Dinistoria spionajului rominesc.

Reteaua Caraman si
actiunile impotriva NATO
de Iulian Grosu | 1 aug 2013, 16:24
Inaintede a pretinde o analiza pertinenta asupra retelei Caraman, trebuie saconstientizam faptul
ca, asemenea oricarei actiuni specifice sfereispionajului, despre a carei informatii provin doar din
sursele deschise, riscama intra intr-uncerc vicios ca urmare a celor nespuse,ascunse sau a
posibilelor dezinformari, scrie Razvan Munteanu pe blogul sau de pe adevarul.ro.Despre
Reteaua Caraman nu s-a scris indeajuns de mult pe cit ar trebui, si cu atit mai mult, putini stiu ca
este vorba despre cea mai mare lovitura de spionaj, cunoscuta, indreptata impotriva Aliantei NordAtlantice. Pierre Accoce si Daniel Pouget, de altfel un talentat jurnalist si un fost ofiter al structurilor
de informatii franceze, au scris o celebra carte intitulata Reteaua Caraman. Cei Treisprezece
romini care au zguduit NATO, care asa cum reiese din titlu, elogiaza performantele rominilor. Da,
vorbim despre romini, in cazul in care existau pentru cineva dubii. Intreaga actiune a ridicat insa
semne de intrebare, si imi aduc si acum aminte, cum in urma cu ceva timp, profesorul si istoricul
Cristian Troncota marturisea ca incearca sa realizeze un interviu cu generalul romin, aflat acum in
rezerva, nereusind insa sa ajunga la un numitor comun cu acesta,  privind anumite
puncte cheie ale actiunii de spionaj.Mihai Caraman s-a nascut intr-o comuna din judetul
Galati in anul 1928. A terminat la 22 de ani Scoala de Ofiteri a Ministerului de Interne, si a urmat
apoi Cursuri Speciale de Informatii Externe la Moscova. Este trimis in 1958 sub acoperire
diplomatica in Franta, acolo unde va  ocupa pentru inceput functia de Secretar I pe probleme
economice.  Delegarea sa va fi facuta de catre seful Directiei I de Informatii Externe a
Securitatii, Mihail Gavriliuc, ofiter KGB sub acoperire. Aflat sub comanda dubla, atit a Bucurestiului
cit si a Moscovei, misiunea lui Caraman urmarea atit penetrarea NATO, cit si repatrierea savantilor
romini, iar ambele scopuri au fos atinse. Daca despre NATO vom detalia pe parcurs, in ceea ce
priveste repatrierea savantilor, fara doar si poate cel mai rasunator nume este cel al lui Coanda,
adus la Bucuresti, unde se  presupune ca a continuat studiile incepute  in Franta,
construind un puternic laser folosit de armata romina in 1968, atunci cind sovieticii ar fi incercat sa
forteze granita de pe Prut a tarii noastre. Ipoteza invalidata, destul de controversata, dar iarasi un
subiect putin dezbatut in spatiul public.In ceea ce  priveste spionajul impotriva NATO, 
informatiile erau trimise intii la Bucuresti, de unde plecau apoi catre Moscova, in timp ce ordinele
trimise de Moscova respectau aproape mereu acelasi traseu, via Bucuresti.Colaborarea rusilor cu
Rominia s-a dovedit a fi prolifica, intr-o perioada in care Parisul era implicat in razboiul din Algeria,
iar intelligence-ul francez  era in special axat asupra Poloniei, Germaniei de Est, Ungariei sau
Cehoslovociei, si mai putin asupra fratilor latini care dadeau semne de o independenta mai mare
fata de Moscova, argumenteaza Accoce si Pouget, care il prezinta totodata pe Caraman drept un
adevarat marxist, ca urmare a unor traume avute in copilarie, cauzate de violentele legionare.Se
pare ca Mihai Caraman se va bucura nespus de increderea Bucurestiului, inca din 1968
ambasadorul Victor Dumitru fiind chemat in tara in urma semnalelor lui Caraman, conform carora
acesta nu dadea dovada  de puternice considerente ideologice. Suspiciunile acestuia s-au
dovedit a fi corecte, intrucit trei ani mai tirziu, dupa ce obtine permisiunea de a vizita Franta, Victor
Dumitru, cere si primeste azil politic.  Nicio informatie nu se scurge, iar reteaua functioneaza
in continuare.Alaturi de Caraman, in perioada 1958-1969, Capitanul Iacobescu (cel ce ii va lua locul
lui Caraman la conducerea gruparii, cind acesta va fi plecat la Bucuresti pentru a-i asigura
securitatea lui de Gaulle), Mihail Simula (Secretar II U.N.E.S.C.O.), Mihail Georgescu (Secretar II
Ambsada Rominiei la Paris), Gheorghe Ionescu (Secretear II Ambasada Rominiei la Paris), Eugen
Visan (Secretear II Ambasada Rominiei la Paris), Pavel Cismaru (Secretar I Ambasada Rominiei la
Paris), Constantin Mirea (Secretear II Ambasada Rominiei la Paris), Ion Paduraru (Secretar II

U.N.E.S.C.O.), Mihai Ilie (Prim Consilier Ambasada Rominiei la Paris), vor fi unii dintre principalii
agenti romini care vor penetra  Ambasada Frantei de la Washington, Politia Franceza,
Ministerul Finantelor si cel de Externe al Frantei, OCDE, dar mai ales NATO, al carui sediu se afla
la Paris.Robert Van de Wielhe, al carui nume de cod va fi Nina, este prima persoana racolata de
catre Caraman, meritul sau nefiind doar acela de a sustrage informatii, ci va permite ca alti pioni
importanti, precum Sylvie, Pierre, Doamna B, Francis Roussilhe sau  Emre, sa devina
informatori ai retelei rominesti.Sef Antena Paris catre Direactia Generala.-Nina obiectiv SI
confirmat. Este functionar la N.A.T.O. Documentarist la biroul Dispozitii. Serviciul lui centralizeaza
documente emise de toate comitetele si de secretariatul international. Nina are acces la multe
secrete, chiar si la cele clasate cosmice. Cu exceptia totusi a documentelor strict militare. Am
declansat explorare identitate si comportament,  se mentiona intr-o trimitere a lui Caraman.
