Hannah Arendt-Conditia Umana - Hannah Arendt

HANNAH ARENDT CONDITIA UMANA Traducere de Ciaupiu Veres si GABRIEL CHINDEA Idea Design & Print Editura Casa Carpi de Stiinga. Cluj, 2007 | | | || / 4 | : i | | NOTA TRADUCATORILOR Editia englezeasca folosita la traducerea Conditiei umane a fost Hannah Arendt, The Human Condition, The University of Chicago Press, Chicago & London, 1958. in cuprinsul acestei editii exist numeroase citate sau expresii in alte limbi dectt engleza, dintre care o parte insotite de traducerea autoarel fnsegi. Drept urmare, ne-am abtinut de la traducerea originalului grecesc, latinesc, franfuzesc sau german al acestor fragmente, preferind si ne folosim de traducerea deja existenta, pentru a rimine cit mai aproape de intengiile, de limbajul si de conceptele autoarei. In schimb, in cazul expresiilor sau al citatelor straine sate netraduse in editia englezeascd, am tradus in roméneste direct originalul, marcind interventia noastra cu paranteze drepte, (Citatele din limba germana au fost traduse de George State, cAruia ti mulyumim.) Tot intre paranteze drepte am trecut explicagiile sau completirile pe care le-am adaugat ari de cite ori am crezut c& este nevoie de o lAmurire sau de o Intregire a textului. Cit priveste traducerea cari propriu-zise, exista o alegere care trebuie sem- nalata si explicata ca atare: e vorba de felul in care am hordirit si il redaim pe work, care impreund cu labor (munca) si action (actiune) reprezint& un concept fundamental al Conditie umane, Dificultatea traducerii a venit din semnificatia complexa pe care Hannah Arendt i-o conferd lui work: distins de labor, termenul este, pe deasupra, polisemic, desemnind, pe de o parte, activitatea de producere a unui obiect, iar, pe de alt parte, rezultatul unui asemenea proces, adic& obiectul insugi. Din pacate, nu am reusit si gasim in romAneste un echivalent unic gi lipsit de echivoc, care si cuprinda in sine amindous inge- lesurile, Astfel, pentru work luat ca activitate, cuvintul roménesc cel mai potrivit ni s-a parut a fi fuera. Intr-adevar, lucrul (work) se deosebeste de munca (labor), find, de asemenea, corespondentul grecescului ergazesthai, al latinescu- Jui facere sau fabricari, al franguzescului ouvrer, sau al germanului werken, de care Hannah Arendt aminteste explicit, Totusi, produsul lucrului, care in en- glezeste poate fi desemnat tot prin work si care este echivalentul grecescului ergon, al latinescului opus, al frantuzescului euvre, sau al germanului Werk, nu poate fi exprimat in roméneste prin Iucru fara un anume echivoc. In plus, este cu neputing’ a mai folosi fucru atunci cind ¢ vorba de work of art, care, pentru Hannah Arendt, reprezinta Ins& forma eminenta in care se poate tntru- pa rezultatul activittii productive. in schimb, varianta cea mai convenabila in ultirmul caz arfi operd. Dar, etimologic, operd nu are nicio legaturd cu lucru. Mai mult, operd ni s-a p&rut prea pretentios pentru a desemna produsul mestesugarului gi cu totul nepotrivit pentru a numi rezultatul activit’gii gindiri divine, respectiv actualitatea pur’, pe care Hannah Arendt tl are de asemenea in vedere atunci cind vorbeste despre work. lat de ce am hotirit ca pentru produsul {ui work sa ne oprim la roménescul lucrare, raminind ca fucru, cu care este atit de inrudit, sA se refere la work ca proces gi activitate. Claudiu Veres si Gabriel Chindea 5| PROLOG in 1957, un obiect nascut pe Pamint si Ricut de mina omuluia fost lansat in Univers, unde s-a invintt timp de citeva siiptamini fn jurul Pamintului, dupa aceleasi legi ale gravitatiei care fac s& se roteasca, tinind in migcare, corpurile ceresti~ Soarele, Luna si stelele. Fireste, satelitul produs de om nu era lund sau stea, nici vreun corp ceresc care s4 tsi urmeze traiectoria circular un ris- timp care pentru noi, muritorii legati de timpul pamintesc, dainuie o vegni- cie. El a reusit totugi s4 ramina pentru o vreme pe bolta cereascd, gasindu-si locul si miscindu-se in vecin&tatea corpurilor ceresti ca si cind ar fi fost acceptat, cu titlu de incercare, in sublima lor companie. Evenimentul, neintrecut in importanga de niciun altul, nici chiar de fisiu- nea nuclearg, ar fi fost intimpinat cu nestirbit& bucurie, daca nu ar fi exi tat stinjenitoarele imprejurari militare gi politice care |-au tnsotit. Dar, orictt de curios ar parea, bucuria nu a fost triumfala; nu mindria sau uimirea in fata formidabilei puteri si maiestrii omenesti au umplut inimile oamenilor, care, ridicindu-si acum privirile spre ceruri, puteau z&ri acolo un obiect produs de ei ingisi. Reactia imediat, de moment, a fost de ugurare la vederea primului “pas facut citre evadarea omului din starea de prizonierat de pe P&mine”. laraceast’ ciudat’ declaratie, departe de a fi fost sc4parea intimpl&toare a unui reporter american, repeta fara sa stie cuvintele extraordinare care, cu mai bine de douazeci de ani in urma, fusesera gravate pe piatra funerard a unuia din marii savangi ai Rusiei; “Omenirea nu va ramine pentru totdeauna legat de Pamint”. Asemenea sentimente sint de la o vreme locuri comune. Ele ne arata ci omul nu este niciodata prea incet pentru a prelua si pentru a se adapta la descoperitile stiintifice si la progresele tehnice, ci c, dimpotriva, le-a devansat cu decenii intregi. in aceasta privingd, ca gi in altele, stiinta a infaptuit sia confirmat ceea ce omul anticipase in vise care nu erau nici nebunesti, nici desarte. Nou e doar faptul c& unul din ziarele americane cele mai respectabile a publicat in sfirgit pe prima pagina ceea ce fusese pind atunci ingropat in deloc respectabila literatura stiintifico-fantastic& (careia, din pacate, nimeni nu i-a acordat inca atengia pe care o merita ca vehicul al sentimen- telor si al aspiragiilor de mas). Banalitatea deciaratiei nu trebuie si ne facd s trecem cu vederea caracterul ei exceptional; c&ci, desi crestinii au vorbit despre Pamint ca despre o vale a plingerii, iar filosofii si-au privit trupul ca pe o temmiga a mintii sau a sufletului, nimeni in istoria omenirii nu s-a gin- dit vreodata la Pamint ca la o inchisoare a trupurilor omenesti si nici nu s-a straduit atit de mult pentru a pleca cu adevarat pe Lund, Oare emanciparea gi secularizarea épocii moderne, incepute nu neap&rat cu o respingere a lui Dumnezeu, cit a unui dumnezeu care era Tatal din ceruri al oamenilor,se vor incheia printr-o chiar mai fatal repudiere a unui Pamint care a fost Mama tuturor fpturilor vii de sub soare? Pamintul este tocmai chintesenta conditiei umane si, dupa cite stim, natura terestr& este poate unica din univers care le asigura fiintelor omenesti un mediu de locuit in care se pot migca si pot respira fird efort si Rirdi a se folosi de mijloace artificiale. Artificialul lumii create de om separ’ existenta umana de orice mediu pur animal, ins viata ca atare se afld in afara acestei lumi artificiale si, prin intermediul vieyii, omul ramine legat de toate celelalte organisme vii. De ceva vreme, o bund parte din stridaniile stiintifice sint indreptate spre transformarea vietii insesi in ceva “artificial”, spre retezarea ultime’ legaituri prin care pin si omul se numar& printre copii naturit. Ace- easi dorinta de a evada din prizonieratul terestru se vede in incercarea de a crea viata tn eprubet’, in tendinga de a combina la microscop “plasma embrionara congelat&, provenita de la persoane cu aptitudini dovedite, pentru a produce fiinte umane superioare” si “pentru a (le) modifica marimea, forma $i functia”; iar ndzuinta de a sc4pa de conditia umand, banui- esc eu, stii de asemenea in spatele sperantei de a prelungi durata de viata a omului cu mult peste limita de o suti de ani. Acest om al viitorului, pe care savantii ne spun ca il vor produce in nu mai mult deo sutai de ani, pare stpinit de un sentiment de revolt& impotriva existengei umane aga cum a fost ea data, un cadou gratuit venit (in limbaj secularizat) de nic&ieri, pe care doreste si o schimbe, ca sa zicem asa, cu ceva facut de mina lui. Nu avem niciun motiv s& ne indoim de capacitatea noastra de a realiza un astfel de schimb, la fel cum nu avem niciun motiv si ne indoim de capacitatea noastra actuala de a distruge orice forma de viata organicd de pe pamint. Problema este ins daca dorim si ne folosim in felul acesta de noile cunostinte stiintifice si tehnice, si ea nu poate fi tran- sat prin mijloace stiintifice; este o problema politic’ de prim rang si, de aceea, nu poate fi citugi de putin lisatd pe seama hotiririi oamenilor de stiingd profesionisti sau a politicienilor de profesie. Chiar dac& asemenea posibilit3ti gin inc de un viitor indepartat, primele efecte de bumerang ale marilor succese gtiingifice s-au Ficut simgite intr-o crizi aparutd in chiar sinul stiintelor naturii, Dificultatea vine din faptul ca “adevrurile” conceptiei stiintifice modeme despre lume, desi pot fi demons- trate prin formule matematice si pot fi probate tehnologic, nu mai sint potrivite pentru o exprimare normala in vorbire gi in gindire. In momentul in care asemenea “adevaruri” sint rostite cu coerentd conceptuala, rezulta enunguri care “nu sint poate la fel de lipsite de sens ca termenul de «cerc triunghiulars, dar sine cu mult mai lipsite de sens decit cel de «leu inaripat»” (Enwin Schrédinger). Nu stim inca daca o atare situatie este definitiva, S-ar Putea insa ca noi, fipturi terestre care am inceput s& actionam ca gi cind am fi locuitorii universului, s4 nu mai fim niciodaté capabili sA ingelegem — adic si gindim gi s& vorbim despre - lucrurile pe care sintem totusiin stare s le facem. in cazul acesta, totul s-ar petrece ca si cind mintea noastr’, care este conditia material, fizicd a gindurilor noastre, ar fi neputincioas&sd urméreasci ceea ce facem, incit de acum inainte sa avem intr-adevar nevoie de masini artificiale care si gindeasc& si s4 vorbeasca in locul nostru. Dac. s-ar dovedi adevarat cA gindirea si cunoasterea (In sensul modem de pricepere practic) s-au separat definitiv, am deveni intr-adevar robii neputinciogi nu atit ai masinilor noastre, cit ai priceperii noastre practice, fapturi nechib- zuite aflate a bunul plac al tuturor dispozitivelor si posibilitatilor tehnice, oricit ar fi ele de criminale. Totusi, chiar dacd [sim la o parte aceste ultime si inc nesigure consecinte, situafia creat de stiinte este de o mare insemnatate politica. Oriunde este in joc importanga vorbirii, chestiunile devin prin definitie politice, intrucit vorbirea este ceea ce face din om o fiinga politica. Dacd am urma sfatul, pe care il primim atit de des, de a ne adapta atitudinile culturale la starea actual a realizdrilor stiintifice, ne-am insusi cu toata seriozitatea un mod de viata in care vorbirea nu ar mai avea inteles. Caci astazi stiintele au fost con- strinse sa foloseasca un “limbaj” de simboluri matematice care, desi inven- tat la inceput doar pentru prescurtarea afirmatiilor rostite, cuprinde acum expresii care nu mai pot fi nicicum retraduse in vorbire. Motivul pentru care ar fiinfelept si nu avem incredere in judecata politica a oamenilor de stiings qua oameni de stint nu este in primul rind lipsa lor de “caracter”, intrucit nu au refuzat sa fabrice arme atomice, sau naivitatea lor, intrucit nu au inteles c&, odat& fabricate aceste arme, ei urmau s& fie ultimii consultati tn legaturd. cu folosirea lor, ci tocmai faptul cd ei se miscd intr-o lume in care vorbirea si-a pierdut puterea. Or, tot ceea ce oamenii fac, cunosc sau experimenteaz& poate avea sens doar tn masura in care este ceva despre care se poate vorbi, Pot exista adevaruri mai presus de cuvinte, de o insemnatate considerabila pentru om la singular, adica pentru om in masura in care nu este o fiingd politica, indiferent ce altceva poate el fi. Oamenii la plural, adic& oamenii in mésura in care traiesc, se migc& si actioneaz& in aceasta lume, pot avea experienta deplinei inteligibilititi doar daca pot vorbi gi se pot infelege unii cu alii si cu el insigi. Mai apropiat si poate la fel de hotritor este un alt eveniment, nu mai putin ameningator. £ vorba de aparitia automatizarii, care, tn citeva decenii, va goli probabil fabricile si va elibera omenirea de povara ei cea mai veche si cea mai natural, povara muncii si constringerea necesitatii. In joc este si aici un aspect fundamental al conditiei umane, ins revolta impotriva lui, dorinta de eliberare de “truda si necazul” muncii nu sint moderne, ci tot atit de vechi ca istoria consemnata. A fi scutit de munc nu este ceva nou; o asemenea libertate figura odinioara printre privilegiile cele mai ferm stabilite ale celor putini. fn cazul acesta, s-ar parea doar cd s-a profitat de progresul stiingific si de dezvoltarile tehnice pentru a se infiptui ceva la care toate epocile trecute au visat, dar pe care niciuna nu a fost in stare s4 fl realizeze. Totusi, lucrurile stau aga doar in aparenta. Epoca modemi a fost insogita de o glorificare teoreticd. a muncii, ceea ce a avut drept rezultat transformarea efectivai a intregii societagi intr-o societate a muncii. Implinirea dorintei, la fel ca implinirea dorintelor din basme, vine tntr-un moment cind ea numai poate decit sA se contrazic& singura. Avem de a face cu 0 societate de muncitori gata sa fie eliberata de lanturile muncii, iar aceast& societate nu mai are cunostinga de celelalte activitati mai inalte si mai insemnate de dragul cdrora ar merita cigtigaté o asemenea libertate. in interiorul acestei societati, egalitara deoarece egalitarismul reprezint’ modul tn care munca ti face pe oameni si traiascd tmpreund, nu a mai rimas nicio clasa, nicio aris- tocratie, fie de natura politica, fie de natura spiritual, de la care 4 poat& porni din nou o restaurare a celorlalte faculty ale omului. Pina si presedingii, regil sau prim-ministri igi privesc functia ca pe o slujba necesara pentru viafa societti, iar, printre intelectuali, cei care vad in cea ce fac o lucrare, gi nu un mod dea igi cistiga existenta, au rimas doar indivizi solitari. Ne con- fruntam cu perspectiva unei societiti de muncitori fir munca, adica lipsiti de singura activitate care le-a mai rimas. Fara tndoiala, nimic nu poate fi mai rau. Cartea de fafa nu oferi raspuns la asemenea griji si dileme. Astfel de rAspunsuri se dau in fiecare zi si sint chestiuni ce tin de politica practica, supusti consensului celor multi; ele nu se pot regisi niciodati in consideragiile teoretice sau in opinia unei singure persoane, ca si cum ne-am ocupa aici de probleme pentru care nu ar exista decit o singura solutie. in cele ce urmeaza, propun ins o reconsiderare a conditiei umane din punctul de vedere al experienfelor noastre celor mai noi si al spaimelor noastre celor mai recente. Ceea ce reclama, cu siguranta, teflectie, pe cind lipsa de reflectie - nesdbuinga oarb§, confuzia iremediabila sau repetarea complezenta a unor “adevaruri” devenite banale si goale — pare s& se numere printre caracteri ticile de seam ale vremii noastre, Propunerea mea este, agadar, foarte simpla: nimic mai mult decit sA gindim ceea ce facem. “Ceea ce facem” alc&tuieste intr-adevar tema centralA a acestei cargi. In ea este vorba doar despre structura si partile cele mai elementare ale condig umane, despre acele activititi considerate, atitin mod traditional, cit si potrivit opiniei obisnuite, ca aflindu-se la indemina fiecdrei fiinge omenesti. Din acest motiy, ca gi din altele, cea mai inalta si poate cea mai pura activitate de care oamenii sint capabili, activitatea gindirii, este lasata in afara conside- rafiilor de fag. Prin urmare, cartea se limiteazi sistematic la o discutie despre munca, lucru si actiune, care alcdtuiesc cele trei capitole centrale ale ei. Din punct de vedere istoric, in ultimul capitol ma ocup de epoca moderna 5i, pe parcursul intregii c&rqi, de diversele configuratii din interiorul ierarhiei activitagilor, asa cum le cunoastem din istoria Occidentului. Epoca modemé nu se confunda totusi cu lumea modema. Din punct de vedere stiintific, epoca modema, care a inceput in secolul al XVil-lea, sa incheiat la inceputul secolului al X%-lea; din punct de vedere politic, lumea modem, in care trdim ast&zi, s-a nascut odata cu primele explozii atomice. Eu nu discut despre aceasta lume modem§a, pe fundalul cdreia a fost scrisa cartea de fafa. Ma limitez, pe de o parte, la o analiz’ a acelor facultati omenesti generale care decurg din conditia umana si sint permanente, adica nu pot fi definitiv pierdute cit timp conditia umana nu se modificd 10ey ea ins&si. Pe de alt& parte, scopul analizei istorice este s4. urmareasc& pina ta origini instrdinarea lumii modeme, dubla ei fuga de pe Pamine spre Uni- vers gi din lume spre sinele individual, pentru a intelege natura societiiti, asa cum s-a dezvoltat si s-a infigigat ea in chiar momentul cind a fost coplesita de sosirea unei epoci noi si inc necunoscute.CAPITOLUL | CONDITIA UMANA 4 VITA ACTIVA $1 CONDITIA UMANA Prin termenul de vita activa imi propun s& desemnnez trei activitati ornenesti fundamentale: munca, lucrul si actiunea. Ele sint fundamentale pentru c& fiecare corespunde uneia dintre conditiile de baza in care i-a fost data omului viata pe pamint. Munca este activitatea care corespunde procesului biologic al corputui omenesc, ale c&rui funcfii spontane de crestere, metabolism i declin final sint legate de necesitatile vitale pe care munca le produce si le introduce in procesul vietii. Conditia umana a muncii este viata insisi. Lucruf este activitatea ce corespunde caracterului nenatural al existengei umane, Care nu este intiparita in si a cirei moarte nu este compensati de ciclul perpetuu al vierii speciei. Lucrut asigura o lume “artificiala” de obiecte, cu totul diferita de orice mediu natural. In interioru! granitelor acestei lumi artificiale, fiecare viata individuala gaseste ad4post, in timp ce lumea insasi este menita s4 dureze mai mult si sd depaseasca toate vietile individuale. Conditia umana a lucrului este apartenenta-la-lume. Actiunea, singura activitate care se petrece de-a dreptul intre oameni, fArX mijlocirea obiectelor sau a materiel, corespunde conditiei umane a pluralit&tii, faptului c& oamenii, nu Omul, traiesc pe pamint $i populeazd lumea. Desi toate aspectele conditiei umane sint, intr-un fel sau altul, legate de politica, pluralitatea este in mod particular conditia - nu numai o conditio sine qua non, ci si o conditio per quam - oricirei vieti politice. Astfel, limba romanilor, pesemne poporul cel mai politic pe care if cunoastem, folosea ca sinoriime expresiile “a trai” si“a fi printre oameni” (inter homines esse) saui “a muni” si “a inceta de a fi printre oameni” (inter homines esse desinere). Dar, in forma ei cea mai clementara, condigia umana a actiunii este presupusd chiar si de Genezd (“parte barbateasca si parte ferneiasca i-a facut”), dacd accept&m c& aceasta istorisire a facerii omului este in chip esential diferita de cea dupa care la inceput Dumnezeu l-a féicut pe Om (adam), pe “el”, nu pe “ei”, multimea fiintelor omenesti reprezentind rezultatul multiptic&ri.? 1. Analizind gindirea politics postclasici, este adesea cit se poate de graitor si se observe la care din cele dou versiuni biblice ale creatiei se face trimitere. Astiel, diferenta dintre fnvaipdeuea lui sus din Nazaret glinvigdtura lui Pavel se vede foarte bine pentru eA Isus, discutind despre relatia dintre sot si sotie, trimite la Geneza, 1, 27: “Oare n-ag citit ci Ziditoral i-a 13Actiunea ar fi un luxinutil, o ingering’ capricioas’ tn legile generale de com- portament, dacd oamenii nu ar fi decit reiterarile reproductibile la nesfirsit ale aceluiasi model, a cdrui natura sau esenga ar fi aceeasi pentru toti si tot atit de previzibild ca natura sau esenta oric&rui alt lucru, Pluralitatea este condigia actiunii umane fiindc noi sintem tofi fa fel, adic umani, ard ca cineva sa fie vreodata identic cu altcineva care a trait, trdieste sau va trai cindva. Toate cele trei activitati si conditile corespunztoare lor sint intim legate de conditia cea mai generalA a existentei umane: nasterea si moartea, natalitatea si mortalitatea. Munca nu asigurd numai supravietuirea individuala, ci si viata speciei, Lucrul si produsul su, artificialul uman, confera un grad de permanenta si de durabilitate zidarniciei vietii muritoare si caracterului efemer al timpului omenesc. Actiunea, in mésura in care se angajeaza in intemeierea de organisme politice si in conservarea lor, creeaz conditia reme- morrii, adici a istoriei. Munca i fucrul, la fel ca actiunea, se inradacineaza sin natalitate, in masura in care au sarcina de a asigura si de a pastra lumea pentru valul constant de nou-venifi care se nasc in lume’ca straini, pe care trebuie sa il prevada si sail ia in considerare. Totusi, dintre cele trei, actiunea are legatura cea mai strinsd cu conditia umana a natalitaqii; noul Inceput inerent nasterii se poate face simgit in lume doar fiindca naul-venit posed capacitatea de a incepe ceva din nou, adica de a actiona. in acest sens, al inigiativei, un element de actiune si deci de natalitate este inerent tuturor activitatilor umane. in plus, dat fiind c& actiunea este activitatea politicd prin excelenta, natalitatea, si nu mortalitatea, ar putea fi categoria central a gindirii politice ca gindire deosebitd de gindirea metafizic’, Conditia umana cuprinde mai mult decit conditiile in care viafa i-a fost data omului. Oamenil sint fiinge condigionate fiindca toate lucrurile cu care vin in contact se transforma imediat in conditie a existengei lor, Lumea in care se petrece vita activa const& din obiecte produse prin activitSyi omenesti; ins& obiectele, desi isi datoreaz’ numai oamenilor existenta, igi conditio- neazi totusi in mod constant creatorii. Pe ling’ condisiile in care viata ji este dat omului pe pamint si in parte pornind de fa ele, oamenii igi creeazi in permanenta propriile condigii, fcute chiar de ei, care, in ciuda originil lor Ricut de la inceput parte barbateasca si parte femeiascd” (Matei, 19, 4), in timp ce Pavel, ‘intr-o imprejurare asemanatoare, sustine cd femeia a fost Ricuta “din barbat” si deci “pentru barbat”, chiar daci sliibeste apoi intnicttva dependenta femeii de birbat: “nici femeia nu este fara barbat, nici barbatul fra femeie” (1 Corinteni, 11, 8-12). Deosebitea scoate la iveala cu mult mai mutt decit o atitudine diferits cu privire la rolul femeli. Pentru Isus, credinga era strins legati de acyfune (cf. in continuare § 33); pentru Pavel, credinfa era in primul rind legata de mintuire, Foarte interesant in aceast privingl este Augustin (De civitate Dei, XIl, 21), care nu numai cA igor cu desivirsire Geneza, 1, 27, ci vede totodacs deosebirea dintre om $i animal in aceea c& omul a fost creat unum ac singulum, pe cind tuturor animalelor|is-a poruncit “sa ia fiingai mai multe deodat&” (plura simu iussit exsistere). Lui Augustin, istorisirea creagiel fi oferd un binevenit prilej de a st&rui asupra caracterului de specie al vie\ii animale, spre deosebire de singularitatea existengei umane. 14sont sca ee umane si a variabilitayii lor, poseda aceeasi forta de conditionare ca lucrurile naturale. Tot ce atinge sau intra intr-o relatie de durata cu viata umana dobindeste imediat caracterul de conditie a existengei umane. lata de ce, indiferent de ceea ce fac, oamenii sint intotdeauna fiinge condigionate. Tot ceea ce patrunde tn lumea umand, de buna voie sau tras in interiorul ei prin efortul omenesc, devine parte a condigiei umane. Impactul realitagii lumii asupra existentei umane este resimtit si receptat ca o forza de conditionare. Obiectivitatea lumii ~ caracterul ei de obiect sau de a fi ceva subzistent - gi conditia umana se intregesc reciproc; pentru ci este conditionat’, existenta umana ar fi imposibil& tn lipsa obiectelor, iar obiectele, daca nu ar fi elemente de condigionare a existenfei umane, ar fi o grimadi de articole disparate, o ne-tume, SA evit&m orice neintelegere: conditia umana nu este totuna cu natura umana, iar suma activitatilor si a facultagilor omenesti corespunzatoare conditiei umane nu constituie nimic de felul unei naturi umane. C&ci nici activitatile si faculeatile pe care le luim aici in discutie, nici cele pe care le asim de o parte, precum gindirea si ratiunea, si nici-chiar cea mai meticu- foasd enumerare exhaustiva a lor nu constituie caracteristici esentiale ale existentei umane, in sensul c& fara ele aceasta ar inceta si mai fie umand. Schimbarea cea mai radical pe care ne-o putem imagina in privinta conditiei umane ar fi migrarea oamenilor de pe Pamint pe o alta planeta. Un asemenea eveniment, care nu mai este cu totul imposibil, ar insemna c& omul ar trebui si traiasca in conditii produse de el, fundamental diferite de cele pe care i le oferd Pémintul. Nici munca, nici lucrul, nici actiunea gi nici chiar gindirea aga cum o stim nu ar mai avea atunci sens. Ins& chiar si acesti pre- zumtivi rAtacitori plecagi de pe Pamint ar fi inc umani; iar singura afirmatie pe care am putea-o face cu privire la “natura” lor ar fi ca ei sint in continuare fiinte conditionate, chiar daca conditia lor este acum, intr-o masura considerabil&, produs& de ei insisi. Problema naturii umane, augustiniana quaestio mihi factum sum (“am ajuns o intrebare pentru mine insumi”), pare insolubila atit in sensul ei psihologic individual, cit si tn sensul ei filosofic general. Este foarte putin probabil ca noi, cei care putem cunoaste, determina si defini esenta naturala a tuturor lucruritor ce ne inconjoara $i care sint diferite de noi ingine, sa fim vreodata in stare s& procedim la fel cu noi ingine ~ ar fica gi cum am sari peste propria umbra. Pe deasupra, nimic nu ne indreptageste s& admitem c& omul are o natura sau o esenté in acelasi sens ca celelalte lucruri, Alefel spus, dac’ noi avem o natura sau o esent’, atunci cu sigurangé numai un zeu ar putea-o cunoaste si defini, iar prima cerint& ar fi ca zeul s& poatai vorbi despre un “cine” ca $i cind ar fi un “ce”? Dilema vine din faptul c& 2, Augustin, socotit de obicei a fi primul care a pus in filosofie aga-numita problema antropo- logic’, stia foarte bine acest lucru, El face deosebirea intre intrebsrile “Cine sint eu?” gi "Ce sint eu?”, prima, pe care omul so adreseaza siesi (“Si m-am intors spre mine insumi si mi-am zis: Tu, cine egti? gi am rspuns: Un om” ~ tu, guis es? (Conféssiones, X, 6)), iar a doua, pe 15modurile cunoasterii omenesti apticabile obiectelor cu calit’ti “naturale”, inclusiv noua ingine, in masura limitata in care sintem indivizii celei mai evolua- te specii de viagd organic3, nu ne mai sint de niciun folos cind punem intrebarea: si noi cine sintem? lata de ce incercrile de a defini natura umana sfirgese aproape invariabil cu fabricarea oarecum a unei divinit&qi, adic& a dumnezeului filosofilor, care, incepind de la Platon, s-a dovedit, la o cerceta- re mai atent&, a fi un fel de dee platoniciana a omului. Fireste, a demasca {fn asemenea concepte filosofice ale divinului conceptualiziri ale facultagilor siale calitatilor omenesti nu inseamna a demonstra inexistenta lui Dumnezeu si nici macar a aduce un argument in favoarea ei; dar faptul c& incercarile de a defini natura omului conduc atit de lesne la o idee care ne izbeste categoric ca “supraomeneasca”, find de aceea identificat’ cu divinul, poate arunca o umbr& de suspiciune asupra conceptului insugi de “naturd umana”. Pe de alta parte, conditiile existentei umane - viata insdgi, natalitatea si mortalitatea, apartenenta-la-lume, pluralitatea i Parnintul - nu pot niciodata “explica” ceea ce sintem, nici nu pot raspunde la intrebarea “cine sintem” pentru simplul motiv cd niciodat& nu ne'conditioneaz’ in mod absolut, Aceasta a fost intotdeauna opinia filosofiei, spre deosebire de stiintele - an- tropologie, psihologie, biologie etc. — care se ocupa de asemenea de om. Astiizi ins putem aproape spune ca am demonstrat chiar si stiingific 3, desi traim acum si probabil vom tri mereu in conditiile Pamintului, nu sintem simple fépturi terestre. Stiinta moderna a naturii isi datoreaz& marile sale succese faptului de a fi privit $i tratat natura terestr& dintr-un punct de vedere cu adevirat universal, adicd dintr-un punct arhimedic de sprijin, stabilit, in mod intentionat $i explicit, n afara Pamintului. 2 TERMENUL VITA ACTIVA Termenul vita activa este inc&rcat $i supraincarcat de traditie, Este la fel de vechi (dar nu mai vechi) ca traditia gindirii noastre politice. lar aceast& traditie, departe de a cuprinde si de a conceptualiza toate experientele care -o adreseazi lui Dumnezeu (“Atunci ce sint eu, Dumnezeul meu? Care este natura mea?” ~ Quid ergo sum, Deus meus? Quae natura sum? (X, 17). C&ci, in “marea tain’, grande profiun- darn, care este omul (IV, 14), exist& “un ceva al omului (aliquid homiais), pe care duhul omu- Jui care este in el nu il cunoaste. DarTu, Doamne, care L-ai Ficut (fecisti eum), te stii pe toate ce yin de ef (cius omnia)” (X, 5). Astfel, cea mai cunoscuté dintre razele citate tn text, quaestio mihi factus sum, este o intrebare ridicatd in prezenga lui Dumnezeu, “in ochii céruia am ajuns pentru mine insumi o ftrebare” (X, 33). Pe scurt, rispunsul la inerebarea “Cine sint eu?” este simplu: “Esti un om — orice va fitnsemnind lucrul acesta”; iar rspunsut fa intrebarea “Ce sint eu?” poate fi dat numai de Dumnezeu care t-a Ricut pe om. Intrebarea referitoare la natura omului nu este mai putin teologica dectt intrebarea referitoare fa natura lui Dumnezeu; ambele putind fi Kimurite doar printr-un rspuns revelat in chip divin, 16Si ' | | | / politice ale umanitagii occidentale, s-a ivit dintr-o configuratie istoricd particulara: procesul lui Socrate si conflictul dintre filosof si polis, Ea a inlaturat nenuméarate experiente ale unui trecut mai timpuriu, care nu aveau fnsemnatate pentru obiectivele sale politice imediate, si, pina Ja sfirsicul ei, petrecut in opera lui Karl Marx, a continuat intr-o forma cit se poate de selec- tiva. Expresia ca atare, reprezentind in filosofia medievala traducerea standard a termenului aristotelic bias politikos, se intilneste deja la Augustin, unde, ca vita negotiosa sau actuosa, reflect inc’ intelesul su primitiv: o viaga dedicat& chestiunilor publico-politice.> Aristotel deosebea intre trei moduri de viata (bioi) pe care oamenii le-ar putea alege in libertate, adic intr-o deplina independenta de necesitiitile viegii si de relagiile pe care acestea le genereazi. Premisa liberttii excludea toate modurile de viata consacrate in primul-rind supraviewuirii individului = nu numai munca, modul de viaga al sclavului, supus atit necesitafii de a imine th viata, cit si dominatiei stapinului sau, ci gi viata laborioasé a mestesugarului liber si cea mercantila a negustorului. Pe scurt, ea fi excludea pe toi cei care, de bund voie sau nu, pentru intreaga viata sau doar temporar, igi pierduser’ fibertatea de miscare gi libertatea de a-si alege activitaitile.” Cele trei moduri de viat’i rimase aveau in comun preocuparea pentru “frumos”, adic pentru ceea ce nu este nici necesar, nici pur si simplu util: viaga care se bucura de placerile fizice, in care frumosul se consuma aga cum este dat; viaga dedicat’ treburilor polis-ului, in care excelenga produce fapte frumoase; gi viata filosofului, consacrat& cercetdrii si contemplarii tucrurilor eteme, a c&ror frumusete nepieritoare nu poate fi rodul interventiei productive a omului gi nici nu poate fi alterata de consumul omenesc.° Deosebirea principald dintre acceptiunea aristotelic’ a termenului si folosirea lui ulterioara in Evul Mediu consta in aceea ca bios politikos desemna in mod explicit doar domeniul treburilor omenesti, stiruind asupra actiunii, praxis, necesare pentru a-| tntemeia i a-1 sustine. Nici munca, nici 3, Vezi Augustin, De civitate Dei, XIX, 2, 19. 4. William L. Westermann (“Between Slavery and Freedom”, American Historical Review, vol. 1. (1945)) sustine c& “afirmagia lui Aristotel... dup care mestesugarii triesc intr-o scare de relativa selavie insemna ci, atunci cind incheia un contract de mune’, artizanul renunta la dou’ din cele patru elemente ale statutului situ de om liber (si anume la libertatea de a desti- gura activititi economice gi la drepeul de liberi migcare), ins o ficea de buna voie gi pentru o perioada provizorie”; dovezile citate de Westermann araté c&, potrivit conceptiei din vremea respectiva, libertatea era ingeleasa ca “statut, inviolabilitate personalé, libertate de a desfigura activitati economice, dreptde liberi migcare” si ci, drept urmare, sclavia insern- ‘na “lipsa acestor patru atribute”. in enumerarea “modurilor de viaya” din Etica Nicomahicit (1, 5) gi din Etiea Eudemied (1215 a 35 si urm.), Aristotel nici mAcar nu mengioneaz’. modul de vias ai mestesugarului; pentru el era evident c& un banausos nu este liber (cf. Politica, 1337 b 5). El aminteste totusi “cistigul de bani” ca pe un mod de viat’ sil respinge pentru cf gi el este “intreprins sub constringere” (Etica Nicomahicd, 1096 a $). Faptul cA fibertatea este criteriul se arata explicit in Etica Eudemicd: Aristotel enumerdi doar acele moduri de viagi care sint alese ep’ exousian, 5. Despre frumos tn contrast cu necesanul si cu utilul, vezi Politica, 1333 a 30 gi urm., 1332 b 32, W7lucrul nu erau considerate ca avind suficient’ demnitate pentru a constitui un bios, un mod de via autonom gi cu adeviirat omenese; intructt slujeau si produceau cea ce era necesar si util, cele dou activit’gi nu puteau f libere, independente de nevoile si de cerintele omenesti.© Dac modul politic de via} a sc&pat de un asemenea verdict a fost pentru c& grecii intelegeau viata polis-ului drept o forma de organizare politicd foarte particulard, liber aleas3, siin niciun caz drept o forma oarecare de actiune necesara mentinerii ordo- nate a oamenilor laolalea. Fireste, grecii sau Aristotel stiau foarte bine c& viafa omeneascd are intotdleauna nevoie de o anumitd forma de organizare Politica si ci a domni asupra unor supusi poate constitui un mod de viata distinct; insé modul de viata al despotului, pentru ca era “doar” o necesitate, nu putea fi socotit liber gi nu avea nicio legtur& cu bios politikos.’ Odata cu disparitia oragului-stat antic - Augustin pare sé fi fost ultimul care stia cel putin ce insemna altddati a fi cetigean — termenul vita activa si-a pierdut sensul politic particular, ajungind s& desemneze toate tipurile de angajare activa in treburile acestei lumi, Desigur, de aici nu rezultS ci lucrul si munca ar fi urcatin ierarhia activitatilor omenesti, dobindind o demnitate egald cu a vietii consacrate politicii.® Lucrurile s-au Petrecut mai curind invers: si actiunea era acum socotita drept una din necesitagile vietii pamin- testi, aga inctt conteniplatia (bios theérétikos, tradusa ca vita contemplativa) a rimas singurul mod de viayS cu adevarat liber. Cu toate acestea, uriaga superioritate a contemplatiei in raport cu orice fel de activitate, inclusiv in raport cu acfiunea, nu este de origine crestina. O gisim in filosofia politica a lui Platon, unde intreaga reorganizare utopici a vietii polis-ului nu numai cd este ghidata de intelegerea superioard a filosofului, dar nici nu are alt scop decit sa fac& posibil modul de viata filosofic. La Aristotel, insisi ordonarea diferitelor moduri de via, intre care viaga inchi- nat placerilor joac’ un rol secundar, este in mod limpede orientat dupa idealut contemplatiel (thedria). La mai vechea cliberare de necesitatile vietii si de constringerea venita din partea celorlalti, filosofii au ad&ugat eliberarea de activitatea politica si suspendarea ei (scholé)"®, astfel cA cererea de 6. Despre libertate in contrast cu necesarul gi cu utilul, vezi ibid, 1332 b 2. 7, Vezi ibid., 1277 b 8, pentru distinctia dintre conducerea despotic& si cea politica. Pentru argumentul potrivit ciruia viaga despotufui nu este egal’ cu viaga unui om liber pentru c& Primul se ocupii de “lucruri necesare”, vedi ibid,, 1325 a 24. 8. Despre opinia larg rispindita potrivit clreia aprecierea moderna a muncii este de origine crestind, vezi in continuare § 44. 9. Vezi Toma d’Aquino, Summa Theologica, I, 2, 179, tn special articolul 2, unde vita activa decurge cin nacesitas vitae pracsentis, si Expositi in Psalmos, 45,3, unde organismului politic ti este atribuita, sarcina de a gsi tor ceea ce e necesar pentru viafd: in civitate oportetinvenire omnia necessaria ad vitarn. 10. Cuvintul grecesc scholé, ca gi latinescul otium inseamna in primul rind seutire de activitatea politica gi nu pur si simplu timp liber, chiar dac& ambele cuvinte sint folosite gi pentru a indica scutirea de muncé gi de necesitaile viewi fh orice caz, ele indicd intotdeauna o stare scutitd de frarmintari si de gril. O excelent descriere a viegli de flecare zi a unui cetitean 18: : | | | / i t t ; | / mai tirziu a crestinilor de a fi eliberagi de treburile lumesti, de toate problemele lumii acesteia, a fost precedata de~ gi si-a avut originea in ~ apolitia filosoficd a Antichitagii tirzii, Ceea ce fusese revendicat doar de cei pugini era acum considerat un drept al tuturor, Termenul vita activa, cuprinzind toate activitatile omenesti si definit din punctul de vedere al repausului absolut al contemplatiei, corespunde, agadar, mai degraba grecescului ascholia {“lips’-de-repaus”)"", prin care Aristotel desemna orice fel de activitate, decit grecescului bios politikos. inci de ta Aristotel, distinctia dintre repaus si lipsi de repaus, dintre abtinerea aproape incremenitd de la migcarea fizicd exterioara si activitatea de orice tip, este mai important decit diferenga dintre modul politic si cel teoretic de viata, c&ci, tn cele din unma, ea se poate regasi in interiorul fiecdruia dintre cele trei moduti de viat’. Este aidoma deosebirii dintre razboi si pace: asa cum razboiul are loc in vederea picii, tot astfel fiecare tip de activitate, chiar $i procesele gindirii pure, trebuie s culmineze in repausul absolut al contem- piagiei.1? Fiecare migcare, migc&rile corpului $i ale sufletului, ca gi cele ale vorbirii gi ale ragiunii, trebuie s8 tnceteze in faya adevarului. Adevarul, fie el adevarul antic al Fiingei sau adevarul crestin al Dumnezeului celui viu, se poate dezvalui doar in linistea umanai desavirgita. in mod traditional si pind la inceputul epocii moderne, termenul vita activa nu si-a pierdut niciodat& conotatia negativa de “lipsi-de-repaus”, neco- tium, a-scholia. Ca atare, el a rimas intim legat de distinctia greceasca chiar mai importanta dintre lucrurile care sint prin ele tnsele ceea ce sint si lucrurile care isi datoreaza existenta omului, dintre lucrurile care sint physei si jucrurile care sint nomé. Primatul contempiatiei asupra activitarii se intemeiazd pe convingerea c& niciun produs al miinilor omenesti nu poate egala in frumusete gi in adevar kosmos-ul fizic, care se migca in sine insusi intr-o eternitate neschimbatoare, fara niciun amestec sau sprijin venite din afar’, din partea omului sau a zeului. Aceast& eternitate se descopera ochilor muritori abia atunci cind toate misc&rile si activitatile omenesti sint intr-un repaus de- sivirsit. in comparagie cu aceasti atitudine de repaus, toate partile si dis- tincgiile din vita activa dispar. Privind jucrurile din punctul de vedere al atenian obignuit, care se bucurd de libereace deplina Fai de muncd gi fajiide lucru, poate fi gisita in Fustel de Coulanges, The Ancient City (ed. Anchor, 1956), pp. 334-336; ea va convinge pe oricine de felul cum activitatea politic, care cerea mult timp, se desfiigura in le orapului-stat. Putem ghici cu usuringa cit de plina de griji era aceasta viagd politica obignuitd, dacd ne amintim c& legea ateniand nu ingaduia nesirralitacea gi fi pedepsea cu pierderea cerageniei pe cei ce refiszau si se declare de partea cuivain disputele dintre factiuni. 11. Ascholia poate fi tradus mai exact prin ocupatie sau chiar agitatie. (N. tr.) 12, Vezi Aristotel, Politica, 1333 a 30-33. Toma d’Aquino defineste contemplagia drept quies cab exterioribus motious [o incetare a migcarilor exterioare} (Summa Theologica, tt, 2, 179, 1). 13. Toma d’Aquino pune accentul pe finigtea sufletului si recomanda vita activa, deoarece ea epuizeazi si astfel “potoleste pasiunile lduntrice” si pregateste pentru conterplatie (Summa Theologica, I, 2, 182, 3). 19contemplatiei, nu conteazi ce anume tulbura repausul necesar, cité vreme el este tulburat. in mod tradigional, agadar, termenul vita activa isi primeste ingelesul de la vita contemplativa; demnitatea prea putin important de care se bucura fi vine din faptul ca viaga activa slujeste nevoilor si ceringelor contemplagiei intr-un corp viu.'4 Crestinismul, cu credinta sa intr-o viard de apoi ale carei bucurli se anunga in desfatarile contemplagiei's, a sanctionat religios dec3- derea suferita de vita activa, ajunsa intr-o pozisie derivata si secundaria; ins& ordonarea ca atare a coincis tecmai cu descoperirea contemplatiei (thedria) ca facultate omeneascii intru totul diferita de gindire si de ratiune, descoperire facut in scoala socratica si care, de atunci inainte, a dominat gindirea metafizica gi politic& de-a lungul intregii noastre tradigii.% Pentru scopul meu de acum, nu pare necesar s& discut ratiunile acestei traditii. Ele sint evident mai profunde decit imprejurarea istoric4 in urma cdreia a izbucnit conflictul dintre polis si filosof si care, astfel, a condus totodata, aproape accidental, la descoperirea contemplatiei ca mod filosofic de viagd. Aceste ratiuni trebuie s& ind de un aspect cu totul diferit al conditiei umane, a c&rei diver- sitate nu se epuizeazd in feluritele pari existente in vita activa si, putem banui, nu s-ar epuiza nici dac& gindirea si miscarea ratiunii ar fi incluse in ea. in consecings, daca folosirea termenutui vita activa, aga cum o propun eu aici, se gaseste intr-o contradictie manifesta cu traditia este pentru ci eu nu pun la tndoial& adevarul experientei care sta la baza distinctiei, ci mai curind ordinea ierarhicd inerenta ei Inca de la inceput. Ceea ce nu inseam- n& c& imi doresc s4 contest sau, la drept vorbind, s iau macar in discutie conceptul traditional de adevir ca revelatie si deci ca ceva esentialmente daruit omului, sau c& prefer asertiunea pragmatic’ a epocii moderne, dupa care omul poate cunoaste numai ceea ce produce el insugi. Eu sustin doar ca greutatea urias4 a contemplatiei in ierarhia tradisionala a estompat istinctiile si structura existente in insasi vita activa si c&, in pofida aparengelor, aceast’i situagie nu s-a schimbat in mod esential prin ruptura modem& de traditie si prin rasturnarea ulterioard a ordinii ei ierarhice la Marx si la Nietzsche. Tine de insaisi natura faimoasei “rastumari” a sistemelor 14. Toma d’Aquino este cit se poate de explicit in privinga legturii dintre vita active si ceringele si nevoile corpului omenesc, comune oamenilor si animalelor (Sumo Theologiaa, Il, 2, 182, 1) 18. Augustin vorbeste despre “povara” (sarcina) vieyi active impuse de datoria iubiri, care ar fiinsuportabila fara “dulceara” (suavitas) si “desPitarea adevarulul” diruite in contemplagie {De civitate Dei, XIX, 1 9). 16. Resentimentul consacrat al filosofului fay de conditia umand a corporalitaii nu este totuna cu disprepul antic fay de necesicatite viegi; a fi supus necesit2{i era doar unul din aspectele existenyei corporate, iar corpul, odati eliberat de aceasti necesitate, era capabil de acea aparitie pura pe care grecii o numeau frumusege. Incepind de la Platon, filosofit au adaugat la resentimencul fas de constringerile impuse de cerinjele corporale gi resentimentul faa de miscarea de orice fel. Dat fiind ca filosoful erdiegte tntr-un repaus des&virsit, numai corpul su, potrivit lui Platon, locuieste in cerate. Aici se gaseste sioriginea primelor reproguri de agitatie (pohpragmosyné) indreptate impotriva celor ce fgi petrec viata in politic’, 20i | | | | | filosofice sau a valorilor acceptate in mod obisnuit, adic’ de natura operatiei insesi, si lase cadrul conceptual mai mult sau mai putin neschimbat. Riistumnarea modem’ gi ierarhia traditional’ impartigesc presupunerea c& in toate activittile oamenilor trebuie si prevaleze aceeasi preocupare umana centrala, de vreme ce fara un principiu cuprinzator unic nu se poate stabilinicio ordine. O asemenea presupunere nu este ceva de la sine inteles, iar felul tn care eu folosesc termenul vita activa presupune cA preocuparea care st la baza tuturor activitatilor acestei vieyi nu coincide cu preocuparea centrala a unej vita contemplativa, nefiind nici superioara, nici inferioara. unei asemenea preocupiti. 3 ETERNITATE VERSUS NEMURIRE Faptul c& diversele moduri de angajare activa in treburile lumii acesteia si gindirea pura care culmineaza in contemplatie ar putea corespunde la dou preocupari omenesti centrale cu totul diferite una de alta s-a vazut, intr-un fel sau altul, inca de cind “oamenii gindirii $i oamenii acfiunii au inceput s& 0 apuce pe c&i diferite””, adic’ de la aparitia in scoala socratici a gindirii politice. Towugi, cind au descoperit ~ si se poate binui, desi nu se poate dovedi, c& descoperirea a fost facutd de Socrate insugi - ci domeniul politic nu se ingrijea, cum era de asteptat, de toate activitagile mai inalte ale omului, filosofii au socotit de indat& c& descoperisera nu ceva tn plus pe ling’ cea ce se tia deja, ci un principiu superior care s4 tnlocuiasca principiul care guverna polis-ul. Calea cea mai scurta, desi intrucitva superficial’, de a indica cele dou principii diferite si, pina la un punct, chiar opuse, este s& rea- mintim deosebirea dintre nemurire $i eternitate. Nemurirea inseamna persistenta in timp, viaya &ird-de-moarte pe acest pamint gi in aceast& lume, aga cum li s-a dat, potrivit conceptiei grecesti, naturi §izeilor olimpieni. In faga acestui fundal al vegnicei reintoarceri a naturii sial vietii fird-de-moarte si fSra-de-virsta a zeilor st&iteau oamenii muritori, singurii muritori intr-un univers nemuritor, ins& nu etern, confruntati cu vietite nemuritoare ale zeilor lor, dar fara a se afla sub st&pinirea unui Dumnezeu etem. Dac& e 4 ti dam crezare lui Herodot, deosebirea dintre cele doua pare sd ii fi uimit pe greci chiar $i inaintea formularii conceptuale intreprinse de filosofi si deci tnainte de experientele specific grecesti privind eternul, aflate la baza acestei formuliri. Discutind despre formele de inchinare si despre credingele asiatice intr-un Dumnezeu invizibil, Herodot spune explicit ca, in 17. Veai F. M. Comford, “Plato’s Commonwealth”, in Unwritten Philosophy (1950), p. 54: “Moartea lui Pericle $i rzbojul peloponesiac marcheazd momentul cind oamenii gindiri gi camenii activnii au inceput si 0 apuce pe cai diferite, menite si se tndeparteze tot mai multuna de alta, pind ceinjeleptul stoic a incetat sii mai fie cetaijean al farii lui sia devenit cetdgean al universului”. 2tcomparagie cu acest Dumnezeu transcendent (cum am spune noi astazi), care este dincolo de timp, de vias si de univers, zeli grecesti sint anthrépophye’s, au aceeasi natura, nu doar aceeasi forma cu omul."® Preocuparea grecilor Pentru nemurire s-a nscut din experienga lor legata de natura nemuritoare $i dezeii nemmuritori care, impreund, incadrau vietile individuale ale oamenilor muritori, Intiparit intr-un cosmos unde totul era nemuritor, caracterul muritor a devenit marca existengei umane. Qamenii sint “muritorii”, singurele realitési muritoare existente, cici, spre deosebire de animale, ei nu exist’ numai ca membri ai unei specii a carei viafii nemuritoare este garantat prin Procreatie."? Caracterul muritor al oamenilor vine din faptul c& viata indi duala, avind de la nastere si pind la moarte o Poveste-a-viefii recognoscibi- '8, se desprinde de viata biologic’. Viata individual se deosebeste de toate celelalte realitti prin cursul ei rectiliniu, care, ca si spunem aga, igi taie drum prin miscarea circulard a viegii biologice. lata ce este caracterul muritor: migcarea in linie dreapta intr-un univers unde totul, dack cumwa se misc’, o face intr-o ordine ciclica. Sarcina $i potentiala maretie a muritorilor stau in capacitatea lor de a produce anumite realit&ti ~ lucrari, fapte si cuvinte” - care ar merita sd fie si, Intr-o msura cel putin, sint Ricute si dainuiasc& vegnic, astfel cA, datorita lor, muritorii si-ar putea gsi locul intr-un cosmos unde, cu exceptia lor, totul este nemuritor. Prin capacitatea de a face fapte nemuritoare, prin abilitatea de a lisa urme nepieritoare, oamenii, in ciuda individualitatii lor muritoare, ating o nemutire proprie gi se dovedese a fi de natura “divina”. Distinctia dintre om si animal stribate cao linie de demarcatie insigi specia umana: doar cei mai buni (aristoi), cei ce arat necontenit c& sint cei mai buni (ari teuein, verb pentru care nu exist& echivalent in nicio alta limba) si “prefera faima nemuritoare lucrurilor muritoare” sint cu adevarat umani; ceilalti, satis- Facusi cu indiferent ce pliiceri te va oferi natura, trdiesc si mor ca niste animale, Aceasta era inca si opinia lui Heraclit®*, opinie al cdrei echivalent cu greu mai poate fi gasit la vreunul din filosofii de dupa Socrate, 18. Herodot (1, 134) povesteste c& pergii nu au “chipuri de zei, nici temple, nici altare, ci Socotesc drept nesdbuite astfel de fapte”, cea ce, explicd el in continuare, arat c& persii “nu ered, precum grecii, ci zeit tnt anthrdpophyels, de naturd umand”, sau, am putea noi adauga, ci zeli i oamenii au aceeasi natura. Vezi si Pindar, Carmina Nemaea, VI. 19. Veai Ps, Aristotel, Economice, 1343 b 24: Natura le asigurd specillor dainuirea prin refntoarcere (periodes), dar nui-o poate asigura tot aga gi individului, Acelasi gind: “Pentru cele vi, viaga tnseamna fiinta” ~ apare si in Despre sufiel, 415 b 13. 20. Limba greac& nu distinge intre “luctari” si “fapte”, ci le numeste pe amindoud erga, dack sint indeajuns de durabile sii dinuiasca si indeajuns de marege si fie pSstrate in amintire. Abia cind filosofi, sau mai exact sofisti, au Inceput si-si formuleze “nesfirgitele distincrii? si sk deosebeascd intre a produce si a actiona (poiein i prattein), substantivele poiémata gi pragmata au cunoscut o mai larga rispindire (vezi Platon, Charmides, 163). Homer nu cunoagte inci cuvintul pragmata, care la Platon (ta tOn anthrépén pragmata) poate fi redat cel mai bine prin “treburi omenesti” gi are conotayiile de necaz si de zidinicie, La Herodot, Pragmata poate avea aceeasi conotasje (cf, bundoard, 1, 155). 24. Heraclit, frag, B 29 (Diels, Fragmente der Vorsokratiker, (ed. a 4-a, 1922). 22nt in contextul nostru, conteazi prea putin dacd Socrate insusi sau Platon a fost cel ce a descoperit eternul drept adevaratul centru al gindirii propriu-zis metafizice. in favoarea ui Socrate cintareste greu faptul c&, dintre marii ginditori, numai el - unic in aceasta privinga, ca sin multe altele - nu s-a sinchisit niciodata sa isi consernneze gindurile; cAci, indiferent de interesul pentru eternitate aratat de un ginditor, este limpede ca, in momentul cind se agaza si igi scrie gindurile, el inceteazii si mai fie preocupatin primul sind de eternitate si isi fndreapt atentia spre felul tn care ar putea s& lase ourmé a lor, El intra in vita activa, alegind modul ei de a dainui si de nemurire potential, Un lucru e sigur: numai la Platon, preocuparea pentru etern gi pentru viata filosofului sint vazute ca fiind prin ele insele in contradictie cu aspiratia la nemurire sin conflict cu o asemenea aspiratie, cu acel bias politikos, modul de viaya al cetateanului. Experienta filosofica a eternului, care pentru Platon era arrhéton (“inex- primabil&”), iar pentru Aristotel aneu logou (“Fara cuvint”) si care a fost conceptualizat mai tirziu in paradoxala formul’ nunc stans (“acum-ul stationar”), poate avea loc numai in afara domeniului treburilor omenesti si in afara pluralitatii oamienilor, asa cum stim din mitul pesterii istorisit in Republica lui Platon, unde filosoful, dupa ce s-a eliberat de lanturile care fl fineau legat de semenii sai, paraseste pestera intr-o deplind “singularitate”, ca s& zicerm aga, nici insotit, nici urmat de altii. Dac, din punct de vedere politic, a muri este acelasi lucru cu “a inceta de a mai fi printre oameni”, experienta eternului este un fel de moarte, iar singurul lucru care o separ& de moartea adevarat e faptul c& nu este definitiva, pentru c& nicio fAptura vie nu o poate indura un timp nedefinit. Este tocmai ceea ce separa vita contemplativa de vita activa in gindirea medievala22. Cea ce ramine totusi hot&ritor e c& experienga eternului, spre deosebire de experienta nemuririi, nu corespunde nici unei activitati si nu poate fi transformata tn activitate, de vreme ce pina si activitatea gindirii, care se desfisoari cu ajutorul cuvintelor in sinea omului, nu este numai, in mod limpede, nepotrivita pentru ao reda, dar ar intre- rupe $i ar distruge experienta insasi. Theéria sau “contemplatia” desemneaza experienfa eternului ca diferit de toate celelalte atitudini care pot avea cel mult o legatura numai cu nemurirea. S-ar putea ca descoperirea eternului de catre filosofi sa fi fost in- lesnit& de indoiala lor indreptatit’ cu privire Ja gansele de nemurire sau chiar de durabilitate ale polis-ului gi s-ar putea ca socul unei asemenea des- coperiri sa fi fost atit de coplegitor, incit filosofii nu au mai putut face altceva decit s& desconsidere orice nazuinga la nemurire gi sd o trateze drept desertciune ¢i slava desarta, plasindu-se astfel, fird indoial’, int-o opozitie fatis cu orasul-stat antic si cu religia care |-a inspirat. Cu toate acestea, bi- ruinga finala a preocup&rii pentru eternitate asupra oric&ror aspiratii la 22. tn vita activa fx permanere possunws; in contemplativa autem intenta mente manere nullo modo vale- ‘mus (In viaya activa ne putem mentine mereu, pe cind in cea contemplativa nu putem nici cum rimine cu mintea incordata] (Toma d’Aquino, Summa Theologica, ||, 2, 181, 4). 23nemurire nu i se datoreazd gindirii filosofice. Caderea Imperiului roman a demonstrat lSmurit c& niciun produs ai mtinilor muritoare nu poate fi nemuritor i a fost insotita de ridicarea evangheliei crestine, propovaduind o via- {a individuala vesnic&, la pozitia de religie unic& a umanitagii occidentale. impreund, cele doud evenimente au transformat orice nazuinya la nemurirea paminteascd in ceva zadarnic gi de prisos. Si au reugit atit de bine s facd din vita activa si din bios politikos slujnicele contemplatiei, tnctt nici chiar ascensiunea secularizari in epoca moderna si, simultan, rasturnarea ierarhiei traditionale dintre actiune si contemplatie nu au fost de ajuns pentru a salva de la uitare n&zuinta la nemurire, care constituise la inceput izvorul si centrul unei vita activa. 24CAPITOLUL II DOMENIUL PUBLIC SI CEL PRIVAT 4 OMUL: ANIMAL SOCIAL SAU ANIMAL POLITIC Vita activa, viata-omeneascé in masura in care este angajat activin a face ceva, se inréidacineaz’ intotdeauna intr-o lume de oameni si de obiecte produse de om, pe care nu o pariiseste niciodata si nici nu o depaseste cu totul. Obiectele si oamenii formeaza mediul ambiant al fiecdreia din activitatile omului, care, fara o asemenea situare, ar fi lipsite de sens; acest mediu, !umea in care ne nastem, nu ar exista totusi th lipsa activitatii umane care |-a produs (de pilda, obiectele fabricate), care 1l ingrijeste (de pild’, pamintul cultivae), sau care |-a intemeiat, organizindu-| (de pild’, ordinea politic’). Nicio viaga omeneasca, nici mécar viaya sihastrului din pustiul naturi, nu este posibila fir o lume care, direct sau indirect, atest’ prezenga altor flinye umane. Toate activitatile omenesti sint conditionate de faptul c& oamenii traiesc impreuna, ins& actiunea este singura care nu poate fi nici macar imaginat in afara societatii oamenilor. Activitatea muncii nu are nevoie de prezenta celorlalti, cu toate c& 0 fiinta muncind in deplina izolare nu ar mai fio fiinf& umana, ci un animal faborans in ingelesul cel mai propriual cuvintului. Omul care lucreaz, fabric gi construieste o lume focuita numai de el ar famine cu toate acestea un creator, chiar dac4 nu un homo faber: el si-ar pierde cafitatea specific umani gi ar deveni, mai curind, un zeu - nu Creatorul, firesce, ci un demiurg divin, aga cum Platon ba inféitisat intr-unul din miturile sale. Numai actiunea este prerogativa exclusiva a omului; nici animalul, nici zeul nu sint capabili de actiune’, si numai actiunea depinde in Intregime de prezenta constant a celorlalti. Relasia special dintre actiune si existenta-in-comun pare s4 indrept&- feasc& intru totul traducerea inigial& a termenului aristotelic 2éon politikon 1. E de-a dreptul izbitor cum zeii homerici actioneaz doar In rapore cu oamenii, conducin- dari de departe sau amestecindu-se in treburile lor. Disputele gi vrajba dintre zei par si ele sii se nase mai ales datorité rolului jucatde zei tn treburile omenesti sau datorit& unor atitudini partinitoare fagi de muritori, Rezult, asadar, o poveste in care oamenii i zeii actioneaza. impreuna, dar in care scena este pregititi de muritori, chiar gi atunci cind hotitirea este luaté in adunarea zeilor din Olimp. Cred ca la 0 asemenea “co-operare” trimite versul homeric erg’ andran te thedn te [Faptele zeilor si ale oamenilor] (Odiseea, t, 338): bardul cint& faptele zeilor gi ale oamenilor, iar nu istorii ale zellor gi istorii ale oamenilor. ta fel, Teogonia lui Hesiod nu se ocupa de faptele zeilor, ci de nasterea {unit (1116); ea povesteste de aceea cum au luat figs fucrurile prin zimislire si prin nastere (mereu repetate). Rapsodul, shiji- tor af Muzelor, cinta “glorioasele isprivi ale oamenilor din vechime gi pe binecuvintatiizei” (97 siurm.), thsi nicdieti, dup’ cit imi dau seama, nu cinté glorioasele fapte ale zeilor.cu animal socials, tntinité deja fa Seneca si devenit& apoi, prin Toma d’Aquino, traducerea consacrata: homo est naturaliter politicus, id est, socialis (“omul este prin natura politic, adic& social”), Mai mult decit orice teorie elaborata, inlocuirea inconstient& a politicului cu socialul tradeaz’ gradul in care ingelegerea greceasca initiala a politicii fusese pierdut3. Este semmnificativ in aceasta privinga, fara a fi insd hotiritor, cA termenul “social” este de origine romana, neavind echivalentin limba sau in gindirea greaca. Totusi folosirea latina a cuvintulul societas avea la inceput si un clar, chiar dac& circumscris, inteles politic; cuvintul indica o aliant, incheiatd cu un scop precis, ca atunci cind oamenii se organizeaz pentru a domni asupra altora sau pentru a savirgi o nelegiuire.? Abia odat& cu conceptul mai recent de societas gene- ris humani, de “societate a neamului omenesc”, termenul “social” incepe s& dobindeasci intelesul general de conditie umana fundamentala. Ceea ce nu inseamna ca Platon sau Aristotel ar fi ignorat sau nu ar fi fost preocu- pati de faptul c&i omul nu poate trai in afara tovairasiei oamenilor, ci numai ca nu au socotit o asemenea conditie ca figurind printre caracteristicile specific umane; dimpotriva, ea era pentru ei o insusire pe care viata omeneasc4 9 are in comun cu cea animala si, din acest motiv, ea hu fi putea apartine omului tn chip esential. Asocierea natural, pur social a speciei umane era socotita drept o limitare impusd de nevoile vietii biologice, care sint aceleagi pentru animalul uman ca si pentru alte forme de viaya animala. Pentru gindirea greact, capacitatea umani de organizare politic nu este doar diferita de, ci se si afl in opozitie direct’ cu acea asociere naturala in centrul c&reia stau casa (oikia) si familia. Aparitia orasului-stat a insemnat c&, “pe linga viaga sa privata”, omul primea “un fel de a doua vias, un bios politikos al sau. Fiecare cetatean tinea acum de doua ordine de existent&; iar in viata lui se ficea o distinctie clard tntre ceea ce era al sau (idion) si cea ce era comun (Koinon)”.5 Nu este numai opinia sau teoria lui Aristotel, ci este un fapt istoric ca interneierea polis-ului a fost precedata de distrugerea tuturor formelor de organizare bazate pe legdturi de rudenie, aga cum erau phratria sau phylé®. Dintre toate activitatile necesare, prezente in comunititile 2. Citatul este preluat din Index Rerum fa editia tauriniana a operei lui Toma d’Aquino (1922). Cuvineul “politicus” nu figureazi in text, tns& Indexul rezum’i corect ideea lui Toma, dup’ cum se poate vedea din Summa Theologica, |, 96, 4; ll, 2, 109, 3. 3, Societas rego la Livius, socetas sceleris ta Comelius Nepos. © asemenea alianga putea fi incheiatd $i th scopuri comerciale, iar Toma d’Aquino mai sustine c& o “adevirati societas” intre negustori nu existd decit acolo “unde investitoru! ia parte el insusé la risc”, adic acolo unde Parteneriatul este cu adeviirat o alianga (vezi W. J. Ashley, An Introduction to English Economic History and Theory (1931), p. 419). 4, In cele ce urmeazi voi folosi cuvintul “umanitate” [mar-kind] pentru a desemna specia uma- n&, in contrast cu termenul “omenire” [mankind], care indicd ansambiul fiinyelor umane. 5. Werner Jaeger, Paideia (1945), II, 111, 6. Desi, potrivit Ineroducerii la The Ancient City (ed. Anchor; 1956), teza principal a lui Fustel de Coulanges urmareste sa demonstreze 4 la baza structuri familiei antice si a oragulu stat antic sta “aceeasi religie”, autorul face numeroase referiri la faptul c& regimul lui gens, 26: ! omenesti, numai doua erau socotite a fi politice si a constitui ceea ce Aristotel numea bias poltikas, si anume actiunea (praxis) si vorbirea (lexis), din care se naste domeniul treburilor omenesti (ta tén anthrépén pragmata, cum jl numea Platon), domeniu care exclude categoric tot ceea ce este doar necesar sau util, Cu toate ca, neindoielnic, abia intemeierea orasului-stat fe-a permis oamenilor s8 ‘gi petreaca intreaga vias’ in domeniul politic, tn actiune gi in vorbire, convingerea cA cele doua facultagi formeaza un tot si c& sin cele mai inalte facultagi umane pare totusi s4 fi precedat aparitia polis-ului, existind deja tn gindirea presocraticd. Prestigiul homericului Ahile poate fi ingeles doar daca eroul este privit ca “faptuitorul unor fapte mari si rostitorul unor vorbe marete” 7 Spre deosebire de ceea ce ar putea intelege modernii, asemenea cuvinte nu erau socotite mari pentru ca exprimau ginduri marete; dimpotriva, asa cumn stim din ultimele versuri din Antigona, capacitatea dea rosti “vorbe mari” (megaloi logoi) ca raspuns la foviturile nenorocirii este poate cea care, in cele din urma, la batrinete, va da nastere gindirii.