De criza, de dor si de fite mi-a venit ideea sa tai porc de Craciun, cum se face
a pe timpuri la mine la tara. Bine, ai mei nu l taiau de Craciun, ci nainte de Sfnt
ul Andrei, noi nemaiavnd rabdare si nici prea multe prin camara sa-l putem pasui pna la Ignat. Dupa ce mi-am ascutit cutitele pe gresia de la baie si am procurat doi baloti de paie, decor, uitati de un vecin n fata casei nca de la Halloween, m-am pus sa cau t porc. Prima data am dat anunt pe internet ca doresc sa achizitionez, pentru sa crificare, animal de talie medie, pna n 150 de kilograme, dar nu mi-a raspuns nime ni, n afara de un sonat care mi-a zis ca-i plac ideile mele si, daca vreau, putem sa sacrificam mpreuna, mai multi! Eu cred ca toti nebunii au fugit din lume si s -au ascuns pe internet! Dar divaghez! Cnd mi-am ntrebat colegii la serviciu daca stiu pe undeva un porc vi u, au devenit foarte curiosi ca ce vreau sa fac cu el, ca e mare de pet, ca face mizerie multa. Cnd le-am spus ca vreau sa-l tai, au facut ochii ct cepele si m-au luat la rost ca de ce. Ca sa-l mannc, de-aia, le-am raspuns, moment n care si ult imele ramasite de simpatie, toleranta si ntelegere pe care le aveau pentru mine a u disparut. Cum sa omori un animal si sa-l mannci, asa, ca un barbar? Eh, cnd am vazut eu ca astia sunt gata sa sune la peta, am nceput sa le descriu n a manunt operatiunile specifice, insistnd pe sectionarea carotidei si colectarea sng elui ntr-un lighean, de preferinta cu smaltul sarit, ca la mama acasa, n vederea p repararii sngeretelui si mai ales a borndaului. N-am stiut eu cum se zice n engleza la borndau, la fel cum nu stiu nici n romneste, dar le-am explicat ca e un fel de mamaliga din faina de porumb cu snge n loc de apa. Cred ca vreo trei, mai simtitor i, asa, au disparut spre baie, iar restul, ca acum deja se strnsese tot compartim entul n jurul meu, sa ma asculte, ma priveau cnd cu mila, cnd cu dezgust. Apoi, zic , prlim soriciul cu paie, sau la butelie, daca stam la bloc, si taiem urechile an imalului, pe care le consumam pe loc, cu putina sare. Mai trimisei vreo doi la b aie, dar i-am dat nainte, fiind constient ca un alt moment n care sa ma asculte oa menii cu atta atentie nu o sa mai prind, poate, niciodata. Dupa ce epilam animalu l cu flacara, continui eu, l despicam cu securea sau toporul, ce ne vine la mna, s i scoatem organele, pe care le fierbem mpreuna cu capul, n vederea prepararii calt abosului. Stiti, banuiesc le-am zis eu degajat , ca pentru caltabos se foloseste intestinul gros, spalat facultativ si oparit n apa cu ceapa, pentru mascarea mia smelor naturale. S-a plecat cu grupul dupa fraza asta, si am mai ramas cu vreo t rei, cei mai tari de nger si de stomac, cred, de fapt doi, ca unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleza si sta toata ziua cu castile pe urechi, dar s e alatura oricarui grup si da din cap aprobator la orice discutie. Cu restul carnii, am zis eu mai departe, facem crnati, gratare si sarmale, iar da ca raposatul a fost gras, putem sa frigem si o oala de jumari, asa, de pofta, ca re sa mai taie din taria bauturii. Eu zic ca au scapat ieftin totusi, pentru ca daca m-as fi apucat sa le povestesc cum se fac hot dogii si parizerul pe care le nfuleca ei la lunch, bagam toata firma-n spital.
Un capitol din cartea lui Silviu Brizu, Jurnalul unui romn in America.