Mara - rezumat pe capitole

Actiunea romanului se petrece in nordul Banatului, pe valea Muresului, in localitatile Lipova, Radna si
Arad.
In primul capitol, romanul urmareste destinul Marei, precupeata de la Radna, si al copiilor ei, Persida si
Trica, pe parcursul trecerii acestora spre varsta adulta. Naratorul ne prezinta monografia satului, a
targului, locul actiunii si personajele, acestea fiind Mara, vaduva intreprinzatoare, precupeata
banateanca, podarita si mama a doi copii, Persida si Trica.
In cel de-al doilea capitol, desi vaduva, eroina reuseste, datorita spiritului ei intreprinzator, sa ii asigure
Persidei, cu minimum de efort financiar, o buna educatie la calugarite, insa afland de supararile fratelui
sau, hotaraste sa plece impreuna , sa fuga de la manastire. Dar luand luntrita au inceput necazurile. In
timp ce luntrita era luata de valuri, alte doua luntrite de vaslasi voinici se grabeau sa o ajunga. Intr-un
final, cei doi copii scapa, iar Persida se intoarce la manastire impreuna cu maica Aegidia.
In cel de-al treilea capitol, Mara cauta mult si in zadar sa-l dea pe Trica ucenic la un cojocar. Pana la
urma, ramane ucenic la Bocioaca.
In cel de-al patrulea capitol, Persida isi gaseste iubirea, prin simplul fapt ca intr-o zi de primavara ea a
deschis fereastra manastirii, ce dadea spre macelaria unde lucra Natl, fiul Hubaroaiei si a lui Hubar.
Izbindu-se vantul in una din ferestre, aceasta s-a spart, iar Persida s-a dus repede sa vada ce s-a
intamplat. Atunci, l-a vazut pe Natl si astfel s-au intalnit pentru prima oara. In vacanta de Paste, Persida
a plecat acasa impreuna cu fratele ei, iar pe drum s-a reintalnit cu Natl, care era foarte fericit sa o revada.
Iar ea, din acea zi facea orice ca sa il intalneasca.
In cel de-al cincilea capitol, Mara impreuna cu Trica si Persida, pleaca la Arad stabilindu-se temporar la
familia Claici. In Arad, Persida il cunoaste pe preotul Codreanu, care se indragosteste de ea. Tot in Arad
il reintalneste pe Natl.
In cel de-al saselea capitol, Persida devine o eroina dilematica, osciland intre sentimentele incercate fata
de cei doi pretendenti.
In cel de-al saptelea capitol, Persida si Natl se reintalnesc dupa mult timp. Dintre o multime de persoane,
numai Persida ar mai fi putut sa il recunoasca atat de jerpelit. Dupa ce s-au plimbat si au vorbit, ea a
dorit sa se intoarca singura acasa, ramanand cu o impresie proasta despre el.
In cel de-al optelea capitol, Persida doreste sa se intoarca acasa cu mama sa, dupa ce a realizat ca tine la
Natl. Dupa ce i-a zis totul mamei sale, Mara a hotarat ca ar fi mai bine sa se intoarca la manastire, alaturi
de maica Aegidia si s-o asculte pe aceasta intru totul.
In capitolul al noualea, Codreanu e tot cu gandul la Persida, iar Natl chiar ii face o vizita la manastire.
In cel de-al zecelea capitol, Mara se descurca din ce in ce mai bine in afaceri, iar Persida se gandeste din
ce in ce mai mult la Natl. Insa la culesul viilor participa toata lumea, inclusiv Persida si Natl. Seara,

pentru a-i atrage atentia Persidei, Natl trage cu pusca dar totul e in zadar, deoarece descarcatura pierduta
in vant suna ca in sec. Dar totusi, cei doi s-au intalnit in fata cramei, timp in care au dansat si au vorbit.
In capitolul unsprezece, Persida intalneste un prieten de-al lui Natl, care o pune in dificultate, in legatura
cu sentimentele sale fata de Natl. Datorita acestei discutii Persida se hotaraste sa se intoarca la
manastire.
In capitolul doisprezece, Persida are taria de a-l refuza pe Codreanu si de ase decide sentimental in
favoarea lui Natl. Timp de aproape doi ani cei doi se intalnesc pe furis, cu momente de atractie
neinfranata, dar si de oscilari si chiar de respingeri, pasionalitatea tiranizand firea omeneasca cu
manifestarile ei imprevizibile, fapt recunoscut de Persida insasi.
In capitolul treisprezece, aflam ca Hubar se inchide din ce in ce mai mult in sufletul si in casa lui. Natl
dupa trei saptamani de calatorie, ii trimite o scrisoare mamei lui, in care o anunta ca a ajuns cu bine la
Buda, la varul ei, dar nu a pomenit nimic de tatal sau. Pe Persida au vrut sa o marite cu Bradeanu, dar
aceasta iar s-a dus la manastire. Hubar, suparat ca Mara nu mai vrea sa faca afaceri cu el, doreste sa se
razbune pe aceasta. Natl se intoarce din calatorie si urmeaza sa isi faca taietura de maestru. Astfel, se va
stabili ziua taieturii, in urma unei intruniri in care s-a citit cartea de calatorie, de Sf. Ilie. Apoi, Natl s-a
dus la biserica din Radna, sa o vada pe Persida, dar din nefericire cei doi au atras atentia.
In capitolul paisprezece, ne este prezentata povestea Reghinei, o femeie care a ratacit prin paduri si
ajunsa la manastire a fost primita cu bratele deschise. Insa, cand l-a nascut pe Bandi, a paralizat, iar cand
acesta a implinit opt ani, a murit. Persida l-a intalnit si l-a luat la ea acasa. Toata lumea si-a facut o
parere proasta despre Natl, deoarece si-a batut propriul tata. Persida insa nu credea acest lucru, asa ca i-a
dat intalnire in dosul Sarariei. Acolo, Natl i-a explicat Persidei ce s-a intamplat, iar aceasta l-a certat.
In capitolul cincisprezece, Marta doreste ca Trica sa ii devina ginere. Natl nu mai pleaca, dar tot nu se
impaca cu tatal sau, desi maica Aegidia si preotul au incercat. Apoi, Trica il urmareste pe Natl, sa vada
unde se intalneste cu sora sa, si il ia la bataie, dar Persida reuseste sa ii desparta. Intr-un final cei doi
tineri, Persida si Trica, hotarasc sa fuga de acasa, fiind ajutati de Trica.
In capitolul saisprezece, Persida era foarte fericita, deoarece era maritata cu Natl. Cei doi isi inchiriasera
o casa si in fiecare zi, ei vizitau Viena, locul in care fugisera. Dupa ce totul mergea bine, relatia lor, a
inceput sa se raceasca asa ca Natl i-a propus Persidei sa se intoarca acasa.
In capitolul saptesprezece, cei doi, se intorc acasa unde isi deschid un birt in Sararie, in care Persida era
carciumareasa si facea toate treburile, in timp ce Natl nu o ajuta deloc, ci din contra, incepuse sa o bata,
pana cand ea nu a mai suportat si a plecat de acasa.
In capitolul optsprezece, Mara este chemata de catre Tulita la Persida, deoarece aceasta se simtea tare
rau. Persida este foarte bucuroasa ca isi vede mama si ii spune ca ea si Natl sunt casatoriti, dupa care
fuge si pierde copilul pe care il asteapta.
In capitolul nouasprezece, Persida si Natl, Marta si Bocioaca, impreuna cu Mara cauta o modalitate de al scapa pe Trica de armata, dar mai akes de razboi. Toti strang bani astfel incat sa ajunga ca sa il poata
rascumpara pe Trica.
Maitreyi

de Mircea Eliade

1. Allan o cunoaste pe Maitreyi de cand lucra in Wellesley Street si prima data fata i se pare
neatragatoare. El ii vorbeste prietenului sau Harold despre aceasta indianca. Ea era fiica lui Narendra
Sen, inginer din Calcutta. Allan il cunoaste pe reporterul Lucien cu care isi petrece in mod agreabil
timpul vorbind despre India. Cei doi il viziteaza pe Narendra Sen si sunt fascinati de casa si de familia
acestuia.
2. Narendra ii ofera o noua slujba lui Allan, spunandu-i ca-i este foarte drag lui si nevestei sale si se
arata preocupat de viata si prietenii sai.
3. In august Allan se imbolnaveste grav de malaria si este vizitat la spital de amicele sale, de Harold,
de Sen si de Maitreyi. Inginerul il invita sa locuiasca in casa lui.
4. Allan se muta in casa lui Sen iar familia acestuia se poarta foarte grijuliu cu el. Acesta are ocazia sa
o cunoasca mai bine pe Maitreyi si pe sora ei, Chabu si afla mai mult despre obiceiurile
indiene. 29229lse84bck6z
5. Maitreyi ii da lui Allan lectii de bengaleza iar acesta o invata franceza.
6. Allan intra prima data in odaia lui Maitreyi si poarta cu fata o discutie. Dupa ce acesta dezvaluie
familiei intentiile sale de a nu se casatori atmosfera se raceste in jurul sau dar dupa putin timp Allan se
simte din nou inconjurat de aceeasi afectiune.
7. Allan se indragosteste de Maitreyi si crede ca si ea il iubeste.
8. Allan se intalneste cu Harold care il intreaba daca este adevarat zvonul conform caruia el s-ar insura
cu Maitreyi. Allan e gelos pe oricine o face pe Maitreyi sa zambeasca si afla in acelasi timp alte
obiceiuri indiene privind prietenia. La masa Allan vorbeste cu un prieten despre diferite religii iar
Maitreyi incepe sa planga. Mai tarziu, cei doi se imbratiseaza si isi demonstreaza dragostea unul fata
de celalalt. Maitreyi este insa o fire foarte timida si se teme de consecintele unei asemenea
iubiri. sc229l9284bcck
9. Maitreyi ii spune lui Allan ca ar fi mai bine ca el sa plece din casa familiei sale si ca ea il iubeste pe
Robi Thakkur. Mai tarziu ea recunoaste ca il iubeste pe Allan si ii daruieste o coroana de iasomie,
simbol al logodnei.
10. Maitreyi ii povesteste lui Allan despre celelalte iubiri ale sale, un arbore si un tanar indian deosebit
de frumos. Allan vrea sa se converteasca la hinduism pentru a se putea casatori cu Maitreyi fiind
sprijinit de aceasta si de doamna Sen. Inginerul ii spune insa ca religia sa este mai buna decat cea a
indienilor si ar trebui sa o pastreze. Datorita lui Maitreyi, Allan iubeste India.
10. Maitreyi ii spune lui Allan ca au fost descoperiti de Khokha apoi ii arata piatra pentru inelul lui de
nunta. Maitreyi se logodeste cu Allan si petrec prima noapte de dragoste impreuna in camera lui.
Urmeaza multe alte astfel de nopti iar Allan isi da seama ca Khokha stia despre aceste intalniri si
pentru a nu spune nimic ii cumpara diverse lucruri care ii trebuiau si cei doi devin prieteni ( mai tarziu