* Gindirea era bazat pe religia familici, i regimul cet2ifi “erau in realivate doua forme de guvernare antago- nice... Cetatea trebuia fie sA dispara, fie, In timp, s& dezintegreze familia” (p. 252). Impresia mea este c& motivul contradictiei existente in ackastS mare carte sta In incercarea lui Coulanges de a trata Impreuna Roma gi orasele-stat grecesti; in ce priveste davezile si cate- gotiile la care recurge, el se bazeaz’ in principal pe sensibilitatea institutionalé gi politick romani, chiar daci recunoaste 4, “in Grecia”, cultul Vestei “sldbise la o data foarte timpurie... fird a fi slabit ins vreadatii fa Roma” (p. 146). Nu numai cd pripastia dintre locuinta domestic’ gi cetate era cu mult mai adinci tn Grecia dectt la Roma, ci, pe deasupra, doar in Grecia religia olimpiand, religia lui Homer gi a oragului-stat, era separata de mai vechea religie a femilici ga locuinyzi domestice si superioars ei. In timp ce Vesta, zeifa vetrei, a devenit, dupa unificarea gi a doua intemeiere a Romei, protectoarea “vetrel oragului” §i parte a cul- tului politic, oficial, colega ei greaci, Hestia, este mengionata pentru prima oar de Hesiod, singurul poet grec care, opunindu-i-se constient lui Homer, prosliveste viata cAminului sia locuingei domestice; in religia oficiald a polis-ului, Hestia a trebuit si ti cedeze lui Dionysos locul pe care l ocupase in adunarea celor doisprezece zei olimpieni (vezi Mommsen, Rémische Geschichte (ed. a 5-a), cartea |, cap. 12, yi Robert Graves, The Greek Myths (1955), 27, k). 7. Pasajul apare in discursul lui Fenix, liada, 1X, 443, si se refer tn chip vadit fa educaria pen= tru rzboi si pentru agora, adunarea public’, unde oamenii se pot distinge. Traducerea lite- rald este urmatoarea: “(parintele tiu) m-a insarcinar si te invag toate astea, si fii un rostitor de vorbe si un fiptuitor de fapte” (mythén te rhétér’ emenai préktéra te ergin) [de-asta si el mat trimise, ca eu st te-nv cum se cade mester la vorbii si fi si vrednic la fapte, trad. G. Murnu, thada, IX, 437-438] 8, Traducerea lterali a ultimelor versuri din Antigna (1350-54) esce urmitoarea: “Vorbele mirege, zidarnicind (sau rizbunind) insa grelele lovituri ale celui semet, ingelegerea o invaga la virsta senectugii”. Conginutul acestor rinduri este atit de deconcertant pentru injelegerea moderna, incit cu greu se g&seste un traducdtor care si indrizneaseil sit le redea sensul pro- priuezis. O exceptie este traducerea lui Héldertin: “Grosse Blicke aber,/ Grosse Streiche der hohen Schultern/ Vergeltend,/ Sie haben im Alter gelehrt, zu denken” [Marege priviri ins&,/ Marete-nfaiptuiri ale barbatilor de seama/ Rasplatind,/ Ei au deprins gindirea la virst-nai tatii]. O anecdotd povestitd de Plutarh poate infijiga cu mult mai simplu legatura dintre ac- siune sivorbire, Un om veni odata la Demostene storisindu-i cit de cruntfusese batut. “Tu insi”, fi zise Demostene, “nai suferie nimie din cele ce-mi spui”, La auzul acestor cuvinte, celalalr {giridicd glasul si seriga: “N-am suferit nimic?”. “Acum”, zise Demostene, “aud glasul cui vacare a fost lovit si care a suferit” (Viet paratele, Demostene). O ultima rimagir& a leg’tur a7secundara in raport cu vorbirea, ins vorbirea si actiunea erau considerate simultane gi egale, de acelasi rang si de aceeasi natura; cea ce, fa inceput, nu insemna numai ca actiunea politic’, in mAsura in care se mentine in afara sferei violentei, se realizeza intr-adevar, de cele mai multe ori, prin cuvinte, Gi, mai mult decit atit, c& a gisi cuvintele potrivite la momentul potrivit, lisind cu totul deoparte informatia sau mesajul pe care le-ar putea transmite, in- seamnd actiune. Numai violenta pura este mut& si, din acest motiv, violenta in sine nu poate fi nicicind mareatd. Chiar si atunci cind, relativ tirziu In Antichi- tate, arta razboiului si arta vorbirii (retorica) au devenit cele doua subiecte politice principale ale educatiei, asta s-a intimplat inca sub influenta acestei mai vechi experienge i traditii, anterioare polis-ului, c&reia i-a ramas subordonata. In experienta polis-ului ~ numit, nu fara indreptatire, cel mai limbut dintre toate sistemele politice - si, tntr-o chiar si mai mare m&sura, in filosofia politica ce a izvorit din ea, actiunea si vorbirea s-au separat si au devenit activitati tor mai independente. Accentul s-a mutat de pe actiune pe vorbi: re, si pe vorbire mai curind ca mijloc de a convinge decit ca manier§ proprie omului de a rispunde, de a replica si de a se mAsura cu tot ceea ce se intimpla ori se face.’ A fi politic, a trai tatr-un polis insernna cA totul se ho- tara prin cuvinte si convingere, si nu prin forta si violengai. fn conceptia grecilor, a constringe prin violeny, a porunci mai curind decit a convinge erau modalititi prepolitice de a-i trata pe oameni, specifice vietii din afara polis-ului, viewii c&minului si familiei, unde capul familiei conducea cu puteri despotice, necontestate, sau vietii din imperiile barbare din Asia, al ciror despotism era adesea asemanat cu organizarea unei locuinte domestice. Definigia aristotelicd a omului ca zéon politikon nu era numai lipsitii de legatura si chiar in dezacord cu asocierea naturala experimentatd in viata domestica, dar nici nu poate fi pe deplin ingeleasti dacd nu i se adauga o a doua definitie aristotelicd, nu mai putin celebri, dupa care omul este un 260n logon echon (“o fing vie capabila de vorbire”). Traducerea latin’ a acestui termen prin animal rationale vine dintr-o neingelegere nu mai putin importanta decit in cazul termenului “animal social”. Aristotel nu si-a propus nici s4 dea o definigie a omului in general, nici s& indice facultatea umana cea mai inalt, care pentru el nu era logos-ul, adica vorbirea sau ratiunea, ci nous-ul, facultatea contemplatiei, al carui conginut - si asta e caracteristica lui principala - este cu neputinga sa fie transpus in vorbire." fn aceste antice dintre vorbire si gindire, strdin conceptiei noastre dup’ care cuvintele sint expresia gindirii, se poace intilni in sintagma ciceronians reluati adesea de ratio ef oratio. 9. Tipic pentru aceasta evoluyie este faptul c& fiecare politician era numit “retor” gi cd retorica, arta vorbiriin public, spre deosebire de dialectic’, arta discursivitatiifilosofice, este definit’, de Aristotel ca arti a convingeri (vezi Retoviaa, 1354.a 12 gi urm., 1355 b 26 gi urm.). (Distine- fa provine ea insAgi de la Platon, Gorgias, 448.) in acest sens trebuie ingeleasd opinia greceas- & despre declinul Tebel, pus pe seama neglijarii de citre tebani a retoricii in fevoarea exercigilor militare (vezi jacob Burckhardt, Griechische Kultungeschichte, ed, Kroener, ill, 190). 10. Etica Nicomahicd, 1142 a 25 $i 1178 a 6 si urm. 28| | doua, cele mai faimoase, definitii ale sale, Aristotel nu a facut decit s& formuleze opinia obisnuita in polis cu privire la om si la modul politic de viata, opinie potrivie c&reia toti cei din afara polis-ului - sclavii si barbarii ~ erau neu logou, lipsiti nu de facultatea vorbirii, fireste, ci de un mod de viasé tn care vorbirea, si numai vorbirea, avea sens i unde preocuparea central a tuturor cetatenilor era de a vorbi unii cu altii. Neingelegerea profunda exprimata de traducerea latina a “politicului” prin “social” nu apare poate nic&ieri mai limpede decit intr-o discutie in care Toma d’Aquino compara natura conducerii domestice cu conducerea politica: conducdtorul casei, constata el, se aseamana in anumite privinge cu conducitorul unui regat, inst, adauga el, puterea lui nu este la fel de “perfect” ca aceea a regelui''. Nu doar in Grecia gi tn cadrul polis-ului, ci in toata Antichitatea occidentala ar fi fost, in schimb, cit se poate de limpede cA nici chiar puterea tiranului nu era atit de mare, atit de “perfect” ca puterea cu care pater familias, acel dominus, stSpinea asupra casei sale alc&tuite din sclavi si din familie. Si asta nu se intimpla pentru c& puterea cirmuitoru- tui cetatii era egalatd si limitata de puterile conjugate ale capilor de fami lie, ci pentru ci domnia necontestat’, absolut si domeniul politic propriu-zis se excludeau reciproc.!? . 5 POLIS-UL $! LOCUINTA DOMESTICA Des! ingelegerea gresit a domeniului politic, echivalarea lui cu domeniul social, este tot atit de veche ca traducerea termenilor grecesti in latina si adaptarea lor ja gindirea romano-crestind, confuzia nu a facut decit si se adinceascA daca ne uittim la felul in care modemii folosesc $i inteleg conceptul de societate. Distinctia dintre sfera privat si cea public a vietii corespunde domeniilor domestic si politic, care au existat ca entitagi separate gi distincte cel putin de la aparitia orasutui-stat antic; ivirea, ins&, a domeniului social, care, la drept vorbind, nu este nici privat, nici public, constituie un fenomen relativ nou, a c&rui origine a coincis cu aparitia epocii moderne gi care si-a gasit expresia politica tn statul-natiune. 11. Toma d’Aquino, op. cit, I, 2, 50, 3. 12. Terrnenii dominus si pater familias erau, prin urmare, sinonirni, ca gi termenii servas si fail iris: Dominum patrem familie appellaverunt; servos .. familiares [pe tatl familiei Lau numit domn; pe sclavi... de-ai failiei] (Seneca, Sctisori, 47, 12). Vechea libertate romana a cetajeanului a disprut atunci cind Imparatii romani si-au luat titlul de dominws [domn], “ce nom, qu’Auguste et que Tibate encore, repoussaient comme une malédiction et une injure” [acest nume, pe care Augustus 51 Tiberiu, inci, il respingeau ca pe un blestem si ca pe 0 injurie] (H. Wallon, Histoire de Vesclavage dans Fantiquité (1847), lll, 21).Ceea ce ne intereseaza in contextul de fata este greutatea extraordinara cu care, din pricina acestei evolutii, ajungem s& infelegem diviziunea fundamental intre domeniile public si privat, intre sfera polisului si sfera casei si a familie’ si, tn fine, intre activitaile legate de o lume comuna gi cele legate de intretinerea vieti, diviziune pe care s-a Intemeiat, considerind-o drept evidenta si axiomatic’, toatd gindirea politica antica. In conceptia noastra, linia de despartire s-a sters cu totul, deoarece noi ne reprezentim popoarele si comunitatile politice dup& chipul unei familii de ale cdirei treburi zilnice trebuie s& se ingrijeasc’ o gigantic administragie nationala de tip domestic, Gindirea stiintificd ce raspunde acestei evolugii nu mai este stiinga politica, ci “economia nationala”, “economia sociala” sau Volkswirtschaft, care, toate, indic’ un tip de “gospodirire colectivi”"®, ansamblul de familii organizate economic intr-o forma asemandtoare unei singure familii supraumane este cea ce numim “societate”, iar forma ei de organizare politic se numeste “natiune”. 4 Ne vine de aceea greu s& ingelegem c&, dupa felul in care anticii ingelegeau aceste chestiuni, insisi expresia de “economie politic’” ar fi fost 0 contradictie in termeni: orice era “economic”, asociat cu viafa individului si cu supravietuirea speciei, reprezenta prin definitie o chestiune de natura domestica, nepolitica."§ Din punct de vedere istoric, este foarte probabil ca aparitia orasului-stat si a domeniului public s& se fi petrecut in detrimentul domeniului privat al familiei si al locuingei domestice."® Totusi, vechea sacralitate a vetrei, desi cu mult mai putin pronunyata in Grecia clasica decit in Roma anticd, nu s-a pierdut niciodaté complet. Ceea ce a impiedicat polis-ul s& incalce viata 13. Potrivit lui Gunnar Myrdal (The Political Element in the Development of Economic Theory (1953), P.XL), “ideea de economie sociald sau de economie domestica colectiva (Volkswirtschafl)” este unul dintre “cele trei focare principale” in jurul carora “s-a cristalizat specuilatia politica ce a inmpregnat economia inci de la inceput®, 14, Ceea ce nu inseamna c& statulnagiune gi societatea sa nu provin din regatul medieval gi din feudalism, unde structura familiala si domestica are o importanga neegalatd in Antichitatea clasics. Deosebirea este totusi important. in contextul feudal, familiile gi lo- cuingele domestice erau aproape independence unele de altele, astfél incit casa regal, reprezentind o regiune teritoriala data si conducindui pe seniorli feudali ca primus inter pares, nu pretindea, precum un conducstor despotic, st fie capul unei familii unice. “Nasiunea” medieval era un conglomerat de familii; membri ei nu socoteau ci apargin unei singure familii inglobind tntreaga natiune. 15. Distinetia este cit se poate de claré in primele paragrafe ale tratatului pseudoaristotelic Economice, unde conducerea despotic’ exercitata de un singur om (mon-archia), proprie organizarii domestice, este opus organizarii cu totul diferite a polis-ului, 16. La Atena, punctul de cotiturd este vizibil in tegislagia lui Solon. Coulanges vede pe bund dreprate in legea ateniand, care fiicea o datorie filiald din intreginerea p&ringilor, dovada Pierderii puterii paterne (op. cit., pp. 315-316). Totusi, puterea paternA era limitata doar daca venea th conflict cu interesele cetitii, niciodata ins de dragu! membrilor individuali ai familiel. Astfel, practica vinzarii copiilor gi a expunerii nou-ndscutilor s-a plistrat de-a Jungul intregii Antichicigié (vezi R. H. Barrow, Slavery in the Roman Empire (1928), p, 8: “Alte drepturi din patria potestas c&zuser’ in desuetudine; dar dreptul expunerii nu a fost interzis pind in 374 e.n.”). 30privata a cetajenilor sai si l-a Racut sd considere drept sacre limitele care tm- prejmuiau fiecare proprietate nu a fost respectul fata de proprietatea priva- t&.asa cum o intelegem noi, ci faptul cd. un om nu putea participa la treburile lumii fra a poseda o cas&, adic& fara a avea un loc in lume care si fie propriu-zis al lui.” Pind gi Platon, ale carui planuri politice prevedeau abolirea proprietitii private si extinderea sferei publice pina la anihilarea totald a vietii private, tl pune inca la loc de cinste pe Zeus Herkeios, protectorul liniilor de hotar, si, fara a vedea vreo contradictie, numeste divine acele horoi, granitele dintre o proprietate gi alta.’* Faptul c4 tn interiorul casei oamenii traiau impreund, deoarece erau constringi de propriile lor ceringe si nevoi, era o trisatura specifica a sferei domestice. Forta de constringere o reprezenta viata insasi - penatii, zeii domestici, fiind, potrivit lui Plutarh, “zeii care ne fac s traim si ne hranesc corpul’ - viaga care, pentru intretinerea ei individual si pentru supraviequirea ei ca viata a speciei, avea nevoie de compania altora, CA intretinerea individual trebuie si constituie sarcina barbatului, iar supravietuirea specie! sarcina femeii, era un fapt evident, iar aceste functii naturale, munca barbatului menit{ sa asigure hrana si munca de procreagie a femeli, erau deopotriva supuse aceleiagi constringeri a vieqii. Comunitatea naturald din locuinta domestica lua nagtere, asadar, din necesitate, si necesitatea guverna toate activitésile desfasurate in sinul ei. Domeniul polis-ului, dimpotriva, forma sfera libert&tii si, dac& intre cele doua sfere exista o relatie, controlul necesitatilor viegii in casa reprezenta, ca.un lucru de la sine ingeles, conditia libert¢ii polis-ului. Politica nu putea fiin niciun caz doar un mijloc de protejare a societ&tii - o societate a celor credinciosi, ca in Evul Mediu, o societate de proprietari, ca la Locke, 0 societate asiduu angajat& intr-un proces de achizitie, ca la Hobbes, o societate de producatori, ca la Marx, o societate de angajati, ca in societatea noastra, sau o societate de muncitori, ca in jArile socialiste si comuniste. in toate aceste cazuri, libertatea, iar in unele aga-zisa libertate a societatii este cea care reclama gi justificd restringerea autoritatii politice. Libertatea e plasata in domeniul socialului, iar forta sau violenta devin monopolul statului. 17. Interesant la aceasta distinetie este cd in unele cetigi grecesti cetiijenii erau obligasi prin lege si ti impart recolta si si o consume in comun, cu toate ci fiecare dintre ei se bucura de proprietatea absoluta, necontestatd a pamintului sau Vezi Coutanges (op. cit, p..61), care numeste aceasta lege “o contradictie singulara"; nu este vorbaa de nicio contradicye, deoarece, in inpelegerea antic, aceste dou tipuri de proprietate nu aveau nimicin comun. 18, Veri Logile, 8412. 19. Citat din Coulanges, op. ct, p. 96; referinga este la Plutarh, Quaestiones Romanae, $1, Pare curios c&, punind unilateral accentul pe zeitajile subpamintene din religia greaca si roman’, Coulanges nu vede c& acest ei nu erau nigte simpli ze ai moryilo, iar cual lor nu era un ci cf aceasta religie primitiva legata de pAmint slujea viaga si moartea, in care vedea doud aspecte ale aceluiagi proces, Viala iese din pimint $i se intoarce ‘nel; nasterea gi moartea nu sint altceva decit doua faze diferite ale aceleiasi vieti biologice peste care sint stpini zeli subp&minteni,Toj filosofii greci, indiferent cit de ostili ar fi fost fap de viata polis-ului, socoteau de la sine ingeles cd libertatea se situeaza exclusivin domeniu! politic, c& necesitatea este in primul rind un fenomen prepolitic, caracteristic organi- Zari domestice private, i cd forga $i violenta sint justificate in sfera domesti: c& Intrucit sine singurele mijloace la care individul poate recurge pentru a domina necesitatea ~ de exemplu, stpinind peste sclavi ~ sia deveni liber. Pentru ca sint supuse necesitatii, toate fiingele umane au dreptul de a folosi violenta fagai de alti oameni; violenta reprezinta actul prepolitic prin care individul se elibereaza de necesitigile viepii pentru a accede la libertatea lumii, O asemenea libertate este conditia esentiald a ceea ce grecii numeaut fericire, eudaimonia, care era un statut obiectiv conditionat tnainte de toate de bogatie si de stnatate. A fi sdrac sau a avea o stindtate precara insem- naa fi supus necesitatii fizice, iar a fi sclav insemna, tn plus, afi supus violentei umane. Aceastd dubla si indoit’ “nefericire” a sclaviei era lipsiti cu totul de legatura cu bundstarea subiectivd concret& a sclavului. Astfel, un om liber strac prefera nesiguranta unei piete de munca supuse variagiilor ilnice lucrului garantat si regulat care, pentru cA fi restringea libertatea de a. actiona in fiecare zi dupa cum credea de cuviinta, era deja resimtit drept servitute (douleia), si chiar munca aspra, dureroasa era preferata viefii usoare a multor sclavi domestici.2° Forta prepolitica cu care capul locuingei domestice isi conducea familia gi sclavii si care era considerat necesar’ tntrucit, inainte de a fi un “animal politic”, omul este un “animal social” nu are totusi nimic in comun cu “starea naturala” haotica, de a c&rei violeng, potrivit gindirii politice a secolului al XVIl-lea, oamenii nu ar putea scipa decit punind bazele unei guvernari care, printr-un monopol al puterii $i al violentei, ar aboli “razboiul tuturor impotriva tuturor’, “inspirindu-le tuturor un sentiment de tearna”,?! Din contra, orice concept de conducere si de supunere, de guvernare si de putere, in sensul in care noi intelegem asemenea notiuni, cit si ordinea reglementata care le insofeste, era socotit a fi prepolitic si a apartine mai curind sferei private decit sferei publice. Polis-ul se deosebea de familie pentru c& nu cunostea decit “egal”, in timp ce familia era centrul celei mai stricte inegalitai. A fi liberinsemna. deopotriva ‘anu fi supus necesititilor viegii sau ordinelor altcuiva gi a nu te gsi tu instil in situagia de a porunci. Insemna a nu conduce gi a nu fi condus.? Astfel, 20. Discuyia dintre Socrate gi Eutherus, consemnat in Memorabilia lui Xenofon (Il, 8), este cle 3¢ poate de interesanta; Eutherus esilit de nevoie si munceasca cu corpul sie convins despre corpul lui ci ru va fi in stare s& suporte acest fel de vias mula vreme si, de asemenea, a, la bitrinete, va ajunge un nevoiag. El crede totusi c& e mai bine si muncesti dectt s& cersesti. Drept urmare, Socrate fi propune sit caute pe cineva “care are o situajie buna gi care are nevoie de un ajutor”. Eutherus ti rispunde cd nu ar putea indura servitutea (doula). 21. Trimicerea este la Hobbes, Leviatanul, partea I, cap. 13. 22, Cea mai faimoasa si mai frumoasa refering este discutia despre diferitele forme de guvernare, consemnats de Herodot (III, 80-83), in cursul c&reia Otanes, apirdtorul egali- ‘SGI grecesti (isonomid), declard ci nu isi “doreste nici sA conduc’, nici si fie condus”. Estelibertatea nu exista in interiorul locuingei domestice, c&ci capul acesteia, conducatorul ei, era considerat liber doar in masura tn care avea puterea de a pardsi locuinga domestica gi de a patrunde in domeniul politic, acolo unde tofi erau egali. Fara indoiala, egalitatea proprie domeniului politic avea foarte putine in comun cu conceptul nostru de egalitate: ea insemna a trai printre egali sia avea de a face doar cu ei si presupunea existenta “inegalilor”, cei ce formau, de fapt, intotdeauna majoritatea populafiei unui orag-stat.3 Prin urmare, egalitatea, departe de a fi legat’ de justitie, ca in timpurile moderne, constituia insisi esenta libertégii: a fi liber insemna a fi ferit de inegali- tatea prezent& in actul de conducere gi a te misca intr-o sfer&. unde nici conducerea, nici supunerea nu existau. Totusi, posibilitatea de a descrie in termeni de opozitie clar conturata diferenga profunda dintre ingelegerea modem’ a politicii siingelegerea ei anticd inceteaza aici. in lumea moderna, domeniile social si politic sint cu mult mai pugin distincte. Ideea c& politica nu este nimic altceva decit 0 functie a societigii, c& actiunea, vorbirea si gindirea sint in primul rind suprastruc- turi ale interesului social nu este o descoperire facut de Karl Marx, ci, dimpotriva, se numara printre presupozitiile axiomatice preluate de Marx fara examen critic de la economistii politici ai epocii moderne. O asemenea functionalizare face insesizabila existenta vreunei prapastii reale intre cele doua domenii; si asta nu e o chestiune de teorie sau de ideologie, dat fiind c&, odata cu ascensiunea societ&tij - adic a activitatilor “domestice” (oikia) sau economice ~ in domeniul public, gospodirirea si toate chestiunile care alt&data priveau sfera privat a familiel au devenit o preocupare “colectiva”.2* intr-adevar, in lumea moderna, cele doua domenii, asemeni unor valuri, se revarsd in permanent unul in celalalt in curgerea nefntrerupt a insusi procesului viegii, vorbainsa de acelagi spirit cu celin care Aristotel afirma ca viaja unui om liber este mai bun’ decit viafa unui despot, contestindu-i despotului libertavea, lucru de la sine tngeles (Politica, 1325 a 24). Powrivit lui Coutanges, toate cuvintele grecesti si latinesti care exprima o anumit forma de stapinire asupra altora, precum rex, pater, anax, basleus, priveau la inceput relatiile domestice gi erau nume pe care sclavii le dideau stéptnului tor (op. ci, pp. 89 si urm., 228) 23, Proporyia varia si este fird indoiala exagerati tn cele transmise de Xenofon despre Sparta, unde un strdin nua numérat mai mult de gaizeci de cetayeni intre cele patru mii de persoane aflate tn piag (Hellenic, II, 35). 24, Vezi Myrdal, op, cit “Ideea c& societatea, precum un cap de familie, intrefine casa pentru membrii ei este adinc inrédacinatd in terminologia economica... in germana, Volks- wirtschafislehre sugereazi... existenta unui subiect colectiv al activitatii economice... avind un scop comun gi valori comune. In englezis, .. theory of wealth sau theory of welfare exprinn’ ‘dei similare” (p. 140). “Ce se ingelege prin economie sociala, a cirei funcyie este gospodirirea sociala? Tn primul rind, ea implica sau sugereazi o analogie intre individul care isi conduce propria locuings domestict sau pe cea 2 familiei sale tate, Adam Smith si James Mill au elaborat explicit aceast& analogie. Ca urmare a eriticii lui. S. Mill $i odatai cu mai Jarga recunastere a distincyiei dintre econiomia politica practica gi economia politic& teo- etic’, analogia a fost in general mai putin scoasi In eviden}i” (p. 143). Faptul ci nu a mai fost folositd i se datoreazit pesemne gi unei evoluyii tn cursul cdreia societatea a devo- rat structura familiala, pind ce a ajuns si i se substituie tn intregime. 33Disparisia prapastiei pe care anticii erau obligati s4 o traverseze zilnic pentru a transcende domeniul ingust al locuingei domestice si “a accede” in domeniut politicii este un fenomen esengialmente modem. Prapastia dintre privat si public exista inc’, tatr-un anumit fel, in Evul Mediu, desi semnificafia ei se pierduse in mare misurd, iar pozitia i se schimbase in totalitate. S-a remarcat pe buna dreptate ci, dup& cdderea Imperiului roman, Biserica Catolica a fost cea care le-a oferit oamenilor un inlocuitor pentru cet&genia care constituise odinioard prerogativa guverndrii municipale.25 ‘Tensiunea medieval dintre obscuritatea vietii de fiecare zi si splendoarea grandioas& care insoyea tot ce era sacru si, simultan, indltarea de la secular la religios corespund in multe privinte inilyarii de la privat la public din Antichitate. Deosebirea este, desigur, cit se poate de pronuntata, caci, indiferent cit de “lumeasc’” ar fi devenit Biserica, preocuparea pentru lumea cealalt& a fost intotdeauna céa care, mai presus de toate, a tinut laolaltd comunitatea de credinciogi. Desi domeniul public poate fi echivatat cu cel religios doar cu anumite rezerve, in feudalism domeniul secular a reprezentat intr-adevar, in ansamblul lui, ceea ce domeniul privat fusese in Antichitate. Tr&satura distinctiva a Evului Mediu a constituit-o absorbtia tuturor activitatilor in sfera domestica, unde ele nu aveau decit o semnificatie privata si, in consecinya, absenta ca atare a unui domeniu public.”* Caracteristic pentru aceast expansiune a domeniului privat gi, in paran- tez’ fie spus, pentru deosebirea dintre capul locuingei domestice antice $i seniorut feudal este c& seniorul feudal putea face dreptate pe domeniul stpinit de el, in timp ce capul familiei antice, desi putea recurge la 0 conducere mai blinda sau mai aspri, nu avea cunostinyi nici de legi, nici de justitie tn afara domeniul politic.” Tendinga de a ingloba toate activitasile umane in domeniul privat si de a modela toate relatiile dintre oameni dupa modelul 25. RH. Barrow, The Romans (1953), p. 194. 26. Caracteristicile pe care E. Levasseur (Histoire des classes owvires ct de industri en France avant 1789 (1900)) le descoperd tn organizarea feudala a muncii sine valabile pentrs ansamblul comunitagilor feudale: “Chacun vivait chez soi et vivait de soi-méme, le noble sursa seigneure, fe vitain sur sa culture, le citadin dans sa ville” [Fiecare trifia acasi si din resurse- te sale, nobilul pe domeniui sau, paranul pe ogorul sau, ortigeanul in orasul su (p. 229), 27. Tratamentul echitabil aplicat sclavilor, pe care Platon tl recomanda in Legile (777), are prea pugin de a face cu justitia si nti este recomandat “din consideratie pentru (sclavi), ci mai mule din respect fag de noi Ingine”. Despre coexistenta a dous legi, legea politic’ a justtiel silegea domestica a conducerii, vezi Wallon, op. at., i, p. 200: “La loi, pendant bien long- temps, donc ... s’abstenait de pénétrer dans la famille, o¥ elle reconnaissait empire d’une autre loi” [Timp indelungat, agadar, legea... s-a abjinut si patrunda in familie, unde recu- nostea dominatia altel legi]. Jurisdicyia anticé, tn speciat cea roman, referitoare la chestiunile domestice, la tratamentul aplicat sclavilor, la relagiile familiale ete., era tn esent’ ‘menitd si restring’ puterea altrninteri lipsita de restricyii a capului fariliei; era de neinchipuit c& ar putea exista o domnie a justitieiin interiorul societgii in intregime “private” a sclavilor, intrucit sclavii se gaseau prin definigie in afara domeniulu’ legii si erau supusi autor stapinului lor. Doar stpinut, in m&sura tn care era si cetdyean, se supunea prescrip legilor, care, fn interests cetatii, puteau chiar $4 fi reducd puterea in casa. 34raporturilor domestice s-a extins considerabil, cuprinzind organizatiile profesionale tipic medievale din orase, ghildele, confreriile fconfréries] si corpora- fille [compagnons], si chiar primele companii comerciale, tn care “asocierea domestic’ de la inceput prea si fie dovedit’ de tnsusi cuvintul tealiza ceva mai durabil decit viata insigi. Caracterul privativ al privatului st in absenta celorlalti; faga de ei, omul privat nu se arat si, de aceea, este casi cum nu ar exista. Orice ar face ramine fara insernnatate gi fara urmari pentru aitii, iar ceea ce conteaza pentru el este lipsit de interes pentru ei. jn circumstantele moderne, aceast& privare de relagii “obiective” cu --ceilalti si de realitatea garantata prin intermediul lor a devenit fenomenul de masa al singuratatii, luind astfel forma sa cea mai extrema si cea mai ~-antiumana.*? Motivul acestei situatii extreme este acela cd societatea de masa. ‘au distruge numai domeniul public, ci si domeniul privat, privindu-i pe oameni nu numai de locul tor in lume, ci gi de casa lor privata, unde altadata se simyeau la adapost de lume si unde, in orice caz, pind gi cei exclusi din lume giseau un inlocuitorin caldura cAminului si in realitatea lirmitat’ a vietii de familie. Transformarea integral a vieyii cAminului si a familie’ intr-un spatiu interior si privat o datorAm extraordinarului simt politic al po- -porului roman, care, spre deosebire de greci, nu a sacrificat niciodat’S privatul in favoarea publicului, ci, dimpotriva, a ingeles c& aceste dou domenii nu pot exista decit conviejuind. Si, desi conditiile sclavilor nu erau -/probabil cu nimic mai bune la Roma decit la Atena, este cit se poate de semnificativ c& un scriitor roman socotea cA, pentru sclavi, locuinya domesti- c&a st&pinului era ceea ce res publica era pentru cettenis. Totusi, oricit de ‘suportabila ar fi putut fi viata privat in sinul familiei, este limpede c& ea nu putea fi in niciun caz altceva decit un inlocuitor, chiar daca, la Roma, $2, Despre singuratatea madera ca fenomen de mas, vezi David Riesman, The Lonely Crowd (1950). ‘53. Astfel, Pliniu cel Tina, citat in W. L. Westermann, “Sklaverei”, in Pauly-Wissowa, supli- mentul Vi, p. 1045, 53ca sila Atena, domeniul privat oferea spagiu din belgug pentru activitati pe care astizi le asezim pe o treaptA superioar’ activitafii politice, cum ar fi, de exemplu, acumularea de bogatie, in Grecia, sau consacrarea in slujba artei si a stiintei la Roma. O asemenea atitudine “liberal&”, care in anumite circumstange a putut avea drept rezultat aparitia unor sclavi foarte pros- peri si extrem de eduicati, inserna doar c8, in polisul grec, a fi prosper nu insemna nimic gi ca, in Republica romana, a fi flosof nu era ceva care si conteze prea mult. Se ingelege de la sine ca, in urma ascensiunit crestinismului, trasStura privativa a privatului, constiinga c& 0 viata petrecutd exclusiv in sfera restrin- | sd a locuingei domestice priveaza de ceva esential, ar fi trebuit sa sufereo | atenuare pind aproape de punctul disparitiel. Morala crestin’, spre deosebire de preceptele ei religioase fundamentale, a sustinut mereu cd fiecare trebuie s& se ingrijeascd de problemele lui gi cd responsabilitatea politica constituie fn primul rind © povard, asumat& numai de dragul bundst&rii si al mintuirii celor pe care ti elibereaza de grijatreburilor publice.** Este sur- Prinz&tor c& aceasta atitudine a supravietuit in epoca modem laica intr-o asemenea masura, incit Karl Marx, care in aceasta privingd ca si in altele nu a facut decit sa rezume, s& conceptualizeze si si transforme in program presupozitiile subiacente unei perioade de doua secole de modemitate, a putut sfirgi prin a prezice gi spera in “disparitia” intregului domeniu public. Deose- birea, in aceasta priving’, dintre punctele de vedere crestin si socialist, unul privind guvernarea ca pe un rau necesar din cauza pAcdtoseniei omului, iar celalalt sperind s4 o aboleasc’ in cele din urma, nu reprezinta.o deosebire de apreciere cu privireda sfera publica, ci la natura umana. Ceea ce fi ramine ascuns fiecdruia din aceste doua puncte de vedere este c4 “disparitia status lui” la Marx fusese precedata de o disparitie a domeniului public sau, mai curind, de transformarea lui intr-o foarte restrinsa sfera de guvernare; in epoca lui Marx, aceastii guvernare incepuse deja s& se dizolve intr-o $i mai mare masura, adicd sd fie transformata intr-o “gospodarire” nationala, pina ce, in epoca noastra, a inceput s& dispara cu totul in sfera impersonal, si | chiar mai limitata, a administragiei. 54, Exist nenumarate covezi ale acestei aprecieri diferite a bogigiel gi a culturii la Roma gin Grecia. Este ins interesant de notat cit de concordanta era aceasta apreciere eu statutul sclavilor, La Roma, sclavii au jucattn cultur’ un rol cu mulemai mare deci in Grecia, unde, pede alt’ parte, rolul lorin viata economic’ era cu mult mai important (vezi Westermann, In Pauly-Wissowa, p. 984). 55. Augustin (De civitate Dei XIX, 19} vede in datoria de a aria waritas pentru utils proximi (“ntere- sul aproapelui”) limitarea otium-ului si a contemplagiei. Or, “in viaqa activa, nu se cuvine 38 rivaim la onorurile ori la puterea vieyii acesteia,... ci la binele celor aflati sub condu- Gerea noastri (salutem subditorum)”. Fireste, un asemenea tip de responsabilitate seamina mai degraba cu cea a capului casei pentru familia lui dectt cu responsabilitatea politica propriu-zisi. Preceptul crestin adresat individului de a-sivedea de proprille treburivine din 1 Tesdloniceni, 4, 11: “si cdutagi si trait linistigi gi s& vA vederi de treburi” (prattein ta idia, in care ta idia {cele proprii] sint luate ca opuse la ta koina (“treburile publice obignuite”)) | i 7Pare si sind de natura relatiei dintre domeniu! public gi cel privat ca etapa finalé a disparigiei domeniului public s& fie insogita si de ameninyarea de lichidare a domeniului privat. Aga cum nu ¢ o intimplare c& intreaga discugie sa transformat pina la urma intr-o disput privind dezirabilitatea sau in- dezirabilitatea propriettii private. Cci, pus in legaturd cu proprietatea, cuvintul “privat”, chiar si din punctul de vedere al gindirii politice antice, igi pierde de indat& caracterul privativ si o buna parte din opozitia fat de domeniul public in general; proprietatea are in mod clar anumite atribute care, desi fin de domeniul privat, au fost socotite intotdeauna ca fiind de cea mai mare important& pentru sistemul politic. * Profunda legatura dintre privat si public, vizibila la-nivelul ei cel mai ele~ mentar in chestiunea proprietatii private, ar putea fi rastilmacita astazi din - -cauza echivalentei modeme dintre bogatie si proprietate, pe de o parte, gi dintre sirdcie si lipsa de proprietate, pe de alta parte. © asemenea ristalma- cire este cu atit mai suparatoare cu cit, istoriceste vorbind, proprietatea gi bogatia sint, si una si cealalt, de o mai mare important pentru domeniul public dectt orice alt& chestiune sau preocupare privat’ si au jucat, formal cel putin, aproximativ acelagi rol de conditie principal de admitere in domeniul public si de acordare a cetateniei depline. De aceea, se uit ugor c& ~ bogatia si proprietatea, departe de a se confunda, sint de naturi cu totul diferite. Aparitia pretutindeni, ast&zi, a unor societati potential sau efectiv foarte bogate, din care proprietatea este fundamental absenta, deoarece bogatia fiecdrui individ consta th partea care fi revine din venitul anual al so- Giet&ii luate in ansamblu, arata limpede cit de putin sint legate cele doua. Tnainte de epoca modem, care a inceput cu exproprierea celor s&raci si a continuat apoi cu emanciparea noilor clase lipsite de proprietate, toate civilizagiile s-au intemeiat pe caracterul sacru al proprietafii private. Bogatia, dimpotriva, fie ci era detinut’ privat sau distribuita public, nu fusese niciodata sacra inainte. La origine, a fi proprietar insemna nici mai mult, nici : mai putin decit a avea un loc intr-o anumita parte a lumii sia apartine deci sistemului politic, adica a fi capul uneia dintre familiile care, impreuna, al- c&tuiau domeniul public. Aceasta bucata de lume detinutd in mod privat se identifica atit de profund cu familia care o poseda®®, incit expulzarea unui . cet&tean putea insemna nu doar confiscarea bunurilor sale, ci si distrugerea efectiva a cliidisii propriu-zise”. Bogéitia unui strin ori a unui sclav nu se 56. Coulanges (op. cit.) sustine: “Adevirata semnificajie a cuvintului familia este cea de proprietate; el desemneazi ogorul, casa, banii vazuta totusi ca legati de familie; dimpotriva, “familia este legata de camain, iar céminul de pamint” (p. 62). Ideea este urmatoarea: “Averea este fix, la fel ca vatra si ca mormin- tul de care este fegars. Omul este cel ce trece” (p. 74). 57. Levasseur (op, cit,) prezint& in urmviitorii termeni intemeierea unei comune medievale gi condigiile de admitere in ea: “Il ne suffisait pas d’habiter la ville pour avoir droit a cette admission. il fallait... posséder une maison...” [Nu era suficient sa locuiesti in oras pentru a avea dreptul la aceastd admitere. Trebuia.... sd fii posesorul unei case,..]. In plus: “Toute injure proférée en public contre fa commune entrainait la démolition de la maison et le 55 sclaviP? (p, 107). Aceasté “proprictate” nu este”substituia in niciun caz acestei propriet&ti8®, iar siricia nu il priva pe capul une familii de locul lui in lume si nici de statutul de cetdtean care decurgea de aici. La tnceput, daca cuiva i se tntimpla sa isi piarda locul, pierdea aproape automat si cet&tenia, si protectia legii.°? Sacralitatea privatului era aidoma sacralitagii lucrurilor tinue ascunse, si anume a nasterii si a mortii, ‘inceputul si sfrgitul muritorilor care, la fel ca toate creature vii, ies din intunericul gi se tntorc in Intunericul unei lumi subpamintene.® Trasatura neprivativa a domeniului domestic ti era Ja inceput conferita de faptul c& era domeniul nasterii si al mortii, care trebuia finut ascuns de domeniul public pentru c& adapostea lucruri ascunse ochilor omenesti gi de nep&truns pentru cunoasterea umana.% Era tinut ascuns deoarece omul nu stia de unde vine cind se nagte si unde merge cind moare. Nu interiorul acestui domeniu, care ramine ascuns si fara Insemnatate publicd, ci infaigisarea lui exterioard este la rindul ei important pentru cetate, iar el apare in spatiul cetatii datorité granitelor care separ’ o locuinga domestica de alta. La origine, legea era identificat& cu aceasta linie de granitd®, care in vremurile strvechi era inc& un spagiu efectiv, un fel de tinut bannissement du coupable” [Orice injurie pronunjata in public impotriva comunei ducea la demolarea casei 5! la izgonirea celui vinovat] (p. 240, inclusiv n. 3). 58. Distincyia este cit se poate de clard in cazul sclavilor, care, desi erau lipsiti de proprietate in ingeles antic (adicd lipsigi de un loc care si le apargina tn chip propriu), nu erau nicidecum lipsiti de proprietate in sens modern. Acel peculum (“posesiunea privat a unui sclav") putea ajunge la sume considerabile si putea include chiar sclavi ai sclavutui insusi (vicar). Barrow vorbegte despre “proprietatea pe care cel mai umil din clasa lui o poseda” (Slavery in the Roman Empire, p. 122; aceasta tucrare este cea mai bund expunere despre rolul acelui eculium). 59. Coulanges aminteste o remarci de-a lui Aristotel dup care, in vremurile strivechi, fiul nu putea fi cetitean in timpul viegii vatlui su; fa moartea acestuia, doar fiul cel mai mare se bucura de drepturi politice (op. cit, p. 228). Coulanges sustine ca, la inceput, acea plebs romandera alcituita din oameni lipsiti de casa si de vatri, cd se distingea de aceea vizibil de poputus Romanus (pp. 229 si urm.). 60. “Toati aceasti religie era inchisa intre peretii flectrei case.... Tos) acesti ze si Manii - erau numigi zeii ascungi sau zeii interiorului. Toate actele acestei reli oficiate in secret, sacrifcia occulta, cum spunea Cicero (De arusp. respl., 17)” (Coutanges, op. Gt, p. 37). 61. E ca gi cum misterele eleusine ar fi asigurat 0 experiens’. comuna si cvasipublic’ a acestui ‘Ancreg domeniu, care, din cauza propriei sale naturi si cu toate c& le era commun tuturor, trebuia tinut ascuns, feritde domeniul public: toatt lumea putea participa la ele, insd niméinui nu fi era ingiiduit si vorbeasc& despre ele, Misterele priveau inefabilul, iar experiengele mai presus de cuvinte erau nepolitice, si poate chiar antipolitice prin definigie (vezi Kart Kerenyi, Die Geburt der Helena (1943-1945), pp. 48 si urm,). Legitura lor cu secretul nasteri si al morgii pare dovedits de un fragment al lui Pindar: oide men biow teleutan, oiden de diasdoton carchan (frag, 137 a), unde se spune despre initiat c& “tie sfirsitul viegi si incepucul d&ruit de Zeus”, 62. Cuvintul grecesc pentru lege, nomas, deriva din nemein, care inseamnii a distribui, a poseda (ceea cea fost distribuit) gi a locui, Combinagia de lege gi gard imprejmuitor din cuvin- ‘ul nomos este pe deplin vizibilé intr-un fragment al lui Heraclit: machesthai chr ton démon Ayper tou nomou hokésper teicheos (“poporul trebuie sd lupte pentru lege ca pentru un zid”). 56 |~ expresie in filosofia poli / meiat&, asa cum sint inc. toate legile moderne, pe acele “Sa nu faci...” ale al nimanui®, situat intre privat si public, adapostind si ocrotind ambele domenii si separindu-le in acelasi timp unul de celilalt. Legea polis-ului a dep’- git desigur aceasta intelegere straveche, din care a pastrat totusi semnificatia spatiala initiala. Legea oragului-stat nu forma nici conginutul actiunii politice (idea cA activitatea politica este in primul rind activitate legislativa, desi de origine romani, este esentialmente moderna gi si-a gisit cea mai grandioas& 4 a lui Kant) si nu era nicio lista de interdictii inte- Decalogului, Ea insemna literalmente un zid, fara de care ar fi putut exista o aglomerare de case, un oras (asty), ins nu o cetate, o comunitate pol ca. Aceasta lege ca-un-zid era sacra, dar numai zona ingradita era politic’. inlipsa ei, un domeniu public arfi putut exista tot atit de putin cao proprietate fara un gard Imprejmuitor; prima ocrotea si imprejmuia viaga politica, dup& cum celalalt adépostea si proteja procesul vietii biologice a familiei. Nu este, asadar, Intru totul exact sa se afirme ca, inainte de epoca modem&, proprietatea privata era consideratii a fi o conditie de la sine ingeleasdi de admitere in domeniu! public; ea reprezenta cu mult mai mult dectt atit, Privatul era asemeni unui revers, intunecat i ascuns, al domeniului politic $i daca a fi politic insernna a realiza posibilitatea supremé a existentei umane, atunci a nu avea niciun loc care sa iti apartina in chip propriu (ca sclavul) insemna a inceta de a mai fi uman. De origine cu totul diferita $i mai apropiat istoric este semnificatia politica a bogitiei private din care individul igi extrage mijloacele de trai. Am vorbit mai devreme despre identificarea anticd a necesitatii cu dome- -niul privat al locuintei domestice, unde fiecare trebuia s& domine, pentru sine insusgi, necesitatile viegii. Omul liber, care dispunea de propriul spatiu privat si nu se afla, asemeni sclavului, la dispozitia unui stpin, putea fi cu toate acestea “supus constringerit” prin s&racie. Sdracia il constringe pe ‘omul liber s& acyioneze ca un sclav.% Asadar, bogatia privat nu a devenit ‘Cuvintul roman pentru lege, lex, are un sens cu totul diferit; el indica mai curind o relagie protocolar4 intre oameni dectt zidul care fi separa. ins& graniga si zeul ei, Terminus, care separau agrum publicum a privato [ogorul public de cel privat] (Livius) eau mai intens venerati decit acei theoi haroi, corespondentul lor grecese. 63; Coulanges aminteste 0 veche lege greceascd, dupa care era interzis ca dous clidiri si se ating’ (op. cit, p. 63), 64, Cuvintul polis sugera la tnceput ceva asemaniitor unui “zid circular” si se pare cé latinescul urbs exprima, de asemenea, ideea de “cerc” si era derivat din aceeagl ridiicin’ ca orbis. Gasim aceeagi legdturi in cuvintul englezesc town, “oras”, care, la fel ca termenul german Zaun, insemna la origine gard tmprejmuitor (vezi R. B. Onians, The Origins of European Thought (1954), p, 444, n. 1). 65, Legislarorul nu trebuia, agadar, si fie cetdpean si era adesea invitat din afar’. Opera lui nu era de natura politicd; totugi, viaga politicd putea tncepe abia dupa ce acesta igi tncheia legislagia. 66. Demostene, Orationes, 57, 45: “Saracia fl constringe pe cel fibers facd numeroase lucruri servile gi josnice” (polia doulika kai tapeina pragmata tous eleutherous he penia biaretai poiein). S7© conditie de admitere in viata public’ pentru cd posésorul ei era angajat in procesul acumulatii ei, ci, dimpotriva, pentru cd ea garanta'cu o rezonabilS certitudine ca cel ce o detine nu va fi nevoit si se ocupe de asigurarea propriilor sale mijioace de intretinere si de consum si va fi liber s& se dedice activi- t&tii publice.”” Fireste, viata public devenea posibild.abia dupa ce fusesera rezolvate nevoile cu mult mai urgente ale vietii insesi. Mijlocul de a le rezolva era munca, motiv pentru care bogatia unei persoane era adesea calcula- ~ t& in functie de numérul de muncitori, adic& de sclavi, pe care fi detinea.@ A poseda o proprietate insemna, in acest caz, a fi stapin peste necesitagile propriei vieti si deci a fi in mod potential o persoani liber’, liber’ si depa- seasc sfera propriei vieti si sa intre in lumea pe care tofi o avem in comun. Abia odat& cu aparitia, intr-un chip concret si tangibil, a unei asemenea lumi comune, adic odat& cu ascensiunea orasului-stat, acest tip de posesiu- ne privat si-a putut dobindi eminenta semnificatie politica gi, de aceea, este aproape de la sine inteles de ce celebra “dispretuire a ocupatiilor casni. ce” nu se intilneste inca in Jumea homeric&. Daca proprietarul alegea s& igi extinda proprietatea in loc sa o consume tn totalitate pentru a duce o viata politica, era ca si cum si-ar fi sacrificat benevol libertatea si ar fi devenit de buna voie ceea ce sclavul era impotriva voingei lui, un servitor al necesitiitii.? Pina fa inceputul epocii moderne, acest tip de proprietate nu fusese nicicind socotit ca sacru si abia acolo unde bogitia, ca surs& de venit, a co- 67. Aceasti condigie de admitere tn domeniul public era tne’ fn vigoare la inceputul Evului Mediu. in Anglia, “Cargile de obiceiuri” Riceau inci “d clara deosebire intre mestesugar gi omul liber, franke homme, din oras.... Daca ajungea intr-atit de bogat incit igi dorea s& devina un om liber, mestegugarul trebuia mai inti sii renunge la mestesugul sau gi sf se debaraseze de toate uneitele din casa” (W. J, Ashley, op. cit, p, 83). Abia sub dorrinia lui Eduard al Il-lea au devenit mestepugarii atit de bogayi incit, “in loc s& fie socotiti neporriviti pentru statutul de cetigean, cetitenia a ajuns si fie legatd de calitatea de membru al unei corporatii” (p: 89). 68. Coulanges, spre deosebire de alti autoti, stdruie mai curind asupra activitagilor consuma- toare de timp si de energie cerute unui cetéyean anti¢ decit asupra “timpului” sau “liber” si observ, pe bund dreptate, cd afirmagia lui Aristotel, dup care niciun om cate trebuia si lucreze pentru a-3i cistiga existenga nu putea fi cetigean, era o simpli afirmatie factu- iar nu expresia unei prejudecdy (op. cit, pp. 335 si unm.). Este caracteristic pentru evolutia istoricX moderna cd bogarile ca atare, indiferent de ocupagia posesorului lor, au ajuns si ~ facd posibild objinerea cet&jeniel: abia acum afi cetdean era un privilegiu pur si simplu, fard legSturd cu vreo activirate propriu-zis politic 69. Aici vad soh “celebrei enigme din suidiul istoriei economice a lumii antice, iscate de fap- cul cd industria s-a dezvoltat pind la un anumit punct, dars-a oprit fird a mai face progre- ~ sele care arf fost de asteptat... (avind tn vedere) meticulozitatea si capacitatea de organizare pe scarii mare dovedite de romani in alte departamente, in servicile publice si in armati” * (Barrow, Slavery in the Roman Empire, pp. 109-110). Pretentia de a descoperi aceeasi capacitate de organizare tn serviciile private ca in cele “publice” pare o prejudecati datorats condititor moderne, Max Weber, in remarcabilul stu eseu (ap. ct), insistase defa asupra faptului cd oragele antice erau mai curind “centre de consum dectt de productie” si c& pro- prictarul antic de sclavi era un “rentier, i nu un capitalist (Unternehmer)” (pp. 13, 22 i urm., 31 144), Indiferenga insigi a autorilor antici fayd de chestiunile economice gi tipsa documentelor fn aceasti privinga dau o greutate tn plus argumentului lui Weber.incis cu bucata de pamint pe care era stabilité familia, adic intr-o societate esentialmente agrar3, cele doua tipuri de proprietate au putut coincide intr-o asemenea masura, incit orice proprietate a dobindit un caracter ~sacru. In orice caz, aparatorii modei ai proprietatii private, care o inteleg + tn unanimitate ca bogatie detinuté privat si nimic altceva, nu au temeiuri serioase pentru a invoca o traditie dupa care un domeniu public liber nu _ poate exista in lipsa organizarii si protejarii adecvate a domeniului privat. _ Caci enorma acumulare de bogitie, inc in desfiigurare, din societatea moderna, care a inceput prin expropriere - exproprierea claselor faranesti, gare a fost la rindul ei consecinta aproape accidentala a exproprierii Bisericii sia proprietatilor monastice in urma Reformei” -, nu a aratat niciodaté o mare consideratie pentru proprietatea privat, sacrificind-o, dimpotriva, ori de cite ori a venit in conflict cu acumularea de bogatie. Dictonul lui Proudhon, dupa care proprietatea este un furt, are o solid’ baz de ade- “Varn originile capitalismului modern; este cu atit mai semnificativ c& pind siProudhon a ezitat sa accepte indoielnicul remediu al exproprierii generale, intructt stia prea bine c& abolirea propriet&gii private, desi putea vindeca - ul saraciei, avea toate sansele, de a stirni raul mai mare al tiraniei,”’ Dat - J0:Toate istoriile clasei muncitoare, adic’ ale clasei de oarneni lipsigi de orice proprietate $3 "grind doar din munca miinilor lor, suferd din cauza presupunerii naive cl o,asemenea clas a existat dintotdeauna. Totusi, aga cum am vazut, in Antichitare nici chiar sclavii nu erau lipsiti de proprictate, iar aya-zisa munci liberd se dovedea in general reprezentati de activi- tatéa “pravaliasilor, a negustorilor gi a mestegugarilor liberi” (Barrow, Slavery in the Roman Empire, p. 126). M. E. Park (The Plebs Urbana in Cicero’s Day (1921)) ajunge, prin urmare, la concluzia c& tn Antichitate nu exista mune fiberi, cle vreme ce omul liber pare intotdeauna sa fi fost un proprietar de un anumit fel. W. j. Ashley rezumi in termenii urmatori Situagia din Evul Mediu pina in’sécolul al XV-tea: “Nu exista ined o clas’ numeroas’ de © muncitori platigi, 0 «clas muncitoares in sensut modern al cuvincului. Prin amuncitorio, ingelegem un grup de oameni, din rindurile c&ruia se pot intr-adevar ridica cltiva indivizi a deveni stépini, dara cui majoricate nu poate nicidecum spera s4 ajunga la o po- __ tikje mai inaita, In secolul al XIV-lea ins&, citiva ani de munca de calf nu insernnau altceva decit 0 fazi prin care trebuiau s& treac& cei mai siraci, in timp ce majoritatea incepeaut "probabil, pe cont propriu, si practice meseria ca mesteri artizani de indaté ce perioada de ucenicie lua sfirgit” (op. cit., pp. 93-94), Astfel, clasa muncitoare din Antichitate nu era nici liber’, nici lipsie’ de proprievate; dacd, prin manumisiune, i se acorda (la Roma} sau isi cumpara (a Atena) libertatea, sclavul nu ajungea muncitor liber, ci devenea imediat negustor sau megtegugar independent. (“Cei mai multi sclavi, odat cu dobindirea liberta¢i, par sé fi luat cu ei un anumi capital care le aparyinea”, pentru a intra in comert sau tn industrie (Barrow, Slavery in the Roman Empire, P. 103), lar in Evul Mediu, postura de muncitor in sensul modem al cuvintului era o eta- PA provizorie in viaya cuiva, de pregatire in vederea dobindivii maiestriei unei meserit gi a maturizirii. Munca angajati era o excepfie in Evul Mediu, iar zilierii germani (Tagelahiner “tn traducerea Bibliei lui Luther), sau acei manoeuvres francezi traiau th afara comuniviyilor si se confundau cu nevoiagii, cu acei labouring poor din Anglia (vezi Pierre Brizon, Histoire du ‘travail et des travailleurs (1926), p. AO). Pe deasupra, faptut c4, pind la “Codul {ui Napoleon” (Code Napoléon), niciun cod de legi nu se ocupa de munca liber’ (vezi W. Endemann, Die Behandlung der Arbeit im Privatrecht (1896), pp. 49, 53) dovedeste in chip convingitor cit de recent este existenga unei clase muncitoare. Vezi ingeniosul comentariu cu privire la afirmatia: “proprietatea este un furt; care apare in lucrarea lui Proudhon publicata postum, Théorie dela propriété, pp. 209-210, unde 59fiind c& el nu a facut deosebire intre proprietate si bogatie, cele doud observatii ale sale apar in opera lui ca niste contradictii, cea ce in fapt nu sint, Pe termen lung, aproprierea individuala a bogatiei va arta la fel de Putin respect pentru proprietatea privata ca i socializarea procesului de acumulare. Ca privatul, luat in orice sens, nu poate decit stinjeni dezvoltarea “productivitégii” sociale gi c&, prin urmare, orice forma de consideragie fag de proprietatea privat’ trebuie respinsi in favoarea procesului de continud crestere a bogatiei sociale, acest fapt nu este o inventie a lui Karl Marx, ci tine tn realitate de insasi natura acestei societ&gi.7? 9 SOCIALUL $I PRIVATUL Ceea ce am numit mai devreme ascensiunea socialului a coincis din punct de vedere istoric cu transformarea grijii private pentru proprietatea privat Intr-o preocupare publica. Atunci cind a p&truns pentru intiia dat in domeniul public, societatea a Juat masca unel organizatii a proprietarilor care, tn loc s& revendice accesul la domeniul public, data fiind bogatia lor, au cerut, si fie protejati impotriva lui, pentru a putea acumula si mai mule bogatie. tn termenii lui Bodin, guvernarea aparsinea regilor, iar proprietatea supusilor, astfel ci datoria celor dintil era si domneascd in interesul propriet&tii supusitor lor, “Statul feommonwealth)”, dupa cum s-a subliniat de curind, “a existat in primul rind in folosul bogifie comune [common wealth]””?. Cind acestei bogatii comune, rezultatul activitasilor altadata alungate in spasiul privat al locuintei domestice, i s-a permis sa ia in stiipinire domeniul public, posesiunile private ~ care, prin esenta, sint cu mule mai pugin durabile si cu mult mai vulnerabile la moartea proprietarilor lor decit este lumea comund, cea care provine intotdeauna din trecut gi este destinatii sa dureze pentru generagiile vittoare — au inceput s& submineze durabilitatea lumii. £ adevarar cA bogatia poate fi acumulata intr-o asemenea masurd, Incit nicio viata individual’ sd nu fie Indeajuns de lunga pentru ao consuma in tntregime, astfel ca mai curind familia decit individul devine proprietarul ei. Totus, bogitia rimine ceva de intrebuingat si de consumat, indiferent proprietatea, in “natura ei egoistd, diabolicd”, este prezentata ca “cel mai eficient mijloc dea rezista despotismutui fara a rlsturna stacul”, 72. Trebuie si mirturisesc c& nu reugesc st imi dau seama pe ce baz’, In societatea contem- porana, economist liberali (care astaz tsi spun conservatori) igi pot justifica optimismul in ce priveste ideea c& aproprierea privat de bogtigie va fi suficient pentru a apara liber- t8¢ile individuate - c& va indeptini, cu alte cuvinte, acelasi rol ca proprietatea privat’. intro societave de angajayi - aceste libertai sint sigure doar cit timp sine garantate de stat, ele find chiar si acum ameninyate in permanenga, nu de stat, cide societate, cea care distri- buie locurile de muned si determina partea individual’ de apropriere. 73. RW. K. Hinton, “Was Charles | a Tyrant?”, Review of Politics, vol. XVIN (ianuatie, 1956). 60dite viesi individuale poate ea sustine. Abia cind bogiitia a devenit capital, a crui functie principala era de a genera mai mult capital, proprietatea privata a egalat sau s-a apropiat de durabilitatea proprie lumii tmpartagite in mod comun.”4 Aceasta durabilitate este insd de natura diferita; este mai curind »~. durabilitatea unui proces decit cea a unei structuri stabile. Fara procesul © acumulirii, bogiitia ar rectidea de indata in procesul invers al dezintegrarii prin intrebuintare si consum. “co Prin urmare, bogatia comuna nu poate deveni nicicind comuni in sen- ~ sul in care vorbim de o lume comund; ea a rimas sau, mai cutind, intentia era de a o mentine strict privata. Comund era doar guvernarea, desemnata si apere, pe unii de altii, pe proprietarii privagi, concurenti tn lupta pentru acumularea de mai multa bogatie. Contradictia evidenta a acestui concept modem de guvernare, in cadrul cdreia singurul lucru pe care oamenii il au in comun sint interesele lor private, nu trebuie s& ne mai deranjeze, aga cum il deranja inc pe Marx, de vreme ce noi stim c& existenfa unei contradict . intre privat si public, tipica pentru fazele initiale ale epocii moderne, a fost “un fenomen temporar, care a prefatat suprimarea totala a diferengei insegi dintre domeniile privat si public, imersia ambelorin sfera socialului. in plus, noi ne aflim intr-o pozitie cu mult mai buna pentru a ingelege consecintele pe-care le are pentru existenga umana disparigia sferelor publica si privatd ale vietii, cea public’ intrucit a devenit o functie a celei private, iar cea priva- th tntrucit a devenit singura preocupare comuna ramasa. tn social a acestui domeniu poate fi urmaritd cel mai bine in procesul de __trahsformare a proprietatii imobile in proprietate mobil&, desfisurat progre- iv pind ce distinctia dintre proprietate si bogatie, dintre acele fungibiles si “consum”; proprietatea si-a pierdut valoarea de intrebuingare privat, determinata de locul pe care tl ocupa, dobindind 0 valoare exclusiv sociala, determinata de continua ei convertibilitate, a carei fluctuatie nu a putut fi 75 fn strinsa legatura cu aceasta evaporare sociala a tangibilului se gaseste ‘cea mai revolutionara contributie moderna la conceptul de proprietate, > potrivit careia proprietatea nu reprezinta o parte foci si precis localizat’ a Pentru istoria cuvincului “capital”, derivat din latinescul caput, care tn dreptul roman era folosit pentru a desemna cuantumul unei datorii, vezi W. }. Ashley, op cit, pp. 429 $5 433, 1 183. Abia autor din secolul al XVill-lea au inceput & fntrebuingeze cuvintul in sensul modern de “bogasie investita in asa fel inclt s& aducd benefcii”. 25. Teoria economica medieval nu concepea inci banii ca numitor comun si ca etalon, cif socotea ca faicind parte dintre consunptiiles. 61izvorul in.omul insusi, ca posesor al unui corp gi ca proprietar incontestabil al vigorii acestui corp, pe care Marx a numit-o “forya de muncd”, Proprietatea modernd si-a pierdut astfel caracterul de obiect care apartine lumii, stabilindu-i-se locul in inssi persoana umand, adica in ceea ce individul nu poate pierde decit odat& cu viata sa. Istoriceste vorbind, presupozitia lui 8, dup& care munca corpului constituie originea proprietfii, este mai mule dectt discutabila; avind in vedere ins c& noi trim deja in condigii tn care singura noastra proprietate sigur este indemtnarea noastra si forya noastra de munca, exista toate sansele ca ea si devind adevarat’. Caci, dupa ce s-a transformat intr-o preocupare. public, bogatia a atins asemenea proporgii, incit este aproape imposibil de controlat prin deginere privat’. E casi cum domeniul privat si-ar fi Juat revanga impotriva celar care au incer cat si se foloseasca de el in folosul intereselor lor private. Oricum, in aceastS situatie, cea mai mare amenintare nu o constituie abolirea detinerli private a bogiiiei, ci abolirea proprietatii private tn sensul de loc detinut in chip concret in lume. Pentru a ingelege pericolul care pindeste existenta umana fn urma elimi: nari domeniului privat, pentru care intimitatea nu este un inlocuitor cu totul demn de incredere, cel mai bine ar fi s4 ludm in considerare acele trasituri neprivative ale privatului care sint mai vechi dectt descoperirea intimicagii gi independente de ea. Deosebirea dintre cea ce avem tn comun si ceea ce de- sinem in chip privat vine in primul rind din faptul c& de posesiunile noastre Private, pe care le intrebuingdm si le consumam zilnic, avem cu mult mai urgent nevoie decit de orice parte a lumii comune; fSrd proprietate, cum a subliniat Locke, “ceea-ce-e-comun nu ne este de niciun folos”’®, Aceeasi necesita~ te, care, din perspectiva domeniului public, se araté doar sub aspectul ej negativ, ca privare de libertate, posed o fort de migcare a care intlietate rmine neegalara de aga-numitele dorinte si aspiragii mai inalte ale omului; nu numaj cd ea va fi intotdeauna prima dintre nevoile gi grijile omului, civa preveni, de asemenea, instalarea apatiei si disparitia inigiativei care ameninta atit de limpede toate comunitatile excesiv de bogate.” Necesitatea si viata sint intim asociate si legate intre ele, astfel c&, acolo unde necesitatea este eliminat& cu desavirsire, viata insisi se vede ameningat’. Cici suprimarea nece- sittii, departe de a duce automat fa instaurarea libertatii, nu face dectt s& stearga linia de demarcagie dintre libertate si necesitate, (Discutiile moderne despre libertate, in care libertatea nu este niciodata inteleasa ca o stare obiectiva a existengei umane, ci apare fie ca o insolubild problema subiectiva, de voinga in intregime determinata sau nedeterminati, fie ca ceva ce rezulta din necesitate, indica toate ci deosebirea concret, obiectiva, dintre a fi liber sia fi constrins de necesitate, a incetat s& mai fie sesizata.) 