Iar cum lipsa de patriotism si deschiderea pentru avantaje financiare il caracterizau pe Van de
Wielhe, acesta a devenit o mina de aur pentru spionii romini, furnizind 60 de dosare NATO, dintre
care 16 ultrasecrete. In 1961, functionarul demisioneaza din motive necunoscute, insa nu rupe
legaturile cu Mihai  Caraman, ajutind reteaua sa racoleze persoanele mai sus
mentionate.Emre, de nationalitate turca,  va fi  un alt important functionar NATO, care
va continua sa ofere informatii si dupa ce Alianta isi va muta sediul central  in Belgia.Sylvie X,
functionar al Ministerului de Finante francez, este racolata  in 1964 de catre Mihail Simula. Un
an mai tirziu, crezind ca traieste o poveste de dragoste incepe sa ofere documente privind analize
economice sau activitati petroliere ale companiilor franceze, insa este abandonata in 1967, 
atunci cind nu mai reprezinta un interes.Tot in 1964 este abordat si Pierre,  de catre
Constantin Mirea, iar in 1965 devine activ, furnizind mai multe documente ale Ministerului de
Externe francez.Pierre Rocherou este un caz interesant, fiind observat de catre Caraman inca din
perioada cind studia la  cole Nationale dAdministration, pe care o va absolvi in 1963.
Detasat la Ambasada Frantei din Statele Unite, acesta este caracterizat de agentii romini drept o
persoana sensibila  la cadouri marunte care crede ca  poate juca un rol
politic important in apropierea dintre tarile noastre. Este abordat la Washington de catre Victor
Dumitru, care-i ofera un ajutor nesperat: iubita acestuia, o frumoasa mulatra, face un avort la
Bucuresti, pastrind ascunsa relatia dintre cei doi, a carei oficializare ar fi condus, la acea perioada,
catre incheierea   carierei diplomatice. La scurt timp, Rocherou, incepe sa ofere
informatii despre  misiunile Frantei la Washington si N.A.T.O., pina in 1967, cind 
decide sa pastreze cel de al doilea copil, si s  demareze mariajul cu cea pe care o iubea.
Chemat la Paris, acesta  aobtine un post important in cadrul Bancii Mondiale, spionii romini
continuind a-l santaja pentru obtinerea de informatii. Din motive necunoscute, dar pe care le
putem  presupune, refuza un post in cadrul Cabinetului Secretariatului General al O.N.U.Tot
printr-un santaj a fost racolat si Klaus Edelman, membru al delegatiei Austriei la OCDE. Fotografiat
intr-o ipostaza indecenta in care era beat, Edelman a oferit peste 150 de dosare ale organizatiei,
primind in schimb, de-a lungul timpului,  modica suma de aproximativ 15.000 de franci.
Pentru o suma mult mai mare, a fost insa cumparat Grard Gautheriu, care in perioada 19671969, a furnizat sute de informatii privind activitatea Politiei franceze, usurind multe dintre actiunile
clandestine ale spionilor romini.Dintre toate datele cunoscute, incercarea de racolare a Doamnei
B.  ridica cele mai multe semne de intrebare. Sedusa de Caraman, refuza insa oferta lui Van
de Wielhe de a colabora cu rominii, contactind fara ezitare Directia pentru Supravegherea
Teritoriului, care, in ianuarie 2013, dupa doua  luni de filaj, il aresteaza pe Van de Wielhe.