insa afla ca slujitorul ii ura pe toti cei din casa lui Sen). Chabu se imbolnaveste foarte grav iar Allan isi
amana convertirea din cauza bolii inginerului. Allan devine foarte gelos din cauza servitorilor si se
cearta cu Maitreyi.
12. De ziua Maitreyei, domnul Sen invita multi artisti indieni si are loc o petrecere fastuoasa la care
Allan joaca rolul gazdei. In timpul petrecerii Chabu sare din balcon si se raneste ingrijorandu-i pe toti.
Allan si Maitreyi o duc la plimbare pe Chabu la Lacuri si ea ii indeamna sa se sarute si afla despre
dragostea lor. Seara, cand Allan vrea sa mearga cu Maitreyi la Lacuri, un servitor ii spune ca masina
este in garaj iar fata nu are voie sa iasa din casa. La masa, doamna Sen il priveste ostil dar Allan se
comporta foarte natural. Cand doamna Sen este chemata, Maitreyi ii zice logodnicului sau ca sora sa ia spus totul mamei si il cheama a doua zi in biblioteca. Noaptea, fata este incuiata in camera ei si
doamna Sen spune totul domnului Sen. Cei doi logodnici se gandesc din ce in ce mai serios la fuga
pentru ca domnul Sen sa nu o marite pe Maitreyi cu altcineva. Dimineata Maitreyi nu vine in
biblioteca iar Allan se intoarce in camera lui unde este vizitat de inginer care ii spune ca va face o
operatie la ochi si va sta 2-3 luni in spital, isi va trimite familia la Midnapur iar lui i-ar prinde bine sa
se recreeze undeva in munti, plecand chiar in acea zi. El este invitat la masa dar o refuza si dupa
plecarea inginerului incepe sa planga. Dupa putin timp Lilu ii aduce un bilet de la Maitreyi care ii scrie
ca nu poate sa il vada deoarece nu are voie si il indeamna sa plece. Doamna Sen ii aduce apoi ceaiul
iar Allan o roaga sa il mai lase sa mai stea in casa dar vazand ca nu o indupleca bea ceaiul si isi
exprima dorinta de a-i mai vedea pe copii insa ii este ingaduit sa o vada doar pe Chabu. Domnul Sen ii
da o scrisoare pe care Allan urma sa o citeasca dupa plecarea sa. Acesta ii critica in scrisoare
ingratitudinea si ii interzicea sa ia legatura cu vreun membru al familiei sale.
13. Allan ajunge la casa lui Harold si aici il revede pe prietenul sau iar Khokha ii aduce lucrurile si ii
spune lui Allan ca a fost prea imprudent. Acesta ii da si doua amintiri de la cele doua fete care ii scriu
cateva randuri. Chabu isi cere iertare printr-un bilet apoi Allan afla ca Maitreyi a fost batuta de domnul
Sen si incuiata in camera ei aproape goala pentru a nu putea pleca. El afla ca familia vrea sa o
casatoreasca dupa intoarcerea din Midnapur. Seara el e vizitat de fete si se cearta cu Geurtie. Maitreyi
ii da lui Allan un telefon si este descoperita. Domnul Sen ii scrie apoi acestuia o scrisoare prin care il
ameninta cu expatrierea si ii spune ca va fi concediat. Allan lipseste 4 zile in care se plimba iar cand se
intoarce ii gaseste pe toti ingrijorati din cauza lui. Khokha ii spune ca familia a vrut sa o marite pe
Maitreyi dar ea i-a amenintat ca va face casa de rusine dezvaluind totul despre relatia ei cu Allan,
domnul Sen a batut-o si a fost dus la spital pentru o operatie pentru ca acum nu mai vede nimic,
doamna Sen i-a poruncit soferului si lui Khokha sa o bata pe Maitreyi dar Khokha a fugit iar Chabu a
incercat sa se sinucida cu creolina. Maitreyi ii trimite un plic cu o ramura de oleandru, o ultima
amintire. Allan primeste un telefon de adio de la Maitreyi. Dupa 7 zile de la plecarea lui din
Bhowanipore, Chabu moare.
14. Maitreyi ii trimite scrisori lui Allan prin Khokha. Acesta afla ca operatia lui Sen nu reusise prea
bine si concediul acestuia se prelungeste cu 6 luni, doamna Sen a albit, Maitreyi a slabit mult, nu vrea
sa se casatoreasca si crede ca Allan se afla in Calcutta dar nu vrea sa o vada. Mantu a fost concediat
deoarece fusese obraznic cu doamna Sen si acum traieste foarte rau despartit de Lilu. Allan cunoaste o
femeie care se cazeaza la acelasi bungalow la care era cazat si el. Aceasta ii dezvaluie multe intamplari
din viata sa iar Allan ii povesteste totul despre Maitreyi si cei doi petrec o noapte impreuna.
15. Sarac, Allan este uitat de prieteni si de cei pe care i-a ajutat. Harold refuza sa locuiasca impreuna
cu Allan pe motiv ca acesta ar fi idolatru. Allan isi cauta zadarnic un loc de munca si refuza sa o
intalneasca pe Maitreyi care ii da multe telefoane. Allan se indragosteste de Geurtie care il iubeste de

maidemult, dar nu poate se o uite pe Maitreyi. Allan se cearta cu Harold si se muta la Geurtie. El nu il
mai primeste pe Khokha, acesta ii trimite scrisori prin care ii spune ca Maitreyi ar face orice nebunie
pentru a fi alungata din casa si a se intoarce la el. Nepotul doamnei Sen il viziteaza intr-o zi pe Allan si
ii spune ca Maitreyi s-a dat unui vanzator de fructe dar tatal sau nu vrea sa o alunge din casa si doreste
sa o faca filozoafa; acesta ii mai spune ca au aflat toti despre dragostea lor.

ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP - FISA DE

LECTURA
Partea I
I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN
Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este "Romanul adolescentului miop", aparut din grija de
a nu uita vremurile trecute: "Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi "Romanul
adolescentului miop"".Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai
de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV -a de liceu, cand scriitorul avea "pistrui ca
un ovrei" si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj
feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. "M-am
tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului
miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un
roman.". Dupa inca un "insuficient" la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau
"ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc
numaidecat de lucru.". Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent.
II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza "Gloria lui Robert", personaj care il citeste
pe D'Annuzio, italianul "cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri". Robert e adolescentul care
vrea sa devina faimos si "el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam
cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp". In fond, este
personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj
care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati
shcizofrenice ("Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva
saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman"). Autorul povesteste
"prima aventura" traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, "am intalnit in aceea dupa-amiaza
patru fete". La scurt timp perechile se formasera, "eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu
obrajii albi si ochii negri". Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata "s-a
ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora". Povestind asta
prietenilor sai, acestia au fost de parere ca "a fost ceva interesant, dar nu prea mult". De atunci
adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert "in intalniri cu fetele". Acesta raspandeste zvonul ca s-ar
teme, iar autorul marturiseste ca "zvonul nu e cu totul in afara de adevar".
III. JURNAL DE CLASA Ora de muzica, focalizata in acest capitol este plina de avatarurile
nesupunerii varstelor tinere. Profesorul de muzica publicase o romanta, numita "Crinul", si voia sa-si
recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: "o bucata costa sase lei".
Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras, pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze, la
cererea profesorului: "S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa

