Mica greaca

-Undeva, candva, ceva, a schimbat totul. Inca incerc sa-mi amintesc. Un mic
detaliu care mi-a ruinat toata viata. Cu acea mica greseala au venit
responsabilitatile, iar o persoana draga din viata mea s-a dus. Nu a fost greu sa
realizez ca eram umpic mai speciala. Dar, daca v-as spune adevarul despre mine
fara sa incep cu inceputul nu ma-ti crede.
Capitolul 1
Inceputul
Era o zi plina de farmec. Pasarile cantau in veselia si onoarea zeilor. Fulgerele
aspre ale stapanului Zeus nu apareau pe bolta albastra.Atena era cuprinsa de
farmec si iubire.
Soarele isi intindea razele pe acoperisul din marmura a palatului meu. Eram
mica, dar puteam intelegea multe. Stiam de ce stelele sunt pe cer, stiam sa cos si
sa gatesc, eram priceputa la scris iar cititul meu era perfect.Tatal meu marele
monarh al greciei Otto al greciei era mereu ocupat. Nu aveam voie sa ma adresez
cu tata in prezenta oamenilor sau sa il imbratisez.Eram singura, privind in
fiecare seara cerul imbodobit cu nestematele sale argintii.Trebuia sa avem grija
de casa, si nu aveam voie sa plec din curte.Unchiul meu Amedeo a fost un om cu
credinta uimitoare. Ma iubea si eu il iubeam si mai tare. Nu l-au deranjat
imbratisarile mele sau uneori ii placea sa I spun tata.Era scaparea mea din
monotonia de zi cu zi. Kyra era matusa mea venita de pe tinuturi departate. Nu
vorbea despre casa sa sau despre familia sa dar era foarte draguta. Mama a fost
mereu geloasa pe ea si pe mine deoarece simcer, o iubeam mai mult pe
matusa.Cand mama o zarea pe Kyra se duceau in bucatarie sa povesteasca dar
mereu ma trimiteau de acolo nu stiu de ce. Intr-o zi amandoi unchii au venit la
mine si mi-au spus ca trebuie sa plece.
-Sa plecati? De ce? Nu va place aici?
-Nu, sigur ca ne place. Dar vom pleca, si din pacate nu ne vom mai intoarce.
-Imi veti trimite scrisori?
-Din pacate nu, scumpo.
-Nu mai stati o zi va rog! Zisem eu disperata.
Atunci un om in armura a aparut in fata mea si ma dat la oparte.
-Hei! Cine te crezi, am strigat eu nervoasa!
-Este timpul ca ei sa plece ingeras! A zis omul in armura.
Atunci Kyra si Amedeo s-au urcat in barca si au plecat. Pur si simplu m-au
parasite. Nu stiam pe cine sa maid au vina . Pe servitoare care era mereu
nervoasa sau pe tata pentru ca ma ignora, pe soldatul Acela tafnos care ma
pazeste mereu prin curte. Eram confuza.

Capitolul 2
Urmari
Urmarile, ei bine le-am putut suporta. Ce nu v-am zis este ca unchii meu veneau o
data pe luna, deci celalalte 29 de zile le petreceam uitandu-ma pe fereastra la
niste oameni care cantau in fiecare seara si dansau. Parintii mei plecau de fiecare
data la ospaturi si desi toti, oameni, monarhi, chiar si regi isi aduceau copii cu ei.
Ei bine, eu eram exclusa. Chiar daca eram foarte manierata, tatal meu si mama
mea ma lasau acasa. Mereu ziceau ca nu am voie si ca nimeni nu era interest de
uimitoarele mele miscari de stapanire a apei cum le zicea tata. Uneori ma
prefaceam ca controlam elementele sic a salvam lumea. Am inventat chiar si
propile mele miscari. Erau foarte frumoase, imi miscam mainile ca si valurile iar
repezitatea mea era ca spuna valurilor.
Asa ca tot ce puteam face era sa privesc de la fereastra cum lumea se distreaza
iar, eu ramaneam inchisa in casa cu trei garzi privin prin curte dupa mine de
parca eram cautata ca si un criminal scapat, in viata.

Capitolul 3
Criminalul chiar scapa
Priveam si priveam si imi roteam ochii intruna.Vroiam sa gasesc o cale de a
scapa. Nu era greu sa ma deghizez. M-am uitat si iarasi m-am uitat prin camera.
Am zarit ceva suspect