Mathematical Analysis and Differential Equations, Part II (In Romanian)

GHEORGHE PROCOPIUC
ANALIZ
A MATEMATIC
A
SI
ECUA TII DIFEREN TIALE
PARTEA II
IA SI, 2006
2 GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZ
A MATEMATIC
A 2
Cuprins
1 Functii de mai multe variabile 7
1.1 Notiuni fundamentale si notatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Limita unei functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3 Continuitatea unei functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4 Derivate partiale si diferentiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.5 Derivatele si diferentialele functiilor compuse . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.6 Derivate si diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.7 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.8 Functii denite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.8.1 Functii de o variabil a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.8.2 Functii de n variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.9 Extremele unei functii de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.9.1 Punctele de extrem ale unei functii de dou a variabile . . . . . . . 28
1.9.2 Punctele de extrem ale unei functii de n variabile . . . . . . . . . 31
1.9.3 Extreme conditionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2 Functii vectoriale de mai multe variabile 37
2.1 Limite si continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.2 Derivate partiale si diferentiala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.3 Transform ari punctuale. Derivarea functiilor inverse . . . . . . . . . . . . 39
2.4 Elemente de geometria diferential a a suprafetelor . . . . . . . . . . . . . 41
2.4.1 Reprezent ari analitice regulate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.4.2 Curbe pe o suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.4.3 Planul tangent si normala la o suprafat a . . . . . . . . . . . . . . 45
2.4.4 Linii si retele pe o suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.4.5 Prima form a fundamental a a unei suprafete . . . . . . . . . . . . 48
3
A MATEMATIC
A 2
3 Serii de numere reale 53
3.1 Serii convergente. Propriet ati generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.3 Serii cu termeni oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4 Serii de functii 65
4.1 Multimea de convergent a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.2 Convergenta uniform a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.3 Propriet ati ale seriilor uniform convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
4.4 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.5 Propriet ati ale seriilor de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
4.6 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
5 Ecuatii diferentiale de ordinul nti 79
5.1 Ecuatii diferentiale. Solutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.2 Interpretarea geometric a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
5.3 Conditii initiale. Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
5.4 Ecuatii diferentiale explicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
5.5 Ecuatii nerezolvate n derivata variabilei dependente . . . . . . . . . . . . 90
5.6 Teorema de existent a si unicitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
6 Ecuatii diferentiale de ordin superior 99
6.1 Solutia general a. Solutii particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
6.2 Integrale prime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
6.3 Conditii initiale. Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
6.4 Ecuatii integrabile prin cuadraturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
6.5 Ecuatii c arora li se poate micsora ordinul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
7 Ecuatii si sisteme diferentiale liniare 109
7.1 Sisteme diferentiale liniare de ordinul nti . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
7.2 Sisteme diferentiale liniare omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
7.3 Sisteme diferentiale liniare neomogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
7.4 Sisteme liniare cu coecienti constanti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
7.5 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
7.6 Ecuatii liniare de ordinul n cu coecienti constanti . . . . . . . . . . . . 122
7.6.1 Ecuatia caracteristic a are r ad acini distincte . . . . . . . . . . . . 123
7.6.2 Ecuatia caracteristic a are r ad acini multiple . . . . . . . . . . . . . 124
7.7 Ecuatia lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZ
A MATEMATIC
A 2 5
8 Integrale curbilinii 129
8.1 Orientarea si lungimea unui arc de curb a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
8.2 Integrala curbilinie de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
8.3 Integrale curbilinii de tipul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
8.4 Independenta de drum a integralelor curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . 135
8.5 Orientarea curbelor si domeniilor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
8.6 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . 139
9 Integrala dubl a 141
9.1 Denitia integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
9.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
9.3 Reducerea integralei duble la integrale iterate . . . . . . . . . . . . . . . 144
9.4 Formula lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
9.5 Schimbarea de variabile n integrala dubl a . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
10 Integrale de suprafat a 151
10.1 Orientarea si aria unei suprafete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
10.2 Integrala de suprafat a de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
10.3 Integrale de suprafat a de tipul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
10.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
11 Integrala tripl a 161
11.1 Denitia integralei triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
11.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
11.3 Reducerea integralei triple la integrale iterate . . . . . . . . . . . . . . . 163
11.4 Formula lui Gauss-Ostrogradsky . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
11.5 Schimbarea de variabile n integrala tripl a . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
A MATEMATIC
A 2
Capitolul 1
Functii de mai multe variabile
1.1 Notiuni fundamentale si notatii
n Capitolul 6 am v azut c a multimea
R
n
= x = (x
1,
x
2
, . . . , x
n
), x
i
R, i = 1, n
formeaz a un spa tiu euclidian n-dimensional, cu produsul scalar denit prin
x y = x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
=
n
k=1
x
k
y
k
,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) R
n
. Norma indus a de produsul
scalar este dat a de
[[x[[ =

