Portretulliterar.

Mijloace de caracterizare a personajului

Portretulliterar
(fr. portrait - descriere a unei persoane) este un procedeu literar si un
tip de discurs descriptiv care consta In prezentarea unui personaj literar prin reliefarea
elementelor definitorii (trasaturi fizice, morale, psihice, model comportamentaI, raport
cu realitatea / eu aite personaje, viziunea auctoriala sau cea a unui personaj / a unei
comunitati asupra lui); sistemul de semne stilistice prin care este desernnat /
individualizat personajul. .Prin caracterizare a personajului intelegem sistemul de
motive legal nemijlocit de personajul dat" (Boris Tomasevski).
Portretul poate fi in proza / ill versuri; la realizarea lui se poate apela la orieare
mod de expunere (naratiune, dialog, monolog) .
../ Functiile portretului literar sunt:
- functia de intonuare (referentiala) se realizeaza prin el~umerarea caracteristicilor
care permit identificarea, individualizarea ~i diferentierea unui personaj; frecvent,
aceasta functie este activata printr-un portret initial (asociat primei aparitii in
spatiul fictiunii a personajului - tip de portret impus In romanul realist de Balzac);
- functia anticipativa: portretul e construit ca un cumu! de premise care justifica
evolutia eroului;
- functia simbolica este activata mai ales de portretele unor personaje ce sunt
purtatoare ale unor valori etiee, estetice, onto!ogice, gnoseologice; pot aparea 111
povestiri mitice, in naratiuni alegorice, In parabole;
- functia asertiva este aleatorie; e semnalizata la nive! textual prin indici ai
implicarii afective In discursul portretistic care figureaza un model uman, un
ideal, ori un antirnodel;
- fiu:!.ilie de structurare ~_it.lliLnj_naruilli_artistic:portretul poate deveni un motiv
ordonator al viziunii, ca In Domnisoara Christina de M. Eliade ori In Sdrmanul
Dionis al lui Eminescu, Portretul oval de E.A. Poe;
- functie de parodier~ a un or clisee portretistice / destructurare a unor toposuri
(antiportretele lui Urmuz "tau nastere printr-o condensare caricaturald [' ..[,
pornind. de fa sugestiile unui mane [. ..]. Prin procedeul lecturii literale a
imaginilor si a metaforelor, Urmuz creeaza substanta imaginara a personajelor.
" - Corin Braga) .
.,I
Tipuri de portret literar
Portretul fizic este construit pe 0 dominants exterioara; acest tip de portret
insumeaza caracteristici ale InIati~arii personaju1ui, trasaturi legate de fizionomie,
poate descrie tinuta, vestimentatia etc.; la nivelul discursului: termeni concreti de
tip anatomic, cdmpuri lexicale care numesc perceptii senzoriale;
Portretul moral detaliaza calitatile sufletesti / defectele, trasaturile de caracter,
sistemul de valori, principii etice dupa care se conduce personajul; specific
romanului realist / traditional ("doric" - N. Manolescu: .Preponderenta moralului
asupra psihologicului: subiectul se pierde 111 obiect. Caracteriologie, tipicitate"); se
realizeaza prin enuruuri care dezvolta concepte etice, categorii ale constiintei si ale
afectelor;
Portretul psihic surprinde caracteristici ale personalitatii eroului, aptitudini lnnascute
("zestrea" genetics) sau dobandite C!:!.turaintrovertita / extravertita; temperament
45

impulsiv, coleric / melancolic, ezitant; fire rationale, lucida / pragmatica / pasionala /

visatoare / sovaielnica / contradictorie, imprevizibila; gandire logica / asociativa /
imaginativa / creativa / practica etc.); este utilizat frecvent In proza modema, .Jonica"
In care .valorile dominante sunt de ordin personal. Autenticitate, interioritate,
intimitate." (N. Manolescu); textualizat mai ales prin vocabular abstract (termeni
specializati sau nu din sfera gdndirii, a cunoasterii, a psihologiei / psihanalizei, din
sfera manifestdrilor comportamentale);

Portretul complex (mixt) insumeaza trasaturi fizice, trasaturi de caracter $i de

personalitate .

./ Procedee de caracterizare: marci stilistice directe ~i / sau indirecte

Caracterizarea directa este 0 modalitate clasica, formalizata, mai ales ca discurs
descriptiv de tip portret; se poate realiza prin convergenta unor focalizari /
perspective diferite:
din perspectiva naratorului: focalizare zero sau externa, discurs heterodiegetic (la
persoana a III-a); .
din perspectiva externa a altor personaje: obiectiva sau subiectiva, discurs adresat sau
nonadresat, la persoana a II-a sau la persoana a III-a; poate conduce la
pluriperspectivism intradiegetic; aceste perspective multiple pot fi convergente,
determinand un personaj unitar si coerent sau divergente, avand ca efect relativizarea
personajului, distrugerea coerentei, pana lapulverizarea" personajului;
prin autocaracterizare: perspectiva interna, subiectiva; discurs homodiegetic monolog (interior).
Caracterizarea indirecta valorifica tehnica sugestiei spre a confirma sau infirma
earaeterizarea directa; in proza comportarnentista este unica modalitate de sugerare
a reliefului moral si psihic al personajului:
(pre)numele, porecla (cognomenul) - nivel eu mare potential de semnificare / de
simbolizare;
mode lui comportamental: fapte, atitudini fata de valorile existentiale, reactii
fiziologice;
caracteristici cognitive: experiente de cunoastere, reprezentari, idei, ganduri,
dileme morale etc.;
caracteristici ale personalitatii: acte de vointa, manifestari ale temperamentului.
interese, aptitudini;
actele de comunicare: vorbire, limbaj, clisee verbale, accente, ritm, gestica,
mimics, ticuri nervoase;
regim afectiv si instinctual: stari emotionale, sentimente, afinitati, trairi empatiee.
perceptii, instincte;
raport supraeu - eu - sine (eul constient / subconstient / inconstient); ipostaze.
evolutie;
identitatea sociala, raport cu realitatea, interactiune cu celelalte personaje;
descrierea mediului familial/social,
descrieri de interior, descrieri de natura cu
rol in caracterizare.

46