Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
(scenet)
Povestitorul: n zorii secolelor noastre post Christum, pe o pajite scldat de soare, la
poalele muntelui care se ascunde privirilor, au cobort din Kogainon-ul sacru Deceneus neleptul neamului get, Scorilo rege dac i Zamolxe - zeul suprem al acestora, s se
ntlneasc cu reprezentanii neamului roman: Iupiter marele zeu, Iunona soia marelui
zeu i ocrotitoarea csniciilor, Ceres cea care rodete pmntul, Vesta care ne ocrotete
casele i familiile, Bacchus plin de voie bun, Minerva neleapt i prevztoare oricnd,
Venus creia-i datorm toate iubirile noastre, Clio muza pzitoare a istoriei, Neptunus
cel venic statornic n valurile mictoare, Parcele urzitoarele ielor vieilor noastre, Pluto
cel nengduitor i frumoasa sa soie Proserpina ce ncnt lumea umbrelor.
(n timp ce povestitorul prezint tema i personajele, acestea din urm vor intra pe rnd n
scen, n ordinea prezentrii, fiecare asumndu-i alura i gestica personajului, purtnd
simbolul adecvat i inuta. Printre acetia se plimb Deceneus, care tace i judec, face
semne.)
Toi aceti mrei reprezentani vor ncerca s ne conving c susin interesul pentru
mbuntirea pmntului i a neamului dacic.
S-i urmrim!
Zamolxe:
(hotrt i impuntor)
Nu cerim pmnt i ap
Cci avem n lumea toat!
Doar s ne primii in sinu
Fiindc-aa vi-i scris destinu!
Ceres:
(oferind spectatorilor
spice din co)
Se pare c aceast ofert este pe placul lui Deceneus, care i zmbete ngduitor Vestei.
Scorilo:
(cu mult stpnire de sine)
Eu slujesc patria-mum
Ce mi-a dat trupu-mi de hum.
Sunt dator s m opun,
V resping oferta-acum!
Ia privete la urmaii
Ce-nva de noi n coal!
Cum ne numr ei paii
Svrii de-ast tocmeal!
Minerva:
(cu un ton ridicat i impuntor)
Neptunus:
(mprtiind n jur
spum)
Nu te-mpotrivi, Scorilo!
Vrea s-i spun, astzi, Clio!
La noi dura lex, sed lex!
Chiar dac rmi perplex!
Scorilo:
(btnd cu toiagul
n pmnt)
Deceneus aprob cuvintele lui Scorilo, apoi i ndreapt atenia spre Parce.
Parcele:
(n cor,
depnnd)
Pluto:
(agitat, aproape violent)
Deceneus i acoper faa cu minile, apoi i mpreuneaz minile a rug, cade n genunchi
i rmne nemicat n rugciune.
Proserpina:
(cu voce cald, cu braele
deschise spre toi)
Zamolxe:
(resemnat i privindu-l pe Deceneus)