76. Al doilea tratat de guvernare civil, sectiunea 27, 77. Cazurile relativ rare tn care autorii antici lauds munca gis col (pentru referinge, vezi G. Herzog-Hauser, op. cit.) cia sint inspirate de acest peri- 62A doua caracteristicd neprivativd important a privatului este cd cei patru pereti ai proprietii private ti ofera individului unicul refugiu sigur unde se poate ascunde de lumea public comund: nu doar de tot ceea ce se petrece in interiorul ¢i, ci chiar si de publicitatea lumii comune, de faptul in- ‘sugi de a fi vazut si auzit. O viata in intregime petrecuta in public, in prezenta. tatea, ea tsi pierde calitatea de a se infiiisa privirii iesind la iveal dintr-un plan mai obscur, care trebuie s& réimin& ascuns pentru a nuisi pierde profun- _zimea intr-un sens deloc subiectiy, ci cit se poate de real. Singurul mijloc eficient pentru a garanta, impotriva luminii publicitagii, obscuritatea a ceea ce trebuie tinut ascuns este proprietatea privat, locul detinut in chip privat in vederea ascunderii,7® » Degi este absolut firesc ca trisaturile neprivative ale privatului sa se arate Jamurit mai ales cind oamenii sint amenintagi cu lipsa lui, maniera concreta jn care statele premodeme au tratat proprietatea privat arata limpede ca oamenii au fost tntotdeauna constienti de existenta si de insemnatatea lor. Ceea ce nu i-a facut totugi si protejeze direct activitatile din domeniul privat, ci S& protejeze mai curind granitele care separau partea detinuta in mod privat de celelalte parti din lume, gi mai ales de insasi lumea comund. Pe de alt’ parte, trasdtura specifica teoriei politice si economice modeme, in masura in care vede proprietatea privaté ca pe o chestiune crucial, a fost accentul pus, in detrimentul propriettii tangibile propriu-zise, pe activi- | {tSgile private ale proprietarilor si pe nevoia lor de a fi protejati de stat pen- “tru a putea acumula bogatie. Important pentru domeniul public nu este totusi spiritul mai mult sau mai pugin intreprinzator al oamenilor de afa- “ceri privagi, ci gardurile care inconjoard casele si-grdinile cet’fenilor. Invada- rea privatului de catre societate, “socializarea omului” (Marx), se realizeaza “cel mai eficient cu ajutorul exproprierii, fra ins ca exproprierea si fie sin- ‘gura cale de ao face. tn aceasta privinta, ca sifn altele, masurile revolugionare “ale socialismului sau ale comunismului pot fi foarte bine inlocuite cu o mai lent si nu mai putin sigur’ “disolutie” a domeniului privat in general si a proprietiii private in particular, : Deosebirea dintre domeniul public i cel privat, vazutd mai curind din punctul de vedere al privatului decit al corpului politic, echivaleaz’ cu distinctia dintre lucruri care trebuie ardtate si lucruri care trebuie tinute ascunse. Abia epoca moderna, in revolta ei impotriva societatii, a descoperit cit de Bogat si de variat poate fi, in conditiile intimitayii, domeniul reprezentat de » » Ceea-ce-trebuie-tinut-ascuns; este izbitor ins cA, de la inceputul istoriei si _- pina in zilele noastre, cea care a trebuit ascunsa in spatiul privat a fost _ Mereu partea corporal a existentei umane, tot ceea ce era legat de necesitatea procesului vietii ca atare, proces care, nainte de epoca modern’, 78. Cuvintele grec si latin care desemneazi\ interiorul casei, megsron si atrium, au o puternic’, conotatie de obscuritate si de fntunecime (vezi Mommsen, op. cit, pp. 22 si 236). 63 alvora, devine, cum am spune noi, superficiala. Desi tsi pastreaz& vizibili- -cuprindea toate activitatile puse in serviciul subzistenfei individului si a! su- pravieguirii speciei. “Muncitorii, care cu corpul lor se ingrijesc de nevoile (corporale) ale viegi””, si femelle, care cu corpul lor asigura supravietuirea fizic& a speciei, erau tinuti ascunsi. Femeile si sclavii apartineau aceleiasi categorii gi nu erau tinugi ascunsi doar pentru ca formau proprietatea altcuiva, cigi pentru ci duceau o viata “laborioas4”, consacrata functiilor corporale.£ Lainceputul epocii modeme, cind munca “liber” nu s-a mai putut ascunde 1n spatiul privat al locuingei domesticé, muncitorii erau ascunsi si izolati de comunitate, la fel ca infractorii tinuti in spatele zidurilor inalte si sub continud supraveghere.*! Faptul ci epoca moderna a emancipat clasele muncitoare gi femeile aproape in acelasi moment istoric trebuie fara indoiala inclus printre caracteristicile unei epoci care nu mai crede ci functiile corporale si grijile materiale se cuvin ascunse, Este cu atit mai simptomatic pentru natura acestor fenomene cA, pind si in civilizagia noastra, puginul ramas din privatul tn sens strict este asociat cu “nevoile” uate in sensul initial de lucruri a c&ror necesitate decurge din faptul de a avea un corp. 10 LOCUL ACTIVITATILOR OMENESTI Chiar daca deosebirea dintre privat si public coincide cu opozitia dintre necesicate gi libertate, dintre zidmicie si durabilitate si, in fine, dintre rugine si onoare, nu este citugi de putin adevarat ci doar realitagile necesare, zadarnice sau rusinoase tsi au locul in domeniul privat. Semnificagia cea mai elementarai corespunzatoare celor doud domenii indic& faptul c&. exist realitati care, pentru a exista, trebuie tinute ascunse, in vreme ce altele trebuie expuse in public. Daca le-ami examina, indiferent unde le-am g&si, in orice civilizatie data, am vedea ci fiecare activitate omeneasca trimite la locul din lume care ji este propriu, Ceea ce e adevarat pentru muneé, lucru 79. Aristotel, Politica, 1254 b 25, 80. Aristorel numeste viaya unei femei ponétifos, Despre nasterea animalelor, 775 a 33, Ci femelle 51 sclavii riau laolaltd gi alcituiau un tot, c& nicio femeie, nici chiar soyia capului casei, ru traf printre egalii ei ~ allituri de alte femei libere -, astfel ci rangut nu depindea atft denastere, cit de “ocupagie” sau de functie, acest fapt este foarte bine prezentat de Wallon (0p. cit, |, 77 si urm.), care vorbeste despre o “confusion des rangs, ce partage de toures les fonctions domestiques” [confuzie de ranguri, aceasti Impirfire a tucuror functiilor domestice}: “Les femmes... se confondaient avec leurs esclaves dans les soins habituels de la vie intérieure, De quelque rang qu’elles fussent, le travail était leur apanage, comme aux hommes la guerre” [Femeile ... se confundau cu sclavii lor in grijile obignuite ale viegii din interiorul casei. Orice rang ar fi avut, munca era partea cele revenea, aga cum pentru barbati era razboiul]. 81. Vezi Pierre Brizon, Histoire du travail et des travailleurs (ed. a 4-a, 1926), p. 184, despre con- igile de munca in Fabrica in secolul al XVil-iez. 64= slactiune, principalele activitagi ce tin de vite activa; exist ins& un caz, extrem, ce:i drept, al acestui fenomen, care poate servi drept exernplu, intrucit are “avantajul de a fi jucat un rol considerabil in teoria politica. Bundtatea tn sens absolut, in contrast cu ceea ce in Antichitatea greaci __siromand trecea drept “bun la” sau “excelent”, a devenit cunoscuta in civilizagia noastré doar odata cu ascensiunea crestinismului. De atunci incoace, privim faptele bune ca pe o important categorie de actiune umand posibi- [a Bine cunoscutul antagonism dintre crestinismul primar si res publica, atit de-admirabil rezumat de formula lui Tertufian: nec ulla magis res aliena quam publica (“nimic nu ne este mai strain decit cea ce conteazi in public” 2, - ebte, de obicei si pe drept cuvint, inteles ca o consecinga a asteptiirilor esca- -tologice timpurii, a c&ror semnificatie de imineng’ s-a pierdut abia dupa ce experienga a lsat s& se inteleagi ci nici chiar prébusirea Imperiului roman ‘ni avea s& insemne sfirsitul lurnii,® Totusi preocuparea crestinismului pen- “truvo alta lume are inc o surs%, poate chiar mai intim legata de invataturile “fulisus din Nazaret si, in orice caz, atit de independenta de credinta in caracterul pieritor al lumii, inctt sintem tentati 5 vedem in ea adevaratul __motiv interior pentru care instrdinarea crestina de Jume a putut supravietui atit de lesne netmplinirii evidente a sperantelor sale escatologice. Singura activitate propovaduita de Isus tn cuvint gi in fapta este practi- , iar bundvatea are in chip evident tendinga de a se ascunde Spre a nu fi vazuta sau auzitd, Ostilitatea crestina faya de domeniul public, - tendinta, cel putin a primilor crestini, de a duce o viata cit mai indepartata © cu puting de domeniul public poate fi inyeleasa si ca o consecinga fireasc& 2 devotamentului pentru faptele bune, independent de orice credinga gi de “otice agteptari, CAci ¢ limpede c&, in momentul cind ajunge cunoscut sau publica, fapta buna isi pierde caracterul specific de bundtate, de lucru fn- faptuit exclusiv din bunatate. Cind apare in vazul cuturor, bunatatea nu mai este bunatate, chiar dac& poate fi in continuare folositoare sub forma de _ @ritate organizata sau de act de solidaritate. De aceea: “Luati seama s& riu facegi milostenie inaintea oamenilor, ca sa fiti vazuti de ei”**, Bunatatea poate exista doar atunci cind nu este sesizata nici chiar de autorul ei; oricine din membru util al societStii sau un membru devotat al unei biserici. De aceea: ~ “Sa nu stie stinga ta ce face dreapta”®>, S-ar putea ca aceasta curioasa calitate negativa a bunatatii, lipsa mani- festarii fenomenale exterioare, sd fie cea care face din aparitia in istorie a 82, Tertulian, op. cit, 38. 83. Experienta aceasta diferit&. poate explica in parte deosebirea dintre remarcabil de sini- “toasa judecat’ a lui Augustin i opiniile ingrozitor de concrete ale lui Tertulian cu privire la politic’, Amindoi erau romani gi erau profiund influentati de viata politic’ romani. 84, Matei, 6, 1. (N. tr.) 85. Matei, 6, 3. (N. tr.) se vede pe sine insusi sivirsind o fapt& buna, nu mai este bun, ci cel mult,lui fsus din Nazaret un eveniment atit de profund paradoxal; ea pare neindoielnic si fie motivul pentru care el a crezut gi a propoviduit c4 niciun om nu poate fi bun: “Pentru ce ma numesti bun? Nimeni nu este bun dectt unul singur; Dumnezeu”®®. Aceeasi convingere isi gaseste expresia in povestirea tal- mudic& despre cei treizeci gi sase de drepti de dragul c4rora Dumnezeu min- tuieste lumea gi care, tot aga, nu sint cunoscuti de nimeni, si cu atit mai putin de ei ingigi. Ceea ce ne aminteste de marele adevar al lui Socrate, dupa care niciun om nu poate fi intelept, adevar din care s-a nascut iubirea de ingelepciune, sau filo-sofia; intreaga poveste a vietii lui Isus pare s& confirme cd iubirea de buntate se naste din ingelegerea faptului cd niciun om nu poate fi bun. lubirea de ingelepciune si cea de bundtate, daca trec in activitagile filoso- farii si.ale facerii de fapte bune, au in comun faptul cd amindoud se incheie imediat, se anuleaz& singure, ca s zicem asa, ori de cite ori se admite c& omul poate ff ingelept sau poate ff bun. Incercarile de a face si existe cea ce nu poate defel supravietui momentului trecttor al actului insusi nu au lipsit niciodata si au dus intotdeauna la situatii absurde. Filosofii Antichit3tii tirzii, care igi impuneau si fie ingelepti, erau absurzi atunci cind pretindeau ca sint fericiti s4 ard de vii in faimosul Taur faleric. Si nu mai putin absurda este ceringa cregtina de a fi bun gi de a intoarce celalalt obraz, cind nu este luata in sens metaforic, ci este incercat ca un mod real de viata. Dar asemanarea dintre activitagile care se nasc din iubirea de bunatate si din iubirea de ingelepciune se opreste aici. E adevarat, ambele se afla intr-uin anumit raport de opozitie fat de domeniul public, ins cazul bundtai este cu mult mai categoric in aceast’ privinga si, de aceea, de o mai mare insemnatate in contextul de fata. Numai, bunatatea trebuie s4 ramina cu _ totul ascunsd i s& se fereasc& de orice aparitie, dac& ¢ s& evite anihilarea. Filosoful, chiar daca se hot&raste, impreund cu Platon, s4 pardseascii “pestera” treburilor omenesti, nu trebuie sa se ascunda de sine; dimpotriva, sub cerul Ideilor, el gaseste nu numai adevaratele esente a tot ceea ce exist, cise descopers si pe sine, in dialogul dintre “mine si eu insumi” (eme emaut6) in care Platon a vazut, dupa cite se pare, esenta gindirii.2” Afi singurinseam- - n& a fi impreuna cu propriul tau sine si, din acest motiv, gindirea, desi este poate cea mai solitara dintre toate activitatile, nu este niciodata cu totul lipsit& de tovarag si de companie. ins&, omul iubitor de bunatate nu isi poate defel permite si duct o via- {A solitard gi totusi existenta lui alaturi de algii si pentru alti trebuie s& ri- mind esentialmente lipsita de martori gi fipsit’ in primul rind de compania propriului sine. Un asemenea om nu este solitar, ci singur; traind alaturi de 86. Luci, 18, 19. Aceeagi idee apare in Matei, 6, 1-18, unde Isus avertizeaz’ tmpotriva Rigmi- chiar cd Marx nu a fost el insusi in stare sa gi cigtige pfinea, uitind pentru clip de generatiile de autori pe care Marx i-a “intreginut”. fn faja unui asemenea abstacol, as evoca afirmatia facuta de Benjamin Constant cind ‘g-a, vazut silit si tl atace pe Rousseau: “)’éviterai certes de me joindre aux détracteurs d’un grand homme. Quand le hasard fait qu’en apparence je me.rencontre avec eux sur un seul point, je suis en défiance de moi-méme; ‘ét pour me consoler de paraitre un instant de leur avis... j’ai besoin de désa- vouer et de flétrir, autant qu'il est en moi, ces prévendus auxiliaires”. (“Voi ‘evita, fireste, sa ma alatur detractorilor unui mare om. Cind intimplarea face 34 ma potrivesc, in aparenti, cu ei, fie si tntr-o singurd priving’, ma privese cu neincredere pe mine insumi; iar ca sm consolez de a fi parut, pentru clipa, in acord cu p&rerea lor... simt nevoia de a-i dezaproba si infiera, pe ft. Imi sta in puting, pe acesti pretingi insoyitori.”)! 1 “MIUNCA TRUPULUI NOSTRU $I LUCRUL MIINILOR NOASTRE”? Distincyia pe care o propun intre munca flabor] si lucru fwork] este neo- bisnuica. Evidenta ei fenomenala este prea izbitoare pent a putea fi igno- ata, dar, cu toate acestea, istoric vorbind, dac’ kisim lao parte citeva yemarci rizlete, care, in plus, nu au fost nicicind dezvoitate nici chiar in teoriile autorilor lor, nu exista aproape nimic care s& o sustina, nici tn traditia premoderna a gindirii politice, nici in marea mast a teoriilor modeme despre tmunca. Impotriva unei asemenea lipse de dovezi istorice st totusi o mar- rie foarte clara si statornic&, si anume faptul simplu c& fiecare limba euro- peand, veche sau moderna, cuprinde doua cuvinte, fara legatura etimologica re ele, pentru a desemna ceea ce am ajuns si considerdim ca fiind aceeasi 1, Vezi “De la liberté des anciens comparée & celle des modernes” (1819), reeditat’ fn Cours ide politique constitutionnelle (1872), II, 549, : 2. Locke, Second Treatise of Civil Government, secyiunea 26. 69activitate, conservindu-le in pofida permanentei lor intrebuinyri sino- nimice.3 Astfel, deosebirea facut de Locke intre miinile care lucreazi si corpul care munceste aminteste fntrucitva de vechea distinctie greceasca dintre cheirotechnés, mestesugarul, c&ruia fi corespunde cuvintul german Hanchwerker, si cei care, precum “sclavii si animalele domestice, se ingrijesc cu corpul lor de necesitagile viesii”4, sau care, precum tn expresia greceascd #6 sdmati ergazesthai, lucreaz’ cu corpul lor - chiar dac&, $i aici, munca si lucrul sine deja privite ca identice, ineructt cuvintul folosit nu este ponein (a munci), ci ergazesthai (a. \ucra). Tntrebuingarea antic’, ca si cea modem a celor doua cuvinte ca sinonime a esuat complet doar intr-o singura privint&, care din punct de vedere lingvistic este totusi cea mai importanta, si anume in formarea unui substantiv corespunzator. Aici descoperim inc& odata o unanimitate deplina; cuvintul “munca”, inteles ca substantiv, nu desemneaza niciodatS produsul finit, rezuleatul activitatii muncii, ci imine un substantiv verbal apartinind aceleiasi clase ca gerunziul, in timp ce produsul insusi este derivat invariabil din cuvintul intrebuingat pentru lucru, chiar si atunci cind intrebuingarea de zi cu zi a urmat atit de aproape evolutia moderna propri-zisa, Incit forma verbal a cuvintului “lucru” a cdzut in desuetudine.> . Motivul pentru care aceasta distinctie a putut fi trecutd cu vederea in Antichitate, iar semnificagia ei a rimas neexplorat, pare indeajuns de evident, Disprepil fata de munca, izvorind la inceput dintr-o patimasa nazuings spre eliberarea de necesitate si dintr-o nu mai putin patimasa intolerant fata de toate eforturile care nu lAsau nicio urm&, niciun monument, nicio mare opera demna de aducere aminte, s-a rAspindit odati cu solicitarile din ce in ce mai mari la care viaga polis-ului supunea timpul cet&genilor si cu pretentia legat de abtinerea (scholé) cetatenilor de la orice alt’ activitate in afara 3. Astfél, limba greacii distinge intre ponein $i ergazesthai, latina intre laborare si facere sau fbri- «cari (care au aceeasi raidiicina etimotogic’), franceza intre travailler $i ouvrer, germana intre arbeiten si verken. In toate aceste cazuri, numai echivalengele “muncii” au 0 conotayie ne- echivocd de durere si de necaz. Cuvintul german Arbeit era folosit Ia inceput doar pentru a desemia muncile agricole execucate de gerbi, si nu lucrul megtesugarului, numit Werk. Cu- Mintul francez travailler a inlocuit mai vechiul labourer gi este derivat din tripatium, un fel de tortura. Vezi Grimm, Wérterbuch, pp. 1854 si urm., si Lucien Fébre, “Travail: évolution d'un mot et dune idée”, journal de psychologie normale et pathologique, vol. XLI, nr. 1 (1948). 4. Aristotel, Politica, 1254 b 25. 5. Este cazul lui ower in franceza si al lui werken in germans. Spre deosebire de folosirea obis- nuitd a englezescului “labor”, travailler $i arbeiten aproape c& si-au pierdut in ambele limbi semnificasia inigialé de suferinga si de necaz; Grimm (op. cit.) remarcase deja aceasta evolugie Ja mijlocul secolului trecut: “Wahrend in alterer Sprache die Bedeutung von malastia und schwerer Arbeit vorherrschte, die von opus, opera, 2uriicktrat, crit. umgekehrt in der heutigen diese vor und jene erscheint seleener” [In timp ce in limba mai veche predomina injelesul de molestia si de munca grea, dimpottiva, in limba de ast¥zi, cel ce se trage de fa opus, opera pasit nainte, iar celalalt se tntiineste mai rar]. Este interesant de asemenea ci, in toate cole treilimbi, substantivete work, cxvre, Werk tind tot mai mult si fie folosite pentru a desem- va lucraile de area, 70 i i | icelei politice, pind ce un asemenea dispret a ajuns s4 acopere toate lucturile cave cereau un efort. Vechea cutuma politica, anterioara deplinei dezvolt&ri “g orasului-stat, Picea deosebire doar intre sclavi, dugmanii infringi (dmédes ‘sau douloi), care erau purtati impreuna cu restul prazii in locuinga invinga- + torului, unde, ca locatari ai casei (oiketai sau familiares), munceau pentru pro- __ pria for viaya si pencru viaga stapinului lor, si démiourgoi, lucr&torii a chror activitate putea fi pusa in slujba oamenilorin general si care se miscau liber jn afara domeniului privat si in interiorul domeniului public. intr-o epocd mai tirzie, se va schimba chiar gi numele acestor artizani, pe care Solon fi “socotea inca drept fili Avenel gi ai lui Hefaistos, numindu-i banausoi, adic& oameni a c&ror principal preocupare este mestesugul lor, si nu piaga pu- ‘lic&. Abia de la sfirgitul’secolului al V-lea, polis-ul a inceput s& ordoneze __ocupatille tn functie de marimea efortului pe care il pretindeau, astfel c& ‘Aristotel a vazut in activitatile “in care corpul suferd cea mai mare deterio- “fare” cele mai de jos ocupatii. Si, cu toate cia refuzat s4 recunoasc& drep- ‘il la cevayenie.al acestor banausoi, el |-ar fi acceptat-totusi pentru pastori ~ $i pictori (nu insa si pentru farani sau sculptori).’ "6: Vezi J-P. Vernant, “Travail et nature dans la Grice ancienne” (Journal de psychologie normale et patholegique, LIl, Nr. 1 (januarie-martie, 1955): “Le terme demiourgoi, chez Homére et Hésiode, ne qualifie pas a Porigine artisan en tant que tel, comme «ouvtiers: il définit: “toutes les activités qui sexercent en dehors du cadre de l'sikas, en faveur d’un public, deenos: les artisans - charpentiers et forgerons — mais non moins qu’eux les devins, les héraults, les aedes” (Termenul demiourgoi, 1a Homer sila Hesiod, nur desemneaza la origine artizanul ca atare, ca “lucrator”: el defineste toate activitatjle care se practic’ in afara cadrului stabilit "de oikos, in favoarea unui public, demos: artizanii - dulgheri ¢fierari-, insilin aceeasi masura, ghicitorii, heralzii, aezii J. 7. Politica, 1258 b 35 si urm. Pentru discusia purtata de Aristotel cu privire a recunoagterea drep- tuluila cetdgenie al acestor bamause, vexi Poca, Il, 5. Teoria aristotelic& corespunde indeaproape realitStii: se estimeaz cA, in proporgie de ping la 80%, munca liber, lucrul 51 comergul eraut asigurate de ne-cetiieni, fie “strdini” (katotkountes gi metoikoi), fe sclavi emancipagi care intrau © “Inaceste clase (vezi Fritz Heichetheien, Wirischaflsgeschichte des Altertums (1938), |, 398 si urm._ "Jacob Burckhardt, care In lucrarea sa Griechische Kulturgeschichte (vot. Il, sec. 6 si 8) ne transmite opinia greceasca obignuit’ cu privire la cine aparyine sau nu clase formate ce banauso, observa de asemenea c& noi nu aver cunogtinga de existenfa niciunui tratat de sculptura. ‘Avind tn vedere c& s-au p&strat numeroase lucriri de muzic& gi poezie, o asemenca lips este probabil intr-o la fel de mics misur& un accident al traditiei ca gi faptul c& exista atftea relatari - “despre pronunfatul sentiment de superioritate gi chiar de aroganga tndlnit la pictori celebri, "Gare nu is] gisese perechea in anecdote similare despre sculptori. Aceasti apreciere legat’ de pictori si de sculptori a supraviejuit secole la vind. Ea'se intilneste giin Renastere, unde sculp- ‘tura se numard printre artele servile, pe cind pictura ocupi o pozigie de mijloc intre artele liberale si cele servile (vezi Otto Neurath, “Beitrage aur Geschichte der Opera Servilia”, Archi flr Soziafwissenschaft und Sorialpolitik, vol. XLI, nr. 2 (1915). “CA opinia publict din oragele-stat grecesti judeca ocupayiile in functie de efortul cerut si de timpul pe caret! consumau ~ acest fapt este sustinutde o remarca Ricuck de Aristocel despre viata pistorilor: “Exist deosebiri fasemnate intre modurile omenesti de viaga. Cei mai lenesi sine p&storii;cAci ei si primesc mincarea Fira munca (ponos) de fa animalele domestice gi se bucura de timp liber (scholazousin)” (Politica, 1256 a 30 gi urm.). Interesant este ca Aristotel, “ urmind probabil opinia curent, aminteste aici lenevia (aergia) faolalta cu - gi Ineructrva ca 0 condiie pensru -schole, absinerea de la anummite activiedti, care este conditia unei vieti politice. in general, cititorul modern nu trebuie s& uite cd aergia si scholé nu se confunda., Lenevia avea a iVom vedea mai tirziu c4, pe ling’ dispretul lor fata de muncé, grecii aveau propriile. motive pentru a nu se increde fn mestesugar, sau, mai curind, in mentalitatea lui homo faber. O neineredere intilnita totusi doar in anumite perioade, in timp ce toate aprecierile antice privind activitatile omenesti, inclusiv cele care, cum se intimpl la Hesiod, se crede c& skivese munca’, se sprijina pe convingerea c& munca corpului nostru, impusa de nevoile sale, este servila. Pornind de aici, ocupatiile care, desi nu constau in munca, nu erau totusi intreprinse de dragul lor, ci cu scopul asigurarii necesitditilor viegi, erau asimilate conditiei muncii, cea ce explicd schimbarile si variatiile survenite in perioade sin locuri diferite in aprecierea $i tn clasificarea lor, Opinia dupa care munca si lucrul erau dispreguite in Antichitate pentru c& numai sclavii erau angajati in executarea lor este o prejudecati a istoricilor modemi, An- ticii fceau rayionamentul invers, socotind ca trebuie sa aiba sclavi din cauza naturii servile a tuturor ocupatiilor puse in serviciul intretinerii vieti.? Institutia sclaviei era aparata si justificatd tocmai pornind de aici, A munet insemna a fi supus necesitagii, iar o asemenea aservire era inerenté in aceleagi conotatii pe care le are gi pentru noi, iar 0 viagi dedicata acestei scholé nu era considerata o viayai lenesi. Echivalarea lui schalé cu tsindavia corespunde cotugi unei anumite evolutii petrecute in sinul pofs-ului. Astfel, Xenofon relaveaza ca lui Socrate is-a adus acuzatia de a ficitat urmatorul vers din Hesiod: “Lucrul nu este o rugine, insi lenevia (aergia), da”, Sensul invinuitii era ci Socrate le insuflase discipolilor s&i un spirit servil (Memorabilia, |, 2, 56). tstoriceste vorbind, este important si nu uitim diferenta dintre dispreyul pe care oragele- seat grecesti l nutreau fara de toate ocupariile nepolitice, gi care izvora din enormele solici- tari la care erau supuse timpul si energia cetitenilor, si dispreyul anterior, mai arhaic si mai general, cu care erau privite activiragile care nu sesvesc decic la increginerea viesii - ad vitae sustentationem cum erau inca definite opera seria in secolut af XVUI-lea. In lumea homerica, Paris $i Ulise ajura la ridicarea caselor lor, Nausicaa spali ea insigi rufele fragilor ei ete. Toate acestea fin de autosuficienga eroului homeric, de independenta gi de suprematia autonoma a persoanei sale, Niciun Iucru nu este sordid dac inseamna o mai mare indeperidenti; aceeasi activitate poate fi un semn de servilitate tn cazul cind miza ei nu este independenta persona- '8, ci pura supravietuire, in cazul cind ea nu este o expresie a suveranitatii, ci a supuneri fata de necesitate, Aprecierea diferita a maiestriei megtesugaresti la Homer este desigur bine cunoscuta. Ins& adevaratul ei sens este admirabil prezentat intr-o recent lucrare a lui Richard Harder, Eigenart der Griechen (1949), 8. Munca si lucrul (pons gi ergon) sint distinse la Hesiod; numai lucrul i se datoreaza lui Eris, zeita rivalitaii salutare (Mund sizile, 20-26), pe cind munca, la fel ca toate celelalte rele, a iesit din cutia Pandorei (90 gi urm.) gi este o pedeapsa trimisa de Zeus pentru c& “dibaciul” Prometeu “La paicalit”. De atunci, “zeii au ascuns de oameni viata” {42 $i urm.), iar blesterul lar fi loveste pe “oameni, cei care se hrainesc cu piine” (82). in plus, pentru Hesiod este de la sine ingeies.c& muncile agricole propriu-zise sint facute de sclavi side animalele domestice. El sliveste viaa de fiecare 2i - cea ce, pentru un grec, este deja indeajuns de extraordinar -, insa idealul sau este mai curind fermierul-gentilom decit muncitorul, cel ce rimine acasii, se tine departe atit de aventurile de pe mare, cit si de ereburile publice din agora (29 siurm,) siigi vede de treburite lui, 9. Aristotelisiincepe faimoasa discutie despre sclavie (Politica, 1253 b 25) afirmind ci, “in lipsa celor trebuincioase, arfe viaga, cft si viaya bund sint cu neputinga”. A fi stipin de sclavi este felul omenesc de a st8pini necesitatea $i nu este, asadar, para physin, lmpotriva naturil; viaga Insigi o cere, tat de ce paranii, care asigura necesitatile vieyi, sint agezay, si de Platon, si de Aristotel, alaturi de sclavi (vezi Robert Schlaifer, “Greek Theories of Slavery from Homer to Aristotle”, Harvard Studies in Classical Philology, vol. XLV (1936). i 72: . ; ii dobindeau o insemnitate publica, atrigea _ alitomat dupa sine schimbarea “naturii” sclavului.1? _. Cel putin la tnceput, instituyia antic’ a sclaviei nu a fost un mijloc dea btine mind de lucru iefting, nici un instrument de exploatare in vederea “proficului, ci mai curind 0 incercare de a elimina munca din condifiile viegii omului. Ceea ce oamenii impart cu toate celelalte forme de viata animala ‘ru era considerat de nacurd umana. (in treacit fie spus, aceasta era i ex- licagia atit de rastalmacitei teorii grecesti despre natura neumana asclavu- jui- Aristotel, care a sustinut in chip atit de explicit.o asemenea teorie, iar apoi, pe patul de moarte, si-a eliberat sclavii, nu a fost poate atit de incon- ecvent pe cit sint inclinagi si crea modemnii. El nu a negat capacitatea Selavului de a fi uman, ci doar a respins folosirea cuvintului “cameni” pentru membrii speciei umane atita vreme cit ramin in intregime supusi -necesitayi.!) $i este adevarat cd folosirea cuvintului “animal” tn conceptul _ animal laborans, spre deosebire de foarve discutabila intrebuinyare a aceluiasi cuvint in termenul animal rationale, este pe deplin indrepeagic’, Animal labo- Fans au este, intr-adevar, decit una, in cel mai bun caz cea mai inalta, din- {tre speciile animate care populeazi pamintul, _. Nu este de mirare ci distinctia dintre munca si lucru a fost ignorata in Antichitatea clasica, Deosebirea dintre locuinta domestic’ si domeniul politic public, dintre locatarul casei, care era sclay, si capul casei, care era ceta- _ Sean, dintre activitagile care trebuiau sa fie ascunse in sfera privatit si cele care meritau vazute, auzite si pstrate in amintire a pus in umbra si a predeterminat toate celelalte distinctii pina ce nu a mai ramas decit un singurrite- _ fu: unde e nevoie de mai mult timp $i efort, in domeniul privat sau in cel Public? Este ocupatia motivata de cura privati negotii sau de cura rei publicae, 0: Tn acest sens, Euripide fi numeste “rai” pe tri sclav: vad totul din punctul de vedere al { Stomacului (Supplementum Euripideum, ed. Arnim, frag. 49, nr. 2). ; Astfel, Aristorel recomanda ca sclavicirora li se incredinjaser’ “ocupatilibere” (ta eleuthera fn ergdn) 8A fle tratagi cu mai multi demnitate, si nu ca simpli sclavi, Pe de alta parte, in Primele secole ale Imperiului roman, cind au crescut prestigil si importana anumitor func Publice care fiseserd Intotdeauna indeplinite de selavi publci, acestor ser publci~ care Indeplineau de fapt sarcinile funcgionarilor cil is-a permis 34 poarte toga sisi se casi toreasca cu femei libere. _ 12:Cele dous atribute care, potrivi lui Aristote, fi lipsesc sclavuhi—5i din cauza acestor de- Fecte el nu este uman ~ sine facultatéa de a delibera si decide (to bouleuikon) gi cea dea Prevedea gi alege (proairesis). O asemenea afirmatie nu este desigur dectt un mod mai ex plicit de a spune ca sclavul este supus necesi 73de grija pentru ceva privat sau de grija pentru treburile publice?? Odat cu dezvoltarea teoriei politice, filosofii au anulat chiar si aceste distinctii, prin care cel putin se facuse o deosebire intre activitati, opunind nediferengiat contemplatia tuturor tipurilor de activitate. Impreuna cu ele, pina si activitatea politica a fost redusa la rangul de necesitate, care avea si Uevind de aici fnainte numitorul comun al tuturor partilor din vita activa. Nu putem spera la vreun ajutor nici din partea gindirii politice cresting, care a acceptat distinctia filosofilor, a rafinat-o si, intrucit religia era pentru cei multi, pe cind filosofia doar pentru cei putini, -a dat o valabilitate universala, obligatorie pentru tofi oamenii, Este totusi de mirare, la prima vedere, cA epoca moderna - rasturntnd toate traditiile, atit stacutul traditional al actiunii si al contemplatiei, cit si ierarhia tradigionala din ins&si vita activa, glorificind munca drept izvor al tuturor valorilor si inalfindu-l pe animal laborans la pozitia ocupata in mod tradigional de animal rationale ~ nu a.produs nici macar o singur’ teorie in care animal laborans si homo faber, “munca truputui nostru gi lucrul miinilor noastre”, s& fie clar deosebite. fn schimb, gsi mai intii distinctia dintre munca productiva si cea neproductiva, apoi, ceva mai tirziu, deosebirea.dintre lu- crub-calificat si cel necalificat gi, tn cele din urma, intrecindu-le in grad pe amindoua datorit& unei semnificatii in aparenya elementare, diviziunea tuturor activitatilor in muncd manual& si munca intelectual’, Totusi, dintre cele trei, numai distinctia dintre munca productiv si cea neproductiva atinge miezul problemei, si nu este o tntimplare c& cei doi mari teoreticieni din domeniu, Adam Smith i Kart Marx, au luat-o ca baz pentru ineregul esafodaj al argumentatiei lor, Motivul ascensiunii muncii in epoca moderna a fost “productivitatea” ci, iar ideea aparent blasfemiatoare a lui Marx, dupa care munca (si nu Dumnezeu) -a creat pe om, sau munca (si nu ratiunea) |-a deosebit pe om de celelaite animale, nu a insemnat altceva decit formularea cea mai radicala si mai consecvent a unui lucru asupra c&ruia intreaga epoc’ moderna cizuse de acord.™4 13, Cicero, De re publica, V, 2. 14, “Crearea omului prin munca lui” a fost una din ideile cele mai statornice ale lui Marx, tnci din tineregea sa. Ea apare, in numeroase forme, in Jugendschriften (in “Kritik der Hegelschen Dialektile", unde Marxi-o atribuie lui Hegel), (Vezi Marn-Engels Gesamtausgabe, Partea !, vol. 5 (Berlin, 1932), pp. 156 si 167.) Din context reiese limpede cA Marx urmarea tntr-adevar sd il defineasci pe om ca animal Jaborans, definigie care urma s& o inlocuiaseA pe cea traditional de animal rationale. Teoria este confirmata de o frazi din Deutsche ideolagie, care a fost ulterior eliminata. “Der erste geschichtliche Akt dieser Individuen, wodurch sie sich von den Tieren unterscheiden, ist nicht, dass sie denken, sondern, dass sie anfangen ihre Lebensmittel 2u produziesen” [Primul actistoric al acestor indiviz, prin care ei se deosebesc de animale, nu este c& gindese, ci ¢4 incep si igi produca mijloacele de trai] ( p. 568). Formuliri asemAndtoare se intiinesc in “Okonomisch-philosophische Manuskripte” (ibid., p. 125) si fn “Die heilige Familie” (ibid., p. 189). Engels a recurs tn nenumarate rinduri la expresii de felul acesta, de exemplu in Prefaga din 1884 la Ursprung der Familie sau In articolul de ziar din 1876 intitulat “Labour in the Transition from Ape to Man” (vezi Marx 51 Engels, Selective Works (London, 1950), vol. II). 74{in plus, atit Smith, cit si Marx erau in acord cu opinia publica modema ‘atunci cind dispreguiau munca neproductiva socotind-o parazitara, de fapt ‘un fel de pervertire a muncii, ca si cum nimic din ceea ce nu ducea la tm- bogitirea lumii nu era demn de numele de munca’. Marx impartisea fark indoiala dispregul lui Smith pentru “servitorii domestic”, cei care, asemeni unor “oaspeti lenesi ..., nu fasd nimic in urma for in schimbul consumagiei facute”.** $i totusi acesti servitori domestici, acesti locatari ai casei, oiketai Sau familiares, muncind pentru pura subzistent’, necesari mai curind fn vederea consumului lipsit de efort dectt in vederea productiei, erau tocmai aceia pe care toate epocile anterioare celei modeme ji aveau in vedere atunci cind _ identificau conditia muncii cu sclavia. Ceea ce lasau ei in urma in schimbul = consumatie’ lor nu era nici mai mult, nici mai pusin dectt libertatea stapinu- “lui lor sau, in limbaj modem, productivitatea potengiala a staptnului lor. Cu alte cuvinte, distinctia dintre munca productiva si cea neproductiva contine, chiar daca intr-o maniera pernicioas, deosebirea mai fundamentala dintre lucru gi munca,*® Marca oricarei munci este intr-adevar c& nu si nimic in urma, cd rezultatul efortului ei se consuma aproape la fel de Fepede pe cit s-a cheltuit efortul. $i cotusi, in ciuda zadamiciei sale, acest efort se naste dintr-o mare urgenta si este motivat de un impuls mai puter- hic decit orice altceva, deoarece viata insiisi depinde de el, Epoca moderna jn general gi Karl Marx ‘in particular, coplesiti, ca s4 zicem asa, de producti- - cyitatea real&, fri precedent, a umanitagii occidentale, au avut o inclinatie aproape irezistibila de a considera orice munca drept lucru si de a vorbi despre animal laborans in vermeni cu mult mai potriviti de fapt pentru homo faber, sperind mereu c& nu mai era nevoie decit de un singur pas pentru a elimina cu desavirsire munca gi necesitatea.1? Se pare c& Hume, $i nu Manca fost primul care a sustinut ci munca il deosebeste pe om de animal (Adriano Tilgher, Homo faber (1929); ed. englezi, Work: What It Has Meant to Men through the Ages (1930)). Cum munca nu joaca nicitma rol semnificativ in flosofia lui Hume, faptul nu are deci 0 valoate istoriea; pentru el, aceastd caracteristic& nu a Rieut mai productiva viaga umana, ci doar mai aspra lureroasa decit viaya animala. Este totugi interesant de remarcat in acest context grija cu care a repetat Hume ci nici gindirea, nici ratiunea nu il disting pe om de animal, compoftamentul flarelor demonstrind ci ele'sint capabile atit de una, cit si de alta. 15: Wealth of Nations (ed, Everyman), II, 302. : _ 16. Distincyia dintre munca productiva si cea neproductiva lise datoreaza fiziocratilor, ce deose- beau clasele productive, de proprietari, de cele sterile. Dat fiind c& ei sustineau ci sursa originar a intregii productivicati sta in forgele naturale ale pmintului, etalonul lor de productivitate era legat de confectionarea de noi obiecte, si nu de nevoile si de ceringele oamenilor. Astfel, marchizul de Mirabeau, tatit faimosului orator, numeste sterilé “la classe d’ouvriers dont -. les travaux, quoique nécessaires aux besoins des hommes et utiles & la société, ne sont pas néanmoins productifs” [clasa de muncitori ale cdror munci, desi necesare pentru nevoile oamenilor gi utile societ3gi, nu sint cu toate acestea productive] 5 igi ilustreaza distinctia dintre lucrul steril si cel productiv comparind-o cu diferenga dintre cioplirea unei pietre §i producerea ei (vez! Jean Dautty, “La notion de travail chez Saint-Simon et Fourier”, Journal de psychologie normale et pathologique, vol. LII, nr. 1 (ianuarie-martie, 1955)}. ‘Neindoielnic, evolutia istorica efectiva, care a scos munca din ascundere sia introdus-o in domeniul public, unde putea fi organizata si “divizata”"®, @ constituit un puternic argument in elaborarea acestor teorii. Ini un fapt chiar mai semnificativin aceasta priving4, presimtit deja de economistil cla- sici $i descoperit si sisternatizat cu claritate de Karl Marx, este acela c& insasi activitatea muncii, indiferent de circumstantele istorice $i independent de locul in care se giiseste, tn domeniul privat sau in cel public, poseda intr-a- deviir o “productivitate” proprie, oricit de desarte si de efemere-ar fi produsele ei. Aceasta productivitate nu tine de niciunul din produsele muncii, ci de “puterea” umanai, a cArei fort’ nu se epuizeaza tn producerea mijloacelor propriei sale subzistente i supravietuiri, ci este capabil& si produc un “surplus”, s& produc’, altfel spus, mai mult decit ceea ce ¢ necesar pentru “reproducerea” sa. Tocmai pentru c& nu munca insasi, ci surplusul “forfei de munca” (Arbeitskraft) omenesti explic& productivitatea muncii, introducerea acestui termen, cum a remarcat pe bun& dreptate Engels, a fost elementul cel mai original gi mai revolugionar al intregului sistem al lui Marx. Spre deosebire de productivitatea lucrului, care adauga noi obiecte la artificialul uman, productivitatea fortei de munc& produce doar accidental obiecte, ocupindu-se in primul rind de mijloacele propriei sale reproduceri; dat fiind ca puterea sa nu este epuizaté odata cu reproducerea sa, ea poate fiintrebuintata la reproducerea procesului mai multor viegi, desi nu “produce” niciodata altceva decit viaga.”° Prin opresiune violent, intr-o societate sclavagista, sau prin exploatare, in societatea capitalist din epoca lui Marx, ea poate fi th aga fel canalizata, inet munca citorva si fie suficient’ pentru viata tuturor. Din punctul acesta de vedere, care este pur social si care este punctul de vedere al intregii epoci moderne, dar care si-a primit expresia cea mai coerenta si mai grandioas’ in opera lui Marx, orice munc& este “productiva”, iar mai vechea distincgie dintre indeplinirea “sarcinilor domestice”, care nu las nicio urm4, si producerea de obiecte indeajuns de durabile pentru (deologje: “Es handelt sich nicht darum die Arbeit zu befreien, sondern sie aufzuheben” [Nu evorba de alibera munca, ci de ao suprima] (Gesamtausgabe, partea |, vol. 3, p. 185) si, multe decenii mai tirziu, in cel de-al treilea volum din Das Kapital, cap. 48: “Das Reich der Freiheit beginnt in der Tat erst da, wo das Arbeiten... aufhort” [Impardtia liberragii ncepe intr adeviir acolo unde munca... incetear] (Marc Engels Gesamtausgabe, partea all-a (Ziivich, 1933), p. 873), 18. fh Introducerea la cartea a doua din Wealth of Nations (ed. Everyman, |, 241 si Smith subliniazé cd productivitatea i se datoreazd mai curind diviziunii muncii decit munci Ansesi. 19. Vezi Introducerea lui Engels fa lucrarea lui Mang, “Wage, Labour and Capital” (in Marx gi Engels, Selected Works (London, 1950), |, 384), unde Mare introdusese noul termen cu 0 anumita emfaza. 20. Marx a subliniat intotdeauna, si mai cu seam’ in tineretea lui, c& principala functie a muncii este “producerea vietii” si, in consecinyd, a pus munca laolalt’ cu procreatia (vezi Deutsche Ideologje, p. 19; de asemenea, “Wage, Labour and Capital”, p. 77). | | : | | 4 | /a putea fi acumulate igi pierde valabilitatea. Punctul de vedere social coin- ‘ide pe de-a-ntregul, asa cum am vazut mai devreme, cu o interpretare care nit ia in considerare nimic altceva decit procesul vital al umanit&tii si in al chrei cadru de referinta toate realitatile devin obiecte de consum. In interio- ‘pul unei “umanitati” complet “socializate”, al c&rei unic scop ar fi tntrefinerea procesului vietii - si, din nefericire, acesta e idealul deloc utopic care cBlauzeste teoriile lui Mane -, distinctia dintre munca si lucru ar disparea cu desavirsire; orice lucru ar deveni munea, deoarece obiectele, in totalitatea lor, nu ar mai “fiingelese in calitatea lor obiectiva, de obiecte situate in lume, ci ca rezulta- té.ale forgei de munca vii si ca funcgii ale procesului vietii.22 Este interesant de observat ci deosebirile dintre lucrul calificat gi cel necalificat si dintre lucrul intelectual si cel manual nu joac& niciun rol in econo- ‘nia politica clasicd sau in opera lui Marx. In comparatie cu productivitatea fmuncii, ele sint intr-adevir de important’ secundara. Fiecare activitate re~ clama un anumit grad de calificare, curatenia sau gatitul in aceeagi masurd. ¢a scrierea unei c&rti sau construirea unei case. Deosebirea nu se refera la ‘ivitagi diferite, ci indie doar anumite etape si calititi care se regsesc tn fiecare dintre ele. Ea ar putea dobindi o anumita importanta datorit’ divi ziunii moderne a muncii, in care sarcinile rezervate alvdata celor tineri si ipsiti de experient& au fost ingheyate in ocupafii pe viayd. Ins aceasta con- © secingé a diviziunii muncii, care inseamna divizarea unei activitati in atit de _ multe parti infime, incit fiecare executant specializat are nevoie doar de un minimum de calificare, tinde sA aboleasc& cu totul munca calificaté, asa 21. Terrmenii vergesellchafteter Mensch sau gecelschaftiche Menschheit au fost adesea folositi de Marx pentru a indica felul socialismului (vezi, de pildii, cel de-al treilea volum din Das Kapital, . 873, si cel de-al zecelea din ‘Tezele despre Feuerbach”: “Punctul de vedere al vechiului “> materialism este reprezentat de societatea civilév; punctul de vedere al noului materialism este reprezentat de societatea umand sau de umanitatea socializat’i” (Selected Works, 1t, 367)). Tetul consta in eliminarea prapastiei dintre existenta individual a omului siexis- tenta lui social, astfel incit, “in finga sa cea mai individual, omul sa fie in acelasi timp 8 fiingd sociala (un Gemeinwesen)” (Jugendschviften, p. 113). Marx numeste adesea aceasta, natura social a omuiui propriul siu Gattungswesen, natura lui de membru al speciei, iar faimnoasa “instrainare de sine” mansist desemneaza In primul sind instesinarea omutui de natura sa de Gattungswesen (ibid., p. 89: “Eine unmittelbare Konsequenz davon, dass der “” Mensch dern Produkt seiner Arbeit, seiner Lebenstatigkeit, seinem Gattunpswesen entfiem- * det is, ist die Entfremdung des Menschen von dens Menschen” [0 consecinya nemijlocita a faptufui cd omul se instrdineazd de produsul muncii sale, al activivagii vieyi sale, al naturii “lui de membru al speciei, este instrainarea omului de om]}. Societatea ideala este o stare de lucruriin care toate activitatile omenesti deriva tot atit de natural din “natura” urmand pe cit de natural secreta albinele ceara pentru confectionarea fagurelui; a tri si a munci entre viata vor fi devenit unut si acelasi lucru, iar viaga nu va mai “incepe pentru (muncitor) acolo unde inceteaz4 (activitatea muncii)” "Wage, Labour and Capital”, p. 77). 22. Acuzatja initiala lansata de Marx la adresa societigii capitaliste nu privea numai transfor- “ihrarea tuturor obiectelor in marfuri, ci atitudinea muncitorului, care “ajunge s4 se poarce fat’. de produsul muncii sale ca fay de un obiect strain” ("“dass der Arbeicer zum Produkt seiner Arbeit als einem fremden Gegenstand sich verhalt” (lugendechriften, p. 83)) ~ privea, ~altfal spus, obiectele lurmii care, adati ce au fost produse ce oameni, ajung intr-o anumi- t& msurd independente, “straine” de viata omeneasca.pat cum Marxa prezis in mod corect. Rezultatul ei este ci pe piata muncii nu se vinde si nu se cumpar’ callficare individual’, ci “forga de munca” pe care toate fiingele omenesti aflate in viata ar trebui so posede in aproximativ acceasi cantitate. Pe deasupra, dat fiind c4 lucrul necalificat este o contradictie in termeni, distinctia este ea instsi valabild doar pentru activitatea muncii, iar incercarea de a face din ea un cadru de referinta important dovedeste deja c& deosebirea dintre munca si lucru a fost abandonata in favoarea muncii. Cazul mai popularei categorii a lucrului manual si intelectual este cu totul diferit. Aici, legatura subiacenta dintre cel ce munceste cu miinile gi cel ce munceste cu capul o reprezinta inca o data procesul muncii, infaptuit in- t-un caz de cap, in celalalt de o alta parte a corpului. Totusi gindirea, care} dupa cite se presupune, este activitatea capului, desi se aseamana intr-un fel cu munca ~ intructt este gi ea un proces care se incheie, probabil, abia odata cu viata ins&gi - este si mai putin “productiva” decit munca; daci munca nu las nicio urma durabili, gindirea nu las& in urma nimic tangibil. Prin ea tns&si, gindirea nu se materializeaza niciodata in obiecte. Ori de cite ori doreste sa isi manifeste gindurile, lucratorul intelectual trebuie sa isi foloseasca miinile si si igi insuseascdl dexterit’iti manuale la fel ca orice alt fucrator. Altfel spus, gindirea $i lucrul sint doua activitasi diferite care nu coincid niciodata pe deplin; ginditorul care vrea ca lumea s& cunoasca “continutul” gindurilor sale trebuie, tnainte de toate, sa se opreasca din gindire si s4 tsi aminteascd propriile ginduri. in acest caz, ca si in toate celelalte, rememorarea progatéste ceea ce e intangibil si ugor in vederea posibilei sale materializari; e inceputul procesului de realizare a lucrdrii si, a fel ca observa- rea modelului care fi cAlauzeste mestesugarului lucrarea, este etapa lui cea mai imateriala. Prin urmare, lucrul insusi-are nevoie intotdeauna de un material pe seama cruia si fie executat si care, prin fabricare, prin activitatea lui homo faber, sa fie transformat iner-un obiect al lumii. Calitatea specifica de lucru a lucruluti intelectual i se datoreaz “lucrului miinilor noastre” tot atit de mult ca orice alt gen de Jucru. . Pare plauzibil, si chiar se obignuieste s& se justifice si s se puna in legaturd distinctia moderna dintre munca intelectuala si cea manual cu deosebirea antica dintre “artele liberale” si cele “servile”. Totusi, trasdtura distinctiva a artelor liberale fat de cele servile nu este citusi de putin “un grad mai inalt de inteligent”, ori faptul c& “artistul liberal” lucreazé cu mintea, pe cind “negustorul sordid” cu mfinile. Criteriul antic este in primul rind politic. Sint liberale ocupagile care presupun prudentia, capacitatea de ajudeca bine, care este virtutea oamenilor de stat, si profesiile de interes public (ad hominum 23. De dragul comodititii, voi urma discusia despre ocuparille liberate gi cele servile expust de Cicero tn De offcis, , 50-54. Criteriile de prudentia si de utilitas sau utilitas hominam sit afirmate in paragrafele 151 3i 158. (Traducerea lui prudentia prin “grad mai tnaltde inteligera” de catre Walter Miller in edigia Loeb Classical Library mi se pare gresiti.) 24, Plasarea agriculturii printre artele liberale este desigur tipic romana. Ea nu ise datoreazé vreunei “utilicaqi” speciale a cultivarii pamintului, aga cum am putea-o noi ingelege, ci se 78~meseria de scrib in egal masura cu cea de dulgher, sint “sordide”, nepotrivi- te pentru un cetltean cu drepturi depline, iar cele mai rele sint cele pe care noi le-am socoti drept cele mai utile, cum ar fi meseriile de “negustor de peste, micelar, bucatar, vinzitor de pasdiri sau pescar”.%* Insa nici chiar acestea nu inseamna neaparat munca pura. Mai exista si o a treia categorie, in care truda gi efortul (operae in contrast cu opus, simpla activitate in contrast cu lucrarea care rezult& din ea) sint ele insele platite, iar in aceste cazuri “plata ‘ins&si este o garantie a servitutii”.26 Distinctia dintre lucrul manual si cel intelectual, desi s-ar putea stabi cA igi are originea in Evul Mediu”, este totusi moderna si are dou’ cauze cu totul diferite, ambele fiind tnsa la fel de caracteristice pentru climatul gene- - ral al epocii moderne. Cum, in condigiile moderne, fiecare ocupatie trebuia __ shtsi dovedeasca “utilitatea” pentru societate in ansamblul ei gi intructe utili- ‘tatea ocupatiilor intelectuale devenise mai mult decit indoielnica din cauza glorificdrii modeme a muncii, era firesc ca intelectualii sa isi doreasca, $i ei, 3A fie inclusi in rindul populatiei lucrétoare. tn acelagi timp insa, si doar in aparenta contradictie cu aceasta evolutie, cautarea si stima de care s-au bucu- at anumite realizri “intelectuale” in aceast’ societate au ajuns la un grad "fara precedent in istoria noastra, cu exceptia secolelor de declin ale Imperiului roman. fn acest context, este bine poate si ne amintim ca, pe tot parcursul istoriei antice, serviciile “intelectuale” ale scribilor, fie ca slujeau nevoilor dome- “hiului public, fie celor din domeniul privat, erau executate de sclavi si aprecia- tein consecing’. Abia birocratizarea imperiului roman, insotita de ascensiunea iald si politicé a tmparatilor, a dus lao reevaluare a serviciitor “intelectuale” 8 < -leag mai curind de ideea romana de patria, potrivit clreia ager Romanus, si nu numai cetatea Romei, reprezinti locul ocupat de domeniul public, 25. Tocmai aceast4 utilitate pentru simpla existent’ este cea pe care Cicero o numeste medio- aris utiltas (paragraful 151), excluzind-o dintre artele liberale. Din nou, mi se pare c& tra- duceriifi scapi esentialul: nu este vorba de “profesii... din care nu se obsine niciun beneficiu, oricit de mic, pentru societate”, ci de ocupatii care, in opozitieFatisa cu indeletnicirle mentio- |p ate mai deweme, depgesc u uiltatea vulgar a bumurilor de consum diferite de concract, locatio operis si locatia operarum, dintre care cea de-a doua juca un rol insignifiant, deoarece munéa era Ricuta in special de sclavi (vezi Edgar Loening, in Hand- worterbuch der Staatswissenschaften (1890), 1, 742'si urm.). (vezi Otto Neurath, “Beitrage zur Geschichte der Opera Servilia”, Archiv fr Soziafwvissenschaft und Sozialpoltik, vol. XL (1918), ne. 2). 28: H. Wallon descrie acest proces sub domnia lui Diocletian: “... les fonctions jadis seniles _-'sé trouvérent anoblies, élevées au premier rang de lEtat. Cette haute considération qui de Fernpereur se répandaie sur les premiers serviteurs du palais, sur les plus hauts dignitaires de empire, descendait A tous les degrés des fonctions publiques...; le service public devint “un office public” [Funcriile cindva servile au fost innobilate, ridicate pe prima treaptis a statului, Aceast’ inalt consideratie care, de fa tmparat, s-a raspindit la primii slujbasi ai pala- tului, la cei mai de seama demnitari ai imperiutui, a coborit la toate nivelurile functiitor 79 { | | | i i | | :in masura in care nu este un adevarat “lucrator” ~ angajat, ca toti ceilalti lucratori, de la cel mai umil mestesugar pind la cel mai mare artist, in procesul adaugarii ine& unui obiect, durabil pe cit posibil, la artificialul uman -, intelectualul nu se aseamana probabil cu nimeni mai mult decit cu “servitorul domestic” al lui Adam Smith, desi functia lui este mai putin de a mentine intact procesul vietii si de a se ocupa de regenerarea lui, cit de a se ingri de tntreginerea diverselor masin&rii birocratice gigantice ale cror procese i consuma serviciile si ti devoreaz produsele tot atit de repede si de nein- duréitor pe cit o face insusi procesul vietii biologice.* 12 (CARACTERUL-DE-OBIECT AL LUMII Dispretuirea muncii in teoria antic& gi glorificarea ei in teoria modem& se orienteaza, si una, si alta, dupa atitudinea sau activitatea subiectiva a muncitorului, fie privindu-i cu neincredere durerosul efort, fie [audindu-i productivitatea. Caracterul subiectiv al interpretarii este poate mai evident in distincfia fécuta intre lucrul usor si cel dur, dar am vazut, cel pugin in cazul lui Marx - care, fiind cel mai mare dintre teoreticienii moderi ai muncii, reprezint faird indoiala o piatra de incercare in cursul discutiilor de fara -, c& productivitatea muncii se masoara gi se evalueaza in raport cu pretentiile procesului vietii fa propria reproducere; ea const’ in surplusul potential inerent foryei umane de muncé, si nu in calitatea ori in caracterul obiectelor pe care le produce. fn acelasi fel, opinia greceasca, care ti plasa pe pictori deasupra sculptorilor, nu se intemeia cu sigurangi pe o mai mare conside- rasie pentru pictura.°? Se pare ca distinctia intre munca gi lucru, neglijata 7 Sen aE ce) we Se oe ee ae publice..., serviciul public a devenit o slujba publica. “Les charges les plus serviles, .. les ems que nous avons cités aux fonctions de Pesclavage, sont revétus de léclat qui rejaik lit de la personne du prince” [Insarcinarile cefe mai servile, .,. numele pe care le-am mengionar la indatoririle sclaviei, sint acoperite de strilucirea care izvoraste din persoana pringului] (Histoire de Vesclavage dans Pantiquité (1847), II, 126 si 131). inainte de aceascd inaljare a servicilor, scribii erau plasayi 1n aceeagi categorie cu paznicii edificillor publice sau chiar cu oamenii care fi conduceau pe luptatori in arend (ibid., p. 171), Pare demn de atentie c& promovarea “intelectualilor” a coincis cu constituirea unei biracral 29. “Munca unora dintre cele mai respectabile ordine din societate, intocmai ca munca servi- torilor domestici, nu produce nicio valoare”, spune Adam Smith, incluzind in rindul for “armata gi marina in intregul ei", “functionarii publici” si reprezentangi profesiilor liberale precum “clericii, avocagi, medicii, oamenii de fitere de toate felurile”. Lucrul lor, “la fel ca declamaria actoritor, tirada oratorului sau melodia muzicianului... piere fn chiar clipa pro- ducer lui” (op. ct, 1, 295-296). E limpede c& Smith nu ar fi intimpinat nicio dificultate tn clasificarea “slujbelor gulerelor albe” din societatea noastri, 30. Dimpotriva, este indoielnic c& vreo pictur a fost vreodata atit de admirats ca statuia fui Zeus de la Olympia, sculptata de Fidias, despre care se credea ci are puterea magick de a sterge amintirea oriediror necazuri sau suferinge; cine nu 0 vazuse, se spunea, tréise in zadar etc, 80 i“cu atita incdpasinare de teoreticienii nostri si pastrat& atit de stdruitor in limbile noastre, ajunge intr-adevar o simpla diferent de grad atunci cind _caracterul de obiect-apartinind-lumii al obiectului produs - amplasarea, -functia si durata sederii sale in lume —nu este luat in considerare. Deosebirea dintre o ptine, a carei “speranga de viata” in lume abia dacd depaseste o zi, _ gio masa, care poate lesne supraviefui mai multor generatii de oameni, este fara indoiala cu mult mai evidenta gi mai hotdritoare dectt diferenga dintre un brutar $i un dulgher. » Curioasa discrepanga dintre limbaj si teorie, pe care am semnalat-o la jnceput, se dovedeste, agadar, o discrepant’ intre limbajul “obiectiv”, orien > tat-spre-lume, pe care il vorbim, si teoriile subiective, orientate-spre-om, de _ eare ne folosim in incercarea noastrd de a ingelege. Mai curind decit teo- ia, limbajul gi experientele umane fundamentale ce ji stau fa baza sint cele are ne invati cA obiectele lumii, in mijlocul carora se desfisoard vita acti- wg; sint de natura foarte diferit& si sine produse cu ajutorul unor tipuri de activitate cu totul deosebite. Privite ca parte a lumii, produsele lucrului — gi produsele muncil - garanteaz4 permanenta si durabilitatea fard de care “lume nu ar fi citusi de putin posibild, Abia in interiorul acestei lumi de ie deprindem. Ca atare, ele dau nastere familiarit&tii lumii, deprinderilor -stobisnuingelor proprii raporturilor dintre oameni si obiecte sau dintre oa- eni si oameni. Ceea ce bunurile de consum sint pentru viata omului, biectele de intrebuintare sint pentru lumea lui. De la ele, bunurile de con- im 1si dobindesc caracterul-de-obiect; jar limba, care nu ti permite activi- ‘titii muncii 8 formeze ceva attt de solid 3 de neverbal precum un substantiv, ie da de inteles ca, foarte probabil, noi nici nuam sti macar ce este un obiect lacd nu am avea inaintea noastra “lucrarea miinilor noastre”. Deosebite deopotriva de bunurile de consum gi de obiectele de ntrebuingare sint, in sfirsit, “produsele” acjiunil gi ale vorbirii, care formeaz || Impreuna esdtura relatiilor si a treburilor omenesti. Lasate in seama lor, acestor “produse” nu le lipseste doar caracterul tangibil al altor obiecte, ci int chiar mai putin durabile $i mai zadarnice decit ceea ce producem in vederea consumnului. Realitatea lor depinde in intregime de pluralitatea umana, le statornica prezenta a altora care pot vedea gi auzi si, prin urmare, le pot _Certifica existenta. Acyiunea si vorbirea sint totusi manifestari exterioare ale viet umane, ce nu cunoaste decit o singura activitate care, desi legata in Multiple chipuri de lumea exterioara, nu se manifest’ neaparat in ea si nu nevoie sa fie vazuta, auzit’, intrebuintatd sau consumata pentru a fi reala: ‘vitatea gindirii. Privite totusi sub aspectul apartenentei lor ta lume, actiunea, vorbirea findirea au cu mult mai multe in comun decit are oricare dintre ele cu a1iucruf sau cu munca. Ele insele nu “produc”, nu dau nastere ia nimic, sfnt Ja fel de desarte ca viaga insdsi. Ca si devind obiecte ale lumii, adicd ispravi, fapte, evenimente, tipare de gindire sau idei, ele trebuie mai intii vizute, auzite gi rememorate, iar apoi transformate, reificate, aga zicind, in obiecte ~ in rostirile poeziei, in paginile scrise sau in c&rtile tiparite, tn picturi sau in sculpturi, in tot soiul de marturii, documente si monumente. Intreaga lume factuala a treburilor omenesti depinde, in privinta réalitatii sale gi a existentei sale continue, mai intti de prezenta altora, care au vazut, au auzit $i tsi vor aminti, iar apoi de transformarea intangibilului in obiecte tangibile. tn lipsa rememorarii si fara reificarea de care aducerea aminte are nevoie pentru a se realiza si care face, intr-adevar, din ea, aga cum sustineau grecii, mama tuturor artelor, activititile vii ale actiunii, vorbiri gi gindiri si-ar pierde realitatea la capatul fiecdrui proces si ar disparea ca gi cum nu ar fi existat vreodati, Pregul materializarii pe care ele trebuie s8 0 sufere ca s rimina in lume este ca, de fiecare data, “litera moarta” inlocuieste ceva ce a.izvorit dintr-un “spirit viu” si care, pentru o clipa trecdtoare, a existat cu adevarat ca “spirit viu®. E un preg pe care trebuie sa il pkiteasca, deoarece, prin natura lor, ele nu apartin lumii si au de aceea nevoie de sprijinul unei activit&ti de o natura cu totul diferita; in ceea ce priveste realitatea si materializarea lor, ele depind de aceeasi pricepere artizanala care construieste celelalte obiecte ale artificialului uman. Realitatea gi trainicia lumii omenesti se sprijina in primul rind pe faptul cA sintem inconjurati de obiecte mai durabile dectt activitatea care le-a produs si poate chiar mai durabile decit vietile autorilor lor. Viata omeneasca, in msura in care inseamna construirea-unei-lumi, este angajata intr-un | permanent proces de reificare, iar gradul in care obiectele produse, care toate laolalta formeaza artificialul uman, apartin lumii depinde de mai marea sau | mai mica lor durabilitate in cadrul lumii tnsesi. | | B MUNCaA $1 VIATA t Cele mai purin durabile dintre obiectele tangibilé sint cele necesare insugi | procesului vieyii. Consumarea lor abia daca supravietuieste actului prin care sint produse; in termenii lui Locke, toate acele “tucruri bune” ce sint “cu | adevarat folositoare pentru viata omului”, pentru “necesitatile subzistentel”, | sint “in general de scurta durata, in’ asa fel incit, dac& nu sint consumate | prin inerebuinjare, se vor deteriora si vor pieri de la sine”3". Dup& o scurta sedere in lume, ele se reintorc - fie prin absorbtia in procesul vietii animalului uman, fie prin deteriorare - in procesul natural care le-a furnizat; ta | 31. Locke, op. it, sectiunea 46, 82 j | fforma primit din mina omului, prin intermediul c&reia si-au dobindit locul _ efemerin lumea obiectelor facute de om, ele dispar mai repede dect: orice tumii intr-o mai micd masura decit orice alt& realitate si sint, jn acelasi timp, realitagile cele mai naturale. Cu toate ca sint facute de om, ele vin si -pleaci, sint produse si consumate, supunindu-se migciirii vegnic ciclice a | paturii, Ciclic& este, de asemenea, miscarea organismului viu, inclusiv a corpului omenesc, cit vreme el poate rezista procesului care fi patrunde finya si care fi d& viatd. Viata este un proces care epuizeazi pretutindeni durabilitatea, 0 erodeazi, o face si dispar, pin& cind, tn cele din urma, materia moarta, rezultatul micilor cicluri vitale individuale, se retntoarce in giganticul ciclu global al naturii tnsesi, in care nu exist& nici inceput, nici sfirgic si tn care toate realitdgile naturale penduleaza intr-o repetitie ce nu " seschimbA gi nu are moarte. Natura si migcarea ciclicd pe care ea o impune tuturor lucrurilor vii nu cunosc nici nastere, nici moarte, asa cum le ingelegem noi, Nasterea si moartea fiingelor umane nu sint simple intimplari naturale, ci sint legate de ‘lume in care apar si din care pleacd indivizi distinc, entitagi unice, irepe- . “tabile side neinlocuit. Nasterea si moartea presupun o lume care nu se aflé “Intr-o permanenti migcare, ci ale cdrei durabilitate si relativ permanent -Cuvintul “viat&” are totusi un sens cu totul diferit dac& este pus in lega- ‘turd cu lumea si menit s& desemneze intervalul de timp cuprins intre nastere i. oarte. Marginita de un inceput si de un sfirgit, adica de cele doud eveni- _ thence supreme ale aparitiei in lume 3i disparitiei din lume, viafa urmeaza o _desfigurare strict lineard, al cdrei mers este, cui toate acestea, imprimat de tala a acestei vieti specific omenesti, a carei aparitie si sia carei disparitie __feprezinta evenimente ce tin de lume, este cA e intotdeauna plin& de eveni- ence care, la sfirsit, pot fi istorisite ca o poveste, pot constitui o biografie; spre aceasta viata, bios spre deosebire de simpla 264, spunea Aristotel ca, Sntr-un anume fel, ea este un tip de praxis”®2, Cci actiunea si vorbirea, care, ain veren greceasca a politicii, formeazi, aga cum am vazut deja, un totintotdeauna 0 poveste indeajuns de coerenta spre a fi spusa, oricit de accidentale sau de intimplatoare pot parea evenimentele gi cauzele lor luate separat. Miscarea ciclicd a naturii se manifesta sub forma cresterii si a decdderii numai in interiorul lumii omenesti. La fel ca nasterea si moartea, cresterea si decaiderea nu sint, nici ele, la drept vorbind, intimplari naturale; ele nu fi gasesc locul tn ciclul necurmat si neobosit in care penduleaz fara incetare intreaga economie a naturii, Abia cind patrund in lumea facut de om, procesele naturii pot fi caracterizate de cregtere si decidere; doar daca vom considera produsele naturii, copacul acesta sau clinele acesta, ca lucruri individuale, indepartindu-le astfel deja de mediul lor “natural” si plasindu-le in lumea noastr&, ele vor tncepe sa creasca gi si decada. Tn vreme ce natura se manifesta in existenta umana prin migcarea circular’ a functiilor noastre corporale, ea igi face simfit& prezenta in lumea fScut& de om prin intermediul constantei amenintari de crestere excesiva sau de decddere fa care lumea este expus. Procesul biologic fa care e supus omul si procesul cresterii si dectiderii la care e supus’ lumea au in comnun faptul c& amindoua fac parte din migcarea ciclicé a naturii gi c& se repetd de aceea la nesfirgit; toate activitatile omenesti care decurg din necesitatea de a face fata acestor procese sint legate de ciclurile perpetue ale naturii si nu au in ele insele, la.drept vorbind, nici inceput, nici sfirsit; spre deosebire de fucru, care ia sfirgit atunci cind obiectul a fost terminat, gata de a fi adaugat la lumea comuna de obiecte, munca se misc intotdeauna in acelasi cerc, prescris de procesul biologic al organismului viu, iar “truda si necazul” care fi sint propril iau sfirgit abia odat& cu moartea acestui organism.23 33. In literatura timpurie despre munca si pind fn ultima treime a secolului al XIXlea nu era ceva neobignuit s& se insiste asupra legSturii dintre munca si migcarea ciclic& a procesului viewii. Astfel, Schuize-Delitzsch, tntr-o prelegere intitulats Die Arbeit (Leipzig, 1863), incepe cu o descriere a ciclului dorinyd-efort-satisfactie - “Beim letzten Bissen fingt schon die Verdauung an” [Cu ultinra imbuciiturd a inceput deja digestia}. Totugi, In imenisa literatura post-manista dedicat problemei muncii, singurul autor care subliniazd si weoretizeaz’ acest aspect citse poate de elementar al activitai muncii este Pierre Naville, a cari lucrare 1a vie de travail et ses problémes (1954) reprezint una dintre cele mai interesante contribuyii recente $i poate chiar cea mai original dintre ele. Luind in discusie tris%eurile particulare alezilei-de lucru, diferite de alte forme de masurare a timpului de munea, e! spune urmatoa- rele: “Le trait principal est son caractére cyclique ou rythmique. Ce caractére est lié & la fois a Pesprit naturel et cosmologique de la journée... et au caractére des fonctions physiolo- giques de Pétre humain, quiif a en commun avec les espéces animales supéricures.. fl est évident que le travail devait étre de prime abord lié a des rythmes et fonctions naturels” [Frasitura principala o reprezinta caracterul ei ciclic sau ritmic, Acest caracter este iegat deopotriva de spiritul natural gi cosmologic al dle... si de caracterul funcsiilor fiziologice pe care fiinja umanail are in comun cu speciile animale superioare.... E limpede c& munca trebuia si fie de la inceput legata de ritrnuri gi de functii naturale}. De aici decurge caracterul ciclic al cheluuirii si al reproducerii forgei de munca ce determina unitatea de timp a zilei de lucru. fn masura in care viafa umand nu este numai parte a vietii speciei, caracterul ei temporal ~ gi aceasta este intuitia cea mai importantii a lui Naville ~ se afld intr-un contrast categoric cu caracterul temporal ciclic al zilei de munci. “Les limites naturelles supérieures de la vie... ne sont pas diciées, comme celle de la journée, par la nécessité et la possibilité de se reproduire, mais au contraire, par Vimpossibilité de se renouveler, sinon aAtunci cind a definit munca drept “metabolismul omului cu natura”, in © al cdrui proces “materialul naturii (este) adaptat printr-o schimbare de forma la ceringele omului”, astfel c&i “munca insasi este incorporat’ subiectu- [uiei”, Marca indicat limpede ci “vorbea dintr-un punct de vedere fiziologic” gic munca si consumul nu sint dectt doua faze ale ciclului perpetuu al viegii biologice.