Fructele globalizarii Termenul ,,Lumea a Treia” s-a dorit a fi, la origine, o eti- cheté a mandriei: Jawaharlal Nehru |-a folosit prima oara cu referire la acele tari care-si pAstrau independenta, nealiindu-se nici cu Occidentul, nici cu Uniunea Sovieticd. Dar foarte cu- rand, intenfia politica s-a vazut coplesita de realitatea econo- mica: ,Lumea a Treia” a ajuns sé insemne fnapoiat, sarac, mai putin dezvoltat. lar termenul a cpatat o conotatie nu de pre- tentie indreptatita, ci a lipsei de speranta. Lucrul care a schimbat toate acestea a fost globalizarea — transferul de tehnologie gi de capital dinspre farile cu salarii mari spre cele cu salarii mici, si cresterea care a rezultat de aici in exporturile cu consum intensiv de manopera ale Lumii a Treia. E un pic cam greu s& ne amintim cum arta humea inainte de globalizare; asadar, haideti s& dim ceasul inapoi pentru 0 clipa, la Lumea a Treia asa cum era cu o generatie in urma (si cum continua sa fie si azi in multe fari). In zilele acelea, desi cresterea economica rapida a catorva mici natiuni est-asiatice incepuse s& atrag& atentia, farile in curs de dezvoltare ca Filipne, Indonezia sau Bangladesh continuau sa fie prepon- derent ceea ce fusesera dintotdeauna: exportatoare de mate- rii prime $i importatoare de produse finite. Sectoarele lor de producti, mici si ineficiente, serveau piejele interne ale aces- tor tari, la adapostul contingentelor de import, dar aceste sec- toare nu creau decat pufine locuri de munca. intre timp, ni voile populatici ii impingeau pe taranii disperafi sa cultive panda si cel mai putin rodnice terenuri, sau s& caute o sursi de subzistenta in orice mod cu putinta, cum ar fi incropitul unui bordei pe muntii de gunoaie care inconjoara multe orage mari din farile Lumii a Treia Data fiind aceasta lips& de alte posibilitati, puteai sd anga- jezi lucratori la Djakarta sau Manila pe aproape nimic. Dar spre mijlocul anilor 1970 mana de lucru ieftina n-a mai fost de 30 | fntoarcerea economiet dectinului Problema centralsa fost rezolvatS”ajuns pentru a-i permite unei fri in curs de dezvoltare sX con- cureze pe piefele mondiale ale produselor manufacturate. Avantajele strategic fortificate ale natiunilor avansate — in- frastructura si know-how-ul lor telnic, dimensiunile mult mai vaste ale piefelor lor si proximitatea fafi de furnizorii compo- nentelor esentiale, stabilitatea lor politica si adaptarile socia- le subtile, dar cruciale, care sunt necesare pentru funcfionarea unei economii eficiente — pareau s& cAntareascd mai greu chiar si decat o diferenfa de zece sau doudzeci de ori intre ni- velurile salariilor. Pana si radicalii pareau sa fi renuntat la spe- ranfa de a inversa aceste avantaje aparent de nedepasit: in anii 1970, cererile pentru o Nou Ordine Economica Internationa- 1 erau concentrate pe tentativele de a majora pretul materiilor prime, mai degraba decat s8 promoveze farile Lumii a Treia in lumea industriala moderna. Dupé care ceva s-a schimbat. Vreo combinafie de factori pe care noi inca nu-i intelegem pe deplin — taxe vamale mai mici, telecomunicatii imbundtafite, posibilitatea transportului aerian mai ieftin — a diminuat dezavantajele productiei in ta- rile aflate in curs de dezvoltare. Celelalte conditii ramanand neschimbate, continua s& fie mai bine si produci in Lumea intai — exista realmente o sumedenie de istorii despre firme care gi-au mutat productia in Mexic sau estul Asiei, iar in fi- nal au hotarat sa vind inapoi, dupa ce au experimentat direct, fa prima mané, dezavantajele mediului din Lumea a Treia — dar acum exista deja un numar substantial de sectoare de ac- tivitate in care salariile mici le-au conferit farilor