Seria Inginerie Chimica, INGINERIE CHIMICA TRANSFERUL CANTITATI DE MISCARE Octavian FLOAREA Tanase DOBRE MATRIX ROM BUCURESTI 1997CUPRINS 1. INTRODUCERE IN INGINERIA CHIMICA 1.1. Obiectul ingineriei chimice 1.2. Elemente introductive; Schema operatiilor principale; ‘Schema de fabricatie 1.3 Operatii unitare. Clasificare 1.4, Dezvoltarea unui proces tehnologic 1.5. Legitura ingineriei chimice cu alte stiinfe 1.6, Ingineria chimic& tn Romania 2, SIMILITUDINE $I MODELE 2.1, Modele matematice deterministe 2.2, Modelarea stochastic’ 2.2.1, Exemplu; Mersul la intémplare inainte sau inapoi sau deplasarea unei particule intr-un strat fluidizat omogen 2.3. Modelarea statistica 2.3.1. Regresia multilineari 2.4, Teoria similitudinii 2.4.1. Determinarea criteriilor de similitudine in baza ecuatiilor fizice ce descriu fenomenul 2.4.2, Determinarea criteriilor de similitudine pe baza adimensionalizarii ecuafiilor diferentiale ale fenomenului considerat 2.4.3, Determinarea criteriilor de similitudine prin analiza dimensional Pag. 10 13 15 18 18. 20 21 24 24 26 28 303. RELATI DE CONSERVARE iN INGINERIA CHIMICA 3.1, Nofiunea de proprietate; concentratie de proprietate; flux de proprietate i si mecanism de transport 3.1.1. Mecanismul molecular 3.1.2, Mecanismul convectiv; exprimarea fluxului pentru mecanismul convectiv 3.1.3, Mecanismul turbulent; exprimarea fluxului pentru mecanismul turbulent 3.2. Ecuatia generala de conservare a proprietatii 3.2.1. Exprimarea ecuat diferite sisteme de coordonate 3.3, Bilant de materiale 3.4, Bilan} de energie. Bilang termic 3.5, Simulatoare de bilant ‘Anexa 1, Ecuatii de transfer in forma diferentiala i campului de concentrafie a proprietatii in 4, ECHILIBRUL CORPULUI FLUID 4.1, Elemente introductive 4,2. Ecuatia fundamentald a staticii fluidelor 4.2.1, Expresia cdmpului de presiune 4.2.2. Particularizari: distributia presiunii intr-un lichid aflat in ‘camp gravitational 4.2.3. Particularizari: distribufia pe indlfime a presiunii atmosferice 4.2.4, Particularizari: suprafefe de nivel 4.3, Manometre, Masurarea presiunii 4.4, Alte aplicafii ale staticii fluidelor: Indicator de nivel; Indicator de densitate 5. FLUIDE IN CURGERE; ELEMENTE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR IN CURGERE 5.1, Probleme caracteristice migc&rii fluidelor 5.1.1. Sisteme de referinta 5.1.2. Campul vitezelor 37 37 39 43 aE 49 55 59 62 16 76 B 81 81 85 89 91 o1 92 935.1.3. Campul acceleratiilor 94 5.1.4, Alte caracteristici legate de vitez& 95 5.1.5. Clasificarea miscrilor corpului fluid 96 5.1.6. Cémpul vitezelor gi tensiunilor de deformare, Deformarea corpului fluid aflat in migcare 98 5.2, Transferul cantitifii de migcare prin mecanism molecular; relafii constitutive, vascoritatea 103 5.2.\. Vascozitate. Fluide newtoniene 3 5.2.2.1, Modele matematice pentru descrierea comportarii fluidelor nenewtoniene 11g 5.2.2.2. Fluide nenewtoniene cu caracteristici dependente de timp 121 4.2.2.3, Determinarea vascozitstii aparente a lichidelor 122 5.2.2.4. Lichide vascoelectrice 124 6. APLICAREA LEGILOR DE CONSERVARE A PROPRIETATI LA FLUIDE IN (CURGERE; ECUATM FUNDAMENTALE; PIERDEREA DE SARCINA LA CURGERE 126 6.1, Ecuatia de continuitate 126 6.2. Ecuafiile conservarii cantitstii de migcare 128 6.2.1. Forme particulare ale ecuatiilor de conservare a impulsului 132 6.3, Ecuafia energiei mecanice 133, 6.4, Ecuatia Bernoulli 133, 6.5. Ecuatii criteriale pentru curgerea fluidelor 136 6.5.1. Aplicatie: Modelarea caderii de presiune pentru curgerea printr-o conduct 143 6.6. Calculul pierderii de presiune cauzat de frecare la curgerea fluidelor prin conducte 144 6.6.1. Caleulul pierderii de presiune la curgerea laminar a fluidelor prin conducte circulare 144 6.6.2. Curgeri laminare ale fluidelor necompresibile prin conducte circulare 146 6.6.3. Cazul curgerii turbulente a fluidelor necompresibile prin conductecirculare; Modelui fizic al membranei deformabile 148 6.6.4. Cazul curgerii fluidelor necompresibile prin conducte cu sectiuni necirculare 153 6.6.5. Cazul curgerii fluidelor compresibile 155 6.6.6. Cazul curgeri fluidelor necompresibile 1a temperaturi variabile 158 6.6.7. Cazul curgetii fluidelor prin conducte cu rezistenje hidraulice 159 7, ELEMENTE PRIVIND CURGEREA BIFAZICA 164 7.1. Cungerea bifazicd descendent in conducte verticale 165 7.2. Curgerea irotationalA descendent& din recipiente prin conducte verticale 168, 7.3, Curgerea rotational descendent& din recipiente prin conducte verticale 169 7.4. Curgerea ascendent& cu doud faze si curgerea prin conducte orizontale 169 7.5, Pierderea de presiune la curgerea izoterma prin conducte a doua faze 173 7.5.1. Corelatia empiric Martinelli - Lockhart 173 75.2. Modelul Dukler 176 7.6. Pierderea de presiune {a curgerea fluidelor prin straturi granulare 179 7.6.1. Corpuri de umplere. Caracterizare 179 7.6.2. Pierderea de presiune in stratul granular 184 7.6.2.2. Cungerea bifazic& gaz-lichid prin stratul de umplutura. 189 8 SOLUTIONAREA ECUATILOR CURGERI FLUIDELOR 197 8.1. Solufii exacte ale ecuatiilor curgerii 198, 8.1.1. Curgere Couette 199 8.1.2. Curgerea Hagen - Poiseuille 202 8.1.3. Curgerea peliculard sau curgerea in film 203 8.1.4, Distributia vitezelor si pierderea de presiune la curgerea prin conducte a lichidelor nenewtoniene 205 8.1.5. Curgerea oscilanti 208 8.2. Solufii aproximative ale ecuafiilor Navier - Stokes 212 8.2.1, Exemplu de integrare numeric& prin metoda elementului fluid 213 8.3. Curgerea pe discul rotitor 217 8.4, Miscarea picAturilor de lichid intr-un lichid imiscibil 2209, STRATUL LIMITA HIDRODINAMIC $I CURGEREA TURBULENTA 226 9.1. Ecuatia transferului cantititii de migcare in stratul limita, 27 9,2. Portiunea laminar& a stratului limits 229 9.3, Portiunea turbulent& a stratului limits 234 9.4, Stratul limita la curgerea prin conducte 239 9.5. Profil de vitez4 la curgerea turbulent prin conducte 242 9.5.1. Asupra descrierii matematice a curgerii turbulente 243 9.5.2. Profil universal de viteze la curgerea prin conducte 249 9.5.3. Frecarea de forma 252 9.5.4, Stratul limita la curgerea peste cilindra 253 10. CURGEREA FLUIDELOR PRIN CONDUCTE $1 MASURAREA DEBITULUL ACESTORA 263 10.1, Metode de masurare a debitului pe principii hidrodinamice 263 10.1.1. Diafragme i duze 264 10.1.2, Tuburi Venturi 266 10.1.3. Utilizarea tuburilor Pitot 267 10.1.4, Rotametre si citometre 269 10.2, Metode bazate pe principii nehidrodinamice 2 10.3. Misurarea debitelor extreme 24 10.4. Conducte si armaturi 276 11. POMPE PENTRU LICHIDE 280 11.1. Clasificarea pompelor 280 11.2, Pompe fir elemente mobile 281 11.3, Pompe cu migcari alternative 286 11.3.1, Elementele pompei cu piston 288 11.3.2. Variagia debitului la pompele cu piston 289 113.3. Tipuri de pompe cu migcatri altemative 291 11.4. Pompe centrifuge 293 11.4.1. Ecuatia fundamentald a pompelor centrifuge 294 11.4.2, Caracterizarea pompelor centrifuge in functionare 29711.4.3. Tipari de pompe centrifuge 1.4.4, Scurt& comparatic intre pompele cu piston si pompele centrifuge 11.5. Dispozitive rotative pentru pomparea lichidelor 11.6. indltimea maxima de aspiratie a pompelor 11,7. NPSH-ul pompelor centrifuge 12, POMPE PENTRU GAZE 12.1. Compresoare volumice cu miscari alternative 12.1.1, Luerul mecanic si puterea compresorului 12.1.2. Diagrama reali 12.1.3, Randamente 12.1.4, Comprimarea in trepte 12.1.5, Elemente constructive ale compresoarelor cu piston 12.1.6. Tipuri de compresoare, Reguli de proiectare si exploatare a compresoarelor 12.2. Pompe pentru gaze cu dispozitive rotative 12.3. Ventilatoare 12.4, Turbocompresoare 12.5. Pompe de vid 12.5.1, Detectarea nectanseitailor 12.5.2. Alegerea pompelor de vid 13. AMESTECAREA FLUIDELOR 13.1. Eficacitatea amestecarii 13.2, Structura curgerii fn aparate chimice 13.2.1, Funcfii de distributie a duratelor de stationare 13.2.2. Funetii de transfer ale amestecatoarelor ideale 13.2.3, Alte modele privind structura curgerii in utilaje 13.3. Tipuri de agitatoare 13.3.1, Agitatoarele cu aer sau alte gaze 13.3.2. Agitatoarele prin curgerea lichidelor 133.3. Agitatoarele cu brafe 299 303 303 306 307 309 310 310 313 314 316 319 320 322 325 327 328 334 334 336 337 338 340 343 344 352 352 354 35413.3.4, Amestecitoare cu elice 13.3.5. Agitatoare centrifuge sau turbind 13.3.6, Sicane 13.3.7, Amestecatoare cu tambur 133.8. Alte tipuri de agitatoare si amestecktoare 13.4. Criterii de similitudine la agitare, Ridicarea la scar a agitatoarelor 358 361 362 363 364 3661. INTRODUCERE IN INGINERIA CHIMICA Orice lectie introductiva igi propune si contureze obiectul si confinutul cursului respectiv, locul si rolul disciplinei respective in formarea viitorului specialist, caracteristicile principale ale acestora precum $i instrumentele de lucru utilizate. 1.1, Obiectul ingineriei cl Exist parerea c& deschiderea lectiilor unei noi discipline trebuie sa se facd printr-un exemplu simplu dar ct mai convingator referitor la ceea ce urmeazi a fi prezentat. Exemplul considerat aici este acela al unui c&litor ce trece pe lang’ un combinat chimic care privind multimea tumurilor inalte, imensele rezervoare cilindrice sau sferice, zecile sau chiar sutele de vase cilindrice mai mari sau mai mici pozitionate orizontal sau vertical, sutele sau chiar miile de conducte de toate mérimile agezate ordonat in toate direcfiile, norii albi sau mai negri care se ridic& deasupra si simtind mirosul din jur, de regula neplcut, trebuie c& si-a pus cel putin o purte din intrebairile de mai jos: - ce transformari se intimpla materialelor in utilajele mentionate ?; ~ cum se gandese aceste transformari 7; - cum arata la interior aceste utilaje ?; ~ cum se realizeazA instalatiile pornind de la utilaje ?; ~ cum se determin’ marimea (gabaritul) unui anumit utilaj 2; ~ ce reguli se respect in montajul instalatiilor 7; ~ cum sunt exploatate instalatiile ?; - care sunt caile si mijloacele de a diminua sau elimina poluarea din combinat gi din jurul acestuia ?. Acestea sunt in parte, problemele principale la care cauti si réspunda ingineria chimicd. La o parte din aceste intrebairi rAspunsul poate fi formulat in céteva pagini in timp ce pentru altele este necesari parcurgerea unor baze de cunostinte destul de extinse. Este evident c& raspunsurile la intrebarile mai sus formulate pe care ingineria chimicd trebuie sé le dea, servesc in principal scopului industriei chimice si/care este acela c& pornind de lao baza de materii prime, mai larga sau mai restransé, prin transformari efectuate asupra acestora si produc materiale si produse de utilitate superioard.in ce priveste transformarile efectuate asupra materiilor prime dac& acestea au loc fara schimbari de structur& molecular a componentilor materialelor, atunci acestea sunt numite transforméri fizice; in caz contrar transformarile sunt chimice si sunt consecinfa desftsurarii unei reactii chimice intre component Exemple de fabricafii bazate pe transformari fizice: objinerea gazelor comprimate si lichefiate, separarea fractiunilor din tifei, fabricarea vopselelor prin amestecarea rasinii diluantului si pigmentului, ete: Exemple de fabricatii bazate pe transforméri chimice: objinerea acidului sulfuric, sinteza amoniacului, producerea penicilinei prin fermentare, fabricarea firelor si fibrelor artificiale, etc. in cea mai mare parte fabricatiile industriei chimice sunt mixte, fiind formate atat din faze fizice cat si din faze chimice; de obicei fazele fizice sunt cu mult mai numeroase decit cele chimice. Industria chimic& consideratd ca o sum& a ingineriei wansformarilor materiale de intimitate prezint& 0 serie de caracteristici specifice intre care cele mai importante sunt diversitatea, complexitatea, dinamismul si capacitatea de automatizare. Diversitatea rezult& din gama materiilor prime (minerale, vegetale, animale, solide, lichide, gazoase) din varietatea mijloacelor de fabricatie (toate formele de energie, domenii largi de temperatur’, presiune si pH, utilizarea radiafiilor, catalizatorilor, fermentilor, enzimelor) si de multitudinea produselor (citeva milioane de substante chimice, peste zece mii de produse de mare si foarte mare tonaj), din flexibilitatea metodelor de management a fabricatiei lor. . Complexitatea rezulté din insisi versatilitatea unititilor industriale in care se fabric intotdeauna mai multe produse ale cAror linii de fabricatie se intretaie, se completeazA si se integreazA energetic; se ajunge uncori la mari uzine integrate, cu complicate legituri intre utilaje, instalafii gi sectii. Dinamismul este dat de viteza introducerii progresului stiintific si tehnic in fabricatie care face ca produsele tehnologice, utilajele si conditiile de lucru ale obtinerii unor produse s& se modifice foarte rapid. Capacitatea de automatizare deosebité este determinata de faptul c& multe procese chimice se desfisora in flux continu, de faptul c& parametrii de control a proceselor chimice pot fi usor tradugi in marimi electrice, $i mai ales de faptul c& pentru procescle chimice pot fi elaborate modele matematice mai simple sau mai complicate care fac posibilé conducerea cucalculatorul a acestora; aceasti ultima caracteristic& face ca industria s& utilizeze putind ‘manoperd dar s& cear& personal de exploatare bine pregatit. 1.2, Elemente introductive: Schema operatiilor principale; Schema de fabri Pentru a arita cum se transform& materialele in obfinerea unui produs si pentru a desprinde de aici cum abordeaza ingineria chimica problemele unei fabricafii, in figura 1.1. se Prezint& schema operatiilor principale pentru fabricarea acidului sulfuric pornind de la materia prima reprezentaté de un concentrat de pirité cu 45-55% substanfa activa (FeS,). ‘Asa cum rezult& din aceastd figura schema operatiilor principale este o reprezentare in care in dreptunghiuri se inscriu transformarile fizice sau chimice pe care le sufer& materialele, iar prin linii orientate cu stgeti se marcheazA succesiunea acestor transformari. Daca in cazul operatiilor sunt schitate utilajele cu care sunt executate operatiile procesului tehnologic, reprezentarea rezultati se numeste schema tehnologic& sau schema de fabricafie; utilajele sunt figurate fie prin semne conventionale, fie prin forma lor caracteristica simplificata; ele nu se reprezinta la scard , dar se cautd s& se respecte, pe cat posibil, pozitia lor reciproca pe verticala. in figura 1.2. este dati schema tehnologica de fabricare a acidului sulfuric pornind de Ja pirita; materialul piritic si aerul dozate corespunz&tor, interactioneazé in cuptorul in strat fluidizat (1) in care are loc reactia chimic& 2FeS, + 11/20) -> Fe,Oy + 48Q> insoyitd de degajare de caldura; gazele fierbinti care antreneaz praf steril si de Fe,Oy sunt racite cu producere de abur in schimbatorul recuperator (2); retinerea prafului din gaze si a unor compusi cu arseniu (otrava a catalizatorului de conversie) se realizeaz4 in filtrul electric (3); deoarece vaporii de apd se pot descompune in faza de oxidare cataliticé a SO, cu efect asupra catalizatorului este necesard spalarea (indepartarea) lor din gaze, fapt ce este realizat de uscdtorul de gaze (4) prin refinerea lor in acid sulfuric concentrat; oxidarea dioxidului de sulf S0y"+ 1/202 — SO, se produce in reactorul catalitic (soba de conversie) (5) care mai produce si abur pe seama recuperarii cildurii de reactie; dupa rcire intr-un schimbator de cAldura, gazele cu aproximativ 7% SO, sunt trecute la absorbie in acid sulfuric 98% obtindnd astfel oleum. Pe schemele tehnologice se practica a nota in afar de sensurile circulafiei fluidice si unii parametrii ca: temperatura, presiunea, debitul; aceasta variant de schema tehnologic’ reprezint& flowsheet-ul procesului tehnologic. in baza cunoasterii proceselor ce intervin intr-o schema de operatii a unei fabricafii pot fi géndite mai multe variante de flowsheet; existmetode de simulare a functionarii unui flowsheet in vederea alegerii shemei cele mai bune. fn intocmirea schemelor flowsheet se va fine cont de reprezentarea simbolicé a traseelor, utilajelor si aparatelor, dat pentru o parte a acestora in tabelul 1.1, Revenind acum la schemele din figurile 1.1. si 1.2. se face precizarea cf ele au fost date cu intentia, ca prin generalizare, s& se fac urmitoarele constatari: - un proces tehnologic, oricdt de complicat, este format din operatii distincte; ~ intr-un proces tehnologic, numai céteva operatii sunt chimice; in figura 1.1. acestea au fost prezentate in chenar dublu; - majoritatea operafiilor unui proces tehnologic sunt fizice (sau mecanice): - doar putine operatii sunt specifice unui anumit proces tehnologic; - marea majoritate a operafiilor fizice (ricire, uscare, desprafuire, dozare in figurile 1.1. si 1.2.) sunt comune multor fabricafii asemandtoare sau cu totul diferite, aceste operatii (fizice) comune multor fabricatii sunt numite in ingineria chimic& operafii unitare sau operatii tip; ~ pujine sunt utilajele specifice unui singur proces tehnologic; majoritatea intra in componenfa instalatiilor multor procese tehnologice; - © serie important’ de operafii, numite operatii auxiliare, nu apar in schemele de operafii, desi ele exist in toate uzinele; intre acestea se mentioneazd transportul si depotitarea solidelor, alimentarea cu apa de adancime si de suprafata, conditionarea aerului si apei, tratarea si evacuarea poluantilor, producerea aburului si energiei electrice, incdlzirea gi -ventilerea incdperilor, ete. Pits her Apt ——| i edere ——__| cenusa, Récire ]_—— Aur (Fess) TT Desprafure a Uae ore Balfuroase. solute ditaaté gore reviduale Figura 1.1. Schema operapiilor principale la fabricarea HySO, din piriteéAvur FeSe e205 (eerusay oer H2504 gone, (oleum) Figura 1.2. Schema tehnologicd de fabricare a acidului sulfuric din piritd (1-cuptor de ardere, 2-recuperator, 3-filtru electric, 4-uscdtor gaze, 5-soba de conversie, 6-réciuor de gaze, 7-absorber SOy) Tabelul 1.1. Simboluri utilizate in prezentarea schemelor tehnologice 1. | Conducta prin 115. | Schimbator de ] | care circula = | ———O——* calduré tubular jects | L 2. | Conducta prin H 16. | Pentru siste- carecirculé | ___q | mele de racire lichi-de | | deorice fel | 3. | Linia pe care | 17. | Racirea unui | circula produse | fluid prin | solide | tecere prin =— serpentine, in | contact eu aer rece 4. | Circulatia T18 | Racire cu produsului condensare principal (linie | ___y, parfiala si se- usor ingrosat) parare de faze5. | Conducta de 19. | Tncalzirea unui a recireulare fluid prin tre~ __ ee cere cu serpen- | “°F > veomay, | be tor ——_ 6. | Ventil pe o 20. | Ciclon pentru | — conducta de separarea parti |_oe{ gaze culelor solide | dints-un gaz 7. | Recipient 21, | Filteu pres& | a deschis pentru separare Cc |_| solid-lichiad | | prin pompaj sub presiune te 8 | Recipient 22, | Filtra nuce ‘inchis ex- pentru separare ploatat la pre- solid-lichid ex: siune atmos- ajutorul vidului fericd 9. | Was pentra Operafie de depozitarea filtrare (conti- gazelor sub nud sau discon | presiune tinua) [10- fRecipient 24. | Coloana de dis- sferic pentru tilare cu talere depoziarea CY si umn gazsor eo lichefiate | 11. | Dozator pentru 25. | Coloana de Tr ~ realizarea ra- spalare cu apa; portului intre orice alta reactanfi con- D coloand cu form refetei de vumpluturd fabricatie (absorbtie,desorbjie) se 4 reprezint& cu oe acelasi simbol, i avand griji ca | desenul si fie 2 corect din punct de vedere { | | functional 12, | Compresor (in 26. | Reactor tip au- dreptunghiul toclava previ- de jos se zut cu manta de | inscrie | c | ° | incalzire presiunea de 1:3 racire,agitator, intrare si iegire refrigerent de a gazului) 13. | Pompa reflux P in domeniul | proceselor de j y polimerizare | Ha (ex. PVC, | polistiren) | 14. | Schimbator de caldura 1 (sistem feava in feava) | ‘Reactor tip turn folosit mai ales Din observatiile generale se ajunge la concluzia principal dupa care conceperea, dezvoltarea, proiectarea si exploatares unei fabricajii chimice se face prin inlnjuirea optima 2 operatiilor unitare cu cele chimice de restructurare moleculard astfel incat transformarile materiilor prime in produse cu calititi impuse, s4 se fac cét mai simplu si mai ales cat mai eficient economic, multe alte fabricayii si in special cele din industria alimentara si metalurgicd pot fi abordate ca mai susintrucat operatiile unitare sunt preponderente intr-o fabricatie chimicd, se impune o discupie generala asupra lor cat si o clasificare a acestora 1.3, Operatii unitare. Clasificare Fabricafia chimica este cunoscutd din cele mai vechi timpuri, cu toate cA descrierea fabricatiilor si a utilajelor folosite in atingerea scopului acestora, a fost si raméne inca un secret al firmelor productoare, Acest secret se creeazi dar se si pitrunde prin cunoasterea in profunzime a operajiilor unitare si intuirea transformérilor chimice orientate functie de materiile prime de la care se pleaca sau care apar pe parcursul acesteia Dezvoltarea rational’ a fabricatiilor chimice are ca baz, incepind cu sfarsitul secolului XEX (George Davis, 1887), metoda operatiilor unitare prin care s-a sistematizat, s-a aprofundat si s-a extins studiul proceselor tehnologice chimice si nu numai investigind separat cele céteva zeci de operatii unitare care alcdtuiesc marea majoritate a fazelor acestora, clasificare a operatiilor unitare este dati in figura 1.3. avénd in vedere & materile ce sunt intdlnite intr-o fabricajie sunt solide, lichide si gaze i c& acestea pot forma sisteme ‘omogene sau heterogene sau se pot transforma unele in altele. In majoritatea operafiilor unitare pot fi intélnite dowd sau chiar trei principii fundamentale dar de regula unul este dominant; principiul dominant se schimba in conditiile cazurilor concrete. Metoda operajiilor unitare analizeaz amanuntit fiecare operatie prin: a) cercetarea factorilor care o influeneaz’, ) studiul principiilor stiintifice fundamentale ale operatiei, pentru deducerea ecuatiilor care coreleaza factorii prineipali; ©) experimentarea la scard de laborator si pilot, 4) prelucrarea datelor experimentale cu ajutorul relajiilor de corelare pentru determinarea valorii mérimilor necesare proiectirii tehnologice, e) descrierea tipurilor reprezentative ale utilajelor pentru realizarea opere{iei, £) indicarea criteriilor tehnologice si economice de alegere a utilajului optim. ‘Metoda operatiilor unitare foloseste ca instrumente teoretice generale de lucru: - relajiile de conservare (de bilan) pentru cantitate de miscare (moment),energie gi masa; - relafii constitutive, pentru caracterizarea materialelor;, - relatii de echilibru termodinamic intre fazele sistemului cercetat; ~ relefii de cineticad fizicd (relatii de transfer) pentru moment, energie (c&ldura), mast;- relajii de cinetica chimic& - daca este cazul; - relafii de analiza dimensionala si similitudine; - relatii de restricyii tehnologice; - relatii de restrictii economice si de convenienf& economica, Rezulta din cele de mai sus, ¢& cel putin din punct de vedere teoretic, se poate rezolva cantitativ orice caz tehnologic pasticular, daca el este definit prin proprietiile fizice ale materialelor implicate si prin restricjiile tehnologice si economice impuse. ‘tare, n) 24Daca se presupune, pe baz de intuitie, deductie si observatie, c& marimea dependent depinde linear de marimile independente (2.15) se pune problema determinarii coeficientilor ao, 4, «i ai dependenfei multilineare: YH dy $4,%, $,%, +. 44,%, (2.15) Determinarea valorilor cele mai probabile ale coeficientilor a, a), ..a, se obfine punand conditia ca suma abaterilor medii patratice dintre valorile lui y calculat cu relafia (2.15) si cele observate experimental s8 fie minima Construind deci functionalul: F(A, Oy 200g) ~ 2) Wrote Ve)” = G4 = 40 ~ AX ~ yy) Aqhy)? (2.16) 5 7 trebuie pus& conditia de minim total a acestuia: A (ay,4,,...4,) a, F (ay,44,... a, Qin FF (ayy4,,--04) a, Dezvoltarea sistemului de relatii (2.17) conduce la sistemul de ecuatii lineare (2.18) al clrui rezolvare da valorile coeficienjilor dependentei multilineare considerate Asupra acestor coeficienti se pot face ipoteze de semnificatie iar asupra dependentei multilineare se poate face verificarea de adecventa: ay Dey ta a 44, Vxyty tty 7 T T ay iu (2.18) T T r ° Dom 05Aceasti metoda de determinare a parametrilor unei dependenfe este cunoscutdi in teoria verosimilit3tii statistice ca metoda celor mai mici patrate. 2.4, Teoria similitudinii Pentru verificarea modelelor matematice de tip descriptiv sau a celor de tip stochastic cat si pentru a desftigura o cercetare experimentalA serioas& asupra unui proces dat, cercetitorul imagineaz& si realizeazii o instalatie de dimensiuni mici numit& model de laborator. Cu ajutorul acesteia se objin datele experimentale care intereseaza. Se pune intrebarea: Ce incredere trebuie acordat& datelor experimentale obtinute (pot fi ele extrapolate 2) atunci cénd scara (gabaritul) modelului experimental se mareste sau se micsoreaza ? La aceast& intrebare cauté si réspunda teoria similitudinii ce are ca prim scop de a gisi mijloacele de transpunere la altS scara a rezultatelor obfinute pe un model experimental. Legile similitudinii, deduse tn cursul istoriei de multe secole a practicii umane, au stabilit c& desfisurarea unui fenomen (unor fenomene) in utilaje, instalafii, machete de scari diferite (dimensiuni diferite) este identicl dac& sunt indeplinite conditii de aseménare (similitudine) geometricd, de aseménare (similitudine) de materiale, de asem&nare (similitudine) dinamic& si daci fenomenele (fenomenul) considerate (considerat) a evolua la cele dou’ scari sunt caracterizate de identitatea stArilor initiale. in tabelul 2.2 sunt considerati parametrii ce determin’ desftigurarea fenomenului (fenomenelor) intr- instalatie (utilaj) model experimental si respectiv intr-o instalafie (utilaj) de gabarit industrial. Tabelul 2.2 Parametrit generali determinati pentru desfaisurarea unui fenomen intr-o instalajie (utilaj) 7 ‘Denumirea parametrilor ‘Simbolizarea pentru ert. smodelul experimental parametri geometrici (dimensiuni geometrice ale [lo hls, «ly Tabi, Lay Ln ufiaguli (instalatie)) parametrii de material (proprietiji densitate, | co cx, G CC Ce viscozitate, dif zivitate, etc, - specifice materialelor folosite in experiment) 3 | parametri dinamici (viteze de curgere, viteze de | tot)... Ten agitare, viteze (fhuxuni) de incAlzire (récire), viteze (Gwsuri) de schimb de material, viteze de reactie, 6Dac a,, a,, & reprezintd factorii de scard (g - geometric, c - material, t - dinamic), adic& coeficientii cu care trebuiesc multiplicati parametrii geometrici, de material si dinamici din modelul experimental pentru a obtine valorile lor din modelul industrial, atunci acestia se vor exprima prin: (2.19) (2.20) (2.21) Este evident c& daca materialele folosite in cercetarea experimental& sunt cele ce urmeazi fi folosite in cazul procesului la scard industrial, atunci: cp = Co, ¢) = Cy... C= Cy $i deci: a = 1 Relapiile (2.19) - (2.21), pot fi astfel aranjate inedt s& puna in evident rapoarte de marimi referitoare numai la modelul experimental al instalatiei (utilaj), respectiv numai !a modelul industrial. Aceste rapoarte, adimensionale, se numesc simplexuri de similitudine dac& sunt rezultate din marimi de acelasi fel si respectiv multiplexuri de similitudine dac& ele rezulta din mirimi diferite; in general se mumese criterii de similitudine. i, " 222) (2.23) fg “FE (2.24) In relafiile (2.22) - (2.24) lp, Lo, Co, Co, to, "a sunt considerati parametrii caracteristici (Ip - dimensiune geometric& caracteristic’, cy - proprietate caracteristicl de material, to - proprietate caracteristic& pentru dinamica procesului); stabilirea lor depinde de instalafia considerata si de specificitatea fenomenului (fenomenelor) care se desf’soara in aceasta. {in baza definirii notiunii de criteriu de similitudine teorema de baz& a teoriei similitudinii are urmatorul enunf: Un fenomen sau un grup de fenomene determinante pentru desftsurarea mui proces decurge identic in instalafii (utilaje) de scdri diferite daca valorile criteriilor de o7similitudine sunt aceleasi oricare ar fi scara instalatiei (utilajului) si daca se respecta identitatea condipiilor inipiale. Deoarece criteriile de similitudine sunt adimensionale, pentru procese in care fenomenele sunt caracterizate prin ecuafii sau sisteme de ecuafii diferentiale sau cu derivate partiale, teorema de baza a teoriei similitudinii se poate enunfa si in forma: Un fenomen sau un grup de fenomene determinante pentru evolujia unui proces, are 0 desfasurare identica la scari diferite ale instalajiei (ulilajului) daca soluia ecuapiilor diferentiale adimensionalizate ce caracterizeazit fenomenul sau grupul de fenomene este aceeast indiferent de scara la care acestea se produc Ramne deci de stabilit care sunt metodele de a obfine expresiile criteriilor de similitudine specifice desfisurdrii fenomenului sau grupalui de fenomene intr-o instalatie caracterizat din punct de vedere geometric. In acest sens, se utilizeazd metode bazate pe ecuatiile fizice ale fenomenului considerat, metode bazate pe adimensionalizarea ecuatiilor diferengiale ale fenomenului cat si metode bazate pe analiza dimensional 2.4.1. Determinarea criteriilor de similitudine in baza ecuatiilor fizice ce descriu fenomenul Aceasti metod’ consti din imparjirea a cite doi termeni din ecuaia care exprim’ 0 proprieiate a sistemului, in legatura cu felul similitudinii cercetate Exemplul |. S& se giseasc& criteriile de similitudine geometric& pentru corpuri formate dintr-un cilindru prelungit cu un con la unul din capete (figura 2.3). Se di expresia ariei totale a unui astfel de corp. g ess Rezolvare: Prin imp&rtirea termenilor relafiei (2.25) se obtin cele doua criterii de similitudine caracteristice formei geometrice considerate: aDH., _# i= 28 i, =5, 4 a (2.26) D ORAsadar, tofi cilindrii prelungifi cu un con drept care au iy = HID si in = I/D aceiasi sunt asemenea geometric. Exemplul 2, S& se gaseasc criteriile de similitudine ce caracterizeaz’ curgerea unui lichid printr-un stuf plasat pe fundul unui vas de nivel constant (figura 2.4), Se dk expresia volumului de lichid Figura 2.3 Cilindru prelungit cu un con drept din vas gi a vitezei de curgere la iesirea din stut (relatia Toricelli): Rezolvare: Prin imp&rtirea termenilor in relatia (2.27) se obfin criteriile de similitudine (2.29) Procedand Ja fel, dupa ridicarea la (2.27) (2.28) alimentare lichis re evacuore lichid ———| EAR w Figura 2.4 Curgerea lichidului dintr-un vas de nivel constant printr-un stut plasat ‘pe fundul acestuia patrat a celor doi membri, din relafia (2.28) se determina criteriile de similitudine dinamica: Fr (Froude) si Eu (Euler): Fro®; y= ® w pe (2.30) 9Deci procesul de curgere prin stuful aflat pe fundul vasului de nivel constant este caracterizat de criteriile de similitudine D/d, h/Z, Fr, Eu. 2.4.2, Determinarea criteriilor de similitudine pe baza adimensionalizarii ecualilor diferentiale ale fenomenului considerat Pentru aplicarea acestei metode este necesar s& se cunoasc ecuatiile diferentiale care descriu fenomenul cat si corditiile de univocitate atasate acestora Metoda consta in inlocuirea marimilor dimensionale din ecuafiile fenomenului cu ajutorul marimilor adimensionalizate objinute din raportarea primelor mérimi la altele de acelas fel, dar cunoscute (calculabile, masurabile sau cel pujin estimabile); coeficientii ecuatiilor adimensionalizate sunt tocmai criteriile de similitudine ce urmau a fi determinate. Metoda are avantajul de a pune in evidenfa criteriile de similitudine flrd sa fie necesar& integrarea ecuatiilor diferentiale ale fenomenului (sau grupului de fenomene) considerat. Pentru a coneretiza printr-un exemplu se consider’ determinarea criteriilor de similitudine ce caracterizeazA curgerea cauzata de convectia naturala. Curgerea prin convectie naturalé este cauzati de existenfa, in interiorul fluidului, a unui gradient de temperaturi (convectia naturalé termicd) sau a umui gradient de concentrafie (convectie natural de concentratie) si este exprimabila cu ajutorul ecuajiei Navier - Stokes, care pentru curgerea in directia z de-a lungul c&reia se afla gradientul motor, are forma: 1h, om (231) a in care Ww, ~este viteza pe directia z (m/s), y =~ directia perpendiculara pe (m); 8g ~ accelerafia gravitationala (m's’); Br - coeficient de concentratie (em); AT, - diferenta de concentratie (cme), p —_~densitatea fluidului (Keim?) Pp - presiunea local (Nim); Vv - vascozitatea cinametic& (m’ss). 20Daca Win APm Silo sunt viteza, diferenta de presiune si lungimea geometric& la care se pot face raportiri (ele sunt cunoscute, mésurabile sau calculabile si sunt numite si marimi caracteristice) atunci pot fi definite urmatoarele mArimi adimensionale: (2.32) serie: (2.33), sau prin impartirea cu VWry/l’o: Wale BF, MBAs Male BF aay i an a Deoarece ultimul termen din (2.34) este adimensional, atunci toti termenii sunt sdimensionali si in consecingA expresiile ! Re= nl - oriteriul Reynolds, - raportul Grasshof / Reynolds, - produsul Euler Reynolds, (2.35) Osolutie a ecuafiei (2.35) are forma generala: = f(Re, Gr, ,Euy) (2.36), si ea este independent de marimea sistemului geometric in care desfigoari curgerea. Rezulta astfel inc’ o dati c& similitudinea implick identitatea criteriilor caracteristice fenomenului oricare ar fi scara de desféigurare a acestuia Revenind la problema determinérii criteriilor de similitudine s-a aratat cum acestia rezult& prin adimensionalizarea ecuatiilor diferenfiale ce caracterizeaz& fenomenul de analiza. a2.4.3. Determinarea criteriilor de similitudine prin analiza dimensionala ‘Are la baz utilizarea teoremein, de analiza dimensionala, pentru investigarea unui fenomen fizic. Se ilustreaz aceast8 metodologie pentru cazul exprimarii freclrii la curgerea unui fluid necompresibil printr- conducté. Schema de prezentare este data in capitolul 6. Marimile fizice ce intervin in acest proces, simbolul acestora si formulele dimensionale aferente sunt cele de mai jos: Nrert. Miirimea fizic’ Simo Formula dimensional 1 = pierderea de presiune pe Api ML°T? unitatea de lungime 2 -diametrul conductei d L 3 = viteza lichidului w Lr! 4 ~densitatea lichidului p ML? 5 = vscozitatea lichidului 1 ML'T! {ntrucat numarul variabiielor este m = 5 si numarul marimilor fundamentale este n = 3 (ML,1), rezulté c& numarui de grupuri adimensionale, cu ajutorul c&rora se va descrie acest fenomen, este m - n=2 grupuri adimensionale (x; si =). Se aleg ca marimi comune d, w, p. Grupul my, este (2.37), sau dimensional. Pa] = L8(LT JP (ML? "(MLO T? 8 = MIE LOR BTA (2.38) Deoarece marimile fundamentale M, L, T sunt independente intre ele, condifia ca grupul sf fie adimensional este echivalenta cu anularea exponentilor formulei dimensionale: 7+6=0 a+ f-3y-25=0 (2.38) ~f-25=0 »(2.39) Grupul x2 (exponentii «, B, 7, 5 sunt diferiti de cei din m) este: my =d°w pn? (2.40) sau dimensional: [ay] = LY (LTO JP (MEP) (ML* TOS = M75 LPS PPE (241) Pentru ca grupul 1 si fie adimensional este necesar ca: y+6=0 at p-3y-6 (2.42) -p -6 Cu valoarea arbitrara 5 = -1, se obfin: =1, B = 1, y= 1, astfel c& rezultd: mr, = won! = "4? -Re (2.43) ” Deoarece, in conformitate cu teorema x, ecuatia care descrie fenomenul este o functie arbitra’ intre grupurile adimensionale ™,, mz’ se obtine: a L(A.) = f(EuT Re) = const (2.44) in acord cu consideratiile Nusselt forma functiei din (2.44) poate fi un produs cu puteri diferite al argumentelor sale, adica: d Sew Re)= ERE" =6 (2.45), de unde se deduce usor relafia (2.46) cunoscuta sub denumirea de expresia Fanning (s-a notat cu 1. coeficientul de frecare): 2 Iw? lw Le pele Ap Rend 2 a2? (2.46) Citeite de similitudine evidentiate in acest caz sunt: Eu=—9P., aAnexa 1. Aplicand transformata Laplace sistemului (2.9) se obtine: SP,(x,8)- P(x0j+v, aa PLES __ pp ex,5)+ Py P,(x.5) elns)-Pdjnn, BLE = Py Py(2.5)+ Pa B(%,8) “ Inlocuind P,(x,0) = Pa(x,0) ~ 0 (vezi conditiile initiale) si Piz = Py, = 1/2, (A.1) devine [ Pu) 6 (54 05)R (x,5)]4 0,57, (4,8) (A.2) I. PED (54 0594 (5,9)- 05% (8.9) in (A.2) procedand la derivarea primei ecuafii dupa x si la inlocuirea in aceasta derivare a lui Be, din (A.2), se ajunge la (s+ 0,5)P, (x,s)-0,5P,(x,s)] (A.3) [-« 09 2G), os dz Ynlocuind P,(x,s) obtinut din prima ecuatie din (A.2), (A.3) ia forma: 2 eo (s vos), a (4) Boek Ly ae §) 4 (5405)P,(x.8)]-05P,(x.8) Considerind o alegere conventional v, = 1 u.c/s (u.c. = unitate convenfionala de Jungime) si ordondnd (A.4) dup& derivatele lui P,(x,s) se stabileste ecuatia diferentiala (A.S): a? P(x,s) ety "| Pls) (2841 (1) Ip ey ye ae | ad ( fies) 6 (AS) Pentru (A.5) conditia inifiald a integrarii, conform (2.10) si (2.11), este P(0,0)=1; P,(0,s)=0; P,(0,#)=0 (A6) Rezolvind ecuagia caracteristic& atagata lui (A.5) si exprimand in baza solufiilor acesteia solufia generald a lui (A.5), se objine: P(x,s)= ce +e,e°* (A7) unde: R= ( = ‘) ; -3) ‘ (A8) in acord cu (A.6) rezulta: 4(+a)? (l-ayper™ o=—_ +4) = 04)" AD “ (l4ay-(-Ayer#’ * (+ay -d-ayet AS), astfel c& solutia c&utata pentru Pi(x,s) este (eae (1 ajrearn P(4,s) = —~_,_—._,, —_ A.10) Vs) (+4) 1 Ape (a1) Din prima ecuatie din (A.2) se obtine: _ajte* —(\—ayre2Hl-n) P,(x5)= 0A ae (Alb (+ap-(-A}e’ Pomind de la definitia functiei de distribujie a duratei de stafionare a unui element in traseu ca fiind suma probabilitailor de iesire, atunci se poate scrie: S(t,H) = P(t. H)+ P, (20) (A.12) Timpul mediu de stafionare rezulta pe baza relatiei (A.12) sau din functia caracteristica atasat functiei de distribufie dup& cum urmeazi: 1 =-9', (0H) (A.13) OSH) =| f(t. He "de = P(s,H) + Py(S0) (A.14) a Tindnd cont de expresiile pentru P\(x,s) si P,(x,s) dupa inlocuire in (A. 14), se obfine z 1+27 wh AH) Shc AH 4 SASF is) 4 (A.15) Sh(AH )+ ch(AH) Valoarea derivatei tiunctiei caracteristice in zero (¢,(0,H)) se calculeazé dup cum urmeaza: 6PSH, = lim Pt HI-T $ .(0,H)= hi 9. (0,H)= lim, s 2 ch(AHls)—ash(aH)~ch(aH)—! £2 Shas) = ity 142 ~ a SSh(AH )— sch( AH) BH Sh(AH) lim (1422 )H Sh(AHs) s ims (Bt H+ AH )sh(AHis)~ 2 HSHAH))~ inn, Mt ae _ 2 tim| 14° sic att) + ch( aH, )] 8 2a a a-ens yy ye it Ay, —2 py SAP HADI VEG REG QH-a >) 2 in consecinf& timpul de stationare este r,, = (2H - 7 iar distanja medie parcursd + H H+2 este I= 7», = QH— }H, in cele de mai sus H se exprima in unitsji conventionale Js corespunzéind alegerii v,~ 1. Bibliografie: 1, Bratu, Em., A., Operafii unitare in ingineria chimica, vol. 1, Ed. Tehnic&, Bucuresti, 1983, 2, Franks, R., Modelarea si simularea in ingineria chimicd, Ed, Tehnic8, Bucuresti, 1979 (trad, Ib. engleza). 3. Schmalzer, D..K., Hoelscher, H., E., A Stochastic Model of Packed Bed: Mixing and Mass Transfer, A.LChE.J., 17, 104, 1970. 4, Srinivasan, S.,K., Mehata, M., K., A Markov Chain Model of Packed Bed, A.1.ChE.J., 18, 3, 650, 1972. 5. Smigelschi, O., "Expuneri de inginerie chimica", 1984-1987, Fac. Chimie Industriala, Sectia TSA, Bucuresti 63. RELATI DE CONSERVARE IN INGINERIA CHIMICA Printre metodele de lucru ale ingineriei chimice al&turi de cele mentionate in capitolul 2.0 largh aplicare o au relatiile de conservare, Folosite curent sub forma bilanfurilor de materiale si de energie relatiile de conservare reprezinta totodatd instrumentul teoretic principal pentru reprezentarea cantitativa a fenomenelor de transport; objinerea ecuatiilor generale ale acestora reaultd din conditia de conservare a proprietatii transportate in functie de mecanismul considerat. 3.1. Notiunea de proprietate; concentratie de proprietate: Flux de proprietate si mecanism de transport Este considerat proces de transport, sau simplu transport de proprietate, ansamblul de fenomene ce se desfisoard intr-un sistem cu faze omogene sau in interiorul fazelor constituiente sila limita de separare a acestora pentru un sistem heterogen, prin care, in interiorul sistemului, concentrafia unei proprietiti date tinde sa se uniformizeze ca urmare a deplasaiii acesteia chiar gi prin interfefele de separare a fazelor sistemului heterogen (transport interfazic) Este consideratt proprietate o entitate, suficient caracterizata din punct de vedere fizic, care face obiectul transportului. Orice proprietate pentru a fi transportat trebuie s& indeplineasc& condipile de individualitate (1) si existeng& (11): - individualitate, proprietatea isi pastreaz identitatea indiferent de purtator (1); - existentd: pentru a face obiectul transportului proprietatea trebuie si existe pe traseul de transport fie ca urmare a acumuliirii acesteia intr-un punct sau intr-o porfiune de traseu, fie ca ‘ummare a generdnii continue a acesteia. Sunt considerafi purtétori moleculele, ionii, micro si macro-asociajiile de fluide care se deplaseaz8, mai mult sau mai pufin ordonat, printre celelalte asemenea lor si cu care schimba (cedear4 sau primesc) proprietate (cantitate de miscare, caldura sau masé de specie fizicd). Traseul de transport este locul geometric reprezentat de pozifiile din spatii ocupate de puttitor pe durata de existenté a acestuia, Concentratia de proprietate este cantitatea de proprietate P existenta in unitatea de volum din sistemul considerat. a7| Pentru procese specifice inginerie chimice ca proprietAji transportabile interescazé | cantitatea de migcare sau impulsul de migcare (P = mw, respectiv vectorial P = mri), cantitatea de substanji de specie A existent intr-un sistem omogen (P = ma), respectiv cantitatea de caldurai legata de masa "m" de sistem (P = mo;t). Tabelul 3.1 confine exprimarea concentrajiei pentru cele trei propriet’ti mai sus mentionate, Tabel 3.1. Exprimarea concentrayiei de proprietate Denumtirea proprietsfii | Simbolul sidefinirea | Mirimea de] Concentrafia de proprietate _proprictitii_ Faportare 4 Timpuls cinetic sau P= f= mv Vv cantitate de migcare 2” | Cantitate de caldura Vv ~ 3 | Cantitate de specie Pon, Vv _ | transportabilé (A) | Fluxul de proprietate, este 0 marime vectoriala (are valoare proprie, directie si orientare (sens)) ce exprimA cantitatea de proprietate ce trece printr-o suprafafi unitar’, normalA pe directia de transport, in unitatea de timp Exprimarea fluxului de proprietate prin relafii de dependeng& in functie de concentratia ée proprietate si de alte caracteristici ale mediului in care are loc procesul de transport depinde determinant de mecanismul prin care acesta (procesul de transport) se desfsoar’ Desfigurarea proceselor de transport specifice ingineriei chimice (transport de moment, transport de cdldura, transport de mas) se realizeaza prin participarea, cu ponderi determinate de natura purt&torilor de proprietate, concret, a mecanismului molecular (conductiv), a mecamismului convectiv gi a mecanismului turbulent; 1a transferul termic apare ca un car particular radiatia. R3.1.1, Mecansimul molecular Mecansimul molecular de desfisurare a procesului de transport este determinat de faptul 4 purtatorii (molecule, ioni, microasociatii de fluide) se deplaseaz din aproape in aproape prin ciocniri intre acestia (migcare brownian’) realizand astfel imprastierea proprietatii pe care ei o contin in exces firs o deplasare globala de substanti. Exprimarea fluxului de proprietate transportata poate fi fcuté pe considerente bazate pe teoria cineticd a gazelor si lichidelor, respectiv pe considerente de fizica corpului solid In cele de mai jos s-a optat asupra primei variante. Ecuafiile ce se vor utiliza se referd la cazul transportului de proprietate intr-un gaz ideal; ele pot fi extinse gazelor reale, lichidelor gi chiar solidelor. Modelul fizic al gazului considerat cuprinde ipotezele: - gazul este format din molecule considerate sferice si avand toate acelasi diametru, - nu exist forte de atractie sau de respingere intre moleculele gazului; = volumul moleculei este neghijabil comparativ cu volumul dintre molecule (sau altfel: diametrul moleculei este neglijabil in raport cu distanfa dintre molecvie), - toate ciocnirile dintre molecule sunt perfect elastice; ~ fiecare moleculd este in migcare cu viteza medie Wy, ~ distanfa parcursa de o moleculd intre doud ciccniri (1) este practic egal cu marimea drumului liber mijlociu, - timpul necesar ca o molecula s& strabat4 drumul liber mijlocia este @ = lA - numarul de molecule din orice volum de gaz este suficient de mare astfel ca valorile medii statistice s4 descrie comportarea moleculelor. Modelul considerat este puternic idealizat. Diferenta de realitate, intre altele, este exprimata de ~ moleculele gazului nu sunt sferice, iar in cazui amestecurilor de gaze identitatea marimii acestora nu poate fi acceptati, ~ intre molecule actioneazA forfe atractive sau repulsive; - exist molecule care poseda viteze diferite fata de viteza medie in intervalul dintre dows ciocniri 39Pentru particularizarea discutiei se considera in gazul ideal, descris mai sus, un volum de control compus, ca in figura 3.1, din trei celule identice individualizate prin planele 1, 2, 3 in care concentratia specie transferabile 1s, [3 respeciv I. in mod real moleculele gazului se misc’ in toate directiile. In acord cu figura 3.1 se poate simplifica aceasti migcare considerand c& moleculele se deplaseaza in directii paralele cu axele de coordonate x, y, z. Ca urmare a acestui fapt rezults: ~ 1/6 x numarul total de molecule se va misca in directia "+x" - 1/6 x numérul total de molecule se va misca in directia "-x" ~ 1/6 x numérul total de molecule se va misca in directia "+y" ~ 1/6 x numérul total de molecule se va misca in directia *-y" ~ 1/6 x numdrul total de molecule se va migca in directia "+2" ~ 1/6 x numarut totai de molecule se va misca in directia "-2" Celuia t Celulaz Cella 3 Figura 3.1 Prezentarea geometriei volumului de control (dupa A. Foust, "Principles of Unit Operations", John Wiley, N.Y., 1966) Daca se consider cazul moleculelor care se migc4 interactiile x si -x se observa din figura 3.1 c& acestea trebuie s& treaca prin planele Pi, P2, Ps Discutiind dupa axa x se poate concluziona c& urmare a miscdrii moleculelor concentrafia proprietijii transferabile (I) in celula 1 este functie de concentratia proprietafii transferabile (I) in celula 2, care la randul sau depinde de concentrafia proprietafii transferabile (I) in celula 3. Astfel se poate scrie: 40a r=r,+2r 1h Cd G1) a rat Da 3 2 + (3.2) Pentru fluxul de proprietate [flux = cantitatea de proprietate / (Arie x timp)] prin cele trei plane, se objin exprimarile: 1dr TI es = 3.3) 1 6 Gaya 68 Ba 1D Ayel Tul ot =p 34) 1-6 Gye 60 CH LTpAvél —Tyl 2-2 3.5 26 Gaya OO os) LT y4yel yl ~~ 3.6) PO 6 Gayae 60 6o in cele de mai sus /,,, semnifica fiuxul ce iese din planul i si intr in planul j. Fluxul net in directia "x" prin planele 1 si 2 este definit in acelasi fel ca find diferenta intre fluxurife produse de moleculele care curg in directia -x si cele care curg in directia +x Ca urmare: li = ,=si(r,-r (3.7 Jn 193 * Jia tan = GG Ta) ) Legind (3.7) si (3.1) expresia fluxului net de Ja planul | spre planul 2, este: LP (*) =-2[4 3.8} Ina 092 =~ 65 Ge G8) in mod similar pentru curgerea prin planele 2 si 3: 17 (4 } wee tL 3.9) Ina 203 =~ EG Ge G9) Deci fluxul la intrare in celula 2 este acelasi cu fluxul la iesire din celula 1, daca exista 0 stare stationard, adic& daca gradientul concentrafiei de proprietate dI'/dx pe directia x este acelasi peambele fefe ale planului 2 (vezi figura 3.2). 41Un gradient constant al _concentrajiei proprietatii T este condijia necesars dar nu suficient& pentru stafionaritate Stafionaritatea reiese si din relatiile (3.8) si (3.9) daca cu ajutorul lor se exprim’ viteza de acumulare a proprietatii in planut 2. Figura 3.2 Profilul concentragiei de proprietate in regim stationar Astfel: viteza de viteza de viteza de acumulare inP2 = _—_—_intrare in P, - — jesice din Py = a proprietatii a proprietayii a proprietafii ret 142 ~ Frat 243 = 0 GB.10) Pentru cazul din figura 3.3 viteza de acumulare in P; au mai este nul pentre cd ‘ (4) (4) + acest caz corespunde transferului de proprietate in regim nestationar. Chiar dacdprofilul concentrajiei nv corespunde unui segim stajionar relafille (3.8) gi (3.9) sunt aplicabile cu observatia ot cle se referd la pozitia local x. Avand in vedere relatia intre viteza medic de deplasare a moleculelor (wp) si drumul liber mijlociu (I) = w,,8), relatiile (3.8) $1 Figura 3.3 Profilul concentragiei de proprietate (3.9) se seriu in forma: in regim nestafionar 1 a =-slw, = Gy, Inet = Im 6” at ¢ hs sau notind din, =D, (Coeficient de difuzivitate a proprietati): 49a =-p, & 2 Jn a G12) Relafia (3.12) precizeaz’ cA fluxul de proprietate este proporfional cu gradientul concentrafiei proprietafii transferabile (4) si cu coeficientul de difuzivitate a proprietatii; Ix semnul "-" indica faptul c& directia fluxului este in sensul descresterii concentratiei; indicele "m" precizeaza ca fluxul corespunde mecanismului molecular. Ecuatia (3.12) este generala, ea putind fi aplicata 1a orice tip de transport de proprietate care depinde de migcarea din aproape in aproape in toate direcfiile a moleculelor (aceasta migcare mai este numitd si miscare conductiva). Tabelul 3.2 prezint& nomenclatura fluxului pentru cele trei procese de mare interes ale inginerie chimice, Tabel 3.2 Nomenclaturd pentru flucul de transfer de masa, cildurd si moment Proprietatea de | Notatie general Notatie specifica transfer “Transfer de masl_[ ~Teansertermie | Transfer de moment Fix T N, Concentratia Coen edit * | "6 Da q- concentaja molar speci A, pe entalpi focal, pw ~ debitl specific de eanbtate de migease, 0 - densiate 6, cldurt specicd; D, - coeficient de diftzie a species A; a - difuivtate termick, v - viscositatecinamencl; x - indice de direeye Relafia (3.12) poate fi inck gencralizatd prin soriere in forma (3.13), unde se face referice Ia fluxul pe directia oarecare n D,(gradV), (3.13) Tn = 3.1.2. Mecansimul convectiv; exprimarea fluxului pentru mecanismul convectiv Mecansimul convectiv implici transportui proprietajii prin deplasarea global. a purtitorilor ca urmare a unui proces de curgere produs de cauze exterioare (pompaj, agitare, etc.) cain cazul convectiei forjate sau de cauze interne (existenja unei diferente de concentrate) ca in camul convectiei naturale. Indiferent de cauza curgerii aceasta este caracterizaté de vectorul de vitez care este deci responsabil de producerea transportului convectiv; in acest caz vectorul flux de proprietate are aceeasi directie ca vectorul vitezd; modulul sau este dependent de modulul vectorului viteza si de concentraia proprietitii transferabile in mediul deplasat. in consecinta, expresia fluxului convectiy are exprimarile de mai jos: aaJer =P G14) Fon =H, G.15) Deoarece intr-un fluid in migcare mecanismul convectiv si cel molecular coexisté in sensul c& mecanismul molecular se suprapune peste cel convectiv, fluxul total de proprietate rezult din insumarea celor dowd participatii: Dy (gradT), +H, (3.16) Jin = Inn tm 3.1.3, Mecanismul turbulent; exprimarea fluxului pentru mecansimul turbulent Mecanismul turbulent apare in cazul curgerii turbulente si se suprapune peste mecanismul convectiv. in curgerea fluidelor intre participarea mecanismului laminar gi a celui turbulent nu se poate face o distinctie neti; se consider totusi ci fa viteze locale mici predominant este curgerea laminara Pentru a intelege aparitia turbulentelor intr-un proces de curgere gi modul in care acestea realizeaz& transportul unei proprietiti se consider cazul masurdrii vitezei locale a unui fluid in curgere stajionara cu urmiirirea modifictrii acesteia in timp. Constatirile experimentale sunt concentrate in figura 3.4 Astfel la viteze mici (cazul a) din figura 3.4) se observa c& in punctul de masuri la orice moment de timp viteza este constant&; asta inseamné cA straturile de fluid curg unete peste altele fara a se amesteca intre ele; 0 astfel de curgere este denumita curgere laminar’, La viteze mari (cazurile b) si ¢) din figura 3.4) se constata cin punctul de mésurf viteza variazA marcénd cresteri sau sc&deri de tip oscilant cu . amplitudinea w, fata de valoarea Figura 3.4 Evoluia in timp a vitezei locale a unui fluid (a- viteze mici; b- viteze medii moderate; c- viteze medii mari 4d; asta inseamn cd straturile de fluid aflate in curgere nu mai lunecd unele peste altcle, ci ele se rup si se amestecd pe directii normale curgerii, deoarece aparijia unei fluctuatii w, povitive, respectiv negative determina aparitia pe directii ortogonale a fluctuatiilor w,, win sumi pozitiva, respectiv negativa, astfel caw’, + (wy + w,) = 0 (continuitatea curgerii); 0 astfel de curgere este denumitd curgere turbulent’, Responsabile de aparitia acestor fluctuafii de vitez& sunt macro-asociajii de fluid, numite turbioane, care acurmuleaz energie de la curgerea de baz pe care apoi o cedeazii in deplasarea lor accelerdnd sau frandnd straturile de fluid in care acestea ajung; in functie de intensitatea turbulentelor (nivelul vitezei medii de curgere) turbioanele pot penetra la o distant mai mare sau mai mica de peretele ce delimiteaz geometric curgerea, fra ins a ajunge la acesta. intotdeauna, {in deplasarea lor, turbioanele cari orice proprietate asociatd (masa, cAlduri) Pentru a stabili o relatie de exprimare a fluidului de proprietate transportat prin turbioane se fac observatiile de mai jos: - mirimea fluctuatiilor de viteza se exprima prin viteza de fluctuatie ( i’) [Vor + ow, F + Vor? G17) - desi turbioanele se deplaseazd pe toate directiile ortogonale curgerii globale cat si in Jungul acesteia, se poate accepta simplificarea migcarii lor dupa axele sistemului cartezian; in medie, turbioanele parcurg, pan la pierderea identitatii lor Ia o distant 1 mai mare sau mai mic& functie de cantitatea de energie acumulatd, numiti lungime de amestec; - viteza de fluctuaie si lungimea de amestec sunt dependente de nivelul vitezei medi a curgerii globale crescdnd 0 dati cu aceasta; - numdrul de turbioane cu fluctuatii pozitive sau negative dezvoltate ints-un punct pe 0 urata macroscopica este destul de mare si dependent de nivelul vitezei medii a curgerii globale (vezi figura 3.4 b), comparativ cu 3.4, ¢)); in orice punct din curgerea globala se pot dezvolta turbioane cu deplasare turbulent; ~ timpul necesar ca un turbion s& strabata lungimea de amestec este 0 = //'; = fiecare turbion este un purtdtor de proprietate. Dac se compari aceste consideratii cu cele avute in vedere la modelul utilizat la stabilirea expresiei fluxului de proprietate prin mecanism molecular se constats o foarte bun’ aseminare intre ele, Din acest motiv se poate considera c& fluxul de proprietate transportata ‘turbulent poate fi exprimat, prin analogie cu relafiile (3.11) si (3.12) eu relafiile (3.18) si (3.19): 4s(3.18) (3.19) Relajiile anterioare sunt valabile in condifiile unei_turbulenje _izotrope \w’,|); in caz contrar coeficientul de difuzivitate (D,r) are valori locale dependente de directie (x,y,z) si de concentratia de proprietate (I). Intr-un proces real de transport de proprietate si care are loc ca urmare a unei curgeri toate cele trei mecanisme coexistA; ele au ponderi mai mari sau mai mici functie de elementele de exprimare a curgerii, adic dupa cum curgerea este cu viteze locale mici, medii sau mari in acest caz fluxul total se objine prin insumare: Jn = Tn + Foy + Im = Dr grad I, ~ 9,0 - Dip grad I, 3.20) Este de precizat c& modelul de transport prin mecanism turbulent considerat mai sus, este bazat pe teoria turbulenjei dezvoltaté de Reynolds si Bousinesq, Daca se are in vedere modul in care a fost definit coeficientul de difuzivitate turbulent se poate deduce imediat cA acesta trebuie infeles ca o marime cu valori locale, chiar si in cazul curgerilor stationare; spre exemplu in cazul curgerilor stafionare printr-o conducta valorile Dy sunt dependente de pozitia radiala, fiind maxime in centrui conductei si nule in apropierce peretelui ca urmare a sciderii vitezei de curgere de la valoarea maximala din centrul acestuia le valoarea nula de la perete, 3.2, Ecuatia general de conservare a proprietitii Proprietatea, oricare ar fi ea, se conserva in sensul c& aceasta verificd legea general& de conservare dupa care, cu referire la un volum de control cantitatea de| [ cantitatea de [eantitatea de) ‘cantitatea de} foamtnaea de} proprietate |+| proprietate |+| proprietate |=| proprietae |+| proprietate | intrata existenta generata | | iesita |ramasa | 46,Considerand un volum de control ca in figura 3.5, care fizic poate fi orice volum din mediul in care se produce transportul si deci si volumul incintei (aparatului) in care acesta se afl4, in interiorul c&ruia se produce generare de proprietate (in tot volumul cu viteza J.y si la suprafata de infgurare a acestuia prin fluxul de suprafaya Jeg) si avand in vedere c& prin suprafaja de infligurare a acestuia Figura 3.5 Volum de control pentru exprimarea ecuayiei °°® Mu%e! total J, se poate trece la generale de conservare exprimarea_matematicd a relatiei generale de mai sus Se poate objine o exprimare integralé cu referire la volumul V infigurat de aria A, respectiv o exprimare diferentiala daca se face referire la volumul infinitezimal dV delimitat de intrarea "i" si iesirea "e" de arie clementard dA din A. in exprimarea integral, pentru un interval de timp "dz" in care concentratia proprietafii locale T din V se modifica cu dY’, se stabileste: - cantiatea de proprietate generat& Ps = (fff yurat yar +¢[f isda jae) (3.21) v 4 ~ cantitatea de proprietate acumulata (cantitate de proprietate rAmasa - cantitate de proprietate existent) « P, avay =({{f av. 3.22) ~. if iff Sade (3.22) - cantitatea de proprietate vehiculata (cantitate de proprietate iesitd - cantitate de proprietate intrata): B, = (fide 3.23) ‘Avand in vedere c& (3.20) poate fi scrisa gi la forma: Po -P. =P, (3.24) 47rezulti: (ff 4caV de + (f Jatiadyae - (ff Lavyar = (lf itidayae (3.25) ? a 7 a de unde, dup impartire prin dt se obfine ecuatia de conservare a proprietdtii in forma sa integral&: ff ju fff Lav = ff Jed fff yp (3.26) Daca in (3.26) se aplic& relafia Gauss - Ostrogradski pentru transformarea integralei de suprafafa in integral de volum, atunci se obtine: Jffcowi, vay of Soa = {fees )av off] SyedV 3.27) Deoarece volumul de control a fost ales arbitrar egalitatea de mai sus se transcrie 1a forma (3.28), care este si exprimarea diferentiala a ecuaiei de conservare a proprietitii cunoscut mai ales sub denumirea de ecuatia cmpului de concentrafie a proprietitii transferabile. a. div}, = div] + fur (3.28) Aceasti exprimare rezulté si prin particularizarea relatici (3.20) volumului infinitezimal dV din figura 3.5. Astfel, pentru o durati de timp "dt" se stabileste: - cantitatea de proprietate generat: Pa = (SpdV dt + (Sq,dA), dt ~ (JA), de (3.29) - cantitatea de proprietate acumulatd: =") =(2ar\a ft P (< Ir (3.30) - cantitatea de proprietate vehiculata: Py=(,da),dr~(7,dA),de G31) ‘Avaind in vedere (3.24) rezulta: (UV dt + (SdA)dt — (JydA), de — (Larjar = (j,dA),dz—(j,dA), de (3.32) de unde prin imparjire la dVdr, se obtine: Jig + WDucde= Gu, ld 1,44 (3.33) aRDaca in (3.33) se considera lungimea "|," a volumului dV tinzdnd la zero si avand in vedere c& divergenfa unui vector este in {apt derivata sa dup& directia normald, atunci aceasta se mai scrie ca fiind: Jp tdivds, +divj, (3.34) Ecuatia (3.34) este identicd cu relatia (3.28) objinut ins pornind de la o evaluare integral&. 3.2.1. Exprimarea ecuatiei cimpului de concentragie a proprietdtit in diferite sisteme de coordonate Exist mai multe relafii explicite ale formei diferenfiale a ecuatiei de conservare (3.28) determinate de sistemul de coordonate folosit. in mod freevent se utilizeazd sistemul cartezian, cilindric si sferic, dar poate fi intalnit si azul coordonatelor curbilinii oarecare, Figura 3.6 prezint& pozitia unei valori a concentratiei de proprietate in sistemele de coordonate mai sus menfionate, Dack se face referire la cazul general. «al coordonatelor —curbilinii atunci vectorul de pozitie al punctului T are in general exprimarea: 7 FG 4h) (3.35) liniede (are Vai “ty 7 ae directori ai lui E,,E,,£, { | Pentru a exprima parametrii | se diferenjiazs (3.35) si se particularizeaz’rezultatul de-a lungul curbelor de variajie C), Co, Cs 4 1 dSnY~ose t? of 2%: Fuchatets) Yonsing sine Ca / 2 Etta © Thay OER Figura 3.6 Sisteme de coordonate utilizate in exprimarea ecuatiet ‘caimpului de concentrafie a proprietajit 49Se objine: a, F qttg bg (3.36) care de-a lungul lui C; da: a-F a, (3.37) dt, sau oe (3.38) dt, dt, de unde: a| |&,) |e —=|—) =| 9) far), | fat G39) adica: H, = i2t este parametrul director al vectorului E tangent in origine la curba C, : in mod analog se obtine 17, ca parametru director al vectorului E; tangent la C;, respectiv lal He parametru director al vectorului E2 tangent in origine 1a Cs. Dac& se serie lary concentrat cele de mai sus acestea sunt cuprinse in (3.40) unde prin 2, sunt definiti versorii fundamentali ai sistemului de referinja. Pentra a arta cum s exprimd gradientul in coordonate curbitinii se considera un cémp scalar @ = op(ty,taty) si vectond G grad p(t .ty,t,) Vectorul G se scrie descompus ca fiind: G=G,b, +G,2, +G,2, Bal) Deoarece proiectia gradientului pe o directie este derivata cimpului dupa acea directie, rezulti cd 6-22, 6-2, 6-#% (3.42) dk, aE, dE, <0fntrucat [MH - =A, rezultt ct dE, = H,dt, sau at, | |de, HS fe dE, H, O48) Combinatia dintre (3.42) gi (3-43) conduce la: dp _dod, dg dE, dt, dE, H, dt, G44), astfel c& (3.41) 1a forma’ 4 - 1dp. idp. ido. G= grad Ht ,.1).1;)=—- Pe Le 3.45 870d Bhat) = ep Ge Oa ae (3.45) ‘In mod asemanator cu cele de mai sus se stabilesc exprimari pentru divergenja si rotorul unui vector in coordonate curbilinii. Astfel, pentru vectorul: = tty) = By (Olas JB + Fy (slats Jha Fst Ay Jb (3.46) se obfine: diva (3.47) [ag Hy@ Hye | rota = 1 fe go 2 2 (3.48) mai a a a | [Me Hea Hye | Revenind acum la relatia (3.28) pentru ao scrie in coordonate carteziene se consider’ =X, = y, b =z gi avand in vedere ca: (3.49) (3.50) a = 3.51 o G51) a ra (3.52) Cum vectorii 7, sijg au componentele jy jry, jee, FeSpectiv Isax Isay Isaz $i tindnd cont de (3.47) inlocuirile in (3.28) conduc la 519a In, Ie a a BW a ak oe Tindnd cont de (3.20) si (3.45) se concluzioneaza a: Lt fy (3.53) a WT — (Dy +Pea Je WT —Dp 4 DIE astfel c& (3.53) devine: (3.54) in cazul coordonatelor cilindrice, unde: x = rcos®, y = rsin®, z= z cut) = 2 = 8, ty si findind cont de (3.49), rezulta fF cos6i + sing +08; H, = cos? 6+ sin? 6=1 (3.55) dr z. rsin@+rcos§+0k; Hy =¥r'jcos’ O+sin* 0) =r (3.56) = 07 +07 +1k; H,=VP =1 (3.57) Din (3.30) si (3.45) se concluzioneaza c& a ew -(D,+D,) 4 Ji = WT (Dr + De 1a = WT (De + Dg SS, Sig = Wal (De + Doe OTS a dia = WT - (Dy +Dy) & astfel c& div 7,, In acord cu (3.45), va fi °Gn Io, Hier) |_ ‘eo a | - ope per G37) “Or Dr) Zh 8 eu, L)- (Or+0e) ob 20u, P)- (Dp + De) ZE Fécdnd inlocuirile in (3.28) se obfine ecuatia cAmpului de concentrajie a proprietaqii in coordonate cilindrice: x, or, 1 Ler ary S treS iw, ryt Seer yed (WL) = (Dr + Pir Se Hid, et +S YAdourr) , Visio) , sar), ; a 0 a | (3.58) Ecuafiile (3.54) si (3.58) mai pot fi simplificate dack se tine cont de ecuatia de continuitate a curgerii (vezi ecuatiile curgerii fluidelor) care pentru fluide necompresibile in coordonate carteziene gi respectiv cilindrice, are exprimarile (3.59) (3.60) G61) | + = 9|54 (3.62) tf Auer in cazul coordonatelor sferice unde x = rsingcos®, t= 9, ts = 0 $i findind cont de (3.49), rezulta: sinepsin®, z = reos@, cut) =F, a(B.63) (3.64) a dF < cont A, = =-rsing sin& +r sing cos +0; age Tee rend e685) Pr sin? sin? @+7? sin? pcos’ 0+ cos’ g =r sing astfel c& div7,, in acord cu (3.45), va fi tripe elfer sing. )+-Z (rsingng) +S, ma = |2rsing, +r? sing 224 cose, +rsing 2 (3.66) P sing | o =2;, +9241 5, + 1 4a ra reg! 7 dp rsing 20 Din (3.20) si (3.45) se stabileste 2 jy wT (D: + Dg @sn a LX T= (D, +0.) 3.68 wT -( Tap (3.68) Jie = Wel — (Dr + Dy) (3.69) rsing 20 astfel c& prin inlocuire in (3.66) se objine divergenta vectorului flux de transport in termeni de concentratie de proprietate: 2 2a 4 eri divj, Fu —(Dp +Dy rea I )-(, 1 DAS ep tel 1 le or od ~ rag Oe Ped rap er = r+ DT mew” (3.70) er Dy + Dy 7 Tae! + + Da) oe 54Ficénd inlocuirile in (3.28) se objine ecuafia campului de concentratie a proprietatii in coordonate sferice a Fyre Zowrys are 1 rg = (0, +, 22+2F 4 ra Pigg ap i [ AUserr® sing) , Asie sine) 7 sing| a ap Daca se {ine cont de ecuatiile de continuitate a curgerii in coordonate sferice, relatia (W,F) + THe) + (71) + 71) se reduce la: & + B72) 24 er ot a 1 ear = + oe Ge rigo dp 1? dp 7 sing a? L [Ade sing) Absigt? S109) | Asset) lacie a a oo Daca in (3.58), (3.70) si (3.72) se procedeaza la inlocuirea conecntratiei de proprietate cu datele din tabelul 3.1 se vor obtine ecuatiile Navier - Stokes (I = pwx, OW,, PW: T= pw, PW, pMs,; I= pw,, PW, PWe,), ecuafia Fourier - Kirchoff (T= pe,t), respectiv legea Il-a a lui Fick (P= ca) ca exprimari ale cimpului de viteze, de temperatura gi de concentrafie a speciei pentru un fluid in migcare; o discujie asupra acestor particularizari este data in Anex 3.3. Bilant de materiale Pentru proiectarea si exploatarea instalatiilor chimice, proiectantul, respectiv inginerul de proces trebuie s4 cunoasca calitativ si cantitativ, materialele care circuld, prin fiecare punet si in frecare moment, prin instalajie; in acest sens este necesar& cunoasterea regulilor de intocmire a bilanfurilor de materiale si a celor de interpretare a rezultatelor acestora. Pentru demararea unei probleme de bilan} care in fapt implica, pentru un caz coneret, serierea gi rezolvarea ecuafiilor de conservare a speciilor, este nevoie s& se precizeze: - incinta sau conturul din schema tehnologica sau din utilajul considerat pentru care se ‘intocmeste bilantul; 58- regimul de functionare al procesului (continu, discontinuu, pseudocontinuu); - datele initiale cunoscute referitoare la debite, concentratii, proprietiji materii prime, proprietati produse, etc.; - datele stoechiometrice si de faz4 ale sistemelor fizice din instalatie (incinte) in cele ce urmeazA nu se are in vedere dezvoltarea principiilor de intocmire a bilantului de materiale ci particularizarea relatiei generale de conservare a propriet&fii pentru stabilirea expresiilor ecuatiilor de bilant de materiale. Pentru ecuatia de bilant total de materiale se considera c& proprietatea care se conservi i. Pentru volumul este masa (P = m), iar transportul acesteia este realizat prin curgere j, = j. de particularizare din figura 3.7 in care se consider’ absenta generdrii de proprietate (icq = 0 jp = 0) relajia (3.27) ia forma [fovais (f} Bar =0 (3.73) 4 b mmasé momentand in Procedind la exprimarea termenilor din (3.73), se obfine (SZar an _dm a SM oy Go [J ana = [fsa - = [Jorwuas, (3.75) in (3.75) prin wy, respectiv wa s-a considerat viteza lovalé (punctuala) din ‘Ay, respectiv Az, Dac& in (3.75) se Figura 3.7 Volum de control pentru stabilirea —eonsiders cp; si py sunt practic ecuatiei de bilan} total de materiale constante pe A; si Az, atunei acestea pot fiinlocuite din expresia debitului, ca fiind: G . a. p, = Gn 676) nA, A, Ae 2: unde W, si, sunt vitezele medii de curgere in sectiunile Ay, Az Din (3.76) si (3.75), rezulta 56(77) in 3.77) Afford este chiar viteza medie de curgere, fapt ce a permis simplificarea a termenilor. Dupa inlocuirea expresiilor (3.77) si (3.74) in (3.73) se obtine: (3.78), care reprezinté ecuatia de bilant total de materiale pentru o incintA (utilaj, instalatie etc.) cu o singura intrare si o singura iesire, Pentru intrari si iesiri multiple (3.78) se transerie ca (3.79) intra gi "r" iesiri unde s-au considerat dm Som _ SG az 2 Gz- 2 Gs (3.79) Pentru ecuatiile de bilan partial al componentilor proprietatea care se conserva este masa speciei "k" (p = m,), iar transportul acesteia este realizat prin curgere. In plus specia k poate fi generaté (pozitiv sau negativ) ca urmare a participarii sale la 0 reactic chimic&. Cu aceste considerafii si avand in vedere un volum de control ca cel din figura 3.7, relajia (3.27) se particularizeaza la forma: f] pwd + i Peay = Mt vydV (3.80) in (3.80) unitatea de mAsur& pentru viteza de reactie a speciei k (v,.) este kg K/m’s, astfel ca aceasta s& fie verificata dimensional. Procedénd ca in cazul bilanjului total de materiale se bin: I~ Zilles om [osreb foointh font = poff yt pr oN = Gaia ~ Guy 4A, = pW%_3 ff Hy, dA, — py, ff Dydd, = (3.82) 4 4 Inlocuind (3.81) si (3.82) in (3.80), se ajunge la: dm, _d(mo, ace ode = Gms ~ Gm + fff rad (3.83) 57Relatia (3.83) poate fi inc& simplificat& sau complicat& prin particularizarea sa functie de structura curgerii fluidului prin incint&, Exist dou cazuri extreme referitoare Ia structura curgerii fluidului prin incint4, primul caz fiind cel al amestecdrii perfecte (concentrajia speciei “k" in orice punct din incint& este aceeasi si egal cu cea corespunzaind iesirii din incinta), iar cel de al doilea exprimand curgerea cu deplasare totala (curgerea in volumul de control este unidirectionala si are loc cu aceeasi vitezA in toatA sectiunea traversala). Pentru a produce din (3.83) cazul —curgerii. © cu. «= aamestecare perfect’. «= se. consider 04 = 0, Si [ff vad = [ff P(eu.0dV = F(cy,2)fff av = o_— i [ren “ i ,astfel c& aceasta devine: =F (Gq0V =, a(mo,) _ dey dm_o 5 Ro ma tee Fe 7 Gaia Gaara +B (3.84) O generalizare a relatici (3.84) pentru mai raulte intrari si iegiri din incint& are exprimarea (3.85): dn ¢ : +0, LOmeh O62 Om +R G.85) ro F Procedand la insumarea dupa indicele "k", (k= 1,N - numar de componeni) si avéind in vedere cd )°@, =1, ))R, = 0 (uni componenti se produc si alfii se consuma), (3.85) devine: e ro dm _ Sgn So Gu a Lon (3.86), astfel cd prin aceasta se regiiseste relafia (3.79). Pentru a produce din (3.83) cazul curgerii totale trebuie avut in vedere c& modelul de d curgere face ca a si a s fie nule si implicit Gg, = Gna; de asemenea se considera ci ip de incinta are sectiunea de curgere (S) constant4, concentrajia speciei variind in lungul acesteia. Ca urmare rezulta pi Gp x, = Gx 12 +5] v,(@, Jade (3.87) @ Dacé cazul curgerii cu amestecare perfect permite fri probleme o generalizare pentru alimentari si evacuari multiple (3.88), nu acelasi lucru se poate spune i despre cazul curgerii cu deplasare totale: sRmies 0, Loreto. 