x
2
=
_
n
k=1
x
2
k
.
Deci R
n
este un spa tiu liniar normat. Metrica sau distan ta euclidiana pe R
n
este dat a
de
d(x, y) = [[x y[[ =
_
n
k=1
(x
k
y
k
)
2
.
n concluzie, R
n
este un spa tiu metric.
n spa tiul metric R
n
am denit notiunile de vecin atate a unui punct, multime m argi-
nit a, punct de acumulare al unei multimi A R
n
. Continu am cu alte cteva denitii.
Punctul x A se numeste punct interior al multimii A dac a exist a o vecin atate V a
lui x inclus a n A.
7
A MATEMATIC
A 2
Multimea A se numeste mul time deschisa dac a este format a numai din puncte inte-
rioare. De exemplu, pentru n = 2 orice disc circular este o multime deschis a.
Punctul x R
n
se numeste punct frontiera al multimii A dac a orice vecin atate V a
sa contine att puncte din A ct si puncte din complementara lui A. Multimea punctelor
frontier a ale multimii A se numeste frontiera lui A si se noteaz a A.
Reuniunea dintre o multime A si frontiera sa A formeaz a o mul time nchisa, notat a
A. Deci A = A A. De exemplu, reuniunea dintre un disc circular si cercul care
m argineste discul este o multime nchis a.
O multime de puncte din R
n
se numeste conexa dac a orice dou a puncte ale ei pot
unite printr-un arc de curb a complet continut n multime.
O multime deschis a si conex a se numeste domeniu. Spunem c a un domeniu este
marginit dac a exist a o sfer a nchis a care contine acest domeniu.
Fie E R
n
o multime nevid a oarecare. O aplicatie a multimii E n R, f : E R,
se numeste func tie reala de o variabila vectoriala sau func tie reala de n variabile reale.
Vectorul x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) E are ca imagine prin f num arul real y = f(x) =
f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) R.
Numim grac al functiei f multimea
G
f
= (x,y) R
n
R [ x E R
n
, y = f(x) R.
Ne vom m argini, n principal, la cazul functiilor de dou a variabile z = f (x, y). Ma-
joritatea rezultatelor pot usor generalizate la functii de mai multe variabile.
Fie dat a functia z = f (x, y) denit a pe un domeniu E din planul Oxy. Atunci
ec arui punct (x, y) E i corespunde punctul (x, y, f (x, y)) din spatiul R
3
. Multimea
tuturor punctelor (x, y, f (x, y)) formeaz a gracul functiei z = f (x, y). De exemplu,
functia z = x
2
+y
2
are drept grac un paraboloid de rotatie.
1.2 Limita unei functii
Fie f : E R, E R
2
, o func tie reala si x
0
un punct de acumulare al multimii E.
Denitia 1.1 Spunem ca numarul real l este limita functiei f n punctul x
0
daca pentru
orice vecinatate U a lui l exista o vecinatate V a lui x
0
a.. oricare ar x ,= x
0
, x V E,
sa avem f(x) U si scriem
lim
xx
0
f(x) = l.
Dentia precedent a este echivalent a cu denitia care urmeaz a:
A MATEMATIC
A 2 9
0
= (x
0
, y
0
)
daca pentru orice > 0 exista un numar () > 0 a.. oricare ar x = (x, y) E pentru
care
0 < d (x, x
0
) = [[x x
0
[[ =
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
< ,
sa avem [f(x) l[ < si scriem
lim
xx
0
f(x) = l sau lim
xx
0
yy
0
f (x, y) = l.
Exemple. 1. Functia f (x, y) = x
2
+ y
2
denit a pe R
2
are limita 0 pentru (x, y)
(0, 0).
Fie > 0. Conditia [f (x, y) 0[ < devine [x
2
+y
2
0[ < sau [x
2
+y
2
[ < ,
echivalent a cu d (x, 0) =
_
x
2
+y
2
< () =