nedezvolta- te suficient avantaj competitiv incat si poata patrunde pe pietele lumii. Si uite-aga, {ari care inainte isi cistigau existen- fa vanzand iutd sau cafea au inceput sé produca in loc trico- uri si adidasi. Muncitorii din aceste fabrici de tricouri si adidasi sunt, ine- vitabil, platifi foarte prost si obligati s& indure condifii de munca ingrozitoare. Spun ,inevitabil” pentru cd angajatorii lor n-au intrat in afaceri de dragul sanatafii proprii (sau al Problema centrala 2 fest rezolvats” Intoarcerea economividecinului | 32.muncitorilor lor); ei voi incerca, bineinteles, s& plateasca bani cAt mai putini, iar salariul minim este determinat de celelalte ocazii de angajare aflate la dispozitia lucratorilor. $i, in mul- te cazuri, aceste fari continua sa fie extrem de s&race. Dar acolo unde noile sectoare exportatoare au prins rida- cini au aparut imbunatatiri incontestabile in viata oamenilor obisnuiti. In parte, acest lucru s-a intémplat pentru cd un sec- tor care creste trebuie sd le ofere lucratorilor sai un salariu ceva mai mare decat ar putea obtine acestia in alta parte, ca s&-i con- ving si nu plece. Mai important decat atat ins’, dezvoltarea activitajii de productie, precum si penumbra in care noul sec- tor de export a aruncat alte tipuri de posturi au avut un efect de tipul undei de soc care s-a propagat pe tot cuprinsul econo- miei. Presiunea pe terenurile agricole a devenit mai putin in- tensa, deci salariile din mediul rural au crescut; armata locui- torilor someri de la oras, vesnic doritori sa-si géseasca o slujba, s-a diminuat, deci fabricile au inceput si concureze intre ele pentru muncitori, iar salariile din mediul urban au inceput s& -a desfaisurat suficient creasca. in {rile unde procesul acesta de mult’ vreme — in Coreea de Sud si zicem, sau in Taiwan — salariile au atins niveluri comparabile cu cele din farile dezvoltate. (in anul 1975, salariul mediu orar din Core- ea de Sud nu reprezenta decat 5 ja sut& din cel practicat in Sta- tele Unite; pana in 2006, proportia ajunsese la 62 de procente.) Beneficiile aduse maselor de oameni din economiile nou-in- dustrializate de cresterea economica impulsionata de export nu au fost o chestiune de conjunctura. O fara ca Indonezia con- tinua sa fie inca atat de sairacd, incat progresul poate fi cuanti- ficat in termenii cantitatii de mancare pe care reuseste s4 0 puna pe masa cetiteanul mediu; intre 1968 si 1990, consumul alimentar pe cap de locuitor a crescut de la 2.000 de calorii pe zi la 2.700, iar speranta de viata a crescut de la patruzeci si sase de ani la gaizeci si trei. Progrese sirnilare s-au putut constata in tot Bazinul Pacific, ba chiar $i in locuri ca Bangladesh. Aceste imbunatitiri nu au avut loc datorit’ faptului cé nigte oameni 32 Intoarcerea economiei declinului Problema central a fost rezoluati”bine intenfionati din Vest au venit s4 dea o mana de ajutor — ajutorul strain, nicicand prea mare, s-a micsorat in anii 1990, ajungand practic s4 nu mai insemne nimic in prezent. Asa cum n-au fost nici rezultatul vreunor politici salutare din partea gu- vernelor nationale, care, aga cum urma s& ni se reaminteasca in curand, cu multa vigoare, ramaneau la fel de nemiloase si de corupte ca inainte. Ele au fost rezultatul indirect si neinten- fionat al actiunilor intreprinse de corporafii multinationale fara suflet si intreprinzatori locali rapaci, a cAror unica preocupare era sa exploateze oportunitatile de profit pe care le oferea mana de lucru ieftina. N-a fost un spectacol civilizator; dar, indife- rent cat de meschine ar fi fost motivele celor implicati, rezul- tatul a constat in a scoate milioane de oameni din saracie ab- ituatie