5 +4 (3.88) Alte simplificari ale relatiilor de mai sus pot fi objinute pentru cazurile in care in incinta de bilant nu au loc reactii chimice (vj = 0). Alte forme ale relafiilor de mai sus rezult& din folosirea in locul debitelor masice (Gy) si a fractillor masice («,) a altor modalitifi de exprimare (debite volumetrice, molare, etc.; concentrafii volumice, molare, fractii masice ... etc.) cu conditia coerenfei folosirii acestora. Alte exprimari ale relajiilor in discufie, mai complicate decit acestea rezulti in cazul considerdrii unor structuri de curgere mai complicate sau al adiughrii generdrii de suprafaya, 3.4, Bilant de energie; Bilant termic Determinarea necesarului de energie pentru realizarea vehiculirii si a transformarilor Prevzute pentru un utilaj, instalatie sau portiune de instalajie este important pentru realizarea proceselor specifice industriei chimice. intocmirea bilantului energetic serveste acestui scop. Regulile de intocmire a bilanfului de energie sunt practic identice cu cele referitoare la bilantul de materiale. Pentru a stabili relajia de exprimare a acestui bilant se considera c& proprietatea care se conserva este energia ca suma a celei potentiale, cinetice si inteme si c& aveast& energie este generat in mas& si pe suprafaji ca urmare a unui aport exterior, respectiv prin lucrul mecanic de volum ca rezultat al forfelor de suprafati. considerand numai presiunea ternodinamic&, p, si neglijand tensiunile normale xj; (fortele de presiune sunt forte de suprafaya orientate normal spre exteriorul suprafefei); transportul energie este realizat prin mecanism molecular, ca urmare a conductiei termice si prin mecanism convectiv ca urmare a curgerii Conform cu cele de mai sus se stabilesc cele de mai jos: (3.89) (3.90) » GB.91) Jou = Pep 3.92) <9Ju == Pvp (3.93) Jun = Fre Cu aceste particularizari relagia (3.27) ia forma: I-40 + ip(ge tut Mgeer wf = (3.94) Figura 3.8 Volum de control pentru determinaea = ~[|pvpadA+|([ Wav expresier bilanfulut energetic 4 in (3.94) se procedeazé la evaluarea fiecdrui termen in acord cu figura 3.8, cind se obtin rezultatele de mai jos: fff mar =H, (3.95) 7 [-tuaa--0 96) z, oS 97) wdA, — fle wtp] iy +g Wy + PV Gm 1 Se llleoee Sr) mae 2 ) Gal 822 +75 e+ Pave | 2) [asm “(e) W, +u,W, + PV, 2 \ -6.(% raw try] 2 J Inlocuind (3.95) - (3.98) in (3.94), aceasta devine &, oheusnm)- Gy, arth tn teens) sor = * (3.99), 60,cunoscut& sub denumirea de ecuatie Bernoulli. in condifiile in care in incinta de bilant nu exist’ acumulare de mast, adict Gai = Guo = Gm = constant, relatia (3.99) ia forma (3.100), in care in ordine termenii exprima: - modificarea de energie potentialA ia trecerea prin incint&, - modificarea de energie cineticé la trecerea prin incint&; - modificarea de entalpie (u + pv = h) la trecerea prin incint&; - absorbfia sau cedarea de caildura si lucru mecanic, toate raportate intensiv (raportate la masa inifialA de fluid) EZ 00 Wh hy) 9g (6.100) Daca cu referire la (3.99) se considera ci variafia de energie potentialé insumat’ cu variajia de energie cinetic& i energie mecanicd este mic in comparatie cu variatia de entalpie insumatd cu debitul de c&ldurt produs sau introdus in incint&, atunci (3.99) se transforma in ecuatia bilanjului termic Gal ~ Gyghy + O= amy 3.10 dt Gen) Pentru cazul in care curgerea prin incint& corespunde celei cu amestecare perfect (3.101) se particularizeaz& la (3.102): Gah, Gah+g= Sa (3.102) Dezvoltiri ale relatiilor (3.101) si (3.102) pentru intrari si iesiri multiple in, respectiv din incintd, conduc la, Yasar - Lagne +g 4ey (3.103) i a Lowy AY GS +0= A mit (3.104) ia fn multe rezolvari de probleme este convenabil a alege o entalpie de referint& fata de care se exprima celelalte entalpii, Astfel, in loc de "h" va apare Ah = h- h,, in loc de "h," va apare 4b; =~ h,, fapt ce transforma (3.103), (3.104) la (3.105), (3.106) cunoscute sub denumirea de ecuatiile bilanjului termic net (mish) (3.105) Yoganr— ¥ canny +0- a a 41Sc ape Se dm d(Ah) G2 Ah” + Ah’ G| = Ah— 2 mAh; + x iy = ah ma Referitor la bilantul termic mai trebuie precizat c& etapele sale cuprind: a) delimitarea incintei, b) stabilirea duratei pentru procesele discontinue, ¢) intocmirea si rezolvarea bilanfului de materiale, d) stabilirea stiri fizice a materialelor la intrare si iesire in, respectiv din incint&; e) calculul entalpiilor materialelor pentru condifile de intrare si iesire, £) calculul debitulu de (3.106) cldurd (Q) intrat sau iesit din incintd, g) inlocuirea valorilor numerice sau literare in expresia bilanfului termic, h) inventarierea necunoscutelor si cuplarea dup& caz a problemei de bilant termic cu alte relafii spre a forma un sistem compatibil 3.8, Simulatoare de bilant Exist in exploatarea curenté un numar mare de simulatoare (CHEM-SHARE, HYSIM, etc.) care rezolv4 automat problemele de bilant de materiale si de calduri in baza specificarii into forma sau alta a debitelor, compozitiilor si temperaturilor de intrare, a componentilor participangi la vehiculare, a utilajelor din instalatie si a rolului functional al acestora, a proceselor fizice sau chimice ce se desfagoard in utilaje Simulatorul lucreaza, dacd se impun a) sa fie data sau creat schema tehnologica (vezi figura 1.2); b) si fie specificate procesele fizice din utilajele de acest fel; ©) s& fie specificate procesele chimice din reactoarele chimice; 4) s& fie cunoscuta intrarea (debite, compozitii, temperaturi, stare fizicd) in cel pujin un utilaj (de regula primul utilaj din instalatie) prin rezolvarea numeric& pentru fiecare utilaj a unui sistem compatibil de ecuafii, care cuprinde si ecuatiile de bilant de materiale gi termic, ale cdrui necunoscute sunt iesirile acestuia. in simulator fiecare utilaj selectat pentru crearea unei scheme tehnologice este imediat caracterizat, functie de procesul ce are loc aici, printr-un sistem de ecuafii ce permite determinarea iesirilor pentru intrari date. Fiecare simulator mai este insofit de baze de date puternice pentru a putea calcula entalpii, pentru a dispune de date de echilibru, pentru a determina efectele termice ale transformarilor chimice. 6?Pentru schemele cu reciclu simulatoarele au un algoritm de aproximare primari a debitului recirculat si a compozitiei si a temperaturii sale, De regul§, simulatoarele lucreazA pentru procese continue stafionare. Ele au avantaje importante, dintre care se mentioneaza: - vitezA foarte mare de objinere a rezultatelor; - posibilitatea de a analiza influenja modific&rii debitelor, compozitiilor si temperaturilor intrdrilor principale, asupra iesirilor din fiecare utilaj; - posibilitatea de a analiza comparativ diferite scheme tehnologice concurente Inainte de a ajunge la utilizarea simulatoarelor de bilan este util sé fie bine infelese, in toaté profunzimea lor, toate aspectele problemelor de bilant de materiale si energie, acest fapt este posibil numai prin lucru individual incepand cu aplicajii simple si terminand cu unele complicate, avand nivelul de calcul corespunzator unor scheme tehnologice simple. Anexa 1. Ecuafiile de transfer in forma diferentiala Ecuatia generalé de transfer (3.28), transcrisi mai jos pentre mecanism motecular si convectiv si fr generare de suprafaj4, are partea stingé format din termeni exprimand variatia local a concentratiei proprietitii transferate (A"/Gr) si transportul convectiv al acesteia (div #T ), iar partea dreaptt descrie transferul difuzional (divj,) si efectul generdrii de proprietate ( j,, ): Ss dn(at)= dv} (Al) Ecuatia (A1) poate lua diferite particularizari, din care unele sunt abordate in cele de mai jos: 1 Ecuatiile transferului de masa. Ecuaiile diferentiale ale transferului de mast, moment si energie pot fi obtinute de la ecuatia (Al). Dac& un fluid compresibil conjine mai multi componenti, atunci fluxul difuzional al componentului k, va fi (A2) Tink = Pa He ~ unde: #, este viteza moleculelor componentului k, iar # este viteza medie masic& dat& prin relajia (A3): 1 Pa she (a3) PT ain cele de mai sus p; este densitatea masicd (concentratia masicd) a componentului k si ea este legata de densitatea totald (p) prin (Ad): p=D hs (Ad) T Considerind p, = I, din (AL), se obfine: (AS) Sumarea dupa tofi indicii k, duce la 2 + divpit = 0 (46), deoarece! Diu =0 si Dive 7 t Utilizand relatia: div pw ~ Werad p~ pdivW (A?), ecuatia de transfer (A6) mai poate fi scris& dup cum urmeaza: = x Ps iigrad p= -padi ‘A8) P+ iigrad p=—-paww (A8) in (A8) s-a trecut la scrierea W ca weu sensul de vitez& rezultanti, ceea ce in fapt este viteza directionatd a deplasarii (curgeri). Introducdnd operatorul de derivare substantial& (A9), atunci (A8) poate fi scrisd la forma’ 2 =-pdwt (A10) Dacé fluidul este incompresibil (6 ot; 2 = 0} , atunei din (A10) rezulut: div = 0 Utilizand relatia: 2° _ av op) ~ p (ain, & de atunci ecuafia (AS) a transferului componentului k, poate fi rescris& ca: =-divjy +¥q (Al2) Daca in afara difuziunii moleculare ordinare se tine seama si de alte cauze ale lipsei echilibrului in sistemul considerat, atunci fluxul molecular al componentului exprimat prin legeadifuziei (relatia (3.12), spre exemplu), pentru un gradient de concentratie Vo,, de presiune psi de temperatura V7, ia forma (A13): Fue =-D, pO, +k, V In P+ k,V inp) (Al3) In (A13) primul termen este fluxul de transfer datorat gradientului de concentratie (dif wie ordinara), al doilea este fluxul de transfer datorat gradientului de temperatura (difuzie termic8), iar cel de-al treilea este fluxul de transfer cauzat de gradientul de presiune (difuzie de presiune). Coeficienii adimnsionali de difuzie termica (kr) si de difuzie de presiune (kp) se exprima in termeni derivativi ai potentialului chimic cu referire la temperatura, respectiv presiune, Prin inlocuirea expresiei (A13) in (A12) se obfine forma diferential® cea mai completi atransferului de specie (ecuatia cea mai complet a cmpului de concentratie) Da, = div [D.AVa, +k VInT +k, inp) + Vo (Al4) a Dact cocficientul de difuzie si densitatea totald sunt independente de coordonate, atunci din - aa bps (A14) se obtine: 2% = p, (a, LOT Ah py (als), P 2 unde termenii ky/T si k,/p au fost asumate a fi independente de coordonate Il, Ecuagia de transfer a momentului. Ecuajia de transfer a momentului (impulsului) se deqvolti dela teorema impulsului mecanic conform céreia viteza total’ de modificare a impulsului este egal cu suma forfelor ce cauzeaz& deplasarea (forte inteme gi forte de suprafata). Dac piveste concentratia de impuls atunci enuntui de mai sus se exprima prin (A16) bell omer [fforer + eas (A16) {in (A16) s-a notat V(t) si A(t) in loc de V gi A spre a intari c& prin curgere volumul de control gi azia ce-] inftigoari se modificd in timp. Vectorul fortelor de suprafati F, se defineste in termeni ti vectorului unitate #', directionat de-a lungul normalei fila suprafatd, si ai tensorului tensiunilor interne IT, prin relatia: Fy = ‘IT (AI7) Combinand (A17) si (A16) si aplicdnd transformarea Gauss - Ostrogradski se obtie ecuatia Cauchy @ migc&rii fluidului, aceast’ forma rezult& si din (3.28) considerand c4 proprietatea transportata este impulsul gi c& vectorul de transport este molecular gi convectiv: pres pif +divT (A18) 65‘Tensorul de presiune P se introduce ca un tensor negativ de deformare: P=-T (A19), astfel c& (A18) da: p2% Dr div P+ pF (A20) sau ae div (P pF (A21), unde: pe La (A22) Din (A20) si (A21) se constati c& P este exprimarea mecanismului molecular in transportul impulsului, in timp ce curgerea este cauzata de fortele externe (pF ). Tensorul de presiune P mai poate fi imparfit in doi tensori componeni, si anume: tensorul de presiune mecanicd (P™), respectiv tensorul presiunii vascoase (P”) P=Pr+P" (A23) Daca lichidul este izotropic, atunci in stare de echilibru P* = 0 gi deci p00 P=p™ =pd=(0 po (A24), (9 9 Pp unde’ 5 este un tensor unitate, iar p este presiunea hidrodinamica. Relafia (A24) mai poate fi pn=p (A28) in acest caz particular al fluidului nevascos (P” = 0) din (A21) se obtine ecuatia Euler a migcatii sorisa si in forma (A25): p, Fs aie Sp= pl (A26) Daca in (A26) se exprima #VWin alta forma, atunci se obtine (A27), cunoscutd si sub denumirea (A27) de ecuatia Lamb - Gromeki. So Lew +(x ron) Pentru fluide izotropice omogene vascoase tensorul de presiune (tensorul forjelor de suprafafa), se poate scrie ca P* = pvb+p™ (A28), unde p” este o treime din diagonala tensorului P” el py lay PB ayn = 4? (A29), 56iar p” este tensorul presiunii vascoase cu diagonal nula in PY (p,” Tensorul PY poate fi asimetric, adic&: PY = p'S+ p+ IrP*5 + p* +p (A30), 3 deoarece diagonala partii asimetrice a tensorului P’ este apala cu zero. O infelegere a relaiei (A30) rezulta din scrierea acesteia in forma matriceala: Pn Pa Pil lo 4 2 Ph Pale Un tPa PoP 1 ols | \ Lops » Loney) Lips py ' 3 Pit ~ Pin ~ Pia 3 (Pa * Pia phat Pi) seco aoe Lope pr pt) Lope tpt fy (Pie +P) BOPa~Pir~Pa) Pu tn) i* Jor aye J iyye — py ps 7st Pa) gps Pi Pe) Loe as Piz) wn 0 Ses- ' (A31) deps-ph) 0 | (a3) unde s-a finut cont de relatia (A32) Pentru generarea termenilor din (A31) se va fine cont de exprimarea de mai jos: 1 pV I I (Py + Pads Py Pads Pe” =5(Py + Py) +5 5yPa ski = 12,3 (A32) Incele de mai sus supraindicele "s” are sensul de simetric, iar supraindicele "a" are semnificatia de antisimetric. O infelegere mai bund a acestor expriméri poate fi obfinuté dupa parcurgerea discutiei referitoare la deformarea corpului fluid prezentata in capitolul 5. Revenind acum la relafia (A23) se constata c& aceasta, in cazul general, este: P= (p+ p')5~ P+ P™ (A33) in care p* defineste tensoru! de presiune vascoas’ atunci cand fluidul este comprimat (destins) din toate parjile, el este caracterizat prin div vicu relafia (A34) my div (A34) p= in (A34) ny este asa-numitul coeficient de vascozitate volumica (bulk viscosity), 67Presiunea (tensiunea) viscoast datorati deformarii de intindere (in acord cu legea frecdrii tensiunea de frecare este o functie linear de gradientul de viteza), este reprezentatd prin: PP =-2n(Vi0) = -29(Vi)* wind 65 (A35), deoarece: (Wy = (Gi) Lan 6 (A36) in cele de mai sus 7 este vascozitatea dinamic& sau coeficientul vascozitatii de deformare a Aluidutui ‘Component antisimetric& a tensorului presiunii (tensiunii) vascoase este determinati de vectorul axial, care depinde de rot i si Q, in sensul ci acesta este o functie linear a acestuia; aceasta este dati deci prin: Pp" =n, (rot #- 20) (A37), unde Q este viteza unghiulara intrinseca de rotatie a particulei fluide, iar n, este vascozitatea de rotatie. in unele iucrari se arati cA aceastA component4 a tensorului tensiunii (presiunii) vascoase este cauzati de micromomentele interne ale fortelor de suprafaja Inlocuind (A34) - (A37) in (A33), acesta devine: P= pé-(n, 2 div #5-29/H/) — 9, (r01 8-20) (438), astfel c& din (A21) se obfine forma cea mai complet a ecuatiei de migcare: Dr in cele de mai sus, pentru realizarea unor reduceri de termeni trebuie tinut cont de urmatoarele echivalenfe = pF Rp i+ (29+, ede 1, rot(20.—rot @) (A39) do p5-W195)- EA 5, = Dat Z Vp; 5,=0, iAj Sy=h tape f= 123; 1-123; 200i)" = [V+ (WH), div (OH)? = V(div Ecuatia (A39) cunoscut ca ecuatia Navier - Stokes in forma vectoriali a fost stabilits prima oari de citre De Groot (De Groot, §.R., Mazur, P., Nonequilibrum Thermodynamics, ARNorth-Holland, Amsterdam, 1962) ca o completare a unor forme simplificate ale acestei ecuatii (vezi mai jos). Dac& tensorul tensiunilor vascoase este simetric, adic p” = (p’)! (supraindicele defineste matricea transpus&), atunci din (A39) se stabileste forma cea mai uzuald a exprimarii vectoriale a ecuatiei Navier - Stokes: pu Dr Pentru fluide incompresibile (p = ct, div #=0). (A40) ins& se mai simplifica. PB Rip 8+ 2+ Jara div (A40) III, Ecuajia de transfer a momentului cantitattn de miscare. Sistemul de ccuatit diferentiale ale migcarii (curgerii) mediilor continue nu este complet; alte tipuri de ecuatii universale, independente de proprietatile fluidului care curge pot fi obfinute asa cum se face aici pin producerea ecuafiei de transfer a momentului cantitatii de miscare Astfel, dact ecuatia clasic& a mecanicii moe de ‘ste multiplicata in ambii termeni cu vectorul de pozitie 7, ea duce la ecuafia ce exprima (A41) momentul momentului punctului material: (A42), unde; K = [rx mio] (A43) Incele de mai sus simbolul "x" are sensui de produs vectorial Este usor de observat c& ecuatia ce di momentul momentului este in fapt 0 consecinta a legii Newton a mecanicii (relatia (A41)). Momentul momentului unui volum V de mediu continuu (fluid), va fi R= Sy [Fx a] pdv (Add) 7 Pentru cAteva cazuri de fluide, in particular cnd acestea sunt afectate de cdmpuri externe (clectrice, electromagnetice, etc.), momentele unghiulare interne trebuiesc considerate astfel ca (A44) se poate scrie ca fiind: Re [ffi x wjoav + [[[R' pav (A45), 69unde X* reprezint} momentul momentului unghiular rezultant referitor Ja pozitia "i". De regul8, tofi atomii si moleculele posedi en moment al momentului unghiular intrinsec, dar din cauza migcarii intmplatoare a acestora suma acestor momente este nul. in unele conditii, cum ar fi un camp electromagnetic suprapus unui fluid cu proprietati reologice mai speciale, suma ‘momentelor interne va fi diferita de zero. Pe de alti parte existenja unui moment al momentului unghiular K' implicd in mod necesar existenfa unor forte distribuite pe suprafafa de infgurare si a unor cuple (momente) in volumul de control. Daca prin F; gi 6; se exprima momentele distribuite in volumul de control, iar prin 9, forfele distribuite pe suprafafa, atunci pornind de la (A42) si (A45), se obine: Plier ssioar fe nt] = ex Relafia (A46) arati c& viteza de modificare pentru momentul momentului unui volum de fluid in curgere este egal cu suma momentelor produse de forfele exteme de volum si de suprafaja, Ia care se adaugi sumz momentelor inteme cauzate de forfe inteme de volum si de |pav + file G)+G,|da (46) suprafays. Daca in (A46) se ia absenta fortelor exterme (F =0) precum si lipsa fortelor si momentelor inteme (F; = 0, K' = 0), atunci din (A46), prin aplicarea transformarii Gauss - Ostrogrodski, se obtine: DR" st x dw P] 0 (A47) dr in (A47) prin P este exprimat tensorul tensiunilor de deformare ca masurd pentru o in (A46). Dac& se utilizeard relatia: [F x div P] = div Fx P)+P"—P (A48), si deoarece: P-pl =2p* (A49), unde P™ este un vector axial echivalent cu partea antisimetrici a tensorului tensiunilor (presiunilor) vascoase (P*), atunci (A47) conduce la relatia de mai jos PE civ xP =p =2P" (A50) mEcuatia (ASO) este similara ecuatici de transfer a unei proprietati (3.28); astfel, vectorul axial P™* acjioneazi ca o surs& de moment unghiular, produsul # x? exprim& componenta molecular a transferului de moment, iar termenul pX *idefineste componenta convectiva a transferului in cazul tensorului simetric al tensiunilor vascoase P = PT si deci P'* = 0. IV, Ecuatia generala a energiei, Pentru a stabili aceasta ccuatie se pomeste de la forma \ectorialé a ecuatiei Navier - Stokes: pO 2 div Px pi* (AS1) Dr care se multiplic& cu vectorul # cu rezultatul Di pi—-=-w div P+ paF (AS2) Dt Daca in (AS2) se utilizeaza relatia W div P = div(Pia) - tr(POW) (AS3), stunci aceasta poate fi pus si in forma’ FO) a 8 9) tr( PV) + pl Fv) (AS4), = (@2y care arati ci in transferul energiei cinetice (« > (= } fluxul molecular este produsul P, iar ucrul mecanic extern (F%) si lucrul mecanic intem (1(PV%)) au rolul sursei si produce generarea de proprietate (energie cinetic&). in cele de mai sus P este tensorul tensiunilor de deformare, iar tr(PVi) este urma matricii (tensorului) produs Pi? Gradientul de vitez4 Vi este un tensor de ordinul 1; el mai poate fi exprimat prin: Via Larrbj5+(a)" +(9%)? (ASS) unde: (Way = 3 [vm (ey |S 85 (AS6) Say = laa ar (Wa) 5] + ay ] (as7) n(Haye Ave + (Va)! J (AS8) Pe de alt& parte P = pé + P*, cu PY dat prin relagia (A30), astfel ca: tr( PVR) = (p+ p" Jdv + trlp™ (Vay ]-tr[p'* (90)? J (A59) numai daca se intampli: PY = (P™)' gi P= - (PY), in hidrodinamica, vectorul rotational © este definit prin: ie xW=(Vw" =a (A60), astfel cB se mai poate serie: ofp Ow =P (x @)* =-20P* (A61) Tinand cont de procesul rotational trebuie avut in vedere c& acesta ca si compresibilitatea sau variatia de temperatura datorité disiparii de energie mecanicd participa si ele la formarea energiei cinetice de transfer. Pentru fluide necompresibile si la care efectul de disipare termic& a energiei mecanice 1 este nesemnificativ, energia cinetic’ este compus& din energia de translatie (sw) si cea Totationala Gia ) (A62), unde I este momentul de inerfie al unitapii de mas& de fluid Procedind la inlocuirile relatiilor anterioare in (AS2), aceasta conduce la: Di a6 =) = ow z+ erlp* (Ow 4 18S |+ div (PR) = pW + (p+ p" jain + trlp™ (VH)]+ A Dr ] @ PPI (ps py Lp’ (Vay) (A63) +[p" (Vx #)- 20) In cele de mai sus s-a considerat ca r/Qp]=-20QP". Relatia objinut’ completeazi energia cinetica ca proprietate transferata si dezvoltd mai in detaliu partea de generare a acesteia prin lucru mecanic intern Fiind dat un cmp conservativ de forte externe, potentialul scalar , al componentului "k" este introdus in acord cu (A64) F,=Vo,; Greo (A64) DnRezulta c& potentialul fluidului va fi 13a, =S0,9, = (A65), a siin consecint§ forta externa are exprimarea: Sor = m F vo (A66) Completind energia mecanic& data de (A62) prin adaugarea energiei potentiale, aceasta devine Vos lige e $I + (A67), 3” 45 ” (A67), sideci ecuayia de transfer a acesteia va avea forma: De, Pom div jon = Gam (A68) PD, aM (A68), unde fluxul difuzional de energie mecanica, in acord cu cele de mai sus, este’ Jom = (PH)4+ YD OI (A695, iar termenul surs& de generare a energie mecanice este dat prin: Gon = (p+ p’ div & + tr[P@* (Ww)y +P (rot w- 20) + YLLons- Lie . Sha (A70) in(A70) r,, sunt coeficienti stoechiometrici ai reactiiior chimice ce au loc (daca au loc) iar j, este fluxul de masa al reactiei 7. Toti termenii din (A70) referitori la sursa de generare reprezinté parti interne ale acesteia cuexceptia ultimului termen >” j, , care exprima lucrul mecanic datorat forfelor externe. Oalté exprimare a relatiei (A68) este $1 cea de mai jos: Ae) Men) div G,,, + pe,it)= Ge, (a7) Pentru a completa ecuafiile de transfer a energiei se va considera si ecuatiile de transfer a energii interme. Astil, energia totald a unttayii de masé, care este: =e, tu (AT), verficd legea generala de conservare: nDe a div (AT3), Pa, tt (A73), in care j, este fluxul difuzional de energie totala. Din (A68) si (A63), prin scdere membru cu membru, se obfine: Dee- a pO E0) 6 i009, ~ Fun) = Gan (a7, De ceea ce este echivalent cu poe +divj, =G, (A75) Dr Din (A74), (A75) si (A70) se deduce cd, in absenja reactiilor chimice, G, este: om = ~(P+ p" div Wh ~ tr] P?"* (Va)]’ — B™ (rot 2) TTA (a7) Este usor de transformat (A75) in ecuajia de conservare a entalpici (h = u + pv). In absenta reactiilor chimice si pentra un tensor al tensiunilor interne simetric ecuafia ce rezulth pentru transferul entalpiei are forma, Dh. _DP Saya ft OP + div], =e (PHI) FF ATT Pap a= pe MP VIO DIF, (a71) Din (A77) se poate usor genera pentry medii fri schimbare de faz ecuatia cdmpului de ‘temperatura (ecuajta Fourier - Kirchoff) pe, Ok. ai aT +Q* DoT, )+¥ hyd n+ ng, + Dr 7 Dr (a7) LowhV+ LIA, 7 in (A78) c, este caldura specifica la presiune constant: ah Ih, c =F Lee ye (A79), iar 6, este functia disipativa Rayleigh (A80) Tot pentru (A78) se precizeazA c& 2 este conductivitatea termica, iar Q* este viteza de generare masica linear de cAlduré cauzatS de un gradient de concentratie (J m/kg) 14Revenind acum la ecuatia (A74) este de precizat ca aici s-a neglijat efectul difuziunii de presiune, iar vascozitatea de volum a fost luati zero. Pentru c& baza de la care s-a pornit in aceste deduceri a fost ecuatia Navier - Stokes, o discutie asupra valabilitapi ei se impune. ‘Asa cum araté Truesdell (‘Truesdell, C., Rational Thermodynamics, McGraw Hill, N.Y 1969) domeniul de valabilitate al acestei ecuatii, pentru gaze rarefiate este exprimat prin Tr < 1, unde numarul Truesdel! este Tr = 2ne/p (€ este frecventa de oscilatie a moleculei). Daca se ia in considerare teoria molecular Maxwell atunci numarul Truesdell depinde de produsul numerelor Knudsen (Kn) si Mach (Ma): Tr= 3 Kn Ma (A81) Astiel, pentru gaze rarefiate curgind cu vitezi mare (Ma >> 1) numérul Tr devine supraunitar, in acest caz, ecuatia Navier - Stokes nu este aplicabilé pentru descrierea curgerii compresibile. Un alt caz este cel al curgerii unor fluide necompresibile, dar foarte vascoase, cind numarul Tr devine iar supraunitar; i in acest caz ecuatia Navier - Stokes este neaplicabil2. O alti particularitate a ecuafiilor de miscare este aceea c& ele nu pot explica initierea proceselor de vartej; in ecuafiile Navier - Stokes se poate explica mai repede dispasitia virtejurilor decdt formarea lor (vértejurile sau componenta rotational’ a curgerilor a fost introdusa prin variante de scriere ale tensorului P’, fir& a justifica ins aceste variante). Considerarea mediului ca avand o structura discret poate conduce ia exprimari mai generale ale ecuafiei Navier - Stokes (Truesdell, C., Rational Thermodynamics, McGraw Hill, N.Y, 1969) care pot elimina, cel putin in parte, limitarile mentionate Bibliografie: 1. Bratu, Em., A., Operafii unitare in ingineria chimic&, vol. 1, Ed, Tehnic&, Bucuresti, 1963 2.Foust, A., Principles of Unit Operations, John Wiley, N.Y., 1966. 3.Jinescu, Gh., Procese hidrodinamice si utilaje specifice, EDP, Bucuresti, 1984. 4, Luikov, V.,A., Heat and Mass Transfer, Mir Publishers, Moscow, 1980. 5.Levich, V., A., Physico - Chemical Hydrodinamics, McGraw Hill, N.Y., 1962. 6. Truesdell, C., Rational Thermodynamics, McGraw Hill, N.Y., 1969. B4, ECHILIBRUL CORPULUI FLUID 4.1. Elemente introductive Fluidele sunt stari ale materiei caracterizate prin: mobilitate mare, rezistenf4 la rupere practic nul si deformare usoara, Fluidele sunt substanfe care se deformeaz’ continuu sub actiunea unei tensiuni de forfecare; intr-un fluid in repaus nu se manifesté tensiuni de forfecare. Cele doud mari categorii de fluide, considerate perfect continui - gazele gi lichidele - se deosebese prin efectele presiunii si temperaturii, Diferentele se evidenfiaz& prin valorile coeficientilor termodinamici. Daca se consider’ ecuafia de stare fip,v,T), care reprezinta analitic 0 suprafafa in spafiul tridimensional p, (ay ») y, T, atunci in fiecare punct al acesteia derivatele partiale (Z . (4) si (2 -} mumite o) , \a) at), coeficienfi termodinamici, au valori bine definite caracteristice corpului si starii sale. Se utilizeazd frecvent urmatoarcle m&rimi relative derivate din acesti coeficienti By HS) . coeficient de dilatare volumic& izoterma; va), a , a , coeficient de compresibilitate izobara; Ty \b), 1 (2) -1(2 , coeficient termic al B= 7(F) coeticen cermie al presiuns in general, lichidele se consider necompresibile si nedilatabile, iar gazele compresibile si diiatabile Starea de repaus sau de miscare a oF unui fluid este conditionaté de caracterul (natura) forteior care actioneaz3 asupra sa, zw de masimea sau de directia acestora, Dupa natura lor forjele sunt masice si de suprafapi. Actiunea forfelor asupra unui corp Figura 4.1 Definirea tensiunilor oj $i 6%fluid se exprima prin efortul unitar sau tensiune ca raport dintre forfa si suprafata Definirea tensiunilor grafic si analitic rezulté din figura 4.1, in care forfa AP care actioneaz’ asupra ariei AA este descompusd in componentele normale AF, si tangenfiala AF, Analitic, tensiunea normal o;, si tangenfiala t, sunt definite prin relatiile: _ AF, oy lim =" si ry = tim Se A450 a4 A450 a4 int-un fluid in repaus nu se manifest’ decat tensiuni normale orientate in afara suprafefei. RezultA cd pentru un fluid in repaus starea de tensiune este data de relatia: @1=-p8, in care 8 este simbolul Kroneker, Se menfioneazi cf forfele sunt vectori (sunt definite prin marime (valoare) si orientare in raport cu normala la aria considerat), iar tensiunile tensori de ordinul 2, deoarece sunt definite prin valoare, orientare gi directie, asociind fiecarei perechi de coordonate céte 0 componentd scalar Primul indice al simbolului tensiunilor reprezinta axa normal la suprafa{é asupra careia acfioneazA, iar al doilea indice precizeazA directia tensiunii, Asupra unui fluid in repaus actioneaz8 numai forte masice $i forte de presiune. Presiunea hidrostatica este legata in statica fluidelor de tensiunea normal’. Astfel, daca se delimiteaz4 pe un volum de control, dintr-un fluid in repaus, aria AA cu centrul de grewtate M in ‘are actioneaza fora (extema de presiune) AF,, conform figurii 4.2., atunci valoarea presiunii hidrostatice in punctul M rezult& din relayia AMF, ak p= lim I 41) MM>0 Ad dA forte distribute fn (4.1) s-a avut in vedere c& forfele de presiune sunt intotdeauna normale la suprafata gi sunt orientate spre normal. Figura 4.2 Exprimarea presiunii locale fintr-un fluid 74.2, Ecuatia fundamentala a staticii fluidelor Exprima distributia de presiune intr-un fluid stafionar. Pentru a objine reprezentares acestei distributii se poate porni de la ecuatia de conservare a proprietafii pentru care se fac precizarile de mai jos: ~ proprietatea care se conserva este forta total (de suprafatd si masic&), - neexistnd miscare in interiorul fluidului fluxul total de proprietate (de forta) este nul j,=0 (42), = acumularea de proprietate este nulai ca 0 consecinfA a absentei misc&rii de orice fel in interiorul fluidului: fi) Lav =0 (43), ? = generarea de suprafafi este datorati forfelor de suprafafi, orientate normal spre exteriorul suprafefei. In consecinga: Siuad=-{f pada (44), i 4 ~ getierarea de volum este produsi de forjele masice (de greutate), care au proprietatea cl sunt uniform distribuite in toatA masa fluidului. Rezulta astfel [ffs0a” = ff av as fi ¥ inlocuind cele de mai sus in (3 26), se obtine: Sf pada = fff raav (46), 4 - de unde prin aplicarea transformiirii Gauss - Ostrogradski, rezulta div pit ~ p (47) Considerind forfa masict specified (accelerajia masic&) Z in exprimarea vectorial: @ = Xi + ¥j + ZK atunci in componente axiale (4.7) se scrie ca mai jos: (4.8) BP DY B® 1 zB BRMultiplicdnd in (4.8) prima relajie cu dx, a doua cu dy $i a treia cu dz si tindnd cont de Fees Daye Pe, atunci din (4.8) rezulti ecuatia cautati ‘cunoscutd si sub numele de ecuapia Euler a staticii fluidelor dp = pXdx+ Yay+ Zde) 49) diferentiala presiunii: dp = in (4.9) trebuiesc diferentiate componentele X,Y,Z ale forei masice specifice de coordonatele carteziene x,y,z. Ecuatia (4.9) poate fi stabilita si dintr-un bilant diferential de forte asupra unui volum de control, asa cum se araté in cele ce urmeaz, unde volumul de control este un paralelipiped cu marimea dxdydz plasat cu una din muchii in punctul de coordonate curente x,y,2. 4.2.1. Expresia cimpului de presiune (deducere prin bilans diferential) Asa cum s-a ardtat, echilibrul corpului de fluid in repaus este descris de ecuatiile Jui Euler. rentru a stabili, incl 0 data, ecuatiile ce descriu echilibrul corpului fluid in repaus se considera bilanful forjelor de presiune si al forfelor masice ce actioneaza asupra volumului de fuaid delimitat in figura 4.3, intrucat echilibrul forteior pe aele y si z se scrie in mod asemindtor cu cel de pe axa x, se va stabili relatia specificd pentru acesta Se consider’. forta de presiune ca avand punctul de aplicafie in centrul suprafefei pe care scfioneazd si directia normal Ja aceast suprafata. Forma general a bilantului = de forte ce actioneaz asupra elementului de fluid este data de Ay relagia (4.10): Figura 4.3 Echilibrul fofelor actiondnd asupra unui corp fluid S.Forte prestune + 5, Forte masice = 0 (4.10) 79Seriind echilibrul forfelor pe axa "x", se obfine (p42) (+4 Bas) de + Xpachce = 0 4.11) de unde rezulta: x= 12 (4.12) pa ‘in mod analog, pentru echilibrul pe celelalte axe se va obtine: \@ y-i® 4.13) oa (4.13) 1p g-1® 4.14 of 4.14), unde X, Y, Z - reprezinté forfele masice ce actioneazA asupra elementului de fluid de-a lungul axelor de coordonate x, y, z. Considerand relatia (4.10) in forma vectoriala si jinand cont de cele stabilite, se ajunge la exprimarea echilibrului forfelor ce actioneazA asupra elementului de fluid in exprimarea: X44 Zk (4.15) I sau! grad p (4.16) e intrucat grad p reprezinta un cimp vectorial, si intrucdt, un camp vectorial din gradienti este un cémp potential, conform relatiei (4.16), rezultt: corpul fluid se afld in repaus absolut atunci cénd acesta se giseste intr-un camp potential. Scrisa scalar, ecuatia (4.15) poate fi pus in forma: t Xdx + Ydv + Zaz J Sar ParF a} (4.17) in relagia (4.17) membrul drept reprezint& diferentiala presiunii si in consecin{A rezultd cd forma definitiva a ecuapiei fundamentale a staticii fluidelor se exprima prin relatia (4.18) dp = p( Xd + Ydy + Zdz) (4.18) Dupa relapia (4.18) presiunea in fluid e functie de coordonate spatiale ale punctului in care aceasta se misoard (exprima). Conform celor prezentate anterior rezult& c& presiunea ce se exercité asupra corpului fluid aflat in repaus formeaza in cmp scalar, adica ea este in general: p= p(x,y,z). Integrand ecuatia (4.18), se obfine: 80p= | (Xa + Yay + Zdz)+C (4.19) in ce privesie expresia suprafejei de nivel, in acord cu definitia acesteia ca fiind locul geometric unde presiunea este constanta (p= ct, dp = 0), se obine: Lar Pas Pan dpa ee Bat a8 (4.20) ceea ce in acord cu relafia (4.17) sau derivand relafia (4.19), conduce la Xdx + Ydy+Zdz=0 (421) 4.2.2, Particularizari: Distribufia presiunil intr-un lichid aflat in cdmp gravitational Considerdnd un lichid (p = constant) aflat in repaus intr-un cdmp de forte gravitational, pentru sistemul de referinga ales in figura 4.4, rezulté pentru fortele masice: x=0 ¥=0 (4.22) Z=+g Pentru punctul A prin inlocuirea relatiilor (4.22) in (4.18), aceasta conduce la: dp= pedZ, (4.23), care integraté pentru o pozitie oaracare a punctului A, conduce la: t 4 Jop= pel az (4.24), Figura 4.4 Presiunea intr-un lichid de eémp a 3 de forte gravitational Sau: P— Po = pRZ (4.25) Conform relajiei stabilite, presiunea exercitatt intr-un punct de lichid depinde de inalyimea lichidului deasupra acestuia. 4.2.3. Particularizari: Distribusia pe indltime a presiunil atmosferice Densitatea unui gaz, in care temperatura nu variaza, depinde de presiune conform relatiei de mai jos: (4.26) atY in (4.26) M este masa molecular’ a gazului (aerului in cazul de fafa), iar R este constan universaia a gazelor Forfele masice ce actioneaz8 asupra unui element unitar de gaz, considerand un sistem é referinja aseménator celui din figura 4.4., dar in care axa z este orientaté invers, sunt: X=0 (4.27) Inlocuind relatiile stabilite in ecuatia (4.18), se obtine M dp =-— ppgdZ 4.28) tp =~ ep PPR (4.28) Integrand ecuatia (4.28) cu conditia: 2 = 20, p = Po . se obfine: (4.29) sau (4.30) Conform relatiei (4.30) presiunea atmosferica descreste cu cresterea inalfimii dup o lege exponential’, Relatia stabilita corespunde cazului simplificat in care s-a considerat tamperatura practic constant, Considerafia este 0 simplificare prea grosier® c&ci in realitate temperatura descreste cu poziia z 4.2.4, Particularizarl: Suprafete de nivel Suprafata de nivel reprezintA locul geometric din interioru! fluidului pentru care toate punctele apartinand acestuia au aceeasi presiune. Pentru cazul lichidelor in repaus in cAmp gravitational, jindnd cont de relayiile (4.21) s (4.22), se obfine edz Deci suprafata de nivel in cazul lichidelor in camp gravitational reprezint& un plan orizontal. 1. Cazul lichidelor in repaus relativ. Se considera un lichid aflat intr-o cisterna care s :dZ~0; Z ~ constant (4.31) mised cu acceleraie constant& a in sensul pozitiv al axei (figura 4.5). Forfele care vor actiona ia acest caz asupra corpului fluid vor fi forfele de greutate si forfele inerfiale cauzate de migcara cisternei. in acest caz se constatd ca: 29initial a=0 Relafia (4.32) inlocuité in relafia (4.19), conduce la relatiile (4.33) - (4.37): p= [-plads+ gdz) (4.33) p=-plar+gz)+C (434) unde la x = 0; Z=H => p=po sideci C= py + pelt (435), Figura 4.5 Lichid in repaus relativ (cazul cisternes) astfel incat: P= Dy + pg(H -Z)- pax (4.36) Relatia (4.36) exprima distributia de presiune in lichidul din cisterna. Forma suprafefei de nivel se stabileste prin inlocuirea forjelor masice in relajia (4,21) a suprafejelor de nivel. Se obtin relafiile (4.37) - (4.39) ads + gdz = (437) ax+g2=C (4.38) cu conditia limita x = 0, Z - H, se obtine C= gH, de unde rezulta a [enn-2x g (439) (y= const Relapile (4.39) reprezinté ecuatia unui plan ce are panta - aig, Il. Cazul lichidului in camp de forfe centrifugal. Se considera un vas cilindric care se roteste cu viteza unghiulari ©, in care se afl un lichid; datorit& rotirii vasului, lichidul are tendinga s& ias& din vas prin efectul fortei centrifugale care-| impinge spre perete. Fata de peretii vasului cilindric lichidut ramane in repaus. Componentele fortelor masice centrifuge, in acord cu sistemul de coordonate ales in figura 4.6, sunt date prin relatia (4.40) X=a°x (4.40) Rainlocuind (4.40) in relatia (4.19) aceasta conduce la relatia: P= pf (@?xdx +0" ydy— gdz)+C (4.41) Rezolvand expresia (4.41) si determinnd constanta de integrare din condifiile 1a limita, se ajunge Ja relatia (4.43) care exprima presiunea localé in camp de forte centrifugal Astfel Figura 4.6 Lichid in camp centrifugal pr agers? fory? =g7)+C (4.42), care pentru x = 0; y = 0, z= H cand p = pp d&: C = po + pg si deci 1 P= py typo (x? +y")+ peH-2) 4.43) in relatia (4.43) pentru valori mari ale lui @? termenul pg(H-z)<< £ peo? (x? +y?) $i poate fi neglijat. Deoarece x’ + y? =r, unde r reprezint& raza punctului de exprimare al presiunii locale, relatia (4.43) se poate scrie si la forma (4.44) P= Po +3 per? + pa(H~2) (4.44) Pentru a stabili expresia suprafefei de nivel a unui lichid aflat in cdmp de forte centrifugal se inlocuiesc in ecuafia diferentiala a suprafefelor de nivel (4.21) componentele masice si centrifugale ale forjelor ce actioneaz& asupra corpului fluid aflat in echilibru relativ, dupa care se rezolva ecuatia obfinut’, findnd cont de condifiile limit& ce se pot pune. in final, se obfine ecuafia (4.47) care reprezint& expresia unui paraboloid de rotatie, Rezulta astfel: @’ xdx +o” ydy—- gdz=0 (4.45), de unde: pore +y?)-gz+C=0 (4.46)cuconditia x = 0, y= 0, 2=H, se obfine C= gH, astfel c& se objine relafia final’: totes? +y*)=2(-H) (447) 2 La viteze unghiulare mari ale vasului paraboloidul de rotatic se deformeaz& tinzdnd la un cilindru. 43. Manometre, Miisurarea presiunii Dispozitivele prezentate pentru masurarea presiunii pot furniza fie presiunea statica a fluidelor (ex.: presiunea unor coloane de lichid), fie presiunea cauzata de migcarea fluidelor. Dispozitivele prezentate sunt din cele mai simple, Exist in aplicafiile practice un numar foarte mare de tipuri de manometre care folosesc pentru mAsurarea presiunii diferite principii, dintre care mai importante sunt: - m&surarea presiunii pe principiul denivelarii unei coloane de lichid manometric; - msurarea presiunii pe principiul transformAtrii forjei de presiune in forfd de deformare clastic& (manometru cu membrana elastic’, manometru cu tub Bourdon, manometru cu burduf); - mAsurarea presiunii pe principiul transformarii fortei de presiune in forts de invingere a rezistenfei unui resort (manometru cu suprafat de siguranta). De asemenea, este posibild traducerea mecanict sau elastic’ a efectului forfelor de Presiune ceea ce face posibila inregistrarea continud a presiunii in aparatul in care se fac misurétorile. Din prima clasi de manometre, dat fiind utilizarile acestora in lucrari de leborator gi de cervetare stiintific’, se prezinté urmatoarle tipuri de manometre: @) manomterul cu tub inchis functioneaz’ in acord cu figura de prezentare 4.7. Se utilizeazd pentru masurarea unor presiuni mici, fiind un dispozitiv destul de sersibil Gama de presiuni pe care o poate aprecia depinde de natura lichidului manometric folosit ct side tnaltimea brajelor manometrului. Avand in vedere c& planul AB este un plan izobar (x= ps), relatia de echilibrare a presiunilor corespunznd acestui caz este exprimata prin relatia: P* pRZ= PyBAZ (4.48) RSDac’ in vasul de masurd se afld un gaz atunci p >> paz si deci presiunea din vas se va vd exprima prin relajia P= Py 8AZ (4.49) Dae constructiv un astfel de dispozitiv poate asigura AZ = | metru, iar lichidul manometric este mercur (p.,=13.600 kg/m*) rezulta ca un _ S in astfel de manometru poate masura o presiune de maxim 1,4 atmosfere (13.600 x 10 x 1 = = 1,36 x 10° Nim? Figura 4.7 Masurarea presiunii cu manometrul cu tub inchis Prezinté dezavantajul ci in varianta prezentaté citirea denivelarii lichidului manometric este neautomata; sunt intélnite soluti’ pentru realizarea citirii automate. 5) Manomterui cu tub deschis si manometrul diferenjial. Se utilizeaza in aceleasi scopu ca si manometrul cu tub fnchis de care nu difera constructiv decat prin faptul c& lipseste capatul de tub vidat, el fiind, in acest caz, deschis in atmosfera (figura 4.8) Relajia de echilibrare a presiunilor (pq ~ ps) este cexprimata prin relatia - , ~ P ‘= Pa pt La + Pn BAZ (4.50) Le + Daca se face masusarea presiunii unui gaz pgz este | 7. ~ negiijabil si astfel se obfine: soe ° - Ag, P= Pat PnGAZy 451) om - Manometrul cu tub deschis poate masura presiuni - AW 8 ceva mai man decat manometral cu tub inchis NZ Ne (max 2,4 at pentru o denivelare de 1 metry, = utilizind mercurui ca lichid manometric), dar rjgura 4.8 Madsurarea presiunii cu prezinta evident aceleasi dezavantaje ca si manometrul cu tub deschis manometrul cu tub inchis, Manometrul cu tub deschis poate fi considerat ca un manometru diferenfial, in sensul c& el poate exprima suprapresiunea (p - p,) sau diferenja de presiune fafa de 26yr presiunea atmosferica, Figura 4.9 prezint& schema masurarii diferenfei de presiune intre doud ize plasate pe o conducta prin care curge un fluid Avand in vedere ca planul AB este izobar, din conditia: pa = pp, rezulta: Dy + PRE = Pa * B22 + PmpBOZ (452) Observnd din figura 4.9 c& 2; - 2: ~ AZ, relafia (4.52) poate fi scrist in forma (4.53), forma ce reprezinta ecuafia manometrului diferential: Pi~Pr=(Pn~P)gAZ — (4.53) ee Daci fluidul de tucru este gaz, atunci A penta ch Py, >> p, (4.53) se panticularizeaza la forma: Pir Pr = Py BAZ (4.54) Figura 4.9 Schema de prezentare a manometru‘ui diferential ¢) Manometru cu tub inclinat. Are aceleasi utilizari ca si manometrul cu tub inchis faya de care prezinta avantajul asigurarii unor m&sur&tori mai precise si a unor diderenje de presiuni foarte mici, Este utilizat in cercetarile experimentale spre exemplu ca manometru pentru tubul Pitot jP fluid a carat presiane Se mciscard Pomind de la exprimarea pa = pa specifica lichid etnies Pa planului izobar AB si in acord cu figura 4.10, relatia de echilibru a presiunilor este (455): P+ OBZ = DP. + PuBAZ = Pat Pag hi sina (4.55) Dac dispoziivul masoard presiunea unui {92 p@Z. poate fi neglijat, pe motivul valorii Jui mici, Rezulta astfel: Figura 4.10 Principtul manometrului cu tub P=. + Pai sina (4.56) inclinat 7d) Micromanometru. Pentru masurarea diferenjelor de presiuni foarte mici se utilizeazh micromanometra, reprezentat ca principiu, in figura 4.11 Principiul de functionare este simplu: dac& intre presiunile p; si p> exist o diferentA, atunci picdtura imiscibila colorata se va deplasa la stinga sau la dreapta mareajului proportional cu Lor smarimea diferentei 4 : featur \cotorata, Citirea presiunii se face prin manevrarea surubului micrometrie (gradat direct in unitati de presiune) ‘in asa fel incat picitura colorat sa revind in punctul de marcaj. Diferenta de presiune este: D\~P; = "08D (457), unde n este numérul de ture al surubului micrometric, iar p este pasul acestuia. ‘garb microm Figura 4] Micromanometru diferenyial ©) Manometru cu balanjd (ineard. Aparatul opereaz’ pe principiui transforméii denivelanii unui lichid manometric intr-o miscare circulara # unui tor manometric, Face parte din clasa manometrelor diferntiale. !n torul manometric se separa printr-un perete spatiul celor dowd fluide (figura 4.12) Dac& intre presiunile celor 2 fluide exist o diferent sensibila, atunci lichidul manometric este impins inspre camera unuia din aceste fluide Echilibrul torului se stricd, acesta Ty, rotindu-se in jurul axei cu un anumit —_spativi Gusdului 2) numar de grade proportional cu diferenta celor dou’ presiuni, Rotirea torului este masurati pe un cadran gradat tn unitai de presiune cablu flexitst \ contragreutate Figura 4.12 Principiul balanjei inelare BRf) Manometre mecanice. Sunt caracterizate de faptul c& nu lucreaz4 pe principiile staticii fluidelor. Manometrul cu tub Bourdon are ca element principal un tub metalic cu sectiune eliptic&, indoit in forma de "C" in spirala sau elice. Unul din capetele tubului este fix si pus in Jegitura cu priza de presiune, iar celalalt capat al tubului este inchis; elasticitatea tubului Bourdon fi permite s& se miste liber, deplasind un sistem mecanic de parghii care permite afigarea presiunii. De o manierd similara lucreaza si manometrele cu membrana (diafragma) 4.4. Alte aplicatii ale staticii fluidelor: Indicator de nivel; Indicator de densitate Dac printr-un lichid de densitate cunoscutd se trimite un gaz ca in figura 4.13, in asa fel {ncdt s8 fie constatata slaba barbotare a gazului prin constanta indicatiei manometrului si daca se {nregistreazA presiunea gazului, atunci un asemenea sistem poate fi un traductor de nivel. Justificarea afirmatiilor 0 da relatiile (4.57) si (4.58), esiunea indicate Astfel, din echilibrul _ presiunilor rezultt: = Gaz, P= Py + paz (4.57), de unde: (4.58) Dac& se presupune p necunoscut si sistemul se construieste in aga fel incat Zshfie constant si cunoscut, atunei un astfel de sistem devine un masuritor de densitate definit cu relatia (4.59): Figura 4.13 Indicator de nivel. Indicator de densitate (4.59) RoMulte alte principii si aparate pentru masurarea nivelului de presiuni sunt utilizate in practica cuenta industriala si de laborator. Bibliografie: 1. Brenkert, K.Jr., Elementary Theoretical Fluid Mechanics, John Wiley, N.Y., 1960. 2. Bratu, Em, A., Operafii unitare in ingineria chimica, vol. 1, Ed. Tehnicd, Bucuresti, 1983, 3. Coulon, J., M., Richardson, J., F., Chemical Engineering, vol. 1, Pergamon Press, 1977.5. FLUIDE IN CURGERE; ELEMENTE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR IN CURGERE ‘Miscarea unui fluid este consecinfa unei stiri momentane sau permanente de neechilibru a fortelor masice, de presiune si de frecare ce actioneaz asupra acestuia; foarte frecvent pentra migcarea unui fluid se mai foloseste termenul de curgere. in aplicatiile industriale curgerea este provocatA gi controlaté astfel incat s& serveasc& interesului tehnologic. in procesul de curgere cantitatea de migcare (impuls) caracteristic’ corpului fluid se transferd pe directii normale curgerii consumandu-se prin frecare in fluid si de perefii sistemului de curgere. Ecuatiile curgerii fluidelor, din care unele au fost prezentate ca particularizAri a ecuatiei generale de conservare a proprietdjii in capitolul 3, iar altele vor fi reluate in capitolul urmator, pot fi interpretate atét din punct de vedere al mecanicii fluidelor cat si de pe pozitiile transferului cantititii de migcare; o separare net intre aceste modalitii de interpretare nu exist. 5.1. Probleme caracteristice migcdrii fluidelor Descrierea matematicd a stirii unui fluid in migcare se realizeaz cu ajutorul functiilor care determin& distributia vitezei fluidului, w = w(x,y.z,1) si a incd dou marimi termodinamice, de exemplu presiune p = p(xy,z,t) si densitatea p = p( xy,2,1). Se stie c& toate marimile termodinamice sunt determinate de valorile a doua dintre ele cu ajutorul ecuatiei de stare. Deci sunt necesare 5 funcfii pentru determinarea celor 3 componenti ai vitezei 7, Wa Wy, Wo presiunea p si densitatea p, funcfii care determina complet staree fluidului in miscare. Studierea miscarii fluidelor in sens cinematic, const in determinarea traiectoriei (liniilor decurent), vitezelor si accelerafiilor particulelor de fluid. Se pot utiliza dowd metode: Lagrange si Eulert. Metoda Lagrange studiaz miscarea fiecdrei particule a fluidelor raportate ta un sistem de axe fix oxzy. Pozitia unei particule fluide depinde de timpwi-t ¢¢ de pozitia initials (coordonate 4%, Yo, Za), Mumite variabile Lagrange. Traiectoriile particulelor sunt date de ccuatiile: x = x(xo, oYo. 20st)» ¥ = Y%os You Zs), Z = 2(%o, Yor Zoxt). Componentele vitezei w rezult& din derivatele partiale in raport cu timpul t: w, Metoda Eulert determina elementele miscArii tuturor particulelor de fluid care tree print un punet al spatiului raportat prin coordonatele sale x, y, z la un sistem initial cnd timpul variaz&;, deci metoda studiazd cdmpul vitezelor in punctele spatiului ocupat de fluidul in miscare si variafia vitezelor in aceste puncte in functie de timp campul vitezelor este dat de relatiile: Wer WALK, Y. ZT), WH Wig Ys 21), WH WAR, Y, 24), In care x,y,z sunt punctele spatiului si mu ale particulei. Componetele vitezei se objin prin derivata totala, in raport cu timpul a Iui (x(0), a. dt’ acestor aspecte se prezint& si abordarile de mai jos. yC2), 2(0)), adies: w, -4, », a poarts numele de variabile Eulert. Asupre it it 5.1.1. Sisteme de referina ‘Asa cum rezultl de mai sus descrierea fenomenelor de migcare se poate face folosind un sistem de referinf& eulerian sau unul lagrangeean (Curie, 1.G., Fundamentals mechanics of fluids, McGraw Hill, N.Y., 1974). Dup& cum s-a mai spus in sistemul lui Euler se aleg ca variabile independente coordonatele spatiale x.2 si timpul, iar fluidul este urmarit in trecerea lui printr- un volum de control, fixat in spafiu, important& fiind evolujia in timp a diferitelor particule de fluid care trec prin acelasi volum de control. in sistemul lui Lagrange se urmareste o anumiti particulA de fluid in migcarea sa in timp ce ea se deplaseazi, se deformeaz, dar isi plstreazh masa, Fie o particula de fluid M care la momentul initial to avea coordonatele (xo, Yo. 20); It momentul t, aceiasi particuld va avea coordonatele x, y, z, care sunt functii de timp + (figura 5.1) Totodata x, y, z vor fi functii si de Xo, Yo, Zo, deoarece pozitia particulei M depinde in mod evident de pozifia sa initial’ Mp, diferiti de a altor particule. Notnd cu r vectorul de pozitie al particulei, atunci: Ls) = 180502057) 6.1) cyVariabilele xo, Yo, 2 S¢ numesc in acest az variabilele lui Lagrange Alegerea unui anumit sistem de referinya reprezint& in mare miisura o chestiune de preferinta. In aplicarea legilor conservarii se preferd in general sistemul Lagrangeean, deoarece aceste permite _urmiirirea acelorasi particule de fluid, respectiv umirirea aceluiasi sistem termodinamic in cazul aplic&rii legii conservarii energiei. Desi sistemul lagrangeean se prefera in objinerea ecuafiilor generale de miscare, 4 sistemul eulerian se prefera la rezolvarea Figura 5.1 Sistem de referinga lor. Accasta se explicd prin faptul cA majoritatea experientelor si mAsuratorilor se fac in instalatii siaparate cu pozitie fix, care oferd informatii de tip eulerian (White, F., Viscous fluid flow, Me Graw Hill, N.Y., 1974). 4.1.2. Cimpul vitezetor Descrierea fenomenelor de micare se face cu ajutorul unor marimi caracteristice asociate proprietatilor fizice ale fluidului sau a celor de miscare. Datorita reflectarii continuitaqii materiale a mediului, aceste marimi caracteristice sunt, in general, funcfii continue de coordonatele spatiale x, y, z si de timpul 1; in mod generic ele se numese variabile de camp. Dintre aceste variabile de cAmp, aici se vor folosi viteza, acceleratia, tensiunea si viteza de deformare. Revenind la particula de fluid M din figura 5.1., folosind coordonatele lagrangeene, viteza particulei este datt de relatia: 9-2 6s,¥9.2067) (52) Dac& in aceast& expresie se inlocuiegte xo, yo, 20 CU X, y, Z care pot fi obfinute printr-o transformare inversa a relafiei (5.1), se obtine: w(e,y,2,2) (3) w 2Mai sus x, y, z sunt coordonate euleriene, Pentru t fixat, relafia (5.3) poate fi exprimata si prin componentele saie axiale: w, = w,(x,¥,2,7); W,=W,(2,¥,2,7); W.=W,(%,9,2,7); (5.4) Aceste relatii definesc cémpul vitezelor la momentul +, pentru orice particula de fluid M din volumul V(z). 5.1.3. Campul acceteratiilor Acceleratia unei particule de fluid in variabile lagrangeene este datd de relajia 2 hos Yort0rt) 65) inlocuind pe Xo, Yo, Z cu X, y, z se obfine cdmpul acceleragiilor 1a momentul t in variabile culeriene (legitura dintre x, y, z si Xo, Yo, 2 Tezult din trecerea de la sistemul de coordonate fix la cel mobil): & = a(x,y,2,7) (5.6) Exprimarea euleriand poate fi obtinutd si direct din cémpul vitezelor: Sie,3.2.0 6D, unde x, y, z sunt functii de timp. Tindnd cont de acest ultim aspect (5.7) se mai poate scrie Ge HK HY Fh & (5.8) aa Da aa & a Recunoseind of Saw,; Fw; é- w, si findnd cont de exprimarea operatorului de derivare substantial’ (A9 - cap. 3), relatia (5.7) se mai scrie: @ = —, care in proiectii pe axe se Dr particularizeaz, dup’ cum urmeaz’: a, (59) a, (5.10) a, (S11)5.1.4, Alte caracteristici legate de vitewt Dat fiindc& viteza particulei este un vector temporal (isi modificA modulul si directia in timp) la caracterizarea curgerii se mai pot adauga ca fiind reprezentative si exprimarile pentru traiectoria particulei de fluid, linia de curent a vectorului viteza la momentul 1 si tubul de curent al vectorului viteza. Traiectoria particulei de fluid reprezint& locul geometric al pozitiilor ocupate de particula in migcare la diferiti timpi. Linia de curent a vectorului vitez§ reprezinté curba pentru care lat = 1 (fixat) vectorul vitezé devine tangent la ea, in orice punct al acesteia. Deosebirea intre traiectoria particulei de fluid, care reprezinté tot o curba si linia de curent rezida in faptul c& traiectoria arati desftigurarea curgerii in timp, pe cand linia de curent indic& situafia existenta la un moment dat. Jn acord cu exprimarea euleriand a vitezei si cu cea a liniei de curent sistemul de ecuatii diferentiale care le descrie se scrie in forma diferengiala dupa cum urmeaza: Sa aTeER) . Re ~ ST ERTEER er) Sistemul de ecuatii diferentiale descriind traiectoria particulei de fluid va avea o forma asemAndtoare celei exprimate prin sistemul de mai sus, cu deosebire c& va marca evolutia in timp a vy (5.13) cari; 2 BN WEED WEE) WEY Tubul de curent confine totalitatea liniilor de curent care se inscriu pe 0 curb inchisa (vezi figura 5.2). Tubul de curent, dupa teoria cdmpurilor reprezint& de fapt o suprafatii de camp (curba inchis4). in acord cu faptul c& v1 expresia matematicd a tubului de curent penta curgerea fluidelor este dat de relatia (5.14): (5.14) WY, ro) Zoran) Sn lay2.60) Ee unde: (x,y,2,%0) reprezint& ecuatia tubului de curent la momentul t = to Rezolvarea ecuafiei cu derivate partiale ce exprim’ tubul de curent se face in cazul in care se cunoaste vectorul de cmp (expresiile analitice ale componentelor vectorului). os5.1.5. Clasificarea _miscarilor corpulut fluid (clasificarea curgerilor) Pentru o clasificare a curgerii fluidelor se vor considera ca fiind semnificative urmatoarele criteri: - mecanismul curgerii; _desffgurarea spatial’ a curgerii, dependenta de timp a curgerii; variatia vitezei de curgere in lungul curentului, transformirile termodinamice ale Figura 5.2 Tub de curent la curgerea fluidelor fluidelor in curgere; natura cdmpului vectorial al vitezelor de curgere. Din punctul de vedere al mecanismului curgerii, se vorbeste, in principal, despre curgerea laminard, respectiv curgerea turbulent, Curgerea laminard: este curgerea in care elementele de fluid curg fird si se amestece ‘intre ele, neaparand alte tensiuni de curgere decat cele datorate vascozititii fluidului, Aceast# curgere are loc, gi a fost evidentiat acest lucru prin experienta lui Reynolds, la viteze relativ mici ale fluidului Curgerea turbulentét este caracterizat& de faptul c& elementele de fluid curg amestecandu- se intre ele, in acest caz elementul de fluid find solicitat de forje de deformare longitudinal ji axial. Curgerea turbulent are loc la viteze relativ mari ale fluidelor gi poate fi vizualizat& prin experienfe similare experienfei Reynolds. Dup desfisurarea in spaiu a curgerii se disting trei tipuri de curgere: ~ curgerea tridimensional4, intdlnit4 aproape in toate cazurile practice; ~ curgere pland sau curgere pe placa, intélnita intr-un numar redus de aplicafii pracice; - curgere unidimensional, rar intdlnit& (spre exemplu - curgerea capilar& dint-un anumit punct de vedere poate fi considerata curgere unidimensionala). Dup& dependenta in timp a curgerii se disting 2 cazuri - curgere in regim permanent sau stationar. in acest caz parametrii curgerii nu variaz in timp. Traiectoriile si liniile de curent, in acest caz, se confunda, liniile de curent find evident fixe. Cazul cel mai simplu al acestei curgeri |-ar constitui curgerea liber dintr-un vas printr-un orificiu la baza vasului daca nivelul in vas se menfine constant tot timpul. - curgere in regim nestationar. in acest caz parametrii curgerii variaz in timp. Curgerea {n regim nestationar poate fi caracterizat& prin valori medii (5.15), (5.16), (5.17) 96,(5.15) (5.16) B= [ode (5.17) Dupt variatia vitezei de curgere in lungul curentului se intdlnese dow cazuri de curgere: ~ curgere uniformd, caracterizat prin faptul c& vectorul vitezd nu variazi in lungul aw carentului (2 ) Acest lueru conduce la linii de curent paralele, iar presiunea in sectiunea liniilor de curent va varia dupa legea staticii fluidelor. ~ curgere neuniforma, caracterizaté prin faptul c& vectorul vitezA variaza in lungul curentului Dupé transformatile termodinamice pe care le sufera fluidele, cdnd acestea sunt gaze sau vapori, curgerea se clasifica ca mai jos: ~ curgere izotermé, caracterizata prin faptul c& toate elementele de fluid in curgere au aceeasi temperatura, a cArei constant in timp se menfine permanent ~ curgere adiabaticd, caracterizat& prin faptul c& fluidul in curgere nu schimba céldura cu mediul exterior (exemplu comprimarea adiabatic’), - curgere politropica sau reald, caracterizata prin schimb de caldur’ cu mediul exterior, cit si prin variajie de temperatura a fluidului ce curge. Dupa conditile de contact cu peretii rigizi care delimiteaz& spatiul de curgere miscarea poate fi sub presiune, cand umple tot spatiul delimitat (fluidul ud tot perimetrul intern), respectiv in suprafaa liber& (2 = 9} , cand uda partial Din punct de vedere al naturii cémpului vectorial de viteze, se disting dow cazuri de curgere a fluidetor - curgere partiald (sau irotafionala) intalnit& atunci céind vectorul de viteza este un vector ce provine dintr-un cmp de gradienti, adic& BU (%,y,2,T 9) Yo, Fy) = EO! 5.18), W, (2,92 To) a (5.18), unde: U(x.y.2;to) reprezintd functia de potential pentru momentul fixat to o7La curgerea potentiald, cAnd vorticitatile ©,, ©, ©, sunt nule, componentele vectoruhi vitezA cand w,, Wy W; la un moment t» in orice punct pot fi exprimate ca derivate partiale ale w= 2 sau inmulfind, respectiv ex UU. wv ae by+ Lae] =-au (GarFarZa) ‘in curgerea potential intervine gi o alt functic y numit& functie de curent. Pentru curgerea yy bidimensionalé Lagrange a solutionat ecuatia diferenjialé a liniilor “ = 2 £1 a exprimat cele w, Wy, functiei de potential Uixy.z): ¥, x, dy, dz si adunand rezulta: w,dr+w,dy+w,dz dou’ componente ale vitezei ca derivate partiale ale functiei de curent w(xyy 4,2 ™ si, = -% Functia y(xy) a rezultat din conditia analitic& de diferentiala exact a a ecuatiei de continuitate a, My + +F*=0. Din ccuata lnilor de curent rezulté w.dy - w,dx ceea ce duce la: ty = Hye ~ curgere rotajionald, destul de frecventa, se caracterizeaza prin faptul c& rotor cAmpului vectorial de viteze este diferit de zero: dx = w,dy—w,de=0. k 2 & be(a.y.z.t) (95257) Ww, (4,942.2) gloo rot w(t) = je (5.19) 5.1.6. Clmpul vitezelor $1 tenstunilor de deformare. Deformarea corpului fluid aflat tn milscare Pentru a infelege mai bine aceste ultime clasificari si pentru a evidentia cantitativ aspectele care intervin in migcarea unui fluid legat de deplasare, deformare sau rotirea elementelor lui, se procedeaza la analiza de mai jos. oRw Se consider’ un corp fluid aflat in y deplasare si care se afl in punctul G . * w M(xy.z), unde are viteza w; in punctul Wak yedyadsy M(xtdxy+dy,z+dz) corpul fluid va LI 7 2 avea viteza w’ (figura 5.3), Deoarece ) deplasarea din M in M este infinitezimala, rezulté c& intre vectorii * Wsii#"se pot scrie, considerand regim ? Permanent de curgere, relatiile de mai Figura 5.3 Deformarea corpuui fluid js: Wa w,(x,y,2)F +, (XY,2)) +, (2,y, 2) yz tw, (x y.2)F +, 7,2 )k a, Oe OW, Wi (4,y,2) = wy (x4 dr; y+ dys2+dz)= w, +> des S dy + de (5.20) (aya) = (ards: y+ dysz-ede) =, +52 des 22 dy+ 2 de (5.20) wy, (x yiz)=w,(x+de;y+dy:z+dz) Me Hs yy MY ap (8.21) Wiz) = W,(x+de; y+ dyia+de) = w, + det —* dy 4 9 (Ys 'y ¥ 2 ye a a W, (yz) = 0,(atde:y+dysz+dz)=w, we deo tye de (5.22) {In partea a doua a ecuatiilor (5.20) - (5.22) s-a renunjat la scrierea argumentului functiilor; in toate cazurile acesta se va presupune existent. Se introduce tensorul simetric de ordinul 2, numit tensorul vitezelor de deformatie dat de matricea: i's ye y='n Vy Wye] In care y'g = x Vy Ye sau mai bine: +o) a Se introduc componentele (vorticititile) @,, @,, @, ale vectorului vitezd (rotorul vitezei); |ror i = 20 =2,Joo2+03+0? , componente definite de relatile:1(a, _,) 1(av, aw, 1(a, &, 0, 21( Me) 0, ol Me A) 9 oe 2a & 2a & ay Marimile 7’; si @; poarté numele de viteze medii de deformare si viteze medii de rotatie. Relafia (5.20) gi in mod analog relatiile (5.21) si (5.22) mai poate fi pus& si in forma (5.23), in care se evidentiaz&, in acord cu cele de mai sus si dupa Stokes, componentele medii ale vitezei de deformare linear, unghiulara si de rotatie ale corpului fluid: Hae (te ie (Me & 2 (5.23) 1 +t ery Tinand seama de notafiile anterioare, relafia (5.23) ia forma: Wh We AY tt Pg det Vp dy +O dz - 0 dy (5.23a) din care rezult’ c& miscarea punctului M' va consta dintr-o componenti de translatie, 0 component de deformatie linear si unghiular§ si dintr-o component de rotatie, componente evidentiate grafic (In plan) in figura 5.4, Tot ca mai sus dar folosind notatiile Stokes (5.24) expresia vitezei in punctul M' legatd de viteza corpului in punctul M se va exprima prin relaia (5.25). w, +ade-+ (dy + gdz)+(nd2+ dy) (8.25) Incele de mai sus: a, b, ¢ reprezint& vitezele medii de deformare linear; f, g, h reprezinté vitezele de deformare unghiular&; §,n,¢ reprezint& vitezele de rotatie ale corpului fluid. Se observa usor c& &n,6 sunt componentele vectorului rot i, ceea ce justifics denumirea: Z = Gath (5.26) evoSensul fizic al vitezelor a, b, c, fg, h, ce intr& in compunerea tensorului vitezelor de deformare, si care actioneaz asupra corpului fluid, rezulta din prezentarea deformarii ca proiectia sa in planul xoy dati in figura 5.4; efectul componentelor tensorului de deformare supra corpului fluid este considerat intr-un interval de timp dz. Se poate observa oi aceste componente au ca efect deformarea corpului fluid. ABwadydy 2, 4 Setands ® tro Raye deformare lineord Figura 5.4 Deformarea corpului fluid Se constat4, finénd cont de notatiile Stokes, c& acestea formeazi tensorul vitezelor de deformare notat prin yj, care poate fi scris in forma: av, en ou, *) dM a, ) & a & a & : an, Ow, a, ae, dw, me Se %) a (¥ =] 620. (ae on, :) if & ) oy, a & ao & ae unde pentru 0 usoara generare a elementelor componente se va refine formula (5.27): oy, ty Oy cu: i= 1.2.3 ;j= 1,2,3 gi unde indicele 1 genereazd axa x, 2 genereazi axa y, 3 genereazi axa z. 101Se obisnuieste ca vitezele de deformare si fie —_utilizate. sub forme (ae, ) siry=[ +e 71) =2r'y adica 7), =2y', Ee Ca urmare a existenfei a unui tensor de viteze de deformare va exista, tinfind cont de relatia dintre viteza, spatiu si timp, corespunztor pentru spatiu un tensor al deformarilor (1), relafia intre acesta si tensorul vitezelor de deformare fiind data de relatia (5.29) é rear (5.29) A q ° 7 Vy Ye unde; 75 =|? Ty He (5.30), ° ry 2 reprezinta tensorul deformarilor. in tensorul deformarilor y"uq 1°, Yc. feprezinté marimea deformarilor lineare pe axe (intindere sau compirmare cu pistrarea unghiurilor) pe care le suferd corpul fluid aflat in miscare (aceste deformari se mai numese si deformari normale). Celelalte componente ale tensonului de deformare reprezint& m&rimea deformarii unghiulare si de rotatie pe care o sufera corpul fluid in curgere. Existenfa unui tensor de viteze de deformare, implic& si existenfa unui tensor al fortelor de deformare, in general, asupra unui fluid in miscare, actioneazi forte de tractiune, comprimare, forfecare, incovoiere, tensionare, din care cele mai interesante la curgerea fluidelor sunt primele trei tipuri in loc de a utiliza pentru deformarea corpului fluid tensorul forfelor de deformare se va folosi tensorul tensiunilor de deformare, jinand cont de faptul c& tensiunea de deformare (sau cefortul unitar de deformare) reprezinta raportul forfd - arie, atunci cAnd aria tinde la zero: AF _ dF = tim 4°. 