partiturile pe jos. Unul din ei "a cerut voie afara". Si pentru ca nu a obtinut, pretinde ca nu poate canta,
ca e "o adevarata barbarie si abuz de putere, ceea ce se petrece la liceul acesta!"". Fosil, un alt personaj
- oarecum grotesc, "nu e simpatizat, pentru ca e schiop, paraste baietii, e zgarcit, invata bine, copiaza
la teze, cunoaste chimie si -pe deasupra- e so evreu." Caleia, "care sta in spatele lui", ii trage o palma
peste ceafa. Fosil il reclama pedagogului, care il pedepseste ca a tulburat ora: "Caleia va face o ora de
arest". Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica, elevul terorizat de chimie, la care citeste de zececincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic, fiind poate cel mai semnificativ exemplu al
invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. "Baietii il indragesc, pentru ca e inteligent
si sperios. Rade in toate orele, afara de chimie si matematica. Cunoaste cele mai abile formule de
introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. Nimeni nu stie, insa, de ce i se spune Cocos".
IV. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti, aceiasi dintotdeauna,
schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. Discutia se desfasoara in
jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite, elevii urmaresc fetele si doamnele de pe
bulevard. Sylvia este "o frumoasa si veche "simpatie" de a lui Dinu, pe care il intalnea in aceeasi
familie, de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti.", dar considerata de autor "vulgara".
Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. Robert vorbeste
despre posibilitatea de a tine o femeie de brat, de a se simti impreuna in al noualea cer. Dinu
povesteste o intamplare enigmatica, caruia autorul notase "o suma de versiuni", in care era rapit de pe
strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. Dupa cum afirma Robert,
"aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale".
V. UN PRIETEN In al cincilea capitol, adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: "Prietenul
meu Marcu e inalt, uscat, cu ochii mari si bulbucati, parul cret, mainile lungi, picioarele lungi".
"Baietii il cred prost si ii spun, din pricina lungimii nasului, Tandarica; iar pentru ca e evreu, il mai
striga si Marcala". In fiecare dimineata, vine cu un roman la scoala, pe care il citeste chiar si atunci
cand profesorul explica, deoarece ii considera pe acestia "fara exceptie, nerozi". In ziua cand trebuie sa
fie ascultat se intereseaza de lectie, si raspunde profesorului cu seninatate ca "nu stie", intorcandu-se in
banca sa. Nu trebuie "sa-l tina mult la lectie, pentru ca romanul trebuie citit". Marcu nu sufera pe
Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. Pentru ca, in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa
se tunda cel putin numarul 3, pe motiv ca face otita Frurtuneanu venea la scoala "cu aceleasi plete
negre, in care nu patrunsese masina de doi ani". La toate acestea, Marcu "completa confidential": "sa-l
tina ma-sa in vata". La sfarsitul orei Furtuneanu "l-a insultat, l-a facut lipsit de buna crestere si a
incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!".
VI. LUNI 8-9, GERMANA Considerandu-se "persecutat" de profesorul "cu o tunica ofitereasca"
adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. "Meditatorul era baiatul
unui croitor evreu si-l chema Sami. Nu avea decat saisprezece ani, juca inca nasturi, citea pe Nick
Winter, dar invata la scoala evanghelica si, la Conservator, vioara". Autorul marturiseste ca din clasa I
gimnaziala "germana ma obsedeaza". Intre timp, profesorul ajunsese director, "glasul ii rasuna
formidabil in fiecare dimineata si, cand se infurie, palmuieste elevii". Autorul a fost palmuit o singura
data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. In acel an isi exasperase profesorul: "Domnule, va rog, eu mi-am uitat caietul acasa.../ -Unu...". "Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia
la tabla", marturiseste adolescentul. "Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt, sfarseam intotdeauna cu
insuficient". In finalul capitolului, autorul recunoaste ca, in ciuda tuturor, "domnul director, insa, nu e
un om rau". Le daruieste tuturor media "suficient": "Magarilor!...Hai?"
VII. CORIGENTA - 10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent
la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare, care il face sa uite lectia intr-o clipita.

Cuprins de disperare, se gandeste chiar la sinucidere. O alta corigenta, de data asta mai tarzie si
aproape inevitabila, apare la matematica. Scopul corigentei, pentru profesor, este simplu: ca elevul sa
se pregateasca mai bine la matematici, sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. Impricinatul
crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat, tine de soarta, la fel cum moartea este data
oamenilor supusi destinului, unui timp ireversibil. Adolecentul isi face, plin de entuziasm un program
prin care isi propune "in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap...". Isi propune sa lucreze intens si
sa ispraveasca trigonometria, algebra, binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Nerespectand acest
program, ramane corigent la matematica, isi propune sa o invete la vara si considerand ca "e foarte
inteligent ceea ce fac...".
VIII. PREMIANTII "Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului, s-a adus o catedra, cateva
scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii". Era serbarea de sfarsit, unde cei mai silitori
paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. Pentru acest premiu invatasera tot anul. Fanfara era
prezenta, colegii premiantilor ii felicitau. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre
gandurile si sentimentele sale. Marturiseste cu ura in jurnal ca "uram pe acei adolescenti cu fruntile
inguste, incluti si impersonali, care isi invata lectiile, se duc la cinematograf si se masturbeaza in
fiecare noapte. [...] Munca mea si torturile mele, si rezultatele mele nu erau pretuite". Mai tarziu a
"cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam". Din clasa lor erau patru corigenti la matematica:
Dinu, el, Chioreanu, Bonas. Ultimii doi erau "cei mai prosti din intreaga clasa". Acasa a trebuit sa se
prefaca trist din cauza corigentei, "sau, poate, sunt cu adevarat trist".
IX. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica, nu se gandeste deloc la corigenta. Se va apuca de
matematica la sfarsitul lui august. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. Ba chiar intr-o
dimineata, in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a "petrecut patru ceasuri de
vorba". Vagabondul - "un evreu tanar, prost imbracat, care ratacise mult si indurase multe". I-a povestit
aventurile sale, slujbele (picolo intr-o cafenea, paznic la o magazie, ucenic intr-o ceainarie),
alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata, departe de viata pe care o ducea
atunci. In vacanta, lucrul la roman incetase, intalnirile cu prietenii se rarisera, isi petrecea timpul citind
si visand. "Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie, sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. Cercetasia
mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. Am facut, totusi, drumuri lungi impreuna, am
dormit nopti frumoase in Dobrogea, am ratacit in Bucegi, am colindat in muntii Neamtului". Acum, i
se pare stupida ideea din primul capitol. Aceea cu existenta unei eroine. Nu mai voia sa iubeasca fictiv,
pentru ca cititorului sa placa romanul. "In roman voi scrie ca doream Dumbrava, pentru ca la Bucuresti
ma sufocau miresmele si patimile". Dumbrava ii placea - o credea "ispititoare si curata".
X. JURNAL DE VARA - 5 august "Am ajuns acasa". Dand putine lamuriri, se intoarce mai devreme
din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. Reintorcandu-se in mansarda sa, isi petrece citind zilele
pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. Gandul ii ramasese acolo. Desi nu avea vointa, isi propune,
probabil pentru a-si insufla incredere in sine, ca "de la toamna am sa incep sa invat serios". Trei zile
mai tarziu, citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. Nu deschisese caietele de
matematica, iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. Resemnat
renunta la idee, gandind: "poate am sa pricep la toamna, cand voi studia psihologia". O saptamana mai
tarziu baietii se intorc din tabara. Dinu ii "povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele
sale. El a iubit in Sibiu numai trei fate, dar a fost iubit de sapte". Afla ca examenul de corigenta trebuie
sa-l sustina pe 15 septembrie. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii
urmatoare. Constient ca se apropie corigenta, este ispitit, totusi, de niste carti imprumutate pe care
trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. Nici prin gand nu-i trece sa piarda "prilejul lecturii unor carii
pe care doream de mult sa le cunosc". Inceperea studiului este amanat la nesfarsit, iar in ultimul

moment, ia o hotarare foarte mare: "daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata
materia, ma sinucid". In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri, sentimente
si ciudate trairi. A invatat cateva capitole, dar cu o zi inainte incearca sa se convinga, ca poate de
repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. "Teza". Autorul marturiseste: "am incercat sa
acopar pagini cu calcule absurde". Desi, obisnuit cu ideea ca va ramane repetent, Vanciu i-a "pedepsit
filozoficeste" - "ne-a promovat pe toti".
- SFARSITUL PARTII I Partea a II -a
I. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece
cea mai mare parte a timpului sau - mansarda. Aceasta ii ofera protectie, in dorinta sa trecatoare de
izolare, de cufundare in lectura. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa, dar intarzie a
se concretiza: "...Ce sa scriu, ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il
voi scrie din acelasi indemn. Dar nu trebuie sa ma gandesc. Nu trebuie sa ma gandesc, ci sa scriu".
Autorul surprinde, prin fereastra mansardei sale, cursul vietii vecinilor sai: "doi tineri, pe care nu-i
cunoaste nimeni". Adolescentul priveste viata lor linistita, sum "sotul aduce prajituri la amiazi" si
"sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa". Citind pana tarziu in noapte, observa cum lumina se
aprinde si se stinge brusc in "iatac". Toate acestea il fac sa adoarma, dispretuindu-si "bland" vecinii. In
final, face o confesiune. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau, fata de mansarda.
"Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele
pe o tablie de carton. Cand ma intorc din strada, mangai cu ochii zidurile". Incertitudinea viitorului il
sperie - "Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?...".
II. "MUZA" - SOCIETATE CULTURAL - DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu, activitatea
societatii din care autorul facea parte atunci. Societate cultural-dramatica, Muza, "tine sedinta in
fiecare sambata, de la patru la opt". Incantat ca, in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant
puternic, adolescentul participa si lucra cu entuziasm: "muzica, discutii, conferinte, declamatii, piese
de teatru. La sfarsit, ceaiul. ". Au hotarat, ca societate dramatica ce este, sa puna in scena Don Juan.
Dupa pregatiri si repetitii intense, spectacolul sa dovedit a fi un real succes. Reprezentatia
adolescentului este reusita, nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. Insa, se
creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu, datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai
mult in evidenta. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol.
Orgoliile amandurora au avut, la un moment dat, de suferit. Insa, in final Robert biruieste. La o zi de la
spectacol, liceenii afla ca "Dinu, Petrisor, Sasa, Lia, Irina fusesera exclusi din Societatea culturaldramatica Muza".
III. FANICA In acest capitol, adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica, "a scris o revista. Se
numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon". Personajele sunt chiar profesorii lor, rolurile
fiind impartite de autorul piesei. Autorul il va juca pe Toivinovici, "poate pentru ca am parul rosu si
cunosc formulele seriilor aciclice". Experientele sale anterioare, ii alungau orice fel de emotii. Unul
dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei, lucru real, devenit comic
tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de
studiu. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca, la via lui Morariu. Desi acesta ii
anuntase "ca vor fi culegatoare tinere si must", baietii nu s-au aratat prea incantati la final. Culegatoare
au fost din belsug, insa baietii nu au putut profita "pentru ca parintele lui Morariu a ramas, tot timpul,
langa noi".