™ Acest ciclu trebuie sustinut prin consum, iar activitatea care fur- nizeazi mijloacele consumului este munca.** Tot ceea ce munca produce este destinat s& fie absorbit aproape imediat tn procesul viegii umane, iar acest consum, regenerind procesul vital, produce ~ sau mai curfnd, reproduce- o noua “forta de munca”, necesar in vederea intretinerii pe mai departe a corpului.** Din punctul de vedere al exigentelor procesului vital, al “necesi- tigi de a subzista”, potrivit formule’ lui Locke, munca si consurnul igi urmeaza atit de strins, incft constituie aproape una si aceeasi miscare, care, abia in- ‘cheiata, trebuie luata de la fnceput. “Necesitatea de a subzista” guverneaza - deopotriv munca si consumul, iar munca, atunci cind incorporeaz’, “adun’” gi se “contopeste” fizic “cu” cea ce ti ofera natura”, face In chip activ ceea échelle de Pespéce. Le cycle s'accompliten une fois, et nese renouvelle pas” [Limitele naturale superioare ale vieg... nu sine dictate, ca cele ale zilei, de necesitatea si de posibitirarea “ de ase reproduce, ci, dimpotriva, deimposibifitatea de. se reinnoi altfel decttla scara speciei. Ciclul se efectueaza o singurd data $i nu se reinnoieste} (pp. 19-24). 4. Capital (ed. Modern Library), p. 201. Formula apare frecvent in opera lui Mane si e fntot- __ deauna reperatd aproape cuvint cu cuvint: munca reprezintA eterna necesitate naturala de arealiza metabolismul dintre om si natura. (Vezi, de exemplu, Das Kapital, vol. |, partea ala, cap. 1, sec. 2, si partea a 3-a, cap. 5. Traducerii engleze standard, edigia Modern © Library, pp. 50, 205, ii lipseste precizia lui Marx.) Gasim aproape aceeagi formulare in vol. “lil din Das Kapital, p, 872. Elimpede c& atunci cind vorbeste, asa cum 0 face adesea, despre _. “procesul vital al societatii”, Marx nu gindeste in metafore. , Marx numea munca un “consum productiv” (Capital (ed. Modern Library), p. 204) i nu a pierdut niciodat’ din vedere caracterul ei de conditie fiziologic’. Intreaga teorie a lui Marx se sprijind pe intuitia timpurie cd muncitorul igi reproduce inainte de toate propria viaya productndu-si mijloacele de subzistent’. In primele sale scrieri, Marx considera “c& oamenii incep si se disting’ de animale atunci cind tncep si isi producd rijloacele de subristent” (Deutsche Ideologie, p. 10). Acesta este intr-adevar conginutul insugi al definigiei omului ca animal laborans. Este cu atit mai remarcabil c& in alte pasaje Mancse arava nesatisficut de aceast’ definitie, pentru ci ea nu il distinge indeajuns de clar pe om de animale, “Un pitianjen desfigoara operatiuni care seamana cu ale unui fesator, iar 0 albina fi face de rugine pe multi arhitecti cind construieste celulele fagurelui ei. inst ceea cetl deosebeste pe cel mai prost arhitect de cea mai buna albin’ este ca, inainte de a indlga edificiu! tn realitate, arhitectul if ridicd tn imaginatie. La capatul fiectirui proces de mune’, obtinem un rezultat care, in imaginatia muncitorului, exista deja dintru inceput “ (Capital (ed. Moder Library), p. 198). Este limpede c& Mane nu mai vorbeste despre munca, ci despre lucru - de care nu se ocupa si cea mai bund dovada este c& elementul “imaginagiei", aparent indispensabil, nu joacd absolut niciun rol in teoria sa despre munca. in cel de-al treilea volum din Das Kapital, Marx repet ca surplusul de munca ce depaseste nevoile imediate serveste la “extinderea progresiva a procesului de reproducere” (pp. 872, 278). In pofida unor ezitéri ocazionale, Mane a rimas convins c& “Milton a creat Paradisul pierdut din acelagi motiv pentru care viermele de mitase produce matasea” (Theories of Surples Value (London, 1951), p.186). 37. Locke, op. ct, respectiv secyiunile 46, 26 si 27. 85ae ce corpul face intr-un chip chiar mai intim atunei cind isi consumé hrana. Ambele sint procese devoratoare, care inhafi materia gio distrug, iar “lucrul” pe care munca jl executdi asupra materialului ci nu este altceva decit pregatirea eventualei lui distrugeri. Aspectul distructiv, devorant al activitayii muncii nu este desigur vizibil decit din punctul de vedere al luni gi tn contrast cu lucrul, care nu pregateste materia in vederea incorporai, ci o preschimbi in material, cu scopul de a lucra asupra ei si de a se folosi de produsul finit. Din punctul de vedere al naturii, lucrul este ins& mai distructiv decit munca, de vreme ce procesul lucrului smulge materia din miinile naturii rd ai-o restitui prin rapida des- fésurare a metabolismului natural al corpului viu. La fel de legard de ciclurile perpetue ale migcarilor naturale, irda fins’ tot atit de urgent impusa omului de “conditia” inssi a “vietii omenesti”3, este si cea de-a doua sarcin’ a muncii: Jupta ei constant, nesfirgicd impotriva proceselor de crestere gi de decidere prin care natura invadeaza fra incetare artificialul uman, amenintind durabilitatea lumii si adecvarea ei la ‘intrebuintarea umana. Pastrarea lumii si protejarea ei im potriva proceselor naturale se numar& printre corvezile care presupun monotona indeplinire a sarcinilor cotidiene. Aceasta lupt a muncii, spre deosebire de maniera esenialmente pagnica in care munca se supune ordinelor nevoilor corporale imediate, desi este poate chiar mai putin “productiva” dectt metabolismul direct al omului cu natura, are o mult mai strins& legaturd cu lumea, pe care o ap&ra impotriva natutii. fn vechile basme gi in povestirile mitolo- gice, ea a luat adesea forma grandioaselor lupte eroice purtate impotriva unor piedici covirgitoare, ca in povestea despre curtgarea staulelor lui Augias de catre Hercule, una din cele douasprezece “munci” pe care eroul le-a avut de indeplinit. Un ingeles apropiat, de isprava eroica ce are nevoie de o trie si de un curaj considerabile, infiptuitd tntr-un spirit de lupe’, descoperim in intrebuinyarea medievala a cuvintelor labor, travail, Arbeit. Totusi, lupta de zi cu zi in care corpul omenesc este prins pentru a pastra lumea curati sia tmpiedica degradarea ei se aseamna intr-o mic& m&sura cu faptele eroice; tenacitatea de care este nevoie pentru a repara, din nou in fiecare zi, stricdiciu- nile produse de ziua de ieri nu inseamna curaj, iar ceea ce face efortul dureros nu este pericolul, ci repetarea lui neincetat’. “Muncile” herculeene : au in comun cu toate mariie isprivi faptul c4 sint unice; din nefericire insi ae doar miticele staule ale lui Augias vor rimine curate odat’ ce efortul a fost ee fScut gi sarcina a fost indeplinita, a race e 38, Ibid, sectiunea 34. 86.14 . MUNCA SI RODNICIA, Brusca si spectaculoasa ascensiune a muncii din postura cea mai umila, cea mai dispretuita, la rangul cel mai tnalt, de cea mai apreciata dintre toate activitatile umane, a inceput atunci cind Locke a descoperit cd. munca este sursa oricdrei propriet&fi, Ea si-a urmat cursul atunci cind Adam Smith aiafirmat ci munca este izvorul oricarei bogatii si a atins apogeul in “sistemul muncii” al lui Mane, in care munca a devenit sursa oricdrei producti- vyitsi si expresia instigi a umanittii omului. Totusi, dintre cei trei, doar Marx s-a interesat propriu-zis de munca; Locke era preocupat de institugia pro- prietS¢ii private ca bazi a societ&tii, iar Smith n&zuia si explice gi sd asigure progresul nestinjenit al unei nelimitate acumulani de bogatie. Toti trei insa, chiar daci Mam a facut-o cu cea mai mare forta si coerenta, au conside- ‘rat munca drept cea mai tnalt& dintre faculeaile omenesti capabile de a construi o lume si, intrucit munca este intr-adevar activitatea omeneasca cea mai rnaturala si cea mai putin legat de lume, fiecare dintré ei - si, din nou, nici- ‘unul mai mult decit Manx - s-a vazut prins in strinsoarea citorva contradictii ‘teale. Pare sa tind de insdsi natura acestei chestiuni ca solutia cea mai evi- dentd a unor asemenea contradictii sau, mai curind, motivul cel mai evi- ‘dent pentru care acesti mari autori nu si-au dat seama de prezenta lor este c&toti trei au identificat lucrul cu munca, atribuindu-i asefel muncii anumi- © te insugiri pe care numai lucrul le posedii. O asemenea identificare duce intotdeauna la absurditati evidente, chiar daca ele nu apar, de obicei, atit de explicit ca in urmatoarea fraza a lui Veblen: “Dovada trainica a muncil productive este produsul ei material - de regula un articol de consum”™®, in care “dovada trainic&” cu care Veblen incepe, avind nevoie de ea pentru presu- pusa productivitate a muncii, este numaidecit anulata de “consumarea” ‘produsului cu care el incheie, constrins, ca s& zicem aga, de evidenta fac- ‘tuala a fenomenului insus' -"s, Astfel, pentru a salva munca de rusinea atit de vizibild de a nu produce decit “realitati trecatoare”, Locke a fost nevoit s& introduca banii - “ceva (ainic pe care oamenii il pot pastra fara sa il strice” ~, un fel de deusexmachi- ‘na fara de care corpul care munceste, supus procesului vietii, nu ar fi putut iginea unei realitati atit de persistente si de durabile ca proprietatea, deoarece nu exist& “realitati durabile” care s& fle pastrate si si supravieruiascé activitaii procesului muncii. Chiar si Marx, care a definit de fapt omul ca animal laborans, a trebuit s admité c& productivitatea muncii nu incepe, la drept vorbind, decit odat& cu reificarea (Vergegenstind- lichung), cu “indlfarea unei lumi de obiecte” (Erzeugung einer gegenstdndlichen 39, Expresia tt apargine lui Karl Dunkmann (Soziologie der’Arbeit (1933), p. 71), care observa foarte bine ci marea opera a lui Marx poarta un titly nepotsivit gi c& ar fi trebuit si se numeasca System der Arbeit [Sistermul muncil]. 40. Curioasa formutare apare la Thorstein Veblen, The Theory of the Leisure Class (1917), p. 44. 87 | | |Welt).*" Dar eforcul muncii nu il scuteste niciodata pe animalut muncitor de obligatia de a-l repeta si ramtne de aceea o “necesitate vesnicd, impusi de naturi”*2, Atunci cind insist c& “procesul muncii ia sfirgit in produs”*8, Marx uit3. definitia pe care a dat-o el insusi acestui proces ca “metabolism intre om si natura”, in cursul c&ruia produsul este imediat “incorporat”, consumat gi anihilat de procesul vital al corputui. Dat fiind cd nici unul, nici celatalt nu se ocup propriu-zis de munc’, Locke gi Smith igi pot permite sa accepte anumite distinctii care ar echivala de fapt cu o diferenga de principiu intre muncé gi lucru, asta dac& nu ar interpreta trdsdturile aurentice ale muncii ca lipsite pur si simplu de important. Astfel, Smith numeste “munca neproductiva” toate activitatile legate de consum, cai cind ele nu arreprezenta decit wrastitura neglijabila si accidental’ a unei realititi a c&irei adevarata natura este de a fi productiva. insusi dispregul cu care descrie modul cum “sarcinile gi serviciile domestice pier in general in chiar clipa indeplinirii lor, l&sind rareori vreo urma sau vreo valoare”™, este cu mult mai apropiat, in aceasta priving’, de opinia premoderna dectt de glorificarea modema. Smith si Locke erau thea pe deplin constiengi c nu orice tip de muncé “ti confera unui obiect o diferenta de valoare”® si ci exist& un tip de activitate care nu adaugi nimic la “valoarea materialelor asupra c&rora lucreaza”“*, Desigur, munca ii adauga totusi naturii ceva propriu omului, ins proporgia dintre ceea ce da natura - “lucrurile bune” ~ si cea ce adauga omul este invers& la produsele muncii in raport cu produsele 41, Termenul vergegenstindlichen nu se tnttineste foarte frecvent la Marx, Insii apare intotdeauna fntr-un context hotirftor. CF. Jugendschriften, p. 88: “Das praktische Erzeugen einer gegen- standlichen Welt, die Bearbeitung der unorganischen Natur ist die Bewahrung des Menschen als eines bewussten Gattungswesens. ... (Das Ties) produziert unter der Herrschaft des unrrit- telbaren Bediirfnisses, wahrend der Mensch selbst frei vor physischen Bediirfhis produ- ziere und erst wahrhaft, produziert in der Freiheit von demselben” [Producerea practic a unei lumi de obiecte, prefucrarea naturii anorganice este confirmarea omului ca fing social congtienta.... (Animalul) produce stapinit de nevoia imediat&, in timp ce omul insu produce liber de nevoia fizicd gi, tn ibertatea sa, el produce mai ales durabil]. Aici, ca gi 1h pasajul din Capitalal citatin nota 36, Manxintroduce in mod evident un concept de munci intru totul diferit, vorbind, in spey’, despre lucru si despre fabricare. Acceasi reificare este mengionati in Das Kapital (vol, 1, partea a 3-a, cap, 5), desi intr-o manier& oarecum. echivoca: “(Die Arbeit) ist vergegenstiindlicht und der Gegenstand ist verarbeitet” [(Munca) este obiectivat’, iar obiectul este prelucrat], Jocul de cuvince cu termenul Gegenstand [obiect} mascheazi cea ce se intimpla de fapt in cursul procesului: prin reificare a fost produs ceva ou, insd “realitatea” pe care acest proces a transformat-o fntr-un obiect este, din punctul de vedere al procesului, numai un material, si nu un obiect, (Traducerea englez’, ed. Modem Library, p. 201, trece pe ling sensul textului german si de aceea ti scapa echivocul.) 42. Forularea revine adesea in scrierile lui Marx, Veei, de exemplu, Das Kapital, vol. | (ed, Modern Libraty, p. 50) si vol. Ill, pp. 873-874, 43. “Des Prozess erlischt im Produkt” (Das Kapital, vol. !, partea a 3-a, cap. $). 44, Adam Smith, op, ct, |, 295. AS. Locke, op. cit, secyiunea 40. 46. Adam Smith, op. cif 1, 294. 88jodata cu totul natura- ‘atea, iar bobul de griu nu dispare niciodat cu totul in pline, aga cum copacul a disparut in masa. Astfel, desi nu i-a dat prea multé atentie propriei distinctii dintre “munca trupului nostru $i lucrul miinilor noastre”, Locke a rebuit SA recunoasca deosebirea dintre obiectele “trecAtoare” si cele care #dureazi” indeajuns de mult “ca oamenii si le poat& pAstra fird s& se strice”. Pentru Smith si pentru Locke, dificultatea era aceeasi: “produsele” | lor aveau nevoie s& dainuie in lumea obiectelor tangibile pentru a deveni *yaloroase” si, tn felul acesta, e lipsit de importanga dac& Locke defineste valoarea drept ceva ce poate fi pastrat, devenind proprietate, sau dac& ‘Smith o priveste ca pe ceva ce dureazi indeajuns de mult pentru a putea fi schimbat pe altceva. Acestea sint, fara indoiala, amanunte de mica insemnatate in comparatie cu contradictia fundamentala care strabate ca un fir rosu intreaga gindire a lui Marx si care este in egala msura prevent in cel de-al treilea volum al ‘Capitalului ori in scrierile tindrului Marx. Atitudinea lui Marx fara de munca, “adic’ faza de tema central a gindirii sale, nu a incetat niciodata sa fie echi- - yoca."* Cu toate c4 munca este o “necesitate vegnica, impusa de natura”, precum si cea mai umana si mai productiv dintre activitatile omului, revolu- ia, potrivit lui Marx, nu are drept sarcind emanciparea ciaselor muncitoare, ci emanciparea omului fag de munca; abia cind munca este abolit’, “domeniul libertagii” poate lua locul “domeniului necesitatii”. Caci “dome- ~niul libertpii incepe abia acolo unde inceteaz& munca determinata de lip- > suri gi de utilitatea exterioara”, acolo unde ia sfirgit “domnia nevoilor fizice imediate”®, Contradictii atit de fundamentale si de flagrante se tntilnesc rareori la scriitorii de mina a doua; la marii autor, ele conduc direct in miezul ~operei. Tn cazul lui Marx, de ale c&rui fidelitate si corectitudine in descrierea fenomenelor, aga cum s-au prezentat ele privirii sale, nu ne putem indoi, discrepantele importante din opera, semnalate de toti exegetii s&i, nu pot fi atribuite nici deosebirii “dintre punctul de vedere stiingific al istoricului $i 47. Op. ct,, sectiunile 46 §i 47. 48, (etre et le travail (1949) a lui Jules Vuillemin este un bun exernplu pentru ceea ce se Intim- pla daca se incearcd rezolvarea contradictiilor sia echivocurilor centrale ale gindirii lui Marx. Asta se poate face doar daca se abandoneaz cu totul evidenga fenomenali $i se trece la tratarea conceptelor lui Mane ca si cum ar constitui in ele insele un complicat mozaic de abstractiuni, Astfel, munca “izvor’iste aparent din necesitate”, ins “realizeazi de fapt opera libertapii si afirma. puterea noastra”; in munca, “necesitatea exprima (pentru om) 0 libertate ascunsa” (pp. 15, 16). Impotriva acestor tentative de vulgarizare sofisticata, ne putem aminti atitudinea suveran’ a lui Marx insugi fay de opera sa, aga cum o relateaz Kautskyth urm&toarea anecdotii: in 1881, Kautsky # tntreab& pe Marx daca nu are in vedere o editare a operelor sale complete, fa care Marxti rispunde: “Aceste apere trebuie mai inti serise” (Kautsky, Aus der Frthzeit des Marxismus (1935), p. 53). © 49, Das Kapital, 11, 873. in Deutsche ideologie, Marx afirm&: “die kommunistische Revolution. die Arbeic beseitige” (revolugia comunisti... lichideazi munca] (p, $9), dupa ce, cu cieeva pagini mai devreme (p. 10), declarase ci numai prin munca se deosebegte omul de animale.punctul de vedere moral al profetului”®, nici unei miscari dialectice, care are nevoie de negativ, sau de rau, pentru a produce pozitivul, sau binele. Fapt e c& in toate fazele operei sale, Marx defineste omul ca animal laborans, pentru a-l conduce apoi intr-o societate in care puterea sa cea mai mare si cea mai umana nu fi mai este necesard, Ni se las alternativa mai degrab& trist de a alege intre sclavia productiva i libertatea neproductiva. Se ridic& astfel intrebarea de ce, cu toata patrunderea de care au dat dovada, Locke si togi succesorii lui au aderat cu atita incapatinare la ideea muncii ca origine a proprietagii, a bogatiei, a tuturor valorilor si, in fine, a | ‘insesi umanitatii omului. Sau, in alti termeni, care au fost experientele pro- | prii activitaqii muncii care s-au dovedit de o attt de mare insemnatate pen- j tru epoca moderna? | Istoriceste vorbind, incepind din secolul al XViFlea, teoreticieriii politicii | au fost confruntagi cu un proces de crestere a bogitiei, a proprietitiisiaachi- | zitiei nemaitntilnit pind atunci. in tncercarea de a explica aceast& crestere | constant, atentia lor a fost in chip firesc atrasd de insusi fenomenul procesului progresiv, astfel c&, din motive pe care va trebui sé le lum in discutie | mai tirziu®, conceptul de proces a devenit termenul-cheie al noii epoci, pre- | cum gil stiintelor, istorice sau ale natutii, pe care ea le-a elaborat. Delainceput, | din cauza aparentei sale nelimitari, acest proces a fost inteles ca un proces natural, sau, mai precis, reprezentat dupa chipul insugi al procesului viegii, | Superstigia cea mai grosolana a epocii moderne - c& “banii nasc bani” -,ca_ $i intuigia ei politic cea mai p&trunzitoare - cA puterea genereazA putere- e verosimild datoritA metaforei subiacente a rodniciei naturale aviegi. Dintre toate activitagile omenesti, doar munca, nu actiunea gi nici lucrul, este Riri | sfirst, progresind automat, precum vata insti, si plasindurse tn afara sfe- | rei deciziilor voluntare sau a obiectivelor umane inteligibile. i Nimic altceva nu indic& poate mai limpede anvergura gindirii lui Marx gi fidelitatea descrierilor sale fafa de realitatea fenomenala ca faptul ci si-a | bazat intreaga teorie pe ingelegerea muncii si a procreatici ca doua moduri | ale aceluiasi proces rodnic al vietii. Pentru el, munca insemna “reproduce- | rea vietii proprii”, care asigura supravietuirea individuala, iar procreatia insemna producerea “viefii altuia”, care asigura supraviesuirea speciel.? Aceasta idee reprezinta, cronologic, originea nicicind uitati a teoriei sale, | pe care a elaborat-o apoi inlocuind “munca abstract’” cu forta de munca a organismului viu si intelegind surplusul de munca drept cantitatea defor; ta de muncd rimas& dupa ce muncitorul si-a produs mijloacele propriei reproduceri, Prin aceast& idee, Marx a sondat experienta pind la o adincime neatins& de niciunul dintre predecesorii sai ~ cdrora le-a datorat, de altminteri, | aproape toate inspiratiile sale hotaritoare ~ si de niciunul dintre succesorii | : 50. Formularea fi apartine lui Edmund Wilson gi apare in To the Finland Station (ed. Anchor, 1953), insti aceasta critica este bine cunoscutd tn literatura marist’. 51. Vez, in continuare, cap. Vi, § 42. 52. Deutsche Idealogie, p. 17. |si. El si-a pus de acord teoria, teoria epocii moderne, cu cele mai vechi si = mai persistente intuitii legate de natura muncii, care, potrivit atit cu traditia “ebraicii, cit si cu cea clasicai, era la fel de nemijlocie legata de viatii ca i pro- productivitagii cu rodnicia, astfel c& faimoasa dezvoltare a “forgelor productive” ale umanitafii pina la stadiul de societate, caracterizat prin abundenta de “lucruri bune”, nu se supune de fapt niciunei alte legi si niciunei alte nece- siti decit poruncii de la tneeputuri: “Crestegi gi va Inmultiti”, in care pare 54 risune inssi vocea naturii. Rodnicia metabolisrnului omului cu natura, ce decurge din surplusul natural. de forta de munca, se impartseste inca din supraabundenta pe care o yedem pretutindeni in economia naturii, “Binecuvintarea sau bucuria” muncii reprezint& modalitatea umana de a experimenta fericirea pura de a fin viag, pe care o impargim cu toate creaturile vii gi care reprezint’ de fapt “singurul mijloc prin care pina si oamenii se pot mentine si pot pendula mulgumigi tn ciclul presctis al naturii, trudind gi odihnindu-se, muncind si _ consumind, cu aceeasi regularitate fericita si fara tint cu care ziua si noap- tea, viafa 51 moartea tsi urmeazé una alteia. Rdsplata pentru truda gi necazul suferite st& in rodnicia naturii, in calma ineredere c& cel ce gi-a indeplinit cu “truda si necaz” treaba rimine parte a naturii prin viitorul copiilor sai i al copiilor copiilor sai. Vechiul Testament, care, spre deosebire de Antichitatea. clasica, sustinea ca viaga este sfinta si cd de aceea nici moartea, nici munca fu sint un rau (si cu atit mai putin un argument impotriva vieqii), infatiseaza “in-istorisirile despre patriarhi cu cité nepsare fata de moarte igi rgiau ei omul a fost alungat din paradis nu insemna ci i s-a dat ca pedeaps munca gi nasterea; blestemul a facut doar asprai munca si plin’ de durere nasterea. Potrivit Genezei, omul (adam) fusese creat si ingrijeasca gi s& pazeasc’ pmintul (adamah), aga cum indica si numele lui, forma masculina a cuvintului “pamint” (vezi Genaza, 2, 5, 15). “$i Adam nu trebuia si cultive adamah... si El, Dumnezeu, |-a facut pe Adam din sirina lui adamah... El, Dumnezeu, ha luat pe Adam si la asezat in gradina Edenului ca s-0 cultive si s-0 pazeasci” (Unmez traducerea lui Martin Buber i Franz Rosenzweig, Die Schrift (Berlin, Firdi dat’). In ebraica, cuvintul pentru “a cultiva”, care ulterior a ajuns si insemne “munca”, leawod, are ingelesul de “a shyji". Blestemul nu mentioneaz’ acest cuvint, ins sensul e clar: slujirea pentru care omut a fost creat a devenit acum servitute. Obignuita rastalmacire a blestemului este determinata de o interpretare involuntar’ a Vechiului Testament th lumina gindirit grecesti. ~» Eroarea este de obicei evitata de autorii catolici. Vezi, de exemplu, Jacques Leclercq, Leans de droit naturel, vol. IV, partea a 2-a, “Travail, Propriété”, (1946), p. 31: “La peine du tra~ vail est le résultat du péché original... Uhomme non déchu edt travaillé dans la joie, mais il eat wavaills” [Truda munci este consecinja piicatului originar... Dacd nu ari cAzut, omul ar fi muncit cu bucurie, ins ar fi muncit}; sau J. Che, Nattermann, Die moderne Arbeit, so- ziologisch und theologisch betrachtet (1953), p. 9. E interesant de comparat, tn contextul de "fara, blesternul din Vechiul Testament cu explicayia aparent asemnitoare a asprimii imuncii la Hesiod, Hesiod iscoriseste c& zeii, ca s& tl pedepseasc’ pe om, au ascuns viaga de el (vezi nota 8), astfef incit omul sé fie nevoit s& o cautte, pe cind inainte, dupa cite se ~ pare, nu trebuia s& facd nimic altceva decit sa culeaga roadele pamintului de pe cimpuri gi din copaci. Blestemul nu const aici numai in asprimea muncii, ci in munca insigi. a1fe Q ql viata, cum nu rivneau nici la nemurirea terestra individuals, nici la asigurarea nemuririi sufletului lor si cum moartea venea peste ei luind chipul fami- liar al noptii si al odihnei netulburate si vesnice, ia o virst& inaintata, cind erau deja “batrini gi sttui de zile”. Binecuvintarea vietil privite ca intreg, binecuvintare proprie muncii, nu poate fi nicicind regasita in lucru si nu trebuie confundata cu rastimpul, inevitabil scurt, de ugurare si de bucurie care urmeaza implinirilor gi care insogeste reusita, Binecuvintarea muncii este ca efortul si recompensa se succed reciproc, la fel de strins ca producerea si consumarea mijloacelor de subzis- tenta, astfel ca fericirea insoteste procesul insusi, tot asa cum plcerea tnso- feste functionarea unui corp sainatos. “Fericirea a cit mai multi”, in care am generalizat si am vulgarizat fericirea cu care viaya terestra a fost intotdeauna binecuvintata, a conceptualizat intr-un “ideal” realitatea fundamentala a.unei umanitti muncitoare. Dreptul de a céiuta aceasta fericire este intr-adevar tot atit de incontestabil ca si dreptul la viat’; este chiar identic cu acesta din urma, El nu are Ins nimic in comun cu norocul, care e rar, nu dureazi, sinu poate fi cautat, deoarece norocul depinde de sansa gi de cea ce intimplarea da si ia, desi, “ciutind fericirea”, cei mai multi oameni alearga dupa noroc i ajung nefericiti chiar si atunci cind au parte de el, pentru c& vor si pastreze sansa sis se bucure de ea ca gi cind ar fi o surs nesecatd de “lucruri bune”, Nu exist fericire durabil& tn afara ciclului prescris al epuizarii du- reroase $i al refacerii plAcute si tot ceea ce dezechilibreaz acest ciclu - sira- cia $i mizeria, in care epuizarea, in loc sa fie urmatd de refacere, este urmat de lipsuri, sau marile bogatii si o viaga lipsit cu desavirsire de efort, in care plictisul ia focul epuizanii i in care morile necesitatii, ale consumului si ale digestici macina, pind la moarte, fara mild si in gol, un corp uman neputin- clos ~ ruineaza fericirea elementard pe care o da simplul fape de a fi in viata, Forta vietii este rodnicia. Organismul viu nu este epuizat in momentul cind si-a asigurat propria reproducere, iar “surplusul” su st& fn potentiala sa multiplicare. Naturalismul consecvent al lui Mar a descoperit in “forta de munc&” modul specific uman al forgei vitale care este tot atit de capabi- {8 s& creeze un “surplus” ca si natura ins%isi, Cum Marxs-a interesat aproape exclusiv de acest proces, procesul “forfelor productive ale societijii”, tn a carei viagai, la fel ca tn viaga oricarei specii animale, productia gi consumul se echilibreaza intotdeauna, problema unei existente separate a obiectelor apartinind lumii, a cdror durabilitate va rezista si va supravietui proceselor devorante ale vietii, nu apare deloc la el. Din punctul de vedere al vietii spe- clei, toate activitatile isi gsesc intr-adevar numitorul comun in mune’, iar singurul criveriu de diferentiere ramas este abundenta sau penuria de bunuri care sa alimenteze procesul viegii. Cind fiecare realitate a devenit obiect de consum, faptul cl surplusul muncii nu schimba natura “trecdtoare” a produselor igi pierde intreaga importanta, iar aceasta pierdere este vizibild in opera lui Marx‘n dispregul cu care trateaza distinctiile indelung repetate de predecesorii s&i dintre munca productiva si cea neproductiva, sau dintre munca calificata gi cea necalificata. 92Motivul pentru care predecesorii lui Manx nu au fost in stare s& se © debaraseze de aceste distinctii, care revin in esenya la distincyia mai fundamental dintre lucru si munca, nu a fost ca ei erau mai putin “stiintifici”, ‘c scriau inca plecind de la premisa proprietatii private, sau, cel putin, a _aproprierii individuale a bogatiei nationale. Pentru constituirea proprietatii, ~ gimpla abundenta nu poate fi niciodata de ajuns; produsele muncii nu de- avin mai durabile in virtutea abundentei lor si nu pot fi “ingriméaidite” si de- ozitate pentru a deveni parte a proprietatii omului; dimpotrivs, ele vor isparea foarte probabil in procesul aproprierii sau vor “pieri fara nicio utilitate” daca nu sint consumate “inainte de a se strica”. 15 CARACTERUL PRIVAT AL PROPRIETATH $1 AL BOGATIEI La prima vedere trebuie si pari intr-adevar ciudat cA o teorie care s-a “tncheiat atit de categoric cu abolirea oricarel propriet&i a avut ca punct de " plecare intemeierea teoreticd a proprietatii private. Ciudagenia poate fi totusi intrucitva explicat’ daca ne amintim de aspectul foarte polemic al pre- ocuparii moderne pentru proprietate, ale cérei drepturi au fost explicit afirmate = jmpotriva domeniului comun si impotriva statului. Cum nicio teorie politica anterioara socialismului $i comunismului nu tsi propusese si intemeieze o so- Gietate pe de-a-ntregul lipsité de proprietate gi cum inainte de secolul al 0¢lea niciun guvern nu aratase inclinatii serioase pentru exproprierea cetatenilor si, continutul noii teorii nu putea fi in niciun caz inspirat de nevoia de a proteja drepturile de proprietate impotriva unui posibil amestec al administrariei guvernamentale. De fapt, in epoca respectiva, spre deosebire de ceea ce se intimpla acum, cind toate teoriile despre proprietate se afla in imod evident pe pozitii defensive, economistii nu se aflau citusi de pugin in de- fensiva, ci, dimpotriva, erau fatis ostili intregii sfere a guvernarli, considerate, ‘in cel mai bun caz, drept un “rau necesar” $i o “oglindire a naturii umane” “gi, in cel mai rau caz, drept un parazit in corpul aleminteri sanatos al societasii.> “54. Aurorii epocii modeme sint, cu tofi, de acord c& latura “buna” $i “productiva” a naturil uumane se reflect in societate, pe cind ticdlosia ei face necesar guvemarea. Dup& cum spunea Thomas Paine: “Societatea este produsa de nevoile noastre, iar guvernarea de ti- cilosia noastrii, prima face si ne creasca fericirea intr-un chip pozitiy, reunindu-ne pasiunile, cea de-a doua intr-un chip negativ, iffinindu-ne vice... Sacietatea este o binecuvintare ‘n orice stat, ins guvemarea, pina si in cel mai bun stat, este un rliu necesar” (Common Sense, 1776). Sau Madison: “insii ce altceva este guvernarea insigi, dacd nu cea mai mace oglindire a naturii umane? Daca oamenii ar fi ingeri, nicio guvemare nu ar mai finecesard. Daca ingeriiicar guverna pe oameni, nici controlul extern, nici cel incern nu ar mai fi necesare” (The Federalist (ed. Modern Library), p. 337). Aceasta era, bundoard, opinia lui Adam Smith, cel ce era profund indignat de “extravaganta public a guvernarii”; “TIntregul sau aproape tntregul venit public este folosit in cele mai multe ri pentru Tntretinerea unor angajagi neproductiv” (ep. cit, 1, 306). 93Ceea ce epoca moderna a aparat cu atita ardoare nu a fost nicidecum proprietatea ca atare, ci goana nestavilita dupa mai multa proprietate say dupa apropriere; impotriva tuturor organismelor care sprijineau perpetua- rea “moarta” a lumii comune, ea si-a purtat batalille in numele vieti, al viegi societ&tii. . Nu Mneape indoiala c&, asa cum procesul natural al viegii este localizar in corp, nu exist& activitate mai nemijlocit legat& de viag4 decit munca, Locke nu putea rimine satisfticut nici de explicatia traditional’ a muncii, dupa care munca este consecinga naturala si inevitabila a sdraciei, si nicidecum un mijloc de abolire a ei, nici de explicatia traditionalai a originii proprie- tui, care atribuie proprietatea achizitiei, cucerirli sau unei impartiri inigiale a lumii comune. Ceea ce il interesa de fapt era aproprierea, iar ceea ce trebuia s& géseasca era o activitate de apropriere a lumii, al carei caracter privat trebuia si fie, in acelasi timp, mai presus de orice indoiala si disput’, Desigur, nimic nu este mai privat decit functiile corporale ale procesului viegii, inclusiv rodnicia sa, si meriti observat ci cele citeva cazuri in care pind si o “umanitate socializata” respect $i impune caracterul strict privat privesc tocmai “activitatile” reclamate de insusi procesul vieyii. Dintre ele, munca, pentru ca este o activitate, $i nu doar o functie, este cea mai putin privata, ca sd zicem aga, singura pe care nu socotim c& ar trebui s4 0 ascun- dem; ea rimine totusi inci indeajuns de apropiata de procesul vieyii pen- (rua face plauzibil argumentul in favoarea caracterului privat al aproprieri, argument foarte diferit de cel adus in favoarea caracterului privat al proprietagii.57 Locke a intemeiat proprietatea privat pe realitatea detinuta in chipul cel mai privat, “proprietatea (omului) asupra propriei persoane”, adicd asupra propriului corp.5* “Munca trupului nostru si lucrul mfinilor noastre” se identific’, pentru cd amindoua sint “mijloacele” de “a apropria” ceea ce “Dumnezeu... a dat... In comun oamenilor”. lar aceste mijloace, corpul, miinile gi gura, sint instrumente naturale de apropriere, intructt nu “apar- fin in comun umanitatii”, ci fi sint date fiec&rui om pentru intrebuingarea sa privata.5? 56, Fara indoial’, “inainte de 1690 nimeni nu credea c& un om are un drept natural asupra proprietigii create prin munca lui; dup’ 1690 ideea a ajuns s& fie © axioma a stiingei sociale” (Richard Schlatter, Private Property: The History of an tdea (1951), p. 156). Conceptele de munca $i de proprietate se exclideau reciproc, pe cind cele de munca gi de sircie (ponas si penia, Arbeit $i Armd) tineau unul de celitlalt, in sensul c& activitatea corespunzitoare conditiei de saracie era munca, De aceea, Platon, care sustinea c& sclavii muncitori sint “ri” pentru ci nu sint stépinii partii animale dinduntrul lor, spunea aproape acelasi cry despre conditia de strticie, Siracul “nu igi este propriul stpin” (pends én kai heautow mé keaton (Scrisoarea a saptea, 315 a)). Niciunul dintre autori elasici nu si-a imaginat vreadaté munca drept o posibilé sursi de bogatie. Potrivit lui Cicero ~ gi el nu face probabil dectt sé rezume opinia contemporanilor sai - proprietatea este rezultatul fie al unei vechi cuceriti, fie al une Victor, fe al unei impargri legale (aut vetere occupatione aut victoria aut lege (De offic, |, 21)).. 57. Vezi, mai sus, § B. 58. Op. cit, sectiunea 26, 59. fbid,, sectiunea 25, 94Aga cum Marx a fost nevoit s& introduca o for’ naturala, “forya de munca” a corpului, pentru a explica productivitatea muncii $i procesul progresiv de crestere a bogiifiei, tot astfel Locke, desi mai putin explicit, a tre: buit sa stabileasc& o origine natural a propriet&fii, descoperind-o in apropriere, pentru a inltura prin fort acele granite stabile ale lumii care ‘“imprejmuiesc” si separa astfel “de ceea ce e comun” partea de lume pe care fiecare persoand o detine in chip privat. Marx tmpartisea inc doringa lui Locke de a vedea procesul de crestere a bogatiei ca pe un proces natural, care igi urmeaz automat propriile legi si care se afl mai presus de ho- taririle si de obiectivele voluntare, Daca era ca vreo activitate ormeneasca 84 fie implicata tn proces, aceasta nu putea fi dectt o “activitate” corporala a clrei functionare natural nu putea fi oprit’ nici chiar daca cineva ar fi dorit sd o faca. A impiedica aceste “activitati” insearmné intr-adevar a distruge natura, si pentru intreaga epoc’ moderna, fie cd ramine strins arasata institutiei proprietatii private, fie c& o consider drept o piedica in calea creste- ‘di bogatiei, frinarea sau controlarea procesului bogitiei echivala cu un atentat la viata Insdsi a societatii. ~s Evolutia epocii modeme gi ascensiunea societatii, unde munca, cea mai privata dintre toate activitatile omenesti, a devenit publica si a primit drep- cul de a-si constitui propriul domeniu comun, pot stirni indoieli cu privire la capacitatea proprietagi, ca loc deginut in chip privat fn interiorul lumii, ‘de a rezista procesului neobosit de crestere a bogatiei. Este adevarat insd c& insusi caracterul privat al posesiunilor individuale, adica deplina lor inde- ipendent& “fata de ceea ce este comun”, nu ar putea fi mai bine garantat © decit prin transformarea proprietatii in apropriere sau printr-o interpretare ‘care vede in “imprejmuirea care separa de ceea ce e comun” rezultatul, _“produsul” activitatli corporale. fn felul acesta, corpul devine intr-adevar chintesenta oricarei proprietati, deoarece este singura realitate pe care nimeni iu ar putea-o impartasi, nici chiar daca ar vrea s4 o facd. De fapt, nimic nu este mai putin comun si mai pugin comunicabil si, de aceea, mai ferm apdrat impotriva vizibilicapii si a audibilit’gii domeniului public dectt ceea ~¢e se petrece in interiorul corpului, placerile si durerile sale, munca si consumul. La fel, nimic nu ne smulge mai radical din lume decit concentrarea exclusiva asupra vietii corporale, concentrare impusi omului in starea de sclavie sau In agonia durerii insuportabile. Cine doreste, indiferent din ce motiv, $8 fack din existenga umané ceva in intregime “privat”, independent de lume si constient doar de faptul propriei subzistente, trebuie s& tsi intemeieze argumentele pe aceste experiente; si, intrucit corvezile necruyatoare ale muncii de sclav nu sint “naturale”, ci impuse de om si in opozitie cu rodni- _ da naturala a lui animal laborans, a carui vigoare nu s-a epuizat si al c&rui = timp nu s-a consumat in momentul cind gi-a reprodus propria vias’, experien- {a “naturald” subiacent’ atit independentei stoice, cit si celei epicuriene far 98de lume nu este munca sau sclavia, ci durerea, Fericirea dobindird in izola~ rea de lume de care individul se bucura in limitele existentei sale private nu poate insemna niciodata altceva decit faimoasa “absent a durerii”, definitie asupra careia toate variatiunile unui senzualism coerent trebuie sa cada, de acord. Hedonismul, doctrina dupa care numai senzagiile corporale stnt reale, nu este decit forma cea mai radicala a unui mod de viata cu totul privat, nepolitic, adevarati implinire a sentintei lui Epicur: lathe bidsas kai mé politeuesthai (‘“trdieste ascuns, fra s& iyi pese de lume”). In mod obignuit, absenga durerii reprezinti conditia corporal de experi- mentare a lumii si nimic in plus; numai cind corpul nu este iritat si, din prick na iritarii, constrins si se replieze asupra tui insusi, simgurile noastre corporale pot functiona normal, pot primi ceea ce li se ofera. Absenta durerii este de obicei “simpita” doar in scurtul interval dintre durere si incetarea ei, iar sen- zasia corespunzatoare conceptului de fericire al senzualistilor este mai curind eliberarea de durere decit absenta ei. Intensitatea acestei senzatii este indis- cutabili; ea este, inr-adevar, egalat numai de insisi senzatia durerii.® Efortul mental cerut de filosofiile care, din diverse motive, aspira sa il “elibereze” pe om de lume constituie intotceauina un act de imaginatie in care simpla absentia durerii este experimentata gi actualizat ca o senzatie a eliberarii de durere.® . in orice caz, durerea si, in paralel, experienta eliberiirii de durere sint singurele experiente sensibile atit de independente de lume, incit nu contin experienga niciunui obiect care s& sind de lume. Durerea provocati de o sabie sau gidilétura unei pene nu imi spun, intr-adevar, absolut nimic despre calitagile sau: m&car despre caracterul de obiect apartinind iumii al sabiei sau 61. Mi se pare c& anumite forme usoare gi destul de frecvente de dependent de droguri, atribuite de cele mai multe ori proprietatii drogurilor de a crea dependent, s-ar putea dato- ra dorinjei de a repeta plicerea eliberirii de durere, resimgita cindva, impreund cu inten- sa ci senzajie de euforie. Fenornenul era bine cunoscut in Antichitate, pe cind in literatura moderna, singurul sprijin pentru ipoteza mea |-am gisit in povestirea lui Isak Dinesen, “Converse at Night in Copenhagen” (Last Tales (1957), pp. 338 si urm.), in care autoarea include “incetarea dureri” princre cele “trei tipuri de fericire desdvirgita”. Platon, deja, pler dase impotriva celor care, “atunci cind reugesc si scape de durere, cred cu tdrie ci als atins culmea... placerii” (Republica, 585 a), dar recunoaste ci aceste “pliceri amestecate”, care Vin in urma suferingei sau a privatiunii, sint mai intense decit plicerile pure, cum arfi buna ard plicerea de a mirosi un parfum ales sau plicerea de a contempla figurile geometrice. Orictt de curios ar parea, hedonistii au fost cei care au incilcit lucrurile si nu au vrut si admita cd placerea eliberarii de durere depiigeste in intensicate “plicerea purd”, find a mai pune la socoteala simpla absengi a dureri, Astfel, Cicero |-a acuzat pe Epicur de a fi confundat simpla absent’ a durerii cu plicerea eliberarii de durere (vezi V. Brochard, Etudes de philosophie ancienne et de philosophie moderne (1912), pp. 252 si urm.), lar Luctesiu excla- ma: “Nu veri tu oare cd natura cere doar dous lucruri, un corp scutit de durere, o minte eliberacd de griji..2” (The Nature of the Universe (ed. Penguin), p. 60). . Brochard (op. cit.) face un rezumat excelent al doctrinetor filosofilor din Antichitatea tirzie, in special al doctrine’ lui Epicur. Calea spre o neclinticd fevicire sensibili std in capacitatea suflerului “de a se refugia inte-o lume mai fericit’ creatd de el, inctt, cu ajutorul imaginatiei, 4 poati intotdeauna convinge corpul si guste aceeasi pliicere pe care a cunoscut-o cind= va" (pp. 278 51 294 si urm.),al penei.® Doar o irezistibil neincredere tn capacitatea simturilor omenesti dea procura o experienta adecvata a lumii - si intr-o asemenea neincredere || Bgl are originea intreaga filosofie propriu-zis moderna ~ poate explica alegerea strani gi chiar absurda a unor fenomene precum durerea sau gidilicura, care impiedic& tn chip evident functionarea normal a simgurilor noastre, ‘ca exemple pentru experienta sensibila in general, spre a putea deriva din Daca nu am avea alte perceptii sensibile decit cele in care corpul se simte pe-sine insusi, nu numai cd realitatea lumii exterioare ar putea fi pusi la indoiala, dar nu am mai poseda nici macar ideea de lume. Singura activitate ce corespunde intru totul experientei lipsei-de-lume, sau mai curind a pierderii lumii care survine in urma durerii, este munca, | sirimtne prins in metabolismul dintre el si natura, fird a depagi sau a se eli- "bera vreodata de ciclul permanent al propriei functionari. Am amintit mai | devreme indoita suferiny’ legati de procesul vietii, cele doua aspecte pen- -tru-care limba nu are decit un singur cuvint si care, potrivit Bibliei, i-au fost impuse impreund vietii omului: efortul dureros cerut de reproducerea viet _individuale si cel impus de reproducerea vietii speciei. Dac acest efort dure- _rosal viefii gi al rodniciei ar fi adevarata origine a proprietii, atunci caracterul 63. Este tipic pentru toate teorile care contest capacitatea simfurilor de a oferi o cunoagtere “>a lumii ci destituie vederea din pozifia ei de cel mai tnalt si mai nobil simf, substituin- __. dui pip&itul sau gustul, care sine intr-adevar simple cele mai private, adicd cele in care corpul se simee tn primul rind pe sine atunci cind percepe un obiect, Toti ginditorii care ~neagi realicatea lumii exterioare ar fi fost de acord cu Lucretiu, care spunea: “Cici pipdi- tul gi nimic altceva decit pipiitul este (intre toate cele pe care oarnenii fe numesc sfinte) ‘esenfa tuturor senzagilor noastre corporale” (op. cit, p. 72). Torusi, asta nu ajunge; pipai- tul sau gustul intraun corp neiritat ofer’ inca prea mult din realitatea lumii; cind m&aine _, 0 farfurie de c&psune, ceea ce sime este gustul c&psunelor, si nu gustul tn sine, sau, pen- tu a imprumuta un exemplu de fa Galilei, cind “Imi trec mina mai intii peste o statuie de marmurd, apoi peste un om viu”, siat constient de corpul de marmurii gi de corpul viu, iar nu in primul rind de rina mea care le atinge, Prin urmare, atunci cind doreste sti demonstreze ca acele calitayi secundare de felul culoriior, gusturilor, mirosurilor nu stat _. “nimic altceva dectt simple nume ce isi au sediul exclusiv2n corpul sensibil", Galilei se vede ‘obligat si renunge [a propriul su exemplu gi sii introduca senzagia gidilacurii provocate deo pana, pentru a conchide imediat dupa aceea: “Socotesc cA aceste calitati diverse, de felul gusturilor, mirosurilor, culorilor gi al altora, care sint atribuite corpurilor naturale, aut _ 0 existentd Intru totul asemiinatoare si nu mai mare” (IlSaggiatare, in Opere, W, 333 si urmn.; traducerea [englezii] citatd din E. A, Burtt, Metaphysical Foundations af Modern Science (1932)). Acest argument se poate baza numai pe experientele senzoriale, in care corpul este in chip “ vaidit silit si se replieze asupra lui insusi, fiind de aceea expulzat, ca si zicem aga, din lumea “Im care se migca de obicei. Cu ct senzagia corporal inter’ este mai puternic’, cu atit argu- ‘mentul devine mai convingator, Unmind acelasi rationament, Descartes declar& urma- toarele: “Miscarea simpli a unei sibii care taie o bucata din pielea noasti’ provoacd ~ durere, insii nu ne face, din aceasta pricind, constiengi de migcarea sau de forma sabiei este cert cf aceasti senzatie de durere nu este mai pusin diferitd de miscarea care o pro- voaca... decit sint senzatile pe care le ave despre culoare, sunet, miros sau gust” (Principil, Partea a 4-a, traducerea [englezd] de Haldane si Ross, Philasophical Works (1911)). 97privat al acestei proprietipi ar fi intr-adevar tot atit de lipsit de lume precum este caracterul prin excelent privat al faptului de a avea un corp si de a experimenta durerea. Totusi, desi defineste in chip esential aproprierea, acest caracter privat nu este in niciun caz ceea ce Locke, ale c&rui concepte apartineau inca in esenta lor traditiei premodeme, ingelegea prin proprietate privata. Indiferent de originea ei, aceast& proprietate insemna incA pentru el o “imprejmuire care separa de ceea ce este comun’”, adic, in primul rind, un Joc in lume unde ceea ce este privat poate fi ascuns si protejat impotriva domeniului public. Ca atare, proprietatea a rimas in contact cu lumea comuna chiar si intr-o epoca in care cresterea bogitiei si a aproprierii au inceput s4 ame- ninte aceasta lume cu disparitia. Proprietatea nu amplifica, ci mai curind atenueaza lipsa de legtur’ cu lumea a procesului muncii, data fiind siguranta situarii sale in-lume. Tot aga, caracterul de proces al muncii, perseverenta implacabik& cu care munca este solicitata si impusa de insugi procesul viegii, este intrerupt prin achizitia de proprietate. intr-o societate de proprietari, spre deosebire de 0 societate de muncitori saii de angajagi, lumea, nu abun- denja natural, gi nici necesitatea pura a viegii, este cea care se afl inc’ in centrul preocuprii si al grijii omenesti. Chestiunea devine cu totul diferita daca interesul principal nu il mai | constituie proprietatea, ci cresterea bogatiei si procesul acumulri ca atare, Acest proces poate fi infinit, la fel ca procesul vital al specici, si tocmai infinitatea sa este permanent pusa la incercare si intrerupta de neajunsul c& indivizii privagi nu trdiesc vesnic $i nu au in fatdi un timp infinit. Acest proces se’poate desfasura in deplina libertate si la vitezi maxima, nestinjenit de limitele impuse de durata de viata individului sau de proprietatea de- jinuta individual, doar daca viata societasii ca intreg este considerata, in locul vieyitor limitate ale oamenilor individuali, drept subiectul gigantic al procesului acumularii. Doar cind omul nu mai actioneazi ca individ, preocupat exclusiv de propria supraviesuire, ci ca “membru al specie”, ca un Gattungswesen, cum obisnuia Marx s& spun’, doar cind reproducerea vietii individuale este absorbit& tn procesul vital al speciei umane, procesul vital colectiv al unei “umanitati socializate” poate sa isi urmeze propria “necesitate”, altfel spus, cursul automat al rodniciei sale in dublul sens af multipli- c&rii vietilor gi al cresterii abundentei de bunuri necesare lor. Coincidenta dintre filosofia muncii a lui Marx si teoriile despré evolutie si dezvoltare formulate in secolul al XiX-lea ~ evolutia naturala a unui unic proces vital de la cele mai elementare forme de viata organic pina la aparitia animalului uman si dezvoltaréa istoric a unui proces vital al intregii uma- nitgi ~ este izbitoare si a fost repede sesizati de Engels, care ta numit pe Marx “un Danwin al istoriei”. Ceea ce au in comun toate aceste teorii ale diverselor stiinge - economie, istorie, biologie, geologie - este conceptul de . proces, practic necunoscut inainte de epoca moderna, Cum descoperirea proceselor in stiintele naturii a coincis cu descoperirea introspectiei in filosofie, era absolut firesc ca procesul biologic ce se desfigoar in noi si 98-devina in cele din urma chiar modelul noului concept; printre experientele ‘oferite introspectiei cunoastem un singur proces, cel al vietii din interioral _corpului nostru, iar singura activitate in care ii putem traduce si care fi cores- ‘punde este munca, Pornind de aici, poate prea aproape inevitabil ca echi- __ valentei dintre productivitate si rodnicie din filosofia moderna a muncii si 4i fi urmiat diferitele forme de filosofie a vieyil intemeiata pe aceeasi echiva- lenga. Deosebirea dintre teoriile muncii, elaborate la inceput, gi filosofiile viegii, expuse mai tirziu, vine in primul rind din faptul c& cele din urma au pierdut din vedere singura activitate necesara pentru sustinerea procesului tii. Ins& chiar si aceasta omisiune pare s& corespunda evolutiel istorice factuale, care a ficut ca munca si fie mai usoar ca niciodata si si fie de cea $i mai asemAnitoare cu automatismul procesului vieqii. Dact la sfirgi- -tul secolului (prin Nietzsche si prin Bergson) viaga, si nu munea a fost pro- Jelamata drept “creatoare a tuturor valorilor”, o asemenea glorificare a -dinamnismului pur al procesului vieyii lisa de o parte acel minimum de inigia~ tiva prezent pind gi tn acele activitigi, de felul muncii si al procreatiei, care ji.sint impuse omului de necesitate. Totusi, nici enorma crestere a rodniciei si nici socializarea procesului, adicd tnlocuirea din postura de subiect al procesului a oamenilor individuali cu societatea sau cu specia umana colectiva, nu pot elimina caracterul intru totul privat si chiar crud din experienta proceselor corporale, tn care viata ins&gi se manifest, sau din activitatea muncii, Nici abundenga de bunuri i nici reducerea timpului efectiv pe care individul i! petrece muncind nu au © ganse s& duc la constituirea unei lumi comune, iar animal laborans, expro- priat, nu devine mai putin privat pentru ca a fost lipsit de un loc privat care sii apartina tn chip propriu si unde s se ascunda si sd fie protejat impotri- _vadomeniului comun. Mana previs corect, desi cu o nejustificata inctntare, ‘disparitia” domeniului public in condiile dezvoltdrii nestingherite a “forgelor de productie ale societ&i” si a avut in egal masur& dreptate, adicd a fost consecvent cu concepyia sa despre om ca animal laborans, cind a prevazut ci “oamenii socializati” igi vor petrece libertatea conferitd de scutirea de munca dedicindu-se acelor activitagi strict private si esentialmente lipsite-de-lume pe care astizi le numim “hobby”-uti.6 . 64, Aceast3 legSturi.a fost vag sesizat’ de discipolti lui Bergson din Franga (vezi in special Edouard Berth, Les méfaits des intollectuels (1914), cap. 1, si George Sorel, D’Aristote d Marx (1935)). Aceleiagi scoli fi aparyine lucrarea exegetilui italian Adriano Tilgher (op. cit), care sublinia- 28 cd ideea muncii este centrala gi constituie cheia noi concepti gi reprezene’ri despre viatd (ed. engleza, p. SS). Scoala lui Bergson, asemienea maestrului ci, idealizeaz’ munca, echi: cu luerul gi cu fabricarea. Cu voate acestea, asernnarea dintre motorul vie bi acel élan vital al lui Bergson rérmine izbitoare. In societatea comunist& sau socialist’, toate profesiile ar deveni, aga zicind, hobby-uri: ar mai exista pictori, ci doar oameni care, printre alte lucruri, tsi ocupa timpul gi cu pictura; adic oameni care “astizi fac una, miine fac alta, care dimineaga vineaz’, dupa-amia~ za merg la pescuit, seara se ocupa de cresterea vitelor, dupa cind sint eritici, dupa cum gisesc de cuviinga, firs a deveni cotusi vreodaté vinditori, pescari, cresc&tori de animale sau critici” (Deutsche ideologie, pp. 22 51 373). nu16 INSTRUMENTELE LUCRULUI $I DIVIZIUNEA MUNCII Din nefericire, pare s& tind de natura conditiilor vietii, aga cum ia fost ea data omului, ca singurul avantaj posibil al rodniciei fortei de munca ‘omenesti sa stea in capacitatea ei de a asigura necesitatile pentru mai mult decit un singur om sau decit o singura familie. Produsele muncii, produse ale metabolismului omutui cu natura, nu ramin in lume indeajuns de mult pentru a deveni parte a ei, iar activitatea muncii, concentrata exclusiv asupra viegii ¢i asupra tntretinerii ei, uit& ea insdsi de lume in aga masurd incite ajun- esd o piard’. Animal laborans, condus de nevoile corpului siu, nu igi foloseste liber corpul, aga cum homo faberisi foloseste miinile, uneltele sale primordiale, si acesta este motivul pentru care Platon a sugerat c4 muncitorii si sclavii nu sint numai supusi necesit&tii si incapabili de libertate, ci sine de asemenea inapgi s& ig stipineasca partea “animals” dinduntrul lor, O societate de masa, formata din muncitori, asa cum este cea pe care o avea in vedere Marx cind vorbea despre “iimanitatea socializaté”, const’ in indivizi lipsiti-de- lume ai speciei umane, fie c& sint sclavi domestici, adugi in aceasta situatie de violenga altora, sau indivizi liberi, indeplinindu-si de buna voie funciile. Desigur, lipsa-de-ume a lui animal laborans este cu totul diferitd de fuga | neobosita din fata publicitatii lumii, inerent’, dupa cum am vazut, activi- agli facerii de “fapte bune”. Animal laborans nu fuge de lume, ci este expulzat / din ea in masura in care rimine prizonierul caracterului privat al propriului corp, prins in procesul de satisfacere a nevoilor, la care nimeni nu poate participa gi pe care nimeni nu fl poate comunica pe de-a-ntregul. Faptul ci sclavia si exilarea in locuinga domestic au constituit, in general, conditia sociala a tuturor muncitorilor de dinaintea epocii moderne, se datoreazi in primul tind insesi conditiei umane; viata, care pentru toate celelalte specii animale reprezinta esenta insigi a fiingel lor, devine pentru om o povard din cauza “aversiunii lui” innascute “fard de zid2micie”®”. AceastS povara este cu atit mai grea cu cit niciuna din asa-zisele “aspiratii mai fnalte” nu este la fel de presantd, nefiindu-i propriu-zis impus& omului de necesitate, ca neyoile elementare ale vietii. Sclavia a devenit conditia social a claselor munc- toare pentru cd era socotita a fi conditia naturala a vietii insesi. Omnis vita servitium est [orice viata inseamna robie].s* Povara vieyii biologice, apistnd si consumind ristimpul vietii specific umane dintre nastere si moarte, nu poate fi indep&rtati dectt prin folosirea servito- silor, iar principala fuunctie a sclavilor antici era mai curind de a duce povara consumului domestic decit de a produce pentru societate in general.®? 66, Republica, $90 «. 67. Veblen, op. cit, p. 33. 68, Seneca, De tranquillitate anime, II, 3. 69. Vezi excelenta analizii ficuta de Winston Ashley, The Theory of Natural Slavery, according ta Aristotle and St. Thomas (Disertagic, University of Notre Dame (1914), cap. 5), care subliniaz’ 100Motivul pentru care munca sclavilor a putut juca un rol atit de mare in socie- tatile antice ¢ pentru care risipa si neproductivitatea ei nu au fost descoperite este c& orasul-stat antic era in primul rind un “centru de consum”, spre deose- _bire de oragele medievale care erau in principal centre de productie.”° Prequl _ platit pentru indepartarea poverii vietii de pe umerii tuturor cetatenilor era ~enorm gi nu consta fn niciun caz doar in nedreptatea violent prin care o arte a umanitAtii era fortata sa intre in tenebrele suferintei si ale necesitatii. Cum aceste tenebre erau naturale, proprii condigiei umane — artificial era _niumai actul violentei, incercarea unui grup de oameni de a sc&pa de lanqurile _eare ne leaga pe toti de suferingd si de necesitate ~, preyul eliberarii absolute dé necesitate este intr-un sens viata insdsi, sau mai curind inlocuirea vietii “ yeale cu 0 viat’ trait prin mandatar. in conditiile sclaviei, mai marii pamintu- ‘lui tsi puteau folosi chiar gi simturile prin mandatar, “puteau vedea si auzi -gratie sclavilor lor”, potrivit expresiei pe care o > intilnim in jargonul grecesc al lui Herodot”!, La nivelul cel mai elementar, “truda si necazul” prin care se obrin ~ si ‘placerile prin care se “incorporeaz” ~ necesitatile vietii sint atit de strins legate laolalta in ciclul vietii biologice, al c&rui rit recurent conditioneaz’, viata omeneasca in miscarea ei unica si unilineard, incit inlaturarea totala, a suferingei si a efortului muncii nu ar lipsi doar viata biologic de placeri- Téei cele mai naturale, ci ar priva $i viata specific umana de vioiciunea side - Vitalitatea care fi sint proprii. Conditia umand este de aga natura incit uferinta si efortul nu sint niste simptome care s& poata fi indepartate fard _aSchimba viaga Insisi; ele sint mai curind modurile in care viata insisi, im- “preund cu necesitatea de care este legat&, se face simtitd. Pentru muritori, viata usoard a zeilor” ar fi o viata lipsita de viag’. CAci increderea noastra in realitatea vietii si increderea in realitatea lumii nu sint acelagi lucru, Cea de-a doua deriv in primul rind din permanenta _sidin durabilitatea lumii, care sint infinit superioare celor ale vietii muritoare. Baca cineva ar sti cd lumea se va sfirsi odatii cu sau la scuretimp dupa moartea sa, lumea i-ar pierde intreaga realitate, tot aga cum si-a pierdut-o pentru __ primii crestini cita vreme au fost convingi de implinirea iminent a astepta- ilor lor escatologice. Increderea tn realitatea viewii, dimpotriva, depinde _aproape exclusiv de intensitatea cu care este simtita viata, de impactul cu > care se face ea insigi simpitd. Aceasta intensitate este atit de mare, iar forya pe bund dreptate: “A crede cd Aristotel fi considera pe sclavi necesari tot timput! doar ca Unelte de productie ar insemna, agadar, a nu ingelege deloc argumentele sale. 1 pune accen- ~tul mai curind pe necesitatea lor pentru consum’. 