4 5.31 "= toad dd 63) Considerénd un cub omogen si izotrop de fluid, ca in figura 5.5, si findnd cont c& pe fiecare fafa a cubului actioneaza trei forfe (deci 3 tensiuni de deformare) caracterizate prin punctul comun de aplicafie in centrul fefei, tensorul tensiunilor de forfecare tj se va scrie in forma concentrati prin relatia (5.32): 109te ty Te Ty Ty (5.32) Ty Te Intre tensiunea normal oj si tensiunea tangentiala de deformare t, existi relafia: o,=-p+t, sauo,=—pd+t,. Presiunra p este egal cu media tensiunilor normale: Aen +0, +02) Notarea eforturilor (tensiunilor) de deformare s-a ficut prin utilizarea a 2 indici, din care primul indic& planul pe care efortul este perpendicular, iar al doilea indica directia efortului Modul de atribuire al indicilor este valabil si pentru tensorul vitezelor sial deformarilor. % Figura 5.5 Tensorii de deformare ce actioneazé asupra unui cub de fluid iatii constitutive, 5.2. Transferul cantitétii de migcare prin mecanism molecular; vascozitatea {in figura 5.6a se considera un fluid continuu intre dou suprafefe plane paralele, suficient de mari (aria A) la 0 distanjé foarte mic& intre ele yo. Initial sistemul este in repaus (r<0); la timpul r=0 placa superioara se pune in migcare in directia x, cu ajutorul forfei F, care fi imprima viteza w. CAnd s-a atins regimul stafionar este necesard o fort F constant pentru a menfine in migcare placa superioard cu viteza w considerand curgere laminara; forja necesara este dati de relia: 103Flow . fan” saur,, = qe A Yo dy Ultima relatie reprezinta legea lui tes Newton pentru forfecare simpli in ' directia x, caz particular al relatiei w . constitutive ce va fi stabilit mai jos. —, 7 = Coeficientul 7, numit viscozitate Wecy | 87° dinamic&, este independent de conditiile de solicitare (viteza de wy” deformare), dar depinde de | B90 temperaturi si presiune. Fluidele care way) | ascults de aceasti lege poarti numele Figura 5.6 a Exemplificare pentru motivarea legit de fluide newtoniene; din aceasti ‘Newton categorie fac parte toate gazele si lichidele simple. in continuare se evidentiazA mai clar suportul legii lui Newton pentru deformarea unidirectionala (forfecarea simpla) si bidirectionala (forfecarea pura). Forfecarea simp. in figura 5.6 b se prezint& deformarea elementului de dimensiune dx si dy in planul oxy. Avand in vedere c& unghiul y (deformarea) este foarte mic, se poate scrie: , pentru forfecarea dw, Avand in vedere c& w, simpl& viteza de deformare 7’,,=“"#. Se obtine astfel relatia lui Newton: de, Tye = EE Oy ay Figura 5.6 b Prezentarea forfecarii simple 194Forfecarea pura. in acest caz asupra elementului considerat (figura 5.6. c) vor acfiona vitezele w, si Wy, Care vor provoca deformarile 7) $i ¥2 oe, oy, * nedeformat n (Seloenrs (Ze Zeke -“u647 Tinénd seama de valoarea foarte mici a v deformarilor: esi yy =tey =| 2 2 = BY 2 = al’ Viteza de deformare pentru forfecarea puri ia r= Br, forma: Concentrarea observatiilor de mai sus conduce la o ecuajie generala. Ecuatia general numiti si ecuatia constitutiva reologicd - pentru fluide newtoniene (legea lui Newton) - exprima Jeghtura dintre tensorul tensiunilor de forfecare si tensorul vitezelor de deformatie. Ea are forma: , 3 5, ty = 0g BW ye unde: n, este vascozitate de volum, in general neglijabil&, Th este vascozitate de volum, in general neglijabila. Pentru forfecarea simpla (unidirectionatd), relatia se reduce la expresia cunoscutd a legii 1y'y. Componentele tensorului de forfecare pentru fluidul menfionat, 108Bato hae Din punct de vedere al ingineriei chimice relatiile stabilite pe baza figurilor 5.6 a, b, c pot fi analizate ca find relafii constitutive pentru cantitatea de miscare. intr-adevar relafia lui Newton fe 1, 225 transcrist dimensional indica expresia fluixurilor de canttate de miscare At | unitate de arie x unitate de timp [4 MLT? _ MLT* Al DP PT [= 7] cantitatede miscare Daca se fine seama de relatia dintre vascozitatea dinamica n si cea cinematicd v, 1 = pv a, alow.) a vy Semnul "-" se datoreste faptului c& viteza scade in sensul transportului cantitatii de miseare. Asa zisul dualism dintre cantitatea de migcare si tensiunea de forfecare rezulté din figura 5.6 d, ia relatia lui Newton pentru cantitatea de migcare ia forma: t= care se reprezinta, in planul oxy, profilul de viteze in direcfia x (w,), tensiunea de forfecare si cantitatea de migcare asociate acestei curgeri. Aici t,, este tensiunea de forfecare care actioneaza {in directia x, pe o suprafafa normala la axa y, si ea este pozitiv’ cand este exercitata de catre fluidul de la nivelul y mare c&tre fluidul de nivel y mic, Fluxul de cantitate de migcare t, reprezinié % Bye cantitatea de miscare corespunztoare =———_= Vitezei w, la nivelul y considerat si care ‘reve prin unitatea de suprafata si in unitatea ae de timp in directia y. Rezult& clar cd tensoral cantitiyii de migcare reprezinté matrices { transpusd tensorufui de forfecare. Cum Sa tensor! tensiunilor de deformare este ° = simetric, pentru transpusa cantit&tii de miscare nu este necesaré inversarea Figura 5.6.d Dualismul tensive de forfecare- ° cantitate de miscare indicilor, ci numai introducerea semnului 106minus. Totusi, in continuare pentru tensorul tensiunilor se va folosi notatia tj, iar pentru cel al cantitatii de migcare t;. Rezultd astfel c& relatiile anterioare scrise pentru tensiunile de forfecare, rman valabile pentru fluxul de cantitate de migcare dac& li se adayg’ semnul minus. Urmatoarea demonstratie privind procesele elementare care intervin in cazul transferului de cantitate de migcare prin mecanism molecular, evidentiazé fizic cele expuse mai sus Deoarece, conceptul de flux de moment sau concentratie de moment este greu de inteles fizic in modelul gazului, prezentat in capitolul 3, este necesard considerarea in detaliu in acord cu acest model a mecanismufui de transport al momentului. Fiecare molecul’, in modelul gazului, are 0 mas& "m" si o vitezi medie de deplasare "2" Deci fiecare moleculd are asociata siesi un moment "mZ" orientat in sensul directiei de migcare @ moleculei. Intrucét deplasarea moleculelor are loc in toate directiile, intr-un volum dat, conform relafiei (5.33) nu va exista exces de moment spre a fi transferat Yme=0 (5.33) Gazul (este vorba de gazul considerat la capitolul 3) va putea poseda un moment transferabil numai dacé diferite regiuni ale acestuia vor poseda concentratii de moment diferite. Diferente de concentratii de moment apar numai daca exist diferente de viteze. Moleculele gazului din figura 5.6 ¢ nu poseda viteze de deplasare diferite, deci intre cele trei celule considerate (S;, S>, $3) nu va exista transfer de moment, O alté situatie este cea prezentatd in figura 57, unde peste migcarea dezordonata 4 moleculelor se suprapune o vitezi de curgere w in directia + y. In acest caz fiecare moleculd poate fi considerati ca avand dou’ componente de moment, mZ in orice directie si mw in Figura 5.6 e Momentul cinetic la miscarea directa +, dezordonata a moleculelor Prin "m” in toate cazurile se noteazi masa moleculei. Daca viteza de curgere este constanti in S), S: $i Sy, concentratia totald de moment a fiecarei celule (S)S2 ... S,) va fi aceaiagi gi in acest caz nu va exista transport de moment de la o celula la alta. 107in figura 5.7 vitezele de curgere in S;, So, Sy difer’, fapt ce face ca momentele de curgere si fie diferite, * lucru indicat prin fungimea vectorului mit, mit, mi, Astfel: in S, moleculele au componentele de moment mz si mw1, in S; moleculele au componentele de Ent + Emp moment mz si mw: in S; moleculele au componentele de moment mz si Figura 5.7 Curgerea suprapusdi peste miscarea nw sideci: Some = 0 Tm, #0 moleculard dezordonata Momentul cauzat de curgerea cu viteze neuniforme in directia y se va transfera intre S, §, Sy 5.a.m.. in directia x. Gazul se consider a curge in aceaiasi manierd pe directia + y. Grupuri de molecule curg paralel cu planele xy si yz. Intr-o astfel de curgere nu exist4 miscare dezordonati a moleculelor, ele deplaséndu-se paralel unele cu altele in directia curgerii (acest lucru este reprezentat si in figura 5.7) La o astfel de curgere valoarea medie a misc&rii va fi uniforma in directia curgeri Aceasti miscare uniforma este numiti curgere /aminaré, curgere macroscopic’, cu migcarea moleculelor in toate directiile este numitS curgere turbulenta, Considerdnd c& ne aflim in curgere laminar’, gradientul de vitez4 intre planele S,, S:, Ss poate fi considerat constant. ‘Moleculele individuale trecand de la 0 celula la alta pe directia x card cu ele momerte de curgere de pe directia y; astfel, momentul de curgere se transport din aproape in aproape, Concentratia momentului pentru volumul unei celule (volum definit ca fiind Ax Ay Sz) oarecare de gaz in curgere este egal cu momentul total posedat de gaz raportat la volumul gazului, nmw, Astfel: H,=—— . stfel = vast (5.34) unde: n reprezint& numarul total de molecule din celula. ‘Tindnd cont de expresia densitatii se va obtine pentru H expresia (5.35) p= ena phydal im (5.35) 108de unde: Hy = pw, (5.36) Inmod similar, in celelalte celule, concentratiile de moment vor fi pws, respectiv pws Prin definitie, fluxul de moment este egal cu viteza de transport a momentului raportata la aria de transfer: flux de moment ~ 4 4a#) A dt (337) in regim stationar fluxul de moment este constant. Deci in modelul gazului viteza de curgere a moleculelor w este constant, pentru moleculele apartinand aceleiasi celule. Deci A(mw) 40 flux de moment = (5.38) Tinand cont de modetul gazului (capitolul 3) si de reprezentarea din figura 3.1, rezultd A= Aydz, A@=0 (timpul intre 2 ciocniri de molecule), Am= z pAyAzl (1/6 din masa din celulé va fi accelerata in directia + y), Fécdnd inlocuirile in relatia (5.38), se obfine: flux de moment = a”) (5.39) Concentratiile momentelor in celule mai pot fi legate prin relatiile (5.40), (5.41), formule analoage relafiilor (3.1) gi (3.2): a (e»), = (om), + en (5.40) d (p%), =(o0), #2201) (at) Fluxul de moment de la planul 1 la planul 2 (figura 3.1) va fi: str) = Lt 5,42 G 26), O66 o#) De la planul 3 la planul 2 4 Aten) =~), 5.43 G Ad) 54 OG 64) inmod analog pot fi scrise fluxurile de la planul 2 la planele 1 $i 3 1 Ate) =-(o, on G rv ae (O): G (5.44) 1091A@m)) Lt (t Ad ). = OG (45) Fluxul net de moment intre planele 1 si 2 reprezinté suma fluxurilor dinspre planul 1 spre planul 2 si dinspre planul 2 spre planul 1 1 s(n) il 1 Alm) =-t Lim, - 5.46) G BO Ine aa sgl (ow) 2) (5.46) sau findnd cont de formula (5.40), se obfine: (4s) =-1 4) (5.47) ADOT i426 de in mod similar fluxul net de la planul 2 Ja planul 3 va fi exprimat prin aceiasi formul&: 1 ame} =-1 pte) 5.48 G NO Jicaas 6 de G48) Ecuafiile obfinute sunt asemanStoare cu ecuatia general a transportului molecular stabilitd in capitolul 1: j, =- Le 6. de Fluxul de moment nu poate fi mésurat direct, dar el va putea fi raportat la forta sau efortul tangential care actioneaza in faza fluida in miscare. {in modelul gazului, schimbul de molecule si deci de moment intre celulele 1 si 2 creazi forte accelerative (de deformare) intre celule, dup& cum s-a prezentat in figura 5.8; aceste forte apar din cauza diferentelor de viteze ale celor doud celule. Sa considerim w, > w2, adic& celula 1 este intr-o miscare mai rapid& dect celula 2. in * acest caz moleculele care intr din celula 1 in celua 2 sunt frinate pan& cind momentul lor se distribuie in intreaga celula 2 Aceastd frinare exercit’ 0 fori asupra *® celulei 2, fort ce are originea in celula 1, forli care actioneazA in directia "+y". ‘Aceasti fot s-a reprezentat in figura 5.8 prin fora F,). Pe de alti parte, moleculele sosind in celula 1 din celula 2 vor fi accelerate de la viteza w; la w;. Acest fapt Figura 5.8 Forte accelerative in transferul ‘momentului 0creaz& o fortd Fy, actiondind in directia "-y" de la celula 2 1a celula 1 reprezentatd a actiona in planul limita de separare a celulelor. Dac numarul de molecule ce se migca intre plane in cele 2 direct este egal, va rezulta Fy = - F,. Aceste doua forte actiondnd asupra fluidului in planul A sunt egale numeric si de semn opus. Acest lucru este adevarat in orice plan din fluid. Spre exeniplu, la planul B din figura 5.8, unde distingem fortele Fys $i - Fy4. Echilibrul fortelor arat& c& suma forjelor exteme este zero sau cé suma forfelor interne este zero: F,.+(-Fy4)=0 (5.49) Fy thy =0 (5.50) Relatiile sunt valabile considerdnd c4 nu actioneaza gi alte forte asupra unei celule. Forfa actionand pe doud laturi ale suprafejei ca cea din planul A din figura 5.8 se numeste ‘forta de deformare tangengiald, pentru c& ea tinde s& deformeze fluidul. Legile de miscare pentru acest caz spun c& forta de deformare este egal cu viteza de modificare a momentului la suprafafa (5.51); (mw) sen) 531 969 (35.51) Introducdind in locul forfelor de deformare efortul tangential de deformare, expresia (5.51) devine: B® r2/tey | dom) (5.52) A ByAz Aya dO Compardnd relatia (5.52) cu relatia (5.48) se observa c& aceasta relajie reprezinté fluxul net de moment referitor la planul A: d(pw) ry a5 aoe (5.53) in ty din (5.53) primul indice indic& planul ce contine tensorul, iar al doilea d& directia jn modelul gazului considerat pentru deducerea relafiilor de mai sus 1/6/¢ reprezinté difuzivitatea momentului. Pentru gazele reale (fluidele reale) difuzivitatea momentului pentru care, in mod frecvent, se-utilizeazA denumirea de vascozitate de miscare, este definita prin relatia (5.54): d(pw) see (5.54) mWVascozitatea dinamic& absolutd (pentru p constant) este definita in mod conventional prin ecuatia (5.55), care reprezint& si forma conventional a ecuafiei unidirectionale de transfer @ momentului: (8.55) BE Vascozitatea dinamic& absoluta definita prin legea lui Newton (5.55), poate fi calculata pe baza teoriei cinetice, dar in general aceasta se determina experimental cu ajutorul unor aparate (vascozimetre) ce folosese ca principiu ecuafia de transfer a momentului. Relatiile stabilite au fost deduse considerand transferul de moment numai dup’ o singuri axa. in cazul general, legea lui Newton leaga tensorul tensiunilor de deformare (1) de tensorul vitezelor de deformare 7, Relatia general& ce se poate stabili in acest caz, in acord cu notatiile fAcute anterior, este exprimata prin relafia (5.56): 2 5 = n'y 59 ny )div 5 (5.56) ay dw a in (5.56) ny reprezintA vascozitatea de volum ca o proprietate de material ce exprim’ iy ity unde: div w tendinta acestuia de a-si pistra forma volumict atunci cand acesta este supus curgerii Relatia (5.56) dezvoltata, considerdnd vascozitatea de volum nul, asa cum se intampla aproape in toate cazurile, conduce 1a urmatoarele componente ale tensorului tensiunilor de mM, deformare | y', = an 1), a; &, y 17(5.57) 5.2.1. Vascozitate. Fluide newtoniene Ecuatiile de transfer de moment stabilite sunt valabile pentru fluide care au vascozitatea constant la o temperatura data si independent de viteza de deformare si timpul de aplicare al deforma. Fluidele care indeplinesc aceasté proprietate poarti denumirea de fluide newtoniene Toate gazele si lichidele pure cu greutate molecular mic& sunt fluide newtoniene. Fluidele nenewtoniene se caracterizeazi prin schimbarea vascozitipii, fie in timp, fie cu viteza de deformare. Unitafile de masura ale vascozitatii dinamice absolute depind de sistemul de mésuri ulilizat, Astfel, conform fomulei dimensionale | aw | ie = FL?*T = MLT? 1? T = ML'T* (5.58), rezuitd unitatile: SI 1 daP (deca poise) = 1 Kg/ms; C.GS.:1 P (poise) = 1 gicms; MKfS.: 1 daP (deca pose) = 1 N/m’s. Unitapile de masurd ale vascozitapii cinematice, in mod normal, au o exprimare specificd ficcdrui sistem de mAsura utilizat, Astfel, dupa formula dimensionala: 1 1 n\_ MET 2p =| /- Tr 5.59), Ww [2 77a (5.59), reprezinta unittile de masura: Sd: 1 daSt (deca Stokes) = 1 m’/s; C.G.S.:1 St (Stokes) = 1 ¢m?/s, Variatia vascozitatii gazelor cu temperatura se exprim& in caz general prin relaia (5.60): 3_ (273+0)" n= no Bt) (560) in relafia anterioar& "m" reprezint& un exponent specific gazului a cArui vascozitate se calculeaz’. Determinarea vascozitatii unor amestecuri de gaze se face prin utilizarea relatiei (5.61) in care prin M; se va infelege masa moleculari a componentului i al amestecului, prin Ty se va infelege temperatura critic’ a componentului i al amestecului gazos, component care are fracjia molara y; DoinVMT, (561) DMM T, ‘Vascozitatea absoluta a gazelor nu variazA cu presiunea, in timp ce vascozitatea lichidelor evolueazA cu presiunea dup o lege exponentiala: 1, = Te" (5.62) {in care b reprezint o constanté caracteristica fiecdrui lichid, a cérei stabilire se face de cele mai multe ori pe baza masurdtorilor experimentale. Tabelul 5.1 prezinti ca principiu Tabelul 5.1 Variagia vascozitdpii fluidelor cu sensul variatiei viscozititii cinematice temperatura $i presiunea si dinamice cu temperatura, respectiv [uid [_Vascouitate dinamiek | Vascozitate cinematich . ptt P Presiunea in cazul gazelor, respectiv |}— s 3 + £ lichidelor. Tichide 2 2 2 2 De asemenea pentru _fluidele newtoniene, pe baza __datelor experimentale au fost _construite nomograme. Asupra calculului teoretic de determinarea vascozitajii - se fac preciz&rile de mai jos. Astfel, pentru modelul gazului considerat la stabilirea ecuajiilor generale de transfer, difuzivitajile de transfer, indiferent de proprietatea transportat8, sunt egale. Rezulta deci: D=a (5.63), unde I reprezinti drumul liber mijlociu parcurs de moleculele gazului intre dows ciocniri, respectiv @ reprezintd viteza medie de deplasare a moleculei intre dow’ cioeniri 14in baza legii gazelor perfecte, viteza medie a moleculei se exprima prin relatia (5.64), iar drumul liber mijlociu parcurs de molecula prin relatia (5.65): = .{ 822)” z-(S2) (5.64) RT is=—_—__—___ (5.65) Gt unde: R reprezint& constanta gazelor, T reprezint& temperatura, in grade Kelvin; Nuy feprezinté numarul lui Avogadro; p reprezint& presiunea totala sub care se afla gazul; d reprezint& diametrul moleculei; M reprezinté masa molecular’ a gazului. Inlocuind in relatia de definitie a difwzivitatii de transport, se objine: _ Dea=v=lte ee (5.66) P Expresia obfinut& reprezint& cea mai simpla relatie de calcul teoretic a difuzivitiilor de transfer, aplicabila intr-un numar foarte redus de cazuri. Ecuatia arat& c& difuzivitaile de transport ale gazclor ideale cresc cu temperatura la puterea 3/2 si scad cu presiunea. Pentru gaze ideale p = PM/RT si findnd cont c& n = vp, se obfine pentru vascozitatea dinamic&, relatia (5.67), care releva ci vascozitatea gazelor creste cu temperatura gi este independenta de presiune: n= 8,28-10 JM (567 rd Relafiile teoretice prezentate au rezultat in baza considerdrii unui model foarte simplificat al gazului si in concluzie valabilitatea acestor relafii pentru gaze reale poate fi considerata numai la presiuni mici. Considerente teoretice mai riguroase pentru molecule sferice consider& c& difuzivitatile de transfer nu sunt simplu egale cu /2/6. Expresia ce se objine in aceste condifii pentru vascozitatea dinamica este exprimata prin relatia (5.68): 21 2.6655-10 vMT (568) usPentru ca relatia din in gicm s, se va inlocui diametrul moleculei in centimetri Tabelul 5.2 prezinté diametrele cétorva gaze a cAror vascozitate poate fi calculatd cu formula (5.68), Tabelul 5.2 Diametru echivalent de sferé elastica pentru céteva molecule Gani. ty He Ci ‘NE 0 Ne N Femfs 107 2,74 2.18 4d 4,43 46 2,59 3,75 Gaal | __GHy GH Oy Hel__| Ar CO, Kr__| dfemp< 10 | 4,95 53 361 4,46 354 4,59 416 Gazele reale si vaporii nu se pot incadra in cadrul modelului ideal considerat, pentru urmatoarele motive: ~ Moleculele gazelor reale nu sunt sfere perfecte, - Moleculele poseda viteze diferite, - Volumul moleculelor poate fi semnificativ in comparatie cu volumul dintre molecule, - Intre molecule exist forte atractive si repulsive, acestea find una dintre diferentierile cele mai putemice ale gazelor reale de cele ideale. Este deci necesar s& se tind cont in determinarea proprietijilor de transport ale gazelor reale de interactiunea moleculara © expresie a energiei potentiale de interactiune pe care se poate baza prezicerea proprietajilor de transport cu buna precizie in cAteva cazuri este cunoscuta sub denumirea de potengial Lennard - Jones (#(1)): d*)" (a*)® wooo “ (©) - reprezinta functia de energie potentiald intermolecular’, © reprezint& energia maxima de atractie a dou’ molecule; d* - reprezint& distanta minima de apropiere dintre molecule; T ~reprezint& distanfa dintre molecule. Daca: r>>d=> (r)> 0, intre molecule nu exist& forte de atractie; > d= O(F) pozitiy, intre molecule exista forfe de atractie; r=d=>9() 90 161 1, modelul descrie fluidete dilatante. Daca (5.74) modelul desorie comportarea fluidelor pseudoplastice. In relatia (5.74) K poarti denumirea de consistent si are dimensiunea ML'T** a< | - Modelul Ellis cunoscut $i sub denumirea de modelul reologic cu 3 parametri, descrie comportarea tuturor fluidelor prin diferite valori ale lui a, @, si g» din relatia (5.75): 1 dw, t_=—_ * poroilts | Y (5.75) Mai sus @; $i Go au dimensiunile unor fluiditati [o)] = M*L°T2*" si [00] = M'LT. Atunci cand @, =1 si @» = © modelul devine modelul puterii. Bye Ae (airs) dilatante 405 sot : i 2 ww to! a0? 40? th say Figura 5.10 Comportari newtoniene $i nenewtoniene ae ¢ (gkems) to 03 ‘fluidelor anormal vascoase __fluide pseudoplastice; — fluide dilatante) Ny - Nasxotitate ta vitene miei Na Vascoritate lo vitere ilatark ast wo 1 Figura 5.11 Yariapia vascozitafii aparente a fluidelor anormal vascoase cu viteza de deformare ~ Modelul Bingham este un mode] aplicabil in cazul particular al fluidelor plastice Bingham sj exprimat prin legatura tensiune - vitezi de deformare, de mai jos: 190(5.76) (5.77) + Modelul Rheinee - Philipoff este asemandtor modelului lui Ellis, dar nu este tot atét de general, in acest caz: No + To | dw. “]° Tp unde np; Ne Teprezint& vascozitai, a cAror semnificatie rezulta din figura 5.11 Tye =| Mo + (5.78) 5.2.2.2. Fluide nenewtoniene cu caracteristici dependente de timp Fluide nenewtoniene cu caracteristici dependente de timp sunt fluide foarte comune. Dependenta de timp a vascozit&tii este foarte complicata, fapt care complic& mult analiza. © procedura de analiz& experimentala este cea numitA “tehnica loopingului” in care fluidul este subiectul cresterii vitezei de deformare si apoi a descresterii vitezei de deformare pani la zero. Daca nu exist o dependenta de timp a caracteristicilor fluidului, curba Sp Wag og fort - vitezd de deformare trebuie si iasd suprapus’ in cazul cresterii si descresterii vitezei de deformare. Daci vascozitatea aparenté se schimba, in tot timpul se vor trasa doud curbe separate. Fluidele din aceasta clas& se clasifica in fluide reopectice si fluide tixotropice Figura 5.12 Fluide reopectice 1Fluidele tixotropice indic& 0 sc&dere a vascozititii aparente cu timpul de la aplicarea deformari, pe cénd fluidele reopectice indic& o crestere a vascozitiii aparente cu timpul de la aplicarea deformarii (vezi figurile 5.12 si 5.13) O serie de cercetiri caracterizeaz comportarea reopectic’ sau tixotropic& a fluidului investigat prin aria loopingului Comportarea nenewtoniand a fluidelor este atribuit’ combinarii unor proprietiti de solid cu proprietaji de lichid. Spre exemplu valoarea typ sau typ de la fluidele Bingham sau real plastice indic& o proprietate de solid. Figura 5.13 Fluide tixotropice Descresterea vascozit&jii solutiilor de polimeri este atribuiti prezenfei la viteze mici ale deformarii, a maselor de solvent atras de solid pentru a crea structura de gel. Cand viteza de deformare creste, se distruge structura de gel, solventul fiind eliberat si drept urmare vascozitatea aparent se va modifica 5.2.2.3, Determinarea vascozitéii aparente a lichidelor Determinarea vascozitifii aparente a lichidelor se face cu ajutorul vascozimetrelor, aparate care determin intotdeauna vascozitatea aparent& utilizdnd cele mai diferite principii, dintre care se aminteste: - principiul bilei c&zitoare ~ principiul curgerii capilare - principiul cilindrului rotativ in continuare se prezint’ msurarea vascozit&tii cu ajutorul vascozimetrului cu cilindrii coaxiali (vascozimetrul Couette) care lucreaz3 pe principiul cilindrului rotitor (figura 5.14), Aparatul consté dintr-un cilindru care este inconjurat de 0 cimas cilindric’ rotativa. Cand cAmasa se roteste, ca urmare a unei forfe exterioare, lichidul dintre cilindrii coaxiali transmite momentul radial la cilindrul central Pentru a demonstra principiul dispozitivului se va scrie ecuatia de bilan} al momentului de migcare pentru vascozimetrul din figura: 9ry Nichia LM = Meamans + (—Mesindy) = 0 Ah (5.79) is sau deoarece: M este constant in raport cu raza, rezulta: M=F-r=1,(Qarhyr (5.80) Mai sus s-a inlocuit forfa prin efortul de deformare inmulfit cu aria de acfiune a awestuia Figura 5.14 Vascozimetru Couette Dar din ecuatia transferului de moment, se poate scrie aw___ dar) do — =-7r— S81 oT pe 68) Inlocuind efortul de deformare 7, in relafia (5.80), aceasta devine: (5.82) de unde: (5.83) jae Considerand 1 (vascozitatea aparent4) constant& se objine relajia (5.84), care poate servi la determinarea vascozitatii aparente cu conditia masurarii momentului de miscare: (5.84) Tot pe principiul masurarii momentului de miscare lucreazs vascozimetrul cu con si placa. Momentul este transmis de fluid de la conul rotitor la placa prin transfer de cantitate de miscare. 2ar*dr (5.85) Variajia momentului de miscare pe intervalul de raza dr, va fi: dM. sau integrind de la zero la ro, se objine: 3* 2 M=-[t,2m?dr=-=r,m; (5.86) he J 30m = Van go Tinand cont c&: cobjine relatia (5.87) de unde poate fi exprimata 1 (vascozitatea aparentd): \ plas 2 nary Ma3n 20 (5.87) Figura 5.15 Vascozimetrul cu con $i placa Metodele de misurare a vascozitiilor aparente, anterior prezentate si in general toate metodele de masurare sunt metode indirecte, a c&ror precizie depinde de precizia m&surarii unor parametri constan{i (constantele aparatului), precum si de precizia masurfrii unor parametri variabili (momente de migcare in cazurile prezentate mai sus) 5.2.24. Lichide vascoelastice {in afaré de fluidele vascoase, caracterizate prin faptul c& atunci cfnd asupra lor se actioneaza cu o anumité energie, acestea disip& energie in toats masa lor si spre perefii incintei unde acestea se afla, mai exist{ o importanta clasa de fluide, numite vascoelastice, care se caracterizeaza prin faptul c& atunci cand asupra lor se actioneaz4 cu o anumitd energie, acestea ‘inmagazineazd o parte din energie, pe care apoi o cedeazA integral. Acest mod de comportare este observat la o serie intreagé de suspensii care au tendinja de a forma geluri precum gi la o serie de solutii si in mod special la topituri de polimeri {in comportarea fluidelor vascoelastice la curgere sau la amestecare, au fost observate doud comportari specifice: = gonfiarea fluidului la curgerea prin duze fine; fenomenul este observat la filarea polimerilor si const in umflarea firului in asa fel incdt diametrulacestuia depaseste diametrul duzei prin care a trecut, Deosebirea fat’ de comportarea fluidelor vascoase, rezult& din figura (5.16) - efectul Weissenberg observat la amestecarea lichidelor vascoelastice si caracterizat prin faptul c& forma craterului cauzat de amestecare este specifica; acest fapt rezulti din reprezentarea comparativa din figura 5.17 4aPentru a caracteriza comportarea fluidelor vascoelastice au fost propuse, prin analogi® mecanicd, 0 serie de modele fizice care descriu mai mult sau mai putin bine comportare# fluidului, Co Figura 5.16 Curgere prin duze a fluidelor Figura 5.17 Formarea craterului la 4) fluide véscoase; b) fluide vascoelastice amestecarea fluidelor a) fluide plastice; b) fluide vascoelastice Printre aceste modele se enumera: modelul amortizor - resort inseriate si modelul modelul amortizor - resort in paralel. in ambele modele (primul propus de Maxwell, al doilea propus de Voit) comportarea vascoasi este aseménat& amortizorului iar comportarea elasticd este similar intinderii sau comprimarii resortului Bibliografie: 1. Bratu, Em., A., Operafii unitare in ingineria chimica, vol. 1, Ed. Tehnic&, Bucuresti, 1983. 2, Foust, A., Principles of Units Opperation, John Wiley, N.Y., 1966. 3, Bratianu, C., Metode cu elemente finite in dinamica fluidelor, Ed. Academiei, Bucuresti, 1983. 4.Jinescu, V., Corpuri reologice, Stud. si Cere. de Chimie, 19, 1, 1971 5.Jinescu, V., Reologia suspensiilor, Stud. si Cerc. de Chimie, 21, 8, 1973 6. Floarea, O., Fenomene de transfer si utilaje specifice, Expuneri, Facultatea de Chimie Industrial, seriile 1985 - 1990, Bucuresti. 1956. APLICAREA LEGILOR DE CONSERVARE A PROPRIETATIL LA FLUIDE iN CURGERE; ECUATIL FUNDAMENTALE; PIERDEREA DE SARCINA LA CURGERE Comportarea fluidelor in curgere este guvernata de legi generale (fundamentale) care, prin particulariziri specifice cazului analizat, operatiei sau utilajului in care aceasta se desfisoard, descriu cantitativ procesul, permitind conceperea si operarea sa in conditii optime. Pornind de la legile de conservare pentru proprietatea considerati, in functie de mecanisumul de transport, pentru fluide in curgere rezulté urmatoarele ecuaii fundamentale: - ecuatia de conservare a masei totale (ecuaia de continuitate), - ecuatiile de conservare a cantitajii de miscare; ~ ecuatiile de conservare a energiei cinetice, folosita in forma mai generala (si mai practic’) sub numele de ecuatia lui Bernoulli 6.1. Ecuatia de continuitate Se pomeste de la ecuafia general& a unei proprietifi (3.23) dedusi in capitolul 3, transcrisd prin exprimarea de mai jos: [fiehe [ff Lar = ff tt + [Peat considerand forma: +0 4 div} \ 2>= Say + dia 1) {in care proprietatea conservati este masa totala "m", iar concentratia acesteia este: T= ae pise poate obfine ecuatia urmérit&, dacd se are in vedere cd: a) generarea de volum j,,, = 0, deoarece nu se consider reactie chimicd; b) fluxul de proprietate, deoarece proprietatea conservath este ip (nu se considera mecanismul masa total, va cuprinde numai mecanismul convectiv: 7 turbulent) Cu aceste precizari ecuafia poate fi transcrisa sub forma: 196ip) +2 aiv(iip)+ F= 0 (6.2) care in urma dezvoltarii operatorului “divergenta" devine: By Pry Rey B, fe & a) .0 3) Piw, Siw, Sew, Fe a "a a & Primii patra termeni reprezint& variafia densitafii in timp si spatiu constatata de un observator ‘are se deplaseaz odati cu fluidul si se poate reprezenta prin derivata substantial Dp/Dr, astfel c& relatia (6.3), devine: De =P. AVH)=0 Det Pv) Pentru un fluid necompresibil (p = constant), (Dp/D+ = 0), ecuatia (6.3) se reduce la a, My Oe, a aH & Ecuatia de mai sus evidentiaz§ analitic imposibilitatea variafiei simultane in acelasi sens, sau Vw-0 {ntr-un mediu continuu incompresibil a proiectiilor vectorului vitezi pe cele trei axe de coordonate. Pentru compactitate relafiile (6.3) si respectiv particularizarile acestora se scriu in componente, sub formele: wig! Acelasi rezultat se obtine (ugg andy GFdndydayd dick se particularizeazé bilanjul total de materiale pentru volumul de control wa gayle de paralelipipedic dV = dxdydz aflat in fluidul in curgere, aga cum este el prezentat in 4 . Wy gedzdy figura 6.1; spre exemplu prin (gedaan aged faja din stinga a volumului * de control intra in intervalul = & * de timp “de" masa de fluid Figura 6.1 Volum de control pentru particularizarea (wp)dxdede, iar prin fata bilantului de materiale pentru un fluid in curgere 07opusa acestuia (fata din dreapta) iese masa de fluid (wspcbae+ PP audyae) ae Diferenja a, dintre masa de fluid intrata gi iesita prin cele doua fete opuse este deci * OOP dedydede ‘Insumand pentru toate directiile rezulta variatia acumularii de mas din volumul de control, care va fi: d= © (pdv ar = SP aya, SOP? aver -eP) dvdt (6.4) intrucét volumul de control este arbitrar rezulté c& in (6.4) se poate imparte prin "dV" si deasemenea prin "dt", astfel c& aceasti relatie se reduce la: de, Ap) , Avy) | Aw.) dr a a identica de altfel cu (6.3). (6.5), 6.2, Ecuatiile conservarii cantitatii de migeare Se porneste de asemenea de la ecuatia generala de conservare a unei proprietiti, care, pentru cazul de fafa reprezinta un mod particular de exprimare, cunoscut sub denumirea de legea a-lI-a a lui Newton pentru fluide in curgere. Conform acesteia variafia in timp a impulsului unui sistem este egal cu suma forfelor care actioneaza asupra sistemului considerat; atunci pentru un volum de control V.: a -2 ips Fy, = Lym, 66 EA, ~ Syme) 66 in acest mod ecuatia general de conservare scrisi pentru un volum de control arbitrar se identificd cu legea considerata: sta se TE [Faas [J Zo~ [I] nua + [f7aa- DA, (6.62) A v oa v A Forfele care actioneaz asupra sistemului sunt reprezentate de fortele exterioare j,, = pg si de cele de presiune j,,=-pvp=—p, astfel inca DA, = Jf eaav - | pda sau diferential: Fy, = 8 - VB 67) 198Neglijénd mecanismul turbulent fluxul 7 de cantitate de miscare va insuma numai fluxurile prin mecanism molecular si convectiv: 7 = j,+j,, = #0 —vgradT, sau, inand seama ci = wp, rezulta ci: Wip)- Wp) ‘indnd seama de cele de mai sus, dupA inlocuiri in (6.6a), aceasta devine: [soy ase If OP = ff oa - [fot = Fy, (6.8) ‘4 v sau aplicdnd Gauss - Ostrogadski: divf(si(vip)+ e+ 22) = pé-Vp (68a) Relatia se poate aplica pentru cele 3 directii x, y, z cu urmatoarele consideratii: x sitespectiv T, =w,p, T,=w,p sitespectiv ¢ Astfel, pentru directia x se poate scrie: - 3 4 FP) _ ys PD ai Pr =, -2 6.9), Iv [Ws P)+E pe J+ B= PBs (6.9), sau aranjand termenii: v(m p) 4, prvi) + Tee) (69a) 7 a D_@ relafie, care finand seama cA derivata_substanfiali. este: —~=-+wV si Dr a div typ = Seg Fe 4 Hee devine a D(pw,) a (6.90) +w,pvi=e.p-2 Det MPV = BP Relatia objinuti reprezinté ecuatia de conservare a componentei axiale "x" a momentului gi exprima variagia in timp si spatiu a cantitapii de miscare, de concentratie T,=Wep. Pentru directiile y gi z relatia de conservare are formele: (6.10) (11) 199sau in general pentru directia "i or, PUPH) pom gjp- 2 (He 5 22, a a Dt &, Dezvoltind derivata substantial si aranjand termenii, se evidentiaz§ ecuatia de continuitate: 2 (6.12) Dw, {op . b (Hy Fy a, Pw sy | 20. ovin)| =¢,p-2-| Ha Ae, Ae Dr De AV) |= BPA ae be} sO astfel cA jindnd seama de expresia tensorului cantitiqii de migcare: ry = -a +2 996, Telatia de conservare a cantitatii de migcare scris& pentru directia x, are forma: y Se £(%: my #2) (6.13) (6.14) Hy Mig 1 ® Fm 1 8 ay (6.15) a! kk, pa, a, 3 a & ‘in mecanica fluidelor ecuatiile de conservare a cantititii de migcare sunt cunoscute sub denumirea de ecuafiile Navier - Stokes. Ecuafiile Navier - Stokes sau ecuafiile de miscare a fluidului real pot fi deduse si sub forma unui bilan de moment, asa cum se arata mai jos. Pentru un corp de fluid de volum AxAyAz, ca cel din figure 6.2 se poate particulariza legea a Il-a lui Newton, conform careia: : (fuxcul de) { fluxul de { fiucul de f ‘suma fortelor moment }=4moment }— moment }+actionind m jacumulat| [intrat | |iesit [sistem pentru cazul conservarii dup directia x, y sau z. Figura 6.3 prezint& circulatia convectiva a fluxului de cantitate de migcare legat de volumul de control considerat. 108 rere’ d Swysie sy Sogwala c > Evidenta fluxurilor der W(X pesos “Auee Boy Sewware Mbt CODD Baayy + Swywn/y ARMY ABCD iB ya/y Swap ae BEDD 'Bxx/'2+ ax. Swawa/4+d2 RABE SEM ROR : ir ROC BYR! ysOH Swywa/geny z x Figura 6.2. Fluxuri moleculare de cantitate Figura 6.3 Fluxuri convective de de miscare pentru curgerea pe direcfia x cantitate de migcare pentru curgerea pe directia x Momentul intr in elemental de volum AV = AxAyAz prin mecanism molecular $i convectiv. Astfel: furl intrat - ‘flux iesit = AyAc(— pwc g| e+ WM coe + AAV PW We rode OW eWe| e+ prin mecanism| |convectiv dpcerny sie + AeAx(pw,.W,| yay ~ PH, ‘fluxul intrat - (flux iesit ; prin mecanisn| = 2 Faalsvae~Faal)*AAY Eaylovae Foye) + ACAHC | ynay~Fyly) molecular = AVAL Dra te~P\ + PRALAYAD forta de presiune —_forta masica Ape) a {Suma fortetor \actionind in sistem {Jus acumulat} = AxAyce 1aFacnd inlocuirile in relatia general& si apoi imparjind prin AxAyAz simultan cu introducerea cerintei ca: Ax, Ay si Az si fie mici, se obfine: (a e Lom {Zonns2 overdone) (ZrurbrnrZee) a DET Gay Ph awe + Pye Ya Plas JA ta tam ta 6.2.1. Forme particulare ale ecuagillor de conservare a impusulut in afara formelor particulare determinate de geometria sistemului de curgere, sunt intalnite gi particularizarile de mai jos: 4a) Fluid necompresibil: p= const; = 0, rezulta ast (6.16) (6.17), cunoscute sub numele de ecuafiile lui Euler pentru fluide ideale. 6) Fluide in repaus. Componentele vitezei sunt nule; rezults astfel: g, ~ 2 = Ocunoscutt de pa, la statica fluidetor cu numele de ecuafia lui Euler pentru fluide in repaus. @) Fluxul total de cantitate de miscare. Relatia (6.16) poate fi restrans& in scriere, astfel incét aceasta sa devind: ' 2 aoe) qm +4, +(,p)™, ) (6.18) unde dac& se noteazA paranteza cu simbolul rj, ,, = p5y +t, +(,p)w, , aceasta ia forma: Aon) 8 Set 6.19) ee” (6.19) Cu referire fa fluxul total de cantitate de migcare (flux convectiv si molecular), se dau a, &, } &, arizaril = =f ee = = ante particul le: my. =(W.p)W, 3 +?F Te =(W,p)W, - 29 a 1m”6.3. Ecuatia energiei mecanice (cinetice) Se scrie relatia (6.12) sub forma ra Mond ale pw, 1= 28, 23 , in care operand un produs scalar cu viteza wi, se obtine: a(t a(t (ont, |= (6.20) Ordondnd termenii, sub form vectorialé si renunténd la particularizarea "i" cu sensul ci w este Viteza hidrodinamica local, relatia de mai sus se mai scrie ca: 2 ~) Rearanjénd (6.202) pentru a evidenjia mai clar participarea fiecdrui termen in variatia energiei (03 pw, + woe (Vp) (19) (6.20a) crtie (2(2%)), sean or , a A 1 pw? | = ~(04 pw*iv+ tpg ~ (Vpw)~ (-p¥i8)- (WLW) - (VR) (6.21) a\2 2 “aC O2F ¥ {in care termenii marcati cu "x, xx, xxx" indica transformarea ireversibil& a energiei cinetice dupa cum urmeazi: (-r'VW) araté transformarea ireversibild a energiei in c&ldura (disisparea energiei), [rw] prezinté posibilitatea incalzirii datoritd vascozitatii (disipare vascoasa); (pV) arata posibilitatea provocdrii incalzirii sau rdcirii fluidului aflat in curgere. Ceilalti termeni sunt specifici cdmpului de energie a fluidului ideal; acest aspect a fost discutat intr-o alta forma in cadrul anexei capitolului 3 a lucrarii 6.4, Ecuatia Bernoulli Ecuajia Bernoulii reprezinti bilanjul energiilor ce intervin la curgerea fluidului; 0 deducere a sa, prin particularizarea ecuatiei de conservare, a fost prezentata in capitolul 3. Aici se considera un mod foarte simplu pentru objinerea acestei relajii. Astfel, cu referire la figura 6.4 se considera bilanjul stafionar al energiilor ce intervin in procesul de curgere. 133)Considerafiile care se fac pentru w stabilirea relayiilor, sunt Calduré urmatoarete: ‘remem ~ fluidul care curge in sistemul Energie pompore considerat este uniform in . c W Erenergie de proprietifi, iar viteza acestaia este = {pegare im invarianta in timp, ~ proprietajile Muidului in orice punct al sistemului sunt constante plan de veferinta in timp, ~ fluxul de mas in sistem este constant Ja intrarea si iegirea din igura 6.4 Schema energeticd a unui proces de curgere acesta, ~ aportul de energie termic& si de energie de pompare in sistem sunt constante in timp. in aceste conditii de regim stationar ecuatia de bilant de energii pentru unitatea de mast suma energiilor iesite din Sistem), de fluid in forma cea mai generala (suma energiilor intrate = se serie ca fiind: 1 BZ, Za) s (mt = 3 )+ (ay ~ ty) +(P.%) ~ P2¥2)+Q+W = 0 (6.22) ‘unde indicele | se refera la energii intrate, iar indicele 2 la energii iesite din sistem. Tinnd cont de relatia ce leaga energia interna si entalpia (h = u + pv), relafia (6.22) se mai scrie in. forma echivalenta: e(y~Z) 4360) W(t hy) +04 = 0 (623) De asemenea findnd cont c& variagia energiei interme impreun cu energia termict transmis i cu energia consumat& pentru invingerea frectrilor in sistem, la care se adaugh variatia de energie cauzati de modificarea volumului specific, reprezint& energia de presiune produs& de fluidul in curgere (6.24); atunci ecuatia lui Bernoulli mai poate fi scris& si in forma (6.25): (6.24) 1341 2 8(2,~Za)+5 (1 ~ wi) | vdp +7 (6.25) 1 Ecuatia lui Bernoulli are importante aplicatii la curgerea fluidelor, o parte din acestea rezultind pe parcursul tratirii unor echipamente ce intervin la transferul momentului (pompe, compresoare, ventilatoare), iar unele cazuri fiind prezentate in continuare. Curgerea izoterma a lichidelor. Aceasti curgere este caracterizati prin faptul c& temperatura fluidului in curgere este in orice punct si in orice moment aceiasi. Acest fapt face ca 3 volumul specific al luidului ce curge s& raména constant, deci: f vdp = v(p, ~ p, +o,-p) 1 Pp Cu observatia de mai sus, ecuatia (6.25) devine: 5 1 1 8(2,~22) +50) Wh) + 2 (2) Pa) +E (6.26) Eouatia (6.26) descrie bilantul energetic la curgerea izoterms si ea este mult utilizati in probleme de calcul a consumului de energie la pomparea lichidelor. Curgerea prin canale. Curgerea prin canale este intdlnita numai in cazul lichidelor. in Principiu, un canal reprezinta o conducta de sectiune oarecare prin care curgerea lichidului are loc fri umplerea sectiunii, sub forja motoare de energie potenfiala cauzata de inclinarea cu un anumit unghi a canalului. Curgerea lichidului poate avea loc prin canal inchis sau prin canal deschis. Cazurile de curgere prin canale sunt frecvent intilnite la proiectarea sistemelor de irigafii si mai putin in industria chimica. Cu referire la figura 65 - scriind ‘ecuafia Bernoulli pentru curgerea de la w (1) la (2), se obfine: gAZ-F =0 (627) sau; gliga-F =0 (628) sau: AZ=—=f (6.29), g unde f are dimensiunea unei Iungimi, purtind denumirea de lungime de frecare. Figura 6.5 Curgere prin canale 8oy De regula, canalele se construiesc cu pante nu mai mari de 3 - 5°, Determinarea pant canalului se face cu relafia (6.29), dupa exprimarea Iungimii de frecare corespunzatoare canalului considerat si care este dependenté de debitul vehiculat prin energia specificd de frecare ®). Golirea unui vas. Curgerea la golirea unui vas, este intélniti destul de frecvent in industria chimicd, fiind specific numai lichidelor. In cazul golirii unui lichid, considerand un sistem ca cel din figura 6.6. si scriind ecuatia lui Bernoulli pentru acest caz, se objine: 12 a2 -swi-F=0 (6.30) in cazul neglijarii frectrii la curgere se ajunge la relatia lui Toricelli, care spune c& viteza de curgere a lichidului din vas este proportional’ cu inalfimea coloanei de lichid Ja puterea 1/2: 282 631) in (6.31) ¢ reprezinta o constant subunitari ce ia valori intre (0,5 - 1) Alte forme pentru exprimarea vitezei la golire pot fi deduse consi 1d vasul inchis, Figura 6.6 Golirea lichidului dintr-un vas 6.5, Ecuatii criteriale pentru curgerea fluidelor discutie ampla, insofité si de exemple, asupra rezolvarii ecuatiilor de conservare a cantitatii de miscare este prezentat& in capitolul 8. Aspecte ale rezolvarii curgerii turbulente sunt prezentate in capitolul 9, Fari a avea informatiile la care se face trimitere mai sus, dar analizéind, fie si numai la prima vedere ecuafiile stabilite (ecuatia de continuitate, ecuatiile Navier - Stokes), se poate concluziona c& a) procesul de curgere este un proces foarte complex; b) integrarea ecuafiilor de curgere este de cele mai multe ori complicata 51 nu intotdeauna posibila; c) totodaid curgerea fluidelor are loc concomitent prin mecanism molecular, convectiv si turbulent, intre care nu se poate face 0 delimitare neta si cand ecuatiile stabilite nu mai sunt total valabile. in astfel de situafii caracterizarea proceselor se poate face prin ecuatii criteriale. 16Pentru a infelege nofiunea de ecuatie criteriala, se consider’ un proces care decurge concomitent prin mai multe mecanisme, aga cum este si cazul curgerii fluidelor. Fiecare mecanism al procesului poate fi descris printr-o anumita combinatie a unui numar de variabile (de regula masurabile) ale procesului Se considera, spre exemplu, un proces in care trei mecanisme A, B si C pot fi propuse prin examinare vizualA, experient sau intuitie (exemplu A - mecanism de transfer molecular, B - mecanism de transfer convectiv, C - mecanism de transfer turbulent) Mecanismele A, B si C sunt reprezentate de variabile, cum ar fi W.p,¥-,Dir.l(W~ vitezi medie, vr - difuzivitate moleculard, Dyr - difuzivitate turbulent, | - lungimea specifica, spre exemplu diametrul conductei), in asa fel aranjate in grupuri, astfel ca dimensiunea mecansimului A, B si C s& fie aceiagi, Astfel, rapoartele de mecanisme (A/B); (B/C) si (A/C) sunt adimensionale. Relatia empirica intre A, B si C poate fi scrisa in cazul general ca o serie exponentiala de termeni in forma: A= RBECE RBI C84, AR BE CE + (632) unde: k, k'- constante adimensionale, b, b,c, c'- exponenti adimensionali In ecuatia (6.32), mecanismul A este descris in mod complet in termeni de mecanisme B siC. Termeni ecuatiei (6.32) sunt similari diferind numai prin valorile numerice ale constantelor siexponentilor. Cu aceasta ecuatie, numai primul termen trebuie s& fie examinat pentru forma sa si concluziile trase din acest termen pot fi aplicate tuturor termenilor. Baza matematici a relatiei (6.32) consti in faptul c& functia f(A,B,C) descriind procesul poate fi pus in forma A = (B,C) functia g(B,C) find dezvoltata in serie. Primul termen al relafiei (6.32) este: Aa KB! (6.33) impartind prin B, se obine: , (A)erBc a B. B (6.34) Tesmenul din stinga (A/B) este adimensional si k este definit adimensional, astfel c& rezulté ci B°'C® trebuie s& fie adimensional, adic& (1-b) = c. Ecuatia (6.34), tinand cont de observatia ficutd, se scrie: Wwalg ws Seria completa definita prin relatia (6.32), poate fi scrist: a9 Rapoartele A/B si C/B formeaza criterii, numite criterii de similitudine, iar relatia (6.36) (6.36) descrie forma generali a unei ecuajii criteriale. Pentru cazul investigat, jindnd cont cf mecanismele A,B,C se pot reprezenta prin variabile, cum ar fi W,p,D;,Dj-,! rezultd c& AB § C/B reprezint’ niste grupuri adimensionale, ce contin variabilele de mai sus. Notand prin x grupul A/B si prin 72 grupul C/B, ecuatia (6.36) se mai scrie: my shag tk ns (637) sau: f(,,7,)=0 (6.38) Una din metodele de obtinere a criteriilor de similitudine 0 constituie metoda analizei dimensionale care are la baz teorema x (Vaschy, 1892 "Sur les lois de similitude en physique’, Annales Telegraphiques, Ill, nr. 11, 1892). Conform teoremei x daca intre cele m marimi fizice existl o relatie de forma (6,39) care subzist4 independenta de unitafile de masur& alese arbitrar, aceastii relatie poate fi scrisé in cel mult m-n parametri, adic& in forma (6.40), unde m1, m2, Foe sunt functii monom de A, B,C... P F(A,B,C,...,P..)=0 (6.39) mm marimi fizice Py Amn) =O (6.40) in cele de mai sus, n reprezint& numarul de marimi fundamentale care intervin in definirea celor m marimi fizice. Teorema x a fost enunfati mai precis de Buckingham in 1914 in forma urmatoare: daci o relafie este omogen’ dimensional atunci ea poate fi redus& la o relatie intre o serie complet de produse fard dimensiuni, Teorema n este demonstrabili matematic, dar acest lucru nu formeaz obiectul prezentei abordari. Modul de aplicare al analizei dimensionale in determinarea criteriilor de similitudine ce intervin intr-un proces rezulta din urmatorul algoritm: 1. - Se stabilese variabilele care determina procesul, variabile ce pot fi observabile sau intuite (m), 18Pentru fluidelor printr-o conduct, figura 6.7 prezinta variabilele procesului dimensionale tabelul 6.1 Expresiile lor 2. - Se scriu formulele dimensionale ale variabilelor ce determina procesul, stabilindu-se numdrul total de marimi fundamentale ce intervin in proces (n), 3, - Se alege un mumar de n variabile ale procesului care se combina cu una din celelalte (m - n) variabile ale procesului, pentru a se genera m - n grupuri, 4, - Pentru fiecare grup stabilit se pune conditia de adimensionalitate, conditie care va transforma grupul in criteriu de similitudine, 5. - Ecuafia criteriala care descrie procesul va avea forma (7) % ... Mn) = 0. intr-un numar foarte mare de cazuri forma functiei 9(m 7 ... Tn) este cea a unui produs, adic& x, = kn,°n,". Determinarea constantei k si a exponentilor a, se face pe baza cercetarilor experimentale, utilizand metoda algebricd sau grafic’. cazul —_curgerii rezulti din Figura 6.7 Variabilele procesului de curgere Tabelul 6.1 Variabilele procesului de curgere. Dimensiunile lor a ° n ap 8 Variabitt 7 Dimensivne | | M. o 6 H i 7 o L 1 1 5 =I 2 r T =I © 0 = 2 2 Din tabelul 6.1 se observa ci m = 6, n = 3, deci procesul de curgere va fi caracterizat de un numar de 3 criterii de similitudine, Alegdnd ca variabile w, d, p grupurile ce pot construi, vor fi: wdpn; wdpAp/l, wdpg. 139in cele ce urmeazi se considera pentru viteza medie de curgere #simbolul w. Fiecare grup va genera un criteriu de similitudine. Astfel: a, = wid? p' 1? (6.41) si deoarece grupul ™ este adimensional, rerulté ck (LT"')* (L)* (ML? Y (ML"T"')* = M°L°T®, cea ce conduce la sistemul de ecuatii ‘a+ p-3y-5=0 -a -5=0 (6.42) y+8=0 Rezolvand dupa 8, se objine: y= - 8, a= - 8, y= ~8, coea ce face ca forma grupului x; s& fie “s n -(*2) = Re (6.43) ” Cel de-al doilea grup de variabile genereaza criteriul ny, =w" ator(®) (6.44) Pundnd conditia de adimensionalitate, rezulta c&: (Z7~')* (L)* (ML® )" (ML? 1*)* = M°L°T® ceea ce conduce la sistemul de ecuatii a's B-37'-25 = 0 -a' -28'=0 (6.45) tl y8=0 Rezolvand dupa 8, se obfine: y' = - 8', a' = - 28, B= 8, cea ce conduce fa urmatoarea forma a grupului ny m -(% d | =(Eu dye (6.46) t Deoarece criteriul x este inmulfit cu o constant (d/l), ce caracterizeazA geometria conductei, si deoarece imparfirea cu o constant nu afecteaza criteriul, se poate utiliza pentru m relajia ‘ x, -( ) = Bue (647) wp Cel de-al treilea grup de variabile genereaz& criteriul: maw dP are” (6.48) 140Pundnd conditia de adimensionalitate, rezultd c&: (LT )* (L)” (ML*)" (LT? )* = M°L°T® ceea ce conduce la sistemul de ecuatii [a"+f"-3y"+ S*= -a" 26" Yr Rezolvand dupa 8", se obtine: 7" grupulti ny : n=(S) =r 650) . Din cele calculate rezultd c& procesul de curgere prin conducte, sau in general procesul de . . wdy curgere, este caracterizat de trei grupuri adimensionale: grupul “2? ~ cunoscut si sub denumirea 1 Ap de criteriul sau numarul lui Reynolds; grupul 2 - cunoscut si sub denumirea de criteriul sau pw numérul lui Euler pentru curgerea fluidelor, gruput £4. . cunoscut si sub denumirea de criteriul w sau numarul lui Froude pentru curgerea fluidetor. Tindnd cont de relagia (6.40), rezultd cf relatia criteriala care descrie procesul de curgere, va fi (Eu, Re,FrS) =0 (651) sau in forma aproximativ echivalent& ecuatiei (6.51) Fu oRe™ Fr" (6.52) Tindnd cont de enuntul teoremei 2, data de Buckingham, rezultd c& se pot obtine criteriile de similitudine din orice ecuatie ce descrie procesul de curgere, ecuatie care trebuie astfel aranjata incat fiecare termen al su s& fie adimensional. Se consider in acest sens ecuajia lui Bemoulli scrist pentru curgerea fluidelor necompresibile in care cei patru termeni definesc energiile potential, dinamic& (de inertie), de presiune, respectiv de frecare: 12 yaya t a4 -Z)+ 50m Twa. P2)-F=0 (6.53) Deoarece raportul a dou energii este adimensional, rezultd urmatoarele criteri 141Energie potentiala__ g2 _ 654) Energie dinamica (cinetica) w* Se observ ci numarul Jui Froude descrie in caz general raportul dintre forjele de gravitatie gi forfele de inertie ce actioneazd asupra corpului fluid in miscare. Criteriul lui Froude este considerat in procesele de curgere in care forfele de gravitatie au importanfa deosebitd. in cazurile de curgere forjat4 (curgere sub actiune mecanic3 exterioari), criteriul lui Froude este neimportant. Revenind acum la numarul lui Froude, se poate considera definirea sa ca fiind: Forta de gravitatie __g Forta de inertie (6.55) we 7 Tr Considerdnd raportul dintre energia de presiune si energia cinetic& din ecuatia lui Bernoulli, se objine criteriul lui Euler: Ap Energie de presiune __p_ Energie cinetica we my ky (6.56) pw Se observa cA numarul lui Euler, reprezint& raportul dintre fortele cauzate de diferentele de presiune si forfele de inertie ce actioneaz& asupra corpului fluid de masa unitara: Fortele rezultate din diferenta de presiune _ a _ 4? _ py, (651) Forte de inertie w? pw? 1 Criteriul lui Euler este important in procesul de curgere al fluidelor, deoarece in toate cazurile, forfele de presiune si fortele de inertie ce actioneazA asupra corpului fluid sum importante. Considerand raportul dintre energia cinetic& i energia de frecare din ecustia Iui Bernoulli, se obfine criteriul lui Reynolds: Energie cinetica ee we Energie de frecare Re (6.58) “soon 7 Criteriul lui Reynolds legand o caracteristic& de migcare w de o caracteristicd a sistemului fn care are loc curgerea | (sau d) si de 2 caracteristici ale fluidului ce curge, este un criteriu sintetic, foarte important in procesele de curgere. Asta deoarece forfele de inertie si forfele de frecare al cAror raport defineste criteriul sunt intotdeauna importante in curgerea fluidelor reale 1496.5.1. Aplicatie: Modelarea cdderti de presiune pentra curgerea printr-o conducta © conducta industriala de lungime | si diametru d trebuie si transporte un fluid care are densitatea p si vascozitatea n cu viteza w. Conducta de lungime | parcurge un anumit traseu care implic& cotiri, stabe urcari in pant& s.am.d, Din diferite motive, pierderea de presiune in conducta, necesara la dimensionarea pompei de transport, nu poate fi calculatd teoretic. Pentru a putea stabili in acest caz pierderea de presiune in conducta industriala se construieste 0 conduct experimentald asemenea cu cea industialé ca material si ca traseu care are o lungime Ij, un diametru d,, prin care curge un fluid care are densitatea p,, $i vascozitatea The: Pentru 0 vitezd We a fluidului experimental in conducta de laborator se misoara o pierdere de presiune Ap». Pe baza masuratorii de laborator se poate preciza care este pierderea de presiune in conducta industrial. Astfel, considernd relatia (6.52) in care criteriul lui Froude se considera constant, se obine: Eu=cRe" (6.59) sau dp= ere" Lvip (6.60) Relatia (6,60) reprezint& o expresie pentru pierderea de presiune in conducta industrial Pierderea de presiune pentru curgerea fluidului model in conducta de laborator va fi: dp, =cRet wip, (661) Pentru ca procesul de curgere si fie similar este necesara alegerea fluidului de experimentare, a vitezei de experimentare gi a diametrului conductei de experimentare, astfel ca: dD _ Wa nPm (6.62) 7 Om Dac& conditia (6.62) este satisfaicuta, atunci prin impartirea membru cu membru a ecuatiilor (6.60) si (6.61) si dupa explicitarea pierderii de presiune in conducta industrial se objine relatia cu care se poate calcula aceasta pierdere de presiune: 14(23) Pap, (6.63) dwn) Pm 1436.6, Calculul pierd conducte je presiune cauzatii de frecare la curgerea fluidelor prin Pierderea de presiune, dupa cum rezulta din formula (6.60), depinde de sistemul in care are loc (1/d), de caracteristicile fluidului (,n), de mecanismul de curgere prin intermediul criteriului lui Reynolds si al vitezei de curgere. Este astfel clar, c& nu poate exista o formul& cu valabilitate foarte largit care si permit calculul, motiy pentru care vor fi analizate pe rand mai multe situatii 6.6.1. Caleulul plerderii de presiune la curgerea laminara a fluidelor prin conducte circulare Pentru a stabili relatia de calcul a pierderii de presiune la curgerea laminara a fluidelor se poreste de la ecuatia general a transferului de proprietate in regim stafionar cu generare interns 4 proprietafii transferabile (3.24), care in aceste conditii se particularizeaza la; Mg A)= je WV (6.64) unde: jm ~ reprezinta fluxul molecular al proprietajii transferabile (t,, pentru cazul reprezentat in figura 6.8); A - aria de transfer,jyr - viteza de generare a proprietatii inteme; dV - element de volum (volumul unui corp fluid ca in cazul din figura (6.8); Conform figurii (6.8) aria de (Fay) (Fay)arde transfer de moment este A = Azdy. Pentru cele doua plane (Fa) * x gi x+dx relatiile dintre forfele de ya & yo deformare si eforturile de pony 11S Le pone deformare sunt: = A oH (yA), = (Fade (6.65) Z| lon yey NP Fay) yay (yA) note = (Fy Jase (6-66) % de Pe fejele cubului definite prin 4) divectie de curgere planele y si y + dy actioncaza Figura 6.8 Generare interndé a momentului 144forfele Fy pentru care, findnd cont de presiuni, se pot scrie relatiile de mai jos: (Py), =(pdxdz), (6.67) (Fry Jyeay = (PARA) ay (6.68) Relatiile (6.67) si (6.68) astfel scrise, sunt bazate pe faptul c&, intr-un fluid, presiunea se exercit& in toate directiile si in toate punctele. Bilanful celor patru forte ce actioneazA asupra elementului de fluid, conduce la relatia: Pay de + Fry )y ~ Pay Dede — Far Iyoay = 9 (6.69) Substituind relatiile (6.65), (6.66), (6.67), (6.68) in relatia (6.69), se obtine: (pA) ~ (Fy A) eva + (pdxdz), - (pdeAz),, 4, = 0 (6.70) Eouatia (6.70) reprezinta insd o ecuajie cu doua diferentiale, care se vad clar din scrierea: d(t,,4)=—d(pdedz) 6.71) ‘ , . . dp __ Dack in relata (6.71) se aplicd un artificiu, se objine: d(r,,A)=~ iP deacdy= —ZEaV , de y unde rezulta: d(r,,4)=~"Pav (672) ay Comparand relajia (6.72) cu relafia (6.64) se observa c& viteza de generare internd a momentului este chiar scdderea presiunii raportata la lungimea de curgere (j,; = 2) y in aplicafiile ingineresti ale transferului de moment, cum este cazul curgerii prin conducte, gradientul de presiune se menfine cu ajutorul pompelor sau compresoarelor. Scéderea Presiunii fluidelor reprezinti o pierdere a energiei mecanice a acestuia, energie care este consumata prin frecare sau se transforma in c&ldurd. Relatia (6.72) este valabild numai dac& fluidul este necompresibil, deci densitatea si viteza acestuia sunt independente de presiune. Pentru fluide compresibile relatia (6.72) se va utiliza in forma: d¢e,A\=- Lav | (6.73) 1486.6.2. Curgeri laminare ale fluidelor necompresibile prin conducte circulare Pentru —_—_reprezentarea curgerii din figura 69, finind cont de faptul c& transferul molecular al cantitafii de migcare are cy Joc radial, rezulta: (6.74) * Figura 6.9 Curgerea laminaré a fluidelor necompresibile; profilul de viteze (a) $i de tensiune (b) Inlocuind relatiile (6.74) in relatia (6.72), se obfine forma diferential& a ecuajiei de transfer de moment de miscare cu generare intern a momentului: d2mIn a) ~ Pamir (6.75) pentru care condifiile Ja limita sunt. = 0 (viteza fluidului este maxima in centrul conductei) 0 (viteza fluidului este nula la perete) Integrind 0 dati ecuatia (6.75), se obtine: 2arln. Pa +, (6.76) ar Punand prima condifie Ja limita, rezult& C, = 0, astfel c& ecuatia (6.76) devine (677)Relatia (6.77) araté c& gradientul vitezei variazA linear cu distanja radiala, ceea ce conduce mai departe, jindnd cont de definitia efortului unitar de deformare, la afirmatia ca si efortul de deformare variazA linear cu distanja radiala (vezi figura 6.9b). Integrand inc& o dati, fird limite definite, ecuatia (6.77), se obfine: ar +c (6.78) Pundnd condifia la limit w= 0 lar=ry, rezulta C, = a 1, fapt care face ca relatia (6.78) s& se serie sub forma: 2 Wy #)-(5) (6.79) i Relatia (6.79) araté cA distributia radial& a vitezelor de curgere pentru curgerea laminara prin conducte este parabolic, asa cum a fost ea schitata in figura 6.9, Din punct de vedere al determinarii pierderii de presiune, este mult mai usor a lucra cu viteza medie (6.80): 2 gl 1 4 (3 pre =W=—(fw,d4=—[-—2|1-|+] fawar= : ween lp wl | aa (6.80) dA =2nrdr Din (6.80) rezult& imediat: p= S020 6a Relafia (6.81), cunoscuta sub denumirea de relatia Iui Poiseuille sau legea lui Poiseuille, exprima piederea de presiune la curgerea laminara a fluidelor necompresibile in conducte. Pentru fluidele nenewtoniene sau fluidele compresibile se va utiliza relatia (6.72) in care, inainte de integrare, se vor face toate inlocuirile dependente ( ex. 7) = fldw/dr)). Paragraful 8.14 prezint& acest caz pentru fluide ce ascult& de modelul Ostwald de Ville. in relatia (6.82) se intalneste uneori semnul minus care are drept scop s& indice sciderea presiunii; intotdeauana diferenja de presiune trebuie ins& infeleasd ca o marime pozitiva. 1476.6.3. Cazul curgerii turbulente a fluidelor necompresibile prin conducte circulare; Modelul fizic al membranei deformabile Pentru a stabili ecuatia general a pierderii de presiune la curgerea turbulent, este necesari considerarea echilibrului forfelor ce actioneazi asupra unui element de fluid, aseménitor celui din figura 6.10. Bilanjul forfelor pentru cazul din ae ws figura 6.10, conduce la relatia mw 1 dl XZ Integrind, pentru toati lungimea 1 a conductei, se obtine: 1 Prdp P dp=2e4 = (6.83) Tinind cont de constanta fluxului de Figura 6.10 Curgerea flurdelor necompreibile tf Schema bilanjului de forte moment, —2-=—? | adicd prin nel awl unitatea de suprafata trece aceiagi cantitate de miscare, relafia (6.83) devine: Lata 4 (6.84), Ap = 2, i unde top Ceprezinté efortul de deformare (sau fluxul de moment), ce actioneaz& (se transmite) asupra peretelui Dacé in relafia (6.84) se face un artifici (inmultire cu $i imparfire cu 2 obtine relatia (6.85) care reprezint&: ecuafia pierderii de presiune la curgerea turbulenti a fluidelor necompresibile prin conducte circulare. Ecuafia (6.85) mai este cunoscutf si sub denumirea de ecuafia Iui Fanning: (6.88) in ecuatia Fanning A - poarti denumirea de factor de frecare si este adimensional. 14zPentru a infelege sensul fizic al factorului de frecare { este necesar a examina un model al curgerii turbulente in baza cdruia s& se poatA stabili unele relatii care s& justifice denumirea adoptaté pentru A. Printre modelele fizice de curgere unul din cele mai folosite este modell membranei deformable. S-a stabilit c& in curgerea laminar fluidul se migc& in direcfia curgerii, neavand componente de viteze in alte direcfii. Deformarea corpului fluid are loc perpendicular pe curgere inacord cu relajia r,, Astfel, curgerea linear si deformarea sunt corelate in aga fel c& deformarea mentine curgerea linear, iar curgerea linear produce (genereazi) deformarea (sistem cu generare interna), Pentru cazul curgerii laminare prin conducte, conducta poate fi considerata ca find inféguratd la interior de un numar infinit de membrane concentrice tubulare deformabile, fiecare membrana tinzind s& paistreze curgerea fair micile valuri formate intre membrane. ‘Taria (rezistenja) membranelor (sau-efortul in fluid) creste linear de la zero in centru la valoarea maxima la perete. Daca are loc formarea unei turbulenfe, atunci o foarte mica porjiune din fluid va fi subiectul unei forte care tinde sé aiba o componenta de viteza in alta ditectie decat direcjia curgerii. Opunandu-se acestei forte, membrana tinde si pastreze curgerea in aceiasi maniera. Daci energia cinetic’ a elementului de fluid ce actioneazd perpendicular asupra membranei deformabile este mare, atunci la 0 anumiti valoare a energiei, membrana este strpunsa formandu-se o turbulent. in acest model, regiunea de rezistent& zero se afla in centrul tubului, unde dup& cum s-a aritat anterior se afla si regiunea de turbulenfa maxima. Astfel, dac& se formeazi o turbulenf& aceasta va patrunde pnd intr-o anumita regiune unde rezistenla membranei nu va fi depiigiti de energia cinetic’ a turbulenfei. Regiunea de cea mai mare rezistent& se aflA in apropierea peretelui, deci nici o turbulenta nu poate s& ating peretele. Aceast& ipotez este in foarte mare masurd in concordanfi cu observatiile faicute asupra proceselor de curgere. La perete deformarea membranei este preluatd de perete, deoarece acesta find tare nici o turbuleng& nu-l poate strabate. Acest lucru obligé fluidul s& formeze in apropierea peretelui un strat laminar, in care nu au loc act'vitiji turbulente. De asemenea, aceasti ipoteza corespunde perfect cu observatiile de curgere. 149in acest sens relatia (6.84), poate fi pus si in forma: Ato, = a ee (6.86), unde egalitatea din dreapta este valabild numai pentru cazul unei curgeri laminare gi ea arata legitura Top = AP Modelul membranei deformabile considera cA turbulenja are o directie perpendiculara pe directia curgerii si o energie cinetica suficient de mare pentru a perfora membrana. Curgerea avand loc prin dou’ mecanisme, laminar si turbulent, conform celor aratate la paragraful 6.5, este posibil de a lega prin intermediul unor variabile ale procesului, energia cinetic& a turbulenfelor in asa fel incat aceasta si se exprime in termenii celuilalt mecanism (mecanismului laminar). Se reaminteste c& energia cineticd a unei particule de masi m ce se migca pe o directie cu viteza w este mw?/2. La fluide este mai convenabil a utiliza densitatea in locul masei, astfel c& energia cinetict pe unitatea de volum pentru un volum elementar dV este: d (pw’/2). Daca diferentiala de energie cinetic& se integreazA pentru toate pozitiile de curgere, energia cineticd pe unitatea de volum a fluidului va fi; Energie cinetica _ pw” ee 2 (6.87) © descriere completa a turbulenei ar include o serie de relafii prin care st se poatt injelege intensitatea si directia fiectrei turbulenje din sistem. Pan in prezent o descriere matematic’ completa a turbulenfelor (curgerii turbulente) nu exist, asa cum se arat& de altfel si in cadrul paragrafului 9.5.1 Deoarece activitatea turbulent nu poate fi particularizata in mod individual, se utilizeazs caracterizarea global a acesteia prin energia cinetic& a tuturor turbulenfelor din sistem, care evident poate fi asumati ca fiind proportional cu energia cinetic& a fluidului reprezentat& prin Aceast considerare corespunde observatiilor practice (exemplu: la viteze medii mari de curgere prin conducte, curgerea este preponderent turbulent) si constituie 0 descriere matematicd suficient’ a mecansimului de turbulent, pentru ca acesta s& poati fi convertit in termeni de mecanism laminar. in cele ce urmeazi se consider’ mecanismul de curgere laminara descris prin ecuatia (6.84) in ce priveste legatura efort de deformare - cidere de presiune - vitez&. 