IV. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu, redactorul ce poarta numele capitolului, lucreaza la o
revista unde adolescentul trimitea constant articole, care erau si publicate. Insa, invocand o "afacere
familiala" tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului
Leontescu: "Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. Domnul Leontescu ma stie
student". Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu ("Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de
articole, cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. Douazeci si cinci de lei de articol."), si
cunoscandu-l pe domnul redactor de "asta-vara" porneste increzator spre redactie. "In ziua aceea nu iam pomenit nimic de onorariu", marturiseste adolescentul, insa nici cateva saptamani nu a indraznit
acest lucru. Cu toate acestea, el ii tot "fagaduia" articole. Chiar dupa cateva insistente, raspunsul ce l-a
primit nu era unul incurajator: "Am vorbit. Se face. Iti spun eu ca se face. I-am spus dlui director cum
stau lucrurile...". Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment, simtindu-se "dezgustat si obosit",
chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice - lua o decizie. "Ma umilisem mult si fara nici o
izbanda. [...] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. Desi am
talent cu carul. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice..."
V. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie, trist in aceasta perioada a anului, marcheaza parca lipsa de
vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: "In dupa-amiaza aceasta de
noiembrie, sunt trist". Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. Trist,
adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: "Hotarat ca o stanca,
incruntat, cu ochii inclestati de tinta, cu buzele strivite de furie, cu pumnii stransi gata de a se pravali si
a-mi indurera carnea". Prin minte ii trec momentele in care, prin durerea trupului devenea stapanul
propriului sau suflet. Se simtea mai puternic, cand se forta sa faca ceva, cu ajutorul durerii fizice:
"Cand imi alungam somnul cu pumnii. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau
pleoapele". Si spre mirarea cititorului, adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se
biciuia. Marturiseste cu seninatate, incercand sa miste pe autor, sa-l socheze cu gandirea sa: "Pastram
franghia dupa un raft cu carti. In fiecare noapte, inainte de a stinge lampa, incepeam sfertul acela de
dulci si dureroase desfatari". "Urma, apoi, o clipa de extaz." A renuntat la acest obicei si, cum chiar el
marturiseste:" "Mi-am cautat si eu, ca toti oamenii slabi, prieteni". Chiar si asa, el tine la prietenii sai,
iar o eventuala despartire il doare. "Melancolia a fost izgonita de amintiri", amintiri care l-au scos din
lumea in care tristetea il tarase. Acum a redevenit el, adolescentul de saptisprezece ani, cu preocupari
stintifiice.
VI. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian, gasindu-si masuratoare in
repetitiile pentru spectacolul "Un liceu model". Profesorii, erau si ei alaturi de actori, impartasindu-le
macar o farama de entuziasm. Unii elevi sunt mai expansivi, altii mai timizi, dupa cum este firea
fiecaruia. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara
lumina unui nou inceput. "Ne adunam in sala de muzica. In banci, in afara de "actori", se mai gasesc
cativa baieti care ne dau ajutor. Minculescu, din clasa a VIII-a, vine printre cei dintai." Scenele care se
repeta, dau o oarecare bataie de cap regizorului ("Regizorul este Dl Filimon, de la Teatrul National"),
datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. In acelasi timp si in acelasi loc, dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si
faca repetitiile cu fanfara. Insa acesta incearca, fara succes, sa-i atraga pe elevi. Ba chiar, "cate unii,
mai rautaciosi, fac observatii cu glas tare, ca sa-i auda si dl Boloveanu". Actorii, gasesc si o parte
foarte buna in faptul ca joaca in piesa: "Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. Ii mintim ca facem
repetitii in fiecare zi, toata dupa-amiaza. Profesorii ne cruta. [...] Asa sunt profesorii: oameni
cumsecade."
VII. DRUMUL CATRE MINE INSUMI "Drumul catre mine insumi" este capitotul in care scriitorul
incearca sa patrunda intr-o lume, in care, pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. Era

sufletul si mintea sa. Incearca sa-si inteleaga simtirile, trairile si sentimentele: "Eu simt, deci, ca exista
un singur suflet in mine. Dar cum sa ajung la el?". De mai multe ori, in alte zile de fiecare data,
adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. Uneori, il intristau lucruri simple, care ii trezeau
intrebari de sine (melodii, drumuri de tara marginite cu plopi, viniete risipite priun reviste). Privind in
el, gaseste sentimente si conceptii contradictorii. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un
roman: "Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop, singura mea nadejde".
Insa, iese din aceasta stare de continua cautare, aprinde lampa si atunci "odaita reinviaza, si cartile din
rafturi imi vorbesc, iar sufletul meu se intoarce". Ramane cu regretul timpului pierdut, intristat fara
motiv.
VIII. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti, cu preocupari
obisnuite, in care elvii invata pe rupte, multi fara a intelege nimic. Orele de latina, spre exemplu, din
care nimeni nu intelege o boaba, sunt tinute de un maestru ocultist si filozof, "de aceea se ocupa prea
putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei
noastre". Un personaj deosebit este Bratasanu, care stie sa traduca din latina, chiar auzind fraza care se
concepe ("Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. Traduce chiar fara sa se uite in
carte, ci numai ascultand fraza"). Dar nu stie de ce Horatius a scris "Carmen Saeculare". Chiar si asa,
adolescentul nu il invidiaza pentru ca, de cand a venit la liceu, ia doar premul intai cu cununa: "De
fapt, cred eu, nu stie nimic. Nu stie decat lectia." Marcu, in constrast cu el, este elevul cel mai lenes,
tolerat de toti profesorii, avand insa insuficient la limba latina. Cu toate acestea, Marcu e mult mai
bine informat: "a cetit pe tot Tacit, ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. Si a cetit multe volume
de Boissier, ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni." IX. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele
capitole vesele si pline de vitalitate, adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de
spirit, pe care nu o are mereu. "Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica." Repertoriul baietilor este
bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: "Pe-al nostru steag e scris
Unire", pentru casele batranesti: "A ruginit frunza in vii" si alte cantece traditonale). Aceste intalniri,
ce se prelungeau mult in noapte, erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu
model si pentru a-l barfi pe Robert :"Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. Pentru ca
Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa." In noaptea pentru care se
pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. Unii oameni nu i-au primit, iar "baietii au fost
revoltati. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta." Altii, i-au poftit chiar in casa, unde
baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci, mandarine,
smochine). La sfarsit, s-au intors acasa la adolescentul miop, unde masa era pusa si vinul in pahare.
Dupa ce au baut aproape tot vinul, s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. Insa, scriitorul a trecut pe
bunul sau prieten, Dinu, si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire, la aniversarea lui Fanica, au inceput
sa cante cu voiosie.
- SFARSITUL PARTII A II -A Partea a III-a
I. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras, impartasindu-si impresiile despre
femei, despre lume in general: "De ce sa ascund? Am privit adesea, lacom, solduri si sani tainuiti. Am
sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati." Trupurile feminine sunt de toate felurile: "trupuri
plapande sau provocatoare - mignone, sfioase, ipocrite - sau inalte, mandre, senine", care nu ascund
nimic, care doar adumbresc. In orasul monoton, singura consolare o constituie contemplarea acestora,
care, in imaginatia adolescentilor, dobandesc imaginea unor zane din povesti. Sambata nu este
provinciala ca duminica, zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru, momentul de relaxare
a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. "Trebuie sa scriu aceasta: asteptam
sambata ca pe o zi rara. Nu pentru ca e urmata de duminica, ci pentru ca sambata e ziua trupului.

