Spasmul esofagian difuz

A fost descris in 1889 de catre Osgood, dar aspectele clinice au fost detaliate in 1934 de catre un
grup de cercetatori de la Mayo Clinic.
Este caracterizat prin contractii repetitive de mare amplitudine ale musculaturii esofagiene.
Patogenia este inca neclara, fiind discutate urmatoarele mecanisme:

Deficitul reflexelor inhibitorii.

Degenerescenta filetelor vagale.

Mioneuropatia idiopatica.

Nu se cunoaste daca hipertrofia musculara zonala este cauza sau mai degraba efectul acestor
contractii exagerate.
Clinic:

Durerea retrosternala, care poate fi precipitata de stresul emotional si ingestia de alimente

reci.

Disfagie moderata.

Explorari paraclinice:

Tranzitul baritat evidentiaza spasme esofagiene etajate cu fragmentarea coloanei baritate,

care in cazurile avansate ia aspect de pseudodiverticuloza sau esofag in tirbuson. (Fig.
5, pag 336)
In caz de evolutie indelungata a bolii, apar frecvent diverticuli de pulsiune cu localizare
mediotoracica si epifrenica.

Manometria arata de obicei presiune normala la nivelul sfincterului esofagian inferior,

alteori arata hipertonie (lipsa relaxarii) acestuia.
In cazul spasmului esofagian segmentar, manometria confirma hipertonia musculara a
segmentului respectiv.

Optiuni terapeutice:

Terapia farmacologica include administrarea de nitrati, blocanti ai canalelor de Ca si inhibitori

ai fosfodiesterazei 5, si este utila in stadiile initiale.
Tratamentul chirurgical isi propune sa suprime contractiile esofagiene si sa reduca hipertonia
sfincterului esofagian inferior, atunci cand acesta este hiperton.
Interventia chirurgicala consta in sectiunea longitudinala completa si disectia laterala pe cel putin
1 cm. a tunicii musculare esofagiene, astfel incat sa permita hernierea submucoasei esofagiene si
sa previna recidiva prin unirea celor doua margini musculare in procesul de cicatrizare.
Intinderea miotomie esofagiene este ajustata in functie de datele manometrice (delimitarea
segmentului de hipermotilitate). De obicei miotomia se practica pe 1/2 sau 1/3 distala a
esofagului.
In cazul efectuarii unei miotomii cardiale este obligatorie asocierea unei tehnici antireflux de tip
valvuloplastie incompleta (fundoplicatura anterioara Dor sau posterioara Toupet). Valva
respectiva va fi suficient de laxa incat sa nu exercite nici o rezistenta in fluxul bolului alimentar,
avand in vedere ca miotomia esofagiana reduce aproape complet amplitudinea contractiilor
esofagiene.