Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării

Universitatea din Oradea

„Moartea unui cimitir”

Vernisaj de artă fotografică la Oradea

Înainte ca bruma să cadă şi peste memoria noastră, cu două zile înainte de Ziua Morţilor a
avut loc vernisajul expoziţiei de artă fotografică intitulată generic - „Moartea unui Cimitir”, a
distinsului artist fotograf Ştefan Toth, expoziţie ce va fi gazduită timp de 14 zile de Galeria
„Euro Foto Art” din Oradea. Evenimentul a fost unul încărcat de solemnitate prin prezenţa Prea
Sfinţiilor Lor, episcopii romano-catolic şi greco-catolic, precum şi a reprezentanţilor cultului
reformat. O absenţă notabilă, de care a vorbit cu părere de rău însuşi protagonistul acestui
eveniment, deoarece şi-ar fi dorit să fie prezenţi toţi reprezentanţii cultelor ce au deţinut
morminte în vechiul cimitir, a fost aceea a Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei.
După o muncă asiduă de 25 de ani, începută încă din perioada când comuniştii au iniţiat
actiunea de închidere a Cimitirului „Olosig”, artistul Ştefan Toth şi-a luat aparatul, deşi nu era
permis şi a început să imortalizeze „moartea lentă” a „ locului de veci”. Ninsorile abundente din
iarna acestui an i-au oferit cadrul perfect pentru ca ultimele poze ale colecţiei să prindă contur.
Zăpada a acoperit ceea ce a mai rămas în urma lucrărilor de strămutare a moaştelor şi de nivelare
a pămantului pentru a arăta ca acum, un parc al liniştii şi al uitării. Gazda evenimentului a fost
criticul de artă dr.Ramona Novicov, ceea care a scris şi prefaţa catalogului editat în limbile
română, engleză şi maghiară, realizat în colaborare cu artistul fotograf Claudiu Szabo şi
sponsorizat de Consiliul Judeţean, ai căror membrii au fost de asemenea invitaţi de seamă ai
evenimentului.
Debutând în sunetul clopotelor, evenimentul a încadrat o atmosferă sinceră şi onestă de
aducere aminte a ceea ce nu demult era „Cimitirul Olosig”. Ştefan Toth a creat prin capodopera
sa fotografică o mărturie vie a procesului lent prin care un cimitir, loc al spiritualitătii şi al
evlaviei omeneşti a fost distrus, vandalizat în nenumărate rânduri şi în cele din urmă transformat
într-un parc. Unii sunt de părere că este cel mai bun lucru care i se putea întâmpla, alţii, în
schimb, varsă lacrimi amare cu gandul la cei dragi ai lor, a caror linişte a fost tulburată.

Carmen Neagu,
Anul II, Jurnalism
 Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării
Universitatea din Oradea

Fotografii în alb şi negru în lumina caldă a lumânărilor, expuse într-o ordine

cronologică, de la cele mai vechi aflate la parter şi până la ultimele fotografii realizate în luna
februarie a acestui an, din mansarda galeriei de artă ; Fondul muzical a fost asigurat de Cvartetul
„Varadinum” a cărui acorduri au emoţionat profund auditoriul.
Odată ce tonul muzicii a tacut, s-au ivit şi cuvintele cu tâlc din glasul tremurând al
criticului de artă Ramona Novicov care este de părere că „tăcerea mormintelor e şi mai adâncă
acum, îngropată în mijlocul zgomotelor şi trepidaţiilor oraşului, dar vocea fotografiilor lui Ştefan
Toth e sonoră şi clară”; „expoziţia rezultată în urma selecţiei unui lung şir de fotografii l-a
transformat pe Ştefan Toth în mărturisitor, adică într-o voce tulburătoare care ne vorbeşte nu
doar de un fenomen sau de o atitudine, fie ea de revoltă sau resemnare, de profanare sau uitare,
de indiferenţă, violenţă sau nesimţire.” Acesta „nu s-a mulţumit să fie un simplu martor, ci a
înregistrat fotografic etapele acestui spectaculos – din punct de vedere artistic – proces de
extincţie”.” Fotografiile (...) ne spun povestea veche de când e lumea despre insensibilitate şi
uitare de Dumnezeu”.
În continuare au fost rugaţi Înalţii Prelaţi ai bisericilor prezente să adreseze câteva
cuvinte. Primul care a vorbit a fost Episcopul Romano-Catolic, Bocskei Laszlo, ce a menţionat
că „această colecţie ne oferă o abordare frontală a unei realităţi ce ne solicită din două direcţii :
pe de-o parte moartea, iar pe de altă parte se suprapune ceea ce omul face”. Prea Sfiinţia Sa a
ţinut să aducă drept exemplu modul în care au ştiut creştinii din zona, unde ulterior s-a construit
Barajul Porţile de Fier ( în 1970 ) să se îngrijească de morţii lor. Luând cuvântul, Episcopul
Greco-Catolic, Virgil Bercea şi-a început expunerea prin citarea unor versuri din Glossa lui
Eminescu: „Vreme trece, vreme vine /Toate-s vechi şi nouă toate / Ce e rău şi ce e bine / Tu te-
ntreabă şi socoate” la care a ţinut să adauge un verset asemănător din Ecleziastul (cap.1) : „Un
neam trece altul vine şi pămantul rămâne veşnic în picioare”, menite să sublinieze contrastul
dintre efemeritatea omului în raport cu timpul.
Cel care a încheiat evenimentul cu discursul său a fost Ştefan Toth. Emoţionat şi împlinit
în acelaşi timp el a ţinut să împărtăşească cu toţi cei prezenţi bucuria că în sfârşit, după atâţia
ani, capodopera lui s-a finalizat printr-o astfel de expoziţie ce grăieşte de la sine efortul
îndelungat şi intens al creaţiei.

Carmen Neagu,
Anul II, Jurnalism