Robert ar spune a dragostii. Iar Poprisan, a femeilor isterice." Fara prea mult entuziasm, in fiecare
sambata, mergea cu prietenii sai la cate o "casa cu felinare rosii", unde "se educa fortele masculine".
Acolo alegi fata dupa bunul plac, restul se petrece fara emotii, lasi banii pe masa si pleci. Scriitorul
insa era constient: aceasta nu era dragostea. Era, poate, dragostea de trup. Insa, pentru ceilalti nu conta
asta. Prietenii l-au laudat, iar el a facut cinste intr-o berarie, fiind "sarbatoritul". Sambata devenea din
ce in ce mai putin emotionanta.
II. PAPINI, EU SI LUMEA In "Papini, eu si lumea", se insista asupra cartii lui Giovanni Papini, "Un
om sfarsit", care exprima exact starea de spirit a autorului. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat,
pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie, dar si pentru ca l-a descris
asa cum este ("L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. L-am urat, pentru ca el cuvantase lumii
ceea ce voiam sa cuvant eu. Si l-am iubit, pentru ca mi-a scris viata"). Intentia de identificare cu Papini
este totala; adolescentul vrea sa-si formeze, insa, o alta personalitate. Hotararea de schimbare a
personalitatii pare irevocabila: "In curand, voi fi altul. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se
poate revarsa si in alta matca. Voi rodi pretutindeni roade noi." Lupta se duce, in sufletul autorului,
pentru crearea unei personalitati diferite, pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. I se pare
revoltator faptul ca, cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. Increzator sustine: "Nu
mi-e teama de nimeni. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. Chiar lui Giovanni
Papini".
III. UN AN "A trecut un an." Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul
adolescentului miop. Intr-un an s-au intamplat multe. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in
ce mai departate: "Nu mai suntem nici colegi. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular, cu
Furtuneanu si Bricterian, si a cazut. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. Dar Robert n-a mai voit
sa se inscrie iarasi la liceu. S-a inscris la Conservator...". Recunoaste ca s-a schimbat, ca duce o viata
dubla si marturiseste cu regret ca: "dupa un an, aproape toti prietenii mei au iubit. N-a scapat nimeni.
Numai eu." Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce "e dovada de virilitate". Recunoaste ca se minte,
recunoaste ca sufera. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. Sau i-au ramas prea putine. "Dar e anul
meu, e anul vointei mele, pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea, si l-am
calit cu gandurile mele."
IV. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung, plin de reflectiile unui
adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. Prietenii se indeparteaza treptat: "Am fost atat de
singur in ultimele luni, incat ma socoteam aproape fara prieteni." Revederea cu ei sta sub semnul unui
bun ramas: "Pasii mei ma instrainau de prieteni, si pasii lor ma departau." Reintalnindu-se in vechea
mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse, baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. Un caz tragic:
el fugise de la internatul din Brasov "pentru ca isi stie sigur repetentia". Personajul "cu chipul lui de
tobosar, miop, cu dinti lati si buze mari, crapate", "ajunsese cinic si vulgar" si nu putea manca fara sa
bea tuica fuma multe tigari si "spunea anecdote stupide". Motivul pentru care nu poate sa invete il
dezvaluie, neparand miscat, "pentru ca mi-a murit mama". Se lasa o tacere apasatoare in mansarda, iar
baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. Pentru prima oara scriitorul
povesteste aproprierea bacalaureatului, ce ii sperie, din pricina noului regulament. Unii spera la
"tomnateca promovare", stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. Printre ei si adolescentul miop,
trist dupa despartirea de prietenii sai.
V. TRISTETI, IN VARA Acum, corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre
"tomnateca promovare". Nu stia ce avea sa faca in continuare. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum
sa procedeze. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: "Voi pasi la anul la Universitate sau voi

pierde luni dupa luni, dezamagit, asteptand noi examene." Retraind amintirile pastrate in caiete se
simte departe de lumeea aceea descrisa, de prieteni. "Am ramas sa sfarsesc singur lupta, si dusmanii
rasar din mine, multimi." Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit.
Nu va mai scrie, pentru ca nu va mai fi adolescent. Romanul nu l-a inceput, iar caietele cu amintiri
sunt din ce in ce mai numeroare ("Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete,
si fiecare poarta alata luna sau alt an."). Amintirile il napadesc, poarta suferinta in suflet ca o cruce
grea ce ii apasa umerii. "Sunt obosit si trist, si sunt singur in casa aceasta, grea de amintiri. De ce ma
napadesc amintirile?"
VI. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care
trece adolescentul. "Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. Au
trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel, zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni,
noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothque de Philosophie scientifique." Se simte
altul, Jurnalul nu mai prezinta interes. Datorita schimbarilor sufletesti, adolescentul isi da seama ca
"eroul ar aparea vesnic contradictoriu". Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria, filozofia) sunt
inutile. "Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta." Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti, in
Biserica, in Mantuitor. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta, pentru credinta sa.
"Cum as putea ajunge [...] la Isus?" In final, isi deschide in totalitate sufletul, confesandu-se: "Iata ce
simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase, si lasat iar in suflet, si iarasi inaltat. Si nu
stiu nimic alt, si nimic nu inteleg."
VII. BACALAUREATUL "Bacalaureatul" infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate; dupa
examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera, "Vanciu biruise, dupa trei ani,
invataseram matematica". Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea
indiferenta a profesorilor, care il desconsidera, ii dau note mici. "Am fost cuprinsi, atunci, de febra
nestapanita a lecturilor pripite, a rasfoirilor nervoase, a memorizarilor, a fiselor, a sublinierilor cu
creion rosu." In timpul probelor de oral, isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in
laborator. Elevul este singur in fata profesorului: "Sunt aproape trecut. Si nu simt nici o bucurie, si asta
ma doare: mult, mult. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu." O
farama de indoiala ii ramane insa in suflet: "Daca nu voi trece?..."
VIII. FINAL "Am scapat, am scapat!..." Capitolul "Final" consfinteste rotund, intr-o simetrie a
textului, sfarsitul perioadei de liceu: "Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. [...] M-a cuprins
deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani." Realizeaza cu nostalgie si durere
ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute, il intristau dulapurile cu carti de unde citise.
Nu vrea sa renunte la adolescenta. Ideea de sfarsit il cutremura: "Cine ar putea intelege tristetea
salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?...O viata se inchide." La acel sfarsit de toamna, se
hotaraste: "Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop." Vrea sa surprinda realitatea, firesc si
dramatic. Privind cum ploua incheie Jurnalul, in aceasta zi de toamna, pentru a incepe sa scrie la
roman: "Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop..."

Rezumat Morometii vol II

Volumul II
Prima parte :
- vznd toate nenorocirile ce s-au abtut pe capul lui Moromete, toi au devenit mai
ngduitori cu el, nu l mai brfeau, ci dimpotriv l comptimeau.
- Niculae se fcuse mare, deoarece trecuser trei ani, urmase coala, dar la trecerea n al patrulea an
Moromete a spus c ajunge cu cartea i c trebuie s munceasc, att pentru el, ct i pentru a-l ajuta
pe tatl lui.
- Moromete era acum un om nstri, se ducea des cu diverse mrfuri la munte i de aici ctiga foarte
bine; ct despre fii lui, cei fugii la Bucureti, nu se putea spune acelai lucru, deoarece acetia
pierduser tot i ajunseser mturtori.
- ceva mai trziu, Niculae a primit o scrisoare prin care cei trei spuneau c n sfrit sunt bine,
Paraschiv e acum sudor, Nil portar, Achim fiind singurul care a reuit n comer, avnd acum o
alimentar.
- din scrisoarea lor se nelegea c ura ce le-o purta celor din sat se stinsese i c ar fi dornici s se
mpace cu ei.
- lui Moromete i mergea din ce n ce mai bine, i cumprase pmnt, iar lumea

spunea c mai are bani s mai cumpere nc un pogon.

- Moromete pleac ntr-o bun zi mpreun cu Gheorghe, fiul lui Parizianu, la Bucureti unde se
ntlnete cu cei trei fii ai lui cu care a stat de vorb, au mncat i au but.
- dup ce au terminat de osptat, Moromete le propune celor trei s se ntoarc n sat, deoarece a
cumprat pmnt special pentru ei i c a strns i nite bani pentru a-i ajuta la nevoie.
- cei trei nu au vrut s accepte aceast propunere, dar Moromete, ntors acas, se gndea mereu la ei i
atepta s-i vad clcnd din nou pe bttura lui.
- n timpul rzboiului, n timp ce se anunau tot mai multe victime, Moromete primete o scrisoare prin
care este anunat c Nil a murit pe front i a fost aruncat ntr-o fntn.
- Catrina ncepuse s-l urasc pe Moromete, pentru c s-a dus la Bucureti, ntre ei iscndu-se
scandaluri tot mai dese, dar plecarea preotului din sat o fcuse s se gndeasc mai mult la cei dragi,
astfel uitnd de ceea ce a fcut Moromete la Bucureti.
- Nicoale se ndrgostete de Ileana, fiica lui Costic Rou, un om nstrit din sat, dar aceasta s-a
mritat cu un preot din Balaci.
- Tita se mrit cu Sandu, un biat cu care Niculae se nelegea foarte bine, dar dup cteva luni, ntr-o
diminea, Sandu a fost clcat de propria cru, deoarece, din cauza ceei, caii s-au speriat, iar el a
vrut s sar jos dar a alunecat i a czut sub roi.
- Cele dou familii au pregtit pentru parastasul de ase sptmni o mas mare la care s-a adunat
aproape tot satul.
- Niculae nu mai putea s suporte durerea pe care i-o pricinuise moartea cumnatului su i ncepe s
vorbeasc despre lucruri ce nu se cuvin la un parastas i anume s-I ntrebe pe peoi ce simt cnd
ngroap un om.
- se zvonete c Aristide avea un copil din flori cu o femeie din sat, acesta numindu-se Isosic.
- ntors n sat, deoarece plecase la un partid judeean, Niculae ine un discurs, la care i-au parte toi
oamenii din sat.
- discursul pe care l-a inut semna mult cu cel al notarului, de aceea oamenii au nceput s plece
imediat ce Niculae a nceput; el vorbea despre reforme agrare i alte lucruri pe care stenii le
considerau demagogice.
- Catrina a pierdut amintirea amar pe care i-a lsat-o plecarea preotului i n curnd ura ce i-o purta
lui Moromete revine, ea hotrndu-se s plece mpreun cu cele dou fete, ameninndu-l pe soul ei
c va muri i c va veni Guica din Iad, sora lui Moromete murise nainte de nceperea rzboiului,
pentru a-i ine lumnarea.
- Moromete mbtrnise i ncepuse s se mbolnveasc i s tueasc din ce n ce mai ru.
- cnd Ilinca gsete un biat pe placul ei i hotrte s se mrite cu acesta, Catrina se nmoaie i
hotrte s se ntoarc acas mpreun cu fetele.