70. Max Weber, “Agrarverhaltnisse im Altertum”, tn Gesammelte Aufidtze zur Sozial- und Wirtschafisgeschichte (1924), p. 13. js Heradot, |, 113, de pild&: eide te dia touton, dar siin alte locuri. O expresie similar’ apare la Pliniu, Naturalis historia, XXIX, 19: alienis pedibus ambularwus; alicnis oculs agnoscimus; aliena memoria salutamus; aliena vivimus opera (citat dup R. H. Barrow, Slavery in the Roman Empire (1928), p. 26). “Pagim cu picioare straine; vedem cu ochi straini; fi recunoastem gi ft _ | > saluttim pe oameni cu o memorie strain’; trim din muncd striind”, 101ei atit de elementara incit acolo unde prevaleaza, fn fericire sau in intristare, ea face uitata orice alt realitave mundana. S-a remarcat adesea ca viata celor bogati pierde din vitalitate, din familiaritatea cu “lucrurile bune” ale naturii pe cit cistiga in rafinament si in sensibilitate fata de lucrurile frumoase din lume. Cert e c& aptitudinea omeneasca de a trai in lume implica intotdeauna o abilitate de depasire a proceselor vietii insesi si de instrainare fata de ele, pe cind vitalitatea gi vioiciunea nu pot fi pastrate decit in mAsura in care oamenii sint dispusi si ia asupra lor povara, truda $i necazul viet. Este adevarat ca uriasa perfecionare a uneltelor noastre de munca - ro botii fara glas cu care homo faber a venit in ajutorul {ui animal laborans, in contrast cu instrumentele umane, cuvintatoare (instrumentum vocale, cum erau numiti sclavii in casele antice) pe care omul actiunii trebuia sa le st&ptneasca si si le oprime atuncl cind dorea si jl elibereze de lanturile sale pe animal faborans ~ a facut indoita munca a vietii, efortut intresinerii ei si durerea pro- creafiei, mai ugoara si mai putin dureroasa decit a fost vreodat. Ceea ce nu a dus, desigur, la eliminarea constringerii din activitatea muncii, nici la inldcurarea din viata umana a conditiel supunerii faya de nevoie si fag de necesitate. Spre deosebire insa de societatea sclavagista, in care “blestemul” necesitatii riminea o realitate vie, metrucit viata unui sclav depunea zilnic mérturie despre faptul cd “viata este sclavie”, aceasta conditie nu mai este pe deplin vizibild, iar lipsa ei de vizibilitate a facut-o cu mult mai greu de remarcat si de pastrat in memorie. Pericolul este aici evident. Omul nu poate fi liber dacd nu stie c& este supus necesit3ii, pentru c& libertatea lui se cistig’ intotdeauna prin incercirile sale, nicicind pe deplin reusite, de a se elibera de necesitate. $i cu toate c& este poate adevarat cA impulsul sdu cel mai puternic catre aceast§ eliberare vine din “aversiunea lui fata de z3- damicie”, s-ar putea de asemenea ca impulsul si slbeasca pe masur ce zAdrnicia pare mai usoara, pe masura ce pretinde mai putin efort. C&ci este inc posibil ca uriasele transformari ce ne stau in urma, ale revolutiei industriale, ca si cele inc& si mai mari, ce ne stau in fat, ale revolusiei atomice sa ramina doar niste schimbari ale lumi, iar nu schimbari ale conditiei fundamentale a vietii umane de pe pamint. Uneltele si instrumentele care pot usura considerabil efortul muncii nu sint ele insele produsul muncii, cial lucrului; ele nu apartin procesului consumului, ci fac parte integranta din lumea obiectelor de intrebuintare. Rolul lor, orictt de mare ar fi in munca oricdrei civilizatii date, nu poate egala ni data importanga fundamentala a uneltelor destinate oricirui tip de lucru. Nicio tucrare nu se poate produce Para unelte, iar nasterea lui homo fiber si aparitia unei lumi de obiecte artificiale sint de fapt contemporane cu descoperirea uneltelor si a instrumentelor. Din perspectiva muncii, uneltele ‘intiresc si sporesc vigoarea omului pin’ acolo inclt ajung aproape sé 0 in- locuiasca, cum se ttimpla fn toate cazurile in care nu doar obiectele materiale, ci si forgele naturale, de felul animalelor domestice, al energiei hidraulice sau al electricititi, sint subordonate unui stipin uman. La fel, uneltele sporesc rodnicia naturala a lut animal laborans gi fi furnizeazd o abundenya de 102bunuri de consum. fnsa toate aceste schimbari sint de ordin cantitativ, in | ump ce calitatea insisi a realititilor fabricate, de la cel mai simplu obiect _de intrebuintare pind la capodopera artistic’, depinde tn chip nemijlocit de “existenta instrumentelor potrivite. in. plus, limitele instrumentelor in ce priveste ugurarea muncii vietii — | simplul fapt c& serviciile unui singur servitor nu pot fi niciodata pe deplin inlocuite de o suta de aparate de bucitirie si de o jumatate de duzina de © roboti din subsolul casei - sint cit se poate de importante. O curioasa si neasteptati dovada tn aceasta privinya este cai un asemenea fapt a putut fi prezis cu mii de ani inainte ca fabuloasa dezvoltare moderna a uneltelor si _masinilor s& aiba loc. Pe un ton pe jumatate visdtor, pe jumatate ironic, “Aristotel a imaginat odata ceea ce intre timp a devenit o realicate, si anume ce s-ar intimpla'dac “fiecare unealta si-ar face, la comanda, treaba pe ‘care o are de indeplinit... intocmai ca statuile lui Dedal sau trepiedele lui Hefaistos, care, spune poetul, «intrau de la sine in adunarea zeilor»”. Atunci, “suveica ar yese si pana ar atinge lira fir o mind care si le ghideze”. Asta, continua Aristotel, ar insemna intr-adevar cA mestesugarul nu ar mai avea - nevoie de ajutoare omenesti, fara a insemna insa cA nu ar mai fi nevoie de pea domestici. Cai slay i nu sint instrumente pentru fabricarea obiectelor ima f&r& tncetare serviciile.”2 Procesul fabric&rii unui obiect este limitat, “jar-rolul jucat de instrument tsi are sfirsitul previzibil, controlat, in produ- il finit; procesul vietii, care reclam& munca, este o activitate nesfirgita, iar ingurul “instrument” apt sa fi corespunda ar trebui sa fie un perpetuumm mo- bile, adic& acel instramentum voeale care e tot atit de viu si de “activ” ca organismul insufletit pe care tl slujeste. Tocmai pentru ca “instrumentele domestice ju au nicio alta fntrebuingare decit cea care decurge din insasi posesia lor”, _elé nu pot fi inlocuite cu uneltele si instrumentele mestegugarului, “din care rezult& ceva mai mult decit simpla lor intrebuingare”.73 Daca uneltele si instrumentele, concepute spre a produce ceva care s& > nuse reduca fa gi si difere intru totul de simpla lor intrebuingare, sint de importangd secundar’ pentru munca, nu acelasi lucru se intimpla cu celalalt “mare principiu al procesului muncii omenesti: diviziunea muncii. Diviziunea muncii decurge, intr-adevar, direct din procesul muncii si nu trebuie confundat’ cu principiul tn aparenga asemanator al specializarii, care domneste in: procesele de lucru gi cu care este de obicei echivalata. Specializarea lucrului st diviziunea muncii au in comun doar principiul general de organizare, care in sine nu are nimic de a face nici cu lucrul, nici cu munca, ci igi are coriginea in sfera strict politica a viegii, a capacit&tii omului de a actiona, $i de a actiona Impreuna si in acord cu alti oameni. Specializarea lucrului si diviziunea muncii pot sa se realizeze numai in cadrul organizarii politice, acolo “unde oamenii nu traiesc pur si simplu laolalt4, ci actioneaz’ tmpreun’. |= 22. Avstotel, Politica, 1253 b 30 - 1254 a 18. 73. Winston Ashley, op. dit, cap. 5.Totusi, in timp ce specializarea lucrului este ghidat& in mod esengial chiar de produsul finit, care reclama prin natura sa competente diverse ce sint apoi reunite si organizate impreun’, diviziunea muncii, dimpotriva, presupune echivalarea calitativa a tuturor activitagitor luate separat, activi. tigi pentru care nu se cere nicio calificare special, care nu au nicio finalitate in ele insele $i care nu reprezint& de fapt decit insumarea intr-o manier§ pur cantitativa a unor cantitati de forpa de munca. Diviziunea muncii se ba- zeazi pe faptul c& doi oamen' igi pot uni forta de munca si “se pot compor- ta unul fafa de altul ca sicum arfio singura persoani””*, Aceast’ unificare este exact contrariul cooperari, ea indica unitatea specie din al cdrei punct de vedere fiecare membru in parte este identic si inlocuibil. (Formarea unui colectiv de munca tn care muncitorii sint organizati social potrivit acestui principiu al forgei de munc& comune si divizibile este tocmai contrariul diverselor organizatii ale lucratorilor, de la vechile ghilde si corporatii la anumite tipuri de sindicate modeme, ai cror membri sint lega intre ei prin come petentele si prin specializiirile care ti deosebesc de altii.) Cum niciuna din activitatile in care procesul este divizat nu are o finalitate in sine, finalitatea naturala este, in cazul lor, exact aceeasi ca in cazul muncii “nedivizate”: fie simpla reproducere a mijloacelor de subzisteng, adic a capacitatii de consum a muncitorilor, fie epuizarea forgei de munca omenesti. Niciuna din aceste dour limite nu este totusi definitiva; epuizarea face parte din procesul vital al individului, nu al colectivitatii, iar subiectul procesului muncii in condifiile diviziunii muncii este o fort de munca colectiva, iar nu forta de munca indi- vidual8. Caracterul inepuizabil al acestei forte de munci corespunde de fapt tocmai nemuririi speciei, al c&rei proces vital luat in ansamblu nu este, ni el, intrerupt de nasterile gi de mortile individuale ale membrilor ei. Mai serioasa, se pare, este limita impusa de capacitatea de consum, care ramine legata de individ chiar si atunci cind forya de mune’ individuala a fost nlocuitd de una colectiva. Progresul acumuliirii bogatiei poate fi nelimitat intr-o “umanitate socializata" care s-a debarasat de limitele proprietiti individuale si care a depagit limita aproprierii individuale dizolvind in bani de cheltuit si de consumat intreaga bogatie stabil’, posesiunea de obiecte “adunate faolalté” si “depozitate”. Traim deja intr-o societate 1h care bogitia este apreciata in functie de puterea de cistig si de cheltuire, care nu este altceva decit modificarea indoitului metabolism al corpului omenesc. Problema este, asadar, cum sa adaptam consumul individual fa o nelimitat&’ acumulare de bogie. Cum umanitatea luaté in ansamblu este inca foarte departe de a fi atins limita abundengei, modul in care societatea poate depagi aceasta limita 74, Veri Viktor von Weiesticker, “Zum Begriff der Arbeit”, in Festschrift fr Alfred Weber (1948), Pp. 739. Lucrarea este demna de atentie, date fiind anumite observati izolate, dareste, din p&cate, in general inutilizabila, deoarece Weizsicker nu face decit si complice gi mai mult conceptul de munca, presupunind cu totul gratuit cd o fiinga umanai bolnava trebuie <4 “presteze 0 munc3” pentru a se insainatosi. 104aturala a propriei rodnicii nu poate fi observat decit cu titlu provizoriu $i “Jao scar& nagionala. La o asemenea scar, solutia pare destul de simpla. Ea inseamna a trata toate obiectele de intrebuintare ca si cum ar fi bunuri _de consum, astfel ca un scaun sau o masa si fie consumate la fel de repede -¢a.o hain, iar o haind aproape tot atit de rapid ca o mincare. Acest tip de raportare la obiectele lumii se potriveste pe deasupra intru totul cu modul {in care obiectele sint produse. Revolutia industrial a inlocuit toate meste- -sugurile cu munca, iar rezultatul a fost c&, in loc sa fie produse ale lucrului, care exista pentru a fi intrebuintate, obiectele lumii moderne au devenit produse ale muncii, a c4ror soarta este de a fi consumate. Asa cum unelte- _lesiinstrumentele, desi igi au originea tn lucru, au fost intotdeauna folosite Gl in procesele muncii, tot astfel diviziunea muncii, pe deplin potrivita pen- «ru si adaptata la procesul muncii, a devenit una din caracteristicile principale ale proceselor modeme de lucru, adic de fabricare si de producere a ‘obiectelor de tntrebuintare. Diviziunea muncii mai curind decit mecanizarea sporitd a tnlocuit specializarea riguroasi cerutd altidat& in orice mestesug. De mestesug este nevoie doar pentru conceperea si fabricarea de modele inaintea introduceri lor in productia de mast, care depinde, sea, de unelte si de masini, Dar productia de masa ar fi fa rindul ei cu totut imposibili fara inlocuirea lucrtorilor si a specializirii cu muncitorl gi cu diviziunea muncii. Uneltele gi instrumentele usureaz suferinta si efortul si schimb’ astfel "modurile in care necesitatea urgent proprie muncii era vizibild alt&dat pentru toat lumea, Ele nu schimbi necesitatea tnsisi; ele servesc doar la ascun- derea ei de simturile noastre. Ceva asemanitor se petrece cu produsele muncii, care nu devin mai durabile prin abundent&. Situagia este cu totul iferita in simultana transformare moderna a lucrului datorata introduce- tii principiului diviziunii muncii, Aici tnssi natura lucrului se schimba, iar procesul de productie, desi nu produce citugi de putin obiecte pentru consum, ja trasaturile muncii. Cu toate ca masinile ne-au impins intr-un ritm al repetitiei infinit mai accelerat decit cel prescris de ciclul proceselor natu- tale - iar aceasta accelerare tipic moderna este intru totul capabila si ne fac& sa trecem cu vederea natura repetitiva a oricdrei munci -, repetitia gi caracterul ei nesfirsit i imprima procesului insusi amprenta inconfundabil& ‘a munci. lar asta ¢ Inc& si mai vizibil la obiectele de Intrebuingare produse prin aceste tehnici de munca. Insasi abundenga lor le transforma in bunuri de consum. Caracterul nesfirsit al procesului muncii este garantat de nevoile de consum permanente; caracterul nesfirgit al productiei poate fi asigurat doar daca produsele sale igi pierd natura de obiecte de intrebuingare, devenind din ce in ce mai mult obiecte de consum, sau, altfel spus, daca ritmul de intrebuingare este accelerat tntr-un asemenea grad incit diferenga obiectiva dintre tntrebuingare si consum, dintre durabilitatea relativa a obiectelor de intrebuinyare si rapida sosire si plecare a bunurilor de consum se micsoreaz& pind la a deveni nesemnificativa. in nevoia pe care o avem de a inlocui din ce in ce mai repede obiectele din jurul nostru ce apartin lumii, nu ne mai puter permite sa le intrebuingam, 105s& respect&m si sa pastram durabilitatea care le este inerent&; trebuie si consumam, sa devortim, aga zicind, casele, mobilierul, maginile noastre, ca si cind ar fi “lucrurite bune” ale naturli care se stricd Prd rost dac4 nu sint rapid atrase fn ciclul nesfirgit al metabolismutui omului cu natura. E ca si cum am fi inlaturat prin fora granitele care, separind-o de natura, protejau lumea, artificialul uman, de procesul biologic care se desfagoara in chiar mijlocul naturii, ca gi de procesele naturale ciclice care inconjoara natura, oferindu-le si abandonindu-le stabilitatea mereu amenintat& a lumii omenesti. : Idealurile lui homo faber, creator de lume, in spetd permanenta, stabilitatea $i durabilitatea, au fost sacrificate in favoarea abundentei, idealul lui animal laborans, Traim intr-o societate de muncitori pentru ci doar munca, prin rodnicia ei inerenta, are sanse si dea nastere abundentei; si am transfor. mat lucrul tn munca, am descompus fn particule minuscule pind ce s-a potrivit cu diviziunea in care se poate ajunge la numitorul comun al executiei celei mai simple, pentru a indeparta din calea forgei de munc& omenesti ~ care este parte a naturii si este poate chiar cea mai puternicd dintre toate forgele naturale - obstacolul stabilittii “nenaturale”, ce fi apartine doar lumii, adica artificialului uman. 17 O SOCIETATE DE CONSUMATORI Se afirma adesea c& trdim intr-o societate de consumatori gi, intrucit, aga cum am vazut, munca $i consumul nu sint dectt dous faze ale aceluias! proces impus omului de necesitaile viefii, o asemenea afirmatie este doar un alt mod de a spune cA traim intr-o societate de muncitori. Aceast’ societate nu a aparut prin emanciparea claselor muncitoare, ci prin emanci-_ parea activitatii propriu-zise a muncii, care a precedat cu secole intregt emanciparea politic a muncitorilor. Important nu este c&, pentru prima cari in istorie, muncitorii au fost admisi, primind drepturi egale, in domeniul public, ci c& aproape am reusit s& niveliim toate activitditile umane la numitorul comun al asigur&rii necesititifor viegii si al intretinerii abundentei. Orice am face, se presupune c4 o facem pentru “cistigarea existentei”; aga sund verdictul societati, iar numéarul celor care |-ar putea contesta, mai ales din profesiile care le-ar permite si o faci, s-a micgorat rapid. Singura exceprie “pe care societatea este dispusd so accepte este artistul, care, |a drept vorbind, este singurul “lucrator” ramas intr-o societate a muncii. Aceeasi tendinga de a nivela toate activitatile serioase, coborindu-le la statutul de mijloace de ctstigare a existentei, se vede in teorille actuale despre muncd, in care munca este aproape unanim definita ca opusul jocului. Ca urmare, toate activitatile serioase, indiferent de roadele lor, sint numite munca, iar fiecare activitate care nu este necesar& nici pentru viata individului, nici 106“9 accentueaza gi o imping pina la extrema care fi e proprie, nu mai las& loc nici macar “lucratii” artistice; lucrarea se dizolva in joc si isi pierce semnificatia + de obiect apartinind lumii. Joaca artistului este apreciata ca indeplinind in “procesul vital de munca al societ&tii aceeagi functie pe care un joc de tenis au cultivarea unui hobby o indeplineste in viata individului. Emanciparea muncii nu a dus la egalitatea ei cu celelaite activitagi ce tin de vita activa, ci _ja prevalenta ei aproape necontestata. Din perspectiva “cigtigarii existengel”, ‘fiecare activitate care nu are legitura cu munca devine un “hobby”.7 Casa risipim ceea ce pare convingator in aceasta autointerpretare a omu- ‘ui modern, ar fi bine s& ne amintim ca toate civilizatiile anterioare lumii -noastre ar fi fost mai curind de acord cu Platon, dupa care “arta cistigului 75, Desi, la prima vedere, pare si fie atit de general fncit si nu alba niciun sens, categoria ‘muncé-joc este caracteristica in alta privings: adevarata opozitie subiacent& ei este cea dintre necesitate gi libertace, ie intr-adevir remarcabil de vizut cit de ispitité este gindicea moderna sa considere jocu! drept sursa libertafii. Pe ling aceasta generalizare, se poate afirma c&, tn linii mari, idealizirile moderne ale muncii cad sub urmdtoarele categori (1) Munca este un mijloe dea atinge un scop mai inalt. Aceasta e in general pozitia catolica, al clrei mare merit este de a nu eluda cu totul realitatea, astfel incit legiturile stinse dintre munca si viag’ si dintre munca gi sufering’ sint de obicei macar mentionate. Un reprezentant de seamé este Jacques Leclercq din Louvain, mai ales datorita discutiei sale despre munca si proprietate din Legons de droit naturel (1946), vol. IV, partea a 2-a. (2) Munca este un act de modelare, prin care “o structura data este transformata Intr-o alta struc- turd, mai inale§”. Aceasta e teza centralé a faimoasei lucrari a lui Otto Lipmann, Grandriss der Arbeitswissenschaft (1926). (3) fntr-o societate a muncii, munca este placere pura sau “poate deveni in toate privingele la fel de satisficAtoare ca activitatite desffigurate in timpul liber” (vezi Glen W. Cleeton, Making Work Human (1949)). E pozitia adoptata astzi de Corraclo Gini in lucrarea sa Ecconomica Levorista (1954), care considera Statele Unite drepe 0 “societate a muncii” (societd lavorista) tn care “munca este o plicere si unde toti camenit doresc si munceasca”, (Pentru un rezumat in limba germana al pozitiei sale, vezi Zeitschrift fr die gesamte Staatswissenschaft, CAX (1953) si CX (1954).) in parantezi fie spus, teoria nu e atit de noua pe cit pare. Ea a fost formulata pentru prima dacs de F. Nitti (“Le travail humain et ses lois", Revue internationale de sociologie (1895)), care sustinea chiar gi in vremea aceea c& “ideea potrivit c&reia munca este dureroasa reprezint mai curind un fapt psihologic decit unul fiziologic”, astfel cA suferinga va dispirea titr-o societate in care toaté lumea munceste. (4) in fine, munca este confirmarea de sine a omului impottiva naturii, care, prin muncé, ajunge si fi fie subordonata. Aceasta e premisa care — explicit sau implicit ~ st la baza noii tendinge, in special franceze, a umanismului muncii. Reprezentantul sau cel mai cunoscut este Georges Friedmann. Dupa toate aceste teorii si discupii academice, este reconfortant si aftim ci, dacd este tntrebata: “de ce munceste omul2”, marea majoritate a muncitorilor r&spunde pur gi sirn- plu: “pentru a putea si trAiasc’” sau “pentru a face bani” (veai Helmut Schelsky, Arbeitegjugend Gestern und Heute (1955), ale c4rui pubficatii sint, in mod remarcabil, lipsite de prejudecagi si idealizani). 76. Rolul hobby-ului tn societatea moderna a muncii este cu totul izbitor si ar putea s& stea la baza experiengei din teorille despre munci-joc. Demn de remmarcat, mai ales 7h contextul de fara, este c& Marx, care nici macarnu banuia o asemenea evolutie, se astepta can societatea sa utopic’, far muncéi, toate activitétile si se desfAgoare intr-o manierd foarte asemanatoare hobby-urilor,de bani” (techné mistharnétiké) nu are nicio leg&tura nici macar cu continutul propriu-zis al unor arte precum medicina, navigatia sau arhitectura, care Presupuneau recompense banesti. Tocmai pentru a explica o asemenea re. compensa baneasca, ce, in mod evident, este de natura cu totul diferita de sanatate, obiectul medicinei, sau de inaltarea edificiilor, obiectul arhitectu- ri, Platon a introdus o arta suplimentara care si le insofeasc& pe toate. Aceas. ta arta suplimentara nu este inteleas& citusi de putin ca un element al muncij prezentin artele altminteri libere, ci, dimpotriva, ca singura arté muleumirg, cSrela “artistul’, lucratorul profesionist, cum am spune noi, se mentine liber fata de necesitatea de a munci.’? O asemenea arta intra in aceeasi categorie cu arta ceruta stépinului unei case, care trebuie sa stie cum s igi exer cite autoritatea si si fac uz de violent pentru a-si conduce sclavii. Scopul ei este si scuteasca de obligatia “cigtigarii existentei”, in vreme ce scopurile celorlalte arte sintinca si mai indepartate de aceasta necesitate elementari, Emanciparea muncit si, concomitent, emanciparea claselor muncitoare de sub opresiune si exploatare au insemnat, fra indoiala, un progres in di- rectia non-violentei, Este cu mult mai pufin sigur cd a fost $i un progres th direcria libertpii, Nicio forma de violent exercitat de om, cu exceptia violengei folosite in cazul torturii, nu se poate masura cu forta natural cu care necesitatea insiisi constringe. Este motivul pentru care grecii au derivat din necesitate cuvintul lor pentru tortura, numind-o anagkai, si nu din bia, cuvint folosit pentru a desemna violenta exercitaté de om asupra omutui, fiind totodati motivul care explicd faptut istoric ca, de-a lungul Antichit&tii occidentale, tortura, “necesitatea cdreia niciun om nu fi poate rezista”, a pucut fi fo- fosita numai impotriva sclavilor, care erau oricum supusi necesititii.7® Artele violentei, arta razboiului, arta pirateriei si, in cele din urma, arta conducerii despotice, au fost cele care i-au adus pe cei tnvingi in serviciul inving&torilor si astfel au tinut in fiiu necesitatea de-a lungul celei mai mari parti a istoriei consemnate.”? Epoca moderna, intr-un mod cu mult mai pronuntat decit 77. Republica, 346, Prin urmave, “arta cistiguluiinkitura sdracia, aga cum medicina inlturs boala” (Gorgias, 478). Cum plata pentru servicile lor era benevol’ (Loening, op, cit:), profesiunile liberale trebuie intr-adevr s& fi atins o remarcabila perfectiune in “arta de a face bani”. 78. Explicatia modern obisnuit& a acestui obicei caracteristic pentru intreaga Antichitate greact si latina - potrivit c&reia originea lui se giiseste in “credinga c& sclavul este incapabil si spunai adevarul, mai pujin atunci cind e supus fa cazne” (Barrow, op. cit, p.31) — este complet gresita. Credinta era, dimpotrivd, c& nimeni nu poate inventa o minciuni sub tor- turd: “On croyait recueilirla voc méme de la nature dans es crs de fa couleur. Plus la douleur pénétrait avant, plus intime et plus vrai sembla étre ce eémoignage de la chair et du sang” [Se credea 4 tn tipetele de durere se aude instsi vacea naturil, Cu eit durerea patrundea mai adinc, cu ati mai intima i mai adevarata prea si fie mirturia cdi ga singelui] (Wallon, op. ot, 1, 325). Psihologia antica era cu mult mai constienta decit sintem noi de elementul de libertate, de niscocire libera dintr-o minciun’. Se presupunea cd “necesitatile” torturii distrug aceastii ibertate si, de aceea, nu puteau fi aplicate cetsfeniler liberi. 79. Cele mai vechi cuvinte grecesti pentru sclavi, doulo’ si dmées, Insemnaw inc’ dusman infiint, Despre rzboaie si despre vinzarea prizonierilor de rizboi ca principala sursi a sclaviei fn Antichitate, vezi W. L. Westermann, “Sklaverei”, in Pauly-Wissowa. 108regtinismul, a provocat — tn paralel cu glorificarea muncii - 0 enorma lepreciere a acestor arte gi o diminuare, mai putin considerabila, dar nu mai tin importanta, a folosirii instrumentelor violentei in treburile omenesti tn general.® Ascensiunea muncii si necesitatea proprie metabolismului muncii u-natura par a fi strins legate de devalorizarea tuturor activitatilor care fie vordsc direct din violent, cum este cazul folosirii fortei in relagiile umane, _ fie'ad&postesc in ele insele un element de violent, cum este cazul, vom ve- lea, cu orice lucrare mestesugareasca. Totul se petrece ca gi cum eliminarea rogresiva a violentei in cursul epocii modeme ar fi deschis aproape automat laselor libere “doar pentru a le impune obligatiile claselor servile”®'. Pericolul ca emanciparea muncii in epoca moderna nu numai sa nu -reuseascd sA inaugureze o erd a libertaii pentru toti, ci, dimpotriva, s4 Im- " pinga pentru prima oard intreaga umanitate sub jugul necesitafii fusese deja ar sesizat de Marx cind sustinea ca ¢elul revolutiei nu poate fi in niciun caz emanciparea deja-realizata a claselor muncitoare, ci trebuie s4 insernne emanciparea omului fafa de munca, La prima vedere, un astfel de fel pare _utopic, chiar singurul element.cu adevatrat utopic din invagacurile fui Marx.22 “Emanciparea fay de munca reprezinta, in termenii lui Marx, emancipare 80. Astazi, din cauza recentelor perfectioniri ale instrumentelor razbolului si distrugerii, sintem taclinati 4 trecem cu vederea aceasta importanta tendinga a epocii moderne. De fapt, secolul al XiXJea a fost unul dintre cele mai pasnice secole din istorie, 81. Wallon, op. cit, IH, 265. Wallon arata in rod strilucit cum generalizarea stoic’ tirzie, dupa care toti oamenii sine sclavi, s-a bazat pe evolujia Imperiului roman, in care guvernarea imperial’ a abolit treptat vechea libercare, astfel ca, in cele din urmna, nimeni nu mai era liber si toacd lumea avea un st&pin, Cotitura s-a produs atunci cind Caligula, ce} dint, si ‘Traian, dupa aceea, au acceptat sA fie numigi dominus, cu un cuvint folosit altadata doar pentru stépinul casei, Aga-zisa moral’ de sclav din Antichitatea tiezie si premisa ei, potrivit clireia tntre viata unui sclav si viata unui om liber nu exist nicio difereng’ real, aveau un fundal cit se poate de realist, Acum sclavul fi putea intr-adeviir spune stépinului su: ieni nu este liber, toti au un stapin. In termenii fui Wallon: “Les condamnés aux mines ont pour confréres, a un moindre degré de peine, les condamnés aux moulins, aux boulan- geries, aux elais publics, & tout autre travail faisant Pobjet @une corporation particuliére” [Ocnasiiti au drept confrati, peo treapta inferioar’ a caznei, pe osindigit la munca ia mori, ‘tn brutéri, la popasurile postei publice, sau la orice alt fel de munci al crei obiect ine de 0 corporatie particulara] (p. 216). “C'est le droit de Pesclavage qui gouverne maintenant le citoyen; et nous avons retrouvé toute la fégislation propre aux esclaves dans les regle- ments qui concernent sa personne, sa famitle ou'ses biens” [Dreptui sclaviei il guvemneaz acum pe cetiifean; si noi am regasit, in reglementérile care ti privesc persoana, familia sau bunurile, intreaga legistatie proprie sclavilor] (pp. 219-220). "82, Societatea fara clase gi fari stat a lui Marx nu este utopic’, Pe ling’ faptul ca evoluti moderne au tendinga clar’ de a aboli distinctille de clas din societate si de a inlocui _guvernarea cu acea “administrare a fucturilor” care, poteiit lui Engels, erebuia s& fie marca societ.iti socialiste, la Marx insusi aceste idealuri au fostin mod clar conceputein concor- dangé cu democrafia ateniani, doar ca in societatea comunista privilegiile cetégenilor liberi armau sd fie extinse la toata lumea. 109faga. de necesitate, ceea ce ar insemna, in ultima instanta, si emanciparea fay de consum, adicd de metabolismul cu natura care formeaza insési conditia vietii umane.*° Totusi, progresele din ultimul deceniu si indeosebi posibilitayile deschise mulyurnita dezvoltarii in continuare a automatizirii ne indreptagesc si. ne tntrebam dac& utopia de ieri nu va deveni realitatea de mine, astfel c&, in cele din urma, din “truda $i necazul” proprii ciclului biologic de al cArui motor este legat’ viaga omeneascA nu va mai rimine decit efortul consumului, $i totusi, nici chiar aceast& utopie nu ar putea schimba fundamentala zadamicie paminteasca a procesului viegii. Cele doua faze prin care trebuie sa treaca ciclul perpetuu al vietii biologice, fazele muncii si consumului, isi pot schimba proportia pina acolo incit aproape intreaga “fort de munca” umana sa se cheltuiasea in consum, cea ce ar conduce totodatd la serioasa problem sociala a timpului liber, adic&, tn esenta, la problema felului in care s-ar putea asigura suficiente prilejuri de epuizare zilnicd pentru a mentine intact’ capacitatea de consum.** Consumul lipsit de suferinta si de efort nu ar schimba, ci doar ar mari caracterul devorant al viegii biologice, pind ce 0 umanitate cu totul “eliberara” de lanturile durerii si ale efortutui va fi libera si “consume” intreaga lume $i si reproduca zilnic toate obiectele pe care doreste s& le consume. Cite lucruri ar aparea si ar disparea in fiecare i gi in fiecare or in procesul vital al unei asemenea societagi ar fi, in cel mai bun.caz, lipsit de insemniitate pentru lume, admitind ca lumea gi caracterul-ei-de-obiect ar putea tine piept dinamismului nesabuit al unui proces vital pe de-a-ntregul motorizat, Pericolul automatizarii viitoare st mai putin fn mult deptinsa mecanizare gi artificializare a viefii naturale, cit in faptul 4, in ciuda artificialitayii sale, intreaga productivitate umana ar putea fi ab- sorbitd intr-un proces vital teribil de intensificat si si-ar urna automat, fara suferinga sau efort, ciclul natural perpetuu. Ritmul masinilor ar creste gi ar intensifica teribil ritroul natural al vietii, ins& nu ar schimba caracteristica 83. Nu este poate nicio exagerare si afirrniim ca La condition ouvriére (1951) a lui Simone Weil este singura carte din imensa literaturd consacrat& chestiunii muncii care se ocupa de problema ira prejudecii sau sentimentalism. Ca motto al jurnalului care fi relateaz4 zi de zi experientele dintr‘o fabrica, ea a ales urmatorul vers din Homer (iliada, VI, 458): poll aekad- zomené, krateré depikeiset’ anagké (“adinc impotriva vointei, mai puternic necesitatea asupra-ti apasi”); ea conchide c& speranta intr-o eliberare final de mune’ si de necesitate este singurul element ucopic al marxismului, fiind in acelagi timp adevaratul motor al tuturor miscirilor murcitoresti revolutionare de inspiratie marvist&. Aceastd speranti este “opiul poporului” pe care Marx credea cd il reprezintd religia. 84, tnutil si. mai spunem cd acest timp liber nu coincide defel, cum sustine opinia curent’, cu scholé a Antichitagii, care nu era un feniomen de consum, “ostencatiy” sau nu, ginu s-a ivit dintr-un “timp disponibit” sciipat de munca, ci, dimpotriva, a fost o “abtinere” constien- 4 de la orice activitate legat de simpla existeny’, de la activitatea de consum ca si de la ‘cea de munca. Piatra de incercare a acestei schol, spre deasebire de idealul modern al timpului liber, este frugalitatea binecunoscita si adesea descrisA a vietii grecesti din perioada clasic’. Astfel, este caracteristica suspiciunea cu care era privit negogul maritim, raspunzator, mai mult decit orice altceva, pentru bogitia din Atena, aga incft Placon, pe urmele lui Hesiod, a recomandat intemeierea noilor orage-stat departe de mare, 110| principal a vietii in raportul ei cu lumea, care este de erodare a durabilitatii, ci doar ar face-o mai mortal. Eo cale lungg de la reducerea treptat a numarului orelor de munca, care a:progresat constant timp de aproape un secol, pin’ la aceasta utopie. in _ plus, progresul realizat a fost mai curind supraestimat, deoarece a fost masu- at prin contrast cu conditiile de exploatare cu totul inumane dominante in cursul primelor faze ale capitalismului. Daca gindim tn perioade ceva mai lungi, _ cantitatea anuala de timp liber de care o persoana beneficiaz’ in prezent nu "pare atit o realizare a modemitafii, cit 0 apropiere tardiva de normalitate.*s Jn aceastd privingd, ca gi tn altele, spectrul unei adevarate societti de consumatori este mai alarmant ca ideal al societatii actuale decit ca realitate deja existenta. Idealul nu e nou; era clar indicat in premisa necontestata a economiei “ politice clasice, dupa care scopul ultim pentru vita activa este cresterea bogiitiei, abundenga gi “fericirea a cit mai multi”, Si, in definitiv, ce altceva este acest ideal al societrii modeme daca nu visul stravechi al celor sdraci si lipsiti, care poate avea un farmec aparte cit timp ramine un vis, dar se transforma in- _ tro pacaleala de paradis de indatii ce este realizat. * Speranta care i-a inspirat pe Marx gi pe cei.mai buni dintre membrii diverselor migc4ri muncitoresti - c4, in cele din urmé, timpul liber i va emancipa pe oameni de necesitate gi il va face productiv pe animal laborans ~ se intemeiaza pe iluzia unei flosofii mecaniciste care presupune ca forya de mun- c&, ca orice alt form’ de energie, nu se poate pierde niciodatd, astfel c&, daci nu este cheltuit’ si epuizat’ in corvoada viegii, va alimenta automat alte activitati, “mai inalte”, Modelul calauzitor al acestei sperante la Marx a fost fara indoial& Atena lui Pericle, care, in viitor, cu ajutorul productivitatji considerabil sporite a muncii omenesti, nu ar mai avea nevoie de sclavi pentru ‘a se sustine, ci ar deveni o realitate pentru toti. La o suta de ani dupa Marx, stim fn ce consta eroarea acestui rationament; timpul liber al lui aninnal la- © borans nu este cheltuit niciodata in altceva decitin consum gi, cu cit ti ramine mai mult timp, cu atit dorintele sale sint mai lacome gi mai insistente. Faptul 85. Se estimeazé ci in timpul Evului Mediu nu se riuncea mai mult de jumatate din zilele anu- lui, Sarbaitorile oficiale numarau 141 de zile (vezi Levasseur, op. cit, p. 329; vezi, de asemenea, Liesse, Le Travail (1899), p. 253, pentru numarul de zile lucrdtoare din Franta de dinaintea Révolutiei). Cresterea monstruoas’ a zilei de munc& este caracteristicd pentru Inceputul revolutiel industriale, cind muncitorii au fost obligati s& concureze cu maginile de curind introduse. Inainte de asta, n Anglia, durata zilei de munca ajungea la unsprezece sau la douasprezece ore in secolul al XV-lea gi la zece ore in secolul al XVILlea {vezi H. Herkner, “Arbeitszeit”, in Handwérterbuch flr die Staatswissenschaft (1923), |, 889 gi urm.). Pe scurt, “les travailleurs ont connu pendant fa premigre moitié du 19e siécle, des conditions cPexistences pires que celles subies auparavant par les plus infortunés” {in prima jumitate a secolului al XIX-lea, muncitorii au cunoscut conditii de trai mai rele decit cele suportate tnainte de cei mai nenorocigi] (Edouard Dolléans, Histoire du travail en France (1983). Dimensiunite progresului realizat in epoca noastra sint in general supraapreciate, pentru cd noi facem evaluarea tn comparatie cu un ev intr-adevar “intunecat”. Bundoar&, s-ar putea ca speranta de viag% in cele mai civilizate pri de astizi s& corespunda abia sperangei de viay din anumite secole ale Antichititii. Desigur, e un [ucru pe care nu il stim, dar o asemenca banuialé se stimegte dact judectim dupé virsta morgii din biografiile camenilor celebri amcA aceste dorinte devin mai sofisticate, astfel incit consurnul nu se mai limi. teaza la necesitati, ci, dimpotriva, se concentreaz mai ales asupra lucrutilor netrebuincioase vietii, nu schimba caracterul acestei societafii, ci confine pericolul grav ca, in cele din urma, niciun obiect al lumii sé nu mai fie ferit de consum si de anihilarea prin consum. Adevarul mai curind nepkicut al problemei este cA victoria obtinut’ de lumea modema asupra necesit&tii se datoreazi emanciparli muncii, adics faptului c& lui animal laborans i s-a permis s& ocupe domeniul public; si totusi, cit timp animal laborans rimine in posesia lui, nu se poate vorbi de un adevarat domeniu public, ci numai de activitagi private expuse in public. Re- zultatul este ceea ce, printr-un eufemism, se numeste cultura de masi, iar neajunsul sau profund este o nefericire universal, cauzata, pe de o parte, de echilibrul tulburat dintre munca si consum si, pe de alt parte, de cererile insistente ale lui animal laborans de a obtine o fericire care poate fi atins} numai acolo unde exist un echilibru perfect intre procesele vitale de epuizare si de regenerare, de suferinta si de eliberare de suferint. Pretengia universa- [8 la fericire si nefericirea larg raspindita din societatea noastra (cele doua nefiind altceva decit fejele aceleiagi monede) se numara printre sernnele cele mai convingatoare ci am inceput sa trdim intr-o societate a muncii care nu are destulé munca care s4.o mentina satisfcuta. Caci doar animal laborans, si nu mestegugarul, nici omul actiunii, a pretins vreodat& si fie “fericit ori a crezut c& oamenii muritori pot fi fericiti. Unul din senmnele evidente ale pericolului c& sintem poate pe cale si reali- zm idealul tui animal laborans este msura in care intreaga noastra economie a devenit o economie a risipei, in care obiectele trebuie devorate si arunca- te aproape la fel de repede pe cit au aparut in lume, pentru ca procesul insusi s& nu ajunga brusc la un sfirgit catastrofal. Dar, daca idealul ar fi deja realizat, iar noi nu am fi cu adevarat nimic altceva decit membrii unei societagi de consumatori, nu am mai trai nicidecum intr-o lume, ci am fi pur si simplu condusi de un proces tn ale c4rui cicluri perpetue obiectele apar gi dispar, se arata si se fac nevazute, Rird a d&inui vreodata indeajuns pentru a imprejmui procesul vital din mijlocul lor. Lumea, casa indlpaté de om pe pamint, facutd din materialul pe care natura terestra il furnizeaz& miinilor omenesti, nu consta din obiecte care se consuma, ci din obiecte care se intrebuinteazi. Dacd natura si pimintul constituie in genere conditia vietii umane, atunci lumea si obiectele lumii constituie conditia in care aceasta via specific umana se poate simti acasa pe pamint, Vazuta cu ochii lui animal laborans, natura este marele furnizor al tuturor “lucrurilor bune”, care le apartin in egal masura tuturor copiilor ei, cei care “(le) iau din minile (ei)” si “se amestecd cu” ele in munca si ‘in consum.** Vazuta cu ochii lui homo faber, constructorul lumii, aceeasi naturd “furnizeaz’ numai materiale care in ele insele nu pretuiesc aproape nimic”, 86. Locke, op. cit, sectiunea 28, 112a caror intreaga valoare sta in lucrul executat asupra lor.*” Fara a lua obiectele din miinile naturii gi a le consuma $i far’ a se apara pe sine tmpotriva ___proceselor naturale de crestre gi decadere, animal laborans nu ar putea nici -decum supravietui. {nsa, fara a se simsi acasa in mijlocul obiectelor a c&ror | durabilitate le face potrivte pentru intrebuingare si pentru inalgarea unel lurni / a cirel permanentii se afla in contrast fitis cu viata, aceasta viagi nu ar fi | hicidecum umana. Cu cit a devenit mai usoard intro societate de consumatori sau de mun- Givori, cu atit iva fi mai greu acestei viegi s8 ramind constient& de solicitarile necesitagii de care este condusd, chiar giatunci cind suferinga si efortul, mani- 9 asemenea societate, orbita de ‘abundenta rodniciei sale crescinde si prin- 94 in functionarea lind a unui proces fara sfirgit, s4 nu mai fie in stare si igi recunoasca propria zadarnicie ~ zadarnicia unei vieti care “nu se fixeaza si “nici nu se realizeaza pe sine intr-un subiect permanent care $4 dureze dupa “€e munca (ei) s-a isprivit™®’,CAPITOLUL IV LUCRUL 18 DURABILITATEA LUMII Lucrul miinilor noastre, spre deosebire de munca trupurilor noastre ~ "homo faber, cel care face si “lucreaz” literalmente “asupra”, spre deosebire de animal laborans, cel care munceste $i “se amestecd cu” ~ fabric varietatea cu adevarat nesfirsitd de obiecte al ciror ansamblu constituie artificialul uman. _ Ele sint mai cu seami, isa nu exclusiv obiecte de intrebuintare; ele posed durabilitatea de care Locke avea nevoie pentru intemeierea proprietatii, _ | tvaloarea” de care Adam Smith avea nevoie pentru piata de schimb si sint - dovada productivitagii, pe care Marx o socotea drept piatra de incercare a naturii umane, intrebuintarea lor adecvata nu le face s& dispar’, ele confe- rind stabilitatea si trainicia fara de care artificialul uman nu ar putea fi un adéipost demmn de incredere pentru aceasta creatur’ nestatomica gi muritoare-care este omul. Durabilitatea artificialului uman nu e absolut’; desi nu tl consuma, intrebuingarea pe care i-o dim il erodeaza. Procesul vietii, care ne p&trunde > intreaga fling, invadeaza gi artificialul uman; prin urmare, dac&. nu sint in- _ trebuingate, obiectele lumii se degradeaz’ si ele tn cele din urma, intorcin- du-se in ansamblul procesului natural din care au fost scoase si impotriva caruia au fost ridicate. Lasat in seama lui sau indepartat din lumea omu- “Jui, un scaun va redeveni lemn, iar lemnul se va degrada si sé va intoarce in solul din care s-a ivit copacul inainte de a fi fost t&iat pentru a deveni mate- fialul asupra caruia s& se lucreze si cu ajutorul c&ruia s& se construiasca. = lhsd, chiar dac& acesta este poate sfirgitul inevitabil al tuturor obiectelor din _ lume luate separat gi semnul c4 sint produsele unui creator muritor, nu la - fel de sigur este gi destinul final al artificialului uman ca atare, in care toate biectele [uate separat pot fi in permanenti inlocuite odata cu schimbarea -generatiilor care vin, locuiesc lumea fcura de om si pleacd. in plus, desi utilizarea duce fataimente la erodarea acestor obiecte, un asemenea sfirsit Cuvintul latin faber, tnrudit probabil cu facere (“a face ceva" in sensul de “a produce”), il desemna la inceput pe creatonul, pe artistul care lucreaz asupra unui material dur, precum piatra sati lemnul; termenut se folosea, de asemenea, ca traducere a grecescului tektén, care are acelagi ingelés. Cuvincul fabri, adeseori urmac de tignarii, fi desemna indeosebi pe lucritorii din constructii si pe dulgheri. Nu am reusit sa stabilese cind si unde a aparut pentru prima oard ‘expresia homo faber, care este fra indoiald de origine modems, postmedievala. Jean Leclercq (Vers la société basée sure travail”, Revwe du travail, vol. LI, nr. 3 (martie, 1950)) sugereazi c& abia Bergson “ar fi pus In circulatie conceptul de homo faber”. 1snu constituie soarta lor in acelagi sens in care distrugerea reprezint& sfirsitul inerent tuturor obiectelor de consum. Ceea ce utilizarea uzeazi este du- rabilitacea. Durabilitatea confera obiectelor lumii o relativa independent’ fat de oamenii care le-au produs si care le intrebuingeaz4, o “obiectivitate” care le face sa reziste, sa “stea impotriva”? si si tndure, m&car pentru o vreme, nevoile si ceringele nestaipinite ale producatorilor gi utilizatorilor lor vii. Din acest punct de vedere, obiectele lumii au rolul de a stabiliza viaza omeneas- cc, iar obiectivitatea lor — in contrast cu vorba heracliteana dupa care un om nu poate intra de doua oti in acelasi riu ~ tine de faptul c, in ciuda naturii lor mereu schimbatoare, oamenii isi pot recapata putinta-de-a-fi- aceiagi, adic& identitatea, raportindu-se la acelasi scaun sau la aceeagi masa. Altfel spus, subiectivitatii oamenilor i se opune mai curind obiectivitatea lumii facute de om decit sublima indiferent& a unei naturi virgine, a crei coplesitoare fort elementard, dimpotriva, ti va sili pe oameni s4 pen- duleze fird preget tn cercul propriei lor migciri biologice, care se potriveste perfect cu migcarea ciclic& generala a economiei naturii. Doar noi, cei care, pornind de la ceea ce ne da natura, am tnaltat obiectivitatea unei lumi care ne aparfine, cei care am construit-o in interiorul mediului natural pentru a fi astfel protejati impotriva lui, putem privi natura ca pe ceva “obiectiv”. Fara o lume intre oameni gi natura, exist miscare eterna, ins nu obiectivitate. Cu toate ca intrebuintarea nu se confunda cu consumul, tot aga cum lucrul nu se confund& cu munca, in anumite domenii importante ele par sa se suprapund intr-o asemenea m&surA, incit acordul unanim cu care atit opinia publica, cit si cea savant au identificat aceste doua realitati distincte pare cit se poate de indrepratic. Intr-adevar, intrebuingarea contine un element de consum in masura in care procesul de uzare se produce prin contactul obiectului de ntrebuintare cu organismul viu care consuma, si, cu cit contactul dintre corp si obiectul intrebuingat va fi mai strins, cu atit mai ispititoare va parea echivalarea celor dou&. Cine interpreteazi, bundoara, natura obiectelor de fntrebuingare in termenii articolelor de imbracdminte, va fi tentat si conchida c& intrebuintarea nu inseamna nimic altceva decit un consum mai lent. Unei asemenea interpretari i se opun cele amintite mai devreme, in sper c distrugerea, desi inevitabila, este accidental in cazul intrebuingarii, dar este inerent& consumului. Ceea ce deosebeste cea mai slaba pereche de pantofi de bunurile de consum propriu-zise este c& prima nu se stric& dacd nu o port, c& are o independent proprie, oricit de modes- td, care fi permite s& supraviequiased chiar si un timp tndelungat capriciilor schimbitoare ale proprietarului ei. Intrebuingata sau nu, perechea de pantofi va ramine in lume o-anumita vreme, daca nu curva este distrusa din senin, 2. Acest sens este implicit in verbul latin obicere, din care a derivat mai tiziu “obiectul” nostru, sitn Gegenstand, cuvincul german pentru “obiect”. Literal, “obiect” inseamna “ceva arun- cat” sau “pus impotriva’ 116de intrebuinyare, care sd existe in virtutea propriel sale durabilitagi gi care s& wu reclame pentru a dainui decit o ingrijire obisnuit’ destinat& conservarii ale; dacd este sa riimina cultivar, pimintul trebuie muncit fara incetare. Cu 19 REIFICAREA Fabricarea, lucrul lui homo faber, const tn reificare. Soliditatea, proprie tuturor obiectelor, chiar si celor mai fragile, vine dela materialul asupra c&ruia ¢ lucreazd, insd acest material nu este el insusi pur si simplu dat, subzis- tind asemenea roadelor cimpului gi ale pomilor pe care le putem culege sau le putem lasa neatinse fara a schimba economia naturii. Materialul este deja un produs al miinilor omenesti, care |-au scos din starea sa naturald fie su- "primind un proces vital, ca in cazul copacului care trebuie doborit pentru a furniza lemn, fie intrerupind unul dintre procesele mai lente ale naturii, a in cazul fierului, al pietrei sau al marmurei smulse din pintecele pamintului: Elementul de viol, de violenga este prezent in orice fabricare, iar homo faber, creatorul artificialului uman, a fost intotdeauna un distrugator al na- _turli. Animal laborans, cel care mulgumit corpului su gi cu ajutorul animalelor domestice hraneste viata, este poate domnul si st&pinul tuturor fipturilor vii, dar rimine in continuare slujitorul naturii si al pimintului; doar homo / faber se poarti.ca domn gi stdiptn al intregului pamint, Cum productivitatea | ($a. fost conceputd dup chipul unui Dumnezeu Creator, astfel ca acolo “Unde Dumnezeu creeaza ex nihilo, omul s& creeze pornind de la o substanga Lo be W7data, productivitatea umana era menita prin definitie si ducd la 0 revolty Prometeicd, deoarece putea sa tnalge lumea facutd de om numai dupa ce distrugea o parte a naturii create de Dumnezeu.? Experienta acestei violenge este experienta cea mai elementar a puteri omenesti si, prin urmare, tocmai contrariul efortului dureros $1 istovitor experimentat in munca adevarata. Ea poate da sigurantd de sine gi satisfac. fie si poate deveni chiar o sursi de incredere in sine de-a lungul vietii - cea ‘cee cu totul diferit de fericirea care poate insogi o viagi de munca si de truda, sau de placerea trec&toare, chiar daca intens&, a muncii insesi, care apare ind efortul este coordonat si organizat ritmic gi care este in esent aceeagi cu plicerea resimfita in alte migciri corporale ritmice. Cele mai multe des. crieri ale “bucuriilor muncii”, in m&sura in care nu sint ecouri tirzii ale feri. perioada lor clasic&, grecii au declarat intregul domeniu al artelor si al mes- tesugurilor, cel in care oamenii lucreazi cu ajutorul instrumentelor gi in ‘care Fac ceea ce fac nu din placere, ci cu scopul de a produce ceva diferit, _ drept banausic, termen care s-ar traduce poate cel mai bine prin “filistin”, : __Indicind vulgaricatea de a gindi side a actiona in termeni de utilitate. Vehe- “ seama,c& marii maestri ai sculpturii si ai arhitecturii grecesti nu erau exéeptati “citusi de putin de la un asemenea verdict. *, Chestiunea aflata in joc nu este, desigur, instrumentalitatea ca atare, _ | folosirea mijloacelorin vederea atingetii unui scop, ci mai curind generalizarea be _&xperientei fabricarii, in care utilitatea si folosul sint stabilite drept criterii _ supreme ale viegi sale lumii oamenilor, O asemenea generalizare e inerens _ thactivicagi lui homo faber, deoarece experienga scopului si a mijloacelor, asa ‘cum este ea prezenté in fabricare, nu dispare odat& cu produsul finit, ci se extinde fa destinatia ultima a produsului, care este aceea de a servi ca obiect __deintrebuintare. Instrumentalizarea lumii si a pamintului in ansamblul lor, devalorizarea nelimitatd a tot ceea ce este dat, procesul pierderii progresive de sens in care toate scopurile sint transformate in mijloace si care nu’poate fi oprit decit facind din om domnul si stpinul tuturor obiectelor - toate acestea nu provin direct din procesul de fabricare; cAci, din punctul de vedere al fabricirii, produsul finit este un scop in sine, o entitate independent& si _ in ihm vergegenstaindlichte Arbeit darstelle” [Cascada, la fel ca pimintul in general, la fel ca orice forga a naturii, au are valoare, pentru ci nu reprezint’ in sine nici o munci reifica- tt] (Das Kapital, Ul (Marx-Engels Gesamtausgabe, Abt. I, Zurich, 1933), 698). 131durabila, avind existenta proprie; tot asa cum, in filosofia politic’ a lui Kant, omul este un scop in sine. Produsul finit redevine mijloc doar in ma. sura in care fabricarea fabrica mai cu seama obiecte de intrebuintare, iar instrumentalitatea productiva si limitata a fabricdrii se transforma in instrumentalizarea nelimitata a tot ce exista doar in masura in care procesul vital pune st&pinire pe obiecte gi le foloseste pentru scopurile sale. E cit se poate de evident ca grecii se temeau de aceasta devalorizare a lumii si a naturii cu antropocentrismul inerent ei ~ opinia “absurd&” dupa care omul este fiinga suprema, iar toate celelalte se supun exigentelor vieti umane (Aristotel) ~, la fel de mult pe cit disprefuiau vulgaritatea pura a oricdrui utilitarism consecvent. Faimosul argument adus de Platon impotriva lui Protagoras si a afirmatici sale aparent evidente in sine, potrivit c&reia “omul este masura tuturor obiectelor de intrebuingare (chrémata), a existentei celor ce sint si a non-existentei celor ce nu sint™, ilustreazd poate cel mai bine in ce masura igi dideau grecii seama de consecintele pe care le implic8 ho- tarirea de a vedea in homo faber cea mai inalta posibilitate umand. (E limpede ca Protagoras nu a spus: “Omul este masura tuturor lucrurilor’, aga cum traditia si traducerile standard pretind c& ar fi ficut-o.) Miezul chestiunii este urmatorul: Platon a vazut imediat ca, daca se face din om mésura tuturor obiectelor destinate intrebuintarii, atunci nu omul vorbitor sau in ac- fiune, ori omul ginditor, ci omul utilizator si instrumentalizator devine acela la care lumea ajunge sd fie raportata. Si, intrucit st in natura omului utiliza tor si instrumentalizator s& priveasc totul ca pe un mijloc tn vederea unui scop ~ fiecare copac ca emn potential -, asta trebuie, in cele din urma, si ‘Insemne c4 omul nu devine masura numai pentru obiectele a c&ror existent’, depinde de el, ci literalmente pentru tot ce exist’. In aceasta interpretare platoniciand, Protagoras se prezinta de fapt ca cel dintfi precursor al lui Kant, cci, dac& omul este mésura tuturorlucrurilor, atunci omul este singura realitate situata tn afara relatiei mijloace-scop, singurul scop in sine care se poate folosi de toate celelalte lucruri ca de un mijloc. Platon stia foarte bine ci posibilitatile de a produce obiecte de intrebuingare si de a trata toate lucrurile naturii ca pe nigte potentiale obiecte de intrebuintare sint la fet de nelimitate pe cit sint nevoile si talentele fiintelor umane. Daci criteriilor lui homo faber li se permite sA guverneze lumea finitd aga cum, in chip necesar, ele trebuie s% guverneze producerea acestei lumi, atunci homo faber se va servi in cele din urmi de toate obiectele si va considera tot ceea ce exist drept simplu mijloc aflat la dispozitia sa. El va judeca 23. Theaitetas, 182 $i Cratylos, 385 e. in cazurile de fata, ca gin alte mentionari antice ale cele- brului dicton, Protagoras este intotdeauna citat astfel: pantin chrématém metron estin anthré- pos (vezi Diels, Fragmnente der Vorsokratiker (ed. a 4-a, 1922), frag. B 1). Cuvintul chrénnata nu semnifica nicidecum “toate lucrurile”, ci, in mod particular, obiectele pe care camenii le tntrebuingeaza, de care au nevoie sau pe care le posedii. Presupusul dicton protagoreic, “Omul este masura tueuror lucrurilor”, ar fi fost exprimat in greacd mai curind ca anthré- ‘Pos metron pantén, aseminator, bundoara, cu aforis mul lui Heraclit: polemos pati pantén (“lupta este pirintele tuturor lucrurilor”). 132fiecare realitate ca si cur aceasta ar apartine clasei acelor chrémata, a obiectelor de intrebuintare, aga incit, pentru a relua chiar exemplul lui Platon, yintul.nu va mai fi ingeles pornind de la ceea ce e in chip propriu, ca ford natural’, ci va fi privit numai tn functie de nevoia umand de caldura sau de fAcoare - ceea ce inseamna, desigur, c4 vintul ca dat obiectiv a fost eliminat din experienga umana. Din cauza unor asemenea consecinge, Paton, care la sfirsitul vietii sale aminteste inca o dat in Legile dictonul lui Protagoras, raspunde printr-o formula aproape paradoxala: nu omul - care din pricina nevoilor si a talentelor sale vrea s3 intrebuinteze totul si sfirgeste, de aceea, lipsind toate obiectele de valoarea lor intrinseca -, ci “zeul este masura (chiar si) pentru simpiele obiecte de tntrebuintare”.* 22 PIATA DE SCHIMB Marx remarca odaté - intr-una din numeroasele digresiuni care fac dovada remarcabilului sau simristoric ~ c& definitia data de Benjamin Franklin, jupa care omul e un fiuritor de unelte, este tot atit de caracteristica pentru “yankism”, adic& pentru epoca modemi, pe cit de caracteristicd era pen- tia omului ca animal politic. Adevairul acestei observatii ta in faptul ci epoca moderna a fost la fel de preocupat& sil excluda din ‘domeniul sau public pe omul politic, adic pe omul care actioneaza gi vor- “beste, pe cit a fost de preocupata Antichitatea sé {I excluda pe homo faber. in schimb, excluderea muncitorilor si a claselor lipsite de proprietate pind ja emanciparea lor in secolul al XIX-lea. Desigur, epoca moderna a fost pe “vorbarie goala” si “slavi desarta”. Facultatea umani pe care ea si-a bazat |” pretentia legata de productivitatea naturala innascuta a societatii a fost pro- luctivitatea incontestabila a lui homo faber. Invers, Antichitatea cunostea -foarte bine tipuri de comunitate umana in care nu cet&teanil polis-ului si nu __ res publica ca. atare stabileau si determinau continutul domeniului public, ci unde viata public a omului obignuit se méirginea la “a lucra in folosul poporu- _ lui? in general, adica la a fi un démiourgos, un lucrator pentru popor, in contrast cu oiketés, muncitorul domestic i deci sclavul.26 Trasitura particularS a 24. Legile, 716 d citeaz’ textual dictonul lui Protagoras, cu deosebirea cdi tn locul cuvintului “om” (anthrépes) apare cuvintul "zeul” (ho theos). 29. Capital (ed. Modern Library), p. 358, n. 3.acestor comunitati nepolitice era c& spatiul lor public, agora, nu era un loc de Intilnire a cetayenilor, ci o piagd unde mestesugarii puteau sé isi expung gi si tsi schimbe produsele. In plus, in Grecia, ambitia, mereu zidarnicits, a tuturor tiranilor era de a fi descuraja pe cetateni s4 se ocupe de treburile publice, s& tsi iroseasca timpul in neproductivele agoreuein si politeuesthai, sj de a transforma agora iner-un ansamblu de magazine asemanatoare bara. turilor despotismului oriental. Cea ce caracteriza aceste pieye si avea sa ca- racterizeze ulterior cartierele comerciale si mestesugaresti din orasele medievale era c& expunerea bunurilor de vinzare era insofiti de expunerea producerii lor. “Producerea ostentativa” (dacd ne este ingaduit s& schim- bam termenul [ui Veblen) este, de fapt, o trdsatura a societagii de produc’. tori, in aceeasi masur& in care “consumul ostentativ” este o caracteristicy a societigii de muncitori. Spre deosebire de animal laborans, a c&rui viay’ sociald e lipsita de lume si gregara si care e, de aceea, incapabil sa edifice sau s& locuiasca un domeniu public, o lume, home faber ¢ pe deplin capabil si 151 aib& propriul domeniu public, chiar daca nu se poate vorbi de tin domeniu politic propri-zis, Domeniul sau public este piata de schimb, in care el poate prezenta produsele miinilor sale'si poate primi aprecierea cevi se cuvine, Aceasta Inclinatie spre etalare este strins legata de si probabil nu mai putin adine inrédacina- t& dectt “predilectia pentru troc si pentru schimbul unui obiect cu altul’, cea care; potrivit lui Adam Smith, il deosebeste pe om de animal.” Important este cA homo faber, constructorul lumii si produc&torul obiectelor, igi poate stabili propria relatie cu algi oamneni doar daca face schimb de produse, intruicit produsele insele sint fabricate intotdeauna tn izolare. Dreptul la viata priva- 4, pe care epoca modern |-a reclamat la inceputurile ei ca drept suprem al fiecdrui membru al societigii, constituia, de fapt, garantia izolarii, Para de care nicio lucrare nu poate fi produsa. Nu privitorii $i spectatorii din piegele medievale, locul unde mestesugarul iegea din izolarea sa, expunindu-se tn lumina publica,.ci abia ascensiunea domeniutui social, in care ceilalti nu-se multumesc sa priveasc’, sa judece $i st admire, ci vor sk fie admisi in compania mestesugarului si sa participe ca egali la procesul de lucru, a amenintat adevirul propriu concepriei antice care vedea tn muncitori niste locatari domestici, in opo- Zitje cu mestesugarii, considerayilucraitori aflay in serviciul poporului in general. C&ci “apa- rivja (ghildelor) marcheaza cea dea doua etapa din istoria industriel, trecerea dela sisternul familial la sistemul artizanal sau de ghilda. in cel dinti, nu exista nicio clas& propriu-zisi de artizani... deoarece toate nevoile familie’ ori ale altor grupuri domestice... erat satisfi- cute prin munca membrilor grupului insugi” (W, J. Ashley, An Introduction to English Economie: History and Theory (1931), p. 76). ‘in germana medieval, cuvintul Stérer este echivalentul exact al cuvintului grecesc démi- urges. “Der griechische démiourgos heisst «Stérem, er geht beim Volk arbeiten, er geht auf die Stor” [Grecescul démiougos se cheami Stérer, cel ce merge s& munceasca pe la popor, cel ce merge la Jucru acasi la client]. Star inseamna démos (“popor”). (Vezi Jost THer, “Arbeit und Gemeinschaft”, Stadium Generale, vol. IM, nr, 11 (noiembrie, 1950).) 27. El adaugi cu o oarecare insistent: “Nimeni nu a vazut vreodaté doi clini ficind incre ei, cinstit si cu buna stiing’, schimb de oase” (Wealth of Nations (ed. Everyman), 1, 12). 134| gunile de competenti gi de excelengi. Izolarea de ceilalyi este conditia de }5 > | Wiata necesar& pentru orice miiestrie artizanala, care consté in a fi singur cu “ideea”, cu imaginea mentala a viitorului obiect. O asemenea maiestrie, jn’contrast cu formele de dominatie politice, insearnnai in primul rind o stdipt- pire a obiectelor si a materialelor, nu a oamenilor. Stipinirea oamenilor este, de fapt, cu totul secundara tn activitatea mestesugareascd, iar cuvintele Sucrator” si “st&pin” ~ ouvrier si mattre - erau folosite inigial ca sinonime.