.
2. Functia f (x, y) =
2xy
x
2
+y
2
denit a pe R
2
(0, 0) nu are limit a pentru (x, y)
(0, 0).
Fie y = mx o dreapt a arbitrar a prin origine. Avem
f (x, mx) =
2mx
2
(1 +m
2
) x
2
, x ,= 0
si
lim
x0
f (x, mx) = lim
x0
2m
1 +m
2
=
2m
1 +m
2
a c arei valoare depinde de m. Deci functia f (x, y) nu are limit a pentru (x, y) (0, 0).
3. Functia f (x, y) =
x
2
y
x
4
+y
2
denit a pe R
2
(0, 0) nu are limit a pentru (x, y)
(0, 0).
Fie y = mx o dreapt a arbitrar a prin origine. Avem
f (x, mx) =
mx
3
(x
2
+m
2
) x
2
, x ,= 0
si
lim
x0
f (x, mx) = lim
x0
mx
x
2
+m
2
= 0.
Dac a lu am y = x
2
obtinem limita 1/2. Deci functia f (x, y) nu are limit a pentru (x, y)
(0, 0).
A MATEMATIC
A 2
Teorema 1.1 Daca f si g au limite n punctul x
0
, atunci au limite n x
0
si func tiile
f +g, f g,
f
g
(cu condi tia ca g 0) si
lim
xx
0
(f (x) +g (x)) = lim
xx
0
f (x) + lim
xx
0
g (x) ,
lim
xx
0
(f (x) g (x)) = lim
xx
0
f (x) lim
xx
0
g (x) ,
lim
xx
0
f (x)
g (x)
=
lim
xx
0
f (x)
lim
xx
0
g (x)
.
Denitia limitei unei functii ntr-un punct poate formulat a si cu ajutorul sirurilor.
0
= (x
0
, y
0
)
daca pentru orice sir (x
n
), x
n
= (x
n
, y
n
) E, x
n
,= x
0
, convergent la x
0
, sirul corespun-
zator al valorilor func tiei, (f(x
n
, y
n
)), este convergent la l.
Observatie. Prin x x
0
se ntelege c a x x
0
si y y
0
simultan. Dac a x x
0
si
y y
0
succesiv, se pot obtine limite diferite. Ca exemplu s a consider am functia
f (x, y) =
x
2
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) R
2
(0, 0) .
Avem, pentru y = y
0
,= 0, respectiv pentru x = x
0
,= 0,
lim
x0
f (x, y) = 1, lim
y0
f (x, y) = +1,
Deci,
lim
y0
lim
x0
f (x, y) ,= lim
x0
lim
y0
f (x, y) .
1.3 Continuitatea unei functii
Fie f : E R, E R
2
, o functie real a si x
0
E.
Denitia 1.4 Spunem ca func tia f este continu a n punctul x
0
daca oricare ar U o
vecinatate a lui f(x
0
), exista o vecinatate V a lui x
0
, a.. pentru orice x V E, sa
avem f(x) U.
Denitia precedent a este echivalent a cu urm atoarea:
A MATEMATIC
A 2 11
0
= (x
0
, y
0
) daca > 0,
() > 0 a.. x = (x, y) E pentru care
d (x, x
0
) = [[x x
0
[[ =
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
< ,
sa avem [f(x, y) f(x
0
, y
0
)[ < .
n cazul n care x
0
E este punct de acumulare pentru E, continuitatea n punctul
x
0
se poate deni cu ajutorul limitei.
0
, punct de acumulare
pentru E, daca f are limita n x
0
si aceasta este egala cu f(x
0
), adica
lim
xx
0
f(x) = f(x
0
) sau lim
xx
0
yy
0
f (x, y) = f (x
0
, y
0
) .
Dac a functia z = f (x, y) este denit a n (x
0
, y
0
) si ntr-o vecin atate V a sa, e
(x, y) = (x
0
+ x, y
0
+ y) V E. Atunci diferenta
z = f (x
0
+ x, y
0
+ y) f (x
0
, y
0
)
se numeste cre sterea func tiei f n (x
0
, y
0
). Cu acestea, putem spune c a functia f este
continua n punctul (x
0
, y
0
) dac a
lim
x0
y0
f (x
0
+ x, y
0
+ y) = f (x
0
, y
0
) sau lim
x0
y0
z = 0.
Evident, cresterile x si y tind la zero independent una de cealalt a.
Notiunea precedent a se refer a la continuitatea unei functii n raport cu ambele vari-
abile. Rezult a c a dac a functia f este continu a n punctul (x
0
, y
0
) atunci ea este continu a
n (x
0
, y
0
) att n raport cu x ct si cu y.
Reciproca acestei armatii nu este adev arat a. Dac a f este continu a n punctul (x
0
, y
0
)
n raport cu x si cu y ea nu este n mod necesar continu a n punctul (x
0
, y
0
). S a consi-
der am, de exemplu, functia
f (x, y) =
_
_
_
2xy
x
2
+y
2
, x
2
+y
2
,= 0,
0, x = y = 0.
Cum f (x, 0) = 0 pentru orice x, lim
x0
f (x, 0) = 0 = f (0, 0). Deci functia f (x, 0) este
continu a n raport cu x n x = 0. Tot astfel, functia f (0, y) este continu a n raport cu y
A MATEMATIC
A 2
n y = 0. Totusi, functia f (x, y) nu este continu a n punctul (0, 0). ntr-adev ar, pentru
y = x avem
lim
x0
f (x, x) = lim
x0
2x
2
x
2
+x
2
= 1 ,= f (0, 0) .
Fie f si g dou a functii continue n punctul (x
0
, y
0
), atunci functiile f + g, f g si
f
g
(cu g (x
0
, y
0
) ,= 0) sunt continue n punctul (x
0
, y
0
).
Denitia 1.7 Spunem ca func tia f este continu a pe multimea A E daca este continua
n ecare punct al mul timii A. Un punct n care func tia f nu este continua se nume ste
punct de discontinuitate pentru f.
Discontinuit atile unei functii pot izolate, ca n exemplul precedent, dar pot consta
si din arce de curb a. De exemplu functia
f (x, y) =
_
_
_
1
x
2
y
2
, x
2
y
2
,= 0,
0, y = x,
este discontinu a n orice punct al dreptelor y = x si y = x.
Teorema 1.2 Daca func tia f este continua pe un domeniu marginit si nchis D atunci
f este marginita pe D si si atinge marginile n D.
Aceast a teorem a este o generalizare a teoremelor corespunz atoare pentru functii de o
variabil a.
1.4 Derivate partiale si diferentiale
Fie f : E R, E R
2
, z = f(x, y) o functie real a de doua variabile si x
0
= (x
0
, y
0
) un
punct interior lui E.
Denitia 1.8 Spunem ca func tia f este derivabil a partial n punctul (x
0
, y
0
) n raport
cu variabila x daca exista si este nita
lim
xx
0
f(x, y
0
) f(x
0
, y
0
)
x x
0
.
Limita nsa si se nume ste derivata partial a a func tiei f n punctul (x
0
, y
0
) n raport
cu x si se noteaza prin
f
x
(x
0
, y
0
) sau
f
x
(x
0
, y
0
).
A MATEMATIC
A 2 13
Adica,
f
x
(x
0
, y
0
) =
f
x
(x
0
, y
0
) = lim
xx
0
f(x, y
0
) f(x
0
, y
0
)
x x
0
.
Spunem ca func tia f este derivabil a partial n punctul (x
0
, y
0
) n raport cu variabila
y daca exista si este nita
lim
yy
0
f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
)
y y
0
.
Limita nsa si se nume ste derivata partial a a func tiei f n punctul (x
0
, y
0
) n raport
cu y si se noteaza prin
f
y
(x
0
, y
0
) sau
f
y
(x
0
, y
0
).
Adica,
f
y
(x
0
, y
0
) =
f
y
(x
0
, y
0
) = lim
yy
0
f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
)
y y
0
.
Din denitie rezult a c a atunci cnd deriv am n raport cu x, variabila y este considerat a
constant a si deriv am ca si cum am avea o functie de singura variabil a x. O observatie
asem am atoare, cu schimbarea rolului variabilelor, are loc si n privinta derivatei n raport
cu y.
Fie acum f : E R, E R
n
, y = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) o functie real a de n variabile si
x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) un punct interior al lui E.
Denitia 1.9 Spunem ca func tia f este derivabil a partial n punctul x
0
n raport cu
variabila x
k
daca exista si este nita
lim
x
k
x
0
k
f(x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
k1
, x
k
, x
0
k+1
, . . . , x
0
n
) f(x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
)
x
k
x
0
k
.
Limita nsa si se nume ste derivata partial a a func tiei f n punctul x
0
n raport cu
variabila x
k
si se noteaza prin
f
x
k
(x
0
) sau
f
x
k
(x
0
).
Derivata partial a n raport cu x
k
a functiei f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) se obtine derivnd functia
f privit a ca functie numai de variabila x
k
, celelalte variabile ind considerate constante.
De aici rezult a c a regulile de calcul ale derivatelor partiale sunt aceleasi cu cele ale
derivatelor functiilor de o variabil a.
A MATEMATIC
A 2
Exemplu. Functia f(x, y) = ln(x
2
+y
2
), (x, y) R
2
(0, 0) are derivatele partiale
f
x
(x, y) =
2x
x
2
+y
2
,
f
y
(x, y) =
2y
x
2
+y
2
.
Observatie. Dac a functia f(x, y) are derivate partiale n raport cu ecare variabil a
ntr-un punct, ea nu este n mod necesar continu a n acel punct. De exemplu, functia
f(x, y) =
_
xy
x
2
+y
2
, x
2
+y
2
,= 0,
0, x = y = 0
nu este continu a n punctul (0, 0), dar are ambele derivate partiale n punctul (0, 0)
deoarece f(x, 0) = 0 si f(0, y) = 0, asa nct f
x
(0, 0) = 0 si f
y
(0, 0) = 0.
Fie din nou f : E R, E R
2
, z = f(x, y) o functie real a de doua variabile si
x
0
= (x
0
, y
0
) un punct interior lui E.
Denitia 1.10 Spunem ca func tia f este diferentiabil a n punctul x
0
, punct de acumu-
lare pentru E, daca exista vectorul A = (A, B) R
2
si func tia : E R satisfacnd
condi tia lim
xx
0
(x) = (x
0
) = 0 a..
f(x, y) f(x
0
, y
0
) = A(x x
0
) +B(y y
0
) +(x, y) [[x x
0
[[, x E,
sau, cu x x
0
= h, y y
0
= k, adica x x
0
= h,
f(x
0
+h, y
0
+k) f(x
0
, y
0
) = Ah +Bk +(x
0
+h, y
0
+k) [[h[[, x
0
+h E.
Daca f este diferen tiabila n x
0
, aplica tia liniara
h A h = Ah +Bk, h = (h, k) R
2
,
se nume ste diferentiala func tiei f n punctul x
0
si se noteaza
df(x
0
, y
0
) = df(x
0
, y
0
; h, k) = Ah +Bk. (1.1)
Pentru functiile p : R
2
R si q : R
2
R, denite prin p(x, y) = x, q(x, y) = y,
oricare ar (x
0
, y
0
) R
2
, au loc inegalit atile
p(x, y) p(x
0
, y
0
) = h + 0 [[h[[, q(x, y) q(x
0
, y
0
) = k + 0 [[h[[, h R
2
,
A MATEMATIC
A 2 15
care arat a c a functiile p si q sunt diferentiabile n orice punct x
0
R
2
si dp(x
0
, y
0
) =
dp(x
0
, y
0
; h, k) = h, dq(x
0
, y
0
) = dq(x
0
, y
0
; h, k) = k. Deoarece diferentialele functiilor p
si q sunt aceleasi n orice punct din R
2
, ele se noteaz a
dp(x, y) = dx = h, dq(x, y) = dy = k (1.2)
si se numesc diferen tialele variabilelor independente.
Exemplu. Functia f (x, y) = x
2
+y
2
este diferentiabil a n orice punct (x
0
, y
0
) R
2
.
ntr-adev ar,
f (x
0
+h, y
0
+k) f (x
0
, y
0
) = 2x
0
h + 2y
0
k +
h
2
+k
2
[[h[[,
deci: A = 2x
0
, B = 2y
0
, (x
0
+h, y
0
+k) =