180La 0 usoara crestere a vitezei in sistem o s& apart participarea la transfer si a mecanismului turbulent. Dar mecanismul turbulent este caracterizat prin termenul de energie cinetic’ medie pw? |2 care are aceiasi dimensiune ca termenii ecuatiei (6.85), ‘impartind fiecare membru al ecuatiei (6.85) prin piv? / 2, se obfine: Bop |_| 2dpd] _ gal 7 . anectee | es Fiecare termen al relafiei (6.88) este un raport adimensional al celor doud mecanisme de curgere. Astfel: de [=z] _ [24] Cantitatea totala de moment transferat z = pw pw'l | Cantitatea de moment transferata prin mecanism turbulent Din relafia (6.88) se observa cA pentru regim laminar 4 = 64/Re. Din relafia (6.88) mai rezultd semnificatia fizic& a numarului lui Reynolds pe = Lamtitatea de moment transferata prin mecanism turbulent ze = Lamitatea de moment transferata prin mecanism turbulent Cantitatea de moment transferata prin mecanism molecular Revenind la relafia lui Fanning, conform celor prezentate, se poate afirma c& A= $(Re)=cRe” (6.89) unde pentru: m =-1, se descrie transferul cantittii de migcare prin mecansim molecular; m € (0,1)- se descrie transferul cantitatii de miscare prin mecansim turbulent. Finand cont de (6.89), relatia lui Fanning, reprezint& chiar relajia (6.60) dedusa pe considerente de analiz& dimensionala. Pe baza unui numar mare de rezultate experimentale, uti id un numéar foarte mare de conducte precum si un numér apreciabil de fluide, dependenta 4 = cRe™ a fost reprezentata grafic Figura 6.11 reprezint& diagrama 2 - Re, jinand cont de rugozitatea relativa a peretilor conductelor. Reprezentarea este ficutd in coordonate logaritmice pe baza dependentei indicate de relatia (6.89) Este important de notat c& datele experimentale pentru aceiasi conduct, genereazi doua curbe distincte, separate intre ele printr-o zona de discontinuitate in domeniul Re ¢[2100, 3500} 1stCal 009 008 Zend Ud oor fattest 296 004 Ht 003 “es + 0.02 oots t oot 0.040 2008, 009 0006 4 0.004 ots EF + | 002 092 o004 0008 ots /— 0.9006 ~ 0.0004 ee 20002 = t 09004 Condhcty Het kde! t 9.00005. it T 4 : }0,00004 A 23 456784 234 Serves 2 3456784 2 3 456784 2 3456784 tooo 40.000 100.000 4.000000 fo020000 _469,000.000 [Re] Figura 6.11. Diagrama A- Re ‘oust $i colab., Principles of Unit Operations, Ed. John Wiley, New York, 1966) 152Curba din domeniul Re < 2190, reprezint& 0 dreaptt, a c&rei ecuafie este 2 = 64/Re, relajie care a fost stabilitd anterior, fiind corespunzaitoare frecarii la curgerea laminar Conform modelului membranei deformabile in aceast& regiune turbulenjele incipiente care se formeazi nu au suficientA energie pentru a strpunge membrana La valori mai mari de 3500 ale numirului lui Reynolds, se poate considera regim de curgere turbulent. Din graficul prezentat in figura 6.11 se observa c& valoarea coeficientului de frecare A creste cu cresterea rugozitafii relative a conductelor, numai in regim turbulent, Acest Iucru se datoreste faptului c& la curgeree laminara stratul limita ce se formeazi la peretii conductei, acoperd complet rugozitatea, curgerea nefiind afectati de aceste rugozitaji, La turbulenfe mari stratul limit’ nu mai acoperd complet rugozitatea, ceea ce face ca acestea si opund o frecare mai mare curgerii; domeniul grafic in care 1. depinde doar de e/d este cunoscut ca fiind domeniul curgerii patratice. Daed se scrie ecuafia lui Bernoulli pentru curgerea printr-o conducta orizontala, se obtine relatia (6.90), care exprima energia consumata prin frecare in acest caz. Mp2 0deunde: F-% Pe Pp {In afara de dependenfa grafic A - Re, au fost ficute corelari de a exprima dependenja (6.90) printr-o expresie matematic. Dintre relajiile propuse in acest sens, mai utilizate sunt cele propuse de Blasius, respectiv Generaux, pentru conducte cu pereji netezi: 0,3164 oo (692) 6.6.4. Cazul curgerli fluidelor necompresibile prin conducte cu sectiuni necirculare Pentru calculul pierderii de presiune, in acest caz se poate utiliza relatia (6.72) * 6.82) [dp=2r, & tru Me pA) » pentru curgerea laminara, respectiv (6.82) lap = 24,1, pent cargerea turbulent, care va fi integrata in conditiile impuse de noua geometrie a sistemului de 153,curgere. © astfel de rezolvare a problemei este destul de complicata, mai ales din cauza conditiilor impuse de geometria sistemului. Pentru calcularea rapida a pierderii de presiune, la curgerea prin sectiuni necirculare se utilizeazé aceleasi relatii ca la conductele circulare, cu observaia cA in aceste relafii diametrul conductei se inlocuieste prin diametrul echivalent al secfiunii necirculare de curgere, Diametrul echivalent al unei secfiuni reprezint& diametrul unei sectiuni circulare, care are aceiagi arie cu secfiunea data, Formula de calcul a diametrului echivalent, este: (6.93) unde: A - reprezinté aria sectiunii de curgere; P - reprezinta perimetrul udat de fluidul care curge Tabelul 6.2. prezinté cdteva diametre echivalente pentru unele sectiuni de curgere intdlnite in aplicatiile practice. Deci pentru calculul pierderi de presiune belt! 6.2 Diametre echialente pentru diferite sectiuni de curgere prin sectiuni Diametrul echivalent necitculare, se procedeazi conform 2 fa a urmatorului algoritm: se calculeazs " ‘ Fu " a Aer) “a+b diametrul echivalent de curgere, , . ab ~ se calculeaza viteza ” te ra de curgere pe baza debitului de curgere, - in functie de Z(pt-d?) | ova) Da . 4 conditiile concrete de curgere se | > G 2) determina valoarea BO Bor ae D?~nd? 4 2 (p - nd’ nD+and Dinnd" em h a! ) " D+nd 184numérului lui Reynolds, - se determina pe baza numarului Reynolds, valoarea coeficientului de frecare, + se corecteazt, daca este cazul, valoarea coeficientului de frecare (vezi mai departe, curgerea neizoterma), -se determina pierderea de presiune cu relatia Fanning. 6.6.5. Cazul curgerii fluidelor compresibile Calculul pierderii de presiune pentru curgerea fluidelor compresibile este mai complicata din cauza variafiei volumului specific al fluidului cu schimbarea presiunii in acest caz al curgerii fluidelor compresibile, pierderea de presiune se determina prin dezvoltarea unor relatii specifice ce au la baz4 ecuatia lui Bernoulli. Aceasta se aplicd pentru curgerea fluidului compresibil printr-o conduct& orizontalA, pe o lungime infinit mica dl, cand se objine dw?) aw? yh 9 6.94), + vép+ a2 : (( ), 2 unde prin termenul at > se reprezinta frecarea fluidului compresibil prin conduct. Semnu! "8" defineste diferentiala si este folosit asa pentru a fi diferenfiat de "d” care este diametrul conductei. Deoarece viteza gazului este variabil8, aceasta va fi inlocuit prin considerarea debitului masic: 6.95 pt A (6.95) unde: G,, reprezinta debitul masic; v reprezint& volumul specific al fluidului Inlocuind relafia (6.95) in relatia (6.94), se obtine: G,) Gy (&) vive vgp ra 2 (Se) w=0 (6.96) impartind fiecare termen al relafiei (6.96) cu v’ gi integrand pe toat& lungimea conductei, se ajunge la: 2 2 G, v, fap, t (¢ ) Ga) ye 4 fBsgl[Ge) = 6.97) (Ss) m2 sfPrat(S 0 (697) 158Rezolvarea ecuafiei (6.97) necesita cunoasterea dependenfei p - v, adic& trebuie cunoscut tipul transformarii pe care o sufera gazul (izoterma, adiabatic sau politropica), in general Pvt = Pvt (6.98) unde: N= I, transformare izoterma; N= cy/e,, transformare adiabatica, N =n, transformare politropica. Cazul curgerit izoterme a gazelor ideale (N = 1) Integrala din (6.97) se calculeaz& dupa cum urmeaza: 2 13 22 JO J np = BaP Pi (6.99) iY PM 2p, Inlocuind relatia (6.99) in relatia (6.97), se obtine: (2) alae, ,1(%.)" A vy, +A] 2p, da - 7 Pit Pr . Dacd se noteaza prin vq volumul specific la presiunea medie { 7+ din conducts, atunci: (6.100) (222), po (6.101) Tinand cont de relatia (6.101), relatia (6.100) devine: 1(G,)" | 0 (6.1 ai(2) jong Daca pierderea de presiune in conducta este mica, atunci p;/p; —> 1 si termenul ce contine logaritmul raportului de presiuni devine aproximativ nul, relajia (6.102) simplificdndu-se in asa fel incat pierderea de presiune a gazului se poate calcula ca pentru un fluid necompresibil aflat la presiunea medie din conducté. Dact pierderea de presiune in conduct este mare, atunci nu se ‘mai poate face consideratiile de mai sus, In acest caz, inlocuind in relafia (6.100) pe piv, prin RT, se objine relatia Go ty Po. einai ,,1(SGe) 0 (6.103) Ap, WP dA) Relatia (6.103) poate servi fie la calculul pierderii de presiune, caz in care din ecuatia respectiva se determina valoarea !ui ps, fie la calculul lungimii de conduct in care are loc 0 156anumit& pierdere de presiune, fie la calculul debitului care pentru o lungime de conduct& are loc o pierdere de presiune data. Pentru o valoare constant& a presiunii de intrare p), debitul masic transportat devine variabil daca presiunea de iesire a gazului din conduct& este variabila. Din ecuafia (6.100), daca p; “po, rezultd Gy, = 0, iar daca pp = 0, rezultd de asemenea Gy, == 0. Este deci de infeles c& pentru o anumité valoare a lui pz cuprinsé intre p; si 0, debitul de gaz transportat va fi maxim. Pentru determinarea conditiilor de maxim ale debitului, se inmulfeste ecuafia (6.100) cu &, (4) , dup& care s¢ va pune conditia de maxim Se obtin relapile: - B44) PinPi gto 6.104 mp kay apy (orp & s 5 Conditia * =0. se pune derivand relajia (6.104) ca o functie compusd (dupa Gm $i p2) om 4) 2p A oa 2 2) Xn Pll A =p 6.105 PrP (é 2pm Dom Ga) a, 109) sau Pr _ A? (Pi ~ PE) &, (6.106) Pi, Ge PM Pe (6.107) (6.108) (6.109) 187in relatia (6,109) p, reprezint& presiunea gazului la iesirea din conducta. Cazul curgerii neizoterme al gazelor ideale in general, cand un gaz este destins sau comprimat, relajia dintre presiunea p si volumul specific v poate fi reprezentati aproximativ prin relatia (6.98), 2 Considerand o transformare politropic’, N =n valoarea integralei j2 devine: v (6.110) inlocuind valoarea integralei in relatia (6.97), se obtine: mt Gay n_pil(p:)* (6 y Salt Pitt Pe) * ihe at[ Sm} 0 6 (S) = n+l, |Up/ ATA (6.111) Relatia (6.111) poate fi utilizatd la calculul pierderii de presiune la curgerea neizoterma dup’ o lege politropica a unui gaz in conditiile in care se dau: geometria conductei (1,4), debitul masic necesar a fi transportat; coeficientul de frecare in conducta. In alte conditii, relatia (6.111) mai poate fi folositd la stabilirea debitulai maxim ce poate fi transportat in cazul in care geometria sistemului de curgere precum si valoarea presiunii la intrare in feava gi ta iesirea din feava se dau. Pentru cazul in care gazul ce curge suferd o transformare aduabatic (nu schimba energie termica cu exteriorul), se poate utiliza relatia (6.111), cu specificatia c& indicele comprimérit politropice “n" se inlocuieste prin indicele comprim&rii adiabatice y= cp/cy, unde cp si cy reprezinta caildurile specifice ale gazului la presiune constantd, respectiv volum constant. 6.6.6. Cazul curgerii fluidelor necompresibile la temperaturi variabile (curgere neizoterma) © asemenea situajie de curgere este mult intalnit’ la schimbatoarele de cAldurd ‘Temperatura agentului de racire, de cele mai multe ori un fluid necompresibil (ex.: apa) care de la intrarea la iesirea din schimbator. circul& prin fevile schimbatorului se modi 188De asemenea o variatie de temperaturd a agentului de racire, pentru exemplul considerat, este observabila si dupa raza {evii schimbatorului, temperatura find mai mare la peretele fevii si mai mic& in centrul fevii (apa de racire circuld prin jevi). Odatd cu variafia temperaturii fluidului ‘in curgere, variaz& si proprietjile lui fizice, si anume: densitatea gi vascozitatea acestuia, Pentru calculul pierderii de presiune la curgerea fluidelor necompresibile se utilizeaz relajia Fanning, calculul fiind aproximativ bazat pe medierea valorii constantelor fizice dupa variajia temperaturii in lungul conductei de curgere si apoi prin corectarea rezultatului cu factori ce fin cont de variatia radialA a temperaturii. Schema logicd de calcul a pierderii de presiune pentru acest caz este dati in figura 6.12 6.6.7. Cauul curgerii fluidelor prin conducte cu recistenge hidraulice Orice dispozitiv montat pe o conducté, la intrarea, la iesirea din conducta sau oriunde pe traseu si care are drept efect o variajie cat de mici a secjiunii de curgere sau 0 schimbare a directiei de curgere, formeazé o rezistenfa hidraulica Atunci cdnd un fluid curge peste o rezistenfi hidraulica, acesta pierde presiune. Pierderea de presiune a fluidului in curgerea peste rezistenfe hidraulice este o consecint& imediat’ a legii lui Bernoulli; in acest caz 0 parte din energia de presiune trece in energie dinamic& necesara invingerii rezistentei de curgere. Pentru calculut pierderit de presiune la curgerea fluidelor prin conducte cu rezistenje hidraulice se utilizeaza in mod curent dod metode Metoda coeficientului de rezisten;a Este 0 metoda precisa care considera pierderea de presiune a fluidului cauzata de transformarea energiei de presiune in energie dinamic&, necesara depisirii rezistentei hidraulice, ca flind proportional cu energia dinamic4 a acestuia si un coeficient specific tipului de rezistenta. Astfel, se poate scrie relatia: (6.112) sau (6.113) Relatia (6.113) exprima pierderea de presiune in rezistenja hidraulicd. in aceasté relatie, & reprezint& coeficientul de rezistentA ce caracterizeaza obstacolul de curgere, 159Pentru 0 conducta de Jungime | pe care se afl n rezistente hidraulice, pierderea totalA de presiune cauzati de frecarea din conducté cat gi de rezistenfe, se exprima prin relagia: dp, = 0.4 Mp, (6108) in relatia de mai sus Ap, se va calcula dupa metodele prezentate anterior. Astfel, daca prin conduct curge un fluid necompresibil, atunci relatia (6.114) are forma: Iw pt 7P 2 Ww +LEte= 15) libel Ap, In culegeri de probleme se dau valori pentru &, ca atare sau prin reprezentiri grafice sau relajii de calcul pentru principalele tipuri_ de rezistente hidraulice Tate te, St, Sta Mee Mee Ge, dt: tn = t (ty te) Ste # (S82) ene 4 eer ee) ty =0,75tm*025 tp tus ostp +05 tm Se jou div, tabele se iau din tabele Atm itp: Sta emi Lep : Stim _ wd Sem > Wa Stn Ren = te Rew Nem ve deterging se deferming din dingt, Ae Ry ee FRep) val. % eur) aly Rep Ntp/ intdlnite in cazurile practice pseupq 6,12 Caleulul pierderti de presiune la curgerea neizotermé (fitinguri, ventile, variatii de alichidelor seefiune, schimbari de direcfie a curgeri, etc). 160Metoda lungimilor echivalente Metoda \ungimilor echivalente, folosit la calculul pierderilor de presiune la curgerea fluidelor peste rezistenfe hidraulice, adopta relajia lui Fanning pentru determinarea pierderii de presiune Prin aceasta metoda se considera ca pierderea de presiune intr-o rezistenta hidraulicd este egal cu pierderea de presiune a fluidului care curge printr-o conduct de lungime |, numit& gi lungime echivalent& frectrii in rezistenta hidraulic&, deci fiecarei rezistenje hidraulice ti va corespunde o anumita lungime echivalert& Pentru 0 conduct de lungime I, pe care se afl m rezistenfe hidraulice, pierderea total de presiune cauzaté de frecarea din conducta cat si de rezistenfe, se exprima prin relatia: “De, Sy la w =al “1 tty a7? =A (6.116) Metoda lungimilor echivalente este mai putin precisi decat metoda coeficientului de rezisten{d. Pentru toate cazurile lungimile echivalente se exprima ca fiind un numar de diametre de conduete, adica and (6.117) unde n, reprezint un numa intreg, Astiel, yindnd cont de relatia (6.117) pierderea totala de presiune va fi: (6.118) Tabelul 6.3 prezinté valorile lui "n" pentru céteva cazuri frecvent intdlnite in proiectarea sistemelor de conducte. Sunt situafii in care cele dowd metode se utilizeazi combinat, in sensul cA unele valori ale pierderilor de presiune se estimeazd pe aceiasi conducté pentru unele rezistente prin metoda coeficientului &, altele pentru alte rezistente de pe aceiasi conducta, se estimeaza prin metoda lungimilor echivalente. 161Tabel 6.3 Valorile lui "n" pentru diferite rezistente hidraulice Denumire Valoare Observatit a 1 Robinet cu cep ~ complet deschis 3 = treisferturi deschis 35 ~jumatate deschis 160 = un sfert deschis 900 z Robinet cu ts seaum - tip piston, deschis complet 340 ~ cu pin si dise, deschis complet 450 ~ cu montaj in Y la 60” fath de conducti (deschis) 175 ~ cu montaj in Y la 45° fata de conducth (deschis) 145, 3 ‘Ventl de cot, eu tj - tip piston, deschis 145 cu pin 3 disc, deschis 200 % | Robinet cu cep cu tei cli cu arie de curgere 80% din aria conductei, descis ~ curgere > 4 “4 ~curgere > 4 140 3 Fitingur = cot standard 90° 30, cot standard 45° 16 ~ cot cu 5424 mare 90° 20 ~ cot cu raz mick 90” 50 ~ cot cu raz mica 45° 26 con din comnier patrat 57 ~teu>t 20 4 Denumirs: Prin conventie, mirimea conductei si fitingurile sunt caracterizate in termeni referitori la diametrul nominal si grosimea peretelui, Diametrul nominal este diferit de diametrul exterior, flind apropiat de diametrul interior prin care se si aproximeaza, Referitor la grosimea peretelui, conductele care au acelasi diametru nominal vor avea si acelasi diametru exterior (aceeasi grosime de perete). Acest fapt permite interschimbabilitatea fitingurilor. 169Bibliografie: 1, Bratu, Em. A., Operafii unitare in ingineria chimic&, vol 1, Ed. Tehnic8, Bucuresti, 1983. 2. Pavlov, K.F., Romankov, P., Noskov, A.A., Procese si aparate din tehnologia chimica, Ed, Tehnica, Bucuresti, 1985 3, Bird, R.B,, Steward, W.E., Lightfoot, E.N,, Transport Phenomena, 3" Edition, J. Wiley, N.Y., 1978, 4, Florea, 1, Seteanu, 1 hidropneumatice - probleme, E.D.P., Bucuresti, 1982. 5, Levich, V., Physico - Chemical Hydrodinamics, Me Graw Hill, 1962. 6, Floarea, O., Fenomene de transfer si utilaje specifice, Expuneri Sectia TCO, Bucuresti, 1985 - 1990. Zidaru, Gh., Panaitescu, V., Mecanica fluidelor si masini 1637. ELEMENTE PRIVIND CURGEREA BIFAZICA in exploatarea utilajelor instalatiilor chimice sunt intdlnite multe cazuri de curgere bifazicd pentru care se pun probleme din cele mai diferite privind controlul acestora. Un prim caz de curgere bifazica este cel al sistemului heterogen lichid - solid; pentru acesta nu se pun probleme deosebite de calcul a energiei necesare pompajului, in acest sens puléndu-se folosi relatiile anterioare cu particularitati impuse de exprimarea vascozitafii si densitatii sistemului; in plus, viteza de curgere a sistemului trebuie astfel aleasa incat sd se evite depunerea fazei solide, adica aceasta trebuie si fie in domeniul de antrenare. intr-o maniera similara se atac& si problemele curgerii sistemelor heterogene gaz - solid (gazosoli, aerosoli, etc.) Probleme de mare interes pot apare in cazul sistemelor heterogene polifazice; se mentioneaza aici cazul curgerilor trifazice intalnite in multe reactoare chimice si biochimice, cat siin alte aparate cu functii de separare. Problemele particulare importante care apar in cazul curgerii bifazice gaz - lichid sau a sistemelor polifazice ce contin gaze si lichide, sunt in parte determinate indeosebi de compresibilitatea gazului. In consecinta, chiar si o analizi de informare asupra curgerii acestor sisteme se impune Alte cazuri abordate in acest capitol sunt cele referitoare 1a curgerea monofazica $i bifazicd gaz - lichid prin straturi granulare. Incepand dezvoltarea temei cu cazul curgerii bifazice lichid - gaz prin conducte, este de precizat c4 exemplul ce! mai simplu al acestui caz de curgere este cel al deplasarii prin conducte a amestecurilor lichid - vapori, atunci cfnd Jichidul se afld la temperatura de fierbere. in acest caz, cunoasterea curgerii sistemului si celor dows faze in parte este necesari proiectarii corespunzAtoare a sistemului de conducte Aproape in toate cazurile procesele chimice cer rezolvarea unor probleme de curgere bifazica ‘in curgerea bifazica, lichid - gaz, faza gazoasi formeazA faza discontinua, care se afla dispersat sub forma de bule in faza lichida. in cazul in care faza gazoas& este dispersata sub 164forma de bule mari, curgerea sistemului este dependent& de forsele de gravitatie. Dack faza gazoasi este dispersata sub forma de bule mici, curgerea sistemului este dependenta de forsele de suprafatd, nefiind dependent& de forfele de gravitatie. Un important aspect al curgerii bifazice il prezint& curgerea in conducte verticale cu bule mari de faz gazoasi. Acest tip de curgere este cunoscut sub denumirea de curgere cu dopuri de gaz (slug flow), curgere care este intotdeauna asociatA cu pulsafii de presiune si cu vibrafii ale conductei. Cand bulele si conducta sunt mai mari in diametru decét 25 mm si cand vascozitatea fazei lichide este de sub 100 CP, curgerea cu dopuri de gaz (slug flow) poate fi caracterizata prin numarul lui Froude pentru cele doua faze. (Numarul lui Froude, dup& cum s-a aritat, reprezint& raportul fortelor inertiale la fortele de gravitatie ce actioneaza asupra corpului fluid), Se va distinge: * GA) WM 2c (72) ved Ve. - 06 in care W., We teprezint& vitezele fictive pentru lichid, respectiv gaz (viteza fictiva este viteza raportata la intreaga sectiune a conductei de diametru "d"), 7.1. Curgerea bifazici descendentd in conducte verticale Se considers conducta prezentata in figura 7.1 ca find initial goal, Dac& in aceasta conductA se introduce ap& si viteza curgere creste in mod gradat, se va forma un film descendent pe perefii conductei, Cénd viteza de curgere este ridicata si mai mult (Fr, = 2), toatA sectiunea de curgere va fi plina Daca aceiasi procedura va fi folosita in cazul in care capul liber al conductei va fi imersat pe o distant mic& intr-un vas ce confine apa sau un alt lichid in conduct, se vor forma bule mari de gaz. Cand Fr, < 0,31, bulele tind s& riman& stafionare sau urc& contra curgeri lichidului. Cind Fr, > 0,31, bulele vor fi luate de curentul de lichid si scoase din conduct8. Experienta descrist a fost ficuti cu 0 conducts de sticla avand diametrul de peste 250 mm; ea corespunde situatiei practice intélnité in unele cazuri a coloanelor barometrice sau condensatoarelor. 165Alte experiente de curgere in Apa conducte verticale au urmarit efectul vitezei de — curgere descendent asupra variatiei de presiune, O astfel de experienta este cea prezentatd in figura 7.2 In aceasté experienf& s-a masurat variajia presiunii aerului in conducta de 130 mm, in functie de debitul de apa ce se introduce in sisterul de experimentare, Este evident c& in conducta de 130 mm, la viteze mici de sectiune de ourgere neocupata Figura 7.1 Curgerea in conducte verticale alimentare cu apa va raméne spafiu liber, cu aer, iar la viteze de alimentare foarte mari, aceasta se va umple. Aparitia unor variatii de presiune interna, ca urmare a curgerii cu dopuri, va face ca intreg sistemu! de conducte sa fie supus vibratiilor mecanice generate de variafiile de presiune. Rezultatele experimentale date in literatura pentru experienta discutat& mai sus, sunt prezentate grafic in figura 7.3. Se observa c& extrapolarea datelor experimentale conduce la: - pentra valori ale lui Fr, < 0,32, in sistem nu apar pulsafii de presiune, deci sistemul nu va fi solicitat din punct de vedere mecanic la sarcini de vibrafie; - amplitudimea pulsatiei de presiune este maxim&, la valori ceva mai mari de 1 ale numarului Fr, Fenomenele descrise prin cele doud experiente apar in mod frecvent la curgerea fluidelor prin sifoane. Dupé cum s-a arétat la viteze ale fluidului pentru care Fr, < 0,31 bulele de aer sau de vapori care se formeazi urci in contracurent cu caer conducta inch so (Cap inchie) TA] cap deschis Wanomelru cu ag Apa Conducte $ 6omm Apo. lichidul Figura 7.2 Aparat pentru studiul variatiei presiunii a curgerea in conducte verticale 166Viteza de ascensiune a bulei este dependents de diametrul 200 - su. Datele din literaturé ‘ 2 75 : indica relatia: : AY =deld,)! 8 | set) uz oe/dy) a3) gi T 1 ~e(g/d) 23 us 1 unde ¢ este o constant cu gf d oe valori intre 0,32 $i 0,35; da 33h ’ a ge f, puncte diametrul echivalent a! bulei; go Srperimertale g d - diametrul conductei, ~E x sm | pentru cazul curgerii bifazice 2 v* descendente. £ 2s 7 fn rezumat se poate afirma a! 02 04 06 08 4 Az Fry = UNG) VTS Be - in conductele verticale cu diametrul interior mai mare de 25 mm, bulele mari de vapori sau de gaz sunt Figura 7.3 Variatia presiunii functie de criteria Iui Froude la curgerea prin conducte verticale antrenate de lichid atunci cand: m, «100 CP Fr, 20,31 adica: (74) w, = 031y ed, PL - Cand viteza fictiva a lichidului este mai mic& decét valoarea data de relajia (7.4), bulele se ridica in contracurent lichidului = Dacd o sursi continu de vapori (exemplu: lichidul are temperatura ridicatA) este prezenta in sistemul de curgere si dacd Gar 3d, atunci amplitudinea pulsatiei presiunii va fi mare, iar sistemul va vibra puternic 1677.2. Curgere irotafionalé descendenti din recipiente prin conducte yerticale ‘Curgere irotafionala descendent& din recipiente prin conducte verticale este de cele mai multe ori confundaté cu fenomenul de formare al bulelor mari in conducte verticale descris anterior. La prima observaie procesele decurg a fel, bule mari fiind antenate in ambele cazuri de curentul descendent de lichid. in cazul curgerii din recipiente prin conducte verticale, procesul este mai complex, de mare importanfé in acest caz fiind indltimea coloanei de lichid din vas, precum si geometria intririi in conducts Pentru geometria consideraté in figura 7.4, lichidul formeaz un crater circular in recipient, atunci cnd numarului lui Froude pentru lichid w,(gd)'" este mai mic de 0,3 sau cand Hid este mai mic de 0,25. in aceast& situatie lichidul curge prin conducta in film descendent. Centrul conductei si al recipientului confine un miez de vapori care este apreciabil antrenat la curgerea descendenta de curentul de lichid ce cade in film numai pentru cazul in care valorile criteriului Froude pentru lichid sunt mai mari decat 0,3. Punctul de antrenare al vaporilor in curgere descendent& sau corespunzator indltimea critica a lichidului din vas, au fost determinate experimental, cat si teoretic (Kalinske, Harleman). Ecualiile prezentate in figura 7.4 pot servi ca baz de proiectare, adic& cu aceste ecuatii poate fi dedusi pentru o geometrie dati (d cunoscut) indltimea lichidului din vas, astfel o@ vaporii sé nu fie antrenati in curgere descendent. Valoarea critich a naltimii lichidului din vas la care incepe antrenarea 3 ese in mod freevent x necunoscut. De aceea se va = adopta ca factor de decizie & compararea indltimii critice > de antrenare a vaporilor cu y fntlyimea existent& pentrs “ care se ignoré antrenarea, open be gu Pregetienarii(t) Dac& inaltimea criticd este woo eG 2 mare. fi mai mare, vaporit_ vor Figura 7.4 Curgere irotayionala din recipiente 168antrenafi de curentul descendent de lichid, Ecuajiile prezentate pot fi utilizate i la cazul de curgere a doud lichide imiscibile (decantoare de lichide) in acest caz pentru curba I in locul constantei 3,24 se va lua 2, iar in relatia tui Fr, se va inlocui pg cu densitatea lichidului dispersat 7.3. Curgerea rotationala descendent din recipiente prin conducte verticale Comparativ cu curgerea irotationala, formarea turbionului este greu de presupus, pentru 4 forfele care il initiazA sunt dificil de estimat Efectul turbionului ce se formeazi poate fi uneori distrugitor. Lichidul invartindu-se inchizdnd un miez de vapori din recipient se propagt pe tot sistemul de conducte si ajunge in pompe. Printre factorii care pot favoriza aparitia curgerii rotafionale se enumerd: - intririle tangentiale ale conductelor in recipienti; = utilizarea de pompe centrifuge care pot imprima fluidului pompat si o miscare circulard in sectiunea conductei, migcare care se poate propaga pant la recipient favorizand sugerea vaporilor si deformarea turbionului 7.4, Curgerea ascendenti a doui faze si curgerea prin conducte orizontale Determinarea marimii conductei, in cazul curgerii ascendente a doud faze este dificila. Astfel, daca se stabileste 0 marime care si conduca la o pierdere mica de presiune, acest lucru va determina 0 curgere cu dopuri (slug flow) cu rezultate nedorite, presiune pulsatd si implicit vibrarea intregului sistem, Scopul principal al proiectirii in acest caz va fi acela de a nu avea curgere cu dopuri La curgerea concurenta (in aceiasi directie) a dou& faze au fost observate 5 tipuri de curgeri, in functie de debitul crescand de gaz: - curgerea cu bule (bubble flow) ~ curgerea cu dopuri (slug flow) - curgerea cu pistoane (froth flow) - curgerea cu sectiuni distincte (annular flow) - curgete cu lichid pulverizat (mist flow) 169)Figura 7.5 prezinté schematic aceste tipuri de curgeri, care pentru un debit de lichid fixat, se dezvolti una dup’ alta, pe masura cresterii debitului de gaz. Din punct de vedere al stabilitatii curgerii si al efectului acestora asupra traseului de transport, sunt de preferat structurile de curgere cu bule si curgere cu lichid pulverizat. Problema care se pune mai departe este aceea Gq de a preciza ce structurd de curgere exist atunci cand se da debitul de gaz si debitul de lichid, iar proprietaile fizice ale fazelor sunt cunoscute. Aceasti problema a fost rezolvati pe bazi de be oot ed ot ees ee masuritori babble ‘annular rst experimentale, care sunt Cresterea debitului de gaz concentrate in figurile Figura 7.5 Structuri ale curgerii bifazice in echicurent in 7.6 si 7.7, astfel pentru a conducte verticale (G - gaz; L - lichid) utiliza reprezentarea din figura 7.6, se calculeaz& valoarea abcisei si crdonatei reprezentirii si se localizeaz pe grafic punctul, avand aceste coordonate, punct care se va plasa in unul din domeniile de exprimare a structurii curgerii; calculele i baza figurii 7.6 nu separa intre ele curgerea cu dopuri (slug flow) de curgerea cu pistoane (froth flow). Din figura 7.6 se mai constatd c4 separarea intre curgerea cu bule si curgerea anulard nu este determinat& tot aga cum curgerea cu lichid pulverizat nu este particularizat& in raport cu curgerea anulara. Diagrama din figura 7.7, desi are dezavantajul unei reprezentasi in marimi dimensionale, este mai precisa in separarea diferitelor structuri. Utilizarea diagramei din figura 7.7 nu pune probleme, ea ficdndu-se dupa o procedurd identic’ celei discutate cu refering& la figura 7.6. In cazul curgerii bifazice gaz - lichid prin conducte orizontale, pe masura cresterii debitului de gaz faa de cel de lichid, se produce tranzitia de structuri in ordinea: - ourgere cu bule individuale (bubble flow) ay ~ curgere cu bule mari (plug flow) @ 170~ curgere stratificat8 (stratified flow) 8) ~ curgere stratificata cu valuri (wavy flow) @ ~ curgere cu dopuri (slug flow) () - curgere cu sectiuni distinete (annular flow) 6) - curgere cu lichid pulverizat (spray flow) a) 10 Gv a _ urgere ou (qa) 08 seluni Separate si | os | } a crgere ce urgere cu dopuri veniad 9 pe pulverizat oak oz Curgere cu bule ° 02 04 06 08 4 ” 4 60 BO foo Frme (wg swe gd Figura 7.6 Identificarea structurtt curgerii la curgerea bifazicd gaz - lichid in echicurent (G,~ debit volumetric; g - acceleratia gravitationald; d - diametrul conductei) (Anderson, RIL, Russell, TW., Chem. Eng., Dec., 1965, 139 - 145) 40 y S We Ws. | . ! \ Ss Froth flow aN so Sos mene” Ss SS Bubble flow S. stug fow “NX Wo Filrn flow Se ty ue Se at o4 NN Se \ SASS S \ Xs oot oa 1% 10 400 1000 61g /Sv Figura 7.7 Identificarea structurii curgerit la curgerea bifazted gat - lichid in echicurent (Anderson, RL, Russell, T.W., Chem, Eng., Dec., 1965, 139 - 145) m1Pentru a identifica structura curgerii corespunziind unor valori fixate pentru debitul de gaz si cel de lichid, se va avea in vedere diagrama din figura 7.8. Curgere ~ siraificaté N curgere analerg Cucgere 10.000 [eu valuci Va secfiuni on buemici distincte Curgere co ‘ops ® 4000 400 of 419 40 (00 400 —-40.000 Grnt/ Ging AY Figura 7.7 Identificarea structurii curgerii la curgerea bifazicd gaz lichid in conducte orizontalet (Anderson, RL, Russell, T-W., Chem. Eng., Dec., 1965, 139 - 145) in graficul din figura 7.8, explicafia termenilor este cea de mai jos: elell “ (7.6) in relatia (7.6) n; se exprim’ in centipoise. Tot cu referire la figura 7.8 se mai precizeaza ci debitele masice ale gazului si lichidului (Gag: Gau) Se iau in kg/h, iar aria geometric de curgere a conductei (A) in m?, Utilizarea graficului in discutie este intrutotul identica cu cea referitoare la figurile 7.6 gi 77. 1?7.8. Pierderea de presiune la curgerea izoterma prin conducte a doud faze Piederea de presiune la curgerea izoterma prin conducte a dowd faze este mai greu de detrminat teoretic (in comparatie cu curgerea unifazicd), rezultatul objinut find nesigur Nesiguranja rezultatului se datoreste faptului c& relafiile utilizate sunt stabilite pe baza unui anumit model fizic al procesului de curgere Dacd modelul fizic ce a stat 1a baza stabilirii relatiilor de calcul corespunde situatiei ce urmeazé a fi calculat, atunci rezultatele obfinute vor fi aproximativ reale gi sigure. in mod sigur, {n aceasta situatie a curgerii bifazice, pierderea de presiune va depinde de tipul curgerii (bubble flow, slug flow, froth flow, annular flow, etc.). Pentru determinarea pierderii de presiune la curgerea bifazic& prin condcute se utilizeaza in principal dou’ metode. 7.5.1. Corelatia empiried Martinelli - Lockhart Dezvoltati pe considerente empirice, avand la bazi numai cercetarea experimentala, corelatia Martinelli - Lockhart este incé foarte larg utilizat pentru calculul pierderii de presiune, bbazat in principal pe simplitatea sa, Schema logic a corelatiei Martinelli - Lockhart este prezentata in figura 7.9. {In principiu, in aceast metoda determina pierderea de presiune pe care ar avea-o fiecare fluid, in ipoteza in care fiecare ar circula singur prin conduct (Ap,, Apo). in functie de raportul (Ap./Apc)'”, se determina valoarea factorului de participare al fazei la pierderea de presiune total, astfel ca: Ap, = (61) A, + (8c) APc (7.7) Referitor la curgerea celor doud faze, pot exista urmatoarele situatii: 1. Fiecare din faze la circulatia independentd prin conducta curge turbulent (curgere turbulent - turbulent) 2. Faza lichida are curgere laminar’, iar faza gazoast curgere turbulent (curgere laminar - turbulenta). 3. Faza lichida curge turbulent, iar faza gazoas curge laminar (curgere turbulent - laminara). 4, Ambele faze, in circulafia independent curg laminar (curgere laminar - laminart), InDupa determinarea situafiei de curgere, se calculeaz4 parametrul dimensional x ce defineste am a wa raportul la puterea 1/2 al pierderilor de presiune al celor dows faze: x -( Variafia factorului de participare la curgere al fazelor cu parametrul x, este reprezentata in figura 7.10, precum si in tabelul 7.1 in figura 7.10 se mai reprezinta G.Gongte Sy Se7 4 variatia raportului dintre sectiunea de curgere ocupatt de gaz la Caleuleazd we secfiunea totala de curgere Ro, respectiv R, pentru lichid in functie de acelasi parametra adimensional x ; (Ry + Ro = 1) Metoda Martinelli - Lockhart da Ks nic sau eg rezultate mulfumitoare pentru cazul curgerii prin conducte Caeuleard wg Cateulear’ Res; Re, APR OP orizontale. Jeu relate Fannin cu relatja Peseute L Densitatea medie a amestecului C i | argeree farel_ Targevea Taaat i jurbulentd Nich'e laminara, gaz - lichid ce curge prin conduct& bch surbents TLC) [Wehr tprin poate fi estimata cu relagia: . me aR 3500 Pu = RiP tRoPo (78) . a AP Relatia (7.8) poate fi ulilizatt lay setae Fanning ca relate Pose estimarea pierderii de presiune la I I Curgerea fazer Cargerea faze curgerea bifazica si prin conducte _| gaze turoulents gar © larninard. —___—_] verticale ® O4 Se precizeazi inci o dat ci Fite fete cmt ) De er Port , coz metoda Martinelli - Lockhart nu Stet dete, carte {1 duet det, cartt este recomandat’ in acest caz. Coreulearé OP rex APE = Pie DP. + Ole OPS. @ wo uO Figura 7.9 Descriere logicé a corelafiei Martinelli - Lockhart 174Tabelul 7.1 Valorile factorilor $ pentru corelafia Martinelli Re] Turbulent turbulent | Laminar-turbuleat on ox | tax oo) 12a" 128" | 120" | 1,20" 105" | 1,08" 0,02 aa [127 [6a [128° 33,5°_| 107" 004 |---| - [385 - 34t | 1,76" 26" | 112 0,07 | 0.04" | 096° | 24.4 1s4_[ 20,7 [1.48 i | 19" 0,1 | 0,05 185 17 152 | 132 124 |_124 0,2 | 0,09 U2 1,85, 8,90 1,78 7,0° 14° 04 | 0.14 705 | 233 | $42 [228 425 [1,70 or | 0,19 304 | 2.83 | 407 | 285 3,08 | 2.16 1 [023 420 | 420 | 348 | 3,48 2,61_| 2,61 2 [ost 310 | 6201262 | $28 206 | 412 4 [040 238 | _9,50__] 208 | 820 1,76 | 7,00 10,00 | 0,48 1.96 137 [473 | 121 1,60] 112 20 [0,53 175 17s 139} 159 150 | 150] 40 0,76. 1,48 29,5. 1,40* 28,0° 136! 27,3 70 0,84 1,29 51,5 1,25 50,0 125 50. 100 | 0.9" 17 i i782 17 [82 in tabelul 7.1 valorile 4 marcate prin asterix sunt critice R fiind deduse dint-un numar ~~ < 2 Ri redus de date experimentale; z th oto este -recomandat si nu fie 5 7 utilizate in calcule. ei, 400 oo Fox. digg Ltt. . \ b Sore Ore g © a % 3 “) te | Se , Eee & oo 08 4 70 10 xX —e Figura 7.10 Determinarea factorului de participare $ pentru curgerea bifazicat 1757.5.2. Modelul Dukler Dukler a propus o corelare a pierderii de presiune bazat pe considerarea urmatorului model: = gazul si lichidul curg prin conduct& cu aceiasi vitezas; - proprietatile fluidelor ce formeaza sistemul gaz - lichid pot fi usor mediate (sau cele dou’ faze in curgere pot fi considerate ca o singura faz ce are caracteristicile medii, ps; ns) Ps = PA, + pe(l-ay) (79) Ns = M4, +g.) (7.10) in care: A, =G,/(G,+Gg) reprezinta fractia de lichid in sistemul gaz - lichid (G, si Gg sunt exprimate ca debite masice). Pierderea de presiune ca urmare a frectrii in conduct se calculeaza ca pentru curgerea unui fluid ce are pentru proprietitile fizice valorile medii date prin relatiile (7.9) si (7.10), adicat = se calculeazt: Re, = 220s. (11) 1s unde indicele $ indic& faptul c& se face referire la sistemul format din cele doua faze; - din tabele sau din graficul coeficientului de frecare - numa Reynolds, pentru valoarea e/d a conductei, se determing valoarea coeficientului de frecare 2; - pierderea de presiune prin frecare se caleuleazA cu relatia lui Fanning, considerand valorile medii pentru constantele fizice w 7 Ps (7.12) 1 Ap, =44. to "d Jn afara de pierderea de presiune cauzatd de frecarea in conductd, in acest caz, mai apare © pierdere de presiune cauzati de comprimarea sau destinderea fazei gazoase Pentru estimarea pierderii de presiune cauzaté de comprimarea sau destinderea ‘fazei gazoase, se va considera ecuatia lui Bernoulli pentru curgerea unui fluid compresibil care se deplaseaza fird frecare intre doud puncte foarte apropiate din conducta orizontala: (22) += 0 (7.13) Inlocuind in relatia (7.13) viteza in functie de debitul masic, se obtine 176Gyr)" - ( * ) v,dv, +v,dp = 0 (7.14) unde: Gr este debitul masic total prin conduct®; A reprezinta aria de curgere a conductei; vy, semnificd volumul specific al gazului Integrand intre cele doua puncte, se va objine. (SJ. ~va) ~APm (7.15) in care: Apa feprezint& pierderea de presiune pentru comprimarea gazului. Relatia (7.15), mai poate fi scris4 in forma: 16Gyar? 7.16 aigt (7.16) ‘Tinand cont de definitia densitaii medit (7.9) sorisd in forma (7.17), relafia (7.16) se scrie in forma (7.19): Gur Ge Ge (7.17) Ps Pa sau a Se So (7.18) Pa Pa Pr Por Pr Par Por Por '6GwGo} 1 (7.19) wd | por Considerind c& gazul sufera o transformare izoterma si cA acesta se comportd ideal (ppc: ~ rPc1) relatia (7.19) se transforma in continuare: (p,- (* BP), 720, Pat Py 6G yr G, rd sau introducénd presiunea si densitatea medie a gazului intre punctele considerate, se objine: 16G2Go | Pro (2=4)] wd" | Boi \ PrP (721) Pierderea totald de presiune la curgerea celor 2 faze intre cele 2 puncte, este: ~APrs = P2-Pi (7.22) impartind relatia (7,21) prin Apy.s, se obtine relatia: 177Pw 1G a Pa_) Pn = WE wo | _ = Ace 7.23), ders Fd \Bupyps) (723) unde prin P,; SiPc,y Sunt exprimate presiunea medie aritmeticd, respectiv densitatea medie aritmetic& intre punctele considerate pe conducta. Tinand cont de faptul c& Ap, + Ap, = Apy.s se obtine relatia - madd Mrs =F (7.24) Semnul "-" din fata Aprs si Apr are rolul si evidentieze cA presiunea scade de-a lungul traseului. Relatia (7.24) permite determinarea pierderii totale de presiune la curgerea unui sistem gaz - lichid printr-o conduct, Pentru exemplificarea modului in care se lucreaz cu relafiile de mai sus, se considera aplicatia de mai jos: Sa se estimeze pierderea de presiune intr-o conducta de 100 m lungime, cu diametrul de 100 mm sie/d = 0,00045 prin care circuld 15.000 kg/h apa si 5.000 kg/h aer, la temperatura de 23°C. Densitatea lichidului este 1000 kg/m’, iar vascozitatea lichidului este de 1 CP. Vascozitatea aerului este de 0,018 CP, iar densitatea 1,29 kg/m’. Pentru rezolvare se procedeazit la calculele de mai jos: A, =G, IG, + Gg) = 18.000/ 20,000 = 0,75 Bs = 2121 + PG(1- A, ) =0,75- 1000 + 1,29 -0,25= 750 Ag / m? Ts = Ay + Ng (I-A, )= 1-0,75+0,018-0,25 = 0,75 CP wsdps _8Gnr ___4:20000___ g4 999 ns mins 3600-3,14-0,1-0,75-10* Din figura 6.10 (diagrama 2. - Re) rezulté A = 0,03 100 8-5,55? 10% 2?-0,75-107 Res 0,03. = 104 N/m? Considerdnd c& nu se va constata o cddere de presiune mai mare de 0,2 at, rezulta: deen GenoPro) , 16200005000 Leto wd® \Bispp,) 600 #0)" L3L10 12-10" Ars = Mr. 1 tg = 6,75-10* N/m? 1-Ace 1-085 015 178Se observa din cele prezentate c& valoarea termenului accelerativ (Acc) este mare atunci cind debitele masice necesar a fi transportate sunt mari, Cand debitul de gaz necesar a fi transformat este mic, atunci si Acc va fi mic, pierderea de presiune totala tinzand c&tre pierderea de presiune prin frecare in conduct 7.6. Pierderea de presiune la curgerea fluidelor prin straturi granulare Curgerea fluidelor prin straturi granulare este intdlnita in foarte multe cazuri in ingineria chimic&, incepfnd cu cazuri de curgere bifazica ca in coloane de absorbtie, de rectificare, de extractie si termindnd cu recuperatoare de ciildura sau scrubere separatoare de praf, unde se poate considera o curgere monofazicd sau apropiatd acesteia. ‘Umplutura (sau stratul granular) este formata din corpuri solide care au rolul de a asigura o suprafaya de contact cat mai mare intre fazele participante la un proces fizic sau chimic. ‘Tinand cont de relatia de transfer intre faze: ny = RAAT (7.25) se observa c& 0 posibilitate de crestere a debitului transferat o constituie marirea lui A din relatia de mai sus, adic cresterea suprafetei de contact dintre faze. Acest lucru se realizeazi in coloanele de transfer cu umplutura. Din punct de vedere hidrodinamic curgerea peste 0 umplutura poate fi aproximat& cu curgerea in film, motiv pentru care coloanete de transfer bifazic mai sunt considerate ca facand parte din clasa aparatelor cu film modificat. Diferenjele intre utilajele propriu-zise de transfer in film si utilajele de transfer cu umplutura sunt mari, datorité faptului c& in primul tip de utilaje filmul curge pe o indltime mare a aparatului, pe cind in cazul celui de-al doilea tip de utilaj curgerea in film poate fi considerata, in parte, pe fiecare element de umplere. 7.6.1. Corpuri de umplere. Caracterizare Elementele principale ale coloanelor cu umplutura care definesc prineipiul de functionare al acestora, sunt corpurile de umplere. Rolul acestora, dup& cum s-a mai aratat, este acela de a ‘mari suprafaga de contact intre faze. Corpurile de umplere se caracterizeaza, prin urmitoarele marimi specifice: 179- Suprafata specifica, 6, [m?/m’), reprezinté suprafata umpluturii cuprins& intr-un volum de 1 m*; ~ Volumul liber sau fractia de goluri, e, [m’/m’, reprezinté volumul golurilor intr- un volum de 1 m* corpuri de umplere; - Secfiunea liberi a umpluturii, f, [m’/m?J, reprezinta sectiunea de trecere prin suprafafa de 1 m? a stratului de corpuri de umplere; - Dimesniunile 5i forma corpurilor de umplere. in utilizarea corpurilor de umplere, se cer realizate urmatoarele deziderate: - Suprafata specific’ mare, acest lucru favorizand transferul proprietatii, - Fracjie de goluri mare, acest lucru conducénd la rezistenje hidraulice mici pentru circulatia fazelor, - Densitatea in vrac mic& (influenteaz4 solicitarea gratarelor si peretelui coloanei ca si dimensiunile fundatiei coloanei), - Rezistenta la coroziune fat de substantele prelucrate in coloan’; - Rezistenga la compresiune ridicata; ~ Pret de cost redus. Referitor la tipurile de corpuri de umplere se precizeazA cA acestea pot avea forma regulati sau neregulata. Pentru fabricarea corpurilor de umplere se poate utiliza orice material rezistent din punct de vedere chimic si mecanic conditiilor de lucru din coloand. Asezarea corpurilor de umplere in coloand se poate face ordonat (dupa o anumita regularitate) sau in vrac (stochastic). ‘De exemplu: Ja tumurile de absorbtie pentru SO; cu diametre mari (D = $-6 m), primele straturi de inele de umplere se aseaza ordonat, iar celelalte se aseazi in vrac. in general, corpurile de umplere cu diametre mai mari de 50 mm,se aseaz ordonat, pe cAnd cele cu diamteru sub 50 mm, se ageaz4 in, vrac. Materialele de execujie pentru corpurile de umplere sunt materiale ceramice, materiale plastice (PVC, PS, PE, PP), lemn, metale (ofel, aluminiu, cupru, monel), cuart, cocs, fibre de sticl®, grafit, Pe baza rezistenfei ridicate la coroziune, materialele ceramice au cea mai larga utilizare, Principalele tipuri de corpuri de umplere de forma regulata sunt prezentate in figura 7.12 180« Inelele Raschig - sunt cele mai i cunoscute si cele mai utilizate corpuri de umplere, datorita simplitatii lor. Inele Raschig ceramice 10x10x1,5 mm asigura o = 440 m*/m’, ¢ = 0,7 m'/m’ si densitatea in vrac de 700 kg/m’. Acelasi tip de inele cu dimensiunea 50x50x5 asigurd o = 110 mim’, & = 0,785 m'/m? gi densitatea in vrac de 530 kg/m’. * Inelele Pall - sunt mai eficace decit cele Raschig, La aceleagi dimensiuni cu cele ale inelelor Rasching asigura viteze superioare pentru gaz. Refinerea de lichid in coloane cu inele Pall este mica. Rezistenfa mecanic4 a inelelor Pall este de 2 - 3 ori mai mic& decat cea a inelelor Raschig Prelucrarea mecanic& este mai complicat’, * Seile Bearl si corpurile Intalox au 0 — suprafaya specific’ cu cca 25% mai mare decét inelele Raschig, de asemenea opun 0 rezistenti hidraulic& ceva mai mare decat acestea. © Umpluturile sub forma de site profilate se executi din tabla stanat’, si se. asambleazi in pachete cu ajutorul nor tiranti. fomeazA o structurl spafiala Figura 7.12 Diverse tipuri de corpuri de umplere de fomra regulata: a- Inele Raschig, b- Sei Intalox, c - Inele Pall, d - Sei Bearl, e- Inele striate longitudinal si cu spirald interioara, f- Inele Lessing - Inele cu pereti desparjitori, g - Sfere goale cu gduri, hh- prisme cu spirale interioare, i- Site profilate asamblate cu Se Yuorul a doi tirantiy - spirale din sarma, k - umpluturd spiralé, 1 Inel Hy-Pak 181cu celule asezate ordonat. Aceste umpluturi se caracterizeaz& printr-o eficacitate mare. Cercetarea unor asemenea umpluturi avand p = 125 - 200 mm, h = 50 - 150 mm, cu orificile sitei = 3,2 mm au ardtat c& se poate lucra cu viteze mari ale gazului (2,5 - 3,5 m/s) si cc rezistenja hidraulicd a umpluturii este de 500 - 700 Nim? pentru o inaljime de 1 m a stratului de umplutura, in vederea intensificarit proceselor de transfer prin promotori statici de turbulenta au fost construite inelele de umplere striate longitudinal. * Gritarele executate din lemn, material ceramic, material plastic sau stanfate din metal se caracterizeaz& prin suprafatA specific& mare si rezisten{& hidraulic& mai mic decat a inelelor. Ele asigurd miscarea dirijata a lichidului si permite m&rirea vitezei gazului in comparatie cu coloanele cu umplutura obignuit&; nu se infunda si se monteazA si demonteazA ugor. ‘* Umpluturile demister, reprezentind structuri diferite din refele asimetrice impletite din fibre metalice, fibre de sticl&, fibre din material plastic sau din combinafii ale acestora pot avea ficient foarte mare. Se pot imbacsi ins destul de repede. Pot fi utilizate cu mare succes ca materiale separatoare de pictur. * Inelele Hy - Pak, au la aceleasi debite de lichid si de vapori (sau gaz) o rezistent& hidraulicd cu peste 10% mai mic& decat inelele Pall cu care se aseaman&. Acest fapt permite utilizarea lor in coloane ce funcfioneaz’ sub vacuum, sau in absorbere de presiune inaltS unde permit vehicularea unor debite mari de lichid sau vapori pentru diametre mai mici ale coloanelor. Interioral inelelor Hy - Pak contribuie 1a intensificarea proceselor de transfer prin producerea unei turbulente mai mari decét celelalte umpluturi, Au o suprafafa specifica cu peste 40% mai mare decat inelele Raschig. Prezint& dezavantajul posibilitigii de executie numai din metale (ofel carbon, ofel aliat, aliaje de aluminiu, monel, nichel, inconel). Pentru caracterizarea suplimemtari a stratului granular se precizeazd c& in afara de caracteristicile amintite, discutarea corpurilor de umplere (suprafata specifica, fractie de goluri, forma corpurilor, ayezarea corpurilor), stratul granular se mai poate caracteriza prin urmatorii parametr © Permeabititatea stratului, reprezinta debitul unui fluid avand vascozitatea egal cu unitatea ce trece printr-un strat granular cu suprafata si lungimea unitard sub o diferent’ de presiune egal cu unitatea, Pentru a exprima o relajie matematica care s& caracterizeze permeabilitatea se consider’ modelu! stratului granular ideal (modelul Darcy, figura 7.13), dupa care: - stratul granular, are spatiul liber format din pori de lungime constant; 189- porii stratului granular sunt uniform distribuiti pe sectiune; - curgerea unui fluid prin por este laminara. jn aceste condifii, viteza de curgere a fluidului printr-un por va fi dedus& din relajia lui Poiseuille (Ap = 32nlw/d*): . 6) , Oo om” PELL LLL | reece Debitul prin por este: : 2 (722), 4” 128 nl ade ~ iar debitul prin toati suprafaja A a stratului, rezultd ca find uifbeen al! disteibuit Gy =n (7.28) 128 nl in (7.28) m reprezinté numarul de pori Figura 7.13 Strat granular ideal confinut de unitatea de suprafafa. Termenul. a este o caracteristicl a stratului granular pentru care s-a adoptat denumirea de permeabilitate (K), astfel ca: dp Gye KL (7.29) nl Se observ din relagia (7.29) el dacd Ap = 1, n= 1,1=1, A= 1, permeabilitatea reprezint& un debit. Unitatea de misuri derivati pentru permeabilitate poarti denumirea de darcy. Dimensional, permeabilitatea poate fi scris& sub forma: [x= (Gaal) TME"TL _ (730) [a|4) are? © Rejinerea sau saturajia stratului. Acest parametry caracteristic stratului granular poate fi definit ca fiind raportul dintre volumul gofurilor unei umpluturi udate cu lichid gi volumul golurilor unei umpluturi uscate. Se disting urmatoarele tipuri de retineri = refinere dinamica; reprezent& raportul sus menfionat, atunci end lichidul curge in permanenta in coloand; - repinere staticd: reprezent& raportul celor dou volume de goluri in momentul incetArii sau la scurt timp de la incetarea curgerii lichidului prin coloana; 183+ refinere fixd: reprezinté raportul celor doud volume de goluri la un timp mare de la incetarea curgerii lichidului prin coloand, atunci cand lichidul sa sours din stratul granular, Este de dorit ca rejinerea coloanei (dinamica, statica sau fix) s& fie mica, deziderat foarte important mai ales atunci cénd faza lichida este scumpa sau utilajul lucreaz& sub depresiune. 7.6.2. Pierderea de presiune in stratul granular in exprimarea pierderii de presiune in stratul granular pot fi distinse urmatoarele situafii’ ~ curgerea unui singur fluid prin stratul granular, ~ curgerea, de regul4, in contracurent a dou fluide prin stratul granular. Curgerea unui singur fluid prin strat granular Daca fluidul care curge este un gaz, acesta va trece prin canalele formate de zonele goale ale umpluturilor. Sectiunea de curgere a acestor canale nu este constant& pe indltimea coloanei si implicit viteza de curgere a gazului in coloana va fi variabil’. In relatiile de calcul a pierderii de presiune la curgerea unui gaz prin stratul granular se va folosi viteza medie care rezulta din raportul debitului de curgere si al sectiunii medii a canalelor: G G G. (730), ar a Inaltime H saan HE unde: H - reprezinta indljimea stratului granular; Acuaie~ Teprezint& sectiunea medie de curgere data de toate canalele din strat, A - aria coloanei (sectiunea de curgere a coloanei), e-- fractia de goluri a stratului granular, Wg Viteza fictiva a gazului (viteza gazului printr-o coloana cu sectiunea de curgere A gi ffira umplutura). Din relagia (7.31) se vede c& relatia intre viteza medie reala a gazului prin stratul granular i Viteza fictiva a gazului prin coloana este: w, (732) 1R4Deoarece curgerea gazului are Joc prin canale, rezulti c& un canal si implicit un strat granular, poate fi caracterizat printr-un diametru echivalent: — SAcanere _ 4A fe 7.33 Ao oo 738) dag Pore Valoarea criteriului Reynolds pentru curgerea gazului poate fi calculata cu una din relatiile de mai jos: wd, w, d, 4w, 4 2FeaPy Ws Ges 44 sPy _ 495 34) . € 1% Oe Oe Cand gazul circula prin straturi de umplutur& turbulenfa apare chiar la viteze mici de Re, curgere, find provocaté de umpluturi. Limitele curgerii laminare sunt stabilite in jurul valorilor Re, = 15 - 40. Curgerea complet turbulent, in mod usual, poate fi considerata la valorile lui Re, mai mari de 2000. Zona de valori Reg €[40 - 2000], intalnita in mod uzual in practic’, corespunde curgerii tranzitorii, zon& in care transferul momentului de la gazul in curgere la lichidul aflat pe uinplutura solida decurge prin mecanism molecular si turbulent. Dac& prin stratul granular curge vin lichid, atunci caracterizarea curgerii se face prin densitatea masic& de udare sau prin viteza fictiva de curgere a lichidului: q = Say 0, [kg / m? sec) (735), wy = ot [m/s] (7.36), unde: Gy, Gnu reprezinta debitul volumetric, respectiv masic de lichid; A reprezint& secfiunea coloanei. Criteriul lui Reynolds pentru curgerea unui lichid poate fi exprimat in mod asemandtor celui pentru curgerea gazului Re, = mah. Aa 737) on om Relagia (7.37) este valabilé pentru cazul in care se poate considera c& toatd suprafaa geometric& a umpluturii este udati. In caz contrar, in aceasta relatia o se corecteaza cu un factor subunitar y spre a se ine cont de suprafata neudata. in general, se poate considera, curgerea lichidului prin strat granular ca fiind o curgere in film modificat. 185Cercetari experimentale au aritat ins& c& procesul de curgere descendent a unui lichid prin coloand depinde de densitatea de udare: astfel, cercetAri efectuate cu apa intr-o coloand de sticld umplut& cu sfere de diametru 25 mm, au aritat urmatoarele: ~ La densitaji de udare mici curgerea este continua; lichidul se acumuleaza la punctele de contact dintre corpurile de umplere si dupa un scurt interval de timp curge peste acestea in mici jeturi de la un punct la altul (figura 7.14 a); - La valori ale densitijii de stropire de aproximativ 2 kg/m’sec, se observa inceputul formarii unui film de lichid pe suprafafa umpluturii, suprafaja din umpluturd acoperit. de filnmul ce curge se extinde; filmul creste in grosime la valori ale densitifii de stropire de peste 4-7 kg/m’sec (figura 7.14 b); - Cand densitatea de stropire este suficient de mare (in jur de 24 kgim’sec), suprafafa umpluturii este complet udat4, grosimea filmului este mare, incepand s& apara picdturi sau jeturi de lichid fntre corpurile de umplere (figura 7.14 c). Crescnd si mai mult densitatea de stropire, nu se va putea concluziona c& grosimea filmului creste, in schimb formarea de picdturi si jeturi intre corpurile de umplere ia amploare. Calculul pierderii de presiune la curgerea unui fluid prin stratul granular intereseaza numai in cazul in care fluidul care curge este un gaz. In mod evident, in aceast& situatie umplutura va fi uscata in acest caz formula de calcul a pierderii de presiune prin stratul granular se exprima ca 0 extrapolare a relatiei Fanning HOW, p= Pe (7.38) unde: Ap reprezinta pierderea de presiune; & - reprezinta coeficientul de rezistenja at umplutui; H- reprezinta inalimea stratului de umplutura; ‘Wg Teprezinti viteza medie reala a gazului in canalele de curgere a umpluturii; Pg reprezintA densitatea gazului. Tindnd cont de relatiile (7.32) si (7.33), relafia (7.38) mai poate fi scris8 in forma: Wie 7.39) o (739) Ap= HE 126Coeficientul de rezistentd & este un coeficient efectiv corespunzand pierderii de presiune cauzati de frecarea cu suprafafa corpurilor de umplere precum si de nenumaratele schimbari de directie ale curentului de gaz. Coeficientul de rezistenya & depinde de conditiile de curgere ale gazului gi este 0 functie 4W,/P, de numaru! lui Reynolds pentru gaz (Re, =“), Pentru & au fost propuse urmatoarele on, corelati Ergun: 6-238 42,34 (7.40) Ecuatia poate fi utilizatA pentru umpluturi nearanjate, in care gaurile sunt uniform distribuite in toate directiile (sfere, Sei Bearl), + Javoronkov: M0 Re, <40 Re, o=) 16 (ayy Sar; Re, > 40 Re a * Ecuatia (7.41) poate fi utilizata pentru umpluturi de forma inelara, asigurénd pentru pierderea de presiune o eroare de + 17%, © Javoronkov si Zakgeim - considera c& de fapt coeficientul de rezistent& & reprezinta o suma de doi coeficienti de rezistent&, primul datorat frecarii la trecerea gazului de la un corp de ‘umplere la altul, al doilea datorat frecarii in corpul de umplere: = Sat ote (7.42) unde: & - reprezinta coeficientul de rezistenfi la frecare; ¢ coeficientul de rezistenga local’ al umplucurii; h- indlyimea elementului de umplere. Cercetirile experimemtale au dus la urmatoarele concluzii E,, = 0,0053 7.43), 3 (I-6\a—be) (749) ¢ unde: ¢ reprezinta fracjia de goluri a umpluturi; 187ab constante specifice fiectrei umpluturi. Valoarea lui & din relajia (7.43) poate fi determinaté pe baza relajiilor _anterioare, dacd Reg > Rego unde Rew are expresia urmatoare: Figura 7.14 Curgerea lichidului peste umpluturd acumulare de lichid curgere in film 0,053 + dass 1 (1- (abe) Reo = 3000 30-8 = 3000-30-—__#_# (7.44) ch d, eon Dacd Re, < Rego atunci valoarea coeficientului & ce rezulta din relatiile anterioare se corecteaz8, dup’ cum urmeaza: os Re = £ + | (7.45) (Reo Pierderea de presiune in acest caz se va calcula cu relatia: (7.46) * Chilton si Colbum - au propus pentru calculul valori coeficientului de rezistent4, relatia: €=84,4, an, incare: & - coeficientul de rezistenfA pentru umpluturi din sfere cu diametru egal cu diametrul echivalent al umpluturii considerate; 1RRAr- factor de forma specific fiectrei umpluturi; A, ~ factor ce tine cont de influenta peretelui coloanei asupra curgerii gazului prin coloana, Coeficientul de rezistenta & definit prin relajia (7.47) este dependent de valoarea criteriului Re, O astfel de dependenta este data prin graficul din figura 7.15. 7.6.2.2. Curgerea bifazicd gaz - lichid prin stratul de umplutura in curgerea bifazica a ¥ gazului si lichidului prin stratul de i umpluturd, spatiul liber de curgere ; = scade, ceea ce are drept rezultat Le es aparitia eforturilor tangentiale de rob frecare la suprafata de separare a fazelor. 403 Consecinja urmatoare a acestui fapt 0 constituie faptul c& “ag pierderea de presiune la curgerea bifazict va fi mai mare decat 0 4 to f90.~—«f000—«40.000 Re % pierderea de presiune constatata numai la curgerea gazului_prin Figura 7.15 Variasia coeficientului de rezistenga &' cu criteriul Reg Daca vitezele de curgere ale celor (da - diametrul nominal al umpluturii) stratul de umplutura. doud faze sunt mici, atunci efectul de interactiune al fazelor tradus prin cresterea pierderii de presiune de partea gazului, poate fi neglijat. La curgerga in contracurent a gazului si lichidului, au fost observate patru comportari hidrodinamice distincte, dependente de vitezele prin umplutura ale celor doi curenti (gaz si lichid). Prima comportare hidrodinamic& corespunzitoare curgerii lichidului in film, poate fi observat& numai la inc&rciri mici ale coloanei cu gaz sau lichid. in aceste conditii, curgerea descendenti a lichidului este independenta de viteza gazului Daca se executi o serie de experiente de masurare a pierderii de presiune intr-un strat granular, fiecare serie de experienfa fiind facut’ la densitatea de stropire constantd $i cu cresterea 189debitului de gaz, se objin rezultatele reprezentate grafic in figura 7.16. Aici, indicele 0 se refera la densitate de stropire zero (umplutura uscatA), Prd indice, se referd la densitate de stropire nul& (umpluturd da); indicii 1-4 - corespund unor —densitati de Antrenare stropire din ce in ce mai mari ‘Tnecare Din reprezentare se . & 8 tnearcare 8d observa urmatoarele: - pentru valori nu foarte x Curgere BOXXXY Safi mari ale vitezei gazului ROY 4 la diferite inc&reari (densitaji de stropire) cu lichid, dependenta observatd intre IgAp si ey eg Igwe este linear& pani Figura 7.16 Pierderea de presiune la curgerea bifazicd in punctele B (B, By... (Ap- cdiderea de presiune a gazului; wy - viteza fictiva a gazului B,), numite puncte de incircare; - conditiile de incarcare sunt caracterizate prin acumularea lichidului in spafiul dintre corpurile de umplere (vezi si figura 7.14 c). Deasupra punctelor de incdrcare, cu cresterea vitezei gazului, suprafata udatd si deci si cea activa a umpluturii creste, fapt ce favorizeazA procesele de transfer interfazic. Punctele C(C, C; ... C4) poarté denumirea de puncte de inecare. In zona dintre punctele B si C dependenta IgAp si Igws, este nelineard, - la punctele de inecare, lichidul se acumuleaza in umpluturd. Forfa de gravitatie ce actioneazA asupra lichidului care curge este echilibrata de forta de frecare gaz - lichid. Dac& se creste foarte putin debitul de gaz peste acest punct, lichidul este impins opus tendinfei sale de curgere. Acumularea de lichid in inelele de umplutura poate conduce la inversarea fazelor, in sensul c4 gazul tinde s8 inceteze de a mai fi faza continua si va curge in bule prin lichidul acumutat. Dupa o serie de autori (Planovski, Kafarov), condifiile de inecare corespund eficientei maxime din punct de vedere a proceselor de transfer a coloanelor cu umpluturd, Fluxul intensificat de transfer in timpul curgerii in condifii de inecare poate fi explicat prin cresterea 190suprafetei de contact interfazic, care in acest caz este dati nu numai de conditiile de geometric a suprafejei umpluturii, dar si de condifiile de curgere in bule. Pe de alt parte, functionarea coloanelor cu umplutura in conditiile de inecare este nestabila find caracterizeaté prin treceri intre zona de inecare si in zona de antrenare, cu efecte de solicitare mecanic& a elementelor interne ale acesteia; in zona de antrenare, umplutura nu este udatd pe toatd suprafata, pentru c& lichidul este zburat de pe ea de catre gazul ce circuld cu viteze mari Pierderea de presiune in aceste zone este de aceiasi forma cu cea observata in prima zona, astfel ci panta drepjelor AoBy, AB etc. este aproximativ egal cu cea a dreptelor D\E), D:E>, D3E3, DyEs. | Unii autori considera c& mecanismul inc&rcarii si inec&rii poate fi explicat prin formarea undelor la suprafaja lichidului ca o consecin& a prezenfei curentului de gaz. Aceste unde au ¢ amplitudine suficient de mare pentru a inchide canalul prin care curge gazul Relatia functionala intre vitezele fictive ale celor doua fluide ce curg prin coloana cu umplutura, in condifii de inecare, sunt exprimate prin functia de inecare "f(R)", introdusi de Hoffing si Lockhardt: 0 50.22 co oo WAP Oe Ng” (o f(R) aps (GF) (748), in care: Wp, Weg Feprezinta vitezele fictive ale lichidului, respectiv gazului in m/b; ¢ - reprezint& 0 constant, c = 3,89 10°, cand constantele fizice (pr, Py, Min Ng) S& iau in CGS; Ap- este diferenta densitatilor celor douli faze; R este raportul vitezelor la inecare, R = w,/W Pe baza unui numar foarte mare de experimentari, Hoffing si Lockhardt, au determinat pentru coloane de curgere in contracurent, dependenta dintre functia {(R) si raportul vitezelor de inecare, dependent care este dat in figura 7.17. Corelatia de inecare a lui Hoffing si Lockhardt, a $i oricare alta, are importanga in cunoasterea functiondrii coloanelor cu umplutura si chiar in dimensionarea lor. Cu titlu de exemplu se prezint& determinarea sectiunii coloanei pentru a asigura Jucrul la 0 viteza impusi sub viteza de inecare. Relajiile ce vor fi prezentate sunt valabile cu urmatoarele observatii 191- variajiile functiei {(R) functie de R din figura 7.17 pot fi aproximate, cel putin pe portiuni, printr-o dreapta; - pentru segmentul de coloana ce! mai solicitat la inecare (zona de intrare a gazului in coloani) se impune raportul vitezelor fictive ca procente din raportul vitezelor fictive de inecare. Exprimarea matematic& a condifiilor puse in 4 forma relafiilor (7.49), (7.50) 4(R) Ig /(R)=algR+b (7.49) on Ry Rage = Rimes 7.50) 04 unde Rinpus este 0 valoare de reguld cuprinsa intre 60% gi 85% (06 - 0,8 chiar 0,9). Tindnd cont de raportul vitezelor fluidelor la ‘ 0.0004 1 i inecare: Dor Of 4 40 400 #000 G. R eee Fe Gn Figura 7.17 Variatia funcyiei Lockhardt cu raportul Ryge = ER = Sis 07.51) vitezelor de inecare Wwe Gy Gy Swe sezultd cd relatia (7.49), mai poate fi scrisé in forma (7.52): Gu (ate 95 S(R)=10 (7.52) Tinand cont de expresia functici ([R) se objine dupa explicitare valoarea vitezei de inecare: «, ae] 7 , Wame=| Gerla % “49° 1389-10" obit as*nte"( (733) Gu @ tas Say) (0) 0 Be - Ap" 1399-10" pnp nn) (7.55) 199)Revenind acum la problema exprimarii ciderii de presiune la curgerea bifazica gaz - lichid in contracurent prin coloand cu umpluturd, in cele ce urmeaz se prezint principalele relajii de calcul a pierderii de presiune. Cresterea rezistentei hidraulice a coloanei cu umpluturd udata, poate fi calculata teoretic cu relafia (7.39), jinand cont de faptul c& fractia de goluri a umpluturii udate este: ese-8 (7.56) unde: ¢- reprezint& fractia de goluri a umpluturii uscate; 8 - reprezint& fractia de lichid retinut de umplutura. in acest caz relatia (7.39) poate fi scrisa in urmatoarea forma: Hew? Meg = eAPee (757) How igh gO =a 58 MPug ue-a) (7.58) Mpg _( 6) 1 sau #-(4) (7.59) es * Javoronkov, Aerov si Umniak au aplicat relatia (7.59) prin inlocuirea termenului 5/e prin ‘termenul adimensional A care caracterizeazA udarea gi introducdnd factorii de corectie a si b: (7.60) ‘Mai sus, factorii de corectie a si b sunt constante caracteristice umpluturii Parametrul adimensional A din relafia (7.60) este dat prin: wioc)" Asg (7.61) Dee? unde: ¢= 2748 (7.82), in care Re, este numarul Reynolds referitor !a curgerea lichidului conform (7.37). Pentru vatorile constantelor a gi b din relafia (7.60), se pot folosi datele: Tele caramice = sub 30 mm in jur de 30 mm (A <0,3) in jur de 30 mm (A > 0,3) Inele de ojel 193+ Kafarov si Muraviev au propus formula: Mua 0.205 = 1409 (7.63), Prva unde "6" reprezint& un parametru adimensional, definit prin relatia: 1a \o2 & Pr He ee vs \2a) Lola in care gg si gi reprezintd viteze masice (kg/m? sec) sau densititi de curgere, iar P,P; Ne $i Ti au semnnificatiile cunoscute. in cele de mai sus, "c" reprezinta o constant care poate fi exprimat din relatia: We \ c= 0,853, ~ 0,175 (7.65), © fone } unde Wig $i Wg ins ~ reprezinté viteza fictiv’ a gazului in condifii de lucru, respectiv corespunzatoare punctului de inecare (de regula raportul w/in este cuprins intre 0,6 si 0,9). Relatia popus& de Kafarov si Muraviev nu este suficient de precis4, prezentnd in plus $i inconvenientul c& necesita determinarea anterioar§ a vitezei fictive a gazului, corespunzind conditiilor de inecare a coloanei. Ca recomandare pentru constanta "c" se face observatia c& ea poate fi consideratl si ca avand valorile urm&toare: 84 daca $0,5 (7.66) 10 daca $>0,5 In situatia considerarii valorilor lui c dupa relatia (7.63) se modifica la formele ois, \ 02387 0s 1+ e(®) ( a) (2) (7.67) a) \p) (ay 038/055 \ a1 Put 2 341 (J (2) (2) (7.68) a) le) my Metoda Kafarov si Muraiev poate fi aplicat& numai atunci cfind coloana lucreaz& in zona O<05; br 05 dintre punctul de inecare si punctul de incarcare © Una din metodele de detrminare a pierderii de presiune prin coloana odata aplicati tuturor cazurilor hidrodinamice este metoda Eduljee, bazat pe reprezentarea graficd: 194Fr, wy, Co ee on A) pentru valori es = const (7.63), te a unde: C reprezint o constant dependenta de mérimea si tipul umpluturii, - marimea nominala a Fr, = Wg /ed - reprezint numérul lui Froude pentru gaz; umpluturii (diametru); Resear = Wighg@/ng - feprezinté numarul conventional al lui Reynolds, calculat cu diametrul umpluturii; = Pagw/P~FeprezintA inversul densitajii relative a lichidului ce curge prin coloand, Prg = Pa/Pux ~ reprezinta densitatea relativa a gazului ce curge prin coloand, raportata la aer. Pentru a calcula pierderea de presiune in coloana udi cu ajutorul metodei Eduljee, se procedeaz’ astfel: ~ se determina valoarea constantei C din tabelul 7.2, - se calculeaz& valoarea punctului de pe ordonata: Fre yoas 502 Y=CRar Pet Pes ~ se calculeazé vitezele fictive ale celor doua faze, precum si raportul lor; ~ din graficul din figura 7.18 se determina valoarea pierderii de presiune gi conditiile in care lucreaz& coloana (sub incdrcare, peste inc&rcare, la inecare), Tabel 7.2 Valorile constantei C pentru metoda Eduljee ‘Mirimes umpluturi, d [mm] Tipul umpluturi Valoarea constantel © 15-38 Tele Raschig ceramice 0251 25-38 Inele Pall metalice 0.261 13-38 Sei Intalox. 