%® Singura forma de asociere care se dezvolta direct din miiestria artizanala vine din nevoia mesterului de a avea ajutoare sau din dorinta lui de a-i jnvara pe altii meseria sa. ins distinctia dintre indeminarea mesterului si ajucorul necalificat este provizorie, la fel ca distinctia dintre adulti si copii. ‘Aproape nimic nu este mai strain sau chiar mai distructiv pentru maiestria artizanala decit lucrul in echipa, care nu reprezinta, de fapt, decit o specie ‘a diviziunii muncii $i care presupune “descompunerea operatiilor in miscirile Jor constitutive simple”.?? Echipa, subiectul cu mai multe capete al oric&rei productii realizate dupa principiul diviziunii muncii, posed aceeagi coeziu- ne ca partile ce formeaza intregul, si fiecare incercare de izolare venit’ din partea membrilor echipei ar fi fatal pentru productia instsi. Nu numai aceasta unitate fi lipseste ins& mesterului si lucrStorului cit timp este activ angajat in productie; formele propriuzis politice de asociere, de actiune con- certat’ si de dialog se situeazi\ cu totul in afara sferei productivitatii sale. Abia cind inceteazi s& lucreze gi cind produsul sau este terminat, poate el | si gi pairseascd izolarea.” Istoriceste vorbind, ultimut domeniu public, ultimul loc de intilnire care se mai afla cit de cit in legdtur& cu activitatea lui homo faber este piaya de schimb in care stnt expuse produsele acestuia. Socievatea de comercianti, caracteristicd pentru primete faze ale epocii moderne sau pentru inceputurile " capitalismului manufacturier, s-a nascut din aceasta “productie ostentativa” si; tn acelasi timp, din foamea ei de posibilititi universale de troc si de schimb gi s-a incheiat odata cu ascensiunea muncii si a societatii muncii, 28. E, Levasseur, Histoire des classes ouvriéreset de 'industrie on France avant 1789 (1900): “Les mots maftre et ouvrier étaient encore pris comme synonymes au 14° sidele” [Cuvintele «stipin» si dlucrator> erau inc’ fuate ca sinanime in secolul al XIV-lea] (p. 564, n. 2), pe cind “au 15 siecle... la mattrise est devenue un titre auquel il r’est permis & tous d'aspirer” [th seco- Jul al XV-lea...caliranea de stapin a devenit un titluia care nu le este permis tuturor si aspire] (p. $72). La inceput, “le mot ouvrier <’appliquait d'ordinaire a quiconque ouvrait, faisait ‘ouvrage, mattre ou valet” [cuvintul “lucritor” ise aplica de obicei oricui lucra, oricui ficea co lucrare, st@pin sau slujitar] (p, 309). fn ateliere i in afara lor, in viata sociala, nu se ficea. prea mare deosebire intre stapin sau proprietar al unui atelier si iueratori (p. 313). (Vezi de asemenea Pierre Brizon, Histoire du travail et des travailleurs (ed. a 4-a; 1926), pp. 39 si urm.) 29, Charles R. Walker gi Robert H. Guest, The Man on the Assembly Line (1952), p. 10. Faimoasa descriere a acestui principiu, Picura de Adam Smith in cazul fabricarii acelor (op. cit, |, 4 si urm.), arati litipede in ce fel lucrul la magind a fost precedat de diviziunea muncii si cum tsi deriva principiul din ea. 135care au inlocuit productia ostentativa si mindria ei cu “consumul ostentativ” si cu vanitatea acestuta. Fra indoiala, oamenii care se intilneau in piafa de schimb nu mai erau ei insisi producaitorii gi nu se intilneau ca persoane, ci in calitate de proprietari de marfuri gi de valoti de schimb, aga cum Manca ardtat cu prisosing&, iner-o societate in care schimbul de produse a devenit principala activitate publica, chiar si muncitorii, pentru c& sint confruntati cu “posesorii de bani sau de marfuri”, devin proprietari, “posesor ai propriei lor forte de munca”, Abia in acest moment se instaleaz’ faimoasa instrainare-de-sine teoretiza- tide Marx, degradarea oameniilor la rangul de marfuri, iar aceasta degradare este definitorie pentru situayia muncii dintr-o societate manufacturiers, care nu fi judec& pe oameni ca persoane, ci ca producatori, in functie de calitatea produselor lor. O societate a muncii, dimpotriva, fi judec& pe oameni dupa funcgiile pe care le indeplinesc in procesul muncii; in vreme ce in ochii lui homo faber forta de munca nu este decit mijlocul de a produce un scop cu necesitate mai fnalt, adicd sau un obiect de intrebuintare, sau unul de schimb, societatea muncii atribuie fortei de munca aceeasi valoare de ordin superior pe care o rezerva masini. Cu alte cuvinte, aceasta societate este doar aparent mai “umana”, desi este adevarat c4, in conditiile sale, pretul muncii umane creste intr-o asemenea masurd, incit munca umand Poate s4 para mai presuita si mai valoroasa decit orice material sau materie data; de fapt, ea nu face dectt s prevesteasc’ ceva chiar mai “valoros”, gi anume mai lina funcionare a masinii, a c4rei formidabil putere de proce- sare mai intii standardizeaza, iar apoi devalorizeaz’ toate realitatile, reducin- du-le la statutul de bunuri de consum. . Societatea de comerciangi, sau capitalismul in fazele sale incipiente, pe cind era inca stapinit de un feroce spirit competitiv si acaparator, continua s& se conduca dupa citeriile lui homo faber. Ctnd iese din izolarea sa, homo faber apare ca negustor si comerciant, iar tn aceasta calitate organizeaza piata de schimb. O asemenea piatd trebuie sa existe tnainte de ascensiunea unei clase de manufacturieri, care va produce apoi exclusiv pentru piafii, adic& va produce mai curind obiecte de schimb decit obiecte de intrebuingare. in procesul trecerii de la maiestria artizanala izolata la fabricarea pentru piata de schimb, produsul final tsi schimba intrucitva, ins& nu tntru totul, calitatea. Durabilitatea, singura care stabileste dacd un obiect poate exista ca obiect si poate dainui ca entitate distinct in lume, ramine criteriul suprem, cu toate c&, pentru produsul fabricat, a fi durabil nu mai nseamné a fi potrivit pentru intrebuingare, ci mai curind a fi potrivit pentru “depozitare” in vederea unui viitor schimb.3° Aceasta este schimbarea de calitate pe care o reflect’ distinctia obisnuit& dinere valoarea de intrebuingare si valoarea de schimb, in care cea de-a doua este legata de prima tot asa cum negustorul si comerciantul sint legati de producator si de manufacturer. In masura in care homo faber fabricd obiecte 30. Adam Smith, op. dit, Il, 241. 136fe intrebuintare, el nu te produce numai in izolare privata, ci si pentru uti- lizare privat, de unde cle ies Ja lumin’ si se prezinta in domeniul public “anunci cind devin marfuri pe piata de schimb. S-a remarcat adesea si, din pacate, s-a uitat la fel de des ca valoarea, “ideea de raport intre posesia unui gbiect si posesia altuia in conceptia omului”"’, “fnseamna intotdeauna va- joare de schimb”®, Caci abia pe piata de schimb, acolo unde totul poate ~fischimbat cu altceva, toate obiectele, fie ca sint produsele muncii sau ale -jucrului, bunuri de consum sau obiecte de intrebuingare, necesare pentru java corpului, pentru confortul existenyei sau pentru viata spiritului, devin ‘valori”. Aceasta valoare consta exclusiv in aprecierea acordat& in domeniul "public, unde obiectele se prezintd ca marfuri, si nici munca, nict lucrul, nici - capitalul, nici profitul, nici materialul nu conferd o asemenea valoare unui obiect, ci numai si numai domeniul public, unde obiectul se prezinta spre af apreciat, cerut sau neglijac. Valoarea este calitatea pe care un obiect nu tomatin clipa cind apare in public. Aceasti “valoare de piata”, aga cum Locke a a aratat cit se poate de limpede, nu are nimic de-a face cu “valoarea natu- ie ala intrinseca oricarui obiect”®*, care este o calitate obiectiv a obiectului #Insusi, “separata de vointa cumparatorului sau a vinzatorului individual; ceva “-atagat de obiectul insugi, existind fie c& vinzatorului sau cumparatorulul ti place, fie c& nu, si pe care acesta trebuie s& o recunoascé”™, Aceasti va- = loare intrinsec& obiectului nu poate fi schimbat4 dectt prin schimbarea -obiectului insusi— astfel, valoarea unei mese poate fi distrusi dac& ise rupe un picior ~ pe cind “valoarea de piata” a marfii se modifica prin “modifi- ~ ¢area raportului pe care marfa respectiva fl tntretine cu altceva”s, Altfel spus, valorile, spre deosebire de obiecte, de fapte sau de idei, nu sint niciodaté produsele unei anumite activitati omenesti, ci se nasc ori de 31. Aceastii definigie a fost dati de economistul italian Abbey Galiani, Eu citez dupa Hannah “R. Sewall, The Theory of Value before Adam Smith (1901) (“Publications of che Amevican Economic Association”, seria a 3-a, vo. Il, nr. 3), p. 92. "32, Alfred Marshall, Principles of Economics (1920), |, 8. _ 33. “Considerations upon the Lowering of Interest and Raising the Value of Money”, Collected Works (1801), ff, 21. 34. W. J, Ashley (op. ct, p. 140) observa ca “diferenga fundamentala dintre punctul de vedere al si cel modern... e ¢4, pentru noi, valoarea ¢ ceva in intregime subiectiv: e ceea ce fiecare individ vrea si dea in schimbul unui obiect. Pentru Torna d’Aquino, valoarea era ceva obiectiv”, Observatia e adevarats doar intr-o anumita masura, cAci “primul lucru asupra cruia insista profesorii medievali e c& valoarea nu este determinati de excelenga intrinsecd obiectului ca atare, finde’, daci ar fi asa, o musc’ ar avea mai multd valoare dectt 0 perl&, ‘intrucit graduf ei intvinsec de excelent este mai mare” (George O'Brien, An Essay on Medieval Economic Teaching (1920), p. 109). Neconcordanta se rezolva daca se introduce distincfja cut’ de Locke intre valor naturals si pretium sau valor. Distincyia exist, desipur, in toate societdgile, ‘cu excepia celor mai primitive, darin epoca moderna valoarea naturali dispare tot mai mult in favoarea valorii de piagd. (Pentru tnvayatura medieval, vezi de asemenea Slater, “Value in Thealogy and Political Economy”, irish Ecclesiastical Record (septerabrie, 1901).) 35. Locke, Second Treatise of Chil Government, sectiunea 22. 137cite ori vreun asifel de produs este atras in relativitatea pururi schimb&toare a schimbului dintre membrii societagii. Asa cum sustinea pe bund dreptate Marx, privit “in izolarea sa”, nimeni “nu produce valori” si nim&nui, ar f putut el adauga, nu fi pasa in izolare de ele; obiectele, ideile sau idealurile morale “devin valori doar in relatiile lor sociale”, Confuzia din economia clasica* si confuzia mai grava stimita de folosirea in filosofie a termenului “valoare” au fost la inceput provocate de inlocuirea mai vechiului cuvint “preg”, pe care il tntilnim inca la Locke, cu termenul aparent mai stiintific de “valoare de intrebuintare”. Marx a acceptat i el aceasta terminologie gi, in virtutea aversiunii sale fata de domeniul public, a vazut, cu totul logic, in trecerea de la valoarea de intrebuintare la valoarea de schimb pacatul originar al capitalismului. Dar impotriva acestor pacate ale societatii de comercianti, cea in care piata de schimb este cu adevarat locul public cel mai important si in care fiecare obiect devine, in consecing’, ovaloare de schimb, © marfé, Marx nu a invocat valoarea obiectiva “intrinseca” a obiectului in sine, fh locul ei, el a plasat functia pe care obiectele o au pentru oameni fn procesul vita! al consumului, ce nu are nici un pret obiectiv i intrinsec, nici o valoare subiectiva si determinata social. fn distribuirea socialist egal a tuturor bunurilor intre toti cei ce muncesc, fiecare obiect tangibil se dizolva intr-o simpl functie a procesului de regenerare a vietii sia forgei de munca. Aceasti confuzie verbala nu ne spune totusi decit o parte a povestii. Mo- tivul incapatindrii cu care Marx a pstrat termenul “valoare de intrebuin- fare”, ca si al numeroaselor incercdiri zadarnice de a gisi o origine obiectiva cum ar fi munca, pamintul sau profitul - pentru nasterea valorilor ~ a fost acela c& nim&nui nu i-a venit usor sa accepte faptul simplu c&i nu exist vreo “valoare absoluta” pe piata de schimb, cea care reprezint sfera de valori propriu-zisa, si ca incercarea de ao cduta echivaleazd cu incercarea de a-i da cercului o forma patrata. Indelung deplinsa devalorizare a tuturor lucrurilor, adic& pierderea oricarei valori intrinseci, incepe odat’ cu transformarea acestora tn valori sau in marfuri, c&ci, din acest moment, ele exist doar in relagie cu un alt obiect ce poate fi obtinut in locul lor. Relativitatea univer: sala, faptul ca un obiect exista doar in raport cu alte obiecte, $i pierderea valorii intrinseci, faptul c& nimic nu mai posed o valoare “obiectiva” independent de evaluarile mereu schimbitoare ale cererii gi ale ofertei, sint proprii insusi conceptului de valoare.2® Motivul pentru care aceasta evolutie, 36. Das Kapital, IM, 689 (Mar-Engels Gesamtausgabe, partea a Ia (Zurich, 1933). 37. Confuzia se vede cel mai bine in teoria valoriielaborati de Ricardo, mai cu seami in ere- dinta lui disperata in existenya unei valori absolute. (Excelente sint interpretitite lui Gunnar Myrdal, The Political Element in the Development of Economic Theory (1953), pp. 66 si urm., $i Walter A. Weisskopf, The Psychology of Economics (1955), cap. 3.) 38. Adevirul observatiei lui Ashley citate mai sus (n, 34) sti in faptul cd Evul Mediu nu cunostea propriu zis piaya de schimb. Pentru profesorii medievali, valoarea unui obiect era deter- minatd fie de valoarea lui naturals, fie de nevoile abiective ale oamenilor - ca, de exemplu, la Buridan: valor rerum aestimatur secundum humanam indigentiam [valoarea lucrurilor este 138e pare inevitabila intr-o societate de comercianti, a devenit un adine izvor je nelinigte, ajungind in cele din urma principala problem’ a noii stiinye a economiei, nu a fost nici macar relativitatea ca atare, ci mai curind faptul 4 homo faber, a cArui intreag’ activitate este determinata de intrebuintarea constanté a etaloanelor, misurtirilor, regulilor si criteriilor, nu a putut supor- a pierderea criteriilor sau a etaloanelor “absolute”. C&ci banii, care in chip evident servesc ca numitor comun al diversitafii obiectelor, permigind schimbul reciproc, nu poseda citusi de putin existenta independent si obiectivi care s& depaseasca orice intrebuintare si s supravietuiasc& oricSrei manipu- lini, pe care iardul sau orice alt masura o poseda tn raport cu obiectele pe ‘care se presupune ca le masoara si in raport cu oamenii care le minuiesc. Tocmai aceasta pierdere a criteriilor si a regulilor universale, fira de ‘care nicio lume nu ar putea fi vreodat’ indlgaa de om, fusese deja sesiza- “tide Platon in propunerea lui Protagoras de a face din om creatorul obiectelor, si din intrebuinyarea pe care el le-o da acestora suprema lor masura. Ceea ce aratd cit de strins este legatd relativicatea pieyei de schimb de instrumentalitatea care isi are originea fn lumea mestesugarului gi in experienta bricarii. intr-adevar, prima se dezvolt& coerent si fiird rupturi din a doua. Totusi, raspunsul lui Platon - dupa care nu omul, ci un “zeu este masura tuturor lucrurilor” — nu ar fi dectt un gest gol, moralizator, dac& ar fi realmen- te adevarat, aga cum a presupus epoca moderna, ca instrumentalitatea -deghizata sub masca utilitafii guvemeaz’ domeniul lumii finite la fel de strict pe cit guverneaza activitatea care da nastere lumii si tuturor obiectelor pe care aceasta le contine. 23 PERMANENTA LUMII SI LUCRAREA ARTISTICA Printre obiectele ce fi dau artificialului uman stabilitatea fara de care nu ar putea fi niciodata o casi de nddejde pentru oameni exist& unele care sint cu totul lipsite de utilitate si care, in plus, fiind unice, nu se pot schim- __ba cu altceva gi, In consecing’, sfideazi egalizarea printr-un numitor comun de felul banilor; daca intra pe piaga de schimb, ele nu pot fi evaluate decit arbitrar. Pe deasupra, e limpede ci nu “intrebuingarea” este raportul potri- Vit pe care il putem avea cu o lucrare artistica; dimpotriva, pentru a-gi gési locul care i se cuvine in lume, lucrarea artistic trebuie scoasé cu grija din apreciata im funcyie de nevoia umand] -, iar “presul just” reprezenta de obicet rezuleatul evaluarii comune, desi, “din pricina diverselor doringe corupte ale omului, este indicat ca ia si fie fata inindu-se seamia de judecata cltorva oameni intelepti” (Gerson, De con- tractus, |, 9, citae dup’ O’Brien, op. ct, pp. 104 $i urm.), fn absenga unei pieye de schimb, era de neconceput ca valoarea unui obiect sii vind exclusiv din relatia sau din raportul siu cu alt obiect. Prin urmare, problema nu este atlt daci valoarea este obiectivd sau subiectiv, cit dacit poate fi absolut sau nu face decit si exprime relagia dintre obiecte, 139intregul context al obiectelor de intrebuintare obignuite. Tot astfel, ea trebu. ie indepartata din sfera exigentelor si a nevoilor vietii de fiecare zi, cu care are mai putine legaturi decit cu orice altceva. Daci lipsa de utilitate a obiec. telor de arta a privit dintotdeauna arta sau daca arta a servit altdata asa. numitelor nevoi religioase ale oamenilor, aga cum obiectele de intrebuintare obisnuite servesc unor nevoi obignuite, o asemenea intrebare nu ne intereseaza acum. Chiar daca originea istoricd a artei ar avea un caracter exclusiv religios sau mitologic, este clar c& arta a supravietuit in chip glorios separarii ei de religie, magie si mit. Data fiind remarcabila lor permanenta, lucrarile artistice sine, dintre obiectele tangibile, cele care apartin cel mai profund lumii; durabilitatea lor ramine aproape nealterata de efectul coroziv al proceselor naturale, de vreme ce ele nu sint supuse intrebuintarii de ctre fiingele vii, intrebuintare care, intr-adevar, departe de a actualiza scopul inerent lor - asa cum scopul unui scaun este actualizat cind se sta pe el -, nu poate decit si le distruga. Astfel, durabilitatea lor este de un ordin superior durabilitatii de care toate obiectele au nevoie pentru a exista; ea poate atinge o permanenta de veacurl. in aceasta permanenta, stabilitatea ‘insagi a artificialului uman, cel care, fiind locuit si intrebuingat de muritori, nu poate fi niciodat’ absolut, dobindeste o reprezentare proprie ei. Nicaieri altundeva durabilitatea pro- Priuezisd a lumii obiectelor nu apare cu o asemenea puritate gi claritate, prin urmare nicdieri altundeva aceasta lume-obiect nu se dezvaluie atit de spectaculos drept casa nemuritoare a fiintele muritoare. Totul se petrece ca si cum stabilitatea lumii ar fi devenit transparenta tn permanenta artei, ast fel c& presimfirea nemuririi, nu a nemuririi suflecului sau a vietii, cia ceva nemuritor facut de miini muritoare, a devenit prezenta in mod tangibil, pentru a straluci gi a fi vazut&, a rasuna si a fi auzita, a vorbi sia fi citita. Sursa imediata a lucrarii artistice este facultatea umana a gindirii, tot aga cum “inclinatia omului spre troc si schimb” este sursa obiectelor de schimb, iar aptitudinea lui de a da o intrebuingare st& la originea obiectelor de intrebuinyare. Toate acestea sint facultati ale omului, si nu simple atribute ale animalului uman precum sentimentele, dorintele si nevoile, de care ele sint legate si care adesea le alc&tuiesc continutul. Acestea din urma sint la fel de lipsite de legaturd cu lumea pe care omul o creeazi, spre a-i servi drept cas pe pamint, ca si Insugirile corespunzttoare ale altor specii animale, iar daca ele ar fi sé alcdtuiascd un mediu ficut de mina omului pentru animalul uman, acesta ar fio non-lume, produsul emanatiei mai curind decit al crea- Jiei. Gindirea este legata de sentiment, a cdrui deznadejde muta si dezarticu- lata o transforma, tot aga cum schimbul transforma lacomia nuda a doringei, iar intrebuinyarea transforma pofta violent stimit& de nevoi, pind ce toate sint pregatite sd intre in lume si sa fie transformate in obiecte, si fie reificate. In fiecare caz, o facultate omeneasca, care prin ins&si natura ei este comunicativa si deschis4-spre-lume, depaseste si elibereaz’t din capti- vitatea sa dinduntrul sinelui o pasiunea puternicd pe care o raspindeste in lume. 140fn cazul lucrarilor artistice, reificarea nu e doar simpla transformare; este sul naturii, ce vrea ca fiecare foc s& arda pina la capat, s-ar vedea rastur- - pat, astfel cd pina si pulberea'ar putea izbucni in flacari.5? Lucrarile artisti- irii, ceea ce nu le impiedica si fie tns& obiecte. fn sine, © procesul gindirli nu produce si nu fabrica obiecte tangibile, precum cargile, picturile, sculpturile sau compozitiile, tot asa cum, in sine, nici intrebuintarea iu produce si nu fabric& case si mobilier, Reificarea prilejuita de scrierea unui text, de pictarea unel imagini, de modelarea unei figuri sau de compune- fea unei melodii are, fireste, legatura cu gindirea care a precedat-o, ins a ce face de fapt din gindire o realitate si fasoneaz& obiectele gindirii este aceeasi maiestrie artizanala care, prin intermediul instrumentului primor- ial al miinilor omenesti, construieste celelalte obiecte durabile ale artifi- ‘dalului uman. Am amintit mai devreme c& reificarea, materializarea fara de care nicio gindire nu poate deveni obiect tangibil, se plateste intotdeauna, iar pretul este viata insiigi: “spiritul viu” trebuie de fiecare dat si supravietuiasc’ intr-o “litera moart”, o moarte din care el poate fi salvat doar atunci cind litera moarta reintrS in contact cu o viata dispusi si o faci sd renascd, cu "toate ci 0 asemenea inviere din morqi pastreaz& ceea ce le e comun tutu- tor faputurilor vii, fiind adic si ea din nou sortit{ mortii. Totusi, aceast moarte, desi e intr-un fel sau altul prezenca in intreaga art&, indicind, ca si _ fpunem aga, distanta dintre salagul originar al gindirii, din inima sau mintea : “ uzic’ siin poezie, artele cele mai putin “ “materialiste”, fntructt “materialul” lor const din sunete si din cuvinte, reificarea si maiestria artizanala pe care aceastA moarte le pretinde sint minime. Tindrul poet si micul geniu muzi- cal pot atinge o anumita perfectiune fara prea mult pregatire si experieny = fenomen prea putin egalat in picturd, sculpturd sau arhitecturd. Poezia, al crei material este limbajul, e poate cea mai uman si cea mai © putin legata de lume dintre arte, cea in care produsul final ramine cel mai aproape de gindirea care |-a inspirat. Durabilitatea unui poem este produs& prin condensare, ca’si cum limbajul rostit cu o densitate si cu o concentrare maxime ar fi poetic in sine. Aici, aducerea aminte, Mnémosyné, mama muzelor, se transforma imediat in memorie, iar mijlocul poetului de ainfiptui 39. Texcul face aluzie la un poem despre arti al lui Rilke, care, sub titlul “Magic”, descrie aceast& transfigurare. Poemul suna astfel: “Aus unbeschreiblicher Verwandlung stammen/ salche Gebilde ~; Fiihl! und glaub!/ Wir leidens oft: zu Asche werden Flammen,/ doch, in der Kunst: zur Flamme wird der Staub/ Hierist Magie. In das Bereich des Zaubers/ scheint das gemeine Wort hinaufgestuft.../ und ist doch wirklich wie der Ruf des Taubers,/ der nach des unsichtbaren Taube ruft” [Provin din nedescris& preschimbare/ atari imagini Simtel Credel/ Ades o suferim: conus se fac fliclrile,/ insd-n até: flaciird se face praful/ Aici magie-i. In domeniutl veajii/ pare cuvintul oarecare-nobilat/ gi-i chiar precum chemarea porumbelului,/ ce cheama nevazuta porumbit3] (in Aus Taschen-Biichern und Merk-Blattern (19503). 141 transfigurare, o adevarata metamorfoza, in care totul se petrece ca si cum -transformarea este ritmul, prin intermediul cAruia poemul ajunge sa se fixe. ze aproape singur in.amintire. Tocmai aceast4 apropiere de amintirea vie ii permite poemului sd dainuie, s& tsi pastreze durabilitatea, in afara pagini| scrise sau tip&rite, si, chiar dac& “calitatea” unui poem poate fi supusa une} diversita¢i de criterii, durabilitatea sa, adicd sansa de a ramine definitiv fixat in amintirea omenirii, va fi inevitabil determinata de “memorabilitatea” sa, Dintre toate obiectele gindirii, poezia este cea mai apropiata de gindire, iar un poem este intr-o mai mic& masura obiect dectt orice alt lucrare artisti- cc; cu toate acestea, chiar si un poem, oricit de mult timp a existat ca rosti- re vie in amintirea bardului sia celor ce fl ascult&, va fi in cele din urma “facut”, adic scris si transformat intr-un obiect tangibil printre alte obiecte, deoarece aducerea aminte si darul amintirii, din care izvorasc toate doringele de nemurire, au nevoie de obiecte tangibile care sa le reaminteasc&, ca nu curva ele insele s piar’.? Gindirea si cunoasterea nu sintidentice. Gindirea, izvorul lucrarilor artistice, se manifest’ fara transformare sau transfigurare fn toat& marea filosofie, ‘tn timp ce principala manifestare a proceselor cunoasterii, prin care dobindim si acumulam cunostinte, sint stiinyele. Cunoasterea urmareste intotdeauna un scop precis, ce poate fi stabilit in functie de considerente practice sau de o “curiozitate frivola”; ins’, odat& scopul arins, procesul de cunoastere ia sfirgit. Gindirea, dimpotriva, nu are nici capat, nici scop in afara ei insesi si nici m&car nu produce rezultate; nu doar filosofia utilitaristé a lui homo faver, dar nici oamenii actiunii si cei ce indrgesc rezultatele din stiinge nu au obosit niciodata sa arate cit de cu totul “nefolositoare” este gindirea - tot atit de nefolositoare, intr-adevar, ca lucrdrile artistice pe care le inspira. Si nici chiar aceste produse nefolositoare nu pot fi revendicate de gindire, c&ci nici ele, nici marile sisteme filosofice nu pot fi socotite, la drept vorbind, reaultate ale gindirii pure, de vreme ce tocmai procesul gindirii este cel pe care artistul sau filosoful scriitor trebuie sa il intrerupa si sa il transforme in vederea reificdrii ce fi materializeaz& lucrarea. Activitatea gindirii este la fel de neintrerupta si de repetitiva ca viata insdsi, iar intrebarea daca gindirea are vreun sens constituie aceeasi enigma fuira raspuns ca gi Intrebarea referitoare la sensul vietii; procesele sale strébat atit de intim intreaga existenta, umand, incit inceputul gi sfirgitul ei coincid cu inceputul si cu sfirgitul vietii 40, Expresia “a face versuri"sau faire des vers, folosit pentru a desemna activitatea poetului, se refer’ deja la aceasta reificare. Acelagi lucru este valabil pentru cuvintul german dichten, care vine probabil din latinescul dctare: “das ausgesonnene peistig Geschaffene niederschveiben oder zum Niederschreiben vorsagen” [a asterne tn scris produsul nascocit de mince sau a dicta pentru a nota pe hirtie] (Grimm, Worterbuch); acelasi lueru ar fi valabil daca cuvdne tul ar deriva, cum sugereazdi acum Etymologisches Warterbuch (1951) al lui Kluge/Gétze, din tichen, vechi cuvint pentru schaffen, care este farudit poate cu latinescul fingere. In acest caz, activitatea poeticd ce produce poemul inainte de scrierea lui e injeleasti gi ea ca “fabricare”. Astfel, Democrit slavea divinal geniu a! lui Homer, cel care “din tot soiul de cuvinte a construit o lume” - epéon kasmon etekténato pantoién (Diels, op. cit, B 21). Aceeasi insistenga asupra caracterului artizanal al activitité poesilor este prezenta In expresia greceascd prin care era denumité arta poeziei: tekidnes hymnén 142umane insesi. lata de ce, cu toate ca fi inspira lui homo faber cea mai inalta productivitate din lume, gindirea nu este tn niciun caz prerogativa lui; ea incepe sa se afirme ca sursa lui de inspiratie abia acolo unde el se depaseste pe sine, ca s4 spunem asa, si incepe s& produca obiecte nefolositoare care nu au legatura nici cu ceringele materiale, nici cu cele intelectuate si care satis- “fac nevoile fizice ale omului tot atit de putin pe cit astimpaira setea lui de cunoastere. Cunoasterea, pe de alta parte, se tntilneste in toate procesele luicrului, si nu doar tn cele intelectuale sau artistice; la fel ca fabricarea inssi, cunoasterea este un proces cu inceput $i cu sfirgit, a cArui utilitate poate fi testatd si care d& gres dac& nu produce niciun rezultat, tot asa. cum maiestria artizanal& a unui dulgher d& gres cind acesta fabric o mas& cu _-doud picioare. Procesele cunoasterii din stiinte nu difera in chip fundamental de rolul pe care il are cunoasterea in cursul fabric; rezultatele stiintifice produse prin intermediu! cunoasterii sint adSiugate la artificialul uman la " fel'ca toate celelalte obiecte. in plus, atte gindirea, cit si cunoagterea trebuie deosebite de puterea de _ fationare logic’, ce se manifest in operagii precum deductile din afirmatii __axiomatice sau evidente prin sine, in subsumarea cazurilor particulare sub "reguli generale sau in metodele de a inkintui concluzii intr-o maniera logi- » c&. Tn cazul acestor aptitudini umane, avem:de a face de fapt cu un fel de = putere a mingii care seamina mai ales, si nu doar intr-o singur4 privinta, cu forga de muneé pe care animalul uman o pune in migcare in metabolis- _-mul s&u cu natura. Procesele mentale alimentate de puterea mintii sint ceea ‘ce numim de dbicei inteligenta, iar aceasta inteligent& poate fi intr-adevar masurata prin teste, tot asa cum forta corporala poate fi msurata prin alte procedee. Legile lor, legile logicii, pot fi descoperite asemenea altor legi ale naturii deoarece, in fond, ele isi au radacinile in structura creierului omenesc i, in cazul indivizilor normal dezvoleati, au aceeagi fort de constringere ca si necesitatea ce reglementeaza celelalte functii ale corpului nostru. Tine de structura creierului omenesc sa fie constrins si admita c& doi plus doi fac patru. Daca ar fi adevairat cA omul este un animal rationale in sensul ‘in care epoca moderna a inteles termenul, adic’ o specie animala ce se deose- ~ beste de alte animale prin aceea c& este inzestrata cu o putere a creierului superioar’, atunci masinile electronice de curind inventate, care, uneori spre spaima, alteori spre surprinderea inventatorilorlor, sint in chip spectaculos cu mult mai “inteligente” decit fiinyele omenesti, ar fi intr-adevar nigte homunculi. {n realitaté, asemenea tuturor masginilor, ele sint simpli tnlocuitori ai fortei umane de munca si dispozitive artificiale de imbunatatire a acesteia, urmind mecanismul traditional al oricdrei diviziuni'a muncii ce consti in a descompune fiecare operatie in miscarile sale constitutive cele mai simple, inlocuind, bundoara, inmultirea cu adunarea repetat’. Puterea superioara a masinii se vede in viteza ei, considerabil mai mare decit aceea a puterii creierului omenesc; datorita acestei viteze superioare, masina se poate dispensa de inmultire, care este procedeul tehnic preelectronic de accelerare a adun&rii. Tot ceea ce dovedesc calculatoarele gigantice este ci epoca 143moderna s-a ingelat cind a crezut, impreuna cu Hobbes, ci rationalitatea, in sensul de “calcul al consecintelor”, este cea mai inalt gi mai umana din. tre faculttile omului $i c& filosofii vietii si ai muncii, Marx, Bergson say Nietzsche, au avut dreptate si vadi in acest tip de inteligentd, pe care |-ay confundat cu ragiunea, o simpla functie a insugi procesului vietii sau, in ter. menii lui Hume, o simpli “sclava a pasiunilor”. Fireste, aceasta putere a mingi $i procesele logice imperioase pe care ca le genereazi nu sint capabile sg edifice o lume $i sint tot atit de lipsite de lume ca si procesele constrings. toare ale vietii, ale muncii si ale consumului. Una din neconcordantele izbitoare ale economiei clasice este c& adeseori aceiasi teoreticieni care se mindreau cu coerenta conceptiei lor utilita- riste nu au vazut cu ochi buni pura utititate. Ei erau, de regula, pe deplin constienti cA productivitatea specifica lucrului nu sta atit in utilitatea lui, citin capacitatea lui de a produce durabilitate. Prin aceasta neconcordan- 4, ei recunosc in chip tacit lipsa de realism a propriei lor filosofii utilita- riste. Caci, desi durabilitatea obiectelor obignuite nu este dectt reflectarea palid& a permanengei de care sint capabile obiectele care tin cel mai profund de lume, lucrarile artistice, ceva din aceasta calitate - divind pentru Platon, intrucit se apropie de nemutire - se gaseste in fiecare obiect ca obiect si tocmai aceasti calitate sau lipsa ei stréluceste in forma obiectu- {ui gi il face frumos sau urlt. Desigur, un banal obiect de intrebuinyare nu este si nu trebuie sa fie facut cu intentia de a fi frumos; totugi, tot ce are o forma si poate fi vazut ¢ inevitabil sau frumos, sau urft, sau ceva intre frumos gi urit, Tot ce este trebuie s4 apari, si nimic nu poate s& apara fird o forma care sa ti fie proprie; de unde rezult c& nu exist de fapt niciun obiect care si nu igi depaseascd intr-un anumit fel intrebuintarea functiona- (a, iar transcendenga sa, frumusefea sau urigenia sa, coincide cu aparitia lui in public si cu faptul de a fi vazue. in chip asemanator, mai exact prin existenta sa ce fine propriu-zis de lume, fiecare obiect, odat& terminat, depageste, de asemenea, sfera purei instrumentalitagi. Criteriul dupa care se judeca excelenya unui obiect nu este nicicind simpla utilitate, ca si cum © masa uritd va indeplini aceeasi functie ca o masa elegant, ci este gradul de adecvare sau de inadecvare al obiectului la felul cum trebuie s# arate, ceea €e, in limbaj platonician, nu inseamna nimic altceva decit gradul stu de adecvare sau de inadecvare la eidos sau la idea, imaginea mentala sau, mai curind, imaginea vazuta cu ochiul interior, cea care a precédat venirea obiectului in lume gi care supravietuieste distrugerii lui potengiate. Altfel spus, nici chiar obiectele de intrebuingare nu sint judecate doar dupa nevoile subiective ale oamenilor, ci si dupa criteriile obiective ale lumii in care cle isi vor gasi locul spre a dainui, spre a fi vazute $i intrebuingate. Lumea de obiecte ficuté de mina omului, artificialu! uman indltat de homo faber, devine cas& pentru oamenii muritoti, o cas& a c&rei stabilitate va rezista $i va supravieyui migcrii mereu schimbatoare a viegii gi a actiunilor oamenilor, doar in masura in care ea depaseste atit pura funcrionalitate a obiectelor produse pentru consum, cit $i pura utilitate a obiectelor produse 144pentru intrebuintare. Viata in sens nebiologic, rastimpul de care fiecare om __“dispune intre nastere si moarte, se manifesta tn actiune si in vorbire, amin- _ doua Impartasind zdarnicia esengial’ a vietii. “Faptuirea de fapte mari si rostirea de vorbe mareye” nu vor lisa nicio urmé, niciun produs care sf poata © d&inui dup& ce momentul actiunii si al cuvintului rostit va fi trecut. Dac& animal laborans are nevoie de ajutorul lui homo faber pentru a-si ugura munca sia elimina suferinga, iar dac muritorii au nevoie de sprijinul sau pentru a ‘indlga o casi pe pamint, oamenii care actioneaz’ si vorbesc au nevoie de - ajutorul lui homo faber in calitatea sa cea mai inalti, adic de ajutorul artistilor, al poetilor si al istoriografilor, al creatorilor de monumente gi al scriitorilor, deoarece, in lipsa acestora, singurul produs al activitatii celor dintii, povestea pe care o pun in scend gi o spun, nu ar supravietui nicidecum. Ca sa fie ceea ce lumea e intotdeauna menita sa fie, o casa pentru oameni de-a lungul vieyii lor pe paimint, artificialul uman trebuie sa fie un loc potrivit pentru actiune si pentru vorbire, pentru activitati care nu sint numai fntru totul nefolositoare pentru necesitagile vietit, ci sint si deo naturé cu totul diferitd de numeroasele activitai de fabricare prin care lumea insai si toate obiectele din ea sint produse. Nu avem de ales aici intre Platon si - Protagoras, ori de hotirit dacd omul sau un zeu trebuie sa fie m&sura tuturor lucrurilor; cert este c&. masura nu poate fi nici necesitatea constringatoa- re a vietii biologice si a muncii, nici instrumentalismul utilitarist al fabricarii gi al utilizarii. 145CAPITOLUL V ACTIUNEA “Toate necazurile pot fi indurate daca le pui intr-o Poveste sau daca spui © poveste despre ele.” (Isak Dinesen) _ Nam in omni actione principaliter intenditur ab agente, sive necessitate naturae sive voluntarie agat, propriam similitudinem explicare; unde fit quod omne agens, in quantum huiusmodi, delectatur, quia, cum omne quod est appetat suum esse, ac in agendo agentis esse madammodo amplictur, sequitur de necessitate defectatio... Nihil igitur agit nisi tale existens quale patiens fieri debet. (Caci, fie cd actioneazi minat de necesitatea natural&, fie cA o face din voinga libera, agentul urmareste in primul rind s& tsi decvailuie tn fiecare actiune propria imagine. De aceea se intimpla cd fiecare agent se umple de plicere in masura in care actioneaz; cum tot ce exist isi doreste propria fiinta si cum, in actiune, fiinga agentului este intr-un fel intensificata, plicerea decurge in chip necesar... Astfel, nimic nu actioneaza daca nu isi manifesta (prin actiune) sinele latent.) (Dante) 24 DEZVALUIREA AGENTULUI IN VORBIRE $I IN ACTIUNE Pluralitatea umand, conditie fundamental deopotriva a actiunii gia vorbiri, poseda dublul caracter al egalitatii gi al deosebirii. Dac nu ar fi egali, ‘oamenii nu ar putea nici sa se ingeleaga unii pe altii, nici sa fi inteleaga pe cei care au trait tnaintea lor, nici sé faca planuri de viitor gi nici si prevadai _ Revoile celor care vor veni dupa ei. Dac nu ar fi diferigi -fiecare fling’ umana deosebindu-se de oricare alta care este, a fost sau va fi vreodati -, oamenii nu aravea nevoie nici de vorbire, nici de actiune pentru a se face ingelesi. Semmnele gi sunetele ar fi de ajuns pentru a comunica nevoi gi dorinte ime: diate si identice, Diferentierea oamenilor nu este acelagi fucru cu alteritatea - acea insusire ciudaté numici alterites, pe care o poseda tot cea ce exist’ si care, de aceea, in filosofia medievala, a fost una din cele patru trasaituri fundamentale si uni- _-versale ale Fiingei, fiind transcendent tuturor calit&tilor particulare. Alteri- tatea, ce-i drept, constituie un aspect important al pluralitti, motiv pentru are toate definitiile noastre sint distincji si pentru care sintem incapabili sA spunem ce este ceva fara a-| distinge de altceva. In forma sa cea mai abstrac- 4, alteritatea se intlIneste doar in pura multiplicare a obiectelor anorganice, 147in timp ce intreaga viata organic’ prezint deja variagi gi distincsii, pind g intre indivizii aparginind aceleiagi specii. {ns numai omul poate exprima aceasta deosebire si se poate deosebi, si numai el poate sa se comunice pe sine, iar nu pur si simplu ceva ~ precum setea sau foamnea, afectiunea, ostile tatea sau teama. In om, alteritatea, pe care el o impartaseste cu tot ceea ce exista, si diferentierea, pe care o impartaseste cu tot cea ce e viu, devin unicitate, iar pluralitatea umana este paradoxala pluralitate de fiinte unice, Vorbirea $i actiunea dezvaluic aceasti diferentiere unic&. Mulqumica lor, oamenii se deosebesc ei ingigi, in loc si fie pur si simplu deosebiti; ele sing modurite in care fiingele omenesti se infitigeaz’ unele inaintea altora nu ca obiecte fizice, ci qua oameni, Aceasti infatisare, spre deosebire de simpla existent corporal, se intemeiaz pe initiativa, ins o inigiativa de la care nicio fiingd omeneasca nu se poate abtine daca este si ramins totugi umana, Ceea ce nu este cazul cu nicio alta activitate ce tine de vita activa. Oamenii pot foarte bine trai fir sA munceasca, ti pot sili pe altii si munceasc in locul lor si pot foarte bine alege s& se foloseasc si doar s4 se bucure de lumea obiectelor, fara a adduga ei ingigi la ea un singur obiect util; viaga unui exploatater, viata unui proprietar de sclavi sau cea a unui parazit pot fi ne- drepte, dar sint neindoielnic umane. Pe de alt Parte, o viata lipsita de vorbire si de actiune - si acesta e singurul mod de viaga care a renungat cu toati seriozitatea la orice manifestare gi la orice desertaiciune in sensul biblic al cuvintulyi - este literalmente moarta pentru fume; ea a incetat s4 mai fie o viata omeneasca, pentru c& nu mai este trait in mijlocul oamenilor. Prin cuvint si fapta ne introducem noi ingine in lumea umani, iar aceastd intrare ¢ cao a doua nastere, prin care confirmam sine asumam faptul nud al aparitiei noastre fizice initiale. O asemenea intrare nu ne este impusd, precum munca, de necesitate si nu ne este sugerata, precum Jucrul, de utilitate. Ea poate fi stimulata de prezenta altora, ina cdror tovarasie am putea dori sa ne aflim, ins& nu este nicicind conditionata de ceilatti; imboldul ei izvoraste din inceputul care a venit in lume atunci cind ne-am nascut $i c&ruia ti raspundem incepind din proprie inifiativa ceva nou.” A actiona, in sensul cel mai general, inseamna a lua inigiativa, a incepe (aga cum indic& cuvintul grecesc archein, “a incepe”, “a conduce” si, in fine, “a cirmui”), a pune ceva in migcare (acesta fiind sensul initial al latinescului agere). Pentru c&, ‘n vitwutea nasteri, sint initium, nou venigi si inigiatori, oamenii iau inisiati- va, sint indernnagi s& actioneze. (Initium) ergo ut esset, creatus est homo, ante quem nullus fuit (“ca si fie un inceput a fost creat omul, inainte de care nu 1. Aceastd descriere e confirmata de descoperirle Facute recent in psihologie sin biologie, care stiruie, de asemenea, asupra tnrudiri interne dintre vorbire si acyiune, a naturilorspontane sia lipsei lor de finalitate practicd. Vezi mai ales Arnold Gehlen, Dee Mensch: Seine Natur und seine Stellungin der Welt (1985), care ofera.un excelent reaumat al rezultatelor $i interpretarilor cercetirisinfice actual si congine o mulfime de intuigi valoroase, Nu este cazul s& ne preacu- Pe acum ca Gehlen, fa fel ca oamenii de stiingai pe reaultarele crora se bazeaza teorile sale, Grede ci aceste facultati specific umane sint gi 0 “necesitate biologic¥”, adica sint necesare Pentru organismul plipind si slab echipat din punct-de vedere biologic care este omul. 148‘exista nimeni’), spunea Augustin in filosofia sa politica.? Acest inceput este altceva decit inceputul lumii’; nu este inceputul a ceva, ci al cuiva, care este el insusi inigiator, Odat’ cu crearea omului, principiul tnceputului a venit _ Jn lumea insdsi, cea ce, desigur, nu este decit un alt mod de a spune c& __principiul libertaqii a fost creat odata cu omul, iar nu inainte, St& in natura inceputului s& iste ceva nou, ceva ce nu putea fi asteptat de la nimic din ceea ce sa intimplat mai inainte. Acest caracter neastep- ‘at, surprinziitor este propriu oric&rui inceput si oricdrei origini. Astfel, nas- ‘procese anorganice, asa cum sint si aparitia Pamincului, privita din punctul de vedere al proceselor din univers, sau dezvoltarea vietii umane din via- _ a animal, Noul are loc intotdeauna tmpotriva sanselor coplesitoare ale legilor statistice gi ale probabilitagii lor, care, in cazul tuturor scopurilor practice de fiecare zi, echivaleaza cu certitudinea; iata de ce noul apare intotdeauna sub masca unui miracol. Faptul c& omul e capabil de actiune ‘inseamna c& de la el se poate astepta neasteptatul, cA el ein masura sa realizeze ceea ce este de o infinitd improbabilitate, Ceea ce, iarasi, e cu putingS doar intrucit fiecare om este unic, astfel ci, odata cu fiecare nastere, ceva _-nou gi unic vine in lume. Din punctul de vedere al acestui cineva care e unic, ‘se poate afirma intr-adevar cA inainte de el nu mai exista nimeni in lume. - Dacd actiunea ca inceput corespunde faptului nasterii, dacd ea este actualizarea conditiei umane a natalitatii, atunci vorbirea corespunde faptului “diferentierii si este actuatizarea conditiei umane a pluralitatii, care inseam- _ onda trii ca fiintd unic& si deosebita printre egali. Actiunea gi vorbirea sint atit de strins legate intre ele pentru c& actul primor- = dial si specific uman trebuie s& contina in acelasi timp raspunsul la intrebarea pusa fiecdrui nou venit: “Tu cine esti?”, Dezvaluirea fiingei unui om eimplicita atit in cuvintele, cit $i in faptele sale; totusi, afinitatea dintre vorbire si revelare este in chip evident cu mult mai strins& decit aceea dintre ac- ~ fiune gi revelaret, tot asa cum afinitatea dintre actiune si inceput este mai strins& decit aceea dintre vorbire si inceput, cu toate cd numeroase acte, ba chiar majoritatea lor sint realizate in maniera vorbirii. in orice caz, fara acompaniamentul vorbirii, nu numai c& actiunea gi-ar pierde caracterul revelator, ci si-ar pierde si subiectul, ca s4 spunem aga; nu armai exista oameni activi, ci roboti executanti, ale cdror acte, omeneste vorbind, ar rimine de neinteles. Actiunea muta nu ar mai fi actiune, deoarece nu ar mai exista agent, 2. De civtate Dei, XI, 20. 3, Pentru Augustin, cele dous erau atit de deosebite, incit a folosit un cuvint diferit ca s& indice inceputul adus de om (initiuay), desemnind inceputul fumii prin princpium, care este traducerea consacrat a primului verset al Bibliei, Aga cum se poate vedea in De civitate Dei, XI, 32, cuvintul princpium avea pentru Augustin un ingeles cu mult mai putin radical; tnceputul lumii “nu inseamna ci nu s-a ficut nimic inainte (cici existau ingerii)", pe cind in cazul omului el adaugi explicit fn fraza citati mai sus ci nimeni nu era inainte de el. _ 4, lac motivul pentru care Platon spune ca lexis (“vorbirea”) ¢ legat mai strins de adeviir decit: praxis. 149iar agentul, faptuitorul faptelor, nu se poate manifesta decit dac& este toto. data rostitorul vorbelor. Actiunea pe care el o incepe se dezvaluie omeneste prin cuvint gi, cu toate cA fapta lui poate fi sesizatd in aparitia ei fizicd brats fara acompaniament verbal, ea devine semnificativa doar multumit’ cuvin. tului rostit prin care agentul se identificd pe sine ca agent, anungind ce face, ce a Ricut gi ce intentioneaza si facd. a Nicio alt activitate omeneasca nu reclam’ vorbirea in aceeasi masurg ca actiunea. in toate celelalte activitagi, vorbirea joac& un rol secundar, cq | mijloc de comunicare sau ca simplu acompaniament a ceva ce s-ar putea infptui sin ticere. Este adevirat c4 vorbirea e extrem de folositoare ca mijloe de comunicare gi de informare, insa, ca atare, ea ar putea fi inlocuita de un limbaj de semne, care ulterior s-ar putea dovedi mai util si mai convenabil Pentru a transmite anumite semnificatii, cum se intimpla in matematica si In alte discipline stiingifice sau in anumite forme de lucru in echip&. Este adevarat totodata cd aptitudinea omului de a actiona, si mai ales dea actiona in comun, e extrem de folositoare atunci cind e vorba de autoaparare or de urmarirea intereselor, ins, daca singura miza aflatd aici in joc ar fi folosirea actiunii ca mijloc in vederea atingerii unui scop, este limpede c& acelagi scop ar putea fi atins cu mult mai ugor prin violent& mut&, astfel ca a actiunea nu pare un inlocuitor foarte eficient al violentei, tot aga cum, din punctul de vedere ar purei utilit’ti, vorbirea pare un inlocuitor greoi al lim- bajului semnelor. Actionind si vorbind, oamenii arat& cine sint, igi dezvaluie in chip activ identitatea personala unica si astfel igi fac aparitia in lumea umani, in vreme ce identitatea lor fizica se arati, fra niciun aport din partea lor, in aspectul unic al corpului i fn sunetul unic al vocii. Aceast& dezvaluire a lui “cine sintem” prin contrast cu “ce sintem” ~ calivitile, darurile, talentele si defectele, pe care le putem expune sau ascunde - este implicitd in tot ceea ce spunem si facem. Acest “cine” poate fi ascuns doar fn tcerea deplind si ‘mn pasivitatea total, ins dezvaluirea lui nu se poate realiza aproape niciodata in mod deliberat, ca si cum am poseda si am putea dispune de acest “cine” in aceeagi maniera in care avem calitati si putem dispune de ele, Din contra, e cit se poate de probabil ca acest “cine”, care altora le apare atit de limpede si de destusit, s4 ne réminé noua ingine ascuns, asemeni acelui daimén din religia greaca, ceil insogeste pe fiecare om de-a lungul vietii sale, privind intotdeauna din spatele omului si peste umarul lui, vizbit astfel doar pentru cei pe care omul fi intilneste. i Aceasta calitate revelatoare a vorbiril $i a actiunii se remarci acolo unde L oamenii sint impreund cu algi oameni, nici de partea lor, nici impotriva lor ~ adicé\ in existenta pur colectiva. a oamenilor. Cu toate c& nimeni nu stie pe cine reveleazs atunci cind se inf¥igeaz pe sine in faptd sau in cuvint, omul trebuie s& fie dispus sa rigte dezvaluirea, risc pe care nu sil pot asuma nici cel ce face fapte bune, caci el trebuie sii renunte la sine si sd pAstreze un ano- nimat deplin, nici criminatul, care trebuie si se ascunda de ceilalti. Ambil sint C figuri singuratice, unul fiind de partea, celailalt impotriva tuturor oamenilor, i 150“este posibil& numai in domeniul public. In lipsa dezvalurii agentului in act, actiunea tsi pierde caracterul speci- ic gi devine o forma de activitate printre altele. Ea ajunge atunci sé fie un mijloc in vederea realizirii unui scop in aceeasi masurd in care fabricarea este un mijloc de producere a unui obiect. Asta se intimpla ori de cite ori existenta colectiva a oamenilor se pierde, adicd atunci cind oamenii sint doar je partea sau doar impotriva altor oameni, ca de pilda in razboiul modern, in care oamenii intra in actiune si intrebuinteaza mijloacele violentei ca s4 | realizeze anumite obiective tn folosul taberei lor si impotriva dusmanului. Tn asemenea cazuri, care desigur au existat dintotdeauna, vorbirea devine iner-adevar “flecdreala”, simplu mijloc printre altele tn vederea realizarii sco- _ pului, servind la inselarea inamicului sau la derutarea tuturor prin propagan- ..d; aici cuvintele nu reveleazA nimic, dezvaluirea venind exclusiv din fapta inssi, iar 0 asemenea realizare, ca oricare alta, nu tl poate dezvalui pe acel “cine”, identitatea unica si distinct a agentului. Tn aceste cazuri, actiunea isi pierde calitatea datorit& c&reia ea depaseste simpla activitate productiva, a cdrei semnificatie, de la umila fabricare a obiectelor de intrebuingare pind la creatia inspiraté a lucrarilor artistice, se reveleaza integral in produsul finit i care nu cauta s& prezinte mai mult decit ceea ce este vizibil in chip deslusit la capatul procesului de productie. Actiu- nea fara un nume, fara un “cine” atasat de ea, este lipsita de semnificatie, pe cind o lucrare artistica isi pastreaza relevanta fie cA stim sau nu numele maestrului din spatele ei. Monumentele inchinate “Soldatului Necunoscut” dup Primul Razboi Mondial confirma nevoia de glorificare inca existent pe atunci, nevoia de a gisi un “cine”, un cineva identificabit pe care patru ani de mcel tn masa ar fi trebuit sd il dezvaluie. Frustrarea iscata de aceasta doringa si refuzul de ase resemna tn fafa faptului brutal cA agentul rézboiu- lui nu a fose de fapt nimeni au inspirat inaltarea monumentelor in cinstea celor “necunoscuti”, a tuturor celor pe care razboiul nu izbutise sa fi fac& cunoscuti si pe care, in felul acesta, ti lipsise nu de realizirile lor, ci de demnitatea lor umana.? 5. A Fable (1954), romanul lui William Faulkner, intrece in pitrundere gi in claritate aproape intreaga literacuré consacratii Primului Razboi Mondial, pentru cd eroul sau este Soldatal Necunoscut. 15125 RETEAUA RELATHLOR $1 POVESTIRILE PUSE IN SCENA Manifestarea acelui “cine” de neinlocuit al celui ce vorbeste si actioneazi, desi intru totul vizibil’, pastreazé o curioasa. intangibilitate care n&ruie orice efort de exprimare verbala lipsit& de echivoc. fn clipa in care vem si spunem cine este cineva, insusi vocabularul nostru ne abate pe un drum gresit, icin. du-ne s& spunem ce este acel cineva; ne incurcim intr-o descriere a calitari. lor pe care respectivul le tmpartiiseste in chip inevitabil cu algii asemenea lui incepem s& descriem un tip sau un “caracter” tn vechiul ingeles al cuvinty. lui, iar rezultatul este c& unicitatea sa particular’ ne scapa. Aceasta neputinta se inrudeste indeaproape cu bine-cunoscuta imposi- bilitate filosoficd de a ajunge la o definitie a omului, toate definitiile nefiind decit determinari sau interpretiiri referitoare la ceea ce este omul, prin urmare ale calitayilor pe care el le-ar putea impartasi cu alte fiinge vii, in timp ce diferenta lui specifica s-ar gsi dac& s-ar determina ce fel de “cine” este el, Totusi, lasind lao parte aceasta dilema filosofica, imposibilitatea, asa zicind, de a coagula in cuvinte esenta vie a persoanei, aga cum se aratd eain fluxul actiunii si al vorbirii, priveste intr-o masur’ considerabila intregul domeniu al treburilor omenesti, in care noi existim in primul rind ca fiinte care actioneaza si vorbesc. Ea exclude in principiu capacitatea noastra de a ne ocupa vreodatl de aceste treburi asa cum ne ocupam de lucrurile a ciror naturd, intrucit le putem numi, se affa la dispozitia noastra. Important este ca manifestarea acestui “cine” are loc in acelagi fel ca si manifestarile, recunoscute ca nesigure, ale oracolelor antice, care, potrivit fui Heraclit, “nici nu descopera, nici nu ascund in cuvinte, ci fac semne vizibile”®. Acesta e un factor de baza al la fel de recunoscutei nesigurante ce caracterizeaz’ nu doar toate chestiunile politice, ci si toate treburile ce sint puse la cale direct intre oameni, fara influenta intermediar’, stabilizatoare si coagulant a obiectelor.’ Imposibilitatea de a exprima fara echivoc acel “cine” al agentului nu este decit cea dintti dintre numeroasele neputinge de care suferA actiunea si, in consecinta, existenfa colectiva si raporturile dintre oameni. Ea este pesemne cea mai importanta dintre cele de care ne vom ocupa, in sensul in care ea nu rezult& din comparatia cu activit&ti mai sigure si mai productive, precum fabricarea, contemplarea, cunoasterea sau chiar munca, ci indic& ceva ce obstructioneazi actiunea din punctul de vedere al propriilor scopuri. Miza Pusai in joc este caracterul revelator fara de care acjiunea si vorbirea si-ar pierde intreaga semnificatie umana. 6. Oute lege! cute kryptei alla sémainei (Diels, Fragmente der Vorsokratiker (ed, a 4-a, 1922), frag. B93), 7. Socrate folosea acelagi cuvint ca gi Heraclt, sémainein (“a arta si a face semne”}, pentru a da searna de manifestarea acelui daimonion al sau (Xenofon, Memorabilia, |, 1, 2, 4). Dac e si dim crezare lui Xenofon, Socrate asemuia acest daimonion cu oracolele, sustinind ca si unul, $i celelalte ar trebui folosite numai pentru treburile emenesti, in care nimic nu e sigur, iar nu in probleme de arta gi de mestesug, unde tovul este previzibil (ibid, 7-9). 182Actiunea si vorbirea, tntrucit sint directionate spre oameni, au loc intre oameni $i igi pastreazi capacitatea de dezvaluire-a-agentului chiar si atunci ind conginutul lor este exclusiv “obiectiv”, preocupat de problemele lumii obiectelor in care oamenii se misc&, acea lume care, din punct de vedere fizic, se intinde intre ei si din care provin interesele lor legate de lume, obiecti- precise. Aceste interese constituie, in infelesul cel mai literal al cuvintului, ceva ce inter-est, ce se intinde intre oameni si, de aceea, ti poate lega si _ gtringe laolalta, in cea mai mare parte, actiunea si vorbirea au legatura cu | acest intre-unii-si-alfii care variaza cu fiecare grup de oameni, astfel c&i majo- _ritatea cuvintelor si a faptelor, pe linga faptul ca sint o dezvaluire a agentu- jui care actioneazd si vorbeste, trimit la o anumita realitate obiectiva a lumii. Cum aceast& dezviluire a subiectului este parte integranta a oricdrui raport, © chiar si a celui mai “obiectiv’, acest intre-unii-si-altii ce gine de lume, fizic, “este acoperit si, ca sA zicem aga, ndpadit, impreund cu interesele sale, de un intre-unii-si-altii cu totul diferit, care const’ tn fapte si cuvinte si care igi datoreaz’ originea exclusiv faptului c& oamenii actioneaza si vorbesc direct unii cv alti. Acest intre-unii-si-altii secund si subiectiv nu este tangibil, dat = fiind cA nu exist obiecte tangibile in care s-ar putea coagula; procesul ac- “tiunii gi al vorbirii nu poate Kisa in urma sa asemenea produse finite $i rezultate. Darin ciuda incangibilitagii sale, acest intre-unii-si-altii nu este mai putin real decit lumea obiectelor pe care o avem in comun tn mod vizibil. Numim “aceast realitate “refeaua” relatiilor umane, indicind prin intermediul ‘metaforei calitatea ei intructtva intangibila. Desigur, aceasta retea nu e mai putin legat de lumea obiectiva a lucru- “rilor decit ¢ legat& vorbirea de existenta unui corp insufletit, ins& relagia nu ca aceea a unei fatade sau, in terminologie marxist, ca a unei suprastruc- turi esentialmente superflue atasate la structura functionala a constructi¢i Materialisrnut in teoria politica este cel pusin la fel de vechi ca si ipoteza platonico-aristoreliciantt ‘dupa care comunitagile politice (poles) ~ si nu doar viaga fami tenga unui numa + de locuinge domestice (oikiai)- isi datoreaza existenta necesitatii materiale. (Pentru Platon, veri Republica, 369, unde originea pols-ului este descoperita in nevoile noastre siin incapacitatea noastrd de a fi autosuficien. Pentru Aristotel, care gi aici, ca gi tn alt parte este mai aproape decit Platon de opinia greaci obignuita, vezi Politica, 1252 b 29: “Pafs-ul ia fing de dragul vieyii, darrémine si existe de dragul viefii bune”.) Conceptul aristotelician de sym- heron, pe care tl reintiinim la Cicero sub forma conceptului de utilitas, trebuie ingeles In sensul acesta. In schimb, amindoi sint precursor teoriel interesului de mai tirziu, elaborate pe deplin ined de la Bodin ~ asa cum regii domnesc peste popoare, Interesul domneste peste __ tegi. Tn evolugia moderna, Marx este remarcabil nu datorit materialismului sau, ci pentru ci este singurul ginditor politic indeajuns de consecvent, incit si isi bazeze teoria interesului material pe o activitate umand evident material, pe munca - adic pe metabolismul dintre corpul omenese si materie. 153obiectiv cu totul material, ce apargine lumii. A renunta la aceast& de7valuir, presupunind ca. asemenea renuntare s-ar putea intr-adevar realiza vreoda. 8, ar echivala cu transformarea oamenilor?n ceva ce ef nu sint; pe de alty parte, a nega realitatea acestei dezvaluiri gi a.consecingelor care ti sine pro. prii inseamna pur si simplu ipsa de realism. Domeniu! treburilor omenesti consti, la drepe vorbind, in reteaua rela. tiilor umane care exist pretutindeni unde oamenii traiesc impreund. Dez. valuirea acelui “cine” prin vorbire si stabilirea unui nou inceput prin actiune fin intotdeauna de o retea deja existent, in care urmirile imediate ale aces. tora pot fi resimtite. Impreuna, vorbirea si actiunea'declangeaz un proces nou, care se prezint’i th cele din urma, ca povestea unic’ a vietii noului venit, afectind in chip singular povestea vietii tuturor celor cu care el intr in con. tact. Din cauza acestei retele de relatii umane deja existente, cu nenumaratele ei doringe si intengii divergente, actiunea nu igi atinge scopul aproape niciodata; insa tot din cauza acestui mediu, tn care numai ea este reala, actiunea’ “produce” povestiti, intentionat sau nu, tot atit de natural pe cit fabricarea produce obiecte tangibile. Aceste povestiri pot fi apoi consemnate tn documente gi in monumente, pot fi facute vizibile in obiecte de Intrebuingare sau in lucrari artistice, pot fi spuse $i repetate, sau gravate in tot soiul de materiale. Ele insele, in realitatea lor vie, difera cu totul de asemenea reificdri, Ele ne spun noud mai multe despre subiectul lor, “eroul” aflatin centrul fiecrei povestiri, decit ne spune vreodati oricare produs al mfinilor omenesti despre maestrul care |-a produs, si, cu toate acestea, ele nu sint, la drept vorbind, produse, Desi fiecare om si-a tnceput viata intrind in lumea oamenilor prin actiune si vorbire, nimeninu este autorul sau producatorul povestii propriei ieti. Cu alte cuvinte, povestirile, rezultatele actiunii si ale vorbirii, dezvaluie un agent, ths& acest agent nu este un autor sau un producdtor. Cineva a inceput povestirea gi este subiectul ei in dublul sens al cuvintului, ca agent al ei si ca cel ce o suport, ins nimeni nu este autorul ei. Ca fiecare viaté individual cuprinsa intre nastere si moarte poate fi spusa, in cele din urma, ca 0 poveste cu inceput si cu sfirgit~ iat ce formeari condigia prepolitic& gi preistoricd a istoriei, marea poveste fara inceput si Fra sfirsit. Dar motivul pentru care fiecare viati omeneasca igi spune povestea si pentru care istoria devine tn cele din urma cartea de povestiri a omenirii, cu numerogi agenti si vorbitori, si totugi fir autori tangibili, este acela cd in ambele cazuri este vorba de urmiari ale actiunii. C&ci marea necunoscu- 4 a istoriei, care a derutat filosofia istoriei in epoca moderna, nu se iveste numai atunci cind istoria este privita ca intreg si cind se descoper& cA subiectul ei, omenirea, este o abstractie care nu poate deveni niciodat& agent activ; aceeasi necunoscut a derutat filosofia politica de la Inceputurile ei, in Antichitate, si a contribuit la dispretul general cu care filosofii, incepind de la Platon, au privit domeniul ereburilor omenesti, Nedumerirea vine din faptul c&, in orice serie de evenimente care formeazi impreund o poveste cu 0 semnificatie unica, noi putem uneori sii izollim agentul care a pus in mis: care intregul proces; si cu toate c& acest agent rimine adesea subiectul, 154“eroul” povestirii, nu il putem totusi desemna niciodata in chip neechivoc “ca find autorul eventualei urmari a povestirii. Jat motivul pentru care Platon socotea c& treburile omenesti (ta tdn an- thrépén pragmata), urmarea actiunii (praxis), nu ar trebui tratate cu mare seriozitate; actiunile oamenilor se aseamana cu gesturile unor marionete ‘manevrate din culise de o mina invizibil&, astfel cA omul pare sa fie un soi < 5 de juctirie a.unui zeu.? Este demn de notat ci Platon, care nu avea nici cea ainventat metafora agentului din culise, cel care, ‘din spatele oamenilor care "actioneaza, trage sforile si e raspunzator de desfisurarea povestirii. Zeul plato- snician nu e altceva decit un simbol al faptului cd povestirile reale, spre deo- ebire de cele pe care le inventém, nu au niciun autor; ca atare, el este adevaratul precursor al Providentei, al “miinii nevazute”, al Naturii, al “spiritului lumii”, al interesului de clasa si al altora asemenea lor, prin care filosofii crestini gi moderni ai istoriei au tncercat s4 giseasca rezolvarea problemei -deconcertante dupa care, desi isi datoreaza existenta oamenilor, istoria nu este totusi, in mod evident, “produsa” de ei. (De fapt, nimic nu dovedeste mai clar natura politicd a istoriei - c&. este mai curind o poveste de fapte si de acriune decit una de tendinye, forte sau idei - decit introducerea agentu- ~ Jui invizibil din spatele scenei, pe care {l intilnim tn toate filosofiile istoriei, -, care, fie si din acest motiy, pot fi recunoscute ca filosofii politice deghizate. La fel, simplul fapt ca Adam Smith a avut nevoie de o “mina invizibila” care s& ghideze tranzactiile economice de pe piata de schimb arata limpede c& schimbul nu implicd numai simpla activitate economica si cA “omul economic”, atunci cind igi face aparitia in piat&, este o fiintA care actioneaza, nefiind nici exclusiv producator, nici comerciant sau agent de schimb prin troc.) ©: Agentul invizibil din culise este o inventie ce provine dintr-o nedumerire _/ mentala, dar care nu corespunde niciunei experiente reale. Prin intermediul lui, povestea ce rezulta din actiune este réstalmacitd ca o poveste inventata tn caren autor propriu-zis trage sforile si dirijeaza piesa. Povestea inventa- / t& dezvaluie un creator, tot aga cum fiecare lucrare artistica indica clar cd. -a fost produsa de cineva; ceea ce nu tine de caracterul povestirii insegi, ci doar de modu! in care ea a luat fing. Distinctia dintre o poveste real si o poveste inventata exprima tocmai faptul ci cea de-a doua a fost “fabricata”, > in timp ce prima nu a fost construita citusi de putin. Povestea real, tn care sintem angajagi cit vreme traim, nu are un autor, vizibil sau invizibil, pen- - tru c& ea nu este fabricata. Singurul “cineva” pe care ea fl reveleaza este eroul a si ea este singurul mediu in care manifestarea la inceput intangibila a “unui “cine” distinct gi unic poate deveni tangibild ex post facto prin actiune sivorbire, Cine este sau a fost cineva putem sti doar cunoscind povestea al __clrei erou este el tnsugi ~ altfel spus, biografia lui; toate celelalte amainunte pe care le stim despre el, inclusiv lucrarea pe care s-ar putea si o fi produs si sd o fi lsat in urma, ne spun doar ceea ce este sau ceed ce a fost el. Astfel, 9. Legile, 803 si 644. 