- Ilinca se duce cu trenul la Niculae pentru a-l ruga s vin i s-i mpace pe prinii lor deoarece
ncepe lumea s vorbeasc prin sat i s rd de ei c sunt oameni btrni i c se ceart ca unii de
douzeci i cinci de ani care de-abia s-au cstorit i nu se neleg.
- Niculae este trimis de eful su la el n sat deoarece, spunea el, acolo cunoate mai bine oamenii i
locurile, el fiind cel mia potrivit pentru aceast sarcin.
- Niculae pleac spre Silitea-Gumeti.
Partea a doua:
- este prezentat Moromete care nu mai era ngrijorat de venirea perceptorilor deoarece avea bani, dar
avea i ce s-i confite, n anul urmtor situaia se schimb, deoarece Moromete nu se mai dusese la
munte, nu mai avea bani, oile le vnduse, iar fonciirea cretea tot mai mult, statul ncepnd s perceap
penaliti pentru fiecare zi de ntrziere a plii.
- nemaiputnd merge la munte i deoarece nu se mai descurca cu banii, Moromete nu vede alt soluie,
dect s-i cear bani fiului sul, Niculae.
- deoarece cererile tatlui su erau tot mai dese, Niculae are o ceart aprins cu tatl su, spunndu-i
acestuia c nu o s-i mai trimit bani, dar fiind un om bun i deoarece inea mult la tatl su, dei nu o
arta, continu s-i trimit bani.
- satul intr ntr-un ritm accelerat de disoluie, pe scena nvlind fore necunoscute, apar figuri noi ca
notarul, Bil, Isosic, Zdroncan, Mantaroie, Plotoaga, Adam Fntna, Oubei, Vasile al Moaei, se
discuta probleme noi i se nate o politic nou, ranii participnd la o adevrat distrugere a satului
i a relaiilor dintre steni.
- Niculae se duce s o vad pe mama lui care plecase de acas i care, acum sttea acas la Alboaica,
cu gndul s ncerce s o conving pe Catrina s-l ierte pe Moromete i s se ntoarc acas deoarece
rdea lumea din sat de ei.
- dup ncercri repetate de convingere asupra mamei sale, Niculae nu a reuit s rezolve nimic, mama
lui nedorind s-l mai vad pe Moromete.
- Niculae nu se descurajeaz i ntr-o zi l roag pe tatl su s-l nsoeasc pentru c el se duce la
mama sa, spernd c poate aa i va face s se rzgndeasc i s se mpace.
- n drum spre Catrina, Niculae l convinge pe tatl su s treac casa i pe numele mamei, el fiind
sigur c aa o s se termine cu nenelegerile dintre ei.
- n ciuda dorinei de mpcare a lui Niculae i a tatlui su, Catrina nu se las nduplecat i nu vrea s
aud nici o propunere venit din partea lui Moromete, acesta plecnd din curtea Alboaicei fr s mai
zic nimic.
- Niculae se gndea tot mai mult la Marioara, o fat din sat care venea tot mai mult la poarta
Moromeilor pentru a ntreba de acesta.
Partea a treia :
- anii trecuser i venise din nou vremea seceriului.

- ntr-o diminea, Sande, baiatul Alboaicei de vreo cincisprezece ani, vine la Moromete pentru a-l
trezi i a-l lua la secerat, apoi dup ce el i Niculae au uns roile cruei, dup ce au pus n ea cele de
trebuin la cmp, au nhmat caii i au plecat cu toii la cmp.
- odat ajuni, Niculae i spune tatlui su c proprietatea o s fie desfiinat i c pmntul o s reintre
n proprietatea statului, aceste vorbe fcndu-l pe Moromete s nvinuiasc statul pentru c vrea s-i ia
tot.
- cteva zile mai trziu, Niculae ntlnete o fat de la cooperativ care venise s vad cum se
desfoar seceratul, ea povestindu-i biatului despre faptele lui Fntn Zdroncan, care suprat din
cauza faptului c a fost destituit din funcia de secretar, a hotrt s fac o gospodrie colectiv pentru
a-i celui care l-a concediat, c a greit foarte mult.- la prnz, Niculae se duce la sfatul popular pentru a
lua legtura cu unul dintre secretarii comitetului raional de partid, pentru a-i raporta acestuia c
seceriul a nceput n Silitea-Gumeti n condiii bune.
- ntr-o sear, Niculae s-a dus acas la Fntn pentru a o fluiera pe fata acestuia, semn c Niculae
simea ceva pentru Marioara, ns aceasta i ddea de neles c mai are nevoie de timp pentru a se
gndi, nelundu-l prea n serios.
- dou sptmni mai trziu, Moromete observ pe drumul dinspre gar un nor mare de praf, erau nite
maini de la ora, iar el hotrte s se duc ntr-acolo pentru a vedea ce se ntmpl.
- pe drum el se ntlnete cu mai muli steni, i vorbind cu ei, Moromete ncepe s se gndeasc tot
mai mult la vorbele fiului su care spunea c averile ranilor aveau s intre n proprietatea statului.
- Catrina se mbolnvete i cade la pat, dar nu vrea s cheme medicul, ea spunnd c nu are nimic.
- Isosic, Plotoag, Bil, Zdroncan i Mantaroie, care erau acum membri ai biroului de organizaie, se
hotrsc s se rzbune pe Niculae i pe tatl su deoarece ei erau mpotriva acestei organizaii.
- ajuns la sfat, Niculae intr n biroul lui Zdroncan i cere s fie lsat s dea un telefon pentru a vorbi
cu eful de baz pentru a clarifica situaia oamenilor care aveau gru cu neghin.
- Isosic i Plotoag, n timp ce verificau unele lucruri pe cmp, se enerveaz peste msur i ncep s
se certe i s se insulte cu ranii prezeni acolo, care i ntrebau diverse lucruri despre modul de
desfurare al triatului grului.
- lund i el parte la triere, Moromete este ntrebat de mai multe persoane ce face Niculae i ce mai
zice, tatl rspunznd c Niculae vrea s transforme satul ntr-un sat cu totul nou, deoarece considera
satul nvechit.
- n timp ce stenii stteau la rnd la batoz, se aude un om care urla i alerga spre cei care se odihneau
i care spune c Bil s-a luat la btaie cu Nae Marinescu, iar Mantaroie s-a dus la poliie.

- dup convorbirea pe are a avut-o cu eful de baz, Niculae prsete cldirea i pornete grbit spre
moar, dar nainte i spune lui Zdroncan c n cazul n care este cutat s trimit imediat pe cineva
pentru a-i da de tire.
- ajuns n biroul lui Fntn, Niculae afl c Oubei a fost director la moar, iar acum este ef la o
instituie din Turnu
- n timpul discuiei, Fntn se ridic dintr-o dat de la mas i se repede la u unde vzuse un om
care trgea cu urechea i pe care Fntn l-a insultat i l-a batjocorit.
- n acel moment se hotrte i Niculae s plece i i spune lui Fntn s opreasc morritul i s vin
apoi s-l caute la raion.
- ajuns la sfat el afl c focurile de arm pe care le auzise mai devreme erau menite s nceteze cearta
ce se iscase din cauza lui Bil i a lui Nae .
Partea a patra :
- seceriul a trecut, iar fotii liberali ai comunei s-au adunat din nou n pridvorul casei lui Moromete
unde Matei Dimir ntreab cu interes unde ce se mai aude despre Nae.
- apoi oaspeii lui Moromete au nceput s discute despre neajunsurile lor i despre noul sistem n care
nu aveau ncredere.
- Moromete i d Ilinchii, ca s nu mai zic mama ei c numai ea are pmnt i c o s i-l dea dac l
prsete pe Moromete, trei pogoane de pmnt i i trece pe numele ei loc de cas pentru a se putea
mrita cu biatul pe care-l plcea.
- Catrina auzind aceste lucruri, vine acas la Moromete pentru a o amenina pe Ilinca c nu o s-i dea
nici mcar o brazd de pmnt, dar Ilinca nu se las intimidat i i rspunde mamei sale s o lase n
pace i dac o s vrea s-i dea ceva atunci ea va putea spune c are o mam adevrat.
- Tita, auzind aceast discuie, se revolt i l cheam pe Ilie pentru a-l ntreba de ce i-a dat surorii sale
trei pogoane iar ei nimic.
- ntre cele dou surori i mama lor se isc o mare ceart, Ilinca ajungnd chiar s o amenine pe
Catrina sa cu btaia.
- apoi Catrina amenin c nu o s vin la nunta Ilinchii ce avea loc peste ctva timp, dar cearta se
termin odat cu intrarea lui Moromete n cas pentru a le potoli pe cele trei femei.
- ceva mai trziu se pornise o furtun care nfundase anurile, iar un cal amenina s drme gardurile
de ale cror garduri se freca cu spinarea.
- sosirea primului secretar al regiunii de partid i-a luat prin surprindere nu numai pe Isosic i pe
Plotoag, ci i pe Ghimpeeanu i Niculae, dei fuseser anunai telefonic cu puin timp nainte.
- fiind foarte surprini deoarece Zdroncan i Isosic aipiser, iar Niculae nu era prezent, Isosic pune
pe cineva s-i dea de tire lui Niculae.
- Plotoag trimite pe Ilie Micu dup Mantaroie, iar Zdroncan l pune pe Isosic s-l urmreasc pe
Micu pentru a vedea unde se duce.
- prima parte a edinei a fost dedicat numirilor i destituirilor din funcii a unor membrii, astfel nct
Bil a fost scos din biroul organizaiei.
- apoi primul secretar luase cuvntul ntrebndu-i pe cei prezeni de ce nu se in de treab i de ce cred
unii c au timp de pierdut.