0.70 25 Spiral din sirm& ois 13-38 Sei Beart oa7l 25-51 Inele Raschig metalice, nearanjate | 0,61 76 Inle spirale nearanjate ul 6 Inele spirale aranjate 133 15-35 Umplutura nereggiath 275 Referitor la metodele de calcul al cderii de presiune in coloana udatd, din care unele au fost discutate mai sus, este de precizat ci numirul acestora este destul de mare. 195Similar discutici de faf& referitoare la curgerea prin straturi franulare, trebuiesc abordate si problemele referitoare 1a corpurile de curgere prin straturi granulare cu fractie de solid variabild, asa cum este cazul stratului fluidizat, stratului stripuns, transportului pneumatic pentru cazurile in care aceasta este provocata de un singur fluid sau de dou’ fluide imiscibile, de regula a2 gi lichid, cu deplsari in contracurent sau echicurent. Multitudinea de aplicafii practice, complexitatea $i dimensiunea problemelor ce trebuiesc rezolvate in aceste cazuri, impun necesitatea abordarii lor in unu! sau doud capitole distincte. soos B necare BRS 02 BRid ct ox || Sud ose 4 dee 004 {34 Some 2 ee aur 2 4 eeu 2 seoKs Gla, Xe Wee Wty ” Figura 7.18 Diagrama ¥ =~ pentru calcutul Apyg prin metoda Eduljee ‘a Bibliografie: 1. Bratu, Em, A., Operafii unitare in ingineria chimica, vol. 1, Ed. Tehnicd, Bucuresti, 1983. 2. Soare, S., Procese hidrodinamice, F.D.P., Bucuresti, 1980. 3. Jinescu, Gh., Procese hidrodinamice si utilaje specifice, E.D.P., Bucuresti, 1982. 4, Ramm, V., L,, Absorption of gases, Scientific Prog., Jerusalem, 1969. 5. Floarea, O., Fenomene de transfer si utilaje specifice, expuneri secfia T.C.O., 1985 - 1990. 6. Dutkai, E., Coloane cu umpluturd in tehnologia chimic&, Ed. Tehnicd, Bucuresti, 1980. 196"8. SOLUTIONAREA ECUATIILOR CURGERH FLUIDELOR Solutionarea prin integrare analiticd ori numericd a ecuafiilor Navier - Stokes a eprezentat si reprezinta 0 problem’ de mare dimensiune cu interes deoscbit pentru matematicieni, specialisti in hidraulic& si evident pentru ingineri chimisti. Este de amintit cd solutiile ecuatiilor Navier - Stokes nu au nici o relevant dac curgerea este turbulent sau apropiata acesteia. Intr-o problema complet de integrare a ecuatiilor Navier - Stokes trebuie gisitd solutia sistemului de ecuajii cu derivate partiale (8.1), ce curpinde cele trei ecuafii de curgere si ecuatia de continuitate: in conditile in care I. - se precizeaza forma $i marimea geometriei de curgere: spre exemplu = XY SX EK W SY r corespunzaitoare modificdriivitezei de la wyy>w, se objine: vn n #) (nein w= (# 8.32 wa at " 632), yun (vm aay mt \2IK) 206Punand conditia w(r1) = 0, rezulta: n (#)" ensiyn =—| fmeln 8.34) we Ta 2iK) " (634) ‘Tinand cont de relajia (8.34) se obtine pentru viteza locala relatia finala. (835) (836) sau: 3nt] = w 8.37) aL 837) Ultima relaie face ca viteza local sA mai poata fi exprimata si prin relatia: (8.38), Relatia (8.39) este reprezentata grafic in figura 8.7 si este de asemenea schitata intuitiv gi in figura 8.6. Exprimarea pierderii de presiune la curgerea prin evi a fluidelor se face pe baza relatiei (8.37) scrisa dezvoltat: ° fh 4 Figura 8.7 Distribyjia vitezelor in conductd pentru cazul ‘fluidului vascos 07n (dp\'" 3n41 mK)" ai (840) Rezulta imediat: (40)! ans 2 say ik) ° respectiv (sum pom St my" ap=znen " (8.42) 7 sau mt " Ap= 2iww{ aey (8.43) n Daca n= 1, rezulté Ap = aE cunoscuta sub numele de relatia lui Poiseuille; ea a fost dedust la curgerea laminara a lichidelor newtoniene (vezi paragraful 6.6.1) 8.1.5. Curgerea oscilanta Utilizarea curgerilor oscilante a inceput s& se impund in functionarea unor aparate de transfer de mas sau de cildura, deoarece in aceste conditii se asigurd coeficienti de transfer mai ‘mari comparativ cu situajia de operare cu curgeri normale, Objinerea unei curgeri oscilante se realizeaza prin actionarea asupra fluidului cu o presiune oscilanta sau prin alimentarea sistemului in care se desfisoars curgerea cu un debit oscilant, asa cum este cel furnizat de pompele cu miscari alternative Aici se va analiza curgerea oscilanti in conducte circulare, produst de o presiune oscilanta, asa cum a fost ea dezvoltatd, intre primii, de Rice si Eagleton (Rice, R.G., Eagleton, LG,, Can. Journ, Chem, Eng., 48, 2, 46-53, 1970) Pentru cazul unei conducte cu raz R, in care curgerea are ioc in directia x (vezi figura 8.4), ca 0 consecintl a aplicarii pe aceasta directie a unei presiuni oscilante, ansamblul relafiilor (8.3) se reduce la: mw 1a, (Fu (8.43) 208Re = B+asinor (8.44), in care: © - este pulsatia oscilatiei de presiune; w- este componenta de vitez in directia curgerii (w = ws(r,t); r este pozifia radiala curent&, v - este vascozitatea cinematica a lichidului; B, a constante dimensionale in expresia presiunii oscilante (a este amplitudinea oscilatiei de presiune). Pentru a forma o problema complet ecuatiile (8.43) si (8.44) se incadreaza cu conditiile de univocitate care se diferentiazé dupa cum procesul oscilator nu se suprapune sau se suprapune unei curgeri laminare din conduetd, in primul caz, aceste conditii sunt: w(7,0)=0 (8.45): in momentul initial nu exist’ curgere, W(Rz)=0 (8.46): in orice moment la perete viteza este nul&, W(0,t) = Way (8.47): in centrul conductei viteza este extrema, in cel de-al doilea caz, univocitatea este exprimata prin: 2 w(r,0) = Wo(r)= wa! - 4) (8.48): distributia inifiald de viteza este laminard; (0,2) = wy; eee 0 (8.49): in centrul conductei viteza este extrema; w(R,2)=0 (8.50): in orice moment la perete viteza este nul Pentru integrarea ecuatiei (8.43) se utilizeaz metoda transformatei Laplace. in acest sens, se procedeaza la efectuarea transformarii Laplace, cénd rezult&: fer Sar = [@rasinorje rae fi er Stace] er S4,| (8.51) 0 J sau 2 y po(r,p)—w(r.0)=2 otf Pe Ldw(rp) (8.52), dr ro odr respectiv: dw ldw_ py, wir) (Be a_) (8.53) dr dr vy vip po) ongcare este o ecuatie Bessel de spefa I si ordin zero neomogend. In cazul in care w(r,0) = 0 si B = 0, procedind la rezolvarea ecuatiei (8.53), cu conditiile WO, D) a [=] LE) afeaee be) | wp) =0 si = 0 sila transformarea in real a imaginii Laplace, se obtine solutia: mr Se te | cosa (8.54), ? Hou) Jr nf fr | Wy Wy J in care: I(x) este functia Bessel de prima sped si ordin zero, exprimata prin: Gi In(x)= J, (ix)= )(-D* 2 (8.55) me ky Notand rapoartele de funcjii Bessel prin Ny si N; (ex: V ), atunei (8.54) se transcrie ca fiind N. N, for al all 2 2 wrt) = | smo (8.56) Procedand la scrierea trigonometric a numarului din peranteza patraté, relatia (8.56) ia forma finala: a4 2 - N. M) _ w(r,z) eho) colo ora M=¥)] cote (8.57), unde: modulul (Nj ~ N;)'? este exprimat prin: [oer vie) +40 : re) | ber?(WRe)+bei?(VRe L J iar argumentul arctangentei se da cu relatia: (N= N,)? = (8.58), a0_y,_ ter(dRe)pe( = Ve) bor“ VR) ei Je) NautM ber 7 Ve) ber( Re) + be Re] ( Ve) in figura 8.8 se prezintA profilul de viteze corespunzand acestui caz. Pornind de la (8.57) (8.59) se poate produce medierea acesteia dupa raza conductei in care se desfAgoara curgerea; se objine astfel expresia vitezei medii oscilante: w(r)= “pa cos(wr- 9)- cos@r] (8.60) [ ber? (Ve) +der,(VRe) io unde: @= “Relver Ute) be*( Une) (8.61) bei, (VRe)ber{ VRe) + ber, (WRe}bei( VRe) + der, (VRe)ber{ VRe)— ber, (VRe}bei{ VRe) po ares ber, (VRe]}ber{ VRe) — bei, (VRe)bei(/Re)— bei, (VRe)ber VRe)— ber, (WRe}bei{ VRe) in toare relatiile anterioare numarul lui Reynolds (Re) se refrré la migcarea oscilatorie, find exprimat functie de viteza unghiulara a misc@rii Re = @R?/v. Figura 8.8 Distribyjia vitezei la curgerea oscilanta intr-o conducta (Klucin si aljii, JP.H., 4, 841-845, 1984) ‘Atunci cnd in rezolvarea problemei (8.43) se utilizeazé conditiile de univocitate (8.48) - (8.50), rezultatul acesteia se exprima prin relatia (8.63) on+2 [a cos(or~9)- cost] (8.63) ® 8.2, Solutii aproximative ale ecuatiilor Navier - Stokes © prima categorie de solufii aproximative ale acestor ecuafii sunt cele bazate pe abordarea caracterizirii curgerii prin metodele stratului limit hidrodinamic. Despre utilitatea stratului limit hidrodinamic in caracterizarea curgerii fluidelor se va discuta in detaliu in capitolul urmator. © a doua categorie de solujii aproximative este cea ce utilizeaz integrarea numeric’; intre acestea, in ultimul timp tinde s& se impund metodele cu elemente finite, astfel ca 0 discutie asupra acestora se impune. Aplicarea metodei elementelor finite nodale pentru integrarea ecuatiilor Navier - Stokes, confine dou mari etape: © Etapa modelarii cuprinde principalele ci prin care ecuafiile particulare ale unei curgeri concrete sunt transformate in ecuafii analoage cu elemente finite; totodata, in cadrul acestei etape, se analizeaz& care sunt avantajele si limitele acestor metode. De reusita acestui model analog depinde in ultima istany& capacitatea si performangele calculului. © Etapa aplicagiei ingineresti, care cuprinde urmatoarele faze: a) alegerea elementelor finite si a functiilor de interpotare corespunzAtoare; b) discretizarea domeniului de analizé cu elemente finite; ©) evaluarea matricilor elementare; 4) asamblarea acestor matrici si formarea sistemului de ecuatii; ©) rezolvarea sistemului de ecuatii si obfinerea solutiei numerice; £) prezentarea alfa - numericd sau grafica a solutiei. ~ Alegerea tipului de elemente finite si respectiv a functiilor de interpolare, se face in functie de variatia parametrilor analizati (de exemplu - o variatie linear, parabolic’, etc.), de geometria sistemului investigat cat si de capacitatea de calcul disponibila; exist programe de firma, astfel c& in acest caz aceast faz se concretizeazé prin selectarea unei opjiuni privind folosirea bibliotecii de elemente finite. + = Discretizarea domeniului de analiza inseamna generarea refelei de elemente finite si a matricei de conexiuni. Aceast faz poate fi realizat& manual sau automat, asa cum este cazul m0programelor de firma; rezultatul acestei operafii const dintr-un set de elemente finite, un set de noduri si 0 matrice de conexiuni intre acestea; totodata se calculeazé coordonatele globale ale nodurilor si se include 0 matrice de conexiuni pentru nodurile aflate pe frontiera domeniului de investigatie, cu specificarea conditiilor la limita ale problemei - Evaluarea matricilor elementale se face de cAtre computer pe baza unor subrutine specializate; cu exceptia folosirii unor elemente simple, aceasta evaluare se face cu ajutorul metodelor de integrare numeric’. - Asamblarea elementelor finite de pe intreg domeniul discretizat, se face pe baza matricii de conexiune, alegand ca pivoti de actiune elementele sau nodurile, Asamblarea este un proces direct, intuitiv, rezultatul acestei operatii fiind formarea matricii de rigiditate, Matricea de rigiditate are dimensiuni mari si contine foarte mulfi coeficienti nuli, astfel c& ea necesit4 volum de memorie mare; din acest punct de vedere, au aparut proceduri de optimizare a memorarii acesteia . - Metodele numerice de rezolvare a sistemelor de ecuafii cu elemente finite se pot grupa in metode lineare si nelineare; cea mai folositi metoda de rezolvare a sistemelor lineare este metoda de eliminare Gauss; pentru sistemele nelineare care rezulta in cazul ecuatiilor Navier - Stokes mai complicate, multi prefera metoda Newton - Raphstone ~ in ultima vreme, se manifesta o puternic& tendint& de prezentare a rezultatelor sub forma de reprezentari grafice, avand in vedere capacitatea acestora de a fi foarte usor interpretabile 8.2.1. Exemplu de integrare numerica prin metoda elementului finit Pentru a exemplifica cele de mai sus, se considera cazul objinerii ecuafiilor cu elemente finite particularizate prin metode variafionale, in cazul migc&rii Couette generalizate, Asa cum s- a ardtat anterior, ecuatia de migcare este data de: bjt (8.64), aay cu urmatoarele condi i pe forntiers: w=0 pentru y=0 W= Wo pentruy = Yo a32” ay Daca se introduc parametrii adimensionali_ w* 2 sipt- 4(- , (8.64) se 1 Wo Yo dx. transforma la: tye on +p*=0 (8.65), cuconditiile: w* = 0 pentru y*= 0, respectiv w* = I pentru y* = 1 Formularea variajionala a problemei de mai sus (Dinca, G., Metode variationale si aplicafii, Ed. Tehnicd, Bucuresti, 1980) este += {| peue2(aet) Jw v={[p wu (45) (8.66) Daca se considers acum discretizarea domeniului D € [0,1] v [0,1] prin patru elemente patratice egale, rezulté cd pe fiecare din aceste elemente, modelul de aproximare al vitezei w* este dat prin aproximatia 3 W= Nywh +Nawy + Nyws = Nw (867), unde N, reprezinta functiile de interpolare, iar w** sunt valorile nodale ale vitezei ¥. Tindnd cont de cele de mai sus, (8.66) se mai scrie (8.68) (8.69) inlocuind (8.67) in (8.68), aceasta ia forma: JH) Eo Svn- (8.70) ul ft fn relatia (8.70), simbolurile w¢ reprezentind valorile nodale locale, nu pot fi parametri independenti, c&ci ele sunt legate de ceilalti prin relatia de asamblare: oawh sAywe J=12..N (8.71) in consecinga: TOA)» Sf W; Wy) (8.72) astfel c& pentru aflarea vitezelor in noduri se procedeaza la minimizarea functionalului (H.-W) =0, i= 1,2.N 8.73 au, t (8.73) Daca se considera i, j, k trei noduri globale apartinand aceluiasi element, atunci relajia (8.73) se serie dupa cum urmeaza: a dN, aN, Solem -(ngierw Germ 2 yen, (ooo Bem nf pen,-[u Boon a aN, aN, fern, -| w t+, Aw, Se) oe oa, i dy* dy* (8.74) Aranjand termenii expresiilor din (8.74) i folosind transformarea invers& a relafiei de asamblare fens prin operatorul Q,° (4%, -05 ), se objine sistemul: \Oiey Atw* = BS (8.75), 2 ft aNA IN, og unde: As = Ie oe (8.76) JetNady* (77) i Sistemul de ecuatii (8.75) constituie ecuafia caracteristicd elementului generic definit prin valorile nodale w;, w;, wi’ si functiile de forma Nj, N;, Ny. Asamblarea tuturor elementelor din domeniu! discretizat conduce la sistemul matriceal: Aw=B (8.78), unde A este matricea de rigiditate a sistemului, iar B este matricea factorilor cauzali procesului: elementele acestor matrici se objin astfel 455 B= De Sistemul (8.78) impreund cu condifiile limit& de frontier w; = (8:79) Olay* =0; wy= Ola nsy*= 1, constituie modelul analog cu elemente finite ale problemei Implementarea acestui model pe calculator si solutionarea lui conduce la obfinerea valorilor nodale wi, Wo, ... Wy. Orice valoare intermediara se objine apoi pe baza acestor valori cu ajutorul functiilor de forma corespunzatoare. in figura 8.9 se prezint& grafic solufia obtinut numeric comparativ cu cea exeprimentald, in cazul in care discretizarea s-a facut cu elemente hibride rectangulare de tip Ey Este de remareat concordanta foarte bund intre valorile objinute numeric si cele ce corespund solutiei analitice. Exemplul discutat a avut drept scop de a prezenta principiul si puterea acestei metode de integrare numeric&. Existenfa unor programe specializate face metoda deosebit de atractiva pentru simularea unor curgeri cu geometrie complicatd a sistemului in care aceasta se desfisoara. 2 EES TSE Rete] Co, © p Oo po TotTotTol 0 elemente si noduri in spatial Aiscretizat Y, Poise) P. Po = Suprapresiuni pe (Poiseitle) aw numeric 02 06 06 8 40 Figura 8.9 Simularea miscdirti Couette produséi de un gradient de presiune 2168.3. Curgerea pe discul rotitor Problema curgerii pe discul rotativ prezint& interes in hidrodinamic’ nu doar pentru exemplificarea integrarii exacte a ecuatiilor de conservare a cantitajii de migcare, cat mai ales pentru faptul c& rezultatul integrarii este utilizat in exprimarea cineticii transferului de masa. in acord cu k = DiS, unde D este coeficientul de difuzie moleculari, iar 8 este grosimea stratului hidrodinamic. Ca i in multe din cazurile anterioare, curgerea este consideraté laminar si stafionard. Sisterul de coordonate este cel cilindric si prezentat schematic in figura 8.10. Se constata c& vectorul vitezi are componentele: radiala, tangenfiald gi axiala (w,, wo, W,) ca functie de r gi. in acest caz, ecuatiile (8.2) la care se adaugt ecuatia de continuitate, se reduc la: Figura 8.10 Curgerea pe discul rotitor (a- sistem de coordonate; b - linii de curent) in cele de mai sus "V" este operatorul Laplace in coordonate cilindrice’ 27vi Fe 1 e FAG AG a ra 2 ap Pentru integrarea ecuatiilor curgerii, condifiile limit exprima: - starea vitezelor la suprafata discului & (8.84) y=0,w,=0, We=or, Ww, =0 (8.85) unde o este viteza unghiulard a discului rotativ; - starea vitezelor la distant mare de disc: Us (8.86), unde viteza normal U, cu care lichidul curge spre disc trebuie stabilit4 din conditii concrete. @ @ —=0, res iv —=0, astfel c& ansamblul a pect 9 ym, w,=0,we=0,w, Se poate constata ci P = ply) si deci relatiilor (8.80) - (8.83) se reduce la: (8.87) (8.88) (8.89) Pentru rezolvarea sistemului (8.87) - (8.89), astfel incét s& se poata indeplini conditiile limita, c@t si ecuatia de continuitate, se considera pentru w,, We, Wy si p solufii de forma: w, = raF(2), we=ra@G(é) , w,=VvoH(é) , p=-paP(g) (8.90), in care prin "E” se exprima variabila adimensionala & = fe. v Din (8.90) se observa ca intr-adevar w,, Wo, wy sunt functii de r si y, asa cum s-a stabilit anterior. Procedand la calculul derivatelor ce intra in (8.87) - (8.89) si in (8.83) se ajunge la concluzia c& funcjile F, G , H si P trebuie si satisfaca sistemut P.@+PH=F" (8.91) 2FG + GH=G" (8.92) HH'=P'+H" (8.93) 2F +H=0 (8.94) mRin care F, G’, H', P'reprezinta prima derivat& dupa & a functiilor F, G, H si P, iar F", G", H" si P" se refera la cea de-a doua derivata. Conditiile limita ale problemei de curgere se transforma in conditii limita pentru functiile F, G, Hi P, dupa cum urmeaza &=0 :F=0 ,G=1 ,H=0 (8.95) &+0 :F30,630,H>-a (8.96) in (8.96) prin a se noteazd viteza normal adimensional& vvo Problema identificarii functiilor F, G, H poate fi separati dup’ cum & este mare si foarte mare, tespectiv mic si foarte mic. Astfel pentru & mare (& 0) H(E) —> ~, iar funcile F si G trebuie si fie mici, cdci la distant mare deasupra discului, componentele radiale de vitez& sunt aproape nule. In aceste conditii (8.91) gi (8.92) se reduc la: -Fa~F" ; -aG'~G" (8.97) care indic& faptul ci F si G trebuiesc s& fie legate de nucleul e. Cu aceasté observatie se identific& destul de repede o&: (8.98) (8.99) (8.100) Analizand acum ce condifii trebuie s4 indeplineascd functiile F, G, H la & mic, adica procedand ca mai sus, se ajunge la concluzia c&: a ago 12 8.101 Feag-S~ 308% (8.101) Gal466+1ag4.. (8.102) Hes ag? +364. (8.103) Constantele A, B, a, b, 0 trebuiesc determinate. Pentru aceasta se va tine cont c& F, G, H precum si F si G' trebuie si fie funcfii continui, Tinand cont de continuitatea funcyiilor si 29procedénd la o identificare a unei integrari numerice cu solujia analitic& in discutie, se obtine: a =0,51 si b=-0,62;a=0,89;A=0,93;B=121. 6H Acum este foarte usor de determinat so si distributia presiunii, dact acest 08 fapt intereseaza. (-H) In figura 8.11 se preziné graficul %e functiilor F(E), G() si H(). o4 ® Din reprezentare se constati cd 02 (6) incepind cu & = 3,6 F(E) si GE) si H(®) variaza foarte putin, ceea ce oos to AS 20 88 30 35 40 45 spune c& in domeniul & < 3,6 se afl Fg) inglobat tot gradientul de viteze; Figura 8.1] Reprezentarea graficd a functiilor F(2), conform definitiei grosimii stratului GO si HS limit& hidrodinamic se poate considera cA la & = 3,6 se termina grosimea stratului si deci 0 = 3.6. Rezulta astfel: b= sof (8.104) Avand expresiile pentru F, G, H si P si tindnd cont de exprimarea liniilor de curent se poate proceda la calcularea acestora; rezultatul este similar celui schifat in figura 8.10 b. Toaté discutia dezvoliat4 aici isi plstreaza valabilitatea numai daca grosimea stratului hidrodinamic (85) este mult mai mic fat de raza R a discului rotitor. 8.4, Migcarea picAturilor de lichid intr-un lichid in cele ce urmeazd se discut4 doar problema Hadamard - Rybezynski (Hadamard, Comp. Rend, 152, 1735, 1911; Rybezynski, Bull. de Cracovie (A), pag. 40, 1911), care se refera la migcarea cu viteze foarte mici a unor particule sferice, de densitate p: si vascozitate m:, nemiscibile cu lichidul continuy de densitate p si vascozitate n, si care in ansamblu este stajionar. 200Miscarea este determinata de diferenja de densitate intre cele doua lichide. in pic&tura si in imediata aproiere a acesteia, migcarea este exprimatd prin componentele cémpului de vitez’, care in regim stationar are distributie dupa r si 8, si anume: in fluid: , w, = w,(0,1); Wo = we(0,1); in picatura: w’, = w,(8,1), Wo = We(®,1). Sistemul de ecuafii cu care se abordeazA aceasti curgere este cel rezultat din particularizarea ecuatiilor de conservare a cantititii de migcare si a ecuatiei de continuitate. E] este exprimat, prin raportare la sistemul de coordonate din figura 8.12, prin: Figura 8.12 Sisteme de coordonate $i linit de curent la miscarea laminard a unet picdturi intr-tm lichid 2cga g (8.105) (8.106) (8.107) ey ey a 1a r forma identic& cu cea a ecuatiilor scrise mai sus, se poate utiliza si pentru lichidul din picdturd. Pentru scrierea conditiilor limit& referitoare la aceasta migcare, se considera sistemul de coordonate r, 0 din figura 8.12. Picdtura este mai grea decat lichidul, astfel c& privité de la distanta, ea se deplaseaz cu viteza (- U) - constanta, Cu aceste precizari, se scriu conditile limita de mai jos: - valorile componentelor de vitezi w,, Wo la r mare: TF @: w, = Ucos®, we = - Usin6 (8.108) on- continuitatea tensorului tensiunilor radiale si tangentiale la separarea mediu-picaiturd (FR): [. &, -(p-n)+2n ee 8.109) [ (p-2)+27 | (8.109) 14, Avg ms) (2a a, _w',) oy Te M8) ey See 8.110) C¥ aa ae ag G10) - absenfa comportirii radiale de vitezi la separarea mediu - pic&turd (r= R) T=RjW,=w,=0 (8111) = vitez& de orice fel, finita sau nuld in centrul pic&turii 1=0;.W,= ky w=ky (8.112) in cele de mai sus, prin x s-a notat presiunea hidrostaticd net&, cauzat& de diferenta de denistate (a= (P- p')ex= (9 - p’)grsing). Pentru a rezolva aceast& problemd, urmeazi a se c&uta solutii de forma: w, = f(r)cos8 ; wy =9(r)sind ; p= ny(r)cosO (8.113) respectiv pentru interiorul picdturii w= f"(r)cos8 ; w',=9'(r) sind ; p'= n'y" (reos8 (8.114) inlocuind (8.113) in (8.105) - (8.107), se obfine: (8.115) (8.116) £, A+). 117) Un sistem analog sistemului (8.115) - (8.117) poate fi scris pentru miscarea fluidului din interiorul picaturii. . O analiza asupra formei de prezentare a sistemului (8.115) - (8.117) arat& ca el este un sistem linear de ecuafii diferentiale, a carui rezolvare nu este foarte dificild. Se observa ci din (8.117), se obtine: (8.118), care prin inlocuire in (8.116) conduce la: 29¥ (8.119), r sau mai bine : Laat sx F Lot (8.120) de ddr Inlocuind acum (8.120) in (8.115), aceasta ia forma pat ser PL, gr tS gf (8.121) dr* dr® dr? dr Expresia (8.121) aminteste de o ecuatie diferentiali de tip Euler (M.N., Roscule}, Analiz4 matematica, E.D.P., Bucuresti, 1966). in acord cu teoria integrarii acestor ecuatii, solutia este de tipul f°, Prin inlocuire in (8.121), rezult& ecuatia "n", dupa cum urmeazi: n(n-L)(n-2)(n-3) + B8n(n-I)(n-2) + Bn(n-l) -8n = 0 (8.122) Dupéi calcule simple, (8.122) conduce la: n(n-2)(n* L)(n- 3) = 0 (8.123), ale cArei solutii sunt: ny = 0; n= +2; ny =-1, ny =~ 3 in consecinta, pentru functia f(r), se obtine forma generala: deeb tay? (8.124) r LY= (8.125) (8.126) inlocuind f, 9, y in expresiile componentelor de vitezd si in expresia presiunii, se obtine: bby 2) Ft Sth tar | 0058 (8.127) Por bg, tae sma (8.128) ar? 2r b, \ = 2+104y} cosa (8.129) r Avand in vedere conditia (8.108), se gaseste c& pentru exteriorul picdturii a, -> 0 si deci cele de mai sus se simplificd la: 28(8.130) (8.131) b p=n—2cosd (8,132) r Urmand acum acelasi principiu pentru distributia de vitezd din interiorul particulei si avand in vedere cA w, si Wo trebuie si fie finite pentru r > 0 (deci nu vor exista termeni in _ si ), se obtine: ‘ayr? +a, ) cos (8.133) (2a,r? +a,)sind (8.134) m(10a,r +45) cos (8.135) in relatiile (8.130) - (8.135) sunt continute cinci necunoscute si anume: by, bs, bs, a, Conditiile limité (8.106) - (8.112) contin 6 relatii independente, ce pot servi la determinarea constantelor de mai sus, dar si a m&rimii u. O incercare de integrare numericd arata, cu referive la relafia (8.135), c& valoarea termenului liber de r trebuie s& fie nul; acest rezultat este cerut intre altele i de conditia ca presiunea in lichid la granita picdtura - mediu sé fie unica, Pundnd pentru (8.130) si (8.131) conditiile ca ele si duc& la valorile cerute de (8.108), se ajunge la by = - U. Dupé objinerea, cu ajutorul celorlalte conditii limita (8,109) - (8.112)) a constantelor bs, bp, bj, ay $i do Ce dau w., W's, We, W, P. P'Si %, $i apoi dupd cdteva prelucrari mai lungi, se obfine p)eR? nen! y =2epeR’ nt (8.136) 3n 23! Uhime relatie objinuta este cunoscuta sub denumirea de formula Rybczynski - Hadamard, a trece imediat in legea Stokes (expresia vitezei stationare de sedimantare), dacd 1! >> 2 (p-p)gk* =i fee. 8.137 9 7 (8.137) Prin impartirea ultimelor relatii, se obtine: Ue 294.Uy nen (8.138), U, | 31 de unde se constata c& acest raport este supraunitar. Revenind la Wo, se poate constata ca la suprafafa pic&turi, lichidul se misca cu viteza: (9 )rag = Wo SinO (8.139), unde wo este viteza absolutd la ecuatorul picdturii: u nen (8.140) Din (8.140) se observa cA dacd n! >> n, viteza de migcare a lichidului pe interfata este micd, practic nul’, pentru n' = 1, wo = U/4; pentru n >> 1, wo are valoarea maxim’ U/2. Cu referire la cimpul de viteze, se precizeazi c& in figura 8.12 s-a schitat distribujia liniilor de curent in jurul si in interiorul picdturii sferice, asa cum rezulta ele din expresiile componentelor de viteza Ca importanfa teoretic’, aceastA intreagd abordare arata baza celei mai utilizate rela pentru calculul vitezei de sedimentare a particulelor mici; asupra acestei probleme se va reveni intr-un capitol separat. Bibliografie: 1. Bratu, Em. A., Operafii unitare in ingineria chimic4, vol. 1, Ed. Tehnic&, Bucuresti, 1983 2. Smigelschi, O., Floarea, O., Ecuatiile fundamentale ale proceselor de transfer, Ed. Tehnicd, Bucuresti, 1980. 3. Cheng, R., T., Numerical solution of Navier - Stokes equations by the finite element method, The Physics of Fluids, 15, 2098 - 2105, 1972. 4, Britianu, C., Metode cu elemente finite in dinamica fluidelor, Ed, Academiei, Bucuresti, 1983 289. STRATUL LIMITA HIDRODINAMIC $1 CURGEREA TURBULENTA Cand un fluid curge peste o suprafala solidi in imediata apropiere a suprafefei apare un gradient de viteze de curgere, cauzat de forfele vascoase (de frecare), care actioneaz in fluid. Fluidul in contact cu suprafata este in mod firesc refinut de aceasta, fapt care genereazi in lichid gradientul de vitez’ mai sus amintit, gi legat de acesta, un efort de deformare al fluidului, care la suprafaja solid tinde 4 devina foarte mare. Forfa de frecare (rezisten{é) care rezulté din intarzierea fluidului la suprafafa, este transmisd in tot fluidul, astfel ca, in mod implicit, gradientul de vitez& se transmite in tot fluidul La distanfe din ce in ce mai mari de la suprafafa, efectul fortelor de frecare devine din ce in ce mai mic. Stratul de lichid de la suprafata solidé in care se manifesta aproape integral efectul fortelor de frinare, poarta denumirea de strat limita. in stratul limita se considera c& se manifest intreg gradientul de vitezA si cA in afara stratului se poate considera c& viteza fluidului raméne constants, Grosimea stratului limit, printre altele, este functie de distanta de la care incepe contactul fluidului cu suprafafa (figura 9.1), disting&ndu-se in lungul suprafefei dow’ zone: - zona de intrare pe suprafafi, care formeaz& stratul limttd laminar; in aceast& zona nu s- au dezvoltat incd turbulente, iar grosimea stratului pomeste de la zero si creste in continuare; . = zona a doua sau zona stratului limita turbulent, care cuprinde po grosime tei substraturi: substratul limita laminar, stratul intermediar si stratul turbulent. Daca condifiile de curgere nu permit aparitia curgerii turbulente, atunci aceasta doua zona a stratului limita hidrodinamic nu apare, el rAmanand integral laminar. 76Schimbarea de 12 curgerea laminara la condifii turbulente are loe la 0 anumiti distant critica (x.) de la intrarea fluidului pe suprafata Aceasti. distanfi depinde de forma suprafejei la intrare, de rugozitatea suprafefei, si pe de frie alth parte de viteza si Figura 9.1 Dezvoltarea stratului limita hidrodinamic proprictitle fluidului; Astfel, cu © intrare brusc& si cu 0 suprafata rugoasé, distanfa x, va fi scurta. Pentru o suprafafa data, tranzifia are loc la o anamita valoare, numita si valoare critica, a numérului Reynolds. Valoarea acestui grup se calculeazi cu considerarea distanjei x de la punctul de intrare. Acest grup Reynolds va fi notat prin simbolul Re, si valoarea {ui la distanta criticd x = x, (Rey) are ordinul de mérime egal cu 10° Trecerea de la curgerea laminar Ia cea turbulent a fost studiati de un numér mare de autori, in special prin tehnici fotografie specializate, pundndu-se clar in evidenja fenomenele prezentate mai sus. Cunoasterea problemelor stratului limita este necesara in analiza transferului de moment, ‘in scopul calcularii rezultantei forfei de frecare pe suprafaja, ca funcfie de viteza fluidului care curge. Dupa cum s-a aritat, in stratul limitd se afla inglobata toat& rezistena la curgere Din punet de vedere al proceselor de transfer de masa i c&ldurd, cunoasterea problemelor stratului limit permite calculul coeficientilor de transfer, care sunt marimile caracteristce cineticii (vitezei) cu care ele se desfigoara, 9.1, Ecuatia transferului cantitiii de migcare in stratul limit Un fluid cu densitatea p si vascozitatea 7 curge pe o suprafafd plana, viteza de curgere a acestuia in afara stratului limita fiind wo. Stratul limita de grosime 8, format la suprafafa de curgere, reduce viteza fluidului fa Ws, corespunzitoare unei ordonate y < 8, Condifiile de mai sus sunt definite si prin figura 9.2 007Pentru stabilirea expresiei ecuafiei de transfer a cantitatii de migcare, jn stratul limith se va considera conservarea acesteia, exprimata ca, moment ce actioneazé in stratul limit& asupra fluidului intre planele 1 si 2 Pentru aceasta se utilizeaz& urmatoarele: - debitul asic prin fasia de suprafata dye (planul 1) dG, = #,p-\-dy (9.1) Figura 9.2 Element de strat limita ~ pentru tot planul de curgere (Ie!) =| ,pdy (9.2) = cantitatea de migcare asociatd lui Gay: w,’ pdy (9.3) - variatia debitului masic intre cele doua plane: “4 eq nF Scnas~ 2{fwsa) i (94), - variajia corespunzitoare a cantitafii de migcare (mai defineste fluxul net al cantitijii de migcare intre planele 1 si 2) a oft: Saas 2h, pay |dx (9.5) Deoarece inaljimea planelor 1 si 2 este | mai mare decét 6 (grosimea stratului laminar), - eft inseamnd c& va mai intra fluid ce are viteza W., cu un debit net egal cu ah wey |e @ Cantitatea de miscare net adusa de acest fluid, va fi: ORalt w, {i wpb) a (9.6) in fluidul cuprins intre planele 1 si 2 mai actioneaz& urmitoarele fore nete: ~forjade frecare F, ~ r,dr-1; ~forta de presiune F, = dr-1-1 Mai sus 1, este efortul de deformare la perete, Pundnd conditia de echilibru, in sensul respectiirii legii momentului de miscare, se obtine et ote 2 eR) apibties eyde= 5 [my pass dl (6.7) Avand in vedere c& wa este constant, deci nu este afectaté de operatorul de integrare, relia (9.7) mai poate fi scris& si in forma: a ah BLP Madame, BI (8) Relafia (9.8) este cunoscuti sub denumirea de ecuajia de conservare @ cantitafii de miscare in stratul limita hidrodinamic. Pierderea de presiune in directia x poate fi neglijata daca viteza curentului w.. riméne constant, Deasemenea considerdnd un fluid necompresibil, relatia (9.8) mai poate fi simplificata: ot PE | rw u.dy= or, 09) 3 Rezolvarea ecuatiei (9.9) poate fi faicuta numai in situatia cunoasterii dependentei w, = ws(y) 9.2. Portiunea laminar& a stratului limitd in portiunea laminara a stratului limita, singurele forte care actioneazA asupra fluidului sunt forfele vascoase pure, cantitatea de migcare find transferatt numai prin mecanism molecular. Considerand ci relatia dintre w, si y poate fi exprimat printr-o dependent& polinomialé de gradul 3, coeficienjii polinomului putand fi determinayi din satisfacerea condifiilor la limitd, se poate obtine expresia distributiei de viteze in stratul limita laminar (figura 9.3) 29w, s+aytby?+ey? — (9.10) La planul de curgere (suprafafa solida), vitera este zero gi deci wo = 0. De asemenea, dat fiind ci fa suprafats viteza de curgere este aproape nuld, atunci momentul fluidului va fi foarte sclzut, ceea ce face ca transferul momentului pe directia x a unui strat dat fie neglijabil Remulti dect ci forjele de frecare 54 9 3 pistribypia vitezelor in zona laminar a Tezultante din frecarea yvascoas’ a stratulut limita Aluidulwi trebuie sé fie constante pe direotia y in puncte foarte apropiate de suprafayi, unde fTuidul nu este accelerat apreciabil spre miscare. Astfe: (9.11) sau: ew, ] +) =0 (9.12) ( B J yo . &, Pentru y = 8, se considerd'w, = wa sideci {“S*) | =0 : Asadar conditile limita pentru determinarea lui wo, a, b gi ¢ sunt urmatoarele: (#),.0 =0 (Se -9 (9.13) Derivand relatia (9.10), se obtine: & a+2by +3? ; Sie = 26 +6 Punand prima conditie din (9.13), se objine: Wo = 0 Condijia a doua conduce la: b=0 70Conditia a treia conduce la’ at 38’ =0 sau a =- 3¢87, Daca se scrie ultima relatie din (9.13), rezultd relajia care leaga pe a, ¢ si We: w= ad+ 05? (9.14) sau: w,=~3c5'+c6", de unde rezulta: ¢ , astfel c& in mod corespunzator rezulté (9.15) Relatia se aplic& cand 0 8, vom avea intotdeauna W, = We. Integrarea ecuatici momentului in stratul limita poate fi ficuta astfel: ee gt ie. ( ~)6| (9.16) Pe de alta parte: _ &, 3) yl +) =-yiw, 2-— OAT 3). Gm 2 om Tinand cont de ecuatia de conservare a cantitayii de migcare, rezulta ca e399 ws ) = 5\ = (9.18) Pa 390 *=9) = (9.18) Separarea variabilelor din relajia anterioara conduce la 39 2292 ads = 9.19) 280 ow) sau: 616-401 Dy (9.20) Bw, p Conditia limita pentru ecuatia (9.20) este: 8 = 0, x =, astfel c& se objine 2 & Moto 02 2 Bwip oatde unde: = 4,64 (9.22) WoP \ saumaideparte: — 2=4,64,| 7 = 4,64 Re,? (9.23) x Weft Relatia (9.23) care exprima grosimea local a portiunii laminare din stratul limita a fost stabilita in ipotezele c& profilul de viteze poate fi descris printr-o ecuatie de forma polinomiala (9.10) si cd in afara stratului limita, viteza fluidului este constanti. Grosimea stratului limita a fost calculatd pe baza unor considerente aproximative asupra profilului vitezelor, fiind incerti; la un rezultat foarte apropiat se ajunge daca profilul de viteza este linear sau sinusoidul dupa y. Pentru completarea caracterizatii se procedeaza la introducerea a inca doi termeni: grosimea de deplasare (6) si grosimea cantitajii de migcare (82) Grosimea de deplasare (5,) Cand un lichid vascos curge peste o suprafaja, o cantitate din acesta este refinutd la suprafatd, viteza de curgere fiind deci incetinita. Fluidul ideal (nevascos) curgdnd pe aceiasi suprafafa sau pe oricare alta, nu va fi rejinut gi deci nu se va forma un strat limita, Grosimea de deplasare (8,) este definita ca distana de la suprafaja la care trebuie sti se deplaseze pe directia y (perpendicularé pe suprafafa), in asa fel {ncat fluidul vascos s& aibé acelasi flux masic de curgere ca fluidul ideal Interpretarea geometric a nofiunii de grosimea de deplasare (8;) rezulta din figura 9.4. Din definitia data grosimii de deplasare (6,), rezulté urmatoarea relate: Jreoty=[ weedy (9.24), adica 4 a debitul de fluid ideal este egal cu debitul de fluid vascos. Integrala T=[ se mai poate serie ca i Tf, com co pein © nou I-{ exprimare a relatiei (9.24) Jra-fudr=[ndy (25) Figura 9.4 Grosimea de deplasare (5,) ~sau: Jon —w, )dy= feo (9.26) Tindnd cont de relafia (9.15), dupa calculul valorii integralei din stanga relatiei (9.26), se ajunge la: W254 aw. (13+ 5 owes 0.2), de unde rezult: 5, = 03756 (9.28) Grosimea cantitajii de miscare 5; In imediata apropiere a suprafefei de curgere, transferul cantitatii de migcare este frdnat. Se defineste astfel 82, grosimea cantitdjii de migcare a find distanfa la care ar trebui si se deplaseze pe axa y, in aga fel incdt fluxul cantitigii de migcare transportat de fluid sé fie egal cu fluxul cantitafii de miscare franat (pierdut). Acest lucru se traduce prin relatia wa fwapdy={ p(w. -w.)w,dy (9.29) ° 3 tw, 4 ww, sau: 5, = [5 o. ~w, dy, sau: 6, =fa- . wana Procedand la calculul integralei din expresia marimii 52, se ajunge la: 39 \ 6-22. 9,30) 280 (930) O serie de autori caracterizeazé forma stratului limita prin raportul celor dow grosimi yz, in special in cazurile in care se analizeaz desprinderea stratului limit& de pe suprafaja de curgere Frecarea in stratul laminar Frecarea fluidului de suprafaja de curgere se exprima prin efortul unitar de frecare la perete. Astfel, efortul de deformare in lichid are expresia: (931) sau (9.32) T, O78Avand in vedere legdtura intre efortul de deformare in fluid si efortul tangential la perete (tt), (9.32) devine ),323Re; (9.33) Relajia (9.33) exprima efortul de frecare locala in punctul x din lungul suprafejei. Valoarea medie a frectri se objine prin medierea integrala (i (=) = 0,646Re;°* (9.34) 9.3, Portiunea turbulent a stratului limit Conform celor prezentate in figura 9.1 in portiunea turbulenté a stratului limita se distinge: stratul limita turbulent, stratul intermediar si substratul laminar, Tratarea simplificatd a curgerii in aceasta portiune a stratului limits neglijeaza existenfa stratului intermediar (figura 93), De asemenea se considera c& in aceast4 porfiune a stratului limitd este o regiune apropiat de suprafays, substratul limit laminar, in care momentul este transferat numai prin mecanism molecular, si zona de deasupra acestuia, in care actiunea forjelor vascoase este slaba si unde transferul cantitayii de miscare este asigurat numai prin migcare turbulentd. Imtegrarea ecuatiei cantitafii de migcare in cazul SLT se face considerdnd ca frecarea- pe suprafaja pland poate fi exprimatd prin relajia semiempiric& a lui Blasius: ; “ toa-t, = —%=0,0228 —2 ] = 0,0228Re;"* (9.35) wep wpb, De asemenea se mai face ipoteza cA distribujia vitezelor in stratul turbulent poate fi exprimatd prin legea puterii (9.36) 144Dezvoltand relatia (9.35), se obfine Fy = 002889" 9% yh795-025 (oy si pentru ca: w, =w,/ 2} rezu tru c& (5) reat ». Tq = 0,0288 097? wh BEM IOUT (937) In relatia (9.37) & nu poate fi variabila independent, ea fiind introdusa in relatia de mai sus prin inc& doi termeni (w, si y). Rezulth deci c& se impune urmatoarea conditie: 1,750,250 (9.38) de unde rezulti f = 1/7, ccea ce face ca Figura 9.5 Stratul limité turbulent expresia (9.36) s devina: \ ge 0» Aceasti relatie este cunoscutd sub denumirea de legea puterii a lui Prandtl. fn analiza w, facut nu s-a precizat forma suprafefei, relajia (9.39) putand fi aplicata periru curgerea pe perefi cilindrici si pe suprafayd plan’. Diferensind relatia (9.39) dupa y, se observa c& ea conduce la un gradient de vitez4 infinit Ja suprafata si finit in celelalte puncte ale stratului limita: yore (9.40) &, aw, la y=0 22 grad(w,)=0 ; la y=5* Sx finit ” gy gy Aceasti constatare este in contradicjie cu considerentele care arat c& la suprafafi gradientul de vitez4 trebuie s& fie finit, Pe de alta parte, utilizarea acestei relatii in integrarea ecuafiei cantitatii de migcare in stratul limit’ este posibila pentru c& vitezele, respectiv impulsul de migcare in apropierea suprafefei sunt mici In aceasta situatie vom trece la evaluarea integralei: J = | (w,, ~w, )w,dydin ecuatia de conservare a cantititii de migcare. Rezultd astfel: 181-fe.-nmoel-(2)" [shojo wendy ~[O-G"b-G) Tinnd cont de ecuatia cantitayii de migcare in stratul limit, se objine “ ve (7 28) = 002 if a ] sias-023{ | a vo{Zws 0228024} sam 239 oat) sau dupa integrare (conditia limita 8 = 0, x = 0): avi Agu. o238{ 7.) (9.42) 5 WP. Eroarea ce se introduce prin conditia la limit& pusd in relatia (9.41) poate \fi neglijabila, dac& x (Iungimea pe care are loc curgerea) este mult mai mare decat x,. Din relafia (9.42) se obfine: a)" 5 5=03768""| <7 | sau: 2 = 0,376Re>? (9.43) wep: x Comparand selafia (9.43) cu relafia (9.23) se trage concluzia c& in zona laminara grosimea stratului creste cu x, pe cand in zona turbulent, grosimea stratului limit& creste cu 8 x Grosimea de deplasare 5; Din relatia (9.26), se obtine: 5, (9.44) 1, din (9.44) se objine: (9.45) Comparativ cu situatia din portiunea laminard, grosimea de deplasare este mai mica. Substratul limita laminar Se consider cf la x = x, substratul limita laminar are grosimea 8, $i c& ‘grosimea totald a stratului limita este 8. Dupa cum s-a ardtat, in apropierea suprafetei, efortul de deformare si deci gradientul de vitezA este constant. Deoarece substratul limita laminar este foarte subjire, gradientul de vitez8 se poate considera ca fiind raportul wy/y, fapt ce respect condifia de constanté a acestuia. 26Rezulta astfel: t= (9.46) (9.47) : ue de unde: w, = oozzsont 2 2 } » (9.48) 1 pW.6, Dacé viteza la terminarea substratului laminar este w,, adic& w, = w, si y ~ 8,, atunci se poate serie: al w, = 0,0228pw? —| 7 de unde: tL sll (9.49) 3 00228\w,. Este important de notat ci raportul (2) poate fi exprimat si din distribujia de viteze, u corespunznd zonei turbulente: (2) , care aplicat liniei de trecere dintre SLT si SSLL, yi se va scrie; “* = (%) (9.50) we V8) Inlocuind relatia (9.50) in relatia (9.49), se obtine: \7 ws (5 _l (“J 2 (9.51) We) 00228. )\ pwd. ve sau: otf 4 | sau: “= 187 Reg" (9.52) We 4 Wo Jinand cont cA grosimea 3 a stratului limita turbulent se exprima prin relajia «a b= oats | , telafia (9.52) mai poate fi dezvoltata: on7(9.53) Relatia (9.53) descrie distributia vitezelor fluidului in substratul limita laminar, Grosimea substratului laminar (SSL) se poate exprima cu relatia: ; 190 =—— 9.54 } Re 054) sau: 2 = & 0,376 relatie care se objine inlocuind relatia (9.43) in relatia\(9.54), Facdnd = Reo” Re, calculul in expresia de mai sus, se obtine: 5s 71 5Re 2? (9.55) Dezvoltand relatia (9.55), se ajunge la concluzia ca 8, ~ x"", fapt care arat& cA grosimea SSLL-ului creste foarte incet cu cresterea lui x. Pe de alta parte, 5, ~ wa”, ceea ce arati c& grosimea SSLL-ului descreste repede cu cresterea vitezei. Tinand cont de faptul ca valorile coeficientilor de transfer de mas& sunt invers proportionale cu grosimea 6,, se observa clar efectul de intensificare a proceselor de transfer bazat pe cresterea vitezei de curgere, cénd efectul principal este reducerea lui 5, Efortul de frecare la suprafayd, la distanja x de la punctul de intrare, este calculat in cele de mai jos: iia 1 2A Iw, Re; ——— Me ee TNS Reo w= 911 Rew? 5, 0,0296 Reo = x TW. Asadar rezulta: 7, 1296 Re?* <=, care se mai prelucreaza inca: x ,0296 Re! 0,0296pw2 Re? (9.56) 0,03Rez*? (9.57) OARValoarea efortului, exprimati de relajia (9.57) este o valoare locala. Valoarea medie se objine prin mediere daca x de lax = 0 lax =x. (5) tests 7 z (pws, oh ewe = 0,037 Rez? (9.58) Asadar relatia obfinut (=) este complet diferita de cea care exprima efortul de frecare in portiunea laminara a stratului 0,037 Re>?* (9.59), limita hidrodinamic Forfa totala de deformare ce actioneaz4 asupra suprafejei, se va obfine prin adunarea forfelor din portiunea laminar x < Xexc $i din portiunea turbulent x > Xeuc Aceasté insumare necesit’ cunoasterea valorii critice Reye Eforturile care actioneaza sunt: ~ in zona de portiune laminara: ) = 0,646Re;** - In regiunea turbulenta: (25) = 0,037Re-? pws Valoarea medie totala rezulta din medierea pentru x < Xie $1 X > Xen’ = +(0,646 Re; x, +0,037 Re;*? x-0,037Re;? x x =0,646Re;2% Rex 0,037 Re,” - 0,037 Ret? Re Re, Re, 0,037 Re; + Re;' (0,646 Re’ — 0,037 Reo®) = (9.60) Re, in stabilirea acestei relatii s-a finut cont de faptul ci “*=“= Ea permite si se x Re, calculeze efortul de frecare pentru toatd suprafata pe care are loc curgerea. 9.4, Stratul limith la curgerea prin conducte Cand un fluid, care curge cu vitezi uniforma, intra intr-o conduct, se formeazA un strat limit& la perefi, a c&rui grsosime creste cu distanja de la punctul de intrare. Dac’ in mod normal, 29fluidul in stratul limits este intérziat (rejinut) si dact curgrea rimane constant in ce priveste debitul, atunci curentul central va fi accelerat. Lao anumitd distanta de la punctul de intrare, stratul limit care se formeaza in contact cu peretii va ocupa intreaga sectiune de curgere, riménand constant in grosime Daca stratul limit rimane laminar dupt dezvoltarea curgerii, curgerea in conduct va ramane laminar& (vezi figura 9.6). i Daca stratul limit dupa dezvottarea curgerii este turbulent, curgerea turbulent ramane persistenta turbulent in conducta. ki limita. SUH 0 telatie aproximativa dedusé @® pe baza experimentirilor, we Nienifa S44 rofl parabsic permite estimarea =F lungimii de intrare in = conduct (vezi figure we Prof legea puterii 96a): = 41 o0288Re(961) = S| 1° a Relatia (9.61) Figura 9.6 Dezvoltarea stratulut limita la curgerea prin conducte a- este dificil de aplicat —_‘ungimea de intrare, b-curgere laminara, c-curgere turbulenta {n jurul valorii Re = 2500, pentru cd in aceast& zona grosimea stratului limita creste rapid. in conditii laminare de curgere (fig. 9.6 b), viteza in axd, W., va creste de la valoarea W la valoarea 2 W . Acest fapt are loc la o lungime a conductei mai mare de lungimea de intrare. fn aceste conditii - energia cineticd la intrare in axul conductei, pentru 1 kg fluid, va fi 1/2 #7; - energia cineticd !a o lungime de conduct L > Li, in axul conductei, pentru 1 kg fluid, va f11/2(2 W)=20?, - cresterea energie cinetice pe unitatea de mas&: 3/2 - cdderea de presiune corespunzitoare cresterii vitezei fluidului: 3/2 pw 7, Daca curgerea in conduct este turbulent, atunci c&derea de presiune va fi (in aceasta sitvatie viteza w,, creste de la W la W/0,8) an1 —=-! es (om ) Coeficient de frecare, (2) Distributia vitezelor gi rezistenja la frecare pot fi usor calculate din consideratii teoretice, atunci cdnd curgerea in conduct’ este laminara. fmit& mai poate fi de asemenea aplicata in scopul calculului aproximativ Teoria stratului 4 cénd an fluid curge turbulent La curgerea prin conducte grosimea stratului limita este asumat& egalA cu raza conductei, iar viteza w.. este consideratd a fi viteza din centrul conductei, Pentru curgerea turbulent& se pot serie: (2) . (962) r, De asemenea efortul de deformare 1a perete, exprimat prin relafia lui Blasius, are, in aceste condifii de curgere, exprimarea : yu a 0284 a (9.63) pw WIP. Tinand cont c& w.. = W 0,8, se objine: qi 0396 Re""* (9.64) Tinand cont de relatia (6.90), prin care se defineste coeficientul de frecare A, se poate scrie BF _ §.0,0396Re = a pe 5 (9.65) Relafia (9.65) poate fi utilizat’ la calculul coeficientului de rezistenj& 2, la curgerea prin conducte netede. Relajia este cunoscutA sub numele de relafia lui Blasius, find aplicabila cu rezultate bune pentru valori ale lui Re > 10° Pentru cazul curgerii turbulente cu referire la substratul limita laminar, se poate scrie relafia: (9.66) a1“ Tinand cont de relatia w., = 30,8, se objine: “! = re 2) unde d reprezint& diametrul W Ww, conductei, Exprimand relatia de mai sus functie de numardl Reynolds, se objine: 49 Re fo(% (2,49Re")’ (9.67) 7 Aw, Considerand diametral conductei in locul razei: a (24) Re? = 62Re7* (9.68) a \2 Relatia (9.68) indic& faptul c& grosimea substratului limita laminar este aproximativ invers proportionald cu numérul lui Reynolds, deci in mod indirect este invers proportional si cu viteza de curgere. Despre importanta grosimii substratului limit laminar in determinarea marimii coeficientilor de transfer de proprietate se va discuta mai in detaliu la capitolul destinat caloulului acestora. 9.5. Profil de vitezii la curgerea turbulent prin conducte Problema determinarii profilului de viteze la curgerea prin conducte, este, in principiu, simpla si ea const in rezolvarea ecuatiilor Navier - Stokes; exemple in acest sens au fost prezentate in capitolul anterior. Este de remarcat din aceste exemple cé intotdeauna num&rul-de ecuatii folosite si numanil de componente determinate a fost egal; altfel spus, din punct de vedere matematic, s-a lucrat cu probleme inchise. Dac& acum se consider cazul unei curgeri turbulente, atunci se constati c&: - numtirul de componente ce trebuiesc determinate este egal CU 7 (Ws, Wn, Wo, Wo, Wor Wor Ps - num&rul de ecuatii disponibile pentru determinarea componentelor este egal cu 4, si anume ~ 3 ecuatii Navier - Stokes; - 1 ecuatie de continuitate. 47O astfel de problema nu este inchisi din punct de vedere matematic si in consecinja nu poate fi abordata spre rezolvare. Pentru a inchide aceasta problema, se poate proceds la: (1) tratare matematica, cénd se fac simplificari arbitrare ale ecuatiilor prin neglijiri de termeni sau prin aproximarea lor in forme convenabile, sugerate adesea de miscarea laminar (2) tratare fizicd, prin modele ale miscArii turbulente, care s& permit objinerea de noi relafi, in afara celor deduse din ecuatiile existente, (3) tratare combinat& fizico - matematicd, care utilizeaz argumente fizice in justficarea unor manipuléri matematice in cele ce urmeaza, aceasta problema a inchiderii se caut& a fi rezolvatd, indeosebi prin tratare fizick combinats intre caracterizarea in general a curgerii turbulente si exprimarile cantitative referitoare la stratul limit& hidrodinamic. 9.5.1. Asupra descrierii matematice a curgerii turbulente Stabilirea ecuatiilor care s& descrie profilul universal de viteze la curgerea prin conducte se bazeazA pe integrarea ecuatiilor de transfer a cantitayii de miscare. Cazul in care curgerea in conducte este laminara a fost analizat in capitolele anterioare (7, 8), De asemenea prin modelul membranei deformabile s-a explicat nofiunea de factor de frecare la curgerea turbulents. Pentru cazul curgerii turbulente, ecuatiile ce descriu profilul universal de viteze pot fi stabilite prin integrarea ecuatiei de transfer in regim de curgere turbulent ar = (D, +D,,)— 9.69) = ee (9.69) care scrist pentru cazul curgerii unidirectionale prin conducte ia forma dw, dw, A ‘s 9.70) +n, (9.70) in care y defineste coordonata de curgere normal pe directia acesteia. In cazul transferului cantitatii de miscare prin mecanism turbulent, cresterea acesteia se datoreste fluctuafiilor vitezei in jurul vitezei medii Considerdnd existenfa unui dispozitiv foarte sensibil care si poatd inregistra cele mai mici variafii de viteza, pentru cazul curgerii in lungul unei conducte (curgere dupa axa x), se va objine un grafic de vitez4 asemanator celui prezentat in figura 9.7. 74dIn acord cu figura 9.7, rezult: =W,+W, (0.71) in mod analog pe celelalte axe w, =, +W! ya tM, (7) w, =H, +0! cu observatia c& acd curgerea are loc dupa axa x =W,=0 Se observa din reprezentarea sgraficd din figura 9.7 ca: Tw,=0 (73), Figura 9.7 Vitezele instantanee de curgere in direcjia x tespectiv: yw’? #0 (9.74), unde: #2 = Vwi /n Mai sus “n" reprezint& numarul de fluctuafii luate in insumare. = fw? = fw? - atunci se afirma c& turbulenta este izotropa. in afard de caracterizarea turbulentei prin media geometric& a turbulentelor se mai poate face caracterizarea prin coeficientul de intensitate al turbulentei: 3 7 w Ire (9.75) Valori mari ale acestui coeficient nu semnificd automat o intensitate mare a turbulentei, ci acest fapt trebuie legat gi de frecventa turbulentei Ecuatiile de curgere pentru cazul de migcate turbulenté considerata in figura 9.7 vor evidentia efectul cresterii cantitatii de migcare transferata, comparativ cu o curgere netulburenta Astfel, ecuatiile de curgere pentru acest caz vor marca modificarile de mai jos - Ecuajia de continuitate a, OW, Ow, ay &@ ia forma ecuatiilor: (9.76) 744(9.77) (9.78) Ecuayia Navier - Stokes pentru axa x: BH, Awe) Ay) | Awe, oD & ay a av 20m, +w, See +H sw? = L093 +2097) (9.80) Ww 8 é Aw, wy ) 2 = £07, + W,w',+w', Ww, +0, w', 2 = 27, w, 4? 9. a an W,w', tw, W, + Ww’, ) amt a (9.81) In aceastt relatie s-a considerat 2 w,w', =-2 ww, -0 y a Se mai recunoaste folosirea regulilor: a) media sumei = suma mediei; media mediei ~ media In mod analog se obfine’ (9.82) (0.83) (9.84) ecuatia Navier - Stokes, aceasta conduce la: RW. 8. Oe ae A a SA = 5 ~ 18, (2H, 2 OW) 08) pa Va” a 2) in relatia (9.85) se observa aparitia unor termeni in plus fafi de ecuatia Navier - Stokes, considerat4 pentru curgerea laminard. Astfel, relatia (9.85) mai poate fi scrist sub forma’ 245a, & ae aH In relatia (9.86), termenii in plus care indic& participarea oscilatiilor (turbulenjelor) la procesul de curgere a fost separat. Tindnd cont de forma (6.12) a ecuafiei Navier - Stokes, relafia a4 12 +WW, {2 2e, wy )+ w, Je 86) ae +W, (9.86) mai poate fi seria: (9.87) (9.88) (9.89) (9.90) se observa cd relatia (9.87) mai poate fi scrisd in forma: 2 2, 2 (Lr tad #5 Oy Ty) 5 Cae +?ne/) 9) Relatia (9.91) defineste tensiunea totald de curgere si de turbulent, definind matematic mecanismu! curgerii turbulente. Se mai poate defini efortul total, t,;, ca fiind suma efortului de curgere 1 si a celui de turbulent’ tr PrRyz (9.92) Ty A ty tty: EK, Relatia (9.92) justificd matematic ecuafia transferului in regim turbulent ((9.69), (9.70)), explicdnd nofiunea de difuzivitate de turbulenfa (vascozitate de turbulenfa, in cazul curgerii) Se considera acum relatia (9.92) pentru cazul curgerii dupa axa x: Typ Ty tle (9.93) Daca o mic& portiune de fluid aflata in curgere turbulent dupa axa x este subiectul unei pulsafii w', cresterea de viteza de la W, la W, +w',,, trebuie si fie compensata de pulsatia y de valoare w,. 746Acest lucru este necesar pentru a satisface cerinja de constanta a masei si a momentului in orice regiune. Dup& cum se vede din figura 9.8, pulsatia w, poate fi directionata dupa directia + x (wg) sau dupa direotia - x (- wi) Aparitia pulsatiei wy 4 presupune _—_necunoasterea directiei acesteia, astfel cA | cerinja de constan{é a masei si Wy Way momentului implica: | (9.94) Pe un rationament asemanator, daci compensator apare pulsatia w, pe directia 4z, atunci: yt | Wytw'| (9.95) Figura 9.8 Bilangul de masci $i moment la un element in Pe baza celor descrise mai sus curgere asupra caruia acfioneaza o pulsajie rezulta c& un mic volum de fluid in curgere turbulent are asociat lui o pulsajie momentana de marime =|, +0] Aceasti egalitate este ceruti de necesitatea constanjei masei in curgere, Pulsatia poate apare dupa orice directie cu egala probabilitate Aceste consideratii apropie modelul de curgere turbulent’ de modelul curgerii gazului ideal, considerat la paragraful 3.11, capitolul 3. Pentru a completa descrierea curgerii turbulente, prin pulsatii, este necesar si se examineze distanfa pe care 0 parcurge o pulsatie pentru a-yi pierde complet identitatea, Aceastd distanfa poartt denumirea de lungime de amestecare Prandtl Se considera un element de fluid aflat in regiunea A cu viteza medie sa. Ca rezultat al pulstrii, elementul igi accelereazd viteza devenind Wy + W', si apare componenta de curgere perpendiculara w, (vezi figura 9.10), Se considera c4 turbulenfa elementului manifestata prin w, persistd pe distanta de curgere yp - ya, dupa care aceasta se pierde sau este absorbitA prin ciocniri Se poate scrie urmi&toarea relatie: a705 ~¥ad= War tw (9.96) Daca se noteazi distanta ys - ya cu 1, numit& Jungime de amestecare Prandtl, relajia (9.96) se reduce la a, wf a (9.97) woe * - Lungimea de amestecare Prandtl é este distanfa pe _—_directie & 3 perpendiculard curgerii mésuraté in s campul de gradient punctul de origine si de sfarsit al Yn te unei turbulenfe. a Revenind la relatia (9.93), se scrie: Figura 9.10 Miscarea perpendiculdrd pe curgere a unei tubulente 2 a Tinand cont de faptul c& cel de-al doilea termen al egalitiyii (9.98) exprima efortul tangential Foe pentruca w',=w', (9.98) ww J= 2| yet fe = lye AWW, = ty, + pF cauzat de turbulent’, se constatt ca: conn (9.99) sa Pye =p (9.100) de unde: m= oe (9.101) ag9.5.2, Profil universal de viteze la curgerea prin conducte Ecuatia general a profilului universal de viteze se obfine prin integrarea ecuatici cantitatii de migcare, in care se neglijeazi aportul de transport al mecanismului molecular. Rezulth astfe: | Ow, | dw, 3 (*) (9.102) respectiv: Toe =o (Se (9.103), de unde: (9.104) Deoarece t= t= to, unde t, = tp reprezinta efortul de deformare la perete, relajia anterioara se mai serie ca fiind: fe + (9.105) a3 Termenul f: are dimensiunea a =VPT? = LT" a unei viteze, el mai numindu- Pp i se si viteza de frecare la perete i va fi notat prin w'y De asemenea, lungimea de amestecare Prandtl va fi inlocuita ca fiind o distant pe axa y (perpendiculara pe curgere); se constata c& relatia (9.105) se mai scrie: (9.106) (9.107), respectiv in forma integrala: 1 \ =wt | — ‘9.108) ww, (Liny cons) (6.108) Daca pentru termenul constant se adopt: 749(9.109) (9.110) sau (9.111) », *—reprezinté viteza Relatia (9.111) reprezinta 0 ecuafie cu termeni adimensionali. Astfel, “= a redus& (Wes), iar oe \ serie: prezint& coordonata redusd (Via). Ca urmare, relafia (9.111) se mai 1 Wnt = G Nikuradze a determinat experimental valorile constantelor C si C’ pentru curgerea prin Iny,g + C (9.112) conducte la valori ale lui yas mai mari de 30. Astfel, pentru conducte netede a obsinut: Wet = 2,510 Veg +55 (9.113) Pentru conducte rugoase si yi > 30, se poate utiliza relajia: W,.g =2,51n Yay +C , unde C este 0 constant ce are valori mai mari ca 5,5, ‘Termenii adimensionali Wras $i Yee POt fi exprimati destul de simplu in termeni de numar dy (,_8 we ) si factor de frecare |= Fo 7 Reynolds (res ); termeni larg utilizati la curgerea prin conducte si pentru care exist& date in literatura. Astfel: a “we, iz Te 8r, eo Ver, PR; (8) Mai sus A reprezintA coeficientul de frecare prin feava si el a fost introdus in baza relatiei sale de definire. Deasemena: 114) Ved (9.115) 250In relafiile anterioare d reprezinta diametrul conductei prin care are loc curgerea. Relatiile (9.114) gi (9.115) reprezint& moduri simple de calcul a vitezei locale reduse care caracterizeazi curgerea prin conducte, Valearea medic a vitezei medii reduse se obtine prin mediere integral in susbtratul limit& laminar, transferul momentului are loc prin mecanism molecular, efortul de deformare gi gradientul de vitezé avand valori aproximativ constante. Astfel, din relafia (9.102) se rejine numai termenul ce indic& transferul prin mecanism molecular dey Foe (9.116) sau: ty =n (9.117) y ceea ce conduce la: Wet = Yes (9.118) Relatia (9.118) se aplica atét pentru conducte netede, cat si pentru conducte rugoase, la valori ale lui yous S 5. Grosimea SSLL-ului (substratului limit laminar) poate fi exprimata din conditia Yau < 5, prin inlocuirea lui y cu 8, wre, og (9.119) ” Ss __ Sn We =sre'(2)" (9.120) ad Wdpw*, 8 Pentru intervalul yx; €[5; 30], corespunzator stratului limita internediar, se utilizeaz4 relasiile: ~ conducte netede: Weed = -3,05 + 5,0 Ing (9.121) - conducte rugoase: Wes = Cr+ C2 Inyoes (9.122) Relatiile prezentate caracterizand profilul universal de viteze, sunt aplicabile cazului de curgere prin conducte si pe suprafefe plane Figura 9.11 prezinta grafic, intuitiv, dependenta vitez8 redus& - coordonata redusi. asa cum se intuieste ca in baza discutiilor prezentate. Se mai precizeazd incd o dati ci acest profil universal de viteza este valabil doar daca curgerea este tubulenta, 51' ee RY bed 1 1 Wiyea= £4 208m ned hed = = 308450 bry tag tt we yis 10" yT30. doy tls Figura 9.11 Profilul universal de viteze 9.5.3. Frecarea de forma In afar de frecarea de alunecare, care este frecarea normal la curgerea unui fluid prin conducte peste suprafefele plane etc., in multe aplicatii practice se intilneste frecarea de forma (cx: sedimentarea, curgerea la rotametre, etc.). Pentru a infelege notiunea de frecare de forma, este necasari examinarea situatiei de curgere prezentatf in figura de mai jos (figura 9.12). Linii de curent strot limita, forrnd. suspendata se desprinde Strat limita, frecare dé alunecare (strat limita zona dé turbulenti mare ® Formd Cu continuitate Formé. cu discortinuitate Figura 9.12 Prezentarea frectirii de forma Drasea 299Bfectele accelerative cauzate de ocolirea de citre liniile de curent ale fluidului a formei solide genereazd fenomenul de frecare de forma. Formarea si dezvoltarea stratului limita in jurul formei este normal, identic cu cele discutate in preambulul capitolului. Astfel, la distanje mici pe ax de la punctul stafionar se va distinge zona laminara a stratului limit hidrodinamic. Stratul limit& inconjoar4 forma aflatd in curent. Liniile de curent tind st urmireascd exact forma corpului, astfel c& in punctele discontinue frinarea fluidului tebuie si fe foarte rapid Aceasti frnare brusca trebuie s& aib& loc in stratul limita, ceea ce fave ca acesta s8 se rupa de forma (figura 9.12) Ruperea stratului limit& este insoita de o turbulenjé mare in spatele formei. Corelarea caracteristicilor de curgere functie de geometria formelor, pentru forme in curent liber de fluid, se face cu ajutorul grupurilor adimensionale (analoage frecirii de alunecare): (sau C,)=— ; pe = MP (9.123) wi Sp ” unde: S este aria formei proiectata pe directia de curgere; F - forta ce actioneaz& asupra formei; w, -viteza de deplasare a formei sau cea din afara SLH; | -lungimea caracteristic’ Un exemplu de dependent & = Re referitor la frecarea de forma este ce! care va fi prezentat in cazul sediment&rii. Investigarea frecirii de form are importante aplicafii in proieciarea formelor aerodinamice din aeronautica si in transporturi rutiere, feroviare si maritime; in aceste cazuri se doreste ca energia consumata prin frecarea de forma sa fie minima. 9.5.4, Stratul limité la curgerea peste cilindra Pentru a ilustra mult mai bine aceasti problemA a frec&rii de forma se va analiza mai in detaliu problema formarii si desprinderii stratului limita Ja curgerea peste un cilindru. Stratul limita pe placa pland cu curgere paralela si cu unghiul de incidenfé zero, analizat pana la detaliu in cele anterioare, este o forma particulard, simpla, pentru c& presiunea staticd ce se exercitA asupra stratului riméne constanta de-a lungul plicit Acest fapt nu mai este valabil in cazul curgerii peste cilindrul orizontal, caz prezentat descriptiv prin figura 9.13 153Strat limita, Nini de curent | i evolutia presiunié 2718 gurl cilindrulal Figura 9.13 Desprinderea stratului limita la curgerea peste cilindru Un element de fluid aflat in afara stratului limité este frdnat inainte de punctul D; este accelerat de la D la E gi apoi din nou franat pe drumul de la E la F. Asa cum arati si evolutia Presiunii, !a o franare energia cinetic& scade trecdnd in energie de presiune, iar la 0 accelerare energia de presiune scade, crescand energia cinetic&. Un element de fluid aflat in stratul limit sub actiunea forjelor de frecare (in afara stratului limita fluidul se comport ideal) si sub actiunea campului de presiune, consum’ pe drumul de la D la E o mare parte din energia pe care o poseda, rimandndu-i o energie cineticd insuficient& pentru a putea urca creasta de presiune de la E la F. Astfel, particula tinde s& se miste spre regiunile de presiune ridicatA, migcarea acesteia fiind inglobat& miscarilor acesteia sau din cauza presiunii exterioare mari, ea sA fie obligata si se miste invers directiei avute anterior. Acest proces, efectuat de particulele din stratul limita duce la desprinderea acestuia de la forma de curgere si 1a formarea de vartejuri imediat dup& zona de desprindere. Desprinderea stratului limiti si formarea vartejurilor poate fi usor observati printr-o metoda trasoriala convenabil aleas8. Formarea virtejurilor schimba complet cAmpul curgerii iar distrbutia de presiune inijial&, corespunzatoare curgerii fara frecare, devine serios modificata. 754La o distanf& destul de mare in spatele cilindrului este posibit si fie observate vartejuri, cele regulate fiind denumite vartejuri Karman. Karman a ardtat ci aceste vartejuri sunt in general instabile, singurul aranjament care are un echilibru aproape stabil fiind cel in care Wt = 0,281 (figura 9.14), Aceste vartejuri ordonate nu apar decdt pentru valori ale numérului Reynolds (ne wf) ‘intre 60 si $000, v Figura 9.15 prezinté starea liniilor de curent in apropierea punctului de desprindere. La punctul de desprindere, se observa c& o linie de curent intersecteaz peretele solid iar gradientul de vitezi la perete devine ul (4).-4 Localizarea precisa a punctului de desprindere a stratului limits poate fi determinata numai cu Figura 9.14 Vartejuri Karman (a- linie de curent deschisd; b - linie de curent inchisd) ajutorul unor solutii exacte objinute in urma integrérii ecuatiilos stratului limit’. in zonele —_imediate rofilde viterd J linie de curest ()28 QWs) 90°, fiecare curba prezint& punct de inflexiune. Efortul de deformare la perete 29 ée,) 28 tT) =py— se poate By ae calcula. din relatia (9.146), ‘considerdind vascozitatea 7° dinamicd (pv) constanta. sig > Se obtine astfel (9.150): 3 42 (%) -u.2(*) - By * OM) yan 98 ? i t UR AZ [Punct de desprindere]_ \ ' Fs si tind’ la zero. /S6, co 1 up U; ' hue 2 40 Bo 0 6 jo tO (la punctul de desprindere mu toai exist frecere de perete) Figura 9.17 Evolutia efortului de deformare pe circumferinja cilindrulut 261Aceasta conditie conduce 1a ecuatia de gradul 5 de mai jos: 6,973-2,732.X ps +0,292 35 ~0,0183X 25 + 0,000043.'5, -0,00015X3,=0 (9.155), unde prin Xps se inteleg (Xps/R)° cu Xps coordonata curent& in lungul peretelui la care se produce desprinderea. Caleulul lui Xps din ecuafia mentionata conduce ta o valoare careia ii corespunde un unghi de desprindere dps = 108,8 grade. Primele masuritori experimentale de distributie a presiunii in jurul unui cilindru au fost prezentate de Hiemenz; rezultatele lui sunt ceva mai depairtate de concluziile prezentate aici Misuratori efectuate ulterior au ardtat cé la valori ale numérului Reynolds peste valoarea critica, consideratiile de aici referitoare la curgerea potential’, corespund cazului analizat in acest exemplu Bibliografie: 1. Prandtl, L., Uber Flussigkeitsbewegung bei sehr Reibung, Proceeding 3 rd. Intern. Math. Congr., Heidelberg, 1904, 481 - 491 2. Schlichting, H., Boundary Layer Theory, 6th ed. Mc Graw-Hill, New York, 1968. 3, Foust, A., Principles of Unit Operations, John - Wiley, N.Y., 1966, 4, Reynolds, A.,J., Curgeri turbulente in tehnicd, Trad. Ib. englezi, Seria Termo-Frig, Fd Tehnica, Bucuresti, 1984. 5. Floarea, O., Fenomene de transfer si utilaje specifice, Expuneri Sectia T.C.O. - Ch. Ind Bucuresti, 1985 - 1990. 