Fragmente critice Eugen SIMION Autobiografia (II) The present article aims at defining autobiography as a literary genre influencing all the other fypws of confessional writing. By referring fo Georges May, Georges Gusdorf Philippe Lejeune, Jean Rousset, Roland Barthes anil other writers coho have analyzed the sante topic, the author ‘focuses o7 Jean Starobinsky's study on autobiographies. He outlines the neost important issues discussed by Starobinsky (one of them is whether the autobiography is or is not a literary genre) and he tries, in the same time, fo answer questions about the style of an autobiography, about its verisimilitude and its purpose, about the identity of the writer and about the way in which it is illustrated by the content of the conjession. Dar cine este, cu adevarat, acela care isi serie istoria vie}ii sale? Mai citez o data vor- bele lui Georges Gusdorf: Cine scrie? Cel care scrie viseaza totdeauna la o scriiturd in legaturé directa cu fiinfa sa; dar cel care sarie este totdeauna un Aiful (sn) pentru c& orice scriiturdia distanta si consacrao aliene- re; totdeauna este un altul, si care vorbeste de altceva”. Nu este gren sa recuncastem in aceasti parafraz’ celebra propazifie a lui Rimbaud (,eu este Altul”), citati de atatea ori gi intoarsa pe toate fefele de hermeneufii moderni si post-moderni. O propazifie pe care socidlogii si antropologii: marxisti si freudieni au interpretat-o, gi ei, in sensu conceptului de alienare. Gusdorf aplica acest concept 1a scrierea autobiografica, zicand c&, atunci cand ig scrie viafa, indi vidul vrea s-o pun’ in acord cu prezentul, vrea sa justifice un capat la care a ajuns, El vrea sa dovedeasca, am vazut deja, ca viata lui formeaza un tot, ca totul are 0 semnifi- catie si c’ in genere, viafa lui este o opera armonioasé, aproape incheiata. Autobio- gratia are, in aceste condifii, un caracter tes- timonial si, totodata, reprezinta un act este- tic Autorul vrea sa placa, s& alba succes, s& impuna un model de existenfa, cum sa 1 Gusdoxt, op. cit, pag. 19, 2.C4. Gusdosk op. a, pag, 256. spus dese ori, gi totodaté un model literar, ca marele Jean Jacques... Pentru aceasta, el aranjeaza putin lucrurile, indepérteaz’ aba. terile, simplifica parcursul, pune in acord amanuntele din trecut cu imaginea unui viitor inca neformulat, Caci, s& mu uitém, autorul igi serie viata cu sentimentul unei disparitii iminente, dar inca n-a murit, mai are ceva de trait, imaginea hui circala inca prin lume. Asa ca este atent la cea ce sce. Gusdorf, analizand toate aceste circum- stanfe, observa just c& trecutul este scris in funcfie de exigenfele prezentului: ,,lhisto- rien, au moins en premiere analyse, opere sur un temps mort; 'écrivain dle soi labore Ja substance virante de sa chair temporelle; sans doute est-il tenu de respecter la matéi alité des faits, mais l'obligation de véracité passe aprés le dévoir de fidélité & soi- méme”...’ E limpede: datoria de fidelitate fafa de sine este mai mare in astfel de serieri decat datoria fafa de adevarul istoric si, ay adiuga, fafa cle adevar in genere, Caci ade- ‘varul are totdeauna in literatura subiectiva = si nu numai — culorile celui care il cauta si serie, Nu spunea tanarul Eugen Ionescu ca nu exist’ pe lume decat adevéirul lui? Cu adevarat autobiografia este mm débat et uneaiete Eigen Simin critice combat”, un proiect de sine, un proiect de valorificare a experienjei, imaginea unei experienfe unice pe care n-o poate scrie decat cel care a trait-o. Se poate spune, din acest punct de vedere, cé autobiografia, ca si jurnalul intim si memoriile, este o opera irepetabila. Ea nu poate fi scrisa de altcine- va, nu poate fi rescrisi, cel mult poate sa vina un istoric s-o amendeze ici si colo, aducand documente noi, dar de scris n-o poate scrie. O fatalitate ce nu-i scapa lu Jean-Jacques Rousseau: ,nimeni nu poate scrie viafa altui om; modul lui de a fi, veri- tabila lui viata numai el Je poate scrie”. Un avantaj enorm si, in acelasi timp, un deza- vantaj teribil pentru ci, daca nu-i bine scrisa (daca viata scrisa ramane doar un maldér de Joi mazgélite), autobiografia nu supravietu- ieste, indiferent de cel cea trait-o si a gandit- ©. Concluzia provizorie: acfioneaza $i aici legea esteticului. Autobiografiile incep sa aiba semnificafie de la un anumit grad de expresivitate, 4 Am amintit de mai multe ori in acest studiu, prin natura lui fragmentar, de au- tenticitate, sinceritate, verosimilitate, exacti- tate etc. Nofiuni care sunt folosite in chip curent pentru a sugera calitatea unei scrieri autobiografice. Cat de exacte sunt aceste cri- terii intr-o carte in care autorul scrie despre sine cu gandul la cel care-l va citi mai devreme Sau mai tarziu? Ce baza poate fi pusa pe sinceritatea lui declarata, asumata, repetata? ‘André Maurois semnala, cu aproape 80 de ani in urma (Aspects de Ia biographie, Grasset, 1930), cinci