h
2
+k
2
0, cnd (h, k) (0, 0).
Dac a n denitia precedent a facem pe x x
0
, rezult a c a o functie diferentiabil a
ntr-un punct este continu a n acel punct.
Teorema 1.3 Daca func tia f este diferen tiabila n punctul x
0
= (x
0
, y
0
) atunci exista
ambele derivate par tiale n x
0
si
df (x
0
, y
0
) =
f
x
(x
0
, y
0
) dx +
f
y
(x
0
, y
0
) dy. (1.3)
ntr-adev ar, dac a functia f este diferentiabil a n punctul x
0
atunci are loc egalitatea
f(x
0
+h, y
0
+k) f(x
0
, y
0
) = Ah +Bk +(x
0
+h, y
0
+k) [[h[[.
Lund aici k = 0, mp artind prin h si trecnd la limit a pentru h 0, apoi lund h = 0,
mp artind prin k si trecnd la limit a pentru k 0, obtinem
lim
h0
f(x
0
+h, y
0
) f(x
0
, y
0
)
h
= A, lim
k0
f(x
0
, y
0
+k) f(x
0
, y
0
)
k
= B,
de unde deducem c a exist a derivatele partiale ale functiei f n x
0
si
f
x
(x
0
, y
0
) = A,
f
y
(x
0
, y
0
) = B.
nlocuind A si B n (1.1) si tinnd seama de (1.2), obtinem pentru diferen tiala functiei
f n x
0
expresia (1.3).
Reamintim c a pentru ca o functie f de o variabil a s a e diferentiabil a ntr-un punct
era necesar si sucient ca f s a e derivabil a n acel punct. Aceast a armatie nu mai este
adev arat a pentru functii de mai multe variabile. Teorema precedent a d a conditii necesare
ca o functie de dou a variabile s a e diferentiabil a ntr-un punct. Conditiile suciente sunt
formulate n teorema care urmeaz a.
A MATEMATIC
A 2
Teorema 1.4 Daca func tia f are derivatele par tiale f
x
si f
y
ntr-o vecinatate a punctului
x
0
si acestea sunt continue n x
0
, atunci f este diferen tiabila n x
0
.
Exemplu. Functia f (x, y) =
3
xy, denit a pe R
2
, are derivate partiale n punctul
(0, 0) dar nu este diferentiabil a n (0, 0).
Din denitia derivatei partiale avem
f
x
(0, 0) = lim
x0
f (x, 0) f (0, 0)
x 0
= 0, f
y
(0, 0) = lim
y0
f (0, y) f (0, 0)
y 0
= 0.
Pe de alt a parte
f (h, k) f (0, 0) =
3
hk =
3
hk
h
2
+k
2
|h| ,
deci A = 0, B = 0, (h, k) =
3
hk
h
2
+k
2
. Dar pentru k = h > 0, avem (h, h) =
1
2
3
h