- dup o scurt ntrerupere cauzat de intrarea lui Isosic n cancelarie i dup reveniea primului
secretar i a lui Ghimpeeanu, edina rencepe, Isosic lund cuvntul exprimndu-i dezaprobarea n
legtur cufaptele lui Dobrescu
- a doua zi dup edin, Vasile al Moaei din Cotoceti a fost numit preedinte al comitetului executiv,
iar Plotoag sancionat cu vot de blam.
- tot la acea edin se hotrse formarea unei comisii locale care s mearg prin sat cu crua i s
adune cotele celor care plecaser cu ele de pe arie i care credeau c o s rmn cu ele.
- deoarece nu vroia s dea cotele, Gheorghe, un stean mai nstrit, hotrte s fug pentru a scpa de
cei cu crua, dar, acetia lundu-se dup el nu-i las acestuia alt ans de scpare dect s alerge
nspre ru.
- Gheorghe se arunc n ru pentru a nota spre cellalt mal i a scpa n pdure, ns el nu tia s
noate i se neac.
Partea a cincea :
- cteva sptmni mai trziu, Moromete nc era uimit de putereea furtunii ce s-a abtut asupra
satului, furtun care o considera cea mai puternic furtun pe care o vzuse.
- cu toate acestea Moromete parc ntinerise din toate punctele de vedere.
- problema grului i a celor care veneau s adune grul din cotele nedeclarate continu ceea ce i
aduce pe oameni n pragul disperrii deoarece munceau aproape degeaba.
- aflm c Niculae a fost destituit din post de ctre noul preedinde al comitetului executiv, Vasile.
- seara, dup ce prietenii si au plecat, Moromete pleac de acas i se duce direct la Isosic, noul
responsabil al morii, cel care era conductorul Operiunii Cotigeoaia.
- ajuns la Isosic, acesta nu l bag n seam, fcndu-l pe Ilie s l ntrebe ce o s fac dac Vasile o s
l dea i pe el afar.
- auzind aceste lucruri, Isosic se oprete din ceea ce fcea, i dup o clip de tcere n care se
gndete la viitorul su, ncepe s vorbeasc cu musafirul su neateptat.
- din discuia cu Moromete, Isosic afl c Niculae e vinovat de punerea n funcie a lui Vasile.
- plecnd de la moar, Moromete se ntlnete cu Fica, o femeie din sat cu care vorbete i care l
invit la ea acas pentrua mnca mpreun, ea fiind vduv.
- seara a venit i Moromete deoarece buse a hotrt s se culce la Fica, creia i promisese c la doutrei zile o s vin pe la ea, mai des neputnd deoarece nu mai era fecior.
- a doua zi, Moromete se gtete i se duce cu crua nspre o cldire mare dinspre gar unde vroia s
se ntlneasc cu ugurlan; acesta, scpat din nchisoare chiar de cel care-l bgase, de Aristide, intrase
n partid i fusese numit primar n locul lui Aristide.
- Moromete se dusese la ugurlan pentru a-l ruga s se ntoarc n sat i pentru a-i spune c el e
singurul care-i poate ajuta pe steni s-i refac viaa, i s-l nlture pe Vasile.
- pe al nceputul lui septembrie, la poarta comitetului de partid din Plmida se prezint o fat care
spune c vrea s vorbeasc cu activistul Moromete Niculae, fiind foarte hotrt s fac acest lucru.

- era Maria Fntn care venis pentru a-i cumpra medicamente tatlui ei i ntre timp s-a gndit s-l
vad i pe Niculae.
- Niculae se duce la primul-secretar al comitetului regional de partid din Bucuretinpentru a-l ntreba
ce putea s fac pentru a fi reprimit n activul comitetului de raion, acesta ndemndu-l pe Niculae s se
duc undeva departe, s lucreze pentru a putea tri si pentru a putea nva ca s se specializeze n alt
domeniu, asigurndu-l c dup ce va face toatea astea vor mai vorbi.
- toate acestea s-au aflat mult mai trziu i despre Niculae se zvonea c ar fi fost vzut cu o femeie, sau
chiar c ar fi murit.
- dup trecerea unui an, lucrurile se linitiser i nimeni nu se mai gndea la soarta lui Niculae, ba
chiar l i uitaser.
- Niculae nu numai c nu murise dar ajunsese inginer horticultor la Bucureti, fusese ales delegat i
apoi membru n comitet, Moromete murise de moarte bun, iar Catrina nici nu-i dduse seama c
tinerelul ce venise era chiar fiul su.
- Ilinca ncepe s-l boceasc pe tatl su culcat ntr-un pat plin de flori.
- la nmormntare se strnsese tot satul i Alboaica ncepe s povesteasc cum Moromete era pe
moarte i vroia s plece de acas pentru a se duce la Bucureti.
- Ilinca i spune lui Niculae c s-a mritat cu ofierul de la aerodrom i c au doi copii mpreun, iar
Niculae spune c s-a nsurat i el cu Mrioara care era acum asistent la un cmin de copii, i c i ei
aveau un copil.
- trecuse un an, iar Ilinca l cheam pe fratele su la parastas; Catrina i povestete lui Niculae c ntr-o
sear l-a visat pe Moromete i c a vorbit cu el.
- Niculae cuprins de regret c nu a fost la cptiul tatlui su cnd a murit, se roag ca tatl su s
vorbeasc i cu el, jurnd c nu l-a uitat i c nu-l va uita niciodat.
- se pare c rugile i-au fost ascultate si tatl lui se arat, venind dinspre grdin cu mersul lui pe care
ceilali l considerau ciudat.
- Niculae adormise de mult, iar dimineaa, Mrioara i-a spus c l-a auzit din camera de alturi cum
rdea n somn.

Zodia Cancerului" sau "Vremea Ducai Voda" - rezumat

pe capitole
Capitolul I:
"In care se vede cum intra in Moldova un calator dintr-o tara indepartata si cum Ilie Turculetz nu-i numai
capitan de steag ci si cititor de stele".
Primul capitol da cateva informatii despre abatele Paul de Marenne . Acesta trece prin Moldova in
calatoria sa spre Rasarit pt a le duce lumina cea adevarata necredinciosilor.Desi misiunea sa este aparent
religioasa el este banuit ca are un mesaj de la Ludovic al XIV-lea. Impreuna cu el este capitanul Ilie
Turculetz.
Ei il vor intalni in drumul lor pe Alecu Russet, fiul domnitorului Antonie Voda.
Capitolul II
"Apare beizade Alecu Russet si citeste o scrisoare de la un prieten"
Cei doi se intalnesc pe drum cu Alecu Russet care ii anunta ca vor ocoli localitatea Sabaoani,deoarece a
avut loc o lupta, dar in schimb vor trece prin Harlau, o proprietate a lui.
Pe drum Russet citeste o scrisoare de la un prieten - Pan Vladislav- care il incredinta pe abatele francez.
Capitolul III
"Aici se vede ca trecerea Siretului se face intr-un chip cu totul deosebit;se vede si cine-i Vlacu
Barladeanu; apoi incep s ase iveasca autohtonii"
Abatele este surpins de metodele moldovenilor de a trece o apa Siretul. Barladeanu ,sluga cea mai
credincioasa a lui Alecu Russet in poarta in carca pe abate, peste apa. In satul Nastureni apare un localnic
care se jeleste ca au fost pradati.
Capitolul IV
"Urmeaza alte peripetii din ce in ce mai minunate"
Capitanul Ilie Turculetz "cititor in stele" ii avertizeaza ca vine ploaia. Alecu Russet propune sa se abata la
moara lui Popa Nicoara pt a se adaposti.
Capitolul V
"Domnul Abate de Marenne face cunostinta cu dumnealui Lazarel Griga,satrar" La moara ajunge si
satrarul lazarel Griga care venise cu merinde pt cei din satul pradat si pt muncitorii care ridica moara. El
face cunostina cu abatele francez si ii invita pe acestia in casa sa, simtindu-se cu adevarat jignit daca vor
refuza.
Capitolul VI
"Vorbeste tot desprea dumnealui razasul Griga si despre un vin de la Matias, precum si despre niste lautari
si niste sarmale totul spre desfatarea domnului abate paul de Marenne"
Satrarul isi ospateaza cu adevarat oaspetii cu sarmale si faimosul vin din butoaiele lui Stefan cel Mare
aduse de un prieten al sau, nepotul pivnicierului domnitorului, Matias.
Abatele apreciaza foarte mult bucataria romaneasca, mai ales sarmalele si potrocul. El afla totodata si
despre dragostea lui Alecu Russet pt Catrina, fiica domnitorului Duca-Voda.
Capitolul VII
"Unii sfatuiesc, altii dorm" Alecu Russet are senzatia cu vorbeste cu Dumnezeu. De fapt este Parintele
Nicoara.