care in unele cazuri continua sa jecta si a-i duce intr-o fie ingrozitoare, ins& totusi semnificativ mai buna Din nou, capitalismul a putut, cu un grad considerabil de justificare, si-si aroge meritul. Socialistii promiteau de cand lumea dezvoltare; a existat un moment cand Lumea a Treia se uita la planurile cincinale ale lui Stalin ca la ins’gi icoana mo- dului cum 0 nafiune inapoiata ar trebui si-si croiascd drum spre secolul douazeci. Si chiar si dupa ce Uniunea Sovietica si-a pierdut aura de forta a progresului, multi intelectuali tot mai credeau c& numai rupandu-se de concurenfa cu economi- ile mai avansate ar putea nafiunile sdrace sa spere la evada- rea din cercul vicios in care se aflau. in anii 1990 insa, existau modele de experienta care demonstrau c& dezvoltarea rapida era totusi posibila — si c& a fost realizati nu prin orgolioasa izolare socialist a unei economii, ci tocmai prin a deveni cat mai integrata cu putinfa in capitalismul global, Sceptici si critici Nu toatd lumea era mulfumita de starea economiei mon- diale dupa cdderea comunismului. In timp ce Statele Unite Problema centrata a fost rezolvats" Intoarcerea economietdecinukit | 33aveau parte de o prosperitate remarcabila, alte economii avan- sate st&teau ceva mai prost. Japonia era departe de a-si fi re- venit din explozia ,,economiei hiperventilate” petrecuta la in- ceputul deceniului 1990, iar Europa continua sa sufere de _eurosclerozi” — persistenfa ratelor inalte ale somajului, mai ales in randul tinerilor, chiar si in perioade de crestere econo- mica. ins& nu tofi oamenii din Statele Unite participa la prospe- ritatea generala. Roadele cresterii nu erau distribuite la fel ca- tre tofi: inegalitatea in materie atat de bogatie, cat si de venit crescuse pana la niveluri nemaiintalnite de pe vremea Mare- Iui Gatsby’, si, conform indicatorilor oficiali, salariile reale de fapt scazusera pentru multe categorii de angajati. Chiar daca am acorda credit total cifrelor oficiale, era destul de limpede ca progresul economiei americane lasase cel putin 20-30 de milioane de oameni la fundul sacului de distribufie, ba mai si alunecand in jos. Unii au gasit alte lucruri pe care sd fie suparati. Salariile mici si conditiile de munca inumane din industriile exporta- toare ale Lumii a Treia constituiau un motiv frecvent pentru a elabora teorii moralizatoare — la urma urmei, dupa stan- dardele Lumii Intai, muncitorii aceia erau cu siguranta groaznic de rau tratati, iar criticii din aceasta categorie n-a- veau rabdare s& asculte argumentul ca e mai bine sa ai o sluj- ba grea cu salariu de mizerie, decat nicio slujba. Cu mai mul- ta indreptatire, umanitaristii au atras atentia ca parti Intinse ale lumii rimaneau complet neatinse de beneficiile globali- Africa, in particular, era in continuare un continent al sdraciei tot mai profunde, al epidemiilor de nestapanit $i al conflictelor brutale. Si, ca intotdeauna, nu lipseau nici cobele. Dar mai mereu, din anii 1930 incoace, au existat oameni care sA prezicé 0 noua * Marele Gatsby, celebru roman al scriitorului american Francis Key Scott Fitzgerald despre anil doudzeci; epocd de progres economic si de decadent morala. (N. red.) 34 | ntoarcerea economic! dectinului_,Pratlema centralé a fost rezolvats”depresiune profunda, cat de curand; observatorii cu scaun Ja cap au invajat sa nu ia in serios asemenea avertismente. Si toc- mai de aceea evolutiile rau-prevestitoare din America Latina a primilor ani de dupa 1990 — evolujii care, stim acum, sem- naleaza posibilitatea unei reveniri a economiei declinului — au fost in general ignorate. Problema centralia fost rezolvat8" Intoarcerea economiei declinului | 35