cnd h 0. De unde rezult a c a f nu este diferentiabil a n (0, 0). Se poate usor constata
c a f
x
si f
y
sunt discontinue n (0, 0).
Din (1.3) rezult a c a dac a functia z = f (x, y) este diferentiabil a atunci diferentiala sa
se poate scrie
dz =
z
x
dx +
z
y
dy.
Exemplu. S a calcul am diferentiala functiei z = ln(x +y
2
).
Avem
dz =
1
x +y
2
dx +
2y
x +y
2
dy.
n mod asem an ator, dac a u = f (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) este o functie diferentiabil a de n
variabile independente, atunci
du =
n
k=1
u
x
k
dx
k
.
Se veric a imediat urm atoarele reguli de diferen tiere:
d(f +g) = df +dg, , R,
d(f g) = g df +f dg,
d
_
f
g
_
=
g df f dg
g
2
, g(x) ,=0.
A MATEMATIC
A 2 17
1.5 Derivatele si diferentialele functiilor compuse
Fie z = f (x, y) o functie denit a pe un domeniu D R
2
. S a presupunem c a x si y sunt
functii de o variabil a t,
x = x(t) , y = y (t) , t I R,
a.. ec arui punct t I i corespunde punctul (x, y) D. Atunci, z = f (x(t) , y (t)) este
o functie compus a de variabila t.
Teorema 1.5 Daca n punctul t exista derivatele
dx
dt
= x
(t) ,
dy
dt
= y
(t)
si func tia f (x, y) este diferen tiabila n punctul (x, y), atunci func tia compusa
z = f (x(t) , y (t))
este derivabila n t si
dz
dt
(t) =
f
x
(x(t) , y (t))
dx
dt
(t) +
f
y
(x(t) , y (t))
dy
dt
(t)
sau
dz
dt
=
z
x
dx
dt
+
z
y
dy
dt
. (1.4)
Exemplu. S a calcul am derivata functiei z = x
2
+y
2
, unde x = sint si y = t
3
.
Folosind formula de mai sus, avem
dz
dt
= 2x x
+ 2y y
= 2 sint cos t + 6t
5
.
n particular, s a consider am functia z = f (x, y) unde y = y (x), z ind o functie
compus a de x a.. z = f (x, y (x)). Atunci
dz
dx
=
f
x
+
f
y
dy
dx
.
Exemplu. S a calcul am derivatele
f
x
si
dz
dx
ale functiei z =arctg
y
x
cu y = x
2
.
A MATEMATIC
A 2
Avem
f
x
=

x
_
arctg
y
x
_
=
y
x
2
+y
2
,
f
y
=
x
x
2
+y
2
si
dz
dx
=
y
x
2
+y
2
+
x
x
2
+y
2
y
=
1
1 +x
2
.
S a consider am functia z = f (x, y) unde x = x(, ), y = y (, ), z ind o functie
compus a de si adic a z = f (x(, ) , y (, )). S a presupunem c a exist a si sunt continue
derivatele
x
,
x
,
y
,
y
n punctul (, ) si c a functia f (x, y) este diferentiabil a n

punctul (x, y) unde x = x(, ) si y = y (, ). Atunci, functia compus a are derivate
partiale n raport cu si . Not am c a acest caz este asem an ator primului caz. ntr-
adev ar, la derivarea n raport cu variabila se consider a constant a, deci x si y devin
functii de singura variabil a si putem aplica formula (1.4):
z
=
z
x
x
+
z
y
y
. (1.5)
n mod asem an ator,
z
=
z
x
x
+
z
y
y
. (1.6)
Exemplu. S a calcul am derivatele partiale
z
si
z
ale functiei z = x
2
y xy
2
unde
x = si y =

.
Avem
z
=
_
2xy y
2
_
x
+
_
x
2
2xy
_
y
=
=
_
2
2
_
+
_
2
2
_
1
= 3
2
_

1
_
si
z
=
_
2xy y
2
_
x
+
_
x
2
2xy
_
y
=
=
_
2
2
_
+
_
2
2
__
2
_
=
3
_
1 +
1
2
_
.
S a consider am functia u = f (x, y, z) unde x = x(, ), y = y (, ), z = z (, ),
u ind o functie compus a de si adic a u = f (x(, ) , y (, ) , z (, )). n conditiile
A MATEMATIC
A 2 19
precizate n cazurile precedente, avem
u
=
u
x
x
+
u
y
y
+
u
z
z
,
u
=
u
x
x
+
u
y
y
+
u
z
z
.
n particular, dac a u = f (x, y, z) si z = z (x, y), atunci
u
x
=
f
x
+
f
z
z
x
,
u
y
=
f
y
+
f
z
z
y
.
Fie z = f (x, y) o functie diferentiabil a de variabilele independente x si y. Atunci,
diferentiala sa este dat a de
dz =
z
x
dx +
z
y
dy. (1.7)
S a presupunem c a x = x(, ), y = y (, ) si c a aceste functii au derivate partiale con-
tinue n raport cu si n punctul (, ). Atunci, functia compus a z = f (x(, ) , y (, ))
are n punctul (, ) derivate partiale si acestea sunt date de (1.5) si (1.6). Se constat a usor
c a
z
si
z
sunt continue n punctul (, ). Deci, functia compus a z = f (x(, ) , y (, ))

este diferentiabil a n punctul (, ) si deci
dz =
z
d +
z
d.
nlocuind aici
z
si
z
cu expresiile lor date de (1.5) si (1.6), obtinem

dz =
_
z
x
x
+
z
y
y
_
d +
_
z
x
x
+
z
y
y
_
d
sau
dz =
z
x
_
x
d +
x
d
_
+
z
y
_
y
d +
y
d
_
.
Prin ipotez a functiile x = x(, )si y = y (, ) au derivate partiale continue n punctul
(, ). Deci ele sunt diferentiabile n (, ) si
dx =
x
d +
x
d, dy =
y
d +
y
d,
A MATEMATIC
A 2
care nlocuite n expresia lui dz dau
dz =
z
x
dx +
z
y
dy.
Comparnd aceast a formul a cu (1.7) constat am c a diferentiala functiei z = f (x, y) are
aceeasi expresie e c a x si y sunt variabile independente, e c a x si y sunt functii de
alte variabile. Deci diferentiala unei functii de dou a sau mai multe variabile r amne
invariant a cnd aceste variabile se nlocuiesc prin functii diferentiabile de alte variabile.
1.6 Derivate si diferentiale de ordin superior
Fie f : E R, E R
2
, z = f(x, y) o functie real a de doua variabile derivabil a partial
n raport ecare variabil a x si y, n punctele interioare ale lui E.
Denitia 1.11 Daca func tiile f
x
si f
y
sunt derivabile par tial n raport cu x si y, deri-
vatele lor par tiale se numesc derivate partiale de ordinul doi ale func tiei f si se noteaza:
2
f
x
2
=