Eliberat dupa trei zile din lipsa de probe, acesta se va intilni in timp scurt cu Mihai Caraman, in
incinta unei cafenele parisiene.  Incercind sa-i explice rominului cele intimplate, Caraman se
face ca nu intelege nimic. Dupa sfirsitul discutiei, Van de Wielhe este arestat in momentul iesirii din
cafenea si acuzat pentru incalcarea articolelor 75 si 78 din Codul Penal, ce  faceau referire la
divulgarea de informatii. Dupa o luna de detentie primeste un an de inchisoare cu
suspendare.Conform lui Accoce si Pouget, dupa sase luni de filaj, Caraman si Van de Wielhe, ies
din atentia DST-ului ca urmare a lipselor de probe.Reteaua va cadea in 1969, dupa ce, locotenentcolonelul KGB, Evgheni Evghenevici Runge, defecteaza si cere azil, pe care il primeste, impreuna
cu sotia si fiul sau.  Printre informatiile oferite anglo-saxonilor, acesta marturiseste ca exista
scurgeri de date din interiorul NATO catre Est. Conform lui Runge, cirtita se afla in Franta.  In
urma unui filaj, Imre este retinut in timp ce oferea mai multe micro-filme diplomatului romin Mihai
Tincu. Imediat, Iacobescu defecteaza, iar reteaua se darima ca o piesa de domino.In scurt timp,
autoritatile descopera o noua cirtita, colonelul francez Charles de la Salle, care a vindut informtii
privind aviatia N.A.T.O si  cea franceza,  precum si detalii importante in legatura cu
nava spatiala franceza. La Salle se sinucide inainte ca autoritatile parisiene sa il poata

interoga.Oficial cunoastem ca Van de Wielhe a fost condamnat la 8 ani de inchisoare, Francis

Roussilhe a primit o pedeapsa de 20 de ani, in timp ce Imre si Edelman au fost judecati in tarile
natale. Surprinzator, Pierre nu a primit nicio pedeapsa. Mihai Caraman a fost decorat de KGB cu
gradul de capitan, fiind avansat in mai multe posturi din cadrul Securitatii, pina in 1979, cind ca
urmare a defectarii lui Pacepa, este trecut in rezerva. Imediat, in 1990, este numit  adjunct al
Ministerului Apararii Nationale, iar mai apoi, pe 9 aprilie,  devine primul  director al
Serviciului de Informatii Externe. Paradoxal, spionul regimului comunist,  care a activat
impotriva NATO, era primul sef al spionajului Rominiei democratice.  La scurt timp, ca urmare
a presiunilor diplomatice ale Nord-Atlanticilor, demisioneaza. Este al doilea mare paradox, dupa ce
in 1968, este chemat de la Paris pentru a-i asigura securitatea lui Charles de Gaulle, in timpul vizitei
sale din Rominia. Spionul proteja  presedintele Frantei.Presedintele Frantei, care probabil la
rindul sau, a protejat, intr-un fel sau altul, spionul. Este o ipoteza, dar si aceasta (inca) invalidata, o
ipoteza care ne poate raspunde unor intrebari. Asta pentru ca, spre exemplu, razboiul din Algeria
sau atentatul impotriva lui de Gaulle, oricit de solicitante ar fi fost pentru autoritatile franceze, asa
cum vor sa arate  Pierre Accoce si Daniel Pouget, nu sunt o scuza solida pentru a explica
esecul DST-ului, care desi a existat cazul Doamnei B., nu a fost capabil sa tina sub supreveghere
diplomatii romini. Iar cel mai bun argument este insusi presedintele, a carei politica a fost unde de
indepartare fata de NATO, asta pentru ca de Gaulle dorea ca Franta sa iasa de sub influenta
americanilor, si sa isi construiasca alaturi de sovietici drumul catre conducerea Europei. Racirea
relatiilor cu Washingtonul a condus catre mutarea cartierului general al NATO de la Paris la
Bruxelles. Interesant este ca in 1967, Lon Uris, publica in Statele Unite o carte bazata pe
marturisirile unui fost ofiter de informatii francez. Se face referire la Afacerea Topaz, unde se
mentioneaza ca Moscova detinea de mult timp agenturi in toate tarile occidentale, penetrind insa la
nivel inalt guvernarea lui de Gaulle. Este posibil ca oameni importanti din conducerea Frantei sa
fi  protejat reteaua, precum si ca anumiti agenti de influenta sa il fi manipulat pe
presedinte.De la arestarea lui Van de Wielhe in 1963, pina in 1969, reteaua Caraman opereaza
nestingherita, iar coincidenta sau nu, este deconspirata imediat dupa ce de Gaulle paraseste fotoliul
de presedinte.Iar mai apoi, inainte de a incheia, trebuie sa atragem atentia asupra faptului ca printre
cele mai importante documente scurse din cadrul NATO, se numarau buletine interne, informatii
privind sedintele secrete, bilanturi financiare sau informatii privind logistica militara a Aliantei, nimic
insa care sa certifice  in mod relevant politica NATO fata de URSS. Sa fi fost reteaua
intoxicata de catre nord atlantici ?!Indiferent de intrebarile care se ridica, insasi faptul ca scoala de
spionaj a NATO se afla la Oradea, certifica  rolul important pe care serviciile secrete rominesti
l-a jucat pe frontul secret de-a lungul istoriei, precum si aprecierea Occidentului fata de calitatile si
profesionalismul exprimat.