Capitolul VIII
"Moldovenii cunosc leac pt mahmuri, ori de ce natie ar fi"
La sfarsit oaspetii se trezesc cu ajutorul unei zeme de gaina cu taratze care se numeste potroc. Satrarul ii
conduce cu lautari, iar oaspetii isi continua drumul
Capitolul IX
"Drum spre Iasi"
Abatele de Marenne afla despre tatal lui Alecu Russet...ale carui fapte sunt total opuse lui Duca -voda si
mai multe detalii despre dragostea lui Russet cu domnita Catrina.
Capitolul X
"Scaunul tarii Moldovei, maria sa Georgie Duca Voda si curtea sa"
Domnitorul Duca -Voda il primeste la el pe hatmanul sau Sandu Buhus care ii spune despre divergentele
dintre orhei si lapusneni, despre Lupu Sulgerul care a dus o scrisoare din partea Dumitrascu Cantacuzino
in care ii indeamna pe orhei s ase rascoale. Domnul da porunca sa fie prins cat mai repede si adus la Curte.
Capitolul XI
"Popas la Iasi"
Soseste la Iasi abatele Paul de Marenne impreuna cu Alecu Russet. Ei sunt asteptati la cismeaua
Pacurarului de o suita de boieri si osteni. Abatele este dus la misiunea franciscana, pt a sta intre ai lui.
Capitolul XII
"Beizade Alecu Russet dovedeste deodata o putere tainica"
Alecu Russet vina la Curtea domneasca din porunca lui Voda. Acesta il ameninta pe domnitor cu scrisorile
trimise lesilor in care Duca-voda tradeaza Instambulul.
Capitolul XIII
"Se vede ca cei doi lioveni nu sunt niste nevrednici" Cei doi talhari care aveau intentia sa-l prade pe abate
sunt adusi la voda. Acestia primisera ordin de la boierul Balaban sa-i ia presupusa scrisoare de la
Ludovic .
Capitolul XIV
"Veste de la domnita Catrina"
Alecu Russet se gazduieste la clucerul Abaza dupa ce il convinge pe acesta ca nu e nici o primejdie din
partea lui Voda.
El primeste vizita dadacei Magdalina care ii comunica dorinta Domnitei de a-l vedea cat mai repede.
Capitolul XV
"Despre tulburari in tara si viclenia unor boieri divaniti"
Lupu Sulgerul este prins. Dupa ce Buga -gadea- il ameninta cu schingiuirile clasice, Lupu marturiseste
numele boierilor care i-au dat porunca: Gheuca si Bogdan.
Capitolul XVI
"Mare masa domneasca"
Duca-voda da o mare masa domneasca in cinstea abatelui francez. Asa cum ii fagaduise lui Alecu Russet,
abatele ii vorbeste domnitei despre dragostea lor.

Capitolul XVII
"Intalnirile de dragoste , cu care prilej dadaca Magdalina isi dovedeste mestesugurile"
Alecu se duce la abatele francez si planueste si iasa pe usa din dos, iar domnita Catrina iese la plimbare.
Pe drum ea se sperie de un urs si este dusa de daca Magdalina intr-o casa apropiata, sa-i dascante. Acolo o
asteapta Alecu Russet. Intalnirea celor doi nu este deloc intamplatoare, ci e planuita cu strasnici de dadaca
Magdalina
Capitolul XVIII
"Hotararile cinstitului divan al mariei sale"
Sunt dezvaluiti tradatorii scaunului domnesc. Voda il cheama pe logofatul Miron pe care il anunta ca atat
spatarul Milescu, cat si vistiernicul Ghenca l-au inselat. Vinovatii sustin ca au dovezi ca si Racovitestii
sunt implicati, dar Costin il sfatuieste sa-i lase in pace pe acestia. A doua zi, toti boierii sunt chemati la
divan, unde vinovatii isi recunosc faptele.
Pentru a putea reflecta la o pedeapsa, voda merge la manastirea Goliei si se hotareste sa-l inchida pe
Milescu si sa le taie capetele celorlalti.
Capitolul XIX
"Abatele Paul iese din targul Iesilor, urmand calea spre imparatie, pe alte drumuri fara pareche in lume"
Se prezinta plecarea abatelui din Iasi impreuna cu Alecu Russet. Ei sunt avertizati ca slujitorii abatelui au
fost vazuti la domnie si de aceea se hotarasc sa o ia pe alte drumuri
Capitolul XX
"Il intampina pe domnul abate o mica ploaie de inceput de toamna"
In drumul lor, grupul este foarte mult incetinit d eo ploaie. Ei se odihnesc la Hanul lui Zeida
Capitolul XXI
"Unde se dovedeste mai bine vrednicia fratilor lioveni"
Aici este provocat un incendiu de unul dintre fratii lioveni, incendiu ce nu este decat un pretext de a-l jefui
pe abatele de Marenne de scrisoarea de la Ludovic. Russet il salveaza pe abate, iar talharii sunt prinsi de
Barladeanu si trimiti la Iasi pt judecata.
Capitolul XXII
"Alte puteri ale Magdalinei dadaca"
Dadaca ii ghiceste domnitei Catrina in bobo si in carti. Exact cand aceasta se indoieste, apare nepoata
tigancii care ii spune ca Alecu Russet a venit si o asteapta acolo unde s-au intalnit si data trecuta.
Capitolul XXIII
"Se vede cum beizade Alecu poate aluneca spre o mare primejdie si ce parere are despre asta Vilcu
Barladeanu"
Familia domneasca se duce la biserica pt a participa la slujba in cinstea Sf Paraschiva. Doamnei Anastasia
i se face rau si se intoarce la curte, iar Domnita Catrina se vede cu Alecu Russet.
Capitolul XXIV
"Despre cele 6 semne care s-au aratat intr-o iarna, in zilele Ducai-Voda"
Locuitorilor Moldovei li se arata sase semne ca Dumnezeu e suparat pe ei. Primul semn apare la
manastirea Neamtu, unde Icoana Maicii Domnului plange, al doilea e un cutremur, dupa care se gaseste o
scrisoare ce prevesteste razboiul dintre sultanul Mehmet si crestini. Al treilea este un vifor mare, cum
nimeni nu a mai vazut, al patrulea este o cometa care sta pe cer, al cincilea e o pasare straina. Un batran

orb si sarac (Tudor Soimaru) vine la Voda si ii cere sa ierte niste robi. Apoi el se sinucide spunand ca-n
lume s-a aratat Anticristul. Acesta este al saselea.
Capitolul XXV
"Mila Ducai-voda"
Domnitorul primeste vizita lui Alexa Balaban care ii spune ca scrisorile pt lesi sunt pe maini bune.
Voda il elibereaza pe boierul Milescu; Acesta ii face o iscalitura falsa pt a-l invinui pe Alecu Russet.
Capitolul XXVI
"Domnita Catrina incepe sa porunceasca"
Duca -voda ii spune Catrinei ca Alecu Russet a fost vazut in iasi si urmeaza sa fie prins. El studiaza reactia
fetei, dar aceasta reuseste sa se prefaca.Domnita ii trimite vorba lui Alecu Russet sa o astepte la Taringrad.
Capitolul XXVII
"Departata cale spre rai"
Drumul pana la taringrad al lui Alecu Russet si al credincioasei sale slugi Barladeanu. Intalnirea cu abatele
francez la manastirea Balakli.
Capitolul XXVIII
"Arata ca, in intimitate , si cei mai infricosati stapanitori pot fi oameni; si ca, uneori o partida de sah o poti
castiga si pierzand-o"Abatele Paul de Marenne obtine iertarea lui Alecu Russet de la insusi sultanul
Mehmet cu ajutorul unei partide de sah. Cu toate acestea abatele considera ca prudenta este inca necesara.
Capitolul XXIX
"Nu numai abatele Paul filozofeaza, ci si Barladeanu"Barladeanu se intalneste cu dadaca care ii spune ca
domnita vrea sa il vada pe Alecu. De Marenne ii spune ca nu o poate rapi de la nunta, insa acesteia nu-i
pasa.
Capitolul XXX
"Despre dobanzile intarziate lui beizade Alecu"Russet o asteapta trei zile la rand pe domnita. In cele din
urma, disperat, afla de la dadaca ca aceasta s-a impotrivit nuntii cu Stefan, iar acum este exilata intr-o
manastire de Duca Voda.
Capitolul XXXI
"Unde Valcu Barladeanu crede tot mai mult ca-i mai cuminte decat stapanul sau. dar cel ami cuminte
dintre toti e altul.."
Russet se indarjeste s-o rapeasca pe domnita Catrina cu toate ca este avertizat asupra pericolelor si de
abatele de Marenne si de Valcu Barladeanu.
In timul operatiunii sunt atacati de 6 osteni, cu care se bat pana scapa.
Capitolul XXXII
"Pregatiri de amre nunta domneasca"
Alecu Russet nu renunta la ideea sa de a-si rapi iubita si de aceea urmeaza alaiul domnesc in Moldova.
Capitolul XXXIII
"Cel din urma, in care domnita Catrina mai vede o data pe beizade Alecu"
Domnita Catrina isi doreste sa-l mai vada inca o data pe Alecu Russet. Acesta rapeste mirele impreuna cu
Ilie Turculetz si cu alti prieteni; ei sunt urmariri si in cele din urma Russet este prins. Adus la voda este
omorat cu buzduganul domnesc, iar capul sau este atarnat de un gard.