Scribd Logo
Carica

Benvenuto in Scribd!

  • Curs 3 Comunicare

    Caricato da

    Gherga Dea
    2 visualizzazioni7 pagine
    psih comunicarii

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Formati disponibili

    PDF o leggi online da Scribd

    Hai trovato utile questo documento?

    Questo contenuto è inappropriato?

    Segnala questo documento
    psih comunicarii

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato PDF o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    2 visualizzazioni7 pagine

    Curs 3 Comunicare

    Caricato da

    Gherga Dea
    psih comunicarii

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato PDF o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    di 7
    Psihologia comunicérit Curs 3 — Abordarea psihologica a_comunic&rii Abordarea psihologica a comunicarii Psihologia comunicérii se articuleazé la trei nivelun: -cel al subjectului, al motivatilor acestuia $i al activitatilor sale cognitive $i afective; -cel al interacfiunii si al dinamicii relationale a acesteia; -cel al contextului social, al normelor, rolurilor $i ritualurilor sale. Deoarece exist’ un mare numar de lucrari despre comunicare, elaborarea unei psihologii a comunicarii poate parea o nalvitate, sau 0 provocare extrema. Totus examinare atent& a cercet&rilor din domeniu arata existenja unui hiatus' gi a unui clivaj* Existé, pe de o parte, lucrarile centrate pe dimensiunea interactionalé a comunicarii (asemenea celor inspirate de lingvistica pragmatic’, analiza conversationalé sau demersul sistemic), care neglijeaz4 subiectul comunicant; pe de alta parte, lucrérile axate pe functionarea psihologic’ a subiectului (de la psihanaliz& la cognitivism) trateaz& comunicarea ca 0 activitate oarecare, fara s& ia in calcul specificul acesteia. In primul az, unitatea de baz este interactiunea, in cel de-al doilea, psihismul individual. In acest sens, proiectul unei psihologii a comunic&rii ar fi articularea acestor dou perspective, fara reducerea sau absorbtia uneia de catre cealalta. Mai precis, este vorba despre a pune in relatie trei niveluri : = nivelul intrapsihic al mecanismelor implicate in comunicare _ (motivatti, afecte, reprezentari, mecanisme de aparare, mecanisme cognitive de atribuire, de interpretare etc.); - nivelul interactional al structurii relafionale, al functilor gi al dinamicii comunicarii; - nivelul social al tipurilor de situafi, al normelor, al ritualurilor, al statutului si al rolurilor. Din cercetarile in privinfa articular dintre primele doua niveluri reiese o ipoteza pe care 0 putem rezuma in formula urmatoare: ,Intrapsihicul fine de nivelul interactional interiorizat; domeniul interactional {ine de intrapsihicul proiectat’. Ceea ce inseamna c& structurile si mecanismele intrapsihice se constituie intr-un context interactional, dar, odata structurate, ele influenteaza modul de relafionare si de comunicare (mecanismul de ,transfer” constituie o ilustrare perfecta a fenomenului). Pe ce demers metodologic se bazeaz aceste cercetéri? Este vorba, mai intai despre observatia empirica a situafiilor ,naturale" cotidiene (acele situatii care se disting de experientele de laborator, ce au intotdeauna dezavantajul unei anumite artificialitati) Apoi, despre inregistrari audio-video a secventelor de comunicare, ceea ce permite o obiectivare a materialului gi o analiz& precisé a proceselor puse in discufie. In ultimul rand, este vorba despre un demers fenomenologic vizand explorarea subiectivitatii si intersubiectivitatii subiectilor comunicatori Desigur, este imposibil s& evocam toate dimensiunile unei psihologii a comunicairil Vom aborda deci un singur aspect central, desi adesea neglijat: dimensiunea motivational. a comunicarii (de ce comunicéim?). Aceasta inseamn& c& noi nu comunicam numai pentru a transmite sau pentru a primi informatii, ci si pentru c& suntem impulsionati de anumite motive, domici sa atingem anumite scopuri si, mai ales, pentru a atinge niste obiective psihologice. Care este modul in care ele influenteaz& procesul de ‘comunicare? ‘IAT, hiaturi, s. n. 4. intdlnire a doud vocale pronuntate succesiv in silabe diferite, acestea facand parte fie din acelasi cuvant, fie din cuvinte diferite. 