motive de a fi inexact sau chiar mincinos intr-o istorie autobio- graficd: a) faptul ca autorul uita, pur si sim- plu, anumite intamplari din viafa lui; b) ,uitarea voluntara din anumite rafiuni estetice”; c) eliminarea (cenzurarea) unor aspecte neplacute, stanjenitoare, care i-ar putea intuneca’ imaginea _ biografica; d) pudoarea, sentimentul c& nu trebuie spusAutobiografia() ________+_||__+_s_eaiete totul cand e vorba de viafa intima si e) ope- rafia de a reconstitui ceea ce memoria n-a refinut bine este, in sine, anevoioasé si chiar primejdioasé pentru autenticitatea narafiu- nii, de aceea autorul prefera si ocoleasca situafiile incerte... Cum se poate deduce, Maurois semnaleaza cinci motive (rafiuni) posibile de a fi incomplet si inexact in auto- biogratie. Ele ar putea fi grupate, in fond, in doua categorii: motive naturale (uitarea, ezitarea memoriei, pudoarea care functio- neazi in ceea ce antropologii freudieni numese cullurile pudorit!) si motive (cafiuni) de ordin estetic si pentru protejarea imaginii personale, Lipsesc din aceasta enumerare, dupa cum se observa, cauzalitiile produse de ficfiunea involuntara (deseori si volun- tari) din narafiunea autobiografica. Dar cate rajiuni (motive) sunt pentru a fi corect in autobiografie? Dupa opinia mea, autobiografia nu constituie, la acest punct, 0 exceptie. Imparte cu genurile invecinate Gurnalul intim, memoriile etc.) aceleasi exi- gente si aceleasi suspiciuni. Cea mai mare suspiciune, venita din partea cititorului, este aceea de nesinceritate, Un discurs auto- biografic care da sentimentul c& autorul isi rectifica viafa in functie de interesele sale (Gi care poate fi interesul cel mai mare dac& nu. acela de a-si crea o imagine glorioasa?) este abandonat de cititori. Si chiar daca nu-l intrerupe imediat, judecata final va fi seve- 13. O viata, trucata” este 0 viata detestabila. Cititorul vrea adevarul si numai adevarul, ca intr-o sedinJa de judecatd, Numai cd ade- varul e dificil de stabilit cand e vorba de 0 scriere confesiva. Mai ales cind scrierea priveste nu un moment oarecare din biografia unui individ, ci toat& viaja lui Teoreticienii literaturii sunt de parere — si parerea mi se pare indreptajita — sa ceara unei biografii nu exactitate absolut (inca o data, aproape imposibil de verificat), ci au- tenticitate, nu sinceritate (la fel de greu de stabilit), ci_verosimilitate in narajiune. De ce? Pentru ci, am citat deja pana acum vor- bele lui Gide si Valéry: confesiunile mint totdeauna (varianta maximala) sau confe- siunile sunt numai pe jumatate sincere. De aici solujia, propusa tot de Gide, reluata de Mauriac, Sartre sau de Julien Green: daca critice vrei s& spui adevarul integral despre tine, serie un roman sau pune faptele intr-un dis- curs epic. Vor avea mai multa elocventa (expresivitate), vor fi mai bine infelese si vor spori volumul adevarului. Nu-io exagerare, nu-i o fuga comoda in fictiune, nu incearca autorul sé evite confruntarea totala, radicala cu sine? Poate sa existe in aceasta strategie si o mare sansa fictiunea poate spune mai mult despre un individ decat un discurs despre sine, fatal limitat. Pascal credea ca ple moi est haissable”, iar Sartre, dupa cate- va secole, atunci cand isi scrie biografia (Les, mots), foloseste un ton sarcastic, denigrant si zice dupa aceea ca orice autobiografie este 0 utopie: ,utopia adevarului si a sinceritatii”. Cuointele sale reprezinta, cu toate acestea, cea mai frumoasé carte a sa. Sunt multi comentatori care cred chiar ca este singura sa oper care va revista. Nu departe de idea lui Sartre despre falsitatea unei auto- biografii se afl sila Grande Sartreuse”, Simone de Beauvoir, evident, turiseste in Memoriile unei fete cuminfi c& ,pe masura ce povesteam aceasta frumoasa istorie care este viata mea, ea devenea fals”. Stendhal este, totusi, de parere ca pentru a fi autentic in discursul confesiv (in spefa in jurnalul intim sau in autobiografie) trebuie sa fii sincer pana la capat. Numai asa, numai prin antidotul sinceritafii, justi- fica el aceasta dielectica profunda, cititorul va putea suporta ,les eternels je que Vau- teur va écrire”: Stendhal cere, dar, o sinceri- tate perfecta, ca 0 conditie liminara pentru a infrange ,,cette effrayable quantité de je et de moi”. Problema este c& aceasta sinceritate per- fect mai mereu pusa in discufie si, in cele mai multe situafii, contestata. S-a vazut in ce fel disociaza Jean Starabinsky lucrurile. Georges May care studiaz’ metodic tema scrie 0 propozitie admirabila: ,cele mai sin- cere autobiografii nu sunt, oare, acelea care recunosc chiar ele singure nesinceritatea lor?” Un paradox, desigur, dar un paradox care spune ce trebuie, si anume ca sinceri- tatea in scrierile de acest gen este totdeauna relativa, Relativa din doud motive cel pufin: a) pentru ca autorul scrie ce poate (si cat poate) despre sine pentru a-si impune ima- 5