x
_
f
x
_
,

2
f
yx
=

y
_
f
x
_
,

2
f
xy
=

x
_
f
y
_
,

2
f
y
2
=

y
_
f
y
_
.
Deci o functie de dou a variabile poate avea patru derivate partiale de odinul doi.
In general, o functie de n variabile u = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) are n
2
derivate partiale de
ordinul doi:
2
f
x
i
x
j
=

x
i
_
f
x
j
_
, i, j = 1, n.
Derivatele partiale

2
f
xy
si

2
f
yx
(numite si derivate partiale mixte), n general, nu
sunt egale. Teorema care urmeaz a stabileste conditii suciente ca derivatele partiale
mixte ale unei functii s a e egale.
Teorema 1.6 (Teorema lui Schwarz) Daca func tia f are derivate par tiale mixte de
ordinul doi ntr-o vecinatate V a unui punct (x, y) din interiorul lui E si acestea sunt
continue n (x, y), atunci
2
f
xy
(x, y) =

2
f
xy
(x, y).
A MATEMATIC
A 2 21
Rezultatul se mentine si pentru derivatele de ordin superior
n+m
f
x
n
y
m
(x, y) =

n+m
f
y
m
x
n
(x, y).
Teorema r amne adev arat a si pentru functii reale de n variabile.
Fie f : E R, E R
2
, z = f(x, y) o functie diferentiabil a n punctele interioare ale
lui E.
Denitia 1.12 Spunem ca func tia f este de dou a ori diferentiabil a n punctul (x, y)
daca func tia df(x, y) este diferen tiabila n (x, y). Daca f este de doua ori diferen tiabila
n (x, y), atunci aplica tia
d
2
f(x, y) = d(df(x, y)) =
_

x
dx +

y
dy
__
f
x
(x, y) dx +
f
y
(x, y) dy
_
=
=

2
f
x
2
(x, y) dx
2
+ 2

2
f
xy
(x, y) dxdy +

2
f
y
2
(x, y) dy
2
.
se nume ste diferentiala a doua a func tiei f n (x, y).
Operatorul
d
2
=
_

x
dx +

y
dy
_
(2)
=

2
x
2
dx
2
+ 2

2
xy
dxdy +

2
y
2
dy
2
se numeste operatorul de diferen tiere de ordinul doi.
Dac a functia f are toate derivatele partiale de ordinul p si acestea sunt continue,
functia f este de p ori diferentiabil a n (x, y) si diferentiala de ordinul p este dat a de
d
p
f =
_

x
dx +

y
dy
_
(p)
f =
p
k=0
C
k
p

p
f
x
pk
y
k
dx
pk
dy
k
.
Pentru functii de n variabile, diferentiala de ordinul p se deneste n mod asem an ator
d
p
f =
_

x
1
dx
1
+

x
2
dx
2
+ +

x
n
dx
n
_
(p)
f.
Denitia 1.13 Func tia f : D R se nume ste de clas a C
k
pe D daca f are toate
derivatele par tiale pna la ordinul k pe D si derivatele de ordinul k sunt continue pe D.
Multimea functiilor de clas a C
k
pe D se noteaz a C
k
(D). Prin C
0
(D) = C(D) se
ntelege multimea functiilor continue pe D.
A MATEMATIC
A 2
1.7 Formula lui Taylor
Fie f : E R, E R
2
, o functie de doua variabile, derivabil a de n + 1 ori pe E si
(x
0
, y
0
) un punct interior lui E. Pentru (x, y) E, consider am functia F : [0, 1] R,
F(t) = f (x
0
+t (x x
0
) , y
0
+t (y y
0
)). Functia F este de n+1 ori derivabil a pe [0, 1].
Aplicnd formula lui Taylor functiei F pe [0, 1], avem
F(1) = F(0) +
1
1!
F
(0) +
1
2!
F
(0) + +
1
n!
F
(n)
(0) +R
n
(1),
cu
R
n
(1) =
1
(n + 1)!
F
(n+1)
(), (0, 1).
ns a F(1) = f(x, y) si F(0) = f(x
0
, y
0
). Pentru calculul derivatelor functiei F(t) folosim
formula de derivare a functiilor compuse. Deoarece F(t) = f(x(t), y(t)), cu x(t) =
x
0
+ (x x
0
) t si y(t) = y
0
+ (y y
0
) t, avem
d
k
F(t) =
_

x
dx +

y
dy
_
(k)
f(x(t), y(t)).
Deci
d
k
F(t) =
_
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
_
(k)
f(x(t), y(t)) dt
k
.
De unde
d
k
F
dt
k
(t) =
_
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
_
(k)
f(x(t), y(t)).
Pentru t = 0 obtinem
F
(k)
(0) =
_
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
_
(k)
f(x
0
, y
0
).
Cu acest rezultat, formula lui Taylor pentru func tia f(x, y) n punctul (x
0
, y
0
) se scrie
f(x, y) = f(x
0
, y
0
) +
1
1!
_
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
_
f(x
0
, y
0
)+
+ +
1
n!
_
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
_
(n)
f(x
0
, y
0
) +R
n
(x, y),
A MATEMATIC
A 2 23
cu restul de ordinul n,
R
n
(x, y) =
1
(n + 1)!
_
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
_
(n+1)
f(x
0
+(x x
0
), y
0
+(y y
0
)),
n care (0, 1). Sau, notnd x x
0
= h,
f (x) = f (x
0
) +
n
p=1
1
p!
d
p
f (x
0
; h) +
1
(n + 1)!
d
n+1
f (x
0
+h; h) ,
cu (0, 1).
Polinomul
T
n
(x, y) = f(x
0
, y
0
) +
1
1!
_
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
_
f(x
0
, y
0
)+
+ +
1
n!
_
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
_
(n)
f(x
0
, y
0
)
se numeste polinomul Taylor de gradul n asociat functiei f n punctul (x
0
, y
0
), care se
mai scrie
T
n
(x, y) = f(x
0
, y
0
) +
1
1!
_
f
x
(x
0
, y
0
)(x x
0
) +
f
y
(x
0
, y
0
)(y y
0
)
_
+
+
1
2!
_
2
f
x
2
(x
0
, y
0
)(x x
0
)
2
+ 2