155cu toate cé. despre Socrate, care nu a scris nici macar un rind si nu a lsat nicio lucrare, stim cu mult mai purine decit despre Platon sau Aristotel, totus), cunoscindu-i povestea, stim cu mult mai bine si cu mult mai intim cine 4 fost decir stim cine a fost Aristotel, despre ale cArui opinii sintem incom. parabil mai bine informati. Eroul pe care povestea tl dezvaluie nu are nevoie de insugiri eroice; |g ‘inceput, adic& fa Homer, cuvintul “erou” nu era decit un nume dat fiec&ruj barbat liber care participase la aventura troiana" si despre care se putea spune o poveste, Idea de curaj, pe care noi o socotim acum drept o insusire indispensabil& a eroului, este de fapt prezenta deja in disponibilitatea luj de a actiona gi de a vorbi, de a-si introduce sinele in lume i de a incepe o poveste care s& fi apargina. lar acest curaj nu este th mod necesar, $i nici chiarin primul rind, legat de disponibilitatea de a suporta consecintele; cura- jul si chiar indrazneata sint deja prezente in gestul individului de a-si parasi adapostul privat gi de a ardita cine este, de a-si dezvalui si expune sinele, Masura acestui curajinigial, fard de care nu arfi posibile citugi de pugin nici actiunea, nici vorbirea si, prin urmare, potrivit grecilor, nicilibertatea, nu este mai mica, ci ar putea fi chiar mai mare, in cazul in care s-ar intimpla ca “eroul” s& fie un las. Conginutul propriu actiunii si vorbirii, precum si sensul lor general pot iua diverse forme de reificare in lucrarile artistice ce glorificd o fapta sau o realizare si, prin transformare si condensare, prezint’, in toat& insemnatatea Sa, un eveniment extraordinar. Totusi, calitatea revelatoare specifica actiunil si vorbirii, manifestarea implicit’ a agentului si a vorbitorului, este atit de nemijlocie legata de fluvcul viu al actiunii si al vorbivii, incit nu poate fi reprezentata si “reificat&” altfel decit printr-un soi de repetisie, imitatia sau mimé. sis, care, dupa Aristotel, dornneste in toate artele, dar care este potrivita de fapt numai pentru drama, al cirei nume (derivat din verbul grecesc dran, “a actiona”) arata el insugi cd interpretarea dramatic’ este de fapt o imitare a actiunii."" Elementul mimetic nu se intilneste tnsd numai in arta actorului, ci, aga cum Aristotel sustine pe buna dreptate, si in compunerea sau in scrierea piesei, cel putin in masura in care drama se realizeazi pe deplin doar atunci cind e pusa in scend intr-un teatru. Numai actorii si vorbitorii care re-pun in scend intriga povestirii pot comunica intreaga semnificatie, nu atit a povestirii insesi, cit a “eroilor” care se dezviluie pe ei ingigi in ea.!? Din 10. La Homer, cuvintul hérds are firé indoiald o nuanta de distinctie, ins numai aceea de care fiecare birbat liber era in stare. El nu apare nicdieri cu sensul ulterior de "semizeu”, prove- hit poate din zeificarea vechilor eroi epici. 11. Atistotel arata deja cum cuvintul drama a fost ales deoarece acei dréntes (“oamenii care mneaza”) sint imitagi (Poetica, 1448 a 28). Chiar din tratat reiese limpede ca modelul aristotelician de “imitare” in arta este preluat din teatru, iar generalizarea conceptului, pen tru a-l face aplicabil {a toate artele, pare mai curind forgata. 12. De aceea Aristotel vorbeste de obicei nu de o imitare a actiunii (praxis), ci a agentilor (prat- tontes) (veri Poetica, 1448 a.1 i urm., 1448 b 25, 1449 b 24 gi urm.). El nur este totugi consecvent cu aceasté folosire a termenilor (cf. 1451 a.29, 1447 a 28). Esensialul este c& tragedia 186_punctul de vedere al tragediei grecesti, asta ar insemna c& semnificatia pove- © stirii, atit cea imediata, cit si cea universalA, este dezvaluita de cor, care nu imit&? gi ale cArui comentarii sint poezie pura, in timp ce identitatea intangibila a agentilor povestirii, dat fiind c& ei scap& oricarei generalizari si, prin urmare, oric&rei reific&ri, nu poate fi comunicata dectt printr-o irmitare a ac- “tiunii lor. E si motivul pentru care teatrul constituie arta politicd prin excelent; doar aici sfera politica a vietii umane este transpusd in arti. Tot aga, teatrul este singura arta al c4rei unic subiect #l constituie omul in relatia “fui cu ceilalti, 26 FRAGILITATEA TREBURILOR OMENESTI Actiunea, spre deosebire de fabricare, nu e niciodata posibila in izolare; ‘afi izolat inseam’ afi lipsit de capacitatea de a actiona. Actiunea si vorbirea au nevoie de prezenta altora tot atit de mult pe cit fabricarea are nevoie “ade prezenya naturii pentru a-si procura materialul si a unei lumi pentru a-si instala produsul finit, Fabricarea este inconjurat de lume si se afla in per- mmanenta legStura cu ea: actiunea si vorbirea sint inconjurate de refeaua fap- _telor sia cuvintelor altor oameni si se afla in permanent contact cu ea. Credinta populara intr-un “barbat viguros” care, izolat de ceilalsi, tsi datorea- z& puterea singuratagii sale este fie pura superstitie, inradacinata tn iluzia ‘4 putem “face” ceva in domeniul treburilor omenesti - cd putem “face”, de pilda, institutit sau legi, aga cum facem mese si scaune, sau ca fi putem - face pe oameni “mai buni” sau “mai ri” -, fie dezndejdea constient legata de orice actiune, politica sau nepolitic, asociata cu speranta utopica in posibilitatea de a-i trata pe oameni ca pe un “material” printre altele.'5 Forta de care individul are nevoie in orice proces de productie devine cu totul inutili ~atunci cind la mijloc se afl& actiunea, indiferent dacd aceasta forpi este nu se ocupa de calitatile oamenilor, de acele poiotés ale lor, ci de tot cea ce s-a intimplat cu ei, de actiunile, de viaga gi soarta lor buna sau rea (1450 a 15-18). Prin urmare, con- finutul tragediei nu se gaseste fn cea ce noi am numi caracter, ci in actiune sau intrig. 13, Faptul ci un cor “imitd mai pugin” este mentionat tn tratatul pseudo-aristotelician Prablemata (918 b 28), /14, Deja Platon Ti reproga lui Pericle ca nu ba “fiicut mai bun pe cetiigean” si ca, la sfrgitul carierei sale, atenienii erau chiar mai ri decit inainte (Gorgias, 515). “11 15. Istoria politic’ recent’ este piind de exemple ce aratl ci expresia “material uman” nu este © metafora inofensiva, si acelasi lucru este valabil pentru o tntreagit serie de experimente stiintifice modeme din ingineria saciala, biochimie, chirurgia pe creier etc., care toate tind SA trateze $i si modifice materialul umian ca pe orice alt materie. O asemenea abordare mecanicista este tipied pentru epoca moderns; cind urmirea scopuri asem&natoare, An tichitatea era inclinata s8 se gindeascii la om ca la un animal silbatic, ce trebuie imblin= zit si domesticit. In ambele cazuri singura reugitd posibila st ta uciderea omului, fireste nu neapirat ca organism viu, ci gua om.intelectual sau pur fizica. Istoria este plina de exemple ale neputingei omu. lui puternic si superior, care nu stie cum sa isi asigure sprijinul, co-actiunea semenilor sai, Nereusita lui este adesea pusi pe seamna fatalei inferioritay a celor multi si a resentimentului pe care toate persoanele de seama il ins. piri celor mediocri. $i towsi, oricit ar fi de adevarate, asemenea observati nu ating miezul chestiunii. Pentru a arata ceea ce e pus aici in joc, ne putem aminti cd greaca si la. tina, spre deosebire de limbile moderne, contin doua cuvinte cu totul diferite, si totusi legate unul de celilalt prin care desemneaza verbul “a actiona” Celor doud verbe grecesti archein (“a incepe”, “a mina” si, in fine, “a domni) $i prattein (“a trece prin”, “a duce la bun sfirsit”, “a ispraivi”) le corespund verbele latinesti agere (“a pune in migcare”, “a mina”) $i gerere (al c&rui sens inivial era cel de “a purta”).'° S-ar parea atunci ci fiecare actiune ¢ impartit in doua: inceputul, ficut de o singura persoand, si realizarea, la care iau parte mai multe persoane, “purtind” si “ispravind” intreprinderea, ducind-o pina la capat. Nu numai cuvintele sint legate intre ele intr-un mod asemanator, ci gi istoria folosirii lore aproape aceeasi. in ambele cazuri, cuvintul care la inceput desemna doar a doua parte a actiunii, indeplinirea ei - prattein, respectiv gerere ~ a devenit cuvintul acceptat pentru actiune fn general, in vreme ce cuvintele desemntind inceputul actiunii au dobindit un sens specializat, cel pugin in limbajul politic. Archein, folosit in sens restrins, a ajuns si insemne in primul rind “a domni” si “a mina”, iar agere a ajuns sa aib’ mai curind intelesul de “a mina” decit de “a pune in miscare”. Astfel, rolul de inigiator si de conductor, care fi revenea fui primus inter. pares (un rege intre regi, in cazut lui Homer), s-a schimbat fn cel de domnitor; interdependenga initial proprie actiunii - dependenta initiacorului s a conducdtorului de sprijinul insotitorilor si si dependenga acestora de el, intrucit el le oferea prilejul de a actiona - s-a scindat tn doua functii cu totul diferite: functia de a da ordine, devenita prerogativa a domnitorului, si functia de ale executa, devenitd datorie a supusilor si. Acest domnitor este singur, izolat de ceilalti prin forta sa, tot aga cum initiatorul este izolat la inceput datorita initiativei sale, tnainte de a-i fi gasit pe ceilalfi care s& i se al&ture. Totusi, puterea initiatorului si conducdtorului se arati doar tn inifiativa sa si tn riscul pe care el si asuma, nu tn realizarea propriv-zisa. Cit il priveste pe domnitorul victorios, acesta igi poate aroga ceea ce, in realitate, reprezinta reusita celor multi cea ce ui Agamemnon, care era rege, iar nu domnitor, nu i s-ar fi ingduit niciodatd. Prin aceasta pretentie, con- duciitorul monopolizeaza, aga zicind, forta celor fara al c&ror sprijin el nu ar fi fost niciodata tn stare s& realizeze ceva. Astfel ia nastere iluzia puteri extraordinare si, odat& cu ea, mitul barbatului viguros, care este puternic pentru ca este singur. 16. Pentru archein si prattein, vezi in special folosirea lor la Homer (cf. C. Capelle, Worterbuch des Homeros und der Homreriden (1889) 158- actioneazii, agentul nu e niciodata un simplu “agent”, ci intotdeauna gi tn | acelasi timp cineva care suport o actiune. A face si a suporta sint ca doud - fatete ale aceleiasi monede, iar povestea pe care actiunea o incepe e compu- s din faptele si din suferingele ce decurg din ea. Aceste urmari sint infinite, Gici actiunea, desi poate lua nastere, asa zicind, de nicdieri, actioneaz’, | jncr-un mediu in care toate reactiile devin reactii in lang si fn care toate procesele sint cauza unor noi procese. intructt acriunea actioneaz’ asupra unor -“fiinge capabile de actiuni proprii, reactia nu este doar un raspuns, ci este © ntotdeauna o nou’ actiune ce izbucneste pe cont propriu siti afecteaz’ pe altii. Astfel, tn mijlocul oamenilor, actiunea gi reactia'nu se migci niciodaté {in cere inchis si nu se pot limita niciodaté cu precizie la doi parteneri. O asemenea nelimitare nu caracterizeaz’ numai actiunea politica, in sensul imai strict al termenului, ca si cum infinitatea legaturilor reciproce dintre oa- “meni nu ar fi decit rezultatul multimii nesfirsite a oamenilor implicati, de “tare am putea scpa acceptin s actionam intr-un cadru de circumstante limitat $i inteligibil; actul cel mai marunt in circumstantele cele mai limitate poartii siminga aceleiagi infinitati, cdci o singur’a fapta, iar uneori un sin- ” gur cuvint sint de ajuns ca si schimbe orice configuratie. in plus, actiunea, indiferent de continutul ei concret, stabileste intotdeau- © na relatii si are, prin urmare, tendinga inerenta de a forta orice limitari gi de a trece dincolo de orice granige.” Limitarile si granigele exist’ in domeniul treburilor omenesti, insd ele nu ofera niciodata un cadru capabil sa reziste asaltului prin care fiecare nou’ generate trebuie si se introducd in lume. Fragilitatea institutillor si a legilor omenesti si, in general, a tuturor chestiu- nnilor care au legSturd cu viefuirea tmpreuna a oamenilor decurge din condigia umana a natalitagli gi e cu totul independent de fragilitatea naturii umane. Gardurile care imprejmuiesc proprietatea privata, asigurind limitele fiecArei locuinge domestice, granitele teritoriale care protejeaza si fac posibila identitatea fizicA a unui popor, legile care ti ocrotesc $i fi fac cu puting existenta _rilor omenesti nu ies la iveala asemenea principii limitative si protectoare: _Limitarile legii nu sint niciodata mijloace de protectie absolut sigure impotri- “va actiunii venite din interiorul corpului politic, tot aga cum granitele teritoriale nu constituie niciodat mijloace de protectie absolut sigure impotriva actiunii venite din exterior. Infinitatea actiunii nu este altceva decit reversul formidabilei sale capacitati de a stabili relatii, adic& al productivitayii sale _ 17. Einteresant de notat ci Montesquieu, care nu era preocupat de legi, ci de actiunile pe care spiritul lorle poate inspira, defineste legile ca raportur existente intre fiinge diferice (Esprit des ois, cartea |, cap. 1; of, cartea XXVI, cap. 1). Este o definitie surprinzatoare, intructe legile fuseserd tntoteleauna definite in termeni de granigt si de lirica, Motivul e acela.c& Montesquieu nu era interesat atit de ceea ce el numea “natura guveratii” ~ daca era vorba, buniioar’, de republic sau de monarhie -, cit de “principiul ei... prin care e facutd s& actioneze,... de pasiunile umane care 6 pun in migcare” {cartea II}, cap. 1). 159specifice; iat de ce vechea virtute a moderatiei, a pastrarii m&surii, este cy adevéirat una din virtuyile politice cardinale, aga cum ispita politic prin exce. Jenga o reprezinta Rird indoiala Aybris-ul (dupa cum stiau attt de bine greci, deprinsi cu posibilitagile actiunii), iar nu voinga de putere, cum sintem noi inclinagi s& credem. Cu toate cd feluritele limite si granite pe care le intiinim in toate statele pot oferi o anumita protectie impotriva infinit&tii proprii actiunii, ele sint ins cu totul neputincioase si contrabalanseze cea de-a doua trsStury fundamentalé a actiunii: neprevizutul care fi este inerent. Si nu e vorba, de fapt, de incapacitatea de a prevedea toate consecintele logice ale unui act anume, deoarece in cazul acesta un calculator electronic ar fiin stare s& prevada viitorul, ci de o traszitur’ care se leaga direct de povestea care, tn calitate de rezultat al actiunii, incepe gi se constituie de indar& ce momentul pasager al faptei a trecut. Neajunsul este ci oricare ar fi caracterul si con- finutul povestirii ulterioare, fie cd se joacd in viata privat sau in cea publi a, fie c& implica un numar mare sau un numar restrins de agenti, tngelesul ci deplin nu se poate dezvalui decit dup ce povestea ia sfirgit, Spre deosebire de fabricare, unde lumina prin care se judec produsul finit este asigu- ratii de imaginea sau de modelul sesizat in prealabil de ochiul mestesugarului, lumina care elucideazi procesele actiunii si, prin urmare, toate procesele istorice nu apare decit la sfirsitul lor, adesea dup&.ce toti participantii au muric, Actiunea nu i se dezvaluie pe de-a-ntregul decit povestitorului, adica privirii retrospective a istoricului care stie intr-adevar intotdeauna mai bine decit participantii ce s-a intimplat. Toate relatiirile oferite de agengii tnsis ~ desi in cazuri rare acestia pot da declaratii tntru totul demne de crezare despre intentiile, scopurile gi motivele lor ~ devin in miinile istoricului simple surse documentare utile gi nu se pot niciodat& compara in semnificatie si veridicitate cu povestea lui. Ceea ce istoriseste povestitoru! trebuie in mod necesar ascuns de agentul insusi, cel putin cit vreme acesta este anga- Jatin actiune sau fn urmatile ei, cdici pentru el sensul actiunii sale nu se giseste in povestea ulterioara. Chiar dac& povestirile sint rezultatele inevitabile ale actiunii, nu agentul, ci povestitorul e cel care observa si “produce” povestea. 27 SOLUTIA GREACA Acest neprevazut al urmatilor este strins legat de caracterul revelator al actiunii si al vorbirii, in care individul tsi dezvaluie eul fAra a se cunoaste pe sine si fara a putea s& calculeze in prealabil pe cine dezvaluie. Dictonul antic potrivit caruia nimeni nu poate fi socotit eudaimén tnainte de a muri poate clarifica chestiunea pusi in joc, presupunind ci, dupa dou’ milenii sijuma- tate de repetare si de tocire, am mai putea pleca urechea la ingelesul sau inisial; nici chiar traducerea latineasc4, deja proverbiala si banalizata la 160Roma ~ nemo antem mortem beatus esse dici potest [nimeni nu poate fi numit > fericit inainte de moarte] -, nu mai transmite corect acest sens, desi a fost poate o surs’ de inspiragie pentru practica Bisericii Catolice de a-si beatifi- ca sfintiiabia dup ce a trecut destuld vreme de la moartea lor, Caci eudaimo- fia nu inseamné nici fericire, nici beatitudine; e un termen ce nu poate fi tradus _ si pesemne nici chiar explicat. Cuvintul sugereaz binecuvintare, lipsit ins& © de orice nuante religioase, si semnnifica literal ceva de felul bund-stérii acelui daimén care insoteste fiecare om de-a lungul vietii, care este identitatea dis- _tineté a fiecdrei persoane, dar care se infaitiseaza — si este vizibil - doar pri- “Virii celorlalti.'® Asadar, spre deosebire de fericire, care este o dispozitie » trecdtoare, si spre deosebire de sansa, de care cineva poate avea parte in anumite perioade ale viegii si care Ti poate lipsi in altele, eudaimonia, la fel ca viata Insgi, este o stare ce dureazii, nefiind supusa schimbari, nici capabi- _ JA s8 produca schimbare. Dupa Aristotel, a fi eudaimdn $i a fi fost eudaimon ® sint acelagi lucru, tot asa dup cum “a trai bine” (ew zén) si “a fi trait bine” sint acelasi lucru cit timp dureaza viata; ele nu stnt st&ri sau activitagi ce schimbi calitatea unei persoane, ca faptul de a invita gi de a fi invagat, care indi- ci dou’ atribute complet diferite ale aceleiasi persoane la momente diferite.”® Aceasta identitate neschimbatoare a persoanci, cu toate ca se dezvaluie - ntr-un mod intangibil in actiune si in vorbire, devine tangibila abia in povestea vietii agentului si a vorbitorului; insd ca atare ea nu poate fi cunoscuta, - adic& perceputa ca entitate palpabili, dectt dupa ce a ajuns fa sfirsit. Cu alte cuvinte, esenta umand - nu natura umana in general (care nu exista), nici suma calitagilor gia lipsurilor individutui, ci esenga acelui “cine” al indi- __ © vidului - poate tncepe sd existe abia cind viaga dispare nelisind in urma decit ‘© poveste. De aceea, oricine nazuieste in mod constient si fie “esential”, s& _lase in urma o poveste gi o identitate ce vor dobindi “gloria nemuritoare” nu trebuie numai sé tsi riste viata, ci si s aleag’ inadins, precum Ahile, o viata scurta si o moarte prematura. Doar omul care nu supraviefuieste ac- siunii sale supreme ramine stpinul incontestabil al identitatii sale si al posibilei lui maretii, deoarece el se retrage in moarte din fata posibilelor consecinge sia posibilei continuari a ceea ce a inceput. Cea ce fi confer’ povestirii lui nia nu poate fi obtinuta decit cu pretul vietii si ca individul nu si-o poate asigura decit renuntind la continuitatea unui mod de viata in care s-ar 18, Pentru aceasta interpretare a sensului pe care il au daimda si eudaimonia, vezi Sofocle, Oedip- Rege, 1186 si urm., mai ales versurile: Tis gar, tis andr pleon/ tas eudaimonias pherei/ é tosouton fhoson dokein/ kai doxent’ apoltinai (“C’ci cine, ce om (poate) purta mai mult eudaimonia decit cea pe care i-o arat& infisigarea si o risfringe in Infatisare?”), Impotriva acestei inevicabile deformitr tsi afirma corul inyelepciunea: acesti alti vid, ei “au” sub ochi ca pil- 4 daimén-ul lui Oedip; nenorocirea muritorilor st in orbirea fafa de propriul daimén. 19. Aristotel, Metafizica, 1048 a 23 gi urm. 161chiar si Ahile depinde de povestitor, de poet sau de istoric, fra de care tot ceea cea fiicut rimine zadarnic; el este insa singurul “erou” si de aceea, erou| prin excelent’, care pune la dispozitia naratorului intreaga semnificatie a faptei sale; astfel cA rotul se petrece ca si cum el nu numai cd gi-ar fi pus in scena povestea vietii, ci in acelasi timp ar fi si “produs”-o. Fira indoiala, un asemenea injeles al actiunii e cit se poate de individua- list, cum am spune noi astizi.” El scoate in evidenta tendinga c&tre dezvi- luirea de sine in defavoarea tuturor celorlalgi factori si rimtne, de aceea, relatiy neatins de neajunsul neprevazutului. Ca atare, el a devenit prototipul actiunii pentru Antichitatea greaca si a influentat, sub forma asa-zisului spirit ago- nal, fervoarea infSgisarii propriului eu prin masurarea cu altii, fervoare ce std la baza conceptului de politica ce doniiina tn orasele-stat. Un simptom remarcabil al acestei influente precumpanitoare este acela ca grecii, in contrast cu toate evolutiile ulterioare, nu socoteau legiferarea printre activitatile politice. in opinia lor, fegislatorul era la fel ca gi constructorul zidului cetati, cineva care trebuia si tsi fac gis igi incheie lucrarea inainte ca activitatea politica si poatd incepe. De aceea, el era tratat ca orice alt mestesugar sau arhitect, putind fi chemat din afard si angajat Prd a fi cet3tean, pe cind dreptul la politeuesthai, la angajarea tn numeroasele activitai ce se desfsurau ulterior in polis, era rezervat in intregime cetiitenilor. Pentru greci, legile, Ja fel ca zidul din jurul cetatii, nu erau rezultate ale actiunii, ci produse ale fabri- cri. Tnainte ca oamenii sA inceapa sa actioneze, trebuia asigurat un spatiu | Precis delimitat si trebuia creat& o structurA unde sa poaté avea loc toate actiunile ulterioare, spatiul find domeniul public al polis-ului, iar legea structura lui; legislatorul gi arhitectul apartineau aceleiasi categorii.?’ Aceste entitagi tangibile nu formau ins& continutul politicii (nu Atena, ci atenienii erau polis-ul)?? $i nu pretindeau aceeagi loialitate pe care 0 cunoastem de la patriotismul de tip roman. Desi e adevarat ci Platon $i Aristotel au ridicat legiferarea si construirea cetatilor pe treapta cea mai inaltd a vietii politice, asta nu inseamna c& ci au largit experientele grecesti fundamentale ale acfiunii si politicii pentru a include ceea ce s-a dovedit ulterior a fi geniul politic al Romei:legislayia si fondarea. Din contra, scoala socratic4 s-a indreptat cite aceste activi- t8fi, care pentru greci erau prepolitice, intrucit voia s& se ridice impotriva politicii i impotriva actiunii. Pentru membrii ei, legiferarea si validarea prin vot a deciziilor constituiau activitatile plitice cele mai legitime, deoarece 20. Cuvintul grecesc pentru “fiecare” (hekastos) deriva din hekas (“depSrcat”), cea ce pare si indice cit de adine tnriidicinat trebuie si fi fost acest “individualism”. 21. Vezi, de exemplu, Aristocel, Etica Nicomahicd, 1141 b 25, Nu existi diferenya mai profimda ‘ntre Grecia si Roma decte in atitudinea fag de teritoriu si de lege. La Roma, intemeierea cetati si stabirea legilor ei au ras actul insemnat si hot’ritor la care trebuiau si fie rapor tate toate faptele 5 realizirile ulterioare, ca sii dobindeasca validitate si legitimitate politic’, 22. Vezi M. F. Schachermeyr, “La formation de la cité Greeque”, Diogenes, nr. 4 (1953), care face o comparatie intre uzanja greceasc’ si cea din Babiton, unde nogiunea de “babilonieni® ‘nu putea fi exprimatd decit spunindu-se: oamenii de pe teritoriul orasului Babilon. 162fn cadrut lor oamenii “actioneazi asemeni mestesugarilor”: rezultatul actiunii lor este un produs tangibil, iar procesul actiunii are o incheiere usor de re- cunoscut.”* Ceea ce nu mai este sau, mai curind, nu este inca, fa dreptvor- - bind, actiune (praxis), ci producere (poiésis), pe care socraticii o preferau datorit& sigurangei ei mai mari. E ca i cum ar fi spus c& numai in cazul fn care oamenii ar renunta la capacitatea lor de actiune, cu zidarnicia, infinitatea gi nesiguranta. urmarilor ei, s-ar putea gasi un leac pentru fragilitatea __ treburilor omenesti. : Felul in care un asemenea remediu poate distruge substanta ins&si a re- © Jatiilor umane - iatd ce infitigeaz’ poate cel mai bine unul din rarele exemple de actiune pe care Aristotel le ia din sfera vietii private, in speta relatia dintre binefcdtor si destinatarul binefacerii. Cu acea absent ingenua a spi tului moralizator care este trisdtura Antichitatii grecesti, chiar dacti nu sia celei romane, el afirma mai intii c&, in realitate, binefcStorul fi iubeste intotdeauna pe cei pe care fi ajut& mai mult decit este iubit de ei. Dupa care arata ca e $i firesc s4 se intimple asa, de'vreme ce binefacatorul'a facut 0 lucrare, un ergon, pe cind destinatarul nu a facut altceva decit s& suporte binefacerea celui dintii. Potrivic lui Aristotel, binef&catorul tsi jubeste “lucrarea”, viata destinatarului pe care “a produs-o”, aga cum poetul igi iubeste poemele; si filosoful le aminteste cititorilor sii c& dragostea poetului pentru lucrarea sa nu este cu nimic mai putin aprins decit dragostea unei ma- © me pentru copiii ei.?4 Aceasta explicatie arata limpede ca Aristotel gindeste actiunea in termeni de producere, iar rezultatul actiunii, relatia dintre _ oameni, in termeni de “lucrare” indeplinit (in pofida incercarilor sale insis- ~ tente de‘a distinge intre actiune gi producere, intre praxis si poidsis).25 Tn cazul _ de fara se vede cit se poate de clar cum o asemenea interpretare - desi poate servi la explicarea din punct de vedere psihologic a fenomenului ingrati- tudinii, presupunind c& atit binefScdtorul, cit si destinatarul binefacerii cad de acord in privinga interpretarii actiunii ca producere - compromite de fapt actiunea insdsi $i adevaratul ei rezultat, relatia pe care ar fi trebuit s& 0 sta- bileasca, Exemplul tegistatorului pare pentru noi mai puyin convinggitor doar fiindc& conceptia gréceasc& despre sarcina si rolul legislatoruluiiin domeniul public este pe de-a-ntregul strand de a noastra. [n orice caz, o lucrare, precum activitatea legistatorului potrivit ingelegerii grecesti, poate deveni ~ continut al actiunii doar daca © actiune ulterioar& nu maiteste nici dorita, nici posibila; iar actiunea poate avea drept rezultat un produs finit numai daci sensul ci autentic, intangibil si intotdeauna absolut fragil este abolit. Remediul grecesc inigial, prefilosofic, pentru aceasta fragilitate fusese inte- imeierea polis-ului, Polis-ul, aga cur s-a dezvoltat din - si a ramas tnrddacinat _ 23, “Caci numai (legislarorii) actioneaz precum mestesugarii (cheirotechnoi)”, deoarece actul lor are un sfirsit tangibil, un eschaton, care este hovdrirea aprobata in adunare (pséphisma) (Etiea Nicomahicd, 1141 b 29), 24, Ibid, 1168 a 13 siurm. 25. ibid., 1140.. 163in - experienta si opiniile anterioare polis-ului, pe care grecii le-au avut cy privire la ceea ce face s& merite ca oamenii sa trdiasc’ tmpreund (yzén), 5 anume “impértagirea cuvintelor si a faptelor”?s, indeplinea un rol dublu, Mai intli, era menit si fe permit oamenifor sa faca in mod permanent, chiar daca sub anumite restrictii, cea ce altminteri nu fusese cu putinta decit ca © intreprindere exceptional gi rar in vederea cireia fiseserd nevoiti si igi partseascd locuintele, Palis-ul trebuia si multiplice prilejurite de a cigtiga “gloria nemuritoare”, adic s& ti sporeascé fiecdruia sansele de ase distinge, de @ arta prin fapea si prin cuvint cine este el in individualitatea sa singulars, Unul din motivele ~ dac& nu chiar motivul principal al - extraordinarej infloriri a talentului si a geniului la Atena, precum si al declinului rapid, cu nimic mai putin surprinzator, al orasului-stat a fost tocmai acela cd, de la inceput pind la sfirsit, telul primordial al polis-utui a fost transformarea ex. ceptionalului intr-un eveniment obignuit al viegii de zi cu 2i. A doilea rol al polis-ului, din nou strins legat de riscurile actiunii aga cum fuseser’ experi- mentate inainte de nasterea lui, era si ofere un remediu pentru zAdarnicia actiunii gi a vorbirii; c&ct sansele ca o fapta vrednica de faima sa nu fie uitata, s& devind cu adevarat “nemuritoare” nu erau foarte mari. Homer nu a dat numai un-strélucit exemplu pentru rolul politic al poetului, fiind de aceea “educatorul intregii Elade”; faptul insusi ci o intreprindere atit de mAreata precum razboiul trojan ar fi putut cidea in uitare in lipsa unui poet care s4 o imortalizeze citeva sute de ani mai tirziu a fost un excelent exemplu pentru ceea ce se putea alege de maresia omeneasca daca, pentru a dainui, nu se putea bizui pe nimic altceva decit pe poeti. Noi nu ne ocupam aici de cauzele istorice ale ascensiunii orasului-stat grecesc; ce anume credeau despre el si despre propria sa raison d’étre, grecii au aratat-o ef insisi cit se poate de clar, Polis-ul - daca e s& dam crezare fai- moaselor cuvinte ale lui Pericle din Discursul finebru - le garanteazi celor care au silit fiecare mare si petic de uscat s& devind scena cutezantei lor c& nu vor rmine fara martori si, pentru a fi slSvigi, nu vor avea nevoie nici de Homer, nici de altcineva care stie cum s& invirt& cuvintele; fara sprijin din partea altora, cei care au actionat vor fi in stare si statorniceasca impreund amintirea vesnica a faptelor lor bune gi rele, s4 stirneased admiratia epocii prezente sia celor viitoare.?” Cu alte cuvinte, viata impreund a oamenilor sub forma polis-ului prea sd garanteze cf cele mai zadamice dintre activicasile omenesti, acfiunea si vorbirea, ca si cele mai puin tangibile i mai efemere dintre “produsele” omului, faptele si povestirile ce rezulta din ele, vor deveni nepieritoare, Organizarea polis-ului, protejata fizic de zidul din jurul cettii i asigurat fizionomic de legi - de team ca nu cumva generatiile viitoare s fi modifice identitatea pina la a o face de nerecunoscut — e un fel de reamin- tire organizata. Ea tl asigura pe agentul muritor ca existentei lui trecdtoare 26. Login kai pragmaton koindnei 27. Tucidide, II, 41. cum a spus odati Aristotel (ibid, 1126 b 12). 164_ si mretiei lui vremelnice nu le va lipsi niciodaté realitatea pe care o da fap- “tul dea fi vazut, de a fi auzit si, in general, de a se infigisa inaintea unui pu- _ blic format din semeni care, in afara polis-ului, nu puteau asista decitla scurta durata a faptei, fapta care, prin urmare, avea nevoie de Homer si de “altii din tagma lui” ca sa fie prezentata celor care nu au fost de fata. Potrivit acestei auto-interpretari, domeniul politic izvoraste direct din ac- _fiunea colectiva, din “imp&rtisirea cuvintelor si a faptelor”. Astfel, actiunea hu este numai intr-o legatura cit se poate de nemijlocita cu partea publicd a lumii comune noua tuturor, ci, in plus, este singura activitate care o cons- “ tituie. E ca gi cind zidul polis-ului si granitele legii ar fi fost trasate in jurul unui spatiu public deja existent care totusi, fara o asemenea protectie stabilizatoare, nu ar putea dainui, nu ar putea supraviegui momentului actiunii si al vorbirii. Totul se petrece ca si cum, nu istoriceste vorbind, desigur, ci metaforic gi teoretic, cei reveniti din yzboiul troian si-ar fi dorit s& permanen- tizeze spatiul de actiune nascut din faptele gi din suferingele lor, s& impiedice ~ disparitia lui odatii cu intoarcerea gi cu imprastierea lor la gospodariile lor separate, Polis-ul, la drept vorbind, nu este orasul-stat in amplasarea lui fizicd; po- _lisul este organizarea poporului aga cum decurge ea din actiunea si din vorbirea laolaltd, iar adevaratul su spatiu se ir intinde ttre oamenii care traiesc © Impreuné in acest scop, indiferent de locul unde se intimpld s& se gaseasc’. “Oriunde veti merge, veti fi un polis”: aceste faimoase cuvinte nu au devenit fumai cuvintul de ordine al colonizarii grecesti; cle exprimau convingerea ca actiunea si vorbirea creeazd intre participanti un spatiu ce isi poate gasi 9 amplasare just aproape oricind si oriunde. Este spatiul infatisarii in sen- _ sul cel mai larg al termenului, si anume spatiul unde eu ma infigigez alto- va.asa cum gi algii mi se inPigiseaz& mie, unde oameni nu existd pur si simplu ca un obiect printre altele, vii sau neinsufletite, ci igi fac tn chip explicit Un asemenea spatiu nu exist Intotdeauna si, cu toate cd oamenii sint cu tofii capabili de fapta gi de cuvint, cei mai multi dintre ei - precum sclavul, strainul si barbarul in Antichitate, muncitorul sau mestesugarul inainte de epoca moderna, angajatul sau omul de afaceri din Jumea noastr’ ~ nu trd- esc in el. fn plus, nimeni nu poate trai in permanent tnauntrul lui. Afi lip- 7 sit de un asemenea spatiu inseamni a fi lipsit de realitate, care, omeneste - $i politiceste vorbind, se confunda cu infiitisarea. Pentru oameni, realitatea __ lumii e garantata de prezenta altora, de faptul c& lumea li se infitiseaz’ tutu- | tor; “caci ceea ce li se infStiseaz tuturor, iata ce numim Fiinta’’’, iar orice Jucru cdruia fi lipseste aceasta infitigare vine si trece ca un vis, unul ce ne “apartine in chip intim si exclusiv, dar lipsit de realitate.2° 28. Aristotel, Etica Nicomahicd, 1172 b 36 gi urm. 29. Vorba lui Heraclie, dup care cei treji stnt partasli unei singure lumi comune, thsi cei adormiti se retrag fiecare intr-o lume proprie (Diels, op. ct, B89), spune tn fond acelasi lucru ca gi remarea lui Aristotel cocmai amintit& mai sus. 16528 PUTEREA $1 SPATIUL INFATISARIL Spatiul infatisiriiia fiing’ oriunde oamenii sint mpreund tn maniera vor: biri gi a actiunii gi de aceea el preceda si devanseazi orice constituire for. Mali a domeniului public si a diverselor forme de guvemémint, adic 4 dlverselor forme th care poate fi organizat domeniul public. Trasatura lui par. ticulara sta tn aceea ca, spre deosebire de spatiile produse de mfinile noas. tre, el nui supravietuieste realitatii mige&rii ce i-a dat nastere, ci dispare ~ si asta nu numai odatii cu dispersarea oamenilor, cum se intimpl’ tn cazul mari. lor catastrofe, cind corpul politic al unui popor este nimicit, ci si odatd cy disparigia sau cu intreruperea activitatilor insele. Oriunde oamenii se string laolalea, spagiulinfagigari este prezent in chip potential, ins& numai potential, nu in chip necesar si nici pentru totdeauna. Faptul ca civilizasile se pot inlta ‘31 se pot prébbusi, cA imperil puternice si culturi infloritoare pot intra in declin gi pot sucomba fara catastrofe externe - si foarte adesea se intimpla ca asemenea “cauze” externe sé fie precedate de o degradare intern mai putin vizibila care atrage dupa sine dezastrul — i se datorea7’ acestei particularitagi 2 domeniului public care, intructt se hraineste in ultima instant din actiune’ si din vorbire, nu igi pierde niciodat cu desavirgire caracterul potential. Ceca ce mai inti slabeste, iar mai apoi ucide comunitasile politice este pierderea puterii si neputinfa finala; iar puterea nu Poate fi depozitata si tinut in stoc péntru situagii de urgeng’, precum instrumentele violengei, cAci ea exist’ doar in actualizarea ei. Acolo unde nu este actualizata, puterea moare, iar istoria e plind de exemple care arat c& nici cele mai mari bogtitii materiale nu pot compensa aceasta pierdere. Puterea se actualizeazi numai acolo unde intre cuvine si fapté nu exist o ruptura, unde cuvintele nu sint goale, nici faptele brutale, acolo unde cuvintele nu sint intrebuintate ca s& ascund incengi, ci ca si dezvaluie realitati, iar faptele nu sint folosite ca sA violeze si si distruga, ci ca sa stabileascd relagii si s creeze noi realitii. vo, Puterea este ceea ce tntregine existenta domeniului public, spatiul potential al infétisaril prezent intre damenii care actioneaza si vorbesc. Cuvintul insusi echivalentul sau grecesc, dynamis, la fel ca latinescul potentia cu numeroase. le sale derivate moderne sau germanul Macht (care deriva din mégen [a pur tea} si mégich [posibil], nu din machen [a face]), i indicl caracterul “potential”. Puterea este intotdeauna, cum am spune noi, o putere potentiala, iarnuo entitate neschimbatoare, masurabila si sigurdi precum forta sau vigoarea, Daca vigoarea este calitatea naturala a individului izolat, puterea izbucneste ‘ntre cameni atunci cind acestia actioneaza impreuna gi dispare in clipa cind ei se Impristie, Din pricina acestei trisituri particulare, pe care o are in comun Cu toate potentialitatile, ce nu pot fi decit actualizate, ins nicicind mate- fializate pe deplin, puterea este - intr-o masurd surprinzitoare ~ independenta de factori materiali, fie numere, fie resurse. Un grup relativ mic de oameni, insé bine organizat poate stipini aproape la nesfirsit peste imperii intinse si dens populate, iar nu arareori se Intimpla tn istorie'ca gari micé 51 166| Sirace sa intreacd natiuni mari $i bogate. (Povestea lui David si Goliat este “numai In sens metaforic adevarat’; puterea celor putini poate fi mai mare __decit puterea celor multi, dar in lupta dintre doi barbati nu puterea, ci vi- "_goarea decide, iar istetimea, adic& puterea mintii, contribuie substantial la fezultatin aceeasi masurd ca forta muscular’.) Pe de alta parte, revolta popu- Jara impotriva unor staiptnitori putemici poate da nastere unei puteri aproape nnestivilite chiar si in cazul in care se abyine de la folosirea violengei in fara foryelor materiale considerabil superioare. A califica o asemenea revolt drept “rezistent pasiva” trildeazai fird indoial’ o doz’ de ironie; revolta popu- ara este una din cele mai active si mai eficiente modalitagi de actiune nas- _cocite vreodata, ciici ea nu poate fi contracarat& prin lupta, cind nu ar mai “fivorba de izbind’ sau de infitngere, ci numai de macel in masa, incit pind gi invingatorul ar ramine infrint, vaduvit de trofeul sau, de vreme ce nimeni nu poate fi st&pin peste morti. Singura conditie materiala indispensabila pentru nasterea puterii este _existenga laolalt a oamenilor. Puterea poate riimine in posesia lor doar acolo _ unde oamenii traiesc intro atit de strins& apropiere unii fafa de alfii, incit potentialitatile actiunil sint mereu prezente, iar Intemeierea oraselor, care, "ca orase-stat, au rémas exemplare pentru intreaga organizare politic occi- dental, constituie de aceea cu adevarat premisa materiala cea mai important a puterii, Cea ce fi gine pe oameni impreund dupa ce momentul © pasager al actiunii a trecut (cea ce astizi numim “organizare”) si ceea ce, “in acelasi timp, oamenii mentin in viati pentru c& rimin tmpreund este puterea. Si oricine, indiferent de motivele pe care le-ar putea avea, se izoleazi si nu participa la o asemenea existenta in comun renunta la putere si devine -neputincios, oricit de mare i-ar fi vigoarea gi oricit de intemeiate motivele. Daca puterea ar fi mai mult decit potentialitatea pe care o creeazi faptul dea fi mpreun’, daca, in loc s depinda de acordul nesigur si doar provizoriu al mai multor vointe si intentii, ar putea fi posedata la fel ca vigoarea sau utilizata la fel ca forta, omnipotenta ar fio posibilitate uman& concreta. CAci puterea, ca si actiunea, este nelimitat&; ea nu are nicio limita fizica in natura uman, in existenta corporalé a omului, cum are vigoarea. Singura ei limit 0 constituie existenga altor oameni, insd ea nu este accidental, deoarece puterea umana presupune din capul locului conditia pluralitatii, _ Din acelasi motiv, puterea poate fiimparyité far’ a scidéa, iarinteractiunea puterilor cu propriul lor sistem de limivari si echilibrari poate chiar s4 ge- nereze mai multa putere, cel putin cit vreme interactiunea se pastreaza vie _si nu duce la un impas. Vigoarea, dimpotriva, este indivizibilA gi, cu toate c& este si ea limitatd si echilibrat& de prezenta altora, interactiunea plurali- t&tii echivaleazi in acest caz cu o limitare categoric’ a vigorii individului, care este finut’ tn fitu si poate fi covirsita de potentialul de putere al celor muiti. identificarea vigorii necesare pentru producerea obiectelor cu puterea necesar& pentru actiune poate fi imaginat doar ca atributul divin al unui singur zeu. De aceea, in politeism, omnipotenta nu este niciodat’i un atribut al zeilor, indiferent cit de mare ar fi vigoarea lor in raport cu fortele 167oamenilor. Dimpotriva, nazuinga c&tre omnipotent presupune intotdeay. na ~ pe ling’ utopicul ei hybris ~ distrugerea pluralitaii, In conditiile viegii omenesti, alternativa nu este intre putere si vigoare neputincioasd tn fafa puterii —, ci numai intre putere $i forga, fortd pe care un om singur poate intr-adevar si o exercite impotriva semenilor si si care poate deveni monopolul unuia sau al citorva oameni, daca tsi insusesc mij. loacele violentei. ins, desi poate distruge puterea, violenta nu i se poate nicicind substitui. De aici rezulea combinatla politic’, nicidecum neobisnu- it, de forta si lipsa de putere, adic& o grimada de forte neputincioase ce se consuma singure, adesea navalnic si spectaculos, darint-o total’ zidami- cie, nelasind in urma nici monumente, nici povestiri, prea putine motive de aducere aminte ca s& intre vreodata in istorie. tn experienta istorica si in teoria traditional&, o asemenea combinatie, chiar dacd nu este recunoscuts ca atare, poarta numele de tiranie, iar teama strdveche pe care o inspirs aceasta forma de guvernare nu este stirnité numai de cruzimea sa, care ~ du- p& cur o.dovedesc seriile lungi de tirani binevoitori si de despoyi luminati - nu se numara printre trasaturile sale inevitabile, ci de neputinta si de zidarnicia la care ea if condamna pe conducatori si pe supusi deopotriva. Mai importanta este descoperirea pe care, dupa cite stiu, nu a ficut-o decit Montesquieu, ultimul ginditor politic care s-a ocupat cu seriozitate de problema formelor de guvernare. Montesquieu a ingeles c& principala trdsdtura a tiraniei este aceea de a se baza pe izolare ~ izolarea tiranului de supugii sai si izolarea supusilor unii de alfii din cauza fricii si a suspiciunii reciproce ~ gi, drept urmare, ci tirania nu este o forma de guvernare printre altele, ci contrazice condigia umana esentjala a pluralicaii, a acgiunii si a vorbirii in comun, care este conditia tuturor formelor de organizare politica. Tirania impiedic& dezvoltarea puterii ~ si asta nu doar intr-un sector particular al domeniului public, ci fn totalitatea lui; cu alte cuvinte, ea naste neputinga tot atit de natural pe cit alte regimuri politice nase putere. Dupa, interpretarea lui Montesquieu, faptul acesta cere s& i se atribuie tiraniei un loc aparte in teoria sistemelor politice, c&ci numai tirania este incapabili s& produca destula putere pentru a se mentine in spatiul inftisari, in domeniul public; dimpotriva, ea congine semintele propriei distrugeri din chiar momentul in care ia fiinga.2° Oricte de curios ar prea, violenta poate distruge puterea mai usor decit vigoarea si, cu toate cA tirania este intotdeauna caracterizata de neputinta 30. Dupa cuvintele lui Montesquieu, care nu face deosebire intre tiranie si despotism: “Le Principe du gouvernement despatique se corrampt sans cesse, parce qu'il est corrompu par'sa nature, Les autres gouvernements périssent, parce que des accidents particuliers en Violent le principe: celui-ci périt par son vice intérieur, lorsque quelques causes acciden- ‘elles n’empéchent point son principe de se corrompre” [Principiul guvemarii despotice se perverteste fird incetare, cdci e corupt prin natura sa, Celelalee forme de guvernare pier devarece principiul le este inciilcat de accidente particulare; acesta, in schimb, piere din pricina viciului su interior, dae nu cumva unele cauze accidentale nu fi impiedic& prit cipiul s& se perverteascai] (op. cit, cartea Vill, cap. 10), 168subiectilor ei, care gi-au pierdut capacitatea umana de a actiona si de a vorbi jmpreuna, ea nu este in mod necesar caracterizaté de slibiciune side scerili- “tate; dimpotriva, artele si mestesugurile pot inflori in aceste conditii, dac& “conducdtorul este indeajuns de “binevoitor” incit sa isi lase in pace supusii {in izolarea lor. Vigoarea, pe de alt& parte, darul pe care individul |-a primic a “de la natura gi pe care nu il poate impart cu algii, poate face fata violentei a cu mai mult succes dectt puterii ~ fie in chip eroic, consimyind sa lupte gi = sh moard, fie in chip stoic, acceptind suferinta si infruntind orice rau prin ‘autosuficient& si prin retragere din lume; in ambele cazuri, integritatea $i vigoarea individului ramin neatinse. De fapt, vigoarea nu poate fi distrusa decit de putere, fiind de aceea expus& permanent pericolului pe care # reprezint& foryele combinate ale celor multi. Puterea corupe intr-adevar atunci cind cei slabi se coalizeaz pentru a-i inlatura pe cei tari, insa nu inainte. Vointa de putere, aga cum epoca moderna, de la Hobbes la Nietzsche, a Ingeles-o, glorificind-o sau denungind-o, departe de a fio caracteristic& a celor tari, este, la fel ca invidia gi l’comia, unul din vicile celor slabi, $i poate chiar viciul for cel mai periculos. Daca tirania poate fi descris drept incercarea mereu ratata de a inlocui _puterea cu violenta, ohlocratia sau domnia gloatei, care este exact reversul ei, poate fi inteleasa ca o incercare, cu mult mai promitatoare, de a inlocui __ vigoarea cu puterea. Puterea poate intr-adevar distruge orice vigoare si noi / 2 sim ca, atunc * In filosofia sa politica, Aristotel este incd ~ pe deplin constient de miza pusa fn joc tn politica, si anume nici mai mult, nici'mai putin decit acel ergon tou anthrépou’? (“lucrarea omului” qua om), sidacd ela inteles prin aceasta “lucrare” “a trai bine” (eu zén), a vrut fark indoiala s4 spund cA “lucrarea” nu este aici produsul lucrului, ci exist doar in actualitatea purd. Aceasti realizare specific umana ramine cu votul in afara 34, Motivul pentru care Aristotel, in Poetiaa sa, socoteste cA mirefia (megethos) constituie 0 condigie obligatorie a intrigii dramatice este acela ca drama imita acfiunea, iar actiunea este judecata dupa maretie, dupa cea ce o diferentiaza de locul comun (1450 b 25). in treacat fie spus, acelasi lucru este valabil si ia cazul frumosului, care conse’ tn maretie si in taris, In aliturarea pirjilor (1450 b 34 gi urm.). 35, Vezi fragmentul B 157 af lui Democrit in Diels, op. cit. 36. Pentru conceptul de energeia, vezi Elica Nicomohied, 1094 a 1-5; Fizica, 201 b 31; Despre suflet, 417 2.16, 431 a6, Bremplete cel mai des folosite sint privitul gi cintatul la flaut. 37. In contextul nostru nu are nicio importants c pentru Aristotel posibilicatea cea mai inalta a “actualitagi” nu statea tn actiune gi tn vorbire, ci in contemplagie gi in gindire, in thedria sin nous. 38. Cele doud concepte aristoteliciene, energeia si entelecheia, sint strins legate intre ele (energeia. synteinei pros tén entelecheian): deplina actualitate (energeia) nu realizeaza si nu produce nimic {in afard de sine, iar deplina realitate (entelecheia) nu are niciun alt scop in afard de sine (vezi Metafizica, 1050 a 22-35). 39, Ftica Nicomahicé, 1097 b 22. incategoriei mijloacelor si a scopurilor; “lucrarea omului” nu este un scop, cci mijlocul de a o realiza - virtutile sau aretai— nu sint calitati care pot 54 fie sau sa nu fie actualizate, ci sint ele insele “actualitagi”, Alefel spus, mijlocul de a indeplini scopul este deja scopul; si invers, acest scop nu poate fi considerat drept mijloc in vreo alta privinta, deoarece nu exist’ nimic mai tnalt de atins decit insdsi aceasta actualitate, Un ecou stins al experientei grecesti prefilosofice a actiunii si a vorbiri| ingelese ca actualitate pura se face auzit de fiecare data cind citim in filosofia politic’, incepind de la Democrit si Platon cd politica este 0 techné, c& se numéara printre arte si cd poate fi asemuitd cu activitati precum medicina ori navigatia, in care, intocmai ca in interpretarea artisticd a dansatoruluj sau a actorului, “produsul” coincide cu tnsusi actul interpretativ. Noi putem cintari insa ce s-a intimplat cu actiunea gi cu vorbirea - care, intructt exista numai fn act, sint activitatile cele mai tnalte din domeniul politic ~ cind auzim ce a avut de spus despre ele societatea moderna, cu acea logica particulara si inflexibilé ce a caracterizat-o tn fazele sale de inceput. Cci intreaga degradare a actiunii si a vorbirii se vede deja atunci cind Adam Smith agazi toate ocupatiile intemeiate in esenta pe fapta - asa cum sint profesia militar&, “clericil, avocaii, medicii si ctntaretii de opera” - aléturi de “muncile domestice”, care sint cele mai umile si mai neproductive dintre “munci” 40 Or, tocmai aceste ocupatii ~ medicina, cintatul la fluier, interpretarea scenic& ~ erau cele care furnizaserii gindirii antice exemple pentru cele mai inalte s mai mirete activit’ti ale omului. 29 HOMO FABER $1 SPATIUL INFATISARIL La baza conceptiei antice despre politica st& convingerea cl omul qua om, individul in diferentierea sa unica, se infitiseazi si se afirma tn vorbire siin actiune gi c& aceste activitagi, in ciuda zidamniciei lor materiale, posed& © calitate durabila ce le e proprie, intrucit ele isi creeaz’ propria rememo- rare.*’ Domeniul public, spatiul dinduntrul lumii de care oamenii au nevoie ca si apard, este de aceea, intr-un chip mai propriu decit lucrarea mfinilor tui sau munca corpului su, 0 “lucrare a omului”. Convingerea potrivit clreia omul nu poate realiza nimic mai marey decit propria infitisare si actualizare nu este citusi de pugin ceva de la sine ingeles. Ei i se opune convingerea lui homo faber dupa care produsele omului pot ajunge s8 insemne mai mult~ si nu doar s fie mai durabile ~ decit el insusi, 40. Wealth of Nations (ed. Everyman), It, 295, 41. Este o trasaturd fundamental a conceptului grecesc de “virtute”, desi poate nu si a celui roman: acolo unde exista areté, uitarea nu poate aparea (cf. Aristotel, Etica Nicomahicd, 1100 b 12-17), 172| precum si ferma incredingare a lui animal laborans dup’ care viaga constituie bunul suprem, Ambele pozitii sint, asadar, la drept vorbind, apolitice si tind s& denunte acyiunea si vorbirea ca fiind trindavie, agitagie inutila si vorbarie goala, judecind in general activicitile publice dup’ utilitatea lor tn atinge- rea unor scopuri chipurile mai inalte ~ a face lumea mai folositoare $i mai frumoasi, in cazul lui homo fiber, $i a face viata mai usoara si mai lung, tn cazul lui animal laborans. Asta nu inseamna totusi a spune c& homo faber sau animal laborans sint liberi s8 se lipseasc& intru totul de domeniul public, caci, fri spatiut inf¥ifishrii gi fra increderea in actiune gi in vorbire ca mod de a fi impreuna, nici realitatea eului individual, a identitagii individului, nici realitatea lumii inconjuratoare nu pot fi stabilite cu deplind certitudine. Simgul omenesc al realittii impune ca oamenii s& actualizeze datul pur pasiv al fiingei lor, nu cu scopul de a schimba, ci cu scopul de a articula si de aaduce la existengi deplina cea ce altminteri ar fi obligati oricum s4 suporte in chip pasiv.? Aceast actualizare consta - si are loc - in acele activicati care exist doar tn actualitatea pura. Singurul atribuit al lumii cu ajutorul cdruia realitatea ei poate fi masurata este faptul cA ne e comund tuturor, iar simtul comun ocupa o pozitie atit de inalta in ierarhia calitasilor politice, intrucit este singurul sims care pune in concordana cu realitatea privit& ca tntreg cele cinci simuri strict indivi- -/ duale ale noastre si datele strict particulare pe care ele le percep. Multumita © simtului comun, perceptiile celorlalte simturi sint recunoscute ca dezvaluind “ realitatea si nu sint resimtite doar ca iritatii ale nervilor nostri sau ca senzatii de rezistenfa ale corpului nostru. O diminuare vizibild a simyului comun tn ~ orice comunitate data gi o crestere notabild a superstitie’ si a credulitagii sint, de aceea, semne aproape sigure ale instrainarii faya de lume. Fireste, aceasta instrainare ~ ce const in atrofierea spatiului infagigarii sith st&birea simpului comun - este impins’, in cazul unei societti de munci- © tori, lao extrema cu mult mai mare decit in cazul unei societati de producatori. In izolarea sa, nu doar netulburat de ceilalti, ci, in plus, nevaizut, neauzit gi neconfirmat de ei, homo faber nu se afl numai impreund cu produsul pe -_ care il fabric, ci si cu lumea de obiecte la care igi va adduga propriile produse;in acest fel, desi indirect, ef ramine impreuna cu ceilalti, care au cut lumea si care sint si ei creatori de obiecte. Am vorbit deja despre piata de schimb, in care mestesugarii isi intilnesc egalii si care reprezinta pentru ei -un domeniu public comun th masura tn care fiecare a contribuit intrucitva la formarea ei, Ins&, cu toate ci domeniul public ca piat& de schimb corespunde cel mai bine activitigii de fabricare, schimbul insusi apartine deja dome- __niului actiunii si nu este defel o simpla prelungire a productiei; e chiar mai putin o simpla functie a proceselor automate, asa cum cumparatul mincdrii si celelalte mijloace de consum insotesc cu necesitate munca. Afirmagia lui 42, Acosta este sensul ultimei fraze a citatului din Dante de la inceputul capitolutui de fara; fraza, desi tntru rotul clara si simpla th originalul latinesc, sfideazé traducerea (De monar- chi, 1, 13).Marx, dupa care legile economice se aseamana cu cele naturale; ddick nu sint facute de om ca sa reglementeze actele de liber schimb, ci sint functii ale condigiilor productive ale societagii ca tntreg, este adevarat numai intrag societate de muncitori, unde toate activitagile sint aduse la nivelul metabo. lismului dintre corpul omenesc gi natura si unde nu exist schimb, ci doar consum. Totus’, oamenii care se intilnesc in interiorul piegei de schimb nu sintin primul rind persoane, ci producatori de produse; acolo ei nu se prezint nicio. data pe ei ingisi, nu tgi prezinti nici macar indeminarea gi calitatile, cain “pro- ductid ostentativa” din Evul Mediu, ci produsele, impulsul care fl impinge pe producator in piata publica este dorinya de a vedea produse, nu oameni, iar puterea care tine laolalta gi in viata aceasta piayd nu este potentialitatea ce ia nagtere tntre oameni atunci cind se unesc in actiune gi in vorbire, ci. “putere de schimb” (Adam Smith) combinat’, pe care fiecare dintre parti cipanti a dobindit-o fh izolare. Aceast’ ipsa de relasie cu ceitalti i acest interes primordial pentru marfurile de schimb au fost denuntate de Marx ca find semnnul dezumanizarii $i al instraindrii de sine & societ’tii de comerciangi, care intr-adevair exclude oamenii qua oameni gi, printr-o izbitoare rastumare a relatii antice dintre privat si public, pretinde ca oamenii si se prezinte pe ei ingisi doar in cadrul privat al familiei sau in intimicatea prietenilor. Frustrarea persoanei umane, care apare inevitabil intr-o comunitate de produc&tori si iner-o masuré chiar mai mare intr-o societate de comercianti este poate cel mai bine flustrata de fenomenul geniului, in care, de la Renastere pind la sfirgitul secolului al XIX-lea, epoca moderna a vazut idealul ei cef mai inalt. (Geniul creator ca expresie arhetipala a maretiel umane era cu totul necunoscut Antichitatii sau Evului Mediu.) Abia odata cu inceputul secolului nostru, marii artisti, iner-o surprinzdtoare unanimitate, au protestat impotriva faptului de a fi numiti “genii” si au pus accentul pe meserie, pe Pricepere si pe relatiile strinse dintre arta gi artizanat. Fara indoiala, tn parte, acest protest nu a fost decit o reactie impotriva vulgariz3rii si a comerciali- Zrii notiunii de geniu; el se datoreaza insa si ascensiunii de dat& mai recen- ta a societatii de muncitori, pentru care productivitatea sau creativitatea nu constituie un ideal si cdreia ti lipsese toate experientele din care ar putea izvort ideea insdsi de maretie. Important in contextul nostru este cA opera geniului, spre deosebire de produsul mestesugarului, pare si fi absorbit acele elemente de diferentiere si de unicitate care igi gsesc expresia nemijlocit& numai, in actiune gi in vorbire. Obsesia epocii moderne pentru semn&tura unici a flecdrui artist, sonsibilitatea ei Rird precedent fara de stil dovedesc 6 preocu- e Pare pentru acele trasaturi prin care artistul isi dep'geste iscusinga si maiestria intr-un chip asemandtor cu felul in care unicitatea fiecdrei persoane, depaseste suma totald a calitigilor sale. Datorit’ acestei depisiri, care distinge intr-adevar marea lucrare artistic de toate celelalte produse ale miinilor ‘omenesti, fenomenul geniului creator prea s& ofere legitimarea suprema a convingerii lui homo faber dupa care produsele omului pot insemna mai mult decit el insusi gi ti pot fi cu adevirat superioare, nee [Seen en au Se ee 174Totugi, imensa consideratie cu care epoca modemé a tratat cu drag. inima geniul, adesea la limita idolatriei, putea cu greu si schimbe faptul elementar ca esenta acelui “cine” al individuiui nu poate fi reificata de indi- |» Vidul insusi, Atunci cind apare “in chip obiectiv” ~ in stilul unei lucrari artistice sau tn caligrafie -, ea dezviluie identitatea persoanei si serveste, de fncercaim s& o interpretam ca pe ogtinda persoanei vii. Cu alte cuvinte, ido- latrizarea geniului ascunde aceeasi degradare a persoanei umane ca si cele- “alte principii dominante din societatea de comercianti. Un element indispensabil al mindriei umane este credinta c& acel cine al - individului intrece in maretie si in important’ tot ceea ce individul poate "face sau produce. “Fie ca medicii, cofetarii si servitorii caselor mari sa fie »judecayi dupa ceea ce au facut si chiar dup ceea ce si-au pus in gind s& fac; oamenii mari sint judecagi dupa ceea ce sint ei ingisi.”® Numai oamenii de rind se vor injosi pina intr-atit, incit sa igi traga fala din ceea ce au facut; prin aceasta injosire ei vor deveni “sclavii si prizonierii” propriilor facultagi vor descoperi, de va mai fi ramas in ei si altceva decit vanitatea cu totul nating’, c& a-si fi siesi sclav si prizonier nu e mai putin amar si poate chiar | mai ruginos decit a fi servitorul altcuiva. Nu gloria, ci condigia nefericit’ a ‘geniului creator se ascunde in faptul c&, in cazul sau, superioritacea omului fay. de lucrarea sa pare intr-adevar rasturnata, astfel cd el, creatorul viu, se simte in competitie cu creatiile sale, in raport cu care traieste mai mult, | desi acestea fi pot in cele din urma supravietui, Harul salvator al tuturor darurilor cu adevirat mari sta in faptul c& persoanele care igi poartd povara Aimin superioare in-raport cu ceea ce au ficut, cel putin cit vreme sursa Creativitatii se pastreazi vie; cAci aceasta sursa izvoriiste intr-adevar din cine _ :sint aceste persoane si ramine in afara precesului efectiv al lucrului, independenta de ceea ce ele pot realiza. CA situagia nefericita a geniului este cu toate acestea una reala ~ acest fapt devine cit se poate de impede tn cazul © acelor literati pentru care inversarea ordinii dintre om si produsul siu s-a ‘consumat intr-adevar, ceea ce e atit de scandalos in cazul lor si ceea ce, in treacat fie spus, atitd ura popular chiar mai mult decit falsa superioritate intelectuala este cd pind si cel mai prost produs al lor are sanse sa fie mai bun decit sint ei insigi. Semnul distinctiv al “intelectualului” este de a ramine ¢u totul netulburat de “grozava umilire” pe care o suferd adevaratul artist sau adevaratul seriitor, care “simte ca devine fiul lucrarii sale”, in care e con- damnat sa se vada pe sine “ca intr-o oglinda, limitat, si aga, si aga”.“4 43, Folosese aici minunata povestire a lui Isak Dinesen, “The Dreamers”, din Seven Gothic Tales 2 (ed. Modern Library), indeosebi pp. 340 , 7-44, Texeul complecal aforismului lui Paul Valéry din caee Sint uate citacele sun astfel:"Créateur © Wie. Qui vient dPacheyer un tong ouvrage le voit orinet fin un étre qu'il nYavait pas vou lus qu’ll a pas concu, précisément puisqu'il a enfanté, et ressent ceste terrible humilia~ tion de se'sentir devenir le fils de son oeuvre, de lui emprunter des traits irécusables, une ressemblance, des manies, une bome, un miroir; et ce qu’il ya de pire dans un mireir, sy voir limité, tel et tel” [Creator credt. Cine abia a incheiat o mare lucrare o vede formind, in 17830 MISCAREA MUNCITOREASCA, Activitatea de a lucra, pentru desfasurarea céreia izolarea de ceilalt constituie o condigie obligatorie, chiar daca nu e in stare s& intemeieze un domeniu public autonom in care oamenii qua oameni si se poat’ infifisa, Rimine legata totusi in multe feluri de spasiul infafisdrilor; ea ramine legaeg cel pusin de lumea tangibila de obiecte pe care le produce. lata de ce mes. tesugul artizanal este poate un mod de viaga apolitic, dar cu sigurantii nu este unul antipolitic. Ceea ce nu se poate spune ins despre munca, o activitate tn care omul nu este laolalt’ nici cu lumea, nici cu alti oameni, cie singur cu corpul sau, infruntind necesitatea nuda de a rmine tn viavl.5 arg indoiala, cel ce munceste traieste si el tn prezenta altora gi alaturi de ali, insd aceasta alaturare nu are niciunul din semnele distinctive ale adevaratej pluralitai. Ea nu consta in imbinarea deliberata a diferitelor abilitasi si vocatii, cum se intimplai in mestesugul artizanal (nemaivorbind de relatiile dintre persoane unice), ci in multiplicarea de indivi, care sint in esenta toti !a fel, deoarece sint ceea ce sint ca simple organisme vii. Tine intr-adevar de natura munci sii string’ laolalt pe oameni sub forma unei echipe de muncitori in care indivizii, indiferent de numarul lor, “muncesc Impreuna ca gi cind ar fi un singur om”® si tn felul acesta, spiritul de grup strabate poate munca intr-un mod chiar mai intim decit orice alt activitate,? cele din urma, o fing pe care nu sina dorit-o, pe care n-a conceput-o tocmai fiindcd a nlscut‘o, 5 resimte acea umilinga cumplicd de a simgi cum devine fu! lucr&rii sale, ce ai imprumuta trisdturi de neinléturat, 0 asemanare, apuctituri, un hotar, o oglind’: si cea coe mai rau la 0 oglinds, s4 te vezi fimitat in ea, si asa, si asa} (Tel quel, II, 149). 45. Singurdtatea muncitorului qua muncitor este de obicei trecuta cu vederea fn literatura re- zervatii subiectului, deoarece condigile sociale si organizarea muncii reclama pentru orice sarcin’ dar prezenfa simultana a unui mare numar de muncitori, darimind toate barie- rele izolari, Totugi, M. Halbwachs (La classe ounritre et les niveaux de vie (1913)) este con- » stient de fenomen: “L’ouvrier est celui qui dans et par son travail ne se trouve en rapport qu’avec de la mative, et non avec des hommes” [Muncitorul este cel care in si prin munca lui nu se giseste in rapore dectt cu materia, si nu cu amenii] $i descoper’ in aceasta ineren- {3 lipsa de contact motivul pentru care, timp de secole, aceast’ ntreag’ clasi a fost scoasi ‘n afara societaii (p. 118), 46. Viktor von Weizsticker, psihiatrul german, descrie relagia dintre muncitori fn cursul mun lor astfel: “Es ist zunachst bemerkenswert, dass die wei Arbeiter sich zusammen verhal- ten, als ob sie einer waren... Wir haben hier einen Fall von Kollectivbildung vor uns, der in der annithernden Identitit oder Einswerdung der zwei Individuen besteht. Man kann auch sagen, dass zwei Personen durch Verschmelzung eine einzige dritte geworden seien; aber die Regeln, nach der diese dritce arbeitet, unterscheiden sich in nichts von der Arbeit einer cinzigen Person” (Se poate remarca imediat ci cei doi muncitori stau laolaled ca si cum ar fi unul singur... Avem aici un caz de formare a unui colectiv, ce const’ in idencitatea aproximativa sau in unificarea celor doi indivizi. Se mai poate spune ci dou’ persoane au devenit, prin contopire, o a treia persoani, unicd; dar regulile dup care aceasta a treia Persoand muncegte nu se deosebese prin aimic de munca unei singure persoane] ("Zum Begriff der Arbeit”, in Festschrift far Alfred Weber (1948), pp. 739-740). 