26010. CURGEREA FLUIDELOR PRIN CONDUCTE SI. MASURAREA DEBITULUI ACESTORA Pentru un fluid in curgere prin conductd este necesara cunoasterea urmatorilor parametri: - viteza local (w,), care reprezint& componenta axial a vectorului vitez’, ca medie pentru un timp scurt intr-un punct al sectiunii transversale; intr-o sectiune transversal pe directia de curgere a unui fluid, viteza locala variazA de Ja viteza maxima din axa conductei la viteza practic nuld din substratuf limité laminar adiacent peretelui; - viteza medie (#)sau media vitezei locale, rezultat& prin integrarea vitezei locale pe sectiunea de curgere: aljves (10.1) sau in mod curent: (10.2) unde A este mfrimea sectiumii de curgere, iar G, este debitul volumetric de fluid; - debitul momentan, reprezint& cantitatea de fluid, care curge intr-un interval de timp At: AC= J G(n)dt (10.3) > Exist dou& metode principale de masurare a debitelor de curgere ale fluidelor, si anume: - metode bazate pe principii hidrodinamice, - metode bazate pe alte principii fizice 10.1. Metode de misurare a debitului pe principii hidrodinamice ‘in aceast& clas sunt cuprinse metodele care se exprima prin dispozitive ce lucreaz’ cu sectiune constanta de curgere si c&dere de presiune variabila, respectiv dispozitive ce lucreazA cu sectiuni de curgere variabild si c&dere de presiune constantd, 36310.1.1. Diafragme si duze Sunt dispozitive utilizate, pentru masurarea vitezelor medii a fluidelor in curgere; de aici se exprima imediat debitul fuidului, Daca in curentul unui fluid se introduce un obstacol care stranguleaz§ sectiunea de curgere, va rezulta o crestere a vitezei si conform ecuatiei Bernoulli, 0 scddere a presiunii, Diferenta dintre presiunea din amonte de strangulare si presiunea in dreptul strangularii este functie de viteza fluidului in conducta si serveste la mAsurarea vitezei si debitului. Montajul diafragmei sau al duzei rezulta din figura 10.1 Dacé se médsoaré presiunea fluidului in lungu! conductei la distanfe din ce in ce mai apropiate de diafragma si apoi dupa diafragma, se objine o cura aseménatoare celei din figura 10.1 = Incepand cu o distantA mai mic& decét diametrul conductei in amonte de diafragma, presiunea fluidului crest ugor. Imediat ce trece de diafragma, presiunea fluidului sade pentru Figura 10.1 Montajul unei diafragme b) variagia presiunii fluiduui in lungul conductei in zona distanya de 0,3 -0,7 D, in aval de diafragmei diafragma. Dupa acest punct presiunea creste din nou, apropiindu-se de cea inifiala cu o diferenta 8, a atinge 0 valoare minima la corespunzitoare pierderii prin frecare in diafragms. Daca se considera curgerea prin conduct& a unui fluid necompresibil, atunci se pot scrie urmatoarele doud relatii: ~ ecuajia Bernoulli intre (1) si (2) din figura 10.1 win | Pin Pa (10.4) 764~ ecuafia de continuitate a debitului pentru curgerea intre (1) si (2) din figura 10.1 4 Daca m'=<-, unde A este secyiunea de curgere Ia strangulare maxima (imediat dupa diafragma), iar A reprezinta secjiunea de curgere a conductei, atunci ecuatia de continuitate a debitului ia forma: (10.5) Din (10.5) rezult& w; = mw, ceea ce prin inlocuire in (10.4) conduce la: wy (l-m? (10.6) Debitul masic de fluid necompresibil ce curge prin sectiunea strangulatd As, se va exprima prin relatia: (10.7) Deoarece relafia (10.7) implica cunoasterea ariei de curgere in zona strangulat8, ceea ce este dificil, in cele ce urmeaz& se va digfragma - . conducts proceda la inlocuirea raportului m' prin definirea umbtorilor coefcienti (veei ZAZA At | unde w. este viteza gazului in sectiunea Ao, Se observa astfe! cit Figura 10.2 Elementele geometrice ale strangularii m’ = uum, astfel c& (10.6) se transforma curentului de fluid Ia forma: 265% 4 ay (108) yl- um? pe de unde Gy = Ap = ——L—— Ay f2php (10.9) yi-wim? Se observa cit relatia (10.9), ce exprima valoare& debitului masic, se poate scrie in forma: G,,= a" Ap’? (10.10), unde valoarea coeficientului a’= Apq/2p se determin’ in urma etalonarii diafragmei cu ajutorul altor dispozitive de masur& a debitului, Relafia (10.10) este aplicabil& numai fluidelor necompresibile si exprima debitul de fluid in unitati de mas& pe unitate de timp. Pentru cazul gazelor compresibile, in curgere izotermé, utilizarea diafragmelor pentru misurarea debitelor este de asemenea posibild in situafile in care Ap este mic, putindu-se astfel utiliza relatia (10.10). Pentru situaii in care Ap este mare, este necesara scrierea ecuafiei Lui Bernoulli corespunzitoare fluidelor compresibile. Diafragmele si duzele, prezinti dezavantajul c& introduc pe conducta de masurare rezistenje hidraulice mari, adic& valoarea 6,, din figura 10.1, este destul de mare, fapt care are ca efect nedorit un consum mare de energie de pompare, mai ales in cazul utilizirii unor debite mari, 10.1.2. Tuburt Venturt Tuburile Venturi, utilizate 1a masurdri de debite mari, prezinté avantajul introducerii unor pierderi de presiune mici, Prizele de presiune pentru montajul manometrului diferential, se iau in acest caz, la cel putin un diametru in amonte de ingustarea tubului, respectiv cea de-a doua priz8, in zona de ‘ngustare maxima (figura 10.3). 766.Ecuafia lui Bernoulli pentru curgerea intre (1) si (2) conduce la: V2ApTp (10.11 Relajia ce exprima debitul masic al unui fluid necompresibil masurat cu. un tub Venturi poate fi exprimata din (10.11), sau scris& in forma generalé: G, =a (Ap)* (10.12) Valorile constantelor a’ Figura 10.3 Montajul unui tub Venturi pentru masurarea debitului utilizat 5i fluidului al c&rui debit se masoard, ele determinandu-se experimental prin procedeul de sib. sunt specifice tubului etalonare al dispozitivului Atat tuburile Venturi cat si diafragmele si duzele exprima valorile vitezelor medii de curgere in conduct, pe baza cirora se calculeaza debitele de curgere. Existh dispozitive ce opereaz pe principii hidrodinamice care permit mésurarea vitezelor locale de curgere. Aceste dispozitive sunt cunoscute sub denumirea de tuburi Pitot. 10.1.3. Utilizarea tuburilor Pitot Tuburile Pitot folosesc pentru masurarea vitezelor locale de curgere ale fluidelor. in mod normal, tubul Pitot const din dou tuburi concentrice aranjate paralel cu directia curgeri tubul exterior este perforat cu mici perforatii perpendiculare pe directia curgerii pentru a masura presiunea static. Tubul interior are o deschidere mic& in directia curgerii si permite mésurarea presiunii dinamice locale. Prin tuburi nu curge fluid, ci se transmit presiunile cauzate de curgerea axiala a fluidului, espectiv de inilfimea radiala faja de perete. Figura 10.4 ilustreazi modul de masurare al vitezei locale a fluidului, utilizénd tubul Pitot 67Scriind ecuatia lui Bernoulli intre punctele 1 si 2, se obfin’ =0(10.13) de unde rezulta: weal? (0.14) P in care valoarea constantei hy Des qreste in mod uzual egal cu unitatea Tubul Pitot masoaré viteza locald a fluidului in curgere cu o precizie de peste 1%, dacd se respect urmatoarele conditii 1. - montajul tubului sa fie Figura 10.4 Masuraca vitezei locale a fluidului cu ajutorul riguros paralel_ cu peretii tubului Pitot conductei in care se face masurdtoarea; 2. - grosimea tuburilor concentrice s& fie mic in comparatie cu diametrul conductei in care se face masurarea; 3, -in zona de masurare s4 fie inléturati factorii perturbatori de curgere de pe conduct (conturi, ventile, teuri, ete.) Debitul volumetric se poate exprima in urma masuratorilor cu tubul Pitot, prin relagia = | 2nrwdr (10.15) Integrarea se face grafic sau numeric, cunoscdnd pentru diferite pozitii valorile vitezei: w(r)= a [220 (10.16) Pp Dispozitivele de masurare a debitului prezentate s-au caracterizat prin faptul ci m&soara viteze de curgere prin pierderi corespunzatoare de presiune cauzate de curgerea printr-o strangulare de sectiune constant& a curentulvi de fluid 76810.1.4. Rotametre $i citometre O clas& important’ de dispozitive care opereazA tot pe principii hidrodinamice masoar& debitele lucrand cu pierdere de presiune constanté si cu sectiune de curgere variabild. Pierderea de presiune constanta rezultd din diferenta de presiune necesara echilibrarii greutatii unei bile sau a unui flotor. Din aceast& categorie de dispozitive fac parte rotametrele si citometrele. Figura 10.5 reprezintd un rotametru cu flotorul in pozitie stationara. in aceasta situatie fortele actionand asupra flotorului se af}4 in echilibru. Forjele ce actioneaza sunt cele de mai jos - forta de greutate: G=V,p,8 -foraarhimedict: A=V, pg =Ap,A Echilibrul acestor forte are exprimarea - forta de frecare: Utilizand ecuatia lui Bernoulli intre punctul (1) si (2) se va putea exprima . - tub stita, Ap. din relatia fortei de frecare (Fi) tronconie Rezulta astfe!: 2) ow? pp tor MW , Pe" Pi 9 (10.17) Emin Pp densitate & care prin combinare cu ecuatia de F . fluid continuitate conduce la: densitote § w vi( Aa) 2 (10.18) AS Pe de unde se obfine: (10.19) Figura 10.5 Reprezentare schematica a unui rotametru sia fortelor ce actioneazd asupra flotorulut Tindnd cont de faptul c& F;— ApAr si din relatia de echilibru a fortelor, se obtine pentru Ap = Apr relatia: 769(10.20) (10.21) in relatia anterioard coeficientul « poarti denumirea de coeficientul rotametrului, fiind dependent de valoarea numérului Reynolds calculaté pentru sectiunea minima de curgere (A2) Ceilalti termeni au semnificayiile de mai jos: ‘Ar- reprezinta aria laterala a flotorului considerati ca arie de frecare; A, - aria de intrare a fluidului in rotametru; ‘Az aria minima de curgere; pr- reprezinta densitatea materialului din care este facut flotorul; p- densitatea fluidului in curgere De reguld, flotoarele se construiesc in asa fel incdt: Ay~ Aj - Az, fapt care face ca relatia (10.21) sf devind: oe Pere =P) (16.22) A; Y pA, + 42) Debitul masurat cu ajutorul rotametrului se exprima prin relatia (10.23) Etalonarea rotametrului consti in a determina valoarea lui a’ functie de criteriul lui Reynolds in cazul curgerii prin rotametru a aceluiasi fluid cu cel al cérui debit se va masura. Rotametrele mai pot fi folosite ca: - indicatoare de debit - instrumente de alarm, - instrumente inregistratoare, sau de comanda, Citometrele difera de rotametre prin inlocuirea flotorului tronconic cu o bila sferica. Tot pe principii hidrodinamice opereaza si contoarele de debit Debitul mediu masurat de un contor rezulta din raportarea cantitafii masurate la timpul la care aceast& cantitate a trecut prin contor 2mIn principal, se utilizeazA contoarele uscate cu dowd camere burduf, contoarele cu pistoane rotative si contoarele umede; de regul&, aceste contoare sunt utilizate pentru masurarea cantitatilor de gaze combustibile (metan, etc.) consumate intr-o instalatie industrialé sau chiar intr-o gospodarie. 10.2, Metode bazate pe principii nehidrodinamice Exist un numér mare de dispozitive care masoari debitele actiondnd pe diferite principii (imprastierea undelor ultrasonore, inductia electromagnetica, variajia cu temperatura a unei rezistente electrice, etc.) Figurile 10.6 si 10.7 prezint& simplificat principiul de functionare al debitmetrului ultrasonor gi electromagnetic. in cazul debitmetrului ultrasonor, ultrasunetele sunt directionate de la un generator spre un receptor; datoriti curgerii fluidului, o parte din acestea sunt imprastiate astfel c& nu tot fluxul emis este gi Feceptat; aceast diferenja este sesizata de comparatorul instalatiei si afigatd in unitati de debit. Debitmetrul electromagnetic din figura 10.7 se utilizeazi pentru masurarea debitelor fluidelor cu conductibilitate electric’ foarte mare, cum ar fi spre exemplu metalele topite, dar nu numat. creat] generator Rlectronic | iltrasonor directie Unde \ultrasonore reat electronic Gnalizar Figura 10.6 Debitmetru ultrasonor (aplicabil la mdsurarea debitelor tuturor fluidetor) onSe observa ca elementul de masur& format dintr-o conducts nemetalica previzuti cu 2 electrozi la interior, este plasat intr-un cémp magnetic; din nemagnetic Ps c material nd fluidul curge in acesta se induce 0 tensiune electric proportional cu viteza sa; tensiunea este amplificata si afisata ‘in unitati de debit. Tot pe alte principii decat cele hidrodinamice, lucreaza, gt anemometrul cu. fir cald $i " Figura 10.7 Debitmetru electromagnetic debitmetrul termic Thomas. 1- transformator, 2- bobind, 3- electrozi, 4- amplificator, Funeionarea anemometrului cu fir 5- dispozitiv de afisare cald are la baz faptul c& pierderea de temperatura a unui fir cald aflat in curentul de fluid (gaz) este functie de viteza acestuia; firul introdus in curentul de gaz este incalzit electric, menjindnd la o valoare constanta fie intensitatea curentului, fie temperatura firului; in acest din urma& caz, firul (din platina sau alt material cu coeficient mare de temperatura) formeaz’ a patra rezistenf& a unei punti Wheastone, celelalte trei fiind rezistenje fixe, din material cu coeficient mic de temperatura, O rezisten{& variabila montatd in serie cu puntea si sursa de curent, este reglat automat, astfel incat puntea si rman in permanenf’ echilibrata; prin acest reglaj se modifica intensitatea curentului, astfel ca tensiunea intre nodurile libere (nealimentate electric) ale puntii, sf fie mula; in consecinf, intensitetea curentului este masura debitului de fluid. Figura 10.8 prezinté schema de principiu a anemometrului cu fir cald; dac& pentru 0 ccurgere stafionara se echilibreazi puntea si in locul galvanometrului se introduce un dispozitiv de finregistrare de mare sensibilitate, atunci, in cazul curgerilor turbulente, se vor inregistra oscilatiile curgerii; intre altele, anemometrul cu fir cald poate fi un excelent dispozitiv pentru misurarea gi a debitelor mici sau foarte mici, asa cum sunt cele folosite in operatii de laborator. ”Cu instrumente ca debitmetrul termic Thomas, valoarea debitului rezult& indirect: 1) prin masurarea cresterii de temperatura a curentului de gaz in care se introduce un flux constant de cAldurd, sau 2) prin masurarea energiei electrice care produce o ridicare fix de temperatura a gazului, Relatia dintre debitul de caldura Surnizat in gaz (Q) si debitul Ga, este Q —— 10.2) p(y 0) ¢ unde ¢, este caldura specificd a gazului in conditii de presiune constanté, iar t) si tz exprima temperatura gazului inainte de rezistenja de incdilzire si dupa aceasta, Figura 10.8 Schema de prezentare a anemometrului cu fir cald Din cauza proportionalitatii dintre debitul de gaz si debitul de céldur& introdus, se preferd varianta de lucru in care se menfine constanta diferenta de temperatura (tz - t)) si se masoard debitul de céldura prin intermediul debitului de energie, respectiv cantitatea de energie prin contorizare; in consecinja, un wattmetru masoara puterea electric’ furnizatA pe rezistentd ca misura a debitului de gaz, iar un contor electric insumeaza produsul putere x timp, ca mAsur& a cantitatii de gaz. Aparatul a c&rui schema de prezentare este data in figura 10.9 const dintr-o rezistenta de incalzire (4), uniform repartizaté pe toaté sectiunea tronsonului de masura (1) prin care trece gazul, montata in serie cu sursa de curent (10) si cu un reostat reglabil (8) si dowd termorezistente - in amonte si in aval de rezistenfa incdlzitoare - montate fntr-o punte Wheastone cu alte dou rezistente fixe. on .Un rotametru sau un contor electric di puterea elecirica, respectiv energia electric consumate de rezistenta (4) spre a menfine diferenta de ‘temperatura t; - t), astfel incdt galvanomeirul (7) s& fie in echilibra Avantajele nete ale acestui —dispozitiv sunt pierdere practic aproape nul de presiune, posibilitate de transmitere Ja distant’; practic apt pentru orice gaz si orice Figura 10.9 Schema debitmetrului termic Thomas , , J-tronson de masurd; 2,3- termorezistenje; 4- rezistenja de lajl de debite. incalzire; 5,6- rezistenje punte Wheastone; 7- galvanometru; 8- rezisten{d variabild: 9- contor de energie; 10- sursd de curent 10.3, Masurarea debitelor extreme in categoria debitelor extreme sunt cuprinse debitele foarte mici, respectiv debitele foarte mari, Debitele foarte mici, intalnite mai ales in activitati de laborator, se pot masura cu ajutorul rotametrelor (pnd la 0,2 - 2 Vh pentru lichide, respectiv 2 - 10 1/h pentru gaze) cu anemometra cu fir cald pentru gaze, respectiv cu fluometrul Riesenfeld pentru gaze si lichide si cu debitmetrul cu buld de sdpun. cag os In cazul fluometrului Riesenfeld (figura gig td 10.10), principiul de masura are la baz& Inregistrarea cAderii de presiune la curgerea laminara a fluidului printr-o capilara de lungime ah (1) si diametru (d) cunoscute. Astfel din: 32: Ap=(P_~peah= 2" (10.28) Bn rezulta: Figura 10.10 Fluometrul Riesenfeld 748= p)gAhd? oe (10.26) respectiv: (Pm ~ p)gAhd* G, = Pn Re is a (10.27), de unde rezulté c& pentru a masura debite cét mai mici, solutia cea mai simpla este de a utiliza capilare cu diametru mic; pentru a evita problemele referitoare la lungimea de intrare in formarea stratului limita este de dorit ca lungimea capilarei s& fie de peste 30 diametre. Misurarea debitului cu ajutorul debitmetrului cu spuma se face prin cronometrarea la de distantei in care bula de spun, format de trecerea gazului, parcurge o distant fixatd pe s masurt; aceasté distantd exprimd un volum mai mare sau mai mic, functie de diametrul sticlei de misurd. fluid Limitele inferioare ale valorilor de debit atinse cu acest dispozitiv se situeazA intre 0,1 - 3 cm’/s. Pentru masurarea debitelor foarte mari, in afard de tuburile Venturi gi chiar diafragme, se _utilizeaza barajele si deversoarele, Acestea din urma se utilizeazi .pentru a masura debitele intrarilor sau iesirilor de ape in stafii de tratare sau epurare de mare capacitate, in figura 10.12 este prezentat principiul masuririi debitului cu Figura 10.11 Debitmetrul cu buld de sipun J- sticld de mésuré, 2- buld de spun, 3- solujie sdpun, 4- rezervor de solujie, 5- pélnie de alimentare Astfel, prin fasia de inalfime 4Z, plasata la distanta Z fata de creasta barajului trece debitul: ajutonul barajului AG, = wLdZ = claf2gZdz (10.28), in care “c" este o constanta, iar "L" exprima lafimea barajului Daca se integreaz8 (10.28), cu limitele Z = 0, G, = 0, Z = Z, G, = Gy, atunci aceasta devine: 1762etige” (10.29) 1,841.27? (10.30) daci se ia pentru constanta "c* valoarea 0,626. Rezulta din ultima relatie cd debitul este exprimat de inaltimea —lichidului_deasupra crestei barajului Deversorul sau preaplinul este 0 conducti - de obicei cu seofiune circulara - avand marginea superioara intr-un plan orizontal, peste care deverseazai un lichid fara 2 umple in intregime sectiunea deversorului Figura 10.12 Curgerea peste un baraj dreptunghiular Malt uilizatt pentru exprimarea debitului prin deversor, este relatia Gourley. G, =147LZ"" (1031) unde L este perimetrul sectiunii circulare peste care se produce deversarea. Relajia da rezultate bune daca Z < 0,2 d, unde prin d se exprima diametrul tubului deversor 10.4. Conducte si armaturi in toate uzinele chimice si nu numai, un sistem complicat de conducte transporté numeroase fluide tn diferite conditii de presiune, temperaturi, concentratie si puritate; intre acestea: apa (rece, cald’, brut, epurata, reziduala, condensats), solufii si lichide diferite, abur (saturat, supraincalzit la diferite presiuni), gaze de diferite compozitii, presiuni si temperaturi Pentru transportul fluidelor servesc conductele si canalele. Pentnt a limita numirul lor la minimul rational de dimensiuni si tipuri si pentru a asigura asamblarea lor, conductele si armaturile au fost standardizate. Energia necesara transportului este data de fluide ca energie potential sau se utilizeazi pompe mecanice. 276,Metodologia de calcul a energiei mecanice necesaré pomparii rezulta din cazurile discutate anterior, intre care se aminteste pierderea de presiune la curgerea prin conducte, Din punct de vedere al calculului, intereseazd la conducte calculul diametrelor acestora. Se disting, in principal, doua situa: - Prima situatie este cea a conductelor cu lungimi mici (pana la 30 m) In acest caz, calculul diametrului conductei se face pe baza relatiei debitului: 2 G, =wA= ae (10.32) 2 G = wp = wp (10.33) de unde rezulta: (10.34) pw Valorile recomandate pentru viteza de curgere se iau din tabele. Ca valori aproximative, pentru transportul la presiuni relativ mici, pot fi utilizate recomandarile de mai jos -transport lichide: 0,6 - 5 +6 m/s ~transport gaze: 10 - 30 mis - transport vapori: 10 - 50 m/s ~ A doua situatie de calcul a diametrului este cea a conductelor cu lungimi mari (peste 30 m) si care, de regula, au importanté deosebita. in aceasté situatie, determinarea diametrului constituie problema de optimizare, in care diametrul optim este cel al carui valoare face ca functia scop, reprezentnd costul total de exploatare al conductei (investitie, intretinere, amortizare, energie de pompare) s& aiba valoare minimal. Pentru construirea functiei scop se pleacd de la relatia de mai jos: +o, (10.35) Coat Cap unde: cx = reprezintd costul anual al conductei; Cqp Feprezinté costul anual al energiei de pompare Costul anual al conductei poate fi exprimat prin insumarea costului propriu-zis al conductei cu cel ce il reprezint armaturile gi intrejinerea. Rezulta astfel: Cae = 6, (14.45 +0)” (10,36) onunde: c; ~este costul unei conducte cu diametrul egal cu unitatea; a reprezint& preful pieselor de legaturd, imbinare, armaturi, transport si montaj pentru conducta cu diametru unitar, b- fractia de amortizare a investitiei (ex. b = 0,2 pentru cazul amortizArii in 5 ani); c- fractia de intretinere anuala (pentru vopsiri, mici reparatii, etc.); d- diametrul conductei. Costul energiei de pompare se exprim&, functie de puterea consumaté pentru pompare, prin relatia: Cp = CHN, (10.37) in care: C. + reprezinta preful unitatii de energie; H.- numénul anual de ore de funcjionare a pomparii prin conductit, N, - puterea instalatd a pompei care executa pomparea fluidului prin conducts. Pe de alt& parte wv, -& ae , astfel cd relagia anterioara devine: Ty Gy = 6H OP (10.38) Mai departe, se exprima termenul “- in functie de debit si diametrul conductei, Rezulta astfel 016°" tw? 041617960! po _ Pusgespow qa? ah . yi (28) “om seg go sing, 2 10,16 10! 4 Gj 184 088 ad = SOG GP oyrag GP qe 7 ge am Mai sus, simbolurile utilizate n, p, Gy au semnificatia uzuala. Procedind la inlocuirea ™ in (10.38) si revenind apoi la (10.36), aceasta devine: 2a as om 6, =a (ltayXb+ejd" +e%c Hor — TL. ae unde pentru constanta c* se va avea in vedere valoarea 0,1248, Valoarea optima a diametrului este acea valoare pentru care functia scop (d) are valoarea minima, ceea ce este echivalent cu: 78esp Bex no\(1aXb+ ond” 494-0,12486,11 0 (10.39) 018 5088 9 p sau: np (10.40) Relaia (10.40) araté c& diametrul optim al unei conducte lungi este o functie putemica de debitul ce trebuie transportat, fiind de asemenea dependent de natura fluidului care va fi pompat, cAt si de alti factori mai mult sau mai putin conjuncturali sau precizafi Cateva cuvinte trebuiesc supuse si despre piesele de legaturd utilizate in formarea traseelor de conducte; acestea cuprind teurile, mufele gi flansele, cu precizarea c& primele dout se utilizeaz& in special in realizarea traseelor nedemontabile. In ce priveste armaturile, se face precizarea c& rolul lor in realizarea traseelor este acela de a servi la reglarea, inchiderea si controlul debitului. fn aceast& clas de elemente sunt cuprinse robinetele (si anume: robinetele cu cep, robinetele cu ventil, vanele cu pana, ventilele cu fluture, ventilele cu diafragma, vertilele cu mangon electric, ventilele cu arc gi altele). intre robinete, trebuie fAcutA distunctie intre cele care au rolul functional de inchidere si cele care servesc la reglarea debitului Referitor la materialele de executie a conductelor este de remarcat diversitatea lor, intre care metale, aliaje, materiale ceramice, sticla, grafit, cauciuc, materiale plastice, lemn. intre materialul de execuie al conductei si fluidul care trece prin aceasta trebuie si existe compatibilitate in ce priveste coroziunea; din acest punct de vedere, in multe cazuri s-au impus cercetiri de coroziune in ce priveste alegerea materialului conductei. Bibliografie: 1. Bratu, Em A., Operaji unitare in ingineria chimica, vol. 1, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1983. 2. Generaux, R.P., Transport and storage of fluids, in Perry's Chemical Engineers Handbook, 5” Ed,, Me-Graw-Hill, N.Y., 1969. 3. *** Montajul aparatelor in industria chimica, Uz intern, Petrodesign SA, Bucuresti, 1990. 4. Floarea, O., Fenomene de transfer si utilaje specifice, Expuneri, Sectia T.C.0. - Ch. Ind Bucuresti, 1985 - 1990. 279011. POMPE PENTRU LICHIDE Ecuatia de bilan a energiilor mai poate fi utilizata pentru evaluarea energiei necesare pentru curgerea unui fluid intr-un sistem complex de conducte. Acest capitol, descrie si discuta o parte din echipamentele utilizate pentru producerea energie’ de transport a fluidelor. fn selectarea pompelor sau ventilatoarelor, ca elemente ce asiguri aducerea energie de pompare, inginerul este interesat de caracteristicile specifice ale acestor echipamente: capacitatea de transport, puterea consumati pentru transportul fluidului, puterea necesara pentru pomirea pompei sau ventilatorului, eficienja echipamentului Pentru alegerea echipamentului cu cele mai bune caracteristici, inginerul trebuie s cunoasc& urmatoarele informatii particulare problemei: - Natura fluidului ce urmeazi a fi transportat, Este coroziv ? Este cald sau rece gi care este presiunea de vapori a acestuia ? Este vascos sau nevascos, newtonian sau nenewtonian ? Este 0 suspensie de particule solide ? - Capacitatea de transport, adic& care este debitul maxim si minim pe care trebuie st-1 asigure pompa sau ventilatorul respectiv. = Care sunt condijiile de montaj ale echipamentului; se face un mommtaj inecat sau un rmontaj cu aspiratie ? - Care sunt condifiile de debitare ce trebuiesc asigurate, adic& care este presiunea ceruta Ia iesirea din pompa sau ventilator ? Care este marimea aproximativa a pierderii de presiune prin frecare in sistemul in care va opera pompa ? ° = Modul de functionare al pompei; are o functionare continua sau intermitenta ? Daca functionarea este intermitent, care este frecventa declansérilor pomirii pompei ? - Natura puterii de antrenare a pompei; este electric, cu turbina sau cu abur ? ~ Amplasarea pompei, de ce spatiu se dispune si care este spatiu! necesar ? 11.1. Clasificarea pompelor Pompele sunt dispozitive (echipamente) utilizate pentru producerea energiei de transport necesard curgerii lichidelor intr-un anumit sistem hidraulic dat. Rn.in principal se disting patru clase de pompe, si anume: ~ pompe fird elemente mobile = pompe cu miscari alternative - pompe centrifuge - dispozitive rotative de pompare a lichidelor 11.2. Pompe fara elemente mobile in aceasta clas& sunt cuprinse o serie de dispozitive care asiguré producerea energiei de transport prin diferenja de energie potential’, prin volumul de lichid dizlocuit de un gaz, prin formarea unei suspensii cu densitate mai mick decdt a lichidului de pompat sau prin transformarea energiei dinamice a unui fluid motor in energie de pompare. jn aceast& clasi de pompe, in ordinea principiilor de functionare enumerate, sunt cuprinse: sifonul, monte - jusul, pompa Mamuth, injectorul. Sifonul este in principiu 0 feava sau un furtun - din sticli, metal, mase plastice sau cauciue - indoit in forma de "U" si care serveste pentru transvazarea lichidelor de la un nivel la altul mai coborat, pana cAnd se produce - daca este posibil - egalizarea celor doua nivele. Figura 11.1 prezint& schema de principiu a sifonului. Ca si functioneze, sifonul trebuie si fie amorsat, adicd umplut cu lichid; exist multe solutii de realizare a amorsirii Tot pentru a funciona, se mai impune ca AZ si fie pozitiv, iar AZ, (vezi figura 11.1) si nu deptseascd © valoare care ar face ca presiunea in punctul cel mai inalt al sifonului sii scadi sub presiunea de vapori a lichidului transportat Pentru a afla debitul sifonului, se scrie ecuatia Bernoulli intre Figura 11.1 Principiul sifonutui punctele (1) si (2). Se obfine: ORI| gaz ) (ay, P in care energia consumatA prin frecare (F,) se exprima cu relafia bw a2 in care | este lungimea desftsuraté a sifonului, iar d este diametrul interior al acestuia. De regult (11.2), i sip sunt egale, Pentru a stabili viteze de golire din sifon se procedeaza la un calcul prin corectie: astfel, se inoepe cu F, = 0 si din (11.1) se objine w; = w; mai departe se calculeaza R="? gia. ca ” 2.= Re) si apoi F,; cu valoarea lui F, se revine in (11,1) gi se calculeaza o nov’ viteza. Pentru a afla indltimea maxim& a buclei sifonului se procedeazi la particularizarea ecuatiei Beroulli pe traseul (1) - (C), cu exprimarea de aici a presiunii p,.. Rezultatul este: ) <2.) (13), 2 P. =n. a2, - ge unde F, este energia de frecare consumata pe traseu. in (11.3) s-a pus si condifia ca p. < pit). S-a notat prin pt) presiunea de vapori a lichidului. Rezult8 imediat: aay ge 8 in principiu, numai putine cazuri sunt cele in care AZ rimane constant in timpul transvaziirii, Atunci cfind AZ scade in timp, iar AZ, creste ca urmare a golirii, ecuatiile sifonului trebuiesc compietate cu ecuatia bilantului nestationar de materiale si cu exprimarea prin definitie a debitului, formand astfe! 0 problema dinamic& completa. Montejusul, este un aparat cu actiune intermitenti, care serveste pentru ridicarea lichidelor, inclusiv a celor corozive, cu ajutorul energiei de presiune a aerului comprimat. Pentru lichide corozive, interiorul montejusului si conductele de legare a acestuia se realizearA din materiale rezistente la coroziune Figura 11.2 prezint& schema unui montejus, inclusiv reprezentarea intuitiva pv a ‘transformarii aerului comprimat intr-un ciclu de transport. Funcjionarea montejusului este simpli, si decurge conform descrierii de mai jos: RDa) in recipientul gol, lichidul pompat este adus, de cele mai multe ori prin cédere liberd, din rezervorul de stocare, b) cand recipientul s-a umplut, ventilul de aer comprimat se deschide automat, marind Presiunea in montejus de pompat siinchizind Ry ©) cand presiunea din montejus ajunge la valoarea determinati de statica fluidelor, incepe —_transportul Jichidului spre decdreare; _presiunea Figura 11.2 Schema de prezentare a unui montejus . Rua ventil unidirectional pentru aer mai creste inc usor Rat ventil unidirectional pentru lichid 1 - cresterea prestunti aerului cu inceperea golirti . 2- golire ideals valoarea de regim (p, in 3 - destinderea gazului din montejus figura 11.2), 4) cand tot lichidul s-a evacyat, aerul comprimat se destinde, curgind prin conducta centrala cu efectul sciderii rapide a presiunii in montejus, astfel c& se procedeazA la inchiderea aerului comprimat gi reluarea unui nou ciclu, Presiunea p, in montejus se calculeaz prin utilizarea spre a ajunge la ecuafiei Bemoulli, pentru partea de descdcare a lichidului 2 Pa = Pa + p92, +P apy (LS), unde: Z, - este inaltimea de refulare; Apr- este c&derea de presiune pe trascul de desc&rcare; Pa ~este presiunea de desc&rcare. Randamentul energetic al montejusuiui rezulta din relatia de definifie, raportatd insé la reprezentarea p-v din figura 11.2: Ram3 = poXva=v0)~ { ety (11.6) Tn (11.6) m, este masa de lichid transportata intr-o actiune a montejusului. Randamentul montejusului este de regula mic, arareori ajungind la 24 - 26%. Desi acest fapt este un dezavantaj major, simplitatea montejusului si capacitatea Tui de a functiona si ca dozator, face ca el si fie destul de des utilizat, mai ales in instalatiile de functionare discontinua. Pompa Mamuth, ridic& lichide curate sau cu continut de materii fine in suspensie (nisip, ‘namol), sau chiar corpuri mari ( de exemplu: sfecle intregi) cu ajutorul aerului comprimat, care, dispersat ca bule in lichid, formeaza un sistem eterogen lichid - gaz, cu densitate medie mai mica decat densitatea lichidului Pentru a afla adancimea de afundare a pompei Mamuth, se utilizeazd faptul c& planul AB din figura de prezentare 1 3,este izobar. Rezulté astfel: (17), (11.8) Adancimea mare de afundare a acestei pompe reprezinta marele dezavantaj al ei. Referitor la curgerea bifazic& gaz - lichid prin corpul pompei, rman valabile toate discutiile dezvoltate in cadrul paragrafului 7.4. Cu referire la figura 11.3, mai poate fi calculat Iucrul mecanic efectuat de aerul comprimat: (IL9), side aici randamentul pompei: mst, (ai.to) Pov» In Zt 0 RaMai sus s-a considerat c& gazul (aerul) suferé in pomp o transformare izoterm’. Din (11.10) se poate exprima oF consurnul specific al aerului er comnprinal Bo dispersie: gaz -lichid ¥ (Bm) a= Qu) i m, ‘ _— lichid de Transportat @ De regult, randamentul fafa de aerul comprimat este de aproximativ 0,7, iar randamentul Fi H A H A HY y H H A H 4 A 4 H H H H total, incluzand aici gi H q H H H A q 4 4 4 H arrrrreprrrrerer eh randamentul _compresorului, ajunge la 0,35 - 0,52. Figura 11.3 Schemd de prezentare a principiului de Dacd se _—_analizeazA Jucru al pompei Mamuth curgerea bifazica in conducte verticale (vezi paragraful 7.4) se ajunge repede 1a concluzia cl marirea debitului de gaz ca masurd de a reduce Pp si deci de a creste H,, are efect doar atat timp cat se ramane in domeniul curgerii in bule; in afara acestuia, randamentul pompei scade drastic. Injectoarele, sunt aparate pentru ridicarea si transportul lichidelor sau pentru pomparea lor intr-un spafiu sub presiuine, folosind energia cineticd a unui fluid motor intre care de cele mai multe ori se gaseste aburul, apa sub presiune, aeru! comprimat. Ejectoarele sunt aparate de constructie asemanatoare, folosite pentru evacuarea unui lichid, Figura 11.4 prezinta schema unui ejector. Caracterizarea cantitativa @ unui injector se face particularizdnd ecuatia Bemoulli pentru curgetea fluidului motor prin duz’, apoi pentru curgerea amestecului prin ansamblul ajuta) - difuwzor, respectiv pentru aspirafia fluidului de transport ORSPrincipiul de lucru este simplu: astfel, fluidul motor iesind din duzi cu vitezs foarte mare (25 - 150 m/s) produce aici (in camera de amestec) depresiune ce permite aspirarea fluidului de transportat; in ajutaj - difuzor, energia dinamicd a amestecului se transforma Fluid motor | dua vy Fluid a apirat \j camera, de amestec. fl oi difuzor (37°) treptat in energie de presiune. | | | Amesiec Figura 11.4 Schema de principiu a unui injector 11.3 Pompe cu migcari alternative Pomparea se realizeaz& pe baza variajiei de volum a camerei de pompare, care se realizeazi cu ajutorul unui piston sau al unei diafragme Pistonul poate fi actionat de un motor electric cu un sistem excentric sau prin mecanism bicla - manivela. Cantitatea de fluid pompata depinde de volumul camerei si de frecventa de miscare a pistonului, sau cum mai este denumita turafia pistonului. Functionarea pompelor pentru lichide, in general, si in caz particular, funcfionarea pompelor cu migcari alternative, poate fi caracterizata prin urmatorii parametri = randamentul volumetric de pompare, definit prin relatia (11.12), randament care este isn indiciu al utiliz&rii camerei de pompare: how Vo sd smd? unde: V, este volumul de lichid pompat la o cursa a pistonului; (1.12) s~ lungimea cursei pistonului; d- diametrul camerei cilindrice de pompare, egal cu diametrul pistonului; A-- secfiunea camerei de pompare; - debitul fluidului, definit prin relagia (11.13) G, =i-s-A-n-n, [m’ Is] (11.13) ORKsau: Gy =i Aemp-n, fkg/s] unde: i - reprezinta tipul pompei, i= 1 pentru pomp’ cu simplu efect, i = 2 pentru pomp’ cu dublu efect; n- turatia pompei, - densitatea fluidului > randamentul hidraulic de pompare. Acest parametru nu este o caracteristic’ de functionare a pompei, ci ea reprezint& o caracteristicd a sistemului in care debiteazi pompa. Randamentul hidraulic se exprima prin relatia (11.14) (ii.t4) Semnificatia termenilor Z, i Z rezulté din reprezentarea din figura 11.5 Pentru sistemul din figura 115, scriind ecuatia lui Bernoulli pentru punctele de intrare si imediat la iesirea din conductele din rezervoarele Ri, respectiv R,, se obtine: Figura 11.5 Pompa functiondnd intr-un sistem hidraulic w 1 1 E <= 2, +5 (w - Wi) + (Pa — Pt (111s) 8g 28 Pe g in relatia (11.15) fiecare termen are dimensiunea unei lungimi, Astfel c& aceasta defineste 0 inalyime de pompare, numita indltime manometric& a refelei Z=2,42, +2, +2, (11.16) = randamentul mecanic al pompei, definit ca raportul intre puterea indicati sau util& gi puterea real consumata de pomp: ORTnp =e (iy) - randamentul total de functionare al pompei intr-un sistem hidraulic dat, se exprima prin telatia de mai jos: Me Th Dm (11.18) - puterea pompei, definit& ca raportul dintre energia consumata si timp: (1.19) Ca ordine de mérime pentru pompele cu miscari alternative, randamentul volumetric este inferior valorii de 95%, randamentul hidraulic poate cobori uneori si sub 50%, in timp ce randamentul mecanic se situeazA in jurul valorii de 80%, 11.3.1. Elementele pompel cu piston Elementele componente ale pompei cu piston rezulta din figura 11.6. Se observa cin fata pistonului, presiunea creste astfel c& supapele de refulare se deschid gi lichidul este impins in canalul de refulare. Pistonul este executat din material rezistent la coroziune. Camera de pompare se execut de asemena din material rezistent la coroziune. Etangarea intre piston gi camera se realizeaz4 prin segmenti fini prelucrati sau prin gamituri, de regula nemetalice (ex. gamituri teflonate pentru Jucru la temperaturi de Figura 11.6 Elemente componente ale unei pompe cu piston cu dublu efect ° peste 100°C). I- piston; 2- camera de pompare; 3- supape de admisie; Poritia camerei de 4- supape de refulare; 5- vas amortizor ORRpompare poate fi vertical, pentru pompele de debit mic sau orizontala pentru pompele cu debit mare. Actionarea pistonului poate fi efectuaté cu ajutorul aburului sau cu ajutorul motoarelor lectrice. Reglarea debitului unei astfel de pompe poate fi Ricut& prin: ~ variaia turafiei motorului ~ variafia cursei pistonului - deschiderea sau inchiderea unor ventile de by-passare a pompei Nu se regleaz niciodata debitul acestor pompe prin inchiderea de ventile pe coloana de refulare, c&ci in acest caz pot apare pericole de explozie, din cauza presiunii mari care se formeaz4 in camera de pompare si in traseul de refulare. Debitul pompelor cu piston este variabil 11.3.2. Variatia debitului ta pompele cu piston Pentru a stabili relapiile care descrin variajia debitului pompelor cu piston, este necesara analiza cazului cel mai simplu, adic cel al unei pompe cu simplu efect actionat& ca in figura 11.7, cu un dispozitiv care are viteza unghiularé @ constanta Debitul momentan poate fil exprimat ca variafia volumului camerei de pompare in timp: dv = 20 G,=F (11.20) Variajia ——-volumului camerei de pompare poate fi exprimatd ca SSS) variatia cursei pistonului: aqv=-Ade (1121) Din geometria migcarii consideraté in figura Figura 1.7 Pompd cu simplu efect acfionatd de un motor electric 117, rezulta: 1- corp pompé, 2- piston, 3- tijd de acfionare, 4- volantul motorului, > " 5- punct de legare al tijei de actionare, 6- legaturd flexibild intre = R(I + cos a), bragele tijei Rode unde: dr = -Rsin ada (11.22) De asemenea, jindnd cont de relatia intre unghiul a timp si viteza unghiulard - a = ar- sau da = ax, remults: dr = 2& @ Facdnd inlocuirile in relatia (11.20), se obtine: oie Akon (11.23) o in a= 1 (a ~ W2) clind se noteazi Gyy ~ AR. Debitul Debitul maxim corespunde situa ‘mediu se obfine prin integrarea pe toaté durata unui ciclu complet. Pentru pompa cu simplu efect se objine: VO,n)= Ja =f ARsin ada =24R, Q AR (11.24) Yun) 3 18aAR = 0,318G yy, (1.25) pentru cazul pompei cu simplu efect § va fi egal cu x. in figura 11.8 se prezint& variatia G, functie de a ~ a, adic variatia debitului pompelor cu piston in timp. Bile Gy Fompa simplu efect _Pompa dubla efest Pompa duplex C2pistoane mn operitie) eos Figura 11.8 Curbe de debit pentru pompele cu piston 20011.3.3, Tipuri de pompe cu miscari alternative Pompele cu miscari alternative sunt pompele cu gabarit mare, Nu exist pénd in prezent 0 standarizare a tipului de pompe cu piston sau a gabaritului acestora. in afard de pompele clasice cu piston, din care s-a discutat partial pompa cu simplu efect, pompa cu dublu efect si pompa Guplex, tot in aceastl clas mai intra si urmtoarele pompe, care au acelasi principiu de lucru: - pompa cu ferestre de aspiratie; ~ pompa cu piston plonjor, - pompa diferentiald cu piston plonjor, = pompa cu inel de lichid; - pompele cu membrand. Pompa cu ferestre de aspiratie, a cirei schema este dat& in figura 11.9, inlocuieste supapele de aspiratie cu niste ferestre dreptunghiulare practicate in perefii cilindrului de pompare; pentru a fi eficient, pistonul trebuie s& aiba ldtimea apropiatd de lungimea fantelor ce formeaza ferestrele de aspiratie. Tn functionare, respect principiul pompei cu dublu fect: astfel, cu referire la figura 111.9, cand pistonul avanseazA spre dreapta, voluenul din fata sa scade, deci presiunea reste, astfel cd supapele de refulare se deschid si lichidul este impins in cimasa de refulare si de aici in canalul de refulare; Figura 11.9 Pompa cu ferestre de aspiragie (Schema de prezentare) ___ T-piston, 2- cilindru, 2'- ferestre de aspiragie, 3- caémasa volumul creste $i deci canalului de aspiratie, 4- canal de aspiratie, 5- cdimasa canalului de refulare, 6- canal de refulare, 7- supape de refulare in spatele _pistonului presiunea scade astfel c& lichidul din c&masa de aspiratic si implicit din canalul de aspiratie este tras in cilindru. Acelasi proces are loc cénd pistomul evolueaza de la dreapta la sténga 201Pompa cu ferestre de aspiratie se poate folosi cu succes pentru lichide vascoase si foarte viscoase si chiar pentru suspensii sau noroaie diluate, la care faza solida este foarte find. Pompele cu piston plonjor, caut& s& elimine unele inconveniente ale pompelor cu piston, intre care indeosebi etansarea interioara dintre piston si cilindru. Pompa cu piston plonjor cu simplu efect, schijat4 in figura 11.10, elimin etansarea piston - cilindru, dar introduce folosirea unei cutii de etansare mult mai mari fata de cazul pompelor cu piston, Un avantaj al pompelor cu piston plonjor este acela ca supapele pot fi montate oriunde pe peretele camerei de pompare. Figura 11.11 prezinté 0 varianta de pompa cu piston plonjor cu dublu efect caracterizati de faptul c& descarcarea lichidului pompat se face intr-unul din capetele pompei. in acest caz . Figura 11.10 Pompa cu piston plonjor cu simplu efect este de remarcat ci marimea 1- piston plonjor, 2- cilindru, 3- cutie de etansare, 4- supapa de refulare, 5- supapa aspiratie presetupei de etangare a axului 6 4 pistonului este mult mai mica decdt in cazul anterior. Pompele cu plonjor sunt eficiente pentru pomparea _lichidelor vascoase, pentru suspensii si chiar pentru amestecuri bifazice gaz - lichid. De asemenea, lichidele calde pot fi transportate cu succes t , \ cu ajutorul acestor pompe. Figura 11.11 Pompa cu piston plonjor cu dublu efect 1,2- camere de pompare, 3- piston plonjor, 4- conductd de legiturd, 5- presetupd, 6,7- supape 209Pompa cu piston lichid serveste pentru transportul lichidelor corozive, intrucat au pistonul si camera de pompare protejate de actiunea coroziva a lichidului pompat printr-o pena de lichid protector - de exemplu ulei de parafina - necoroziv si nemiscibil cu lichidul pompat Principiul de lucru al acestei pompe rezulté din figura 11.12. Acelagi principiu este folosit si pentru pomparea lichidelor calde. { | i Ll piston propriu-zis piston lichid th | iu Ais { supapé tip bil ‘Lmembrand - _ flexbité Ti comera de pompare Figura 11.12 Principiul de lueru al Figura 1.13 Pompa cu diafragmda pompes cu inel lichid (Schema de prezentare) Pompele cu diafragmd, sunt utilizate ca si pompele cu piston lichid pentru transportul lichidelor corozive. Constructia este asemandtoare cu cea a pompelor cu piston lichid, cu deosebirea c& intre piston gi lichidul pompat este o membrana flexibild, prin a cdrei migcare se poate mari gi micgora altemativ volumul camerei de pompare. in principiu, schema din figura 11.13 exprima o Pompé cu simplu efect. Acest tip de pompa in forma miniatura este utilizata ca pompa de alimentare cu combustibil a motoarelor autoturismelor. 11.4, Pompe centrifuge Pompele centrifuge sunt larg utilizate in procesele industriale din cauza simplithii lor, a costului initial mic, a costului de mentinere sc4zut, precum si datorit& flexibilitafii de utilizare in cele mai variate situati. 703in cea mai simpla forma, pompa centrifuga const dintr-un agitator special numit rotor, care evolueaz’ intr-un spatiu inchis, ce defineste carcasa pompei, Lichidul intra in pompé in apropierea centrului rotorului, de unde acesta este aruncat afara, sub actiunea forfei centrifuge. Energia cinetica a fluidului creste de 1a centrul rotorului spre marginile acestuia, cfind prin lovirea lichidului de perefii carcasei, aceasta se tranforma in energie de presiune. rdor 2 Figura 11.14 prezinta o pompa centrifugs, la care se poate disting canal principalete elemente. Ca tipuri de rotoare se insting: clasa rotoarelor inchise si clasa rotoarelor deschise in cadrul fiecarei clase se dinting de asmenea un numar foarte mare Figura 11.14 Elementele unei pompe centrifuge 1- carcasd, 2- rotor, 3- conducta refulare, 4- conducta aspiratie, de rotoare, diferenfiate 5- ax de actionare, 6- presetupa de tipuri constructive prin numarul de palete si curbura acestora. 11.4.1. Ecuagia fandamentalé a pompelor centrifuge Ecuatia fundamentala a pompelor centrifuge da valoarea indltimii de pompare, asigurata de pompa centrifuga, functie de caracteristicile constructive ale acesteia gi de turafia de lucru. Pentru deducerea acestei relafii se porneste de la analiza curgerii printr-un canal format intre dous palete ale rotorului, considerat ideal, asa cum este schifat in figura 11.14. Ecuatia lui Bernoulii intre punctul (1) si (2) (figura 11.14) conduce la Loy ad 8(Z,-Z,)+ 5 (m1 wt —P:)+W-F=0 (11.26) 04{n care unii termeni sunt neglijabili. Astfel, g(Z, - 22) = 0 pentru c& Z, ~ Za; de asemenea F = 0, pentru ca se considera frecarea in canal mula (rotor ideal este rotorul care are un numar foarte mare de palete, intre care curgerea are loc fara frecare), Jn relajia (11.26) se vor exprima termenii care réman, in functie de caracteristicile Pompei si de turatie, Pentru aceasta este necesard observarea vitezelor care intervin la cele doud capete ale canalului (figura 11.15). Astfel, cu referire la iesirea din rotor se identifica: Ww; - viteza tangential la canal; uy - viteza tangentiala la rotor; cp rezultanta vitezelor w, si uz, reprezentind viteza de iesire a lichidului din canal {In mod analog, apar viteze si la intrarea in paleta rotorului, unde indicele "1" defineste aceasta pozitie. Pentru a exprima _termenul sop,-py)din relatia (11.26), Pp se va serie, neglijind frecdrile, ecuatia lui Bernoulli intre punctul de aspiratie si punctul de intrare in canalul de curgere (mai precis in pompa), respectiv /i8tra 1115 Vieze ce apar la ntrarea si iesirea din rotor {ntre punctul de iesire al fluidului din canal (mai precis din pompa) si punctul de refulare pentru cazui in care pompa aspira de la presiunea atmosferica si refuleaz& la presiunea atmosferica Prin combinarea acestor particularizari ale ecuafiei Bernoulli, se objine: 1 1 2 pin Prd=ne2+z(6 =a) (1127) unde: Z - repezinté inaltimea de pompare, adic& distanta masuratA pe verticala intre punctul de aspiratie gi cel de refulare. . Pentru exprimarea termenului W (energia mecanica) din (11.26) se va tine cont de faptul c& pentru un element de latime "dR", consumul de energie mecanic& pentru a mentine turafia constanté, este dat de relafia: dW = cdR= RAR (11.28), 295din care prin iniegrare rezulta W= fot Rate 3.0? (8 -R})= $0" (ad a8) (11.29) in acord cu figura J 1.15, aplicnd teorema lui Pitagora generalizati, se obtine: 2 aur +c? -2 wi mab bef Dem 60805 46 age w} = uj +c} -2c,u, cosa, w) -w? = (uj -u?) +(e} - ef )-2e,u, cosa, +2c,u, cosa, (11.30) F&cind toate inlocuirile in relafia (11.26) si explicitind de aici inaltimea de pompare Z, se obyine: uz Cosa, ~¢,u, COS, 13 8 sau pentru c& pompele sunt executate cu 01 = n/2 eau, cosa, 1133) & Relafia (11,32) exprima inaltimea de pompare functie de viteza periferica a rotorului si de viteza de iesire a lichidului din canalele formate din palete; fiecare din aveste viteze depinde linear de viteza unghiular& @, cea ce conduce la concluzia ci Z ~ w*, sau mai precis Z ~ n’, pentru cd @ = 2nmn (n - turatia pompei). in ce priveste influenta unghiului B, asupra inaltimii de pompare, se prezint& discutia de mai jos. Unghiu! Bp este unghiul format Ja palets si directia negativa a tangentei la rotor ints-un punet de pe periferia acestuia; unghiu! B» poate fi < x/2 sau mai mare ca w/2. Conform celor din figura 11.16, unde se reprezinta compunerea vitezelor pentru diferite valori ale unghiului B2, se concluzioneaza c& prin cresterea lui Br, creste Z ca urmare a cresterii vitezelor w si ¢>. Totusi, datoriti amestecirii intense din pompi, unghiul B, se limiteazi sub 1/2. Constructiv, valorile unghiului B, variaz& intre 25 - 40°, cnd se asigura indltimi de pompare bune, simultan cu asigurarea unui randament energetic ridicat. 296ce rp CaN poritive ~ amestecore 1142. Caracterizarea reds fn pomp, pompelor centrifuge in funcionare Se face prin reprezentari grfice sau prin expresii cantitative: - Caracterizarile grafice se dau prin: - diagrama de variajie a debitului, « inalyimii de pompare, é cate engi a puterii de pompare si a omestecore ivtensd in pervs randamentului funcfie de turatia — sigura 11.16 Influenta unghiulut B; asypra indlyimi de rotorului (caracteristici functie de pompare turatie); - diagrama caracteristicilor de funcjionare a pompei centrifuge care d& pentru turatie constant, evolutia inljimii de pompare, a puterii teoretice si a randamentului pompei, functie de debit (caracteristici functie de debit); - diagrama general de functionare a pompei centrifuge, care coreleaz mai multe caracteristici functie de debit, avind ca parametru turatia. Aceste reprezentari grafice se stabilesc in urma probirii pompelor Ja un banc special de ridicare a caracteristicilor functionale. in figura 11.17 se prezinta, in mod schematic, aceste diagrame. = 4420 rot /min sane 60070 B69 $00 4009 Soo 150 too so ooo OR OF ORORI 24 68H 1 (nat/min) Gy (en3/enin) Gv, CmPimin) Figura 11.17 Diagrame de caracterizare a functiondrii pompelor centrifuge @) caracteristici functie de turatie: b) caracteristici functie de debit;c) diagrama generalizatdé 07Dintre diagramele prezentate, cea mai utilizatA este 11.17b, cdci ea serveste la alegerea pompei centrifuge necesara vehiculdrii unui fluid intr-o refea data; in acest sens, se intersecteazi caracteristica refelei cu caracteristica pompei, prin reprezentarea acestora pe acelasi grafic. Punctul de intersectie al celor doua caracteristici, daca existé, d& debitul si inltimea de tucru asigurate de pompa in traseul considerat (refeaua considerata). Refentor la caracteristica refelei se precizeazA c& ea se obfine scriind ecuafia Bernoulli, pe traseul in care luceazA pompa, intre aspirafia si refularea acesteia, urmatt de explicitarea termenulai Wig = 2 $i inlocuirea celorlalti ca functie de debitul volumetric. De regula, caracteristica retelei se obtine sub forma: #7 = a4bG? (11.33), g in care a sib sunt constante specifice fiecdrui traseu legate de proprietifile fluidului (p,n), de diametrul conductei ce formeazi traseul (4), de regimul de curgere in conduct si de diferenta de presiune dintre aspirafia si refularea in, respectiv din traseu. Caracterizarea functionarii cantitative, se face cu ajutorul turatiei specifice. Turatia specificd reprezint& turatia unei pompe redus& la scard, care rimane mereu asemenea cu ea insisi si care lucreazii cu niste parametri impusi (G',, Z"). Astfel, pentru dou’ pompe asemenea, se pot scrie relatiile de mai jos: - pentru prima pompa debitul este: G, = WDyb,c (11.34), = pentru pompa asemenea cu aceasta: G= AD, b,c (1138) indltimea de pompare pentru cele dou’ pompe, in acord cu (11.32) este: yy COS (1136) g cy W, cosa, (1137) g Tindnd cont de simplexut de asemtnare geometrick al celor dout pompe: 2 =2 =a, prin 2 BY Impartirea relajilor (11.34) si (11.35), respectiv (11.36) si (11.37), se obfine: an (11.38) 708(11,39), de unde prin eliminarea simplexului geometric, rezulta exprimarea: ae we a n_(G.)\?(2)"" Ww () 3) (an ,075 m*/s, N = 736 Watti, atunci din Dac& se considera pentru pompa asemenea Z' = Im, (1141) rezulta gn 3,65n 11.42) in (1142 Este de remarcat din relajia de mai sus c& in turatia specifica intré cele trei mfrimi functionale ale pompei si anume debitul, inaltimea de pompare si turatia. Turafia specifica serveste la compararea pompelor centrifuge, cat si la clasificarea acestora. Dup& turafia specifics, se disting: - pompe lente 1, € 40- 80 rot/min, - pompe normale n, € 80 150 rot/min, - pompe rapide ny € 150-300 rov'min, ~ pompe cu surub 1n, € 300- 600 rot/min, - pompe elicoidale 1, € 600- 1200 rot/min, 11.4.3. Tipuri de pompe centrifuge Exist4 un numar mare de tipuri de pompe centrifuge, specializarea acestora fiind destul de putin avansata. Deoarece sunt multe tipuri, 0 clasificare a acestora, dupa niste criteri specifice, lipseste. in afari de tipul clasic, dat in figura 11.14, se mai intélnese: ~ pompe pentru presiune joasa cu admisie bilateral&, - pompe pentru presiune joas& cu rotor perforat; ~ pompe de presiune inalta; - pompe cu impingere axial’; * 499~ pompe cu stator (sau turbind); = pompe cu mai multe rotoare axiale; ~ pompe Pari cutii de etangare. Pentru c& la pompele obignuite, presiunea pe cele doud fefe ale rotorului este diferita, uzura acestuia, in special al lagarului de fixare a acestuia pe ax este uneori destul de rapida, Eliminarea acestui impediment se face prin folosirea rotoarelor perforate sau prin admisia bilaterald a lichidului aspirat; acest fapt este aplicabil, atat la pompele centrifuge miniatura cat si Ja pompele centrifuge gabaritice. Figura 11.17 prezinta aceasta solutie pentrs cazul pompelor cu rotor perforat, respectiv al pompelor cu admisie bilaterala. Functie de turatia de Iueru, aceste pompe pot fi de joasd sau de medie presiune. in cazul in care se deserveste vehicularea unor debite mari de lichide, dar la presiuni de refulare moderate, se pot utiliza pompele centrifuge cu impingere axial&, acestea sunt caracterizate de faptul c& paletele rotorului au forma curbat4, usor elicoidal, in lungul axului pompei Figura 11,18 prezinté schema functionala a acestei pompe; este de remarcat c& si forma clasicd a carcasei melcate este mult simplificata ‘Atunci cand se doreste 0 pompa care s& aib& un randament superior celor comune, se poate apela la pompa cou stator; in acest caz, statorul ce Figura 11.17 Echilibrarea presiunii pe fetele rotorului 4) - cu rotor perforat; b) - cu admisie bilateral inconjoar& rotorul pompei are palete mici, curbate invers paletelor rotorului, care au rolul de a tamina curentul de fluid ce iese din rotor si a-l dirija tangent Ia carcast; se evith astfel formarea vartejurilor in pompa, si de aici un randament mai bun. 300a Figura 11.18 Pompa cu impingere lateral Figura 11.19 Pompd centrifuga cu stator (Schema de prezentare) (Schema de prezentare) Figura 11.19 prezint& schema unei astfel de pompe. Pentru a obfine presiuni mari de refulare, se poate utiliza cu succes pompa centrifugi cu mai multe trepte (pompa centrifugi multirotor); aceasta este caracterizatsi de faptul c& pe axul ei se afl mai multe rotoare, astfe! incdt lichidul refulat de un rotor s& fie aspirat de urmatorul; vehicularea lichidului de la un rotor Ja altul se face prin canale. in acest caz, carcasa trebuie si aibi forma melcatd conventionala numai in zona ultimului rotor, unde se face refularea lichidulwi. Se construiese astfel de coreasa canal pompe cu pant la 20 de trepte, realizind la 0 turatie de 3000 rot'min - indltimi de pompare de peste 2000 m (presiune de refulare = 200 atmosfere), cu randamente de aproape 80%, in figura 11.20 se prezinta schema de prezentare a unei astfel de pompe. Figura 11.20 Pompd centrifuga cu trei trepte aniUna din problemele comune ale tuturor pompelor mai sus discutate, este cea a etansarii axului la carcasa acesteia; aici, datorit4 turatiei mari cu care se lucreazé se pot pune probleme de functionare, iar datorita frec&rii consumul de energie este apreciabil Eliminarea acestui inconvenient se face, indeosebi pentru pompele de gabarit mare, prin inlocuirea presetupei normale cu 0 Presetupa conic&, respectiv prin \ol renunfarea la presetupa; aceste solutii igi glsesc materializarea in /) pompa fri presetup’ sau it LY. pompa cu presetupa conic. in ambele cazuri, pentru a nu avea f oc curgerea lichidului din pompa, \\ STITT in spatele rotorului propriu-zis se afld 0 camera circulard, in care actioneazi un af doilea rotor; af i rsal paletele acestui rotor dorsal au 4 11.27 Solutii de eliminare a etangarti cu presetupa efect numai atit timp cét pompa 4) - pompét fra presetupa 5) - pompa cu presetupa conicd 9) b functioneaz. La oprire, print-un ‘mecanism format dintr-un arc si un lagér conic, arborele impreund cu rotorul se deplaseazA cétiva milimetr, astfe! c& partea centralA din spatele rotorului inchide presetupa conic& (figura 11.21b) sau vine in contact cu o suprafatd slefuitd. La pornire, rotorul avanseaz& in pozitia de lucru si elibereazé presetupa sau etansarea de suprafaja. Figura 11.21 prezint& schemele de principiu ale acestor realizari, Pompele centrifuge obisnuite nu pornesc decat dac& sunt pline cu lichid. Pentru a mentine pompa plind, se prevede la capatul inferior al conductei de aspiratie un sorb cu supap&, care are dublu rol de a impiedica golirea pompei si de a impiedica p&trunderea in pompé a corpurilor mari; primul rol al sorbului este deseori anulat prin nefnchiderea etang& a supapei, Pentru eliminarea acestui neajuns exist solufii tehnice, intre care se mentioneaz metoda vasului tampon compartimentat, respectiv folosirea de pompe autoaspiratoare; ori de cfite ori este posibil ca o pompa si fie montaté inecat (montaj sub nivelul aspiratiei), se va avea in vedere c& acest lucru este recomandabil 20711.4.4, Scurt& comparatie intre pompele cu piston si pompele centrifuge Pompele cu piston au urmatoarele avantaje fata de pompele centrifuge: - randament superior, respectiv cu 10 - 15%; - aspiratie mai bund, deci indltime de aspirafie mai mare ca efect al etansarii intre cilindru si piston; - realizarea de presiuni de refulare mai mari; -elasticitate mai mare in serviciu, putind functiona la debite si inaltimi variabile; - randament aproape constant la variatie mare a debitului; - posibilitatea de pornire fara amorsare. Pompele centrifuge au urmatoarele avantaje fata de pompele cu piston: - dimensiuni mai mici; ~ cost redus, preful lor putind ajunge chiar la o treime din preful unei pompe cu piston de aceiasi capacitate; - deservire simpla si redust, - lipsa supapelor, adic& a unor piese.sensibile; hiderea de ventile pe conducta de refulare; - presiune si debit f&r4 pulsafii in consecinfé fra necesitatea folosirii de rezervoare de ~ reglarea simplA a debitului pris amortizare; - cuplare directs la electromotoare sau turbine cu abur, ~ fundapii reduse din cauza functiondri fra miscari alternative. Ca urmare a importanei avantajelor lor, pompele centrifuge sunt folosite in aproape toate cazurile in care este necesari o pomp; singura utilizare in care pompele cu piston au avantaj este cazul in care trebuiesc pompate debite mici la in&lfimi mari. 11.5, Dispozitive rotative pentru pompares lichidelor Aceste dispozitive caut st imbine principiul volumic de la pompele cu piston cu actionarea rotativa specific’ pompelor centrifuge. Rezulté astfel of la aceste pompe transportul lichidutui de la intrare Ia iesire se face prin piese rotative, etange fafd de carcasé pentru a respecta Principiul volumic. 303Aceste pompe se caracterizeazi prin: a) lipsa supapelor; b) presiunea mare de refulare intre 5 si 25 atmosfere; c) autoetangarea; d) independenta debitului de presiune; ¢) dimensiuni reduse, De refinut ca la aceste pompe, ca la cele cu piston, reglarea debitului se face prin variatia turatiei sau printr-o conduct de by-pass, cu robinet intre aspiratie gi refulare. Intre tipurile constructive, cele mai utilizate se mentioneazA: pompa cu tambur excentric, pompa cu rofi dinjate, pompa Mono, pompa cu pistoane rotative, pompa peristaltica. Pompa cu tambur excentric poate fi intalnit& in dou’ variante constructive, $i anume: cu tambur excentric si paleté culisanté in stator, respectiv cu tambur excentric si palete culisante in rotor. Primul tip, reprezentate schematic in figura 11.22, este cel mai utilizat aga cum rezult& din schema de prezentare, rotorul se invarte excentric etang la carcas& impingind lichidul dinspre deschiderea de intrare spre cea de iegire; spatiul cu. presiune mic& este despaniit de cel de presiune inalt& printr-o paleta care este apasati de un arc pe rotor. Figura 11.22 Pompa cu tambur excentric I-tambur, 2-ax, 3- carcasd, 4- aro, 5- paleté culisanta cu canal Pompa cu rofi dinate (figura 11.23) este formats din doi cilindri dingayi, care se rotesc in sensuri contrare, etans intre ei si fata de carcasi, Numai unul din Cilindri este actionat din exterior. Lichidul este transportat in spatiile dintre dinfi si peretele carcasei. Aceste pompe pot ajunge la debite modeste de pnd la 20 m’/h. Figura 11.23 Principiul pompei cu roti dinjate 1- carcasa, 2- cilindru dingat, 3- axul cilindrului 304Pompa cu pistoane rotative este caracterizata de faptul c& are acelasi principiu de lucra ca si pompa cu rofi dinjate de care difera prin aceea c& cilindrii cu roti dinjate sunt inlocuiti cu pistoane bilobate su trilobate etange la carcasa si intre ele, astfel incat lichidul este transportat in spatiul dintre acestea si carcast; pistoanele rotative sunt de asemenea etanse pe suprafaya capacelor carcasei Figura 11.24 Schema de prezentare a pompei Mono Figura 11.25 Principiul pompei Irotor, 2- stator elastic, 3 - cuplaj ax peristaltice 1- tub flexibil, 2- rotor triughiular, 3- role Pompa Mono are un rotor elicoidal metalic din doua spire, care se invarte intr-un stator clastic, al cérui gol elicoidal are sectiunea longitudinala ca in figura 11.24, Pentru a se putea ‘migca induntrul statorului, rotorul este legat ugor excentric, in cuplajul 3, fafi de arborele de actionare; se produce astfel o miscare giratorie ce permite dezvoltarea spatiilor de transport a lichidului. Aceste pompe au randament energetic redus, iar functionarea lor fra lichid conduce la degradare ‘in cazul pompelor peristaltice, un tub din material elastic (cauciuc special) este cleat de rolele unui rotor triunghiular ca in figura 11.25, credndu-se astfel situagii cand portiuni de lichid sunt aspirate pe la unul din capetele furtunului si refulate pe la celalalt. Ungerea rolelor si a tubului elastic se face cu ulei de silicon. Debitele sunt intre 0,1 - 15 m’/h, cu presiuni de refulare de pana la 2,5 at, ceea ce recomand& pompa pentru laboratoare. 