2
f
xy
(x
0
, y
0
)(x x
0
)(y y
0
) +

2
f
y
2
(x
0
, y
0
)(y y
0
)
2
_
+
+ +
1
n!
n
k=0
C
k
n

n
f
x
nk
y
k
(x
0
, y
0
)(x x
0
)
nk
(y y
0
)
k
.
Fie acum f : E R, E R
n
, o functie de n variabile, derivabil a de p + 1 ori pe E
si x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) un punct interior lui E. In mod asem an ator ca la functii de dou a
variabile se demonstreaz a c a pentru orice x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) E are loc formula
f(x) = f(x
0
) +
p
k=1
1
k!
_
n
i=1
(x
i
x
0
i
)

x
i
_
(k)
f(x
0
) +R
p
(x),
cu
R
p
(x) =
1
(p + 1)!
_
n
i=1
(x
i
x
0
i
)

x
i
_
(p+1)
f(x
0
+(x x
0
)), (0, 1),
A MATEMATIC
A 2
numit a formula lui Taylor pentru func tii de n variabile.
Exemple. 1. Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f(x, y) =
_
x
2
+y
2
n
punctul (1, 1) este
T
3
(x, y) =

2 +
1
1!
1
2
[(x 1) +(y 1)] +
1
2!
1
2
2
[(x 1)
2
+2(x 1)(y 1) +(y 1)
2
]
1
3!
1
4
2
[(x 1)
3
(x 1)
2
(y 1) (x 1)(y 1)
2
+ (y 1)
3
].
2. Polinomul Taylor de gradul n asociat functiei f(x, y) = e
x+y
n punctul (1, 1)
este
T
n
(x, y) = 1 +
n
k=1
1
k!
[(x 1) + (y + 1)]
k
=
n
k=0
k
i=0
1
i!(k i)!
(x 1)
ki
(y + 1)
i
.
3. S a se g aseasc a o valoare aproximativ a a num arului (1, 1)
1,2
.
Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f(x, y) = x
y
, x > 0, y > 0, n
punctul (1, 1) este
T
3
(x, y) = 1 +
1
1!
(x 1) +
1
2!
[2(x 1)(y 1)] +
1
3!
[3(x 1)
2
(y 1)].
Putem atunci scrie f(1, 1; 1, 2) T
3
(1, 1; 1, 2) = 0, 1021.
4. S a se g aseasc a dezvoltarea Mac-Laurin a functiei f(x, y) = e
x
sin y cu restul de
ordinul doi.
Formula lui Mac-Laurin cu restul de ordinul doi are forma
f(x, y) = f(0, 0) +
1
1!
_
f
x
(0, 0) x +f
y
(0, 0) y
_
+
+
1
2!
_
f
xx
(0, 0) x
2
+ 2f
xy
(0, 0) xy +f
yy
(0, 0) y
2
_
+
+
1
3!
_
f
xxx
(x, y) x
3
+ 3f
xxy
(x, y) x
2
y + 3f
xyy
(x, y) xy
2
+f
yyy
(x, y) y
3
_
.
Calculnd derivatele functiei f pn a la ordinul trei, obtinem
e
x
sin y = y+xy+
1
6
_
e
x
siny x
3
+ 3e
x
cos y x
2
y 3e
x
sin y xy
2
e
x
cos y y
3
_
,
cu (0, 1).
A MATEMATIC
A 2 25
1.8 Functii denite implicit
1.8.1 Functii de o variabil a
Fie dat a ecuatia
F(x; y) = 0, (1.8)
n care F este o functie real a denit a pe o multime E R
2
.
Denitia 1.14 O func tie y = f(x) denita pe o mul time A R se nume ste solutie
a ecua tiei (1.8) pe mul timea A daca F(x; f(x)) = 0, pentru orice x A, pentru care
(x; f(x)) E.
Ecuatia (1.8) poate avea pe multimea A mai multe solutii, una sau nici una, dup a
cum rezult a din urm atoarele exemple.
Exemple. 1. Ecuatia F (x, y) = x
2
+ y
2
1 = 0 are n raport cu y o innitate de
solutii denite pe multimea A = [1, +1].
ntr-adev ar, pentru orice , [1, +1], cu , functiile
f(x) =
_
1 x
2
, x [, ],
1 x
2
, x [1, +1] [, ],
sau
f(x) =
_

1 x
2
, x [, ],
1 x
2
, x [1, +1] [, ],
sunt solutii ale ecuatiei x
2
+y
2
1 = 0. Aceste solutii sunt functii discontinue n punctele
x = si x = , pentru , (1, +1). Numai pentru = 1 si = +1 se obtin functii
continue pe A:
f
1
(x) =

