Experimentul Michelson-Morley

n cadrul unuia dintre cele mai celebre experimente din istoria fizicii,
Albert Michelson i EdwardMorley au ncercat n anul 1887 s detecteze
micarea eterului luminifer, un mediu imaginat n epoc pentru a explica
propagarea undelor de lumin. Experimentul a fost un eec, dar a
contribuit ladeclanarea unei adevrate revoluii n fizic
Daca conduci de-a lungul unei sosele cu 70 km/h si o masina vine
spre tine cu aceeasi viteza, care este viteza insumata a celor doua
vehicule? Simplu: 140 km/h. Tine de logica, nu-i asa? Inca din anul 1887,
doi fizicieni americani, Albert Michelson si Edward Morley, au aratat
ca aceasta logica nu se aplica si razelor de lumina. Cei doi se
straduiau sa detecteze existenta "eterului", o substanta despre care
credeau ca se afla in intregul Univers si permite luminii sa circule prin
spatiu.
Cum cautarea a ramas fara rezultat, Michelson si Morley au ajuns la
concluzia ca lumina are intotdeauna aceeasi viteza, independent de
miscarea unui observator fata de aceasta.
Concluzia lor i-a facut pe unii cercetatori sa priveasca rezultatele cu
scepticism, considerand ca miscarea Pamantului in spatiu ar fi alterat
structura atomica a echipamentului utilizat.
Albert Einstein, pe atunci tanar functionar la un birou de patente
din Elvetia, credea ca detine cheia dilemei

.El a argumentat ca viteza luminii nu este una obisnuita, ci o

constanta universala, aceeasipentru oricare observator. De unde s-a
nascut celebra formula E=mc2
.
n anul 1881, pe cnd studia n laboratorul de fizic al lui Hermann
von Helmholtz din Berlin,Michelson proiecteaz i construiete un
dispozitiv denumit interferometru, care folosete o oglind
semitransparent pentru a descompune o raz de lumin n dou
componente care s sedeplaseze n direcii diferite
Dispozitivul avea n compunere o surs de lumin alb ndreptat
spre o oglind semi-argintat alcrei rol era de a separa lumina n dou raze
care s se deplaseze la un unghi de 90 de grade una fade cealalt.
Dup trecerea prin mecanismul de separare a luminii, razele
cltoresc pn la capetele adou brae lungi unde sunt reflectate complet
de alte dou oglinzi.
Se recombin la cellalt capt al oglinzii semi-argintate i ajung la
nivelul unui detector unde are loc interferena celor dou unde,una
distructiv sau constructiv, n funcie de timpul parcurs de cele dou raze.
Dac Pmntul ar cltori prin eter,cum se presupunea atunci, ar fi
trebuit ca raza care cltorete paralel cu eterul s aib nevoie de mai mult
timp pentru a parcurge distana n comparaie cu cea care cltorete la un
unghi de 90 de grade fa de eter.