20511.6. indiltimea maximé de aspiratie a pompelor Oricare ar fi tipul de pompa pentru lichide, montarea acestora deasupra nivelului lichidului aspirat nu se poate face in orice pozifie, ci numai la indljimi mai mici ca indltimea maximi de aspirafie; se considera a fi inaljimea maxima de aspiratie acea distanfa pe vertical intre suprafaa liberd a lichidului aspirat si intrarea in pomp, unde presiunea lichidului egaleaza presiunea de vapori a lichidului. Este clar c& daca presiunea la intrarea in pomp’ scade sub presunea de vapori a @ lichidului, atunci acesta se ds vaporizeaz si umple pompa cu vapori, dazamorsand-o si oprind curgerea. Pentru a “ stabili care este valoarea . " ; lichid (8) ‘ndlfimii maxime de aspiratie, cu referire fa figura 11.26, se utilizeaz5 ecuajia Bernoulli intre (1) si (2) si se pune = Figura 11.26 Schemd pentru calculul inaljimii maxime de condiiia ca p2 = pt). aspiratie S-a notat cu p(t) presiunea de vapori a lichidului la temperatura ta transportului, Rezulté astfel: £2,-2,) LW) +2, —p) WF =O (11.43) Cu wi=0; W=0,F =F, Z,-Z)=-Z, (11.43) conduce la: ae +2) : (11.44) ra \ eg g 2 sau inlocuind p, cu pty: raw Pe -{ Bet) 2B) (14s) PE. Re 2B 8 Pentru cazul transportului apei cu viteza de 1 m/s in conducta de aspiratie se constaté c8, pentru diferite temperaturi, Zsnsx are valorile: temperatura apei°C [2% ws Ton =) is z 7 2 T 7 206Respectarea indlfimii maxime de aspirafie este obligatorie in montajul pompelor centrifuge in instalatii 11.7. NPSH-ul pompelor centrifuge Este 0 caracteristica de debit a pompelor centrifuge si respectarea acesteia evitt aparitia fenomenului de cavitatie in pomp’. Cavitatea in pomp’ este procesul de vaporizare a lichidului in interiorul acestuia, atunci cand presiunea scade sub presiunea de vapori a lichidului transportat Astfel, in acord cu figura 11.27, unde punctul (2) este intrarea in pompa si punctul (3) este intrarea in rotor, ecuajia Bernoulli pe (1) (2) are exprimarea: Pa yM Pern, (11.46) p 2 p Pe traseul de la (2) la (3) mai are loc pierderea de presiune ca urmare a frecarii. In (3) apare cavitatie dac& ps < pt). Acest fapt, findnd cont de (11.46), descarcare se serie: jn rotor Figura 11.27 Schema explicativa pentru NPSH 2 yw Pp wes ¢ Priti) Puy gz, -Fy- eth s Pl as 2 82, 789 D 7) Se observa c& primii patru termeni din (11.47) exprima 7? obtinut din (11.46); cel de-al cincilea p termen este energia pierduta pe traseul (2) - (3). Aici & este coeficient de rezistengd. La limit relafia (11.47) se mai scrie: 2 2 (2+ 2z)-Fa]-o awa ent (11.48) Pp Pe 2 2 sau intrucdt in partea stngi se afld relatia de definire a NPSH-ului, (11.48) ia forma final&: 307(1.49) +#2-Fa) Suma din dreapta egalitatii este dependenta de debit dar si de constructia pompei; ea este deci o caracteristica pe care furnizorul de pompe trebuie sa o specifice, Suma din stanga egalitati NPSH este dependent de modul in care se face montajul pompei si de debitul vehiculat prin ‘traseu. Pentru a nu avea cavitatie, suma din stanga trebuie s& depliseasc& suma din dreapta; in fapt, suma din stanga d& caracteristica de aspiratie a rejelei, iar suma din dreapta da caracteristica de aspiratie a pompei; ele trebuiesc intersectate asa cum se realizeaz acest fapt in cazul alegerii pompei, dup caracteristica de refulare a acesteia (figura 11.17 b), iar debitul objinut aici este debitul maxim permis de NPSH. Bibliogrs 1. Bratu, Em A., Operatii unitare in ingineria chimica, vol. 1, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1983, 2. Foust, A., Principles of Unit Operations, John - Wiley, N.Y., 1966 3. Floarea, O., Fenomene de transfer si utilaje specifice, Prelegeri sectia T.C.0. - Ch. Ind. Bucuresti, 1985 - 1990, 4, *** Catalog fabricatie pompe centrifuge, Aversa S.A., Bucuresti, 1991 20R12, POMPE PENTRU GAZE Pompele pentru gaze servesc la transportul, comprimarea si uneori la incalzirea gazelor. le difera ca principiu de functionare si ca realizare practic’ de pompele pentru lichide, prin efectele compresibilitatii gazelor. O clasificare a numeroaselor tipuri de pompe pentru gaze se face utilizdnd, in principiu, acealeasi criterii ca la clasificarea pompelor pentru lichide; rezulta astfel prezentarea din tabelul 12.1 Tabel 12.1 Clasificarea pompelor pentru gaze [[Gisss pompetor Denumires general “Tipuri generale Variante constructive ira elemente mobile | injectoare raonoetajate ejectoare polietajete ‘monoeilindrice Aisporitive volumice * | cupiston ‘multilindrice ‘cu migcdri altemative | compresoare polietajate cu dialragma ‘x actionare directé | ‘cu actionare hidraulicd ‘eninel hchid cu palete radiale eu palete curbe ou tamibur gi cu lamele culisnte in rotor Aispozitve volumice _) suflante Jamele culisante ‘cu lamele culisante in stator rotative ‘cu pistoane rotative ‘eu pistoane cu 2 lobi (ROOTS) ‘eu pistoane cu 3 lobi - __ licoidale axiale ventilatoare ou palete radial dispozitive rotodinamice centrifugale cu palete curbate in _sensul rotatiei (Sirocco) cu palete curbate in sens invers L. _ rolaieh Tuiborompresoare ‘isle polietaaie centrifagale ate Fafa de clasificarea prezentati se mai fac urmitoarele preciziri ~ se considera denumirea de compresoare, in sens larg, echivalenti cu cea de pompa pentru gaze; - injectoarele pentru gaze lucreaza identic cu cele pentru lichide gio discutie mai in detaliu nu este necesara, 209- ejectoarele sunt in fapt injectoare pentru evacuarea gazelor si utilizarea lor la realizarea vidului tehnic va fi abordata in dezvoltarea capitolului; - exhaustoarele sunt ventilatoare folosite pentru evacuarea gazelor dintr-o ineinta, tn atmosfera. Problemele de interes ale inginerului chimist referitoare la folosirea pompelor pentru gaze in instalatile industriale, se refera la: - caleulul puterii acestora; - alegerea variantei de realizare a presiunii de iesire; ~ alegerea si montajul pompei pentru un caz dat; ~ stapdinirea cunostinfelor privind exploatarea $i intrejinerea acestora 12.1. Compresoare volumice cu migcdri alternative Sub aceasté denumire sunt cuprinse masinile care comprima gazul intr-o camera al clrei volum variazi prin deplasarea, cu miscari alternative, a unui piston, a unui piston plonjor, a unui disc sau a unei diafragme. Fafa de pompele pentru lichide de acelasi tip, diferenja este c pe 0 mare parte a cursei pistonului are loc comprimarea gazului, astfel c& trecerea de la presiunea de aspiratie la cea de refulare nu se face brusc; cand presiunea din camera de comprimare atinge valoarea celei de evacuare, supapa de refulare se deschide si rimfne deschist pe toaté durata evacuarii gazului, 12.1.1, Lucrul mecanic $i puterea compresorului Lucrul mecanic necesar unui ciclu al compresorului rezulté din insumarea lucrului mecanic pentru cele trei faze ale ciclului si anume: aspiratia, comprimarea gi evacuarea gazului in acord cu figura 12.1, care prezintA diagrama teoreticd de functionare a unui compresor volumic, se procedeaza la exprimarea lucrului mecanic corespunzator fiecdrei faze. in faza de aspiratie, gazul, apisind cu presiunea p asupra pistonului, produce Iucrul mecanic: L, 1 = Pil, = pV (2.1) care grafic are valoarea egal cu aria suprafefei ABEO (figura 12.1). in faza de comprimare, se consuma lucrul mecanic: a0(12.2) Lucrul mecanic consumat in faza de evacuare, are exprimarea Ly PyAly = Pas (12.3) Lucrul mecanic consumat intr-un ciclu a} compresorului, este: L2L,+1,-1, (12.4) sau L=|pav+p,V,-p¥, (12.5) si ¢a corespunde grafic prin aria suprafetei FCDO a diagramei din figura 12.1 Expresia coneretd a fucrului mecanic Figura 12.1 Diagrama teoreticat de functionare a unui depinde de_—_transformarea compresor termodinamicd a gazului pe durata comprimarii. Aceasta poate fi: = comprimare izotermd - exprimatd printr-o evolutie foarte lentd a pistonului, astfel incét sf nu se produc incilzirea gazului, aceasta preluandu-se printr-o racire corespunzitoare a peretilor cilindrului. in acest caz, ecuatia transformarii este: DV = pV, = pV = const (12.6), astfel ineat din (12.5) rezulta: L (2.7) hav | tpl. = pilin = comprimarea adiabaticé - caracterizat& prin definitie de pastrarea intregii cantitati de cAldurs rezultaté din comprimare, astfel ci ar fi necesard izolarea termic& a peretilor compresorului si evolutia foarte rapid’ a pistonului, Comprimarea adiabatic ca si cea izoterms reprezint& limite tehnologice imposibil de atins in procesele practice reale. in acest caz ecuatia transformarii este: PV" = pV," = pV," = const. (12.8), astfel ineat din (12.5), reulta: ann) _ (12.9) in relapiile (12.8) si (12.9) x reprezintA coeficientul adiabatic al gazului exprimat ca raportul dintre c&ldura specific la presiune constant& si c&ldura specific la volum constant; pentru gaze ideale c, = 7/2 R sic, = 5/2R, astfel c& pentru x rezulta: x = ,/e, = 7/5 = 1,4. - comprimarea politropicd - ca intermediara intre cele doud comprimari limit& este si singura realizabilA practic, in compresoarele obisnuite comprimarea este politropica, dar destul de apropiat& de cea adiabatic’. in acest caz, dac& "n" este coeficientul politropic, atunci ecuafia transformarii este: pV" = pv," = pV," = const. (12.10), astfel incat din (12.5) rezulta: (12.11) fC spay Ds = a (= ve ° n—i|\p, Unititile in care se exprima lucrul mecanic sunt unitatile p,V, (Jouli), Daca in relapiile anterioare, in loc de V, se foloseste volumul specific (v; = 1/p;), atunci unitatea de masura va fi jouli/kg, se obisnuieste a nota acest lucru cu indicele "sp". Puterea teoreticd se objine prin multiplicarea lucrului mecanic specific cu debitul masic de gaz ce este comprimat. in consecinta, se va intalni ~ puterea teoretica izoterma: gg = Gy Lapis = GPs nZ = Gy py InP (12.12) Pi Pi - puterea teoretica adiabatica: Nog = Gubigad = GuPi% (12.13) - puterea teoretica politropica: -1} (42.14) N, = Gyligg = GuPi¥s n awMai trebuie precizat ci in cazul comprimatilor adiabatice si politropice cresterea de V, V, Pu Pe cu cea a transforma temperatura se exprima combindnd ecuatia de stare piVs" = poV2%, respectiv p;V;" = p)V3", cu rezultatul: & ey we Mai sus indicele "a" si "p" fac referire ta comprimarea adiabatica, respectiv politropicd Din relafiile de mai sus, sau findnd cont de Vziz) < Vag) < Vaiasy S€ Poate deduce imediat CA Lg < Ly) < Lqa) $1 in consecinfd intre puterile teoretice va exista aceiasi relatie de ordonare (Nia) < Ne < New): 11.1.2, Diagrama reala Diagrama real data in figura 12.2 difera de cea teoretica prin urmatoarele: ~ pentru a evita loviturile pistonului in capacul cilindrului, care ar putea rezulta din dilatarile neegale ale cilindrului si tijei pistonului si pentru asigurarea unei functionari elastice a compresorului; este necesar ca lungimea cursei pistonului si fie mai micd decdt lungimea cilindrului = spafiul corespunzator diferenfei de curs’ sy se numeste spatiu mort (spatiu v&tAmator sau spafiu déundtor); ca urmare, cursa de evacuare a pistonului se opreste la distanja so de capac (de originea abciselor in diagrama reali a compresorului); ~ la inceputul cursei de aspiratie (punctul D din diagrama), gazul comprimat din spafiul vauimator se destinde (politrop) dup’ curba DAs; supapa de aspiratie se deschide in Figura 12.2 Diagrama reala a unui compresor cu piston Wwpunctul A, cdnd presiunea in cilindru este mai mic decat presiunea p; din conducta de aspiratie; in momentul deschiderii supapei un joc al acesteia face ca in apropierea punctului A, sé se inregistreze fluctuatii de presiune; deschiderea supapei de refulare are loc in punctul C al graficului si ea este de asemenea marcata de mici fluctuafii specifice acestui proces; pe toat& perioada evacuarii gazelor, presiunea este mai mare cu Ap» fat de presiunea gazului refulat (py) Diagrama real se traseaz8 cu ajutorul indicatorului Watt, care are sistemul de antrenare al hartiei de inregistrare solidar cu cel al pistonului, iar penita de inregistrare migcats de presiunea din cilindru, Aria inregistrarii reale pV reprezint& valoarea lucrului mecanic indicat. 12.1.3. Randamente in analiza functionarii compresoarelor cu piston intervin rapoarte de volume (sau debite) si rapoarte de energii (sau de puteri). Toate volumele sau debitele, daca acestea se folosesc, se considera in conditiile de presiune si temperaturd ce exprimd intrarea in compresor. Sunt intalnite astfel: - volumul de gaz (debitul de gaz) efectiv aspirat, = volumul de gaz (debitul de gaz) corespunzitor cursei pistonului; - volumul de gaz (debitul de gaz) furnizat efectiv. Este usor de intuit c& volumul de gaz efectiv aspirat (V,) este inferior volumului cursei pistonului (V,), datorita destinderii gazului din spagiul mort (cu referire la figura 12.2): Ve= Vi - Vo; Va= Ve - Vat Volumul de gaz fumnizat de compresor (Va) este inferior volumului aspirat din cauza neetanseitaii compresorului pe partea sa de refulare. Primele randamente volumetrice sunt: gradul de aspiratie: (12.16), (2.17) Produsul dintre A, $i Ay exprima randamentul volumic de productie al compresorului a4Aah dg c In afara randamentelor de mai sus, se mai utilizeaz’’ = coeficientul de reducere al debitului datorat spatiului mort (21) spre a evidentia efectul acestuia asupra compresorului; - coeficientul de reducere al debitului datorit& diferenjei de presiune intre gazul aspirat si cea din cilindra (2.2); - coeficientul de reducere al debitului datorit® diferenjei de temperatura intre gazul aspirat gi cel din cilindru (Ay). in acord cu definitia de mai sus si cu notatiile din figura 12.2 pentru 2,,, se poate scrie: Var WiMe)WoVan (1-4) = V~-Vo = 7, Mai sus s-a notat prin ¢,, ceoficientul spafiului mort-ca raport intre volumul spafiului mort (Vo) al Y-Vo 1 si volumul cursei pistonului (V, - Vo). Considerand transformarea de la D la Ay politropica, rezulta: vn . a Ui PW." = poke sau Yar (22) (12.19), oka astfel cd (12.18) se mai scrie (12.20) Coeficientul de reducere al debitelor datorité diferenjei de presiune sau cel datorita diferentei de temperatura, se exprima prin: q OR Agett sh (12.21), A unde supraindicele prim se refera la interiorul cilindrului fay& de intrarea in cilindru (exemplu: temperatura in cilindru la inceperea aspiratiei este de T, = 298 K fad de temperatura gazului aspirat care este T = 293 K). in afara randamentelor volumice, in functionarea compresoarelor orice raport subunitar de puteri reprezint& un randament energetic. asIn acord cu figura 12.3, care da nivele de putere la un compresor volumic, se utilizeazi frecvent urmatoarele randamente: a) randament mecanic: = Nm Ma = ape (12.22) Nem . « SS Puteren electricg amet. ») randament izoterm-indicat: Puterea la asst) motor. (1223) sPuterea la reductor Puterea la ax El aratd pierderile de energie Putevea indicate reaindicata ale cicfului indicat (diagrama Puterea odiabahicd real) fat de ciclul izoterm Puterea paitropie uiterea palitropies Puterea izotermé teoretic, cc) randament —_izoterm- adiabatic: Figura 12.3 Nivele de putere la un compresor cu piston El este pur teoretic, specific gazului comprimat, si aratt diferenja dintre energia consumatt in ciclul adiabatic faya de cel izoterm, 4) randament adiabatic-indicat: Nas. = 12.25) Neg (12.25) Daze Este important mai ales in caracterizarea function&rii compresoarelor care nu au sistem de racire al cilindrului de comprimare. 12.1.4, Comprimarea in trepte Este impusd de necesitatea tehnologica de a realiza presiuni de refulare mari ale gazului Ea este justificata prin aceea c& daca s-ar lucra intr-o treaptdi, in astfel de situasii s-ar ajunge fa: =o temperatura prea mare a gazului refulat (7, = 7; (] Pi 216,~ 0 micsorare neacceptabil8 a coeficientului de reducere al debitului datorits nese) "ahh spafiului mort [2 - 0 diminuare a randamentelor energetice legate de puterea indicat Realizarea comprimarii in trepte implic& in prima treapta cresterea presiunii pand la 0 anumiti valoare, urmat& apoi de ricirea izobaré pan la tmperatura izotermei, apoi o noud ‘comprimare si 0 noua récire izobara $.a.m.d., pand se atinge presiunea de refulare dorita in figura 12.4 se prezinta o diagram teoretica in doua trepte de la presiunea inifiala p; la presiunea final p:, cu o presiune intermediara p,; in fiecare treapté comprimarea gazului are loc politropic (curbele comprimarii sunt paralele cu politropa generala a trecerii directe de la p; la Pr). P Pentru determinarea presiunii dintre \ucrul mecanie i Iyer mess treple se pune conditia ca tucrul comprare politropca mecanic total folosit la comprimarea Wacire izobara in doua trepte s4 fie minim in raport adiabatic’ - pottropa indierma conditie este echivalenté cu a considera economia de lucru mecanic, cu presiunea intermediara p,; aceasti fafi de 0 comprimare_politropica, , maxim in raport cu presiunea intermediara p,. In baza celor de mai sus se seri Figura 124 Prezentarea compriméirii in dowd trepte relatiile de mai jos: = lucrul mecanic consumat in prima treaptd: ml rep (2)" -1 (12.26) n-1\\p, -lucrul mecanie consumat in cea de-a doua treapta (se tine cont cd p,V, = piV1): amt (2) . .| (12.27) Ly =P, ereres - lucrul mecanic total corespunznd celor doua trepte: Bala] em - condiia de minim dupa p, a lucrului mecanic total: L,=L,+Ly = py — n pil x i Op = fe (12.29) Daca in (12.29) se rioteaza (1-1/n) = m, aceasta se scrie la forma: (12.30), sau: (12.30, care aratd c& presiunea intermediara este media geometrica intre presiunea de aspiratie si cea de refulare, prin 2 s-a notat gradul de comprimare si care, cum rezult& de mai sus, este acelasi pentru fiecare treapt&. Generalizand acum, cazul comprimarii de la po la py in N trepte, rezultd c& se poate stabili Pll Pa Ps Pw, (12.32) Po Pr Ps Pra sau: Pi Po Bs (12.33), Po Py Ps Pa de unde N= ley / Po )/Ie(z) (12.34) Pentru compresoare cu piston o analiza asupra influenfei gradului de comprimare asupra consumului de energie, atunci cand numarul de trepte este fixat indic& vaiorile optime pentru z.ca find cuprinse intre 3 si 4 Pentru lucrul mecanic politropic la comprimarea in N trepte se obfine exprimarea: aR(12.35) Numarul treptelor de comprimare este limitat din motive constructiv. numarului de trepte poate trece de 4-5, asa cum este cazul instalafiilor ce lucreaza cu presiuni ale gazelor de la cAteva sute pand la mii de atmosfere. 12.1.5, Elemente constructive ale compresoarelor cu piston Compresoarele cu piston sunt construite din urmitoarele elemente: a) sistemul de actionare; b) cilindrii; c) pistoanele; d) supapele de admisie (aspirajie) si de evacuare (refulare); e) canalele de admisie si de evacuaré; f) sistemul de racire; g) sistemul de comand pentru ventile; h) sistemul de reglare al debitului de gaz; i) separatorul de ulei si apa. a) Sistemul de actionare, cuprinde lantul cinematic motor (electric sau cu aprindere) - roti injate sau curea pentru transmisia migc&rii de rotajie - ansamblul biel& - maniveld sau ansamnblul cu arbore cotit pentru transformarea misc&rii circulare in miscare dute-vino. Foarte rare sunt cazurile in care acfionarea compresorului se face cu masin& cu abur, caz in care tija pistonului motor este in continuarea axului compresorului, b) Cilindrii compresorului sunt construifi din fonté pand la presiuni de 50 atmosfere, respectiv din ofel la presiuni mai mari; acestia se monteazA in serie cénd se evitA unele presetupe sau in paralel de o parte si de alta a axului motor, pe cilindri se monteazi supapele. c) Pistoanele, sunt piese cilindrice din font prevazute cu segmenti de etangare care evolueaz& in contact cu peretii cilindrului compresorului ¢) Canalele de admisie i evacuare, executate prin tumare din font’, fac legiturile intre conductele de aspiratie, respectiv refulare si supapele corespunzAtoare, f) Sistemul de récire, este format din sistemul de racire propriu-zisé a cilindrilor (cu ap& prin {evi sau cu aripioare), cat gi din sistemul de ricire intermediara sau finala a gazului g) Sistemul de comandd al supapelor, este de regula absent; comanda prin ax cu came se face foarte rar. a9h) Reglarea debitului de gaz, se face prin mai multe variante: comanda prin presostat a motorului electric; mairirea prin adifie a spatiului mort al cilindrului; inchiderea totali sau parfialé a ventilului de aspirafie; prin dispozitiv de reglare automata a cursei pistonului; prin by - pass, Niciodatd nu se regleaza debitul prin inchiderea conductei de refulare. i) Separatoarele de picdturi, sunt constructii simple cu rol de a separa picdturile de ulei din gazul comprimat, O schema a unui separator este data in figura 12.6 (GP prompt demister AYU VY ulei Figura 12.5 Supapa cu talpa inelard Figura 12.6 Separator inertial de picdturi 12.1.6, Tipuri de compresoare. Reguli de proiectare si exploatare a compresoarelor in proiectarea si exploatarea compresoarelor trebuie si se tind cont de urmatoarele aspecte: - egalitatea forfei maxime la cursa intr-un sens si in sens contrar; - constanja momentului de rotatie la arborele motorului; ~ egalitatea puterii la manivele la montajul in parale!; ~ evitarea presetupelor, mai ales la presiuni mari, in figura 12.7 se prezint& schemele functionale pentru compresoare cu pistoni cu 2,3,4 si 5 trepte; aici, cifrele romane indica treapta de comprimare. De reguld, in cazul comprimarii cu mai mult de 3 trepte, cilindrii si pistoanele sunt asezate orizontal. Schemele 12.7 a-e se refera la comprimarea in doua trepte; 12.7 fla comprimarea in 3 trepte; 12.7 g si 12.7 h la comprimarea in trepte, iar 12,7 i la comprimarea in 5 trepte. aonFigura 12.7 Scheme ale compresoaretor cu mat multe trepte (I, Iy I Ul... V- mumeirul treptei de comprimare, R, Ry. Ry. Ras Ryv- récitor posttreapta) La comprimarea cu pistoane verticale sunt preferabile schemele cu pistoane in paralel, Compresoarele orizontale sunt folosite fa debite mari. Se remared in schemele de mai sus ummirirea de a realiza pistoane echilibrate si de a elimina cét mai multe presetupe si indeosebi la nivele mari ale presiunii, in ce priveste ungerea compresoarelor cu piston ea trebuie facut astfel {ncdt: uleiul sa aiba efectul scontat; s& mu fie inflamabil si s& nu formeze amestecuri explozive cu ‘gazul comprimat. v1in cazul compresoarelor de aer si oxigen ungerea se face numai cu amestec glicerind - ap§, cu 12% glicerind. Cu alte uleiuri pot avea loc explozii grave. intre tipurile de compresoare se mentioneaz4 si compresoarele verticale in echicurent. Acestea sunt, de regula, compresoare mici folosite in special in instalatile frigorifice industriale Ele se caracterizeazA prin aceea c&: au supapa de aspirafie montatd in piston; au supapa de refulare montata in capac fals mentinut in pozitia de lucra de un are puternic. Figura 12.8 Schema de principiu a compresorului vertical in echicurent 1- piston; 2- supapé de refulare; 3- capac; 4- mecanism reglare debit; 5 - arc presare 12.2, Pompe pentru gaze cu dispozitive rotative (suflante) Suflantele sunt compresoare volumice rotative, comprimarea are loc fie in spajile dintre psitoanele rotative sau dintre rotoare gi carcas%, fie in exteriorul masini in conducta de refulare. Se construiesc in mai multe variante, din care cele mai importante sunt cele de mai jos: a) Suflanta cu inel lichid (Hytor) ~ este formata dintr-o carcasa cilindricd sau ovala, in care se roteste excentric un rotor cu palete radiale sau curbe; in interior se afl& un lichid adecvat - ap& sau acid sulfuric (pentru clor) - care este proiectat pe perefi si antrenat la migcare de palete; se creaza astfel spafii de transport si comprimare a gazului Principiul rezultd din figura de mai jos (figura 12.9). Prin incalzire, o parte a lichidului se evapora, motiv pentru care suflanta se mai inzestreaz3 cu un rezervor de lichid ce alimenteazi prin conducta de aspiratie inelul lichid. ozFigura 12.9 Suflanti cu inel lichid 4) cu palete drepte; b) - cu palete curbe I- inel; 2- terminatia paletelor; 3- spatiu de transport si comprimare; 4- aspirajie; 5- refulare b) Suflanta cu palete culisante in rator - este dats in figura 12.10. Prin acfiunea forfei centrifuge sau/si a unor arcuri introduse sub lamela, acestea apast etang pe —peretii carcasei Caldura generati in special de frecarea lamelelor, este prefuats de lichidul ce este dirijat prin canale racticate in carcasd. Figura 12.10 Suflanta cu tambur si lamele culisante in rotor 1- canal de rdcire; 2- spatiu de transport si comprimare; 3- paleté culisanti; 4- canalul paletet ©) Suflanta cu paleta culisanta in stator (Rotasco) - este prezentat’ schematic tn figura 12.11 aaFigura 12.11 Suflanta eu paletd culisantd in stator I- paletd; 2- carcasd; 3-tambur cu axe excentric pistoane rotative. Aceste suflante au debite de la 80 - 7000 m’/h; raportul de comprimare este intre 2,5 - 4, Ele pot functiona in trepte. Sunt caracterizate de - debit continuu, gabarit redus si turafii ridicate. Ele pot fi lubrefiate cu apa. Lipsa supapelor face ca la aceste suflante comprimarea si fie externa. Caracteristicile mentionate sunt valabile atat la suflanta cu palet’ culisant& in stator, cat si la cea cu palete culisante in rotor. Caracteristici asem&natoare, dar debite mult mai mari, oferé suflantele cu 4) Suflantele cu pistoane - se construiesc cu pistoane bilobate (Roots) sau trilobate, asa cum se schiteazd in figura 12.12. a) by Figura 12.12 Suflante cu pistoane rotative 4a) - pistoane trilobate; b) - pistoane bilobatePerformantele suflantelor de acest gen au devenit spectaculoase, ajungand la debite de aproape 70000 m’/h, la presiuni de pana la 35 10°Pa, €) Suflante elicoidale. La aceste suflante, doud rotoare in forma de surub, cu axele paralele si plasate la foarte mica distan{4 fntre ele, carcasd si peretii frontali se rotesc cu turatie mare (céteva mii de ture pe minut) in sensuri opuse, comprimdnd si transportand gazu! cétre iesire (figura 12.13). Au capacitatea cuprinsa intre 350 si 35000 m*/ gi raportul de comprimare in jurul cifrei 4,5 Ele debiteaz’ gazul lipsit de ulei. Pot functiona in agezare in trepte, in cazul in care 2 sau 3 trebuie si asigure o presiune mace gazului —_ comprimat. Dezavantajul principal al acestor suflante este temperatura mare a gazului comprimat, deoarece din cauza vitezei mari cu care acesta trece prin masini, récirea este in Figura 12,13 Suflanté elicoidald 1,2- rotor, 3- carcasd, 8eneral slabi. 4 spatiu de transport 12.3, Ventilatoare Sunt masini ce imprima gazului energia de transport cu ajutorul unui rotor cu palete, Se clasific’ dupa forma paletelor si modul de circulafie a! gazului in ventilatoare axiale si ventilatoare centrifugale. Cele axiale dau debite mari gi ele se folosese pentru ventilatia incdperilor si in constructia schimbatoarelor de cildurd racite cu aer forjat. Cele mai multe aplicatii industriale au ventilatoarele centrifugale care se diferentiazi dupa suprapresiunea asigurata gazului (Ap,) si anume: - ventilatoare de joas& presiune: Ap, < 100 mm H,0; - ventilatoare de presiune medie: 100 mm HO Ap, < 300 mm H,0; - ventilatoare de joasd presiune: Sp, > 300 mm H,0. vsVentilatoarele centrifugale sunt similare pompelor centrifuge pentru lichide. Alegerea unui ventilator centrifugal care trebuie sd lucreze intr-o instalatie datA se face prin intersectarea carcateristicii acestuia (curba experimentala de la bancul de incercare ce da dependenta Ap, « G,) cu caracteristica rejelei specificd instalaiei (curba Ap, ~ G, ce exprima insumarea functie de debit a diferenfei de presiune a gazului intre punctul de intrare de intrare $i iesire a gazului din instalatie; de regula, Ap, = Ap, + Ap, +Ap,. 2 1) w? 4 unde AP = ly ~ Pap! APs = pw? 2: toy = S( Eva) Pew wa Ges aici : reprezinta coeficientii de rezisten{4 pentru aparatele din instalatie, 4 - coeficientul de frecare pe traseul dintre aparate, prt’ $i Pasp) Sunt presiunea la iesirea gazului din instalatie, respectiv la {intrarea in instalatie). Ca si pompele centrifuge pentru lichide, ventilatoarele centrifugale aspira lichidul axial si il refuleaza tangential Figura 12.14 si figura 12.15 prezintA principiul functional al ventilatorului centrifugal cu palete radiale, respectiv cu palete radiale curbate inainte (Sirocco), Figura 12.14 Ventilator cu palete radiale drepte Figura 12,15 Ventilator cu palete curbate (1- carcasa, 2- paleti, 3- ax) inainte (1- carcasa, 2- paleté curbatd, 3- ax, 4- terminajia paletelor) A‘Asa cum rezultd si din figura de prezentare, ventilatoarele cu palete radiale sunt formate dintr-un rotor cu palete plane radiale si o carcasi in spiral. Aceste ventilatoare sunt folosite frecvent ca exhaustoare. Ventilatoarele cu palete curbate au un numar foarte mare de palete scurte si foarte late, curbate in sensul rotafiei. Dirijarea gazului de ‘a centru la palete este ajutata de cateva palete auxiliare mai lungi. Caracteristicile acestor ventilatoare sunt exprimate prin debite ce pot ajunge pind la 1000 m*/min si supraprensiuni de pind la 150 mm H,O. Randamentul lor este bun plasindu-se in jur de 70%. 12.4, Turbocompresoare Sunt intdinite, ca si ventilatoarele, in variantele constructive de tip centrifugal, respectiv de tip axial. Turbocompresoarele centrifuge sunt, fafi de ventilatoarele centrifuge, ceea ce sunt pompele centrifuge cu mai multe trepte fafd de pompele centrifuge cu un singur rotor. Ca urmare a deosebirii dintre proprietifile gazului si cele ale lichidului, turbocompresoarele centrifuge prezintt diferenfe constructive si functionale importante fafa de pompele centrifuge multirotor: - raportul presiunilor (raportul de comprimare) este mic si depinde de densitatea gazului (1,025 pentru hidrogen, 1,4 pentru aer, etc.), de aceea este nevoie, de obicei, de un numar mare de trepte; -intre 2-3 trepte (uneori mai multe), gazul este racit intr-un rAcitor interior sau exterior); - din cauza micsorérii volumului de gaz prin comprimare, grupele succesive de roioare au diametre si kitimi din ce in ce mai mici; - viteza periferic& (uneori de peste 200 m/s) si turatia (peste 12000 rov/min) sunt mult mai mari decat la pompele centrifuge. Turbocompresoarele centrifuge au calititi deosebite, intre care se menjioneazd: absenja uleiului in gazul comprimat, funcfionarea flexibila si firs zgomot, lipsa trepidariilor si vibratiilor, cheltuieli de intrejinere mici. Performantele constructiilor moderne au ajuns sa fie deosebite in ce priveste debitul care poate fi intre 200 si 425000 m°sh si presiunea care poate trece de 100 10°Pa. Dacd la un turbocompresor centrifugal, debitul scade sub jumatate din valoarea maxima, in funcfionare apare manifestarea asa-numitei "unda de remu", care provoacd pulsafii in gazul din interiorul compresorului si din conducta de refulare. wTTurbocompresoarele axiale prezinté - pentru debite mari (peste 85000 m’/h) gi presiuni joase - avantaje fafi de turbocompresoarele centrifugale, si anume: randamente superioare, greutate mai mica si gabarit redus. 12.5, Pompe de vid in stadiul actual al tehnicii vidului s-au atins presiuni absolute de 10“ Pa (aprox. 10° torri) in aparate industriale si de 10°'° Pa (aprox. 10°"? torri) in aparate de laborator. Dupa vidul realizat, presiunile subatmosferice se clasifica arbitrar in: vid pargial (760 - 1 torr); vid mediu (10° torri); vid inaintat (< 10° torri). in domeniul vidului inaintat, presiunea absoluta din sistem corespunde situafiei in care distanta intre moleculele gazului depageste drumul liber mijlociu al moleculei, Dac& pentra obtinerea vidului partial necesar in instalayiile obisnuite (vaporizare, distilare, rectificare, filtrare, uscare, etc.) se pot folosi cu. succes depresiunile de aspiratie realizate de suflante sau ventilatoare, pentru realizarea vidului mediu gi mai ales al celui inaintat se pun probleme noi care au dus la crearea de aparate ce folosese principii noi. in cele ce urmeaz& se prezinté principalele tipuri de pompe de vid in ordinea crescitoare a vidului realizat 4) Compresoarele obignuite, realizeazA vidul pe partea de aspiratie. Compresoarele intr-o ‘teaptd cu Z = 3 - 4 si cu spatiul mort redus pot ajunge la depresiuni de aprox. 200 torri, Folosirea de grade mai mari de comprimare reduce mult randamentul volumic al compresorului (gradu! de aspiratie) 4) Compresoarele cu piston cu egalizarea presiunii, fac s& creascX mult randamentul compresorului (gradul de aspirafie), utilizat ca pompa de vid, ca urmare a egalizarii presiunii din spatiul mort cu cea din spatele pistonului, atunci cAnd se inchide evacuarea gazului. Egalizarea presiunii se realizeaz4 cu ajutorul unei conducte ce leaga spatiile mort din fafa gi din spatcle pistonului, prin intermediul unui sertaras rotativ comandat de axul pistonului (figura 12.16) Cresterea gradului de aspiratie, principiul de functionare si posibilitatea folosirii unui grad de comprimare ridicat, rezulta clar din exemplul urmator, in care se reprezint& comparativ {in diagrama p - V procesul de realizare al vidului fa un compresor firs egalarea, respectiv cu egalarea presiunii, calculand totodata si gradele de aspiratie ORSe consider’ urmatoarele date numerice: presiunea de aspiratie: 0,1 atm; presiunea de refulare: 1 at, volumui compresorului: 1,05 1, 3 volumul spatiului mort: 5% din volumul compresorului. Tindnd = cont de notaiile din figurile p - V anterioare, pentru cazul compresorului fir egalizare se Figura 12.16 Compresor cu egalizarea presiunii _calculeaz& coordonatele_punctelor (F-condueta, 2-rotoral cu sertar,3-compresor) 3 ©. din figura 12.17 Rezult& astfel cele de mai jos: B_—_-Vy=1,05; pp = 0,1 (date), rezultd: B(1,05; 0,1) C=? ppVa = PeVc; pe = | at (dat), rezulté Vo = psVp/Pe = (0, (0,105, 1) D=2 p= at (dat); Vp = 5/100 = 0,0825 (volumul spatiului mort); D(0,0525; 1) A=? paVa=PoVp; Pa= 0,1 at (dat), rezult& Va = ppVo/Pa = (140,0525/1 = 0.0525; 1,05)/1 = 0,105; ¥, Vy -¥, - ‘A(0,0525;0,1), Se obfine: 2, = emt = _Va=Va___ 105-0525 _ 9 56 Veanapium Vp ~005V, 095-105 in cazul egalizarii presiunii, ca urmare a amestecirii gazului din starea D cu cel din spatele pistonului (p= Pa; V =1), rezult& un gaz cu starea E. _ 1.0,05+0, 1 ,05, rezultd pe = = 0,143 at $i Deci: peVe = ppVn + pat; cum Vg = 1,05; Vo = deci E are coordonatele: E = (1,05;0,143). Acum gazul din spatiul mort cu starea E'(0,05; 0,143) se destinde, atingand starea A’, corespunzdtoare aspiratiei: Rezult& deci: peVe = paVa, de unde: eV. _ 0143-005 Vy GH = 072, astfelc& punctul A' de coordonate: A'(0,072:0,1). in aceste Pa x . Vy -Vy condipii, gradul de aspiratie a compresorului devine: 4, =—2——# 095, Nu se pot da date sigure in legatura cu vidul atins de astfel de pompe. 9©) Pompele de vid cu famela culisanté in stator-foarte asemini- toare suflantelor de acelasi tip; sunt. caracterizate de faptul cA pentru reducerea frectrilor — tamburul excentric se monteazi pe bile. Etansarea é 0 a4 os ve laterala si la capete si Figura 12.17 Reprezentare p-V a comprimarit ungerea se efectueazi (____fftrd egalizarea presiunti; -- cu egalizarea presiunii) prin functionarea imersaté intr-o baie de ulei. Schema de principiu a acestei pompe de vid este dati in figura 12.18. Figura 12.18 Suflanta cu lameldt culisantat in stator (I- carcasd, 2-tambur cu role, 3- paletd culisantd) 4) Eyectoarele - realizeaz& depresiune in camera de amestec, ca urmare @ posibilitatii de a utiliza fluidul motor cu viteze foarte mari (uneori pant la 1000 m/s). Elementele ejectorului rezult& din figura 12.19. Atunci cand fluidul motor este abur, functionarea ejectorului se poate prezenta in diagrama hes (figura 12.20). 30transform, izentropied - 4 4 war oe “4% Figura 12.19 Elementele unui ejector Figura 12.20 Functionarea unui I- duza, 2- cameré de amestec, 3- difuzor, 4- ajutaj ejector in diagrama h-s Astfel, aburul cu starea A de pe izobara pq se destinde in camera de amestec (pierdere de entalpie) pand la starea A’ aflaté pe izobara p,. Vaporii saturafi aspirafi, cu presiunea p, (starea B) se destind si ei pand la starea B' pe curba jzobard p, unde se amestec cu aburul motor de stare A, rezultind amestecu! cu starea D' pe aceiasi izobari, care prin comprimare in difuzorul ejectorului ajunge in starea D, Ejectoarele cu abur in mai multe trepte pot realiza grade de comprimare de 1:5. in acest caz, dupa fiecare treapti de comprimare aburul se condenseazA prin stropire cu apa. in figura urmatoare se prezint& schema unei baterii de vid cu comprimare in 3 trepte (figura 12.21) Se observ ci se poate obtine, in acest caz, un vid de 6,08 torri, corespunzitor considerarii unui grad de comprimare Z = 5 in fiecare treapt, Cu ajutorul ejectoarelor poate fi realizat un vid caracterizat de presiunea absoluta egald cu presiunea de vapori a fluidului motor Ja presiunea de refulare Astfel, utilizarea ca fluid motor a vaporilor de mercur (Hg are tensiune de vapori mic&), permite objinerea unui vid de 10° torr. In acest caz, pompa de vid cu ejectoare cu mercur se prezint& ca in figura de mai jos aFigura 12.22 Pompa de vid cu ejectoare cu vapori de mercur (I- fierbator, 2- tub de repartizare vapori, 3- ejector, 4- manta de racire) ) Pompa moleculard Holweck. Cand 0 moleculi loveste elastic 0 suprafat’, ea ricogeaz’ dup’ o directie determinata de egalitatea unghiurilor de incidenf& si reflexie, daci suprafata se misc, molecula primeste un impuls in directia miscarii ei, astfel incat directia de intoarcere a moleculei (dupa lovirea suprafefei) este abatutd in sensul de migcare al suprafejei. Acest efect aweste sensibil doar Ja presiuni sciizute, cnd drumul liber mijlociu al moleculelor este destul de Jung Pe acest principiu este construité pompa —_ molecular Holweck (figura 12.23), compusé in principal dintr-un rotor cilindric neted care se roteste cu viteza foarte mare intr-o carcasd cu sanfuri elicoidale de marime descrecind& de la cemtru spre margini; moleculele gazului de evacuat intra in pompa pe la mijlocul ei si sunt abitute prin numeroasele ciocniri Figura 12.23 Pompa moleculard Holweck cu tamburul (rotorul) citre capetele ogy citindric, 2- carcasd cu sanjuri elicoidale, 3- ax pompei de unde sunt colectate de o pompi de vid preliminar. 2) Pompele de dificiune functioneaz& pe principiul difwziunii gazului sau vaporilor substanfei de evacuat, in curentul vaporilor unor substanfe care, la temperatura normal’, au presiuni de vapori mici (mercur, uleiuri Apiezon, unsoare Apiezon L,M). Deoarece difuziunea unut gaz A intr-un gaz. B (antrenant) nu depinde de presiunea totala ci de presiunea partiala a lui A in amestecul AB ( =Dy 4) rezulté cA gazul evacuat A difuwzeaz’ in B indiferent de presiunea lor initial. La presiuni mici unde drumul liber mijlociu este mare, difuziunea lui A in B se face destul de epede. Principiul de functionare al unei pompe de difuziune rezulta si din figura de mai jos. Figura 12.24 Pompé de difuziune (principtu) I- fierbetor, 2- cap cu fante circulare, 3- deversor, 4-ricitor, 5- incdizitor aa12.5.1. Detectarea neetanseitifilor Cu cat vidul este mai inaintat, cu atat detectarea si inl&turarea neetangeitAfilor devine mai important, Metoda curenté pentru detectarea nectangeitiilor consti in vidarea cét mai inaintati a recipientului urmat& de izolarea lui de pompa si observarea cresterii presiunii, in timp ce se cauti si se astupe locurile binuite neetange; multe dificultsji fac ca metoda sA fie destul de greoaie. O alt metoda este cea care indic& prezena unui gaz in eel aspirat din incinta, gaz care poate intra in aceasta numai prin neetanseititi; detectorul de gaz cel mai indicat este spectrometrul de mas. Conform acestei metode se videaz& incinta apoi se comut& linia de vidare prin intercalarea intre pompa si incinté a spectrometrului de mas&; asupra zonelor presupuse neetanse se sufld un curent de gaz usor (Hz, He) si dacd spectrometrul de mas& va sesiza prezenta acestora inseamna cd zona este nectansa, in ultimul timp, am proliferat multe alte metode de detectare a neetangeitatilor care se digerenteaza de cea descrisi anterior prin aceea c& in locul spectrometrului de masa se foloseste un alt detector specific evident gazului suflat peste zonele presupuse neetanse ale incintei. Intre detectoare, prin simplitate se detageaz4 cel al limpii cu electrod de platin& sau crom-nichel impurificat cu sodiu sau potasiu, care in prezenja de gaze cu halogeni (freon, spre exemplu) isi mireste putemic emisia de ioni alcalini fat de situatia de absenf& a halogenilor. 12.5.2, Alegerea pompelor de vid O pompa de vid trebuie s& evacueze un sistem dat intr-un timp acceptabil pentru a ajunge la vidul dorit pe care si-l menfind pe toath durata procesului, Aceste dou condifii sunt interdependente in sensul ca in timp ce debitul de gaz evacuat scade, marimea vidului in incint& reste, asa cum araté diagramele caracteristice de functionare a pompelor de vid (figura 12.25), Deoarece viteza de aspiratie (debitul de gaz aspirat) variaza cu presiunea gazului asa cum rezultd din figura urmatoare, se obisnuieste ca furnizorii s& indice viteza de aspirafie la presiune atmosferic& pentru pompele de vid partial si mediu gi la 1,3 10? Pa (10* torr) pentru pompele de vid inaintat. auDebitul masic evacuat de pompele de vid variaz8 cu totul in alt mod decat debitul volumic; pe cénd debitul volumic are un maxim (figura 12.25) debitul de mas scade continuu cu reducerea presiynii, ca urmare a variatiei densitapii gazului cu presiunea. wee ae? 40 40°F A —~ vid Cpresiune in ineinta) iF aot Figura 12.25 Exemplu de diagrame caracteristice de functionare a pompelor de vid A.B - pompe cu rotor excentric; C - ejectoare cu vapori de mercur; D,E,F - pompe de difuziune Bibliografie: 1, Bratu, Em, A., Operafii unitare in ingineria chimic&, vol. 1, Ed, Tehnic8, Bucuresti, 1983. 2, Stamatescu, G., Tasc&, D., Grigoriu, M., Compresoare volumice, Ed, Tehnica, Bucuresti, 1966, 3. Jinescu, Gh, Procese hidrodinamice gi utilaje specifice, E.D.P., Bucuresti, 1982. 4, Soare, S., Procese hidrodinamice, E.D.P., Bucuresti, 1980, as13. AMESTECAREA FLUIDELOR Aceasti operatic reprezinta, in fapt, omogenizarea unui sistem din doi sau mai multi componenfi, astfel incat in acesta s& nu existe gradienti de concentra Rareori produsul final al unei fabricatii chimice il constituie un amestec bine omogenizat de materii prime (exemplu: vopsele, produse chimice, insecticide, beton), astfel c& de cele mai multe ori amestecarea serveste pentru: + accelerarea reactiilor chimice; ~ uniformizarea amestecurilor, ~ cresterea performantei proceselor de dizolvare, spalare, cristalizare, adsorbtie, desorbtie, transmiterea c&ldurii, activarea uscarii, et. in toate aceste cazuri, intensificarea procesului prin amestecare este cauzati de: - marirea suprafejei de contact intre fazele contactante; = reinnoirea continua a suprafefei de contact; - oresterca turbulentelor interfaciale. De cele mai multe ori, amestecarea este 0 fazA distinct a unei fabricati, alte operatii pot interveni dorit sau inevitabil - simultan cu amestecarea (de exemplu; maruntire, uscare, reactie chimica). Conditiile amestecarii difera dupa starea fizici a materialelor, dup’ propietttile lor si dupa produsul care trebuie si rezulte. Tinand cont de acest fapt, se folosesc termenii ~ agitare pentru a descrie amestecarea intre doua fluide sau un fluid gu un solid, cénd amestecul are vascozitate mica sau medie; ~ malaxare pentru a caracteriza amestecarea intre dou’ fluide, sau mai precis intre un fluid si un solid cdnd amestecul are consistenté ridicatd, - amestecare propriu - zist - in sens restrns, pentru a caracteriza amestecarea solidelor granulare. Dupa aceasta clasificare se impart si dispozitivele aferente; astfel, se disting agitatoare, malaxoare, respectiv amestec&toare pentru solide. 3613.1. Eficacitatea amestecirii Desi existh un numar mare de cercetiri experimentale si studi teoretice vizind caracterizarea eficacititii amestectrii cu ajutorul cArora sk se poati alege si dimensiona cu sigurany’ dispozitival cel mai potrivit, cat si pentru a prevedea durata agitirii in conditiile cunoasterii proprietitilor fizice ale componentilor, tn acest sens, nu s-a ajuns la 0 metoda sigur’ si precist. Pentru agitare se utilizeaza: a) Metoda Kafarov - consideré agitatea a doud lichide imiscibile intr-un vas cu agitator Din cdteva puncte ale lichidului se iau probe la diferite inaljimi si diferite distanje de axul agitatorului. Concentrafia relativa, in procente relativ la continutul celor doua faze a si b, este: c 100-¢ n= 5100; my 5 OMe “100 co 100-¢, Gradul de omogenizare pentru lichidul din agitator este ny +n. ™.; unde n; =n, cdind c < Co, m; = My, cand © > Co, Co find m concentrafia lui a in amestecul ab in procente. Dificultatea metodei consté in luarea simultand a mai multor probe din diferite puncte ale lichidului agitat. b) Metoda Kamers - se bazeazi pe determinarea timpului de dispersie a unui trasor de clectrolit intr-o solutie @ sa, atunci cand aceasta este agitaté cu dispozitivul ce urmeaza a fi caracterizat. Instalatia este standardizata, find caracterizaté de diametrul vasului 0,32 m, respectiv 0,64 m etc. si dec diametrul agitatorului d = 1/4D. De injectare asemenea, solujiainijiala are concentratia de 3 mglem’ in KCl, iar __| trasorul 100 mgKCl/cm’. inregistrarea rmgfem! variafiei conductibilitaii solufiei din vas din momentul injectarii trasorului permite a caracteriza eficienta mp dis itivului. Fis 1 -zintd 0 eur tt Pre Figura 13.1 Dispersarea unui electrolitintr-un lichid agitat (metoda Kamers) WwWastfel de inregistrare. in figura 13.1 t, reprezinta timpul ce caracterizeaz& eficienta dispozitivului; se doresc valori scazute pentru +, spre a afirma c& eficacitatea agitarii este bund sau foarte bund ©) Metoda profilului de deplasare a lichidului in agitator - caracterizeazA eficacitatea de amestecare prin componenta de deplasare a amestecului convenabila scopului urmait. 4) Metoda bazata pe aprecierea vitezei periferice a agitatorului - caracterizeazA eficienta agitatorului dup valoarea vitezei periferice a acestuia, dup cum urmeaz&: ~ agitare slaba: 0-2mis - agitare medie 3-4 mis -agitare f. bund: 5-6 mis Deoarece viteza perifericd este dati de produsul "2nd", rezultd c& marirea turafiei (n) si a diametrului agitatorului (4) conduce la o agitare eficace. in mod aproape asemanator se poate caracteriza eficacitatea agitarii prin consumul de putere utila pe unitatea de volum de lichid. 13.2. Structura curgerii in aparatele chimice Amestecarea discontinud se realizeaza intr-un recipient in care se introduc, de la inceput sau de-a lungul unui interval de timp, materialele componente ale produsului final: amestecarea se prelungeste pana se atinge gradul de omogenizare dorit, dupa care sarja este evacuata. Amestecarea continua se realizeaz intr-un amestecitor alimentat continuu cu componentii amestecului (in proportia necesara) si din care se evacueaz& continuu produsul; uneori amestecarea se face succesiv in mai multe aparate. Mai sus, prin nofiunea de amestec&tor alimentat continuu trebuie infeles orice aparat in care, se alimenteazA si se evacueaz continuu. Aceste amestecitoare reale se incadreazi intre dows tipuri teoretice extreme, si anume amestecatorul cu deplasare total gi amestecatorul cu amestecare perfecta. - Amestecitorul cu deplasare totald - este caracterizat prin faptul c& deplasarea sistemului se face ca un dop, iar concentratia oricarui component este uniform distribuita in plan normal deplasarii; Exprimarea matematica a modelului amestec&torului cu deplasare totala rezulta in baza figurii de mai jos, prin serierea bilanfului unui component din fluid pentru elemental de lajime "dx". Se objine: wRde whe ade Ae Set) are at Gy du a3) -—| A -— £ gy ede (13.2) Figura 13.2 Schemd de bilany pentru curgerea cu deplasare totals Amestecitorul cu agitare perfecta - caracterizat prin faptul ci materialele intrate sunt omogenizate instantaneu astfel incat in orice punct din vas si la iesirea din acesta, concentratia oricdrui component s& fie aceiasi, Ecuatia ce caracterizeazA acest model rezulté din bilanful nestajionar de materiale referitor la o specie, aplicat pentru cazul fizic din figura 13.3, Intrat = lesit + Acumulat 3 G,qdr=Gyedr +d(Ve) (133) de _6, fe, ~ 13.4) apd (134) intre aceste dou modele pot fi considerate si altele pur teoretice, cum ar fi modelele de dispersie, modelete combinate din modele ideale, modelele combinate prin by-pass si recitculare, ete. Figura 13.3 Prezentarea modelului de ‘curgere cu amestecare perfect 7913.2.1, Funetii de distribugle a duratelor de stationare Tuturor aparatelor ce comport deplasarea unui lichid sau gaz li se poate asocia un model ‘matematic in care structura curgerii, determinat& inainte de toate prin parametrii hidrodinamici, se manifest& prin caracterul distribufiei timpilor de stafionare a particulelor curentului in sistemul considera. Intotdeauna distributia timpilor de stationare se caracterizeaza statistic prin forma diferential& sau cea integrald a functiei de distributie si care poate fi identificatd dupa forma unui semnal care traverseazA sistemul; se utilizeaz& ca semnal introducerea in sistem a unei substante indicator in debitul de intrare sub forma unui impuls unitar, impuls treapti, impuls armonic de diverse forme. Atunci cdnd se aplicd fa intrarea in utilaj o perturbare de tip impuls unitar, cantitatea specifica de trasor ce va trebui s& ias& (concentratia medie a trasorului in efluent), va fi = fersernae (13.5), ° unde E(r) este functia diferentiala de distributie a duratei de stationare in utilaj; ea exprima, cu referire la curentul de fluid, fractia din semnal care se giseste in acesta pentru o durat&i mai mic& decét r. Mai sus, o( 7) reprezinti concentratia momentand a trasorului (semnalului) ce iese din tila ‘Asa cum s-a definit mai sus, functia E(r), edt si din faptul c& matematic ea reprezints functia de distnbutie a unei variabile aleatoare, ea satisface relatia (13.6), numita si conditie de normare: (13.6) fear ° Din date experimentale referitoare la evoluja in timp a iegirii unui trasor din utilajul in a cru intrare s-a aplicat un impuls de trasor, functia E(r ) se calculeaza cu expresia: (ro) (13.7), fetrde Lele) jar ° , Dupa cum unde A reste marimea intervalului de inregistrare a rispunsurilor c(t), se observa, functia E( r ) are dimensiunea timp". a0Legat de functia de distributie a duratelor de stationare, se exprima functia F(r) denumits functia de repartitie (integral) a distribujiei, ca reprezentind fractia din elementele de fluid care ‘au stationat un timp mai mic sau egal cu r. Intre E(x) si F(x) exist& deci relafia: Fee)= [ere (13.8), ° sau. 2(0)=LF(e) (13.9) Functia F() este rispunsul sistemului fa un semnal treapta si din date exprimentale el se calculeaz’ ca fiind: F(r)= (13.19), &% unde co este concentratia la intrare a trasorului constanta pe toat& durata experimentului. Tindnd cont de (13.6), se observa imediat c& F(0) = 0 si F(«)= 1 Legat de functia de distributie si functia de repartitie, in exprimarea structurii curgerii se mai utilizeazi functia de intensitate a distributiei curgerii (A(r)), definit& astfel incat Adr reprezint& fractia de particule de fluid in cargere care pararseste reactorul in intervalul de timp: +1 +dr, dupa ce au stat in reactor un timp 7; ea este deci exprimatd prin relafia (13.11), cu ajutorul cdreia de alfel se $i calculeaza: E(t) (13.11) F(t) Aceste functii pot fi calculate exact pentru modelele de curgere teoretice. lata acest fapt Mt, pentru amestecatorul cu deplasare totala. Din (13.4) rezulta: de = Sede (13.12), care pentru c, = 0 si apoi cu conditia initiala r=0, © = 0, eo si respectiv curent&: r=r, c= ¢, conduce la: (03.13) sau: (13.14) & Calculand: 34aparatului si debitul volumetric de fluid ce trece prin acesta (timp mediu spatial). Din (13.8) Tezulta: F(t)=| tne nda ete (13.15) ° Din (13.11) se obfine: aej= tne (13.16), I-1+e adicd, pentru aparate cu structura curgerii fazei identic cu amestecarea perfects, intensitatea distribufiei duratelor de stafionare este constanta, Functiile de distribujie ale variabilelor aleatoare si deci si functia E(r) se mai caracterizeazA prin momente, respectiv momente centrate in raport cu media de diferite ordine. intre acestea: - momentul de ordinul | sau media variabilei aleatoare sau durata medie de stationare, in acest caz al curgerii: £ ecu (13.17) fear ° ° Din date discrete cj = r,, i= 1,N inregistrate la un experiment cu alimentare de trasor in impuls sau chiar treapta, r , se calculeaza din: © ben w za (13.18) = momentul centrat de ordinul doi sau in cazul de fat& dispersia timpilor de stationare in jurul valorii medii: 4?= fcen eq) (ede = f ePe( ede Hh (3.19) ° 0 Din date discrete c, = r,, dispersia timpilor de stafionare se calculeaza cu: (13.20) i isi in multe cazuri, se defineste timpul adimesnional 6 = 7/7, si se preferd a lucra cu funcfii adimensionalizate ca E(8), F(8), 4(8). in acest caz se poate exprima, spre exemplu, dispersia adimenionalizata: 0” = 0”; /7 7m, care se leagi de parametrii concrefi ai curgerii grupati in criterii adimensionale. 13.2.2. Functii de transfer ale amestecatoarelor ideale Dac& c(r) este evolutia in timp a iesirii dintr-un amestecAtor a unui trasor alimentat la intrare cu concentrafia constant cy din momentul inifial, atunci fianctia de transfer T(p) se exprima ca find tranformata Laplace a raportului e( r cg oo (3.21) Aceste funetii de transfer se obfin din aplicarea transformatei Laplace ecuatiei modelului T(p)= Astfel, pentru amestecdtorul cu amestecare perfect, pornind de la (13.4), se obfine: de) JG, (“- [$+re.-9| (03.22) Plot p) 60))=F (eo p)=elp)) (0323) (0+ )erm= Sete) 324) G 5 (13.25) CP) VY aay pre G,?* 33in relatiile de mai sus s-a considerat c& in momentul alimentlrii cu trasor in vas acesta lipseste (c(0)=0), Prin acelasi procedeu ca cel de sus se objin functiile de transfer ale principalelor tipuri de amestecdtoare cu modele de curgere relativ simple. Tabelul 13.1 prezint& cateva functii de transfer. Tabetul 13.1 Funcjii de transfer pentru descrierea structurit curgerii in unele amestecdtoare Modelal tipie ovata modealol | —__Puncia de tanaor Observatih ‘modelul del de G. sa (in 6) amestecare perfect | Gp mmodelul cascade cu | do, amestecttore perfecte | Gz idence | modeht cascades | de, G, 1 he amesectore persae | gp y, (S167 P= si. Tepe) " inegale jah S| modelul serie din 7 deplune tuk Tp)=4 ip+l amestecare perfect 13.2.3, Alte modele privind structura curgerit in utilaje Derivate de la modelu! de curgere cu deplasare total sunt modelele cu dispersie care iau {n considerafie faptul c4 in curgerea unidirectionala se adauga fluctuatii cauzate de turbulent sau de ocolisuri,rotiri si alte deplasari cu alta directie decat cea global. Aceste fluctuatii manifestate 344jn directia curgerii sunt caracterizate prin coeficientul de dispersie axialé. Pentru fuctuatiite manifestate pe directie radial& se utilizeazd coeficientul de dispersic radiala. Elaborarea modelului de dispersie cu un singur parametru este similar cu cea specifica amestecdtorului cu deplasare totald la care, cu referire la figura 13.1, se mai adauga intrarea si iesirea in volumul de contro! produst de curgerea invers& datoraté amestecarii axiale. Se obfine astfel: adgde + DAZ (e~dejde = w(e~Lasdes Dakar + Aer Xara (13.26 convectiv Intrat prin dispersie _lesit convectiv lesit prin dispersie Ramas in volumul de control Prelucrarea relatiei (13,26) conduce la: a& &, ee RoR ae (13.27), care este expresia modelului de dispersie cu un singur parametru i care diferd de ecuatia 13.2 Prin aceea c& are in plus termenul ve, care fine cont de difuzia turbulenta sau de amestecarea invers& curgerii. Marimea D; sp determina experimental sau se apreciaza din date de Siteraturd aga cum sunt cele specificate prin reprezentarile din figurile de mai jos. 405, oe Re: wats Ras ads Figura 13.4 Evoluii ale coeficientului de amestecare axiald pentru curgerea prin conducte si straturi granulare 74sModelul de dispersie cu 2 parametri tine cont de amestecarea curentului in directie radialA si axialA si este caracterizat prin marimea coeficientului de amestecare axiala (D)) si cea a coeficientului de amestecare radial& (Dz). De cele mai multe ori se admite cd mirimile D, si Dz sunt constante atat in lungul curgerii, ct si normal pe aceasta. Cu aceast consideratie si procedand ca in cazul obtinerii relajiei (13.27), se ajunge la relafia: a & (13.28) Bee oS Cand coeficientii de amestecare axiala si radiala (D, si Dp) sunt determinati experimental, ci sunt, in general, reprezentati sub forma criteriilor: Pe; = wl/D; $i Peg = wL/Dx, unde L este lungimea liniar& caracteristicd sistemului, iar w este viteza reala in sensul curgeri. Se poate arita, pentru modelul cu dispersie axial c& legitura intre numérul Pe, si dispersia adimensionala a timpilor de stationare in jurul timpului mediu este aproximata prin relatia (13.29): Pt >Pe, (13.29) wh o Orelatie mai precisd in acest scop este: o? = 2Pe, ~2Pe?i(\- exp(-Pe,)) (1330) alta clasé de modele 0 constituie asa numitele modele celulare in cascada. Ele sunt fundamentate pe reprezentarea curgerii globale prin celule perfect amestecate, legate intre ele ard amestecare, intre doud celule vecine. Parametrul care serveste la caracterizarea unui astfel de mode! il reprezinta numérul de celule (N). Descrierea matematic& a modelului cu celule identice comporté N ecuatii diferentiale liniare de ordinut 1 Phe Slee) (13.31) Legitura intre functia adimensionalizat& de distributie a duratelor de stationare (0) i numarul de celule N, este exprimata de relatia (13.32) ) mG,; Gy G Gy Gy bo © oy ow 7 bv i av Figura 13,5 Prezentarea modelului combinat de amestecare in cele de mai sus G,, Gy2, ..., Gyg sunt debite volumetrice, b;, bz, bs fractiile partilor cu deplasare totalé, m - partea zonei de amestecare; 6(t) este functia impuls unitar; v(t) este functia freapti unitard; p este operatorul Laplace; k este constanta vitezei de reactie; t, = VIG, este timpul mediu de stafionare; 0 = t/t, este timpul adimensional + modelul combinat cu by - pass (figura 13.6) se compune dintr-o zona cu deplasare, una cu amestecare cu reciclu si stagnare si o zond de intarziere Gy bw o ats] a Figura 13.6 Modelul combinat cu by - pass snEcuafiile modelutui sunt: ~ functia de transfer: ere wenn) 1(p)= = (11.36) "(p+k)+1 ” - rispunsul la impuls unitar (functia de distribujie a duratelor de stationare) Afs-o-(etgtnto-£) € © 5(B- 7, £()= 2. (1137) & in ultimele doud relatii ¢ este defazaju! sistemului (in unitati de timp), n este coeficientul de amestecare (n= 0 pentru deplasare ideal, 1 = 1 pentru amestecare perfect), k este constanta de viteza de reactie de ordinul { (ea se ia zero dact aceasta nu are loc - adic utilajul nu este un reactor). ¢ modelul combinat cu circulajie tn trei circuite inchise, prezentat in figura 13.7, pare sd fie cel mai apropiat in descrierea structurii curgerii in vase cu amestecare Figura 13.7 Modelul combinat cu recirculare si schema bloc a acestuia Ecuatiile modelului sunt: ~ fanctia de transfer: G, [MG+n)" itr (11.38) 351- rspunsul la impuls unitar E(O)= we 0 MAL areca? | etn’ y ye x cof ar, 0sin 22 22) (11.39) ww) ‘in exprimarile celor dou ecuatii ale modelului semnificafia unor termeni este: r =r, + rp + ty reprezinté debitul volumic total de recirculare; N este mumérul de zone de recirculare; carl nye a= Seat Celelalte notafii au semnificafii specificate in celelalte modele. yTn 13.3 Tipuri de agitatoare ‘Numerogi factori care influenteaz4 operatia de amestecare gi lipsa unei baze teoretice au dus la existenja unui num&r mare de tipuri de amestecdtoare, construite mai mult pe consideraii empirice si recomandari ale bunului simt tehnic, S-a dovedit, practic, c& aproape intotdeauna tipurile clasice simple sunt mai eficiente. Intre acestea se disting agitatoarele cu gaze, agitatoarele prin curgerea fluidelor si agitatoarele cu brafe. 13.3.1. Agitatoarele cu aer sau alte gaze Functioneaz& prin introducerea acestora sub presiune, in lichidul care trebuie amestecat Barbotarea gazelor antreneaza portiunile invecinate de lichid pe care il obliga s& circule intr-un circuit, mai mult sau mai putin definit, Agitarea local este slaba si se simte numai in vecinatatea bulelor. Se recomanda cand gazul este participant la proces Prezinta dezavantajul c& gazul pleaca saturat cu vaporii de lichid, fapt ce determina lucrul in circuit inchis sau instalafii de separare a lichidului din gazul efluent. Agitatoarele cu aer sau abur introdus prin jevi perforate (figura 13.8) constituie cel mai simplu mijloc de realizare a operatici. ‘Suprapresiunea necesara aerului sau aburului rezulta din: (13.40) aDebitul de gaz necesar agitarii rezult& in functie de agitarea dorita: 0,4 m/min / m? suprafafa - agitare slab’; 0,8 m’/min / m? suprafats - er comprimat, agitare medie; 1 m/min / m> Ger comprimat suprafafd - agitare intens& Trebuie ca perforatiile jevilor s& asigure densitatea de bule dorite, dar nu atat de mare incat intre acestea sh apar3. fenomene de | coalescen(a, Agitatoarele cu injectoare Y 4 4 YJ Y Y Y Y Y V4 4 iY A -H LarerBarteor prea B rz Figura 13.8 Agitarea prin barbotare de aer si duce - realizeaz’ amestecarca gazului cu lichidul saz a doud lichide nemiscibile, miscibile sau a unui lichid cu o suspensie Toate acestea rezultd din actiunea fluidului motor injectat in masa supusd agit&rii Agitatoarele cu pompi Mammut pot functiona cu pompa imersati sau cu pompa in lateral, asa cum este cazul in figura 13.9. fn acest caz, actiunea de agitare este intens& in pompa si foarte slab& in vasul ce confine lichidul ce trebuie agitat sau care reactioneaza cu gazul gor Comprimat er) Agitatoarele Pachuca - Figura 13.9 Agitator Mamma functioneaz’ prin acfiunea aerului 7+ pompa exterioard; 2- vas cu lichid comprimat injectat in varful conului agitatorului cilindric - conic al vasului, Agitarea este slaba; ele servesc pentru menjinerea suspensiilor in rezervoarele mari. in figura 13.10 se prezint& trei forme de agitatoare Pachuca, marcdnd si directiile globale de deplasare a maselor de lichid din agitator. waac ac ac Figura 13.10 Agitatoare Pachuca a cu tub lung; b- cu tub seurt; ¢ - ard tub 13.3.2. Agitatoare prin curgerea lichidelor Realizeaz amestecarea ca urmare a conducerii fluidelor prin aparate de contact interfazic. Multe exemple pot fi prezentate incepind cu coloanele cu talere, cu umpluturd, coloanele cu sicane sau cu orifici, ete 13.3.3, Agitatoarele cu brate Sunt formate din dispozitive care constau dintr-un ax pe care sunt montate perpendicular 2 sau mai multe braje (palete) avand forme diverse si care servesc, prin rotire, la amestecarea lichidelor, suspensiilor, solutiilor menfinute intr-un vas de constructie adecvati. Turatia de functionare se situeazé pind la céteva zeci de rotatii pe minut. La aceste dispozitive agitarea tangenteala este predominanta, agitarea axialA fiind slaba. Puterea necesari actiondrii agitatorului rezulté din particularizarea relatiei N=Fewy (3.41) in relatia anterioara, F este fora de rezistenja la agitare, iar wo reprezinta viteza de deplasare a punctului de aplicatie al acestei forte. Pentru cazul unui agitator paletd, conditiile geometrice $i incarcarea cu fora de-a lungul paletei sunt specificate prin figura de mai jos 384oF F Figura 13.) Schema explicativd pentru caleulul puterii agitatorului 4- conditii geometrice; b - incdrcare cu for{d de-a lungul paletei Pentru calculul forfei rezultante pe paleté se porneste de la insumarea forfelor clementare GF cu rezultatul: (13.42) (13.43) f 2 B= 2a a phl xd = 5H" ph(R 1°) (13.44) Pentru a afla punctul de aplicatie al forfei, se va utiliza teorema momentului (momentul rezultant reprezinta suma momentelor date de fortele participante la formarea rezultantei): & bx, = [xd (13.45) (13.46) Viteza de deplasare a punctului de aplicatie a fortei xp devine: wo = 2nnxo, astfe! incat din (13.41) rezults (13.47) assna 39 Prin in relatia de mai sus inlocuind h din simplexul geometric: a = b/d, dup’ schimbarea si considerarea r << R, aceasta devine: N=En' pa? (13.48) S-a constatat experimental ca &' este o functie de numarul Reynolds: ¢ nd?p =o i Re= 13.49) o Rem 7 (13.49) Dup& inlocuiri in (13.48), se obtine forma finalz: N= cd ph" py” (13.50) De regula, marimile c si m depind de valorile simplexurilor geometrice h/d; D/d; H/d; h,/d. Aceste marimi se dau prin tabelele lui Kafarov, din care doua exemple sunt prezentate in tabelul 133 Tabelul 13.3 Vatori ale constantetor ¢ si m (tabele Kafarov) Hid hid © m (Observatii: 3 0,33 68 0,20 3 033 | 852 | 020 Atunci cand valorile simplexurilor geometrice nu corespund valorilor tabelate, se corecteaz valoarea lui N cu factorul k, care pentru agitatoarele cu braje se di prin (13.51), iar pentru agitatoarele elice sau turbina, prin (13.52) ( Dy" Hy ny? laa) (8 (3). (13.51) ke (4) “8 . (13.52) © alta metoda de determinare a puterii agitatoarelor 0 constituie metoda experimental datoratd lui Buche. Conform acesteia - se determina in conditii de laborator care este agitatorui cel mai convenabil My P _s ~ aparatul la scard (industrial) va fi geometric asemenea cu cel de laborator ~se determina Re, = 386~ se determina turatia prototipului din urmatorul tabel (A ~ d/d) Rey ag 00 x x ~ se calculeaza N cu relatia stabilita Exist un numér foarte mare de tipuri de agitatoare cu brafe (figura 13,12) si care au largi aplicatii, Ele nu sunt indicate pentru amestecarea lichidelor in curgere continua, pentru amestecarea lichidelor cu solide de densitaji mari, pentru dizolvari lente sau pentru mentinerea suspensiilor. k) 4 ™) Figura 13.12 Principalele tipuri de agitatoare cu braje '8) agitator cu o singurd paletd (paleté dreaprd sau inclinatd; b) agitator cu Brage fixe simetrice pe ax in plan orizontal; c) agitator cu brate fire asimetrice; d) agitator cu brate $1 cu sicane orizoniale; e) agitator cu cadru; S)ogitator de tip impeller; g) agitator cw bate verticale (este posibila si montarea rdsturnaid - bree verticale in jos) h) agitator tip ancora; k) agitator planetar;!) agitatoare cu cadru mobil pe sine; m) agitator cu vas rowtor; ‘no, p) amestecdtoare Z 31 W (tip Polter) WwWSchemele k).!), m) se referd la cAteva solufii tehnice posibile la agitarea cantitajilor mari de lichide, Tipurile de amestecatoare n si o sunt folosite indeosebi ca malaxoare, desi oricare tip de agitator poate fi folosit ca malaxor. in acest sens, rezultate bune se obtin cu dispozitive montate pe 2 brate, care se rotesc in sensuri inverse (figura 13.12 p). Dispozitivele tip e, g, h dau rezultate bune, mai ales cind in zona fundului si peretilor se cere o puternica agitare. Nu putine din tipurile de dispozitive de agitare mentionate in figura 13.12 sunt standardizate. 13.3.4, Amestecitoare cu elice (agitatoare cu elice) Sunt dispozitve care constau dintr-un ax pe care se monteaz perechi de palete sub forma de elice si care se rotesc, de regulf, cu turatie mare in vasul in care se afl mediul supus prelucrarii. in acest caz apar componente insemnate de agitare axiala, ca urmare a directiilor de migcare imprimate de dispozitiv. Relatia de calcul a puterii stabilitd la agitatoarele cu brate ramane valabila si in acest caz, valorile constantelor ¢ si m find specifice acestui tip de dispozitiv. in multe cazuri, pentru determinarca puterii agitatoarclor cu clice sc utilizeaz’ o nomograma ca mai jos. Ea este stabilita pentru ap, iar pentru alte medi mai vascoase se ‘corecteaza corespunzitor. dumm) ‘tommy Neep) (hatin) | 400 Figura 13.13 Nomogramd pentru determinarea puterti agitaioarelor cu elice sRAgitatoarele cu elice sunt ieftine si eficace, dar nu sunt indicate pentru sarje de volum mari; ele functioneazi de cele mai multe ori fir reductor de turafie. Uneori se pot objine efecte bune de agitare utilizénd unul sau mai multe agitatoare cu elice montate inclinat (figura 13.14) Cresterea eficientei agitarii poate fi objinuta utilizdnd agitatoare elice in tub vertical sau agitatoare cu suprafaja elicoidalt in tub vertical. Tubul vertical poate fi de cele mai multe ori inlocuit cu o serpentina cu spire apropiate ce serveste la incdlvirea sau racirea lichidului agitat; intensitatea _transferului termic este mare din cauza turbulenfei ridicate din apropierea serpentinei, Figurile 13.15 si 13.16 prezinta schema celor dowd agitatoare Figura 13.14 Agitator portabil montat inclinat Figura 13.15 Agitator cw elice in tub vertical Figura 13.16 Agitator cu suprafara elicoidala in tub vertical Asemangtoare cu dispozitivele de agitare cu suprafafa elicoidala sunt si amestecdtoarele elicotdale. Ele servesc la amestecarea pulberilor simultan cu transportul lor. Sunt formate dintr- un canal de tabla in care se roleste un arbore, pe care este fixatd suprafata elicoidala (figura 13.17), Sunt amestecatoare eficace, necesitand spatiu restrans asoFigura 13.17 Amestecdtor cu suprafaja elicoidala Tot in categoria amestecitoarelor elicoidale (cu lice) sunt cuprinse si amestecitoarele Kranz $1 Fries (figurile 1318 si 13.19) Amestecitorul Kranz este format dintr-un recipient tronconie in care se rotestc un ax pe care sunt dispuse 2 benzi elicoidale, una cu pas mic gi alta cu pas mare Asigura o amestecare bund a pastelor si pulberilor, suprafata elicoidala are rol si de transport. Ras Figura 13.18 Amestecdtorul Kranz 1- corp tronconic; 2- ax; 3- suprafata elicoidala cu pas mare; 4- suprafaya elicoidalé cu pas mic Figura 13.19 Amestecitorul Fries 1- corp tronconic: 2- suprafaté elievidala verticaldi; 3- suprafaya elicoidalé inclinata; 4 - acfionare cu brat rotitor Amestecatorul Fries - folosit pentru suspensii foarte concentrate are 0 constructie complicata, avand doud suprafefe elicoidale ce se rotesc dupa axul lor si o actionare cu bra rotitor.13.3.5. Agitatoare centrifuge sau turbind Sunt rotoare de pompe centrifuge, montate pe un ax vertical intr-un recipient in care produc agitare. Au eficacitate ridicata in comparatie cu tipurile anterioare, realizind omogenizari mult mai intense, Sunt actionate direct de motoare firi reductoare de vitezd. Folosesc la amestecarea lichidelor nemiscibile, a lichidelor si solidelor sau la realizarea acestor dispersii in volum mic Puterea de actionare se determina in mod analog cu cele prezentate la agitatoarele cu braje sau pe baz& de reprezentiiri grafice. Principalele tipuri de rotoare simple sunt cele cu palete drepte ca in figura de mai jos Perfectionairi ale agitatoarelor centrifuge sunt —agitatorul centrifugal cu stator; agitatorul Dreika; turbodis- persorul 9) » Figura 13.20 Rotoare deschise pentru agitatoare centrifuge Agitatorul centrifugal cu stator (figura 13.21) este caracterizat de faptul c& statoru! are rolul de a evita formarea turbulentelor puternice in apropierea rotorului si de a dirija curentii de fluid intr-un vas pot functiona mai multe agitatoare de acest gen Figura 13.21 Agitator centrifugal cu stator suprapuse pe inaltime 1. corp cilindric vas, 2- at; 3. stator. 4 agitaoral propriuccis _ SHPrapuse Be Inkl IAgitutorul Dretka (figura 13.22) este o perfectionare a agitatoarelor centrifuge astfel incat curentul de deasupra rotorului se intersecteaza cu cel de sub rotor la periferia agitatorului. Se realizeazd astfel o foarte bund omogenizare. Turbodisperoarele - sunt aa agitatoare turbind (agitatoare (Z Sy centrifugale cu stator) care au Mmontate jintre rotor gi stator 0 fesdturd metalicd find, cu rol de a ) ( contribui la —omogenizare avansata a curentului incident Figura 13.22 Agitator Dreika (schema de principiu) 13.3.6. Sicane in toate cazurile de utilizare a agitatoarelor in medii lichide apare conul de suprafaja cu efecte nedorite Eliminarea sau diminuarea acestuia se face cu ajutorul sicanelor verticale Sicanele verticale sunt platbande de ofel sau sipci asezate radial pe peretele cilindric, astfel ca cle si formeze un unghi usor ascufit cu directia migcari. La lichide puternic vascoase (peste 60 kgims) sicanele verticale nu mai au efect. Efectul sicanei revulta gi din figura de mai jos. Utilizarea sicanelor face si creasca puterea consumata de agitator. Este de precizat c& adincimea conului este functie de tipul agitatorului si mai ales de turatia de lucru 613.3.7. Amestecdtoare cu tambur Servese la omogeni- zarea amestecurilor solide sau chiar a lichidelor cu solide, Trei variante sunt intre cele mai utilizate: © amestecdtorul cu tambur orizontal (figura 13.24) Figura 13.23 bfectul sicanelor verticale asupra amestecarit poate functiona continu 1- vas de lueru, 2- agitator, 3- sicand vertical, 4- suprafara sau discontinuu; tamburul Libera in prezenta sicanel, 5- suprafaga liberd in absenja sicanei poate fi _—_cilindric, hexagonal sau octogonal si poate avea la interior sicane. Amestecarea are loc ca urmare @ transportului materialului pina in zona de desprindere aflatt la partea superioara a tamburului si poi datorta caderii acestuia, Turatia de lucru, dedus& din consideren- tele ca materialul s& cadi de pe perete la un unghi fat de con- Figura 13.24 Amestecdtor cu tambur orizontal tu inte «60 gi (90° 1- corp cilindric, 2- yicand, 3- material pulverulent

