este obligat sa invete, chiar daca acest lucru nu-i place. Pe parcurs invatarea poate avea insa ecouri
pozitive in personalitatea lui, adica poate determina stari de entuziasm, bucurie si satisfactie. Exista si situatii

inverse: la inceput elevul poate invata din interes, din placere, dar ulterior, lovindu-se de dificultati de intelegere,
sa manifeste stari de respingere pentru studiu, de tristete sau chiar deprimare. Trecerile starilor afective de la un
pol la altul le intalnim la elevii care de obicei nu se bucura de reusita scolara prea inalta. Dimpotriva, cei care au
satisfactia succesului scolar manifesta si stari afective pe masura, pentru ei activitatea de invatare fiind, in
general, o activitate agreabila, chiar foarte placuta si o bogata sursa de satisfactii personale. Expresivitatea este o
alta trasatura a proceselor afective. Expresivitatea, adica exteriorizarea trairilor emotionale, se pune in evidenta
prin: mimica (miscarile fetei pot exprima fericirea elevului ca a dat un raspuns adecvat la lectie, bucuria dar si
tristetea, uneori chiar indignarea in legatura cu unele intrebari puse de profesor); pantomimica se refera la
reactiile intregului corp: tinuta in timpul lectiilor, gesturile care pot exprima numeroase stari interne, mersul
saltaret tradeaza buna dispozitie, pe cand mersul agale poate semnifica mahnire sau suparare pentru realizarea
sarcinilor scolare; intonatia vocii (ca intensitate, ritm, timbru) poate deasemenea reda numeroase trairi afective
legate de activitatea de invatare.
Autogestiunea eficienta a emotiilor implica invatarea perceptiva .
Dezvoltarea la elevi a capacitatii de a valorize optimal emotiile duce la o invatare eficienta prin preocuparea da
a-si trata adecvat emotiile, de a gandi pozitiv si frucutos.
Autogestiunea eficienta a emotiilor implica invatarea perceptiva .
Autogestiune emotiilor este fundamentul succesului atit pentru o invatare eficienta cit si pentru o viata sociala
armonioasa,o comunicare interpersonala apreciabila!
Gestiunea activa a emotiilor, dezvoltarea capacitatii de control, folosirea propriilor emotii, edificarea
optimismului, a increderii in propriile capacitati/abilitati de a invata si a reusi , constituie principalele premise
ale reusitei scolare ale unui elev.
Emotiile influenteaza studiul, fiind astfel un ajutor sau respectiv un impediment in procesul activ de invatare.
Ele pot fi emotii pozitive precum entuziasmul,optimismul, curiozitatea, sau negative furia,nelinistea,
teama,mania,etc. Cele pozitive daca nu sunt controlate , se pot transforma in supraapreciere personala,ducand la
un posibil esec , pe cind cele negative daca nu sunt exagerate si sunt dirijate adecvat,pot ajuta la o mobilizare
eficienta in scopul pregatirii temeinice pentru a infrunta o provocare ,precum este un examen,lucrare,test.
In concluzie ,putem afirma ferm ca rolul si impactul emotiilor in stimularea invatarii este evident si
apreciabil. Prin crearea anumitor stari de spirit se evidentiaza aparitia invatarii din proprie initiativa , din
motivatia intrinseca, care confera profunzime,trainicie,eficienta si calitate incontestabila cunostintelor
achizitionate si deprinderilor,competentelor formate in urma acestor achizitii valoroase!