47. Acesta pare s& fie motivul pentru care, etimologic, “Arbeit und Gemeinschaft ftir den 176jnsa aceasta “natura colectiva a muncii"*, departe de a institui o realitate identificabila, recognoscibilé pentru fiecare membru al echipei de muncitori, impune, dimpotriva, pierderea oricdrei constiinge a individualitatii si a identitatii; din acest motiv, toate acele “valori” care deriva din mune, din- “colo de rolul ei evident in procesul vietii, sint pe de-a-ntregul “sociale” si nu ~ se deosebesc in esenta de placerea suplimentara pe care o procura mincat- ul si bautul in tovarasia cuiva. Sociabilitatea ce decurge din aceste activitati, care izvorsc din metabolismul dintre corpul omenese si natura, nu se inte- _/¢meiazii pe egalitate, ci pe uniformitate si, in sensul acesta, este intru totul adevarat cA “prin natura, un filosof nu se deosebeste in geniu si in tempe- rament de un hamal nici pe jurnatate pe cit se deosebeste un duldu de un ~ ogar”. Aceast remarci a lui Adam Smith, pe care Marx cita cu mult’ placere’, | se potriveste intr-adevar cu mult mai bine unei socier&fi de consu- - matori decit adunarii de oameni din piata de schimb, care scoate la lumina abilit’gile si calit&tile producatorilor, furnizind astfel intotdeauna o anumita - bazi de diferentiere. Uniformitatea care domneste intr-o societate intemeiat& pe munca si pe consum si care se vede in conformismul unei asemenea societatii e nemijlocit legata de experienta somatic& a muncii in colectiv, in care ritmul biologic al muncii uneste atit de puternic grupul de muncitori, inctt fiecare Menschen alterer geschichtlicher Stufen grosse Inhaltsflachen gemeinsam (haben)” [munca si comunitatea (au) pentru oamenii de pe treptele mai vechi ale istoriei un important conginut comun] (pentru relatia dintre munca si comunitate, vezi Jost Trier, “Arbeit und Gemeinschafi”, Studium Generale, vol, Ill, ne. 11 (noiembrie, 1950). 48, Vezi R. P. Genelli (“Facteur humain ou facteur social du travail”, Rewe francaise du avail, vol. Vil, nr. 1-3 (ianuarie-martie, 1952), care considera c& trebuie gasitd “o noua solugie la problema muncii? care s8 tind seama de “natura colectiva a munci gi, prin urmare, 58 nu aiba in vedere muncitoru!individeal, ci muncitorul ca membru al grupului séu. Aceastd “nous” solutie este, desigur, cea dominanti in societatea moderna. 49, Adam Smith, op. cit, |, 15, si Mare, Das Elend der Philosophie (Stuttgart, 1885), p. 125: ‘Adam Smith “hat sehr wohl gesehen, dass «in Wirklichkeie die Verschiedenheit der natiir- lichen Aniagen zwischen den Individuen weit geringer ist als wir glauben». ...Urspringlich unterscheidet sich ein Lasttrliger weniger von einem Philosophen als ein Kettenhund von einem Windhund. Es ist die Arbeitsieilung, welche einen Abgrund zwischen beiden aufge- tan hat” [a vaizut foarte bine faptul ci “in realitate, deosebirea de dispozitii inniscute dintre indivizi este cu mule mai neinsemnaté decit credem”. ...Prin natura, un hamal se deosebeste mai puzin de un filosof decft un duliu de un ogar. Diviziunea muncii este cea care a deschis o pripastie intre cei doi]. Marx foloseste, fird a face vreo deosebire, termenul “diviziune a muncii” si pentru specializarea profesionals, si pentru diviziunea procesului muncii in sine, dar aici, desigur, are tn vedere prima acceptiune. Specializarea profesionala este tntr-adevar o forma de diferentiere, iar mestesugarul sau lucritorul specializat, chiar daca este ajutat de alti, lucreaz’ de fapt in izolare. El se intilneste cu alii quar lucrator doar atunci cind se ajunge la schimbul de produse. In adevarata diviziune a mun- ii, muncitorul nu poate realiza nimic in izolare; efortul lui nu este dectt parte $i functie a efortului tuturor muncitorilor intre care este impargita sarcina. insa acesti alsi muncitori qua muncitori nu sine difergi de el, sinc cu cogi la fel. Astfel, nu diviziunea muncii, aparuts selativ recent, ci strdvechea specializare profesionala este aceea care “a creat prapastia” dintre hamalul de pe strada si filosof. 177simte ca nu mai este un individ, ci cd e de fapt una cu toti ceilalti, Ceea ce, fra indoialé, domoleste truda si necazul muncii aproape tot aga cum margul in grup fi ugureaza fiecirui soldat in parte ofortul deplasdii. Este, asadar, cit se poate de adevarat c pentru animal laborans “sensul si valoarea muncii depind th intregime de conditile sociale”, adicd de masura in care procesului muncii si al consumului i se permite s& functioneze lin si irk pie. dici, independent de “atitudinile profesionale propriu-zise”™; singurul ne. ajuns e acela ca cele mai bune “condifi sociale” sint cele tn care devine posibily pierderea identitatii personale, Aceast4 unificare a celor multi tntr-unul sin. gur este fundamental antipoliticd; ea reprezinta tnsugi contrariul asocierij care domneste in comunit&tile politice sau comerciale gi care - pentru a reluia exemplul aristotelician - nu consta in asocierea (koindnia) dintre doi medici, ci dintre un medic gi un agricultor “gi, in general, dintre oameni diferigis inegali”.s" Egalitatea proprie domeniului public este in chip necesar egalitatea inegalilor, care au nevoie si fie “egalizayi” in anumite privinge si in vederea unor scopuri precise. Ca atare, factorul de egalizare nu provine din “natura” umané, ci din exterior, intocmai cum banii - pentru a pastra exemplul aristotelician — sint necesari ca factor extern pentru egalizarea activitatilor ine- gale ale medicului $i ale agricultorului, Astfel, egalitatea politic’ este insusi contrariul egalitatii noastre tn fata mortii, care, ca soart comund a tuturor oamenilor, decurge din condifia umana, sau al egalitatii maintea lui Dum- nezeu, cel putin in interpretarea crestina, unde sintem pusi in faga egalitatii stiri de p&cat inerente naturii umane. in aceste cazuri nu este nevoie de niciun factor de egalizare, c&ci uniformitatea domneste oricum; totusi, ex Perienta propriu-zisa a acestei uniformivati, experienga vietii si a mortii, nu are loc numai in izolare, ci si in singurdtatea deplina, in care comunicarea adevarati, fird s mai vorbim de asociere §1 de comunitate, este imposibil&. Din punctul de vedere af lumii si al domeniutui public, viafa si moartea, ca si tot ceea ce atesta uniformitatea, constituie experiente antipolitice, care nu tin de lume, ci sint cu adevarat transcendente. inaptitudinea lui animal laborans penitru diferentiere si deci pentru actiune si pentru vorbire pare confirmata de absenta izbitoare a unor revolte serioase ale sclavilor in Antichitate si in epoca moderna. Nu mai putin izbitor totusi este rolul neasteptat si adesea extraordinar de productiv pe care migcérile muncitoresti Lau jucat in politica moderna, De la revolugiile din 1848 pina la Revoluria Maghiara din 1956, clasa muncitoare european, intrucit era 50. Alain Touraine, L’éalution du travail owvrier aux usines Renault (1955), p. 177. 51. Ftiea Nicomahicd, 1133 a 16. 52, important este ci revoltele si revolutiile moderne au cerut intotdeauna libertate gi dreptate pentru tofi, pe cind fn Antichitate “sclavii nu au revendicat niciodati libertatea ca pe un drept inalienabil al tuturor oamenilor si nu a existat nicio incercare de abolire a sclaviei a atare prin actiune concertata” (W. L, Westermann, “Sklaverei”, in Pauly Wissowa, supl- mentul VI, p. 981). 178singurul segment organizat si deci segmentul conducator al poporului, a © scris unul din cele mai glorioase si probabil cele mai promif&toare capitole din istoria recent. Ins, cu toate c& linia ce separa revendicarile politice de cele economice si organizatiile politice de sindicatele muncitoresti era destul de neclara, cele dou’ nu trebuie confundate. Sindicatele, sustinind si lup- tind pentru interesele clasei muncitoare, sint responsabile de integrarea ei in cele din urm’ tn societatea modem, in special de o extraordinara crestere ‘a sigurangei economice, a prestigiului social sia puterii politice. Sindicatele nu au fost niciodaté revolutionare, in sensul ca ar fi dorit o transformare a _- societigii insogita de o transformare a institutiilor politice prin care aceast a societate era reprezentata, iar partidele politice ale clasei muncitoare au fost «de cele mai multe ori partide de interes, tntru nimic diferite de partidele care reprezentau alte clase sociale, Deosebirea a ap&rut doar in acele rare si sotusi hotaritoare momente cind, pe neasteptate, in cursul unui proces revolutionar, se. dovedea ca acesti oameni, daca nu erau condusi de pro- grame si de ideologii oficiale de partid, aveau propriile lor idei cu privire la __ posibilitaitile de guvemare democratic din conditiile moderne. Altfel spus, “+ deosebirea nu a ap&rut datorita revendicdrilor sociale si economice extreme, ci numai datorita propunerii ficute pentru o noua forma de guvernare. Ceea ce ii scapa atit de lesne istoricului modern confruntat cu ascensiu- "nea sistemelor totalitare, mai cu seam atunci cind se ocupi de evolutiile din Uniunea Sovieticd, este faptul c&, intocmai dup4.cum masele moderne si conducdtorii lor au reusit, cel putin provizoriu, s& dea nastere prin totali- tarism unei noi si autentice, chiar dac& extrem de distructive, forme de gu- -vernare, tot astfel revoluyiile populare, deja de mai bine de o suti de ani, au scos la iveal, chiar daca niciodat cu succes, 0 alt noua forma de gu- ~ vernare: sistemul consiliilor populare menit si ia locul sistemului continen- ale celor doua tendinge ale clasei muncitoare, migcarea sindicalé si aspiratiile © politice ale poporului: sindicatele, adic clasa muncitoare in masura in care “53. Este important si retinem diferenta de substangi si de rol politic dintre sistemul continen- tal de partide gi sistemele britanic si american. E un fapt fundamental, chiar dac& pujin remarcat, in desfagurarea revolugiilor europene, c& sloganul consiliilor (soviete, Raite etc.) nu a fost niciodata lansat de partidele si de miscatile care au luat parte tn mod activ la organizarea lor, ci'si-a avut intotdeauna originea in revolte spontane; ca atare, 'consilille nu au fost nici ingelese cum se cuvine, nici foarte bine primite de ideologii diverselor misc’, domici 4 foloseascd revolutia ca sa ji impuna poporului o form’ de guvemare precon- ceput. Faimosul slogan al revoltei de1a Kronstadt, care a fost unul dintre momentele hottt- toare ale Revolugiei din Rusia, era: soviete fir comunism; ceea ce insemna in momentul acela: soviete frit partide. ‘Teza dupa care regimurile totalitare ne pun tn fafa unei noi forme de guvemare este explicatd mai pe larg in articolul meu “ideology and Terror: A Novel Form of Government”, Review of Politic (julie, 1953). O analiza mai amanungita a Revolutiei Maghiare sia sisvernu- lui consiliilor poate fi gasita intr-un recent artical intitulat, “Totalitarian Imperialism”, Journal of Politics (februarie, 1958).nu este decit una dintre clasele societ&tii moderne, au inregistrat victorie dupa victorie, cu toate c&, in acelagi timp, migcarea politica muncitoreascy a fost infiintd de fiecare daté cind a indraznit sa isi afirme revendicarile proprii, distincte de programele de partid si de reformele economice. Daci tot ceea ce s-a obtinut prin tragedia Revolutiei Maghiare a fost s& se arate {umii c4, in ciuda tuturor infringerilor si a tuturor aparengelor, acest elan politic nu a murit inca, sacrificiile sale nu au fost zadamice. Dezacordul acesta, aparent flagrant, dintre faptul istoric - productivitatea politica a clasei muncitoare - si datele fenomenale obtinute prin analiza activit&pii muncii va disparea ard indoiala la o examinare mai aménuntits a dezvoltarii si a substangei miscirii muncitoresti. Deosebirea principala, dintre munca sclavului $i munca libera, modern, nu vine din faptul c& muncitorul se bucura de libertate personala - libertatea de miscare, libertatea de a desfasura activitati economice si inviolabilitatea persoanei ~, ci din faptul ca a fost acceptat in domeniul politic sic s-a emancipat pe depfin ca cetatean. Momentul de rascruce din istoria muncii a venit odata cu abolirea restrictiilor legate de proprietate pentru dreptul de vot. Pina atunci, statutul muncitorului liber fusese foarte apropiat de cel al sclavilor emanci- pati, tot mai numerogi, din Antichitate; acestia erau oameni liberi, asimilagi cu strAinii rezidengi, ins nu erau cetateni. fh contrast cu.emanciparea sclavilor in Antichitate, unde de regula sclavul inceta si mai fie muncitor atunci cind inceta s fie sclav si unde, prin urmare, sclavia raminea conditia sociala, a muncii indiferent cit de multi sclavi s-ar fi emancipat, emanciparea moderna muncii a urmarit s& tnalte insigi activitatea muncii, cea ce s-a realizat cu mult inainte ca muncitorului ca persoana si i se acorde drepturi civile si personale. Totusi, unul din efectele secundare pline de consecinge ale emanciparii efective a muncitorilor a fost acela c& un segment in intregime nou al populatiei a fost admis, mai mult sau mai putin pe neasteptate, in domeniul public, adica s-a infaisat in public, si asta fara s4 i se permit& totodata intrarea in societate, fara sd joace niciun ro! de conducere in activitatile economice extrem de importante ale acestei societati si, In consecinta, fara s& fie absorbit de domeniul social si, asa zicind, indepirtat din public. Rolul deci- siv al infitis2rii ca atare, al efortului individului de a se distinge si de a atrage atentia asupra sa in domeniul treburilor omenesti, nu s-a vazut poate 54. O anecdotit din Roma imperiala, relatatd de Seneca, ne poate arta cit de primejdioas’ era consicerata a fi simpla aparigie in public. In vremea aceea, Senatului i se ficuse propunerea de a impune sclaviler o tinut& public’ prin care s& poatd fi imediat deosebiti de ‘cetagenii liberi, Propunerea a fost respinsa pe motivul cli este prea periculoasd, deoarece sclavii ar fi putut atunci sd se recunoase’ unii pe altii gi sa tsi dea seama de puterea lor potential’. Exegetii moderni au tins fireste si conchidli din acest incident c& numarul de sclavi trebuie si fi fost foarte mare itr epoca respectiva si totusi concluzia lor s-a dovedit complet falsi. Ceea ce instinctul politic solid al romanilor aprecia ca periculos era aparitia a atare, cu totul independent de numarul oamenilor implica (vezi Westermann, ap. cit, p. 1000). 180nicdieri mai bine cain faptul c& muncitorii, atunci cind au p&truns pe scena istoriei, au simfit cA trebuie si adopte un costum care s& le fie propriu, acel sans-culotie, din care si-au tras pina si numele tn timpul Revolutiei Franceze.$ Prin acest costum, ei au cistigat o distinctié proprie, iar distinctia a fost indreptat impotriva tuturor celorlalti, inflacdrarea autentica a miscarii muncitoresti din fazele sale de inceput ~ care se afla inc§ la inceput in toate farile unde capitalismul nu si-a atins dezvoltarea deplina, in Europa Rasdriteana, de exemplu, darsi tn ttalia sau Spania, si chiar in Franga ~ a izvorit din lupta ei impotriva societatii luate ca tntreg. Potentialu! urias de putere pe care aceste miscari |-au cfstigat intr-un timp relativ scurt si adesea in circumstante extrem de neprielnice a venit din faptut c&, in pofida tuturor discutiilor si teoriilor, ele constituiau pe scena politica singurul grup care nu numai c& si-a aparat interesele economice, cia si purtat o batalie politica in toat puterea cuvintului, Altfel spus, atunci cind si-a facut aparitia pe scena publicd, migcarea muncitoreasca era singura organizatie in care oamenii actionau $i vorbeau qua oameni ~ gi nu * qua membri ai societatii Pentru acest rol politic si revolutionar al migcarii muncitoresti, care dupa toate probabilitasile se apropie de sfirgit, a fost hotaritor faptul c& activitatea economic’. a membrilor ei a avut o valoare secundara si cd forya ei de atractie nu s-a marginit niciodata la rindurile clasei muncitoare, Dac’, pentru o vreme, parea aproape ca miscarea va reusi sd intemeieze, cel putin fn rindurite sale, un spatiu public nou, cu noi criterii politice, la originea acestor incerc&ri nu a stat munca - nici activitatea propriu-zisi a muncii, nici revolta, mereu utopicd, impotriva necesitatilor vietii —, ci acele nedreptagi $i ipocrizii care au disparut odata cu transformarea societafii de clase tntr-o societate de masa $i odata cu inlocuirea platii zilnice sau saptaminale cu un salariu anual garantat. Ast&zi, lucratorii nu se mai afla tn afara societafii; ei stat membri ai socie- titii si sint niste angajati ca toata lumea. insemnatatea politicl a misc&rii muncitoresti este in prezent aceeasi ca a oricdrui alt grup de presiune; a trecut timpul cind, aga cum s-a intimplat aproape vreme de un veac, ea putea 55. A, Soboul (“Problames de travail en I’an II", journal de psychologie normale et pathologique, vol. UI, ne. 4 (ianuarie-martie, 1955) deserie foarte bine cum gi-au Ricut muncitorii pentru prima oar aparitia pe scera istorieis “Les travailleurs ne sont pas désignés par leur fonc- tion sociale, mais simplement par leur costume. Les ouvriers adoptérent le pantaion bou- tonné a la veste, et ce costume devint une caractéristique du peuple: des sans-culottes,.. «en parlant des sans-culottes, déclare Pétion a la Convention, le 10 avril 1793, on n’entend pas tous les citoyens, les nobles et les aristocrates exceptés, mais on entend des hommes quin’ont pas, pour les distinguer de ceux qui ont»” [Muncitorii nu se disting prin rolul lor social, ci pur $i simplu prin costumul lor, Lucrtorii au adoptat pantalonul lung cu 9as- turi si haind, iar acest costum a devenit 0 caracteristicd a poporului: cei firs pantafoni pind la genunchi (sans-culottes).. “cind vorbim de cei far pantaloni pina ta genunchi (sans- aulottes), declara Pétion in cadrul Conventiei, la 10 aprile 1793, nu aver in vedere toti cetayeni, cu exceptia nobililor si a aristocratilor, ci ingelegern oamenii care nu au [pantaloni pind la genunchi, spre a-i distinge de cei ce au”. 181reprezenta poporul tn tneregul fui - dacd prin le peuple ingelegem corpul po. litic efectiv, distinct ca, atare atit de populagie cit gi de societate.* (In Re. volutia Maghiara, muncitorii nu s-au distins citusi dé pugin de restul poporului; ceea ce din 1848 pind in 1918 constituise practic un monopo| al clasei muncitoare - notiunea de sistem parlamentar bazat pe consilii in loc de partide — devenise acum revendicarea unanima a intregului Popor.) Miscarea muncitoreasca, echivoca de la inceput in continutul si in felurile sale, si-a pierdut reprezentativitatea si, prin urmare, rolul politic pretutin. deni unde clasa muncitoare a devenit parte integranta a societatii, fle ca putere economic si sociala particulara, cum s-a intimplat in cele mai dez. voltate economii ale lumii occidentale, fie “reugind” sa transforme intreaga populatie intr-o societate de muncitori, ca in Rusia si aga cum se Poate intimpla $i in alta parte, chiar gi tn condigii netotalitare. in tmprejurari in care pind gi piaga de schimb este abolit’, disolutia domeniului public, atic de vizibila de-a lungul epocii moderne, isi poate foarte bine gisi inchcierea, 1 31 INLOCUIREA TRADITIONAL A ACTIUNI CU FABRICAREA Epoca modem, preocupaté la inceput de produse tangibile si de cist. guri palpabile, obsedat mai tirziu de functionare lina gi de sociabilitate, nu a fost prima care si denunte inutilitatea, zid&micia actiunii gi a vorbitii in particular, iar a politicii in general.‘” Exasperarea provocat de intreita frus- trare pe care o stirneste actiunea — neprevazutul rezultatelor ei, ireversibili- tarea procesului si anonimatul autorilor ei - este aproape la fel de veche ca - istoria consemnata. Oamenii actiunii si, nu intr-o mai mick masur’, oamenii gindirii au fost mereu ispitigi s& giseasc’ un tnlocuitor al actiunii, in spe- ranja ci. domeniul treburilor omenesti va putea sctipa de hazardul si de iresponsabilitatea morala inerente unei pluralitSti de agenti. Uniformitatea extraordinara a solutiilor propuse de-a lungul istoriei noastre consemnate dovedeste simplitatea elementara a problemei. In general, ele sintintotdeau- na in clutarea unui adpost in fafa calamitatilor actiunii, descoperindu-l intr-0 activitate in care un singur om, izolat de toyi ceilalti, rimine stipinul faptelor sale de la inceput pind la sfirgit. Aceast’ incercare de a thlocui actiunea cu fabricarea e vizibila tn toaté multimea de argumente aduse tmpotriva 56, La inceput, termenul le peuple, care s-a incetitenit la sfirsitul secolului al XVill-lea, fi deseen- na pur sisimplu pe cei care nu aveau nicio proprietate. Dup’ cum am amintic mai dewreme, © asemenea clas de oamieni complet dezmosteniti a fost necunoscut’ inainte de epoca moderna. 57. in.aceasta privingA, autorul clasic ramine tot Adam Smith, pentru care singurul rol legitim al guverniii fl constituie “apirarea celor bogati tmpotriva celor sdraci, sau a celor care au © anumita proprietate impottiva celor care nu au niciuna” (op. cit, II, 198 si urm.; pentru citatul dae, vezi Il, 203).“democratie’”, care, cu cit sint mai logic si mai bine intemeiate, se vor trans- “forma in argumente impotriva a ceea ce este esential tn politica. Toate calamitatile actiunii decurg din conditia umana a pluralitatii, -conditie sine qua non pentru acel spatiu al infatisarii care este domeniul public. incercarea de a inlatura aceasta pluralitate echivaleaz4, asadar, intot- ‘deauna cu abolirea ca atare a domeniului public, Cea mai simpla forma de aevita pericofele pluralitagii este mon-arhia sau domnia-unui-singur-om, in numeroasele sale variante, de la tirania figis a unuia impotriva tuturor la ~ despotismul binevoitor sila acele forme de democratie in care cei multi formeaza un corp colectiv, astfel incit poporul inseamna “cei multi intr-unul ~ singur’ gi se constituie el insusi in “monarh”.°* Solutia platonician a filosofului-rege, a carui “infelepciune” rezolva dilemele actiunii, ca si cind ar fi vorba de probleme rezolvabile prin cunoastere, nu este decit una ~ si in niciun caz cea mai putin tiranic& - dintre variantele domniei-unui-singur-om. Neajunsul acestor forme de guvernare nu este acela ca ar fi crude, cdci adesea nu este cazul, ci mai curind c& functioneaz& prea bine. Tiranii, daca isi cunosc mer seria, pot foarte bine sa fie “binevoitori gi blinzi in toate privintele”, precum _ © Peisistratos, a cdrui domnie a fost comparata chiar gi in Antichitate cu “virsta de Aur a lui Cronos”; masurile lor pot parea foarte putin “tirani- ce” si cit se poate de benefice unor urechi modeme, mai cu seama atunci ~cind auzim c& singura incercare ~ chiar dac& nereusit - de a aboli sclavia in Antichitate i-a dpartinut lui Periandros, tiranul Corintului.® insa tiranii- le au toate tn comun alungarea cetatenilor din domeniul public, cirora li - se cere s& se ocupe de problemele lor private, in timp ce numai “conducato- indoiala, incurajarea activitatii si a productivitatii private, ins& cetAgenii nu puteau vedea intr-o asemenea politica nimic altceva decit incercarea menita 16 si urm.). Regalitatea nu se numir totusi printre formele de guvernare tiranicd, nici muy se poate defini ca domnie a unui singur om sau monathie, Cu toate ci termenii “tranie” si “monathie” pot fi folosigi unul in locul altuia, cuvintele “tiran” si basilus (“rege”) sine folosite in antitez4 (vezi, de exemplu, Aristotel, Etica Nicomahicd, 1160 b 3; Platon, Republica, 576 d). in general, domnia unui singur om nu este Kiudat& tn Antichitate decte th chestiunile domestice sau in réeboi, iar celebrul vers din Hada: ouk agathon polykoiranié; heis koirae ios est, heis basleus ~ “domnnia multora nu e bund unul trebuie stpin s& fie, unul s& fle rege” (II, 204) - este citat de obicei intr-un context militar sau “economic (Avistotel, care in Metafizica (1076 a 3 si urra.) foloseste cuvintele lui Homer intr-un sens metaforic pentru viaja comunitayi politice (poltewssthai), este o exceptie. In Potica, 1292 a 13, unde citeaza din nou versul homeric, el ia pozitie impotriva celor mulyj care nu au putere “ca indivii, iin mod colectiv’, 51 afirm& c& o asemenea putere nu este dectt o forma mascatd de dom nie a unui singurom sau de tiranie.) Invers, domnia celor mul, numie& mai trziu poljarchia, este amintiti cu dispre pentru a desemna dezordinea tn conducerea razboiului (vezi, de "._ exemplu, Tucidide, VI, 72, cf Xenofon, Anabasis, VI, 1, 18). | 59. Aristotel, Constitufia ateniand, XVI, 2, 7. 60. Vezi Fritz Heichetheim, Wirtschafisgeschichte des Altertums (1938), 1, 258. 61. E ceea ce ne transmite Aristocel (Constitupia ateniand, XV, 5) cu privire la Peisistratos. 183sa fi lipseasc de timpul necesar pentru participarea la treburile comune, Avantajele imediat vizibile ale tiraniei, avantajele stabilitatii, ale securitatii si ale productivitatii, sint cele de care individul trebuie s se fereasci, fie gi numai pentru ci ele netezesc calea citre o inevitabila pierdere a puterii, chiar daca dezastrul propriu-zis se va petrece intr-un viitor relativ indepartat, incercarea de a scdipa de fragilitatea treburilor omenesti prin refugierea in singuratatea calmului $i a ordinii pare de fapt atit de recomandabild, incit cea mai mare parte a filosofiei politice de la Platon incoace ar putea fi lesne interpretaté ca o serie de incercari de a descoperi temeiurile teoretice si mijloacele practice pentru a evada cu totul din politic. Trds&tura distinct’ a tuturor acestor forme de evadare o reprezint conceptul de guvernare, adica, ideea dupa care oamenii pot trai legal si politic laolalt doar atunci cind unii au dreptul si comande, iar ceilalti sint siliti s& se supuna. Ideea intiini- ta adesea deja la Platon si la Aristotel, dupa care toate comunitatile politice se compun din conductitori si din condusi (presupozitie pe care se intemeiaza, la rindut lor, definigiile obignuite ale formelor de guvernare — domnia unuia singur sau monarhia, domnia celor putini sau oligarhia, domnia cetor mul sau democrafia), provine mai curind din suspiciunea fata de actiune decit din dispregul fat de oameni si a ap&rut mai curind din dorinta sincer’ de a gsi un inlocuitor al actiunii decit din vreo iresponsabilé ori tiranic& voingd de putere. Din punct de vedere teoretic, versiunea cea mai scurt si mai fundamentala de refiuz al actiunii tn favoarea guverniiii se intiIneste in Om politic, unde Platon desparte printr-o prépastie cele doud moduti ale actiunii, archein si prattein (“a incepe” si “a duce la bun sfirgit”}, care, in ingeles grecesc, erau legate intre ele. Problema, asa cum a vazut-o Platon, era de a se asigura cA initiatorul va rémine stpinul absolut al lucrului tnceput, fara a avea nevoie de sprijinul altora pentru a-l duce fa capt. In domeniul actiunii, aceast& stpinire izolata se poate obtine doar daca prezenta celorlalyi, care s8 se alature inigiativei de bun voie, cu propriile motive si feluri, nu mai este necesara, ei find folosigi la executarea ordinelor, si daca, pe de alt& parte, autorul initiativei nu se las& angajat el insusi in actiune. A incepe (archein) si a indeplini (prattein) pot deveni astfel dou activitagi cu totul diferite, iar initiatorul devine un conductor (un archén tn indoitul sens al cuvintului), care “nu trebuie defel s& indeplineasc& (prattein), ci si domneasca (archein) peste cei ce sint in stare si execute”. In asemenea conditii, esenta politicii const tn “a sti cum s& incepi si cum si conduci in chestiunile cele mai importante tinind cont de oportunitate gi de lipsa de oportunitate”; actiunea ca atare este cu desavirsire eliminata si ajunge si desemneze simpla “executare a ordinelor’.® Platon a fost primul care, tn locul vechii structuri a actiunii, impartite tntre incepere gi realizare, a introdus distinctia inere cei care stiu si nu actioneaza gi cei care actioneaza si nu stiu, astfel c& a sti ce e de Racut si a face ce ede facut au devenit doua lucruri cu totul diferite.Avind tn vedere c& Platon insusi a identificat imediat linia despartitoare - dintre gindire si actiune cu pripastia ce separa conducatorii de cei pe care Ti conduc, e limpede c& experiengele pe care se intemeiazd impargirea platoniciana sint cele ale locuingei domestice, unde nu s-ar face niciodata nimic dac& st&pinul nu ar sti ce este de ficut si nu ar da ordine sclavilor care le executa fard s& stie. Aici, intr-adevar, cel ce stie nu trebuie s& faca, iar cel ce face nu are nevoie nici de gindire, nici de cunoagtere. Platon igi - didea inc’ foarte bine seama ci propunea o transformare revolugionard a polis-ului atunci cind aplica administréirii sale preceptele acceptate in mod obignuit pentru o casi bine rinduit’. (Pozitia fui Platon este adesea inter- pretatis, in chip eronat, ca dorint de suprimare a familiei sia locuingei dornes- tice; el dorea, dimpotriva, s& extinda tipul de viata domestic pind ce o singura familie avea s& ti cuprinda pe togi cetagenii. Alefel spus, Platon dorea _. s&elimine caracterul privat din comunitatea domestica; iat de ce a recomandat el desfiingarea proprietitii private sia c&s&toriei individuale).%* In ingeles grecese, relatia dintre cei ce conduc si cei ce sint condugi, dintre porunc& si supunere era prin definitie identicd cu relatia dintre stpin gi sclav $i ex cludea de aceea orice posibilitate de actiune, Asadar, afirmatia lui Platon, dupa care regulile de conduits din domeniut public trebuie derivate din relafia stépin-sclav existenta intr-o casa bine ordonata, insemna de fapt c& acflunea nu trebuie s& joace niciun rol in treburile omenesti. Este impede ca schema lui Platon ofera ganse cu mult mai mati de a instau- __ rao ordine durabila in treburile omenesti decit eforturile tiranului de a elimina din domeniul public pe toat’ lumea in afari de el. Desi vor patra, fiecare in parte, o anumitd participare la rezolvarea treburilor publice, cet&fenii vor “actiona” intr-adevar asemeni unui singur or, lipsifi chiar gi de posibilitatea dezbinarii interne, nemaivorbind de cea a luptei partinice: datorité conduce- tii, “cei multi devin una in toate privingele”, mai putin in privinga tnfagisarii corporale.* |storiceste vorbind, conceptul de conducere, cu toate ci isi are originea in domeniul familial si domestic, a jucat un rol hotéritor in organizarea treburilor publice, iar pentru noi el rimine in permanent asociat politicii. Ceea ce nu trebuie si ne fac& si neglijéim faptul c& pentru Platon | el reprezenta o categorie cu mult mai general. Platon vedea tn el principalul instrument de ordonare si de judecare sub toate aspectele a treburilor omenesti. Ceea ce reiese deja cu limpezime din staruinga cu care sustinea c& “orasul-stat trebuie considerat ca un “om la dimensiuni sporite” si din ordiinea 63, Acertiunea fundamental a Omulpoitic este accea cl inte modul de organizareal uneilocuinte domessice de mai dimersiun 5 cel al poi lui nu exist nicio deasebire (vezi 259), asl aceeagi sting va trata gi despre chestiunile politice si despre cele “economice” sau domestice, 64. Dupa cum se vede limpede mai ales din acele pasaje din cartea a V-a a Republiai, in care Platon desctie modul cum teama ca nu cumva cineva s& tsi atace propriul fiu, frate sau parinte va incuraja pacea general in republica sa utopic&, Din cauza communist femeifor, en nu va icine sine udele de singe (ert special 463 c 465 b. 5. Republica, 443 e, 185psihologic& pe care a construit-o urmind de fapt ordinea publica a cetagi sale utopice, dar se vede inc si mai bine din consecventa grandioas’ cy care a introdus principiul dominagiei in relagia omului cu sine insusi: Criteriy| suprem de calificare pentru postura de conducator este, la Platon si in tra. ditia aristocratic a Occidentului, capacitatea individului de a se conduce pe sine. Intocmai cum filosoful-rege comand cetatea, tot astfel sufletul comanda corpul, iar ragiunea comanda pasiunile. La Platon insusi, legiti mitatea acestei tiranii in tot cea ce se refera la om, ia conduita lui fat de sine gi in egal masura fafa de altii, este ined ferm tnradacinata in semnificasia echivock a cuvintului archein, care inseamin’ deopotriva a incepe sia conduce; pentru Platon, dup cum se afirma explicit la sfirsitul Legilor, faptul hotaritor este c& numai inceputul (arché) e indreptaitit s8 conduc’ (archein). in traditia gindirii platoniciene, aceasta identitate initial’, predeterminat lingvistic, intre a conduce si a incepe a avut drept urmare faptul c& orice inceput era inteles ca legitimare a conducerii, pina cind, in cele din urmé, elementul de inigiativa a disp&rut cu totul din conceptul de conducere. Odaty cu el, intelegerea cea mai elementara si cea nai autentica a libertatii umane a disparut din filosofia politica. Separarea platoniciand intre a cunoaste gi a face a ramas la baza tutue ror teoriilor despre dominatie care nu sint simple justificdiri ale unei ireduc- tibile si iresponsabile voinye de putere. Prin forta pura a conceptualizarii g a clarificarii filosofice, identitatea platoniciana dintre cunoastere, comand si conducere, ca si cea dintre actiune, supunere gi executare, a anulat toate experientele gi structurile anterioare existente in domeniul politic, devenind referinta intregii traditii a gindirii politice, chiar si dupa ce ridacinile experientei din care Platon si-a extras conceptele fusesera demult uitate. Pe "ling amestecul unic de profunzime gi de frumusete, a clirui fortd era meniti s4 poarte gindirea platonician& de-a lungul secolelor, motivul longevitati acestei parti mai precise a opere! filosofului este acela c& Platon a consol- idat inlocuirea actiunii cu conducerea cu ajutorul unei interpretiiri inc& si mai convingitoare, exprimata in termeni de producere si de fabricare, E Rik indoialé adevarat - iar Platon, care imprumutase cuvintul cheie al filosofiei sale, termenul “Idee”, din experientele specifice domeniului fabricarii, trebuie sa fi fost primul care s& fi observat ~ c& impartirea intre a cunoaste sia face, atit de strain domeniului acyiunii, a cétrei semnificagie gi a clrei legitimitate sint anihilate tn clipa in care gindirea si actiunea se separa, constitu ie experienta de fiecare zi din domeniul fabricar, ale c&rei procese se impart in mod evidentin doua parti: mai intii sesizarea imaginii sau a forme’ (eidos) Miitorului produs, iar mai apoi organizarea mijloacelor si inceperea executici. Doringa de a inlocui actiunea cu producerea pentru a conferi astfel do- menjului treburilor omenesti trainicia proprie lucrarii si fabricdrii, devine ett se poate de clara acolo unde ea atinge miezul insusi al filosofiei platoniciene, tn doctrina Ideilor. Cind nu se ocupa de filosofia politica (precum in Banchetul sau in alte locuri), Platon descrie Ideile drept ceva “ctt se poate de strilucitor” (ekphanestaton) si deci ca variante ale frumosului, Numai in 186Republica, \deile sint transformate in criterii, in etaloane de masurd si in reguli de conduita, care sint toate variante sau derivate ale Ideii de “bine” in sensul grecesc al cuvintului, insemnind, cu alte cuvinte, “ceea ce ¢ bun pentru”, caracterul potrivit.6 Aceast& transformare era necesara pentru folosirea doctrinei Ideilor in politica - gi tot intr-un scop in primul rind politic, cel de a elimina caracterul fragil din treburile omenesti, a socotit Platon c& trebuie si proclame binele, iar nu frumosul drept Idee suprema. Ins Ideea de bine nu este Ideea suprem a filosofului, care doreste si contemple adevirata esenfa a Fiintei si care pardiseste de aceea pestera intunecatd a treburilor omenesti pentru cerul {uminos al Ideilor; chiar si in Republica, filosoful este inca definit ca iubitor al frumusetii, nu al bundeagii. Binele este Ideea cea mai inalté a filosofului-rege, care doreste s& fie conducatorul treburilor omenesti, deoarece se vede nevoit sa igi petreaca viata printre oameni gi nu poate rimine pentru totdeauna sub cerul Ideilor. Abia cind se intoarce ‘in pegtera intunecata a treburilor omenesti, spre a trai din nou al&turi de semenii sai, filosoful are nevoie, pentru a caliiuzi, de Idei ca de niste criterii si reguli cu ajutorul c&rora s& mésoare si sub care s& subsumeze mulfimea variata a faptelor si a cuvintelor omenesti cu aceeasi certitudine absolut’, “obiectiva”, cu care mestesugarul se poate caltiuzi tn fabricarea - iar nespe- cialistul in judecarea ~ paturilor individuale folosindu-se si unul, si celalale de modelul neclintit, omniprezent al “Ideii” de pat in general.” Din punct de vedere tehnic, cel mai mare avantaj al acestei transformari si utilizari a doctrinei ideilor in domeniul politic sta in eliminarea elementu- lui personal din notiunea platoniciand de guvernare ideala. Platon stia foarte bine ca analogiile sale favorite imprumutate din viata domestica, precum relatia st&pin-sclav sau pAstor-turmA, ar cere de la conducatorul oamenilor © calitate aproape divin, care si il deosebeasca de supusii sai tot atit de clar pe cit se deosebesc sclavii de st&pin sau oile de pastor. Dimpotriva, », 66. Cuvintul ekphanestaton se intIneste in Phaidros (250) ca principal calitate a frumosului, fn Republica (518), o calitave asernanatoare fi este atribuitd Ideti de bine, numits phanataton, ‘AmBele cuvinte deriva din phainestai (“a aparea” si “a stréluci”) siin ambele cazuri este folosit superlativul. Fireste, aparitia strilucitoare este o calitate care i se potriveste intr mai mare masur’ frumosului decte binelui 67. Werner Jaeger (Paideia (1948), II, n. 416) afirma: “Idea c& exist o arta supremi a masuririi Jicd, pentru filosof, cunoasterea valoril (phronésis) insearnna capacitatea de a masura stribate, pin ia sfirsit, Intreaga operi a lui Platon”, ceea ce este adevirat doar pentru filosofia politic’ a lui Platon, unde Idea de bine tnlocuieste Idea de frumos. Mitul pesteri, asa cum e povestit ia Republica, formeaza chiar miezul filosofiei politice a lai Platon, iar doctrina Ideilor prezentata acolo trebuie infeleast ca aplicinduse la politica; ea nu reprezint’i elaborarea originar’, pur filosoficé, pe care nu o putem lua aici in discugie. Atunci cind defineste “cunoasterea valorilor de citre filoso?” drept phronéss, Jaeger sernnaleazii de fapt natura politic’ si nefilosoficd a acestei cunoasteri; cic] tocmai cuvincul phronésis defineste {a Platon sila Aristotel mai curind clarviziunea omului politic decit viziunea filosofului. 68. In Omut politic, unde urmaireste indeosebi acest ragionament, Paton conchide ironic: cutind pe cineva care sa fie tot atit de pregatie si conduc oamenii, pe cit este de pregatit piisto- nul sd conduc turma, am gésit “un zeu in locul unui misritor” (278), 187aE conceperea spatiului public dup’ imaginea obiectului fabricat nu cerea decit obisnuita maiestrie, o experienfa in arta politicii la fel ca in toate cele. lalte arte, in care factorul constring&tor nu este persoana artistului ori a mes. tesugarului, ci obiectut impersonal al artei sau al mestesugului acestuia, in Republica, filosoful-rege aplica \deile aga cum mestesugarul isi aplic’ regulile si criterile; eligi “produce” Ceratea aga cum sculptorul produce o statuies, iar in ultima lucrare platoniciana aceleasi Idei devin chiar legi care nu trebuie decit executate.”° . {in acest context, aparitia unui sistem politic utopic, pe care cineva care stapineste tehnicile treburilor omenesti |-ar putea construi in conformitate ¢u_un model, devine ceva aproape de la sine inteles; Platon, primul care a conceput un plan de fabricare a corpurilor politice, a amas sursa de inspiratie a tuturor utopillor ulterioare. Si, cu toate c4 niciuna din aceste utopii nu a ajuns vreodata s& joace un rol notabil in istorie - caci, in cele citeva cazuri in care s-au realizat, sisternele utopice au cedat rapid sub greutatea rea- litagi, nu atit de mule a realitatii circumstantelor externe, cit a realitdgii raporturilor umane concrete pe care nu le-au putut controla ~, ele s-au numarat printre cele mai eficiente mijloace de conservare gi de deavoltare a unei tradigi a gindini politice in care, in mod constient sau inconstient, conceptul de actiune a fost interpretat in termeni de producere si de fabricare. Exist totugi un lucru demn de atentie in evolutia acestei tradigii. Este adevarat c& violenga, fara de care nicio fabricare nu ar fi putut avea locvre- odata, a jucat intotdeauna un rol important in gindirea politica si tn sistemele politice intemeiate pe o interpretare a actiunii in termeni de fabricare; ins, pind in epoca modemi, elemeritul acesta de violenta a ramas strict instrumental, un mijloc ce avea nevoie de un scop care sil indreptdteasc’ $i sd ll limiteze, astfel c& glorificarea violentel ca atare lipseste cu desdivirgire din traditia gindirii politice anterioare epocii moderne. in linii mari, 0 aserne- nea glorificare era imposibil& cita vreme contemplatia si rafiunea erau socotite drept cele mai inalte facultti ale omului, deoarece, in aceast’ ipote7i, toate componentele unei vita activa, fabricarea nu mai putin decir actiunea, nemaivorbind de munca, ramineau ele insele secundare gi instrumentale. in domeniul mai restrins al teoriei politice, rezuleatul a fost ci notiunea de guvemare si chestiunile conexe ale legitimitayi si ale justei autoritati au jucat un rol cu mult mai hotdtitor decit intelegerea si interpretirile actiunii insesi. Abia convingerea epocii moderne ci omul poate cunoaste doar ceea 69. Republica, 420. 70. Ar putea fi interesant de observat urmitoarea evolutie tn teoria politic a lui Platon: to Republica, irmpartirea tntre conducatori si condusi se inspira din relatia dintre expert 3; in Omuf politic, Platon se orienteaz dupa relatia dintre a cunoagte si a face; iar in Legile, tot ce ti mai ramine omului politic de ficut sau tot ce e necesar pentru functionarea domeniului public este executarea unor legi neschimbitoare. fn aceasta evoluyie, cel mai mule ne frapeazi restringerea progresiva a facultatilor cerute pentru de- prinderea politicti, 188ce fabric’, ca facultagile sale asa-zis superioare depind de fabricare si c&, prin urmare, el este in primul rind homo faber, iar nu animal rationale, a repus ~ in lumina violenga inerentd de multa vreme tuturor interpretarilor domeniu- Jui treburilor omenesti ca sfera a fabricarii. Faptul acesta a fost cu deosebire izbitor in seria de revolutii, caracteristice epocii moderne, care - cu exceptia Revolutiei Americane ~ au scos cu toate la lumina aceeasi combinatie de vechi entuziasm roman pentru intemeierea unui nou corp politic si glorificare a violentei ca unic mijloc de a-l “produce”. Dictonul lui Marx, potrivit clruia “violenga este moasa oricdrei societ&ti vechi, ce poarta tn pin- tece o societate noua”, adic a oricdrei schimb4ri fn istorie si in politica”, nu face decit s& rezume convingerea intregii epoci moderne gi si extragd consecingele din credinta sa cea mai adinca, dup care istoria este “produsi” de oameni asa cum natura este “produsi” de Dumnezeu. Cit de persistenta si de reusita a fost transformarea actiunil intr-un mod al fabric&rii o dovedeste lesne intreaga terminologie a teoriei gi a gindirii politice; de fapt, a devenit aproape cu neputinga sa discutam despre aceste chestiuni fara a recurge ta categoriile de mijloc si de scop si fird a gindi in termeni de instrumentalitate. Poate chiar mai convingatoare este unani- mitatea cu care unele proverbe populare din toate limbile moderne ne in- vaya ci “cine vrea un scop, trebuie s& vrea si mijloacele” si c& “nu poti face omlet Erg s spargi ousle”. Stntern pesemne prima generatie care a devenit _ pe deplin constient’ de consecingele criminale inerente unui mod dea gindi care constringe individul s4 admit& c& toate mijloacele, cu conditia sa fie eficiente, sint permise si indreptitite s& urmireascd ceva definit ca scop. Totusi, ca s& evitaim aceste carari batatorite ale gindirii, nu ajunge s& adaugam citeva amendamente, spunind, de exemplu, c& nu toate mijloacele sint permise sau ca, in anumite circumstante, mijloacele pot fi mai importante decit scopurile; asemenea amendamente fie accept ca pe ceva de la sine ingeles un sistem moral care, aga cum indemnurile insele o demonstreaz&, cu greu poate fi acceptat ca atare, fie sintzidammicite chiar de limbajul si de analogiile pe care le folosesc. Cacia vorbi despre scopuri care nu justifica toate mijloacele inseamna.a vorbi in paradoxuri, definisia unui scop fiind tocmai justificarea mijloacelor; iar paradoxurile trideazi intotdeauna dileme, pe care nu le rezolva gi, prin urmare, nu sint niciodat& convingitoare, Citi vreme credem c& in domeniul politic avem de-a face cu scopuri si cu mijloace, nu vom fi in stare sé impiedicdm pe nimeni si foloseascd toate mijloacele pentru a-si urm&ti scopurile declarate. Inlocuirea actiunii cu fabricarea, insotitd in paralel de deciderea politicii la statutul de‘mijloc prin care se atinge un scop aga-zis “mai inalt” - in Antichitate protejarea in general a oamenilor buni impotriva celor ri gi, in 71. Citatul este din Capital (ed. Modern Library), p. 824. Alte pasaje din Marx aratii c& remarca lui nu se restringe ia manifestarea forgelor sociale sau economice, De exemplu: “Este binecunoscut faptul ci, in istoria real’, cuceririle, aservirea, jaful, crima, pe scurtviolenga Joacd rolut cel mai important” (ibid,, 785). 189particular, siguranta filosofului?, in Evul Mediu mintuirea sufletelor, in epoca moderna productivitatea gi progresul societ&¢ii —e la fel de veche ca traditia filosofiei politice. Este adevarat ca numai epoca moderné a definit omul in primul rind ca homo fiber, creator de unelte si producditor de obiecte, si cd numai ea, prin urmare, a putut dep&si dispretul si suspiciunea, ading Invdiicinate, cu care traditia a privitintreaga sferd a fabricdri. Totusi, ace easi traditie, in masura in care se intorsese si ea impotriva actiunii - mai Putin fatis, Ard indoiala, insd nu mai putin eficient ~ fusese silitd s& interpreteze actiunea in termeni de fabricare, $i astfel, in ciuda dispregului si a suspiciu. nii sale, a introdus in filosofia politica anumite tendinte si modele de gindire in care epoca modema putea gisi un sprijin. in aceasta. privinta, epoca modema nu a rasturnat traditia, ci mai curind a eliberat-o de “prejudeciitile” care o impiedicaserA 4 declare deschis ci lucrarea mestesugarului trebuie plasat pe o pozitie mai inalt decit opiniile si faptele “nefolositoare” care alcdtuiesc domeniul treburilor omenesti. Important este c& Platon gi, in- to mai mic& masurd, Aristotel, care nu fi socoteau pe mestegugari vred- nici nici chiar de drepturi cetayenesti depline, au fost primii care au propus tratarea chestiunilor politice si conducerea corpurifor politice in maniera fabricarii, Aceasta aparenta contradictie arata limpede adincimea dilemelor autentice ce decurg cu necesitate din facultatea umana a actiunii si forga ispitei de a-i elimina riscurile gi pericolele introducind in reteaua relatilor umane categoriile, cu mult mai sigure si mai solide, proprii activitatilor prin care noi infruntam natura si construim lumea artificialului uman. 32 ACTIUNEA CA PROCES Instrumentalizarea actiunii si decdiderea politicii la statutul de mijloc pus in stujba a altceva nu au reusit fireste niciodata si elimine cu adevarat ac- siunea, s& 0 tmpiedice si fie una din experiengele umane fundamentale ori s8 distruga cu destivirsire domeniul treburilor omenesti. Am vazut mai devreme ca, in jumea noastra, aparenta eliminare a muncii, ca efort dureros de care este legats orice viatdi uman’, a avut inainte de woate drept consecin- 3 faptul cd lucrul se realizeaz acum in maniera muncii gi c& produsele lucrului, obiectele de intrebuingare, sint consumate ca si cum ar fi simple bunuri de consum. In chip asemanator, incercarea de a elimina acfiunea din pricina nesigurantei ei si de a salva treburile omenesti de fragilitatea lor, tratin- du-le ca gi cind ar fi sau ar putea deveni produsele planificate ale fabricitii 72. Ase compara afirmatia lui Platon, dupa care dorinta filosofilui de a deveni conducatorul oamenitor nu poate izvori decit din tama de a fi condus de cei rai (Republica, 347), ou afirmatia lui Augustin, dupa care rolul guvernirii este acela de a le permite “celor buni” sa trdiascd mai linistit princre “cei ki” (Epistole, 153, 6). 190omenesti, a dus in primul tind la orientarea capacitatii omenesti de actiune, © de initiere a unor procese noi si spontane care, in lipsa oamenilor, nu s-ar _petrece niciodaté, céitre o atitudine fay de natura care, pind tn ultima fazii | a epocii modeme, a insemnat explorarea legilor naturale gi fabricarea de obiecte folosind materiale naturale. In. ce masura am inceput s& actionam _ in natura, in sensul literal al termenului, se vede poate cel mai bine din remarca intimplatoare facut& de curind de un om de stiint&, care sugera cit se poate de serios cd “cercetarea fundamental are loc atunci cind eu fac ceva ce nu stiu ca fac””3, Acest lucru a inceput destul de inofensiv odata cu experimentele in care oamenii nu s-au mai mulgumit si observe, s& inregistreze si si contemple ceea ce natura era dispus’ si ofere prin propria aparitie, ci au inceput s& prescrie conditii si si provoace procese naturale, Transformindu-se apoi tntr-o abilitate mereu crescinda de a desc&tuga procese elementare, care, fara amestecul oamenilor, ar fi ramas in stare latent& si poate nu ar fi avut loc niciodatd, faptul acesta a dus, in cele din urmd, la o adevarata artd de a “fabrica” natura, adica de a crea procese “naturale” care, in lipsa oamenilor, nu ar exista defel si pe care natura terestri pare neputincioasa si le realizeze singura, cu toate ci procese asemanatoare sau identice se pot intiini cu ugurinta tn universul din jurul P&imintului. Prin introducerea experimentu- lui, in cadrul caruia am prescris proceselor naturale condifii concepute de om i prin intermediul cdruia le-am forgat s& intre in tipare facute de om, am invayatin cele din urma cum si “reproducem procesul care se desfasoa- rain Soare”, adica si obtinem din procesele naturale de pe pamint acele energii care, tn lipsa noastra, se desfigoard numai tn univers. Faptul tnsusi ca stiingele naturii au devenit exclusiv stiinte ale procesului si, in ultima lor etapa, stiinge ale “proceselor frd intoarcere”, procese potential ireversibile, iremediabile, arat& limpede c&, oricare ar fi puterea cerebrala. necesara pentru a le declanga, adevarata capacitate umana care st in spatele lor, singura care poate provoca o asemenea situatie, nu este © facultate “teoretica”, contemplatia sau ratiunea, ci aptitudinea umana de a actiona ~ de a declanga procese noi, fara precedent, al cAror rezultat rimine nesigur si imprevizibil, indiferent c& procesele se desfiigoara in domeniul uman sau in cel natural, Tn aceasta forma a actiunii - extrem de importanta pentru epoca moder- n, atit pentru enorma crestere a capacitagilor umane, cit si pentru conceptia gi constiinga, amindoua fara precedent, privind istoria — sint declangate procese al caror rezultat este imprevizibil, astfel incit nesiguranta mai curind decit fragilitatea devine trasdtura fundamental a treburilor omenesti. Aceas- ¢& proprietate a actiunii scpase atentiei Antichitafii, in general vorbind, si, ca'si nu spunem mai mult, nu gisise defel o expresie potrivita in filosofia antic4, c&reia conceptul insusi de istorie, aga cum 1l cunoastem noi, fi era 73. Citat dintr-un interviu cu Werner von Braun, publicatin New York Times, 16 decembrie 1957. 191cu totul strain. Conceptul central al celor doua stiinge cu totul noi ale epoc moderne, stiinga naturii si, in egala masura, stiinga istoriei, este cel de pro. ces, iar experienta umana propriu-zisd care fi sta la baz este actiunea. Doar pentru c4 sinter capabili s& actionam, si declansaim propriile noastre pro. cese, putem concepe atit natura, cit si istoria ca sisteme de procese. Este adevarat ci aceasta trisdtura a gindirii modeme s-a facut remarcata maj inti in stiinga istoriei, care, incepind de la Vico, a fost in mod constient prezen. tat& ca o “stiingé noua”, in timp ce stiinyele naturii au avut nevoie de cite va secole pina sa fie obligate chiar de rezultatele realiz3rilor lor triumfale s§ schimbe un cadru conceptual perimat cu un vocabular care se aseamani, izbitor de mult cu cel folosit in stiingele istorice. Oricum ar fi, fragilitatea apare drept trisatura principala a treburilor omenesti numai in anumite circumstante istorice. Grecii masurau aceste circumstante prin constrast cu prezenja permanenta sau cu reintoarcerea vesnica a tuturor realitatilor naturale, iar grija lor de c4patti era si se misoare cu ~ si si devina demni de - 0 nemurire, care ji inconjoara pe oameni, insi pe care muritorii nu o posed’. Oamenilor care nu sint st&piniti de aceasty grij& pentru nemurire, domeniul treburilor omenesti fe va scoate fara indoiala la iveala un aspect cu totul diferit, chiar intrucitva contradictoriu, sianume © extraordinara flexibilitate, a carei for} de persistent si de continuitate in Gmp este cu mult superioara durabilitagii stabile a lumii solide a obiectelor, Cu toate cé oamenii au fost intotdeauna capabili sa distruga tot cea ce era produs de miinile omenesti, iar ast’izi au devenit capabili chiar de distrugerea potentiala a ceea ce nu omul a fcut - Pamintul si natura terestra -, ei nu au fost si nu vor fi nicicind in stare s anuleze sau macar s4 controleze {intr-o maniera sigur vreunul din procesele pe care le declangeaz prin ac- fiune. Nici chiar uitarea gi confuzia, care pot ascunde atit de bine originea si responsabilitatea fiecrei fapte in parte, nu sint in masurd sX anuleze o fapté ori s& ti pretntimpine consecingele. lar aceast’i neputingd de a anula cea ce s-a fécut este insogita de o neputing’ aproape egal de a prevedea urmérile oricérei fapte sau chiar de a-i cunoaste temeinic motivele.”4 Daca forta procesului de productie se absoarbe gi se consuma in intregime in produsul fini, forta procesului actiunii nu se epuizeaz’ niciodatd intr-o singuré fapta, ci, din contra, poate spori pe masurd ce consecingele sale se inrmulgesc; ceea.ce dainuie in domeniul treburilor omenesti sint aceste procese, iar durabilitatea lor este tot atit de nelimitata, de independent& de peri- sabilitatea materialului si de mortalitatea oamenilor ca si durabilitatea umanitatii insegi, Motivul pentru care noi nu sintem niciodat’ capabili si Prezicem cu certitudine urmarea si sfirgitul nei acyiuni e pur si simplu acela 74, “Man weiss die Herkunft nicht, man weiss die Folgen niche... (der Wert der Handlung ist) unbekanat” [Nu stim originea, nu stim urmarile.., (valoarea actiunii este) necunos- cuta], dupa cum s-a exprimat odata Nietzsche (Wille 2ur Macht, nr. 291), Rira sé tsi dea seama ci nu ficea altceva decit si repete strivechea suspiciune a filosofului fara de actiune. 192cé actiunea nu are sfirgit, Procesul unei singure fapte poate literalmente dura de-a lungul timputui pind ce umanitatea insagi se va fi sfirsit. Uriasa capacitate de a dura, superioar’ tuturor celorlalte produse acute de om, pe care faptele o poseda, ar putea fi un prilej de mindrie, dac& oamenii ar fi in stare si ti poarte povara, povara ireversibilului si a neprevazutului, din care procesu! actiunii isi trage intreaga fortd. CA asa ceva e cu _ neputingé, oamenii au stiut-o dintotdeauna. Ei au stiut c& cel ce actioneaza nu stie niciodata intru totul ce face, cai se face mereu “vinovat” de consecinte pe care nu le-a dorit gi nici macar nu le-a prevazut vreodat&, c& oricit de dezastruoase si de neasteptate ar fi urmarile faptei sale, el nu o poate citusi de putin chema tnapoi, c& procesul pe care il declangeaz4 nu se consum’ niciodaté fra echivoc intr-o singuré faptd sau intr-un singur eveniment gi c& sensut tnsusi al procesului nu i se dezvaluie nicicind agentului, ci doar privirii retrospective a istoricului care nu actioneaz. Toate acestea reprezintd suficiente motive pentru a intoarce spatele cu deznadejde domeniului treburilor omenesti si pentru a privi cu dispref capacitatea umani de a fi liber, care, producind regeaua de relasii umane, pare si 1l prinda in mrejele sale Intr-o asemenea masura pe cel ce o produce, incit acesta pare mai mult victi- ma decit autorul si Siptuitorul a ceea ce a facut. Niciunde, altfel spus, nici in muncA, supusa necesitatilor viegi, nici in fabricare, dependent de materialul dat, omul nu pare sa fie mai putin liber decit printre acele facultati a caror esenga insasi este libertatea si decit in acel domeniu a carui existenta nu i se datoreaza decit omului. lat, agadar, ceva ce corespunde cu marea traditie a gindirii occidentale: a acuza libertatea cA ademeneste omul in capcana necesitaqii, a condamna acfiunea, initierea spontana a ceva nou, pentru c& efectele ei se prind intr-o regea de relatii predeterminata, antrenindu-l de fiecare data impreuna cu ele pe agentul care pare si tsi piarda libertatea in chiar clipa cind se foloseste de ea. Singura forma de a sc4pa de acest tip de libertate pare s4 stea in inactiune, in abjinerea de la intregul domeniu al treburilor omenesti, caunic mijloc de ocrotire a suveranittii si a integrititii individului ca persoa~ na, Daca lism la o parte consecintele dezastruoase ale unor asemenea reco- mandari (care s-au intrupat intr-un sistem coerent de conduita umana doar in stoicism), greseala lor fundamental pare s& stea tn acea identificare a suveranitatii cu libertatea, care a fost intotdeauna socotité drept ceva de la'sine ingeles atit de gindirea politica, cit si de cea filosofica. Dac’ ar fi adevarat cd suveranitatea si libertatea coincid, atunci intr-adevar niciun om nu ar putea fi liber, deoarece suveranitatea, ideal de autosuficiena gi de stpinire ferma, este incompatibila cu insasi conditia pluralitipii, Niciun om nu poate fi suverari, c&ci pmincul nu e locuit de un singur om, ci de oameni ~ i nu, asa cum sustine tradigia de la Platon incoace, din cauza vigorii limitate a omului, care il face dependent de sprijinul altora. Toate recomandirile pe care traditia le are de oferit pentru a depasi conditia ne-suveranit&tii si a dobindi integritatea de neclintit a persoanei umane echivaleaz cu 0 com- pensatie pentru “slibiciunea” intrinsecd pluralitatii. Totusi, presupunind c& 193aceste recomandairi ar fi urmate, iar incerearea de a deptisi consecingele plu. ralitapii ar fi incununata de succes, rezultatul nu ar consta atit de mult in dorinarea suverana a sinelui, cft in dominarea arbitrara a celorlalyi, sau, precum in stoicism, in inlocuirea lumii reale cu o lume imaginard, unde pur si simplwacesti ceilalti nu ar mai exista. Cu alte cuvinte, chestiunea pusa aici in discugie nu priveste vigoarea say slabiciunea in sensul autosuficientei. fn sistemele politeiste, bundoard, nici chiar un 2eu, oricit de putemic, nu poate fi suveran; doar pomind de la ipoteza existengei unui singur zeu (“Unul este unic gi cu desdvirsire singur gi merey va fi aga”), suveranitatea si libertatea pot coincide. in toate celelalte circum. stanfe, suveranitatea e posibila numai in imaginatie si cu pregul realitatii, Asa cum epicurismul se intemeiaza pe iluzia fericirii celui ars de viu tn tau. rul faleric’®, tot astfel stoicismul se sprijind pe iluzia libertaii sclavului, Am- bele iluzii atest puterea psihologic& a imaginagiei, o putere ce nu se poate exercita ins’ decit atita timp cit realitatea lumii si a celor vii, in care individul este si apare fie fericit, fie nefericit, fie om liber, fie sclav; e inl&turacy intr-o asemenea masurd, incit lumea gi cei vii nu mai stint acceptati nici macar ca spectatori la spectacolul amagirii de sine. Daca privim libertatea cu ochii traditiei, ideniificind-o cu suveranitatea, Prezenta in acelasi timp a libertatii si a ne-suveranitigii, a capacitatii de a ‘incepe ceva nou gi a incapacitatii de a controla ori macar de a prevedea urmarile celor incepute pare aproape s& ne constring’ sa conchidem ci existenfa umana este absurda.”* Tinind seama de realitatea umana si de fenomenele ei atit de evidente, este tntr-adevar tot atit de fals s4 se nege libertatea umana de a actiona sub pretextul c& agentul nu rimine niciodat stpinul faptelor sale, pe cit este de gresit sd se sustina c& suveranitatea omeneasca e posibila datorita faptului incontestabil al libertatii umane.”” Se pune atunci intrebarea daca conceptia noastra, dupa care libertatea si ne-suveranitatea se exclud reciproc nu este curva contrazisa de realitate, sau, altfel spus, 75. Nume ce vine de fa Phalaris, tiranul Agrigentului intre 565-549 Le.n., care 1st ardea victi- mele iner-un taur de cupru. (N. tr.) 76. Aceasta concluzie “existentjalisté” se datoreaza mult mai puyin dectt s-ar parea unei autentice reconsiderari a conceptelor gi a criteriilor traditionale; tn realitate, ea continua si opereze in cadnul traditiei si cu conceptele traditionale, chiar dack cu un anumit spirit de revolt&. Rezultatul cel mai logic al unei asemenea revolte il reprezintd, agadar, o revenire {a *valorile religioase”, care totugi nu se mai inradacineaz’ defel in experiente religioase autentice sau in crediny4, ci sint, ca toate “valorile” spirituale moderne, valori de schimb, obyinute in acest caz contra “valorilor” repudiate ale deznadej 77. Acolo unde mindria urnand este inca intact, tragedia mai curind dectt absurditacea este socotita marca existentei umane. Cel mai mare reprezentant al acescui tip de gindire este Kant, pentru care spontaneitatea aciunii si facultaile conexe ale ratiunii practice, inclusiv puterea de judecati, ramin calitagile de seama ale omului, chiar dacd actiunea lui cade sub determinismul legilor naturale, iar judecata sa nu poate patrinde secretul realit%ti absohtite (acel Ding an sich [lucru in sine}). Kant a avuc indrzneala de a-| achita pe om de consecintele faptelor sale, insistind numai asupra puritatii motivelor lui — iar asta La salvat de pierderea credingei in om si in mregia sa potentiald, : 194 *

Hannah Arendt-Conditia Umana - Hannah Arendt

Caricato da

Informazioni sul documento

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Hannah Arendt-Conditia Umana - Hannah Arendt

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Potrebbero piacerti anche