Potrebbero piacerti anche

• It Ends with Us: A Novel

  

  Da Everand

  It Ends with Us: A Novel

  Colleen Hoover

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (5825)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  Da Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (5810)
• The Perfect Marriage: A Completely Gripping Psychological Suspense

  

  Da Everand

  The Perfect Marriage: A Completely Gripping Psychological Suspense

  Jeneva Rose

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (1120)
• • Riviste
  • Podcast
  • Spartito
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  Da Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (353)
• The Art of War: A New Translation

  

  Da Everand

  The Art of War: A New Translation

  SUN TZU

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (3044)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  Da Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (20055)
• The Handmaid's Tale

  

  Da Everand

  The Handmaid's Tale

  Margaret Atwood

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (13227)
• Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  

  Da Everand

  Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  Jane Austen

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (20479)
• Good Omens: A Full Cast Production

  

  Da Everand

  Good Omens: A Full Cast Production

  Neil Gaiman

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (10912)
• Remarkably Bright Creatures: A Novel

  

  Da Everand

  Remarkably Bright Creatures: A Novel

  Shelby Van Pelt

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (5654)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  Da Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (3295)
• And Then There Were None

  

  Da Everand

  And Then There Were None

  Agatha Christie

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (8972)
• The Hobbit

  

  Da Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (25199)
• Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  

  Da Everand

  Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  Stephen F. Kaufman

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (3321)
• Freakonomics Rev Ed

  

  Da Everand

  Freakonomics Rev Ed

  Steven D. Levitt

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (7865)
• American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  

  Da Everand

  American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  Neil Gaiman

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (12954)
• The Hobbit

  

  Da Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (24587)
• The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  

  Da Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  Stephen R. Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (2484)
• Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  

  Da Everand

  Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  Stephen R. Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (2558)
• Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  

  Da Everand

  Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  Stephen R. Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (2507)
• American Gods [TV Tie-In]: A Novel

  

  Da Everand

  American Gods [TV Tie-In]: A Novel

  Neil Gaiman

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (12520)
• Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  

  Da Everand

  Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  Stephen R. Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (2499)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  Da Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (2568)
• The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  

  Da Everand

  The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  Homer

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (5719)
• Good Omens

  

  Da Everand

  Good Omens

  Neil Gaiman

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (12041)
• How To Win Friends And Influence People

  

  Da Everand

  How To Win Friends And Influence People

  Dale Carnegie

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (6533)
• Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  

  Da Everand

  Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  Emily Bronte

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (9974)