Botezul Domnului

Miercuri 6 ianuarie
 Până la vârsta de treizeci de ani, Domnul nostru Iisus Hristos a vieŃuit în orăşelul Nazaret din
Galileea tăiuind înaintea oamenilor puterea şi înŃelepciunea dumnezeirii Sale, căci nu era îngăduit
cuiva dintre
iudei ca, mai înainte de această vârstă, să fie rânduit în slujba de levit sau de preot. De
aceea şi
Mântuitorul, Care a respectat şi împlinit legile omeneşti, nu şi-a început propovăduirea decât după
ce a
împlinit vârsta de treizeci de ani. Până la această vârstă a vieŃuit în Nazaret împreună cu Preacurata Maica
Sa
şi cu dreptul Iosif, care era tâmplar.
Apoi, când s-a împlinit vremea dumnezeieştii Sale arătări în lume, Dumnezeu l-a trimis pe Ioan,
fiul
lui Zaharia, în pustie ca să boteze cu apă, precum zice Evanghelia după Luca (v. Luc. 3.2) Şi i-a
dat
Dumnezeu lui Ioan şi semn după care să-L cunoască pe Mesia zicându-i: «Peste Care vei vedea
Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce se botează cu Duh Sfânt» (Ioan 1.33).
Deci, ascultând Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit în părŃile Iordanului, propovăduind
botezul pocăinŃei, întru iertarea păcatelor. Şi veneau la Ioan din Ierusalim şi toată Iudeea şi toată
împrejurimea
Iordanului. Şi erau botezaŃi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele (Mat. 3.5-6).
Iar poporul, fiind în aşteptare şi întrebându-se toŃi în cugetele lor: Nu cumva el este Hristosul?, a
răspuns Ioan tuturor, zicând: Nu sunt eu Hristosul. Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie. Eu botez cu
apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua
încălŃă- mintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc» (Luc. 3.15,16; Ioan 1.20,23).
În acea vreme a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să Se boteze de către El (Mat. 3.13),
cu
toate că El nu avea nevoie să fie botezat, fiind El Însuşi izvorul a toată curăŃia şi sfinŃenia. Însă Cel ce
a
luat asupra Sa păcatele a toată lumea a venit la râu ca să le spele pe ele cu Botezul. A venit la ape ca
să finŃească firea lor. A venit la Ioan, pentru ca acesta văzând Duhul Sfânt coborându-se asupra
Celui pe
Care-l boteza şi auzind glasul Tatălui de sus, să fie martor vrednic de încredere.
Iar Ioan, cunoscându-L cu duhul i-a zis: Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi
a
zis Iisus către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.
Botezându-Se Iisus, îndată ieşind din apă, cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a
văzut
pogorându-Se ca un porumbel asupra Lui. Şi atunci s-a auzit glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul
Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Mat. 3.14-16; Marc. 1.10-11).
Pe cei pe care-i boteza, Sfântul Ioan îi afunda în apă până la gât şi îl Ńinea aşa până îşi spunea
toate
păcatele, apoi îi afunda şi capul în apă şi apoi îl lăsa să plece. Dar Hristos, fiind fără de păcat, n-a
zăbovit
în apă, şi pentru aceasta Evanghelia zice că a ieşit îndată din apă.
Iar Duhul Sfânt s-a arătat în chip de porumbel, pentru că această pasăre este curată, blândă,
iubitoare
de oameni, fără de răutate şi nu stă în locuri necurate. Tot aşa şi Duhul Sfânt care este izvorul curăŃiei,
se depărtează de cel necurat care se bălăceşte în noroiul păcatului.
Mare este sărbătoarea Botezului Domnului pentru că atunci pentru prima dată S-a arătat lumii
 cele
trei persoane ale Preasfintei Treimi. În această zi ni s-a descoperit nouă oamenilor taina
Preasfintei
Treimi. În această zi cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit la Iordan peste Fiul.
În această zi se sfinŃeşte apa Iordanului şi toate apele şi izvoarele pământului. Tot în această
zi se sfinŃeşte în bisericile ortodoxe aghiazma mare prin semnul Crucii şi prin pogorârea darului Sfântului
Duh.