2. Fig. Discontinuitate, pauz8, intrerupere, gol. [Pr. hi-at. ~ Var.: hiétus s. n.] ~ Din fr, lat, hiatus. ? CLIVAI s. n. 1. proprietatea unor minerale sau roci de a cliva. 2. divizare a zigotului in blastomere. 3. (psih.) scindarea persoanei sau coexistenta unor grupuri asociative distincte. © (fig.) separare; fisurs. (< fr. clivage) “1. Psihologia comunicssrit Curs 3 ~ Abordarea psihologicé a_comunicari 1. Obiectivele psihosociale ale comunicarii ‘Asa cum sublinia Pierre Bourdieu, orice ,comportament comunicational se inscrie intr-un joc social care are, obligatoriu, obiective. Dar jocul nu este numai social, el este si psihologic, iar {intele pe care le subintelege orice comunicare sunt extrem de numeroase gi sunt motivate de rafiuni psihologice. Ele pot fi totusi subsumate catorva mari categorii - obiective identitare; - obiective teritoriale; - obiective relationale; - obiective conative (in sensul de ,a actiona asupra’, ,a dori influentarea cuiva") Desigur, in realitate, acestea sunt adesea legate unele de altele gi doar din ratiuni de facilitare a analizei gi de claritate vor fi tratate separat. 1.1. Obiectivele identitare. Observafia araté c& identitatea este in acelasi timp conditia, obiectivul si rezultanta celor mai multe acte de comunicare. Identitatea este conditie a actelor de comunicare, dat fiind c& orice enunt este emis dintr-un anumit ,loc” (legat de statut, de roluri, de apartenente), care defineste deci identitatea ,situafionala” a locutorului, pe care el o va actualiza in relatie. In acelasi timp, identitatea situational atribuie interlocutorului un loc corespunzator. Daca, de exemplu, 0 mama fi spune fiului sau : ,Inainte sa te uiti la televizor, ag vrea sa stiu daca ti-ai terminat lectiile", ea adreseaza acest mesaj ca mama (educatoare); fiul poate s& accepte locul in care ea il situeaz, sau s&-I conteste daca fi replica ,Sunt destul de mare ca s& stiu ce am de facut’. Identitatea situationala a locutorului este reperabila in formularea enuntului gi in ceea ce este enunfat, prin intermediul unui num&r de ,marcaje identitare", indicatori ai identitatii personale gi sociale a locutorului: stilul, alegerea vocabularului, utilizarea unui cod propriu unui grup, accentul si intonafia (limbajul ,de cartier", accentul ,aristocratic", limba de lemn" a politicienilor, limbajul stiinfelor ,psy") Identitatea este gsi un obiectiv, c&ci o parte important{ a comunicdrilor interpersonale este stimulata de dorinta de a produce o anumit& imagine de sine si de a 0 valida prin celalalt - conceptul de faf& pus in circulatie de Erwin Goffman se dovedeste a fi util. Este vorba cel mai adesea despre un obiectiv implicit, de care subiectii pot s& nu fie constienti, dar care poate fi explicitat prin intrebari de tipul: ,Ce imagine ai tu despre mine?”, Cum ma vezi tu pe mine? "... Imaginea pe care vrem s& ne-o construim trebuie s& fie confirmat, iar daca interlocutorul nu o confirma, atunci se produce o stare de disconfort si sentimentul de nesiguran{a identitaré. Cautarea recunoasterii care st& la baza majoritatii actelor de comunicare se supune unei motivatii fundamentale, cautarea valorizani (a exista in ochii celuilalt, a fi apreciat, a fi acceptat ca un interlocutor de incredere, a fi recunoscut ca individualitate). Atingerea acestui obiectiv implica bineinteles si riscuri: acela de a pierde fata’, de ,a nu fi la inaltime", de a fi devalorizat. Deoarece comunicarea comporta riscul infirmarii sau devalorizairi, anumite persoane prefera sé fie taoute intr-un grup; ele se tem de judecata celorlalti, le e fric& sa nu fie considerate neinteresante, terne®. alt& motivatie fundamentalé a cdutarii identitare este legata de pastrarea sentimentului integrarii si unitatji sinelui si continuitatea sa in timp. De aceea, tot ce risc& s& induc& o stare de conflict, sau de discordanta interna (ca disonanta cognitiva sau afectiva) se evita, in general, in procesul comunicari: tot aga, pastrarea integritati’,fefei" si sentimentul consistenfei, echilibrului si continuit&fii actorilor constituie functiunea esenfiala a ritualurilor de interactiune. Dac& identitatea se manifesta ca un {el al > TERN ~& (~i, ~e) 1) (despre obiecte, materiale etc.) Care este lipsit de strélucire; f8r& luciu. Ceramics w8. 2) fig. Care provoacs plictiseal8; plictisitor. /

    Potrebbero piacerti anche