1 x
2
, f
2
(x) =
1 x
2
, x [1, +1].
Dac a pe lng a continuitate cerem ca solutiile s a satisfac a si conditia f(0) = 1, din
multimea solutiilor ecuatiei x
2
+y
2
1 = 0, r amne numai functia f
1
. Adic a, ecuatia are
o singur a solutie, functie continu a pe [1, +1] care pentru x
0
= 0 ia valoarea y
0
= 1.
2. Ecuatia F (x, y) = y x siny = 0, 0 < < 1, are n raport cu y o singur a
solutie denit a pe R.
S a observ am mai nti c a ecuatia este vericat a pentru x
0
= 0 si y
0
= 0. Privind
pe x ca parametru, s a consider am functiile z = y si z = x + sin y. Pentru ecare x
xat exist a o singur a valoare a lui y pentru care dreapta din planul Oyz de ecuatie z = y
intersecteaz a sinusoida de ecuatie z = x + siny, adic a pentru ecare x R exist a o
A MATEMATIC
A 2
singur a valoare a lui y = f (x) pentru care F (x, f (x)) = 0. Spre deosebire de exemplul
precedent, aceast a solutie nu poate explicitat a.
3. Ecuatia F (x, y) = x
2
+y
2
+1 = 0 nu are n raport cu y nici o solutie real a, oricare
ar x R.
Denitia 1.15 Daca ecua tia (1.8) are n raport cu y pentru x A o singura solu tie
y = f(x) spunem ca ea dene ste pe y ca functie implicit a de x.
Conditiile n care ecuatia (1.8) deneste implicit functia f, precum si propriet atile
acesteia sunt precizate de teorema care urmeaz a.
Teorema 1.7 Fie F : E R, unde E R
2
este o mul time deschisa si (x
0
, y
0
) E.
Daca:
F C
1
(E), F(x
0
; y
0
) = 0, F
y
(x
0
; y
0
) ,= 0,
atunci exista o vecinatate U a lui x
0
, o vecinatate V a lui y
0
si o func tie f : U V ,
y = f(x), denita implicit de ecua tia (1.8), care are proprieta tile: f(x
0
) = y
0
, f C
1
(U)
si
f
(x) =
F
x
(x; f(x))
F
y
(x; f(x))
, x U. (1.9)
Nu d am aici demonstratia acestei teoreme. Observ am doar c a dac a deriv am identi-
tatea F(x; f(x)) = 0 dup a regula de derivare a unei functii compuse, avem
F
x
(x; f(x)) +F
y
(x; f(x)) f
(x) = 0,
de unde se deduce (1.9).
Aceast a observatie ne permite s a calcul am derivata de ordinul doi a functiei f n
ipoteza c a F C
2
(E). Derivnd din nou ultima egalitate, avem
F
xx
+F
xy
f
(x) + [F
yx
+F
yy
f
(x)] f
(x) +F
y
f
(x) = 0,
de unde, tinnd seama de (1.9), rezult a
f
(x) =
F
2
y
F
xx
2F
x
F
y
F
xy
+F
2
x
F
yy
F
3
y
.
Teorema 1.7 d a conditii suciente de existent a a unei functii denite implicit al c arei
grac trece prin punctul (x
0
, y
0
). Ea nu spune nimic despre necesitatea acestor conditii.
De exemplu, pentru ecuatia F (x; y) = (y x)
2
= 0 avem F C
1
(R
2
), F (0, 0) = 0, dar
F
y
(0, 0) = 0. Cu toate acestea ea are solutia unic a y = x care se anuleaz a pentru x
0
= 0.
A MATEMATIC
A 2 27
1.8.2 Functii de n variabile
n mod asem an ator putem formula o teorem a de existent a a unei functii de n variabile
y = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) denit a implicit de ecuatia F (x
1
, x
2
, . . . , x
n
; y) = 0.
Fie dat a ecuatia
F(x; y) = 0, deci F(x
1
, x
2
, . . . , x
n
; y) = 0, (1.10)
n care x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) si F este o functie real a denit a pe o multime E R
n+1
.
Denitia 1.16 O func tie y = f(x) = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) denita pe o mul time A R
n
se nume ste solutie a ecua tiei (1.10) pe mul timea A daca F(x; f(x)) = 0, pentru orice
x A, pentru care (x; f(x)) E.
Teorema 1.8 Fie F : E R, unde E R
n+1
este o mul time deschisa si (x
0
, y
0
) E.
Daca:
F C
1
(E), F(x
0
; y
0
) = 0, F
y
(x
0
; y
0
) ,= 0,
atunci exista o vecinatate U a lui x
0
, o vecinatate V a lui y
0
si o func tie f : U V , y =
f(x), denita implicit de ecua tia (1.10), care are proprieta tile: f(x
0
) = y
0
, f C
1
(U) si
f
x
k
(x) =
F
x
k
(x; f(x))
F
y
(x; f(x))
, x U, k = 1, n.
De exemplu, pentru a obtine derivatele partiale ale functiei z = f(x, y) de dou a
variabile denit a implicit de ecuatia F (x, y; z) = 0, deriv am n raport cu x si y identitatea
F(x, y; f(x, y)) = 0
dup a regula de derivare a functiilor compuse:
F
x
+
F
z
z
x
= 0,
F
y
+
F
z
z
y
= 0.
De aici, pentru
F
z
,= 0, avem
z
x
=
F
x
F
z
,
z
y
=
F
y
F
z
.
Exemplu. S a calcul am derivatele partiale ale functiei z = f (x, y) denit a implicit
de ecuatia F (x, y; z) = x
2
+y
2
+z
2
a
2
= 0.
Avem F
x
= 2x + 2z
z
x
= 0, F
y
= 2y + 2z
z
y
= 0. De unde, pentru z ,= 0,
z
x
=
x
z
,
z
y
=
y
z
.
A MATEMATIC
A 2
1.9 Extremele unei functii de mai multe variabile
1.9.1 Punctele de extrem ale unei functii de dou a variabile
Fie f : E R, E R
2
, z = f (x, y) si (x
0
, y
0
) un punct din interiorul lui E.
Denitia 1.17 Punctul (x
0
, y
0
) se nume ste punct de extrem local sau relativ al func tiei
f daca exista o vecinatate V a lui (x
0
, y
0
) a.. diferen ta f (x, y) f (x
0
, y
0
) sa pastreze
semn constant pentru orice (x, y) V E. Daca:
f (x, y) f (x
0
, y
0
) 0, (x, y) V E, (x
0
, y
0
) este punct de maxim local,
f (x, y) f (x
0
, y
0
) 0, (x, y) V E, (x
0
, y
0
) este punct de minim local.
Dac a diferenta f (x, y) f (x
0
, y
0
) p astreaz a semn constant pentru orice (x, y) E,
atunci (x
0
, y
0
) se numeste punct de extrem absolut. Orice punct de extrem absolut este
punct de extrem local. Reciproca nu este adev arat a.
Exemple. 1. Pentru functia z = x
2
+y
2
punctul (0, 0) este un punct de minim.
2. Pentru functia z = 1 x
2
y
2
punctul (0, 0) este un punct de maxim.
3. Pentru functia
f (x, y) =
_
x
2
+y
2
, x
2
+y
2
,= 0,
1, x = y = 0,
punctul 0 = (0, 0) este un punct de maxim.
Exist a o vecin atate a punctului (0, 0), de exemplu discul cu centrul n (0, 0) de raz a
1/2 n care valorile functiei f (x, y) sunt mai mici dect 1 = f (0, 0).
Teorema 1.9 (Teorema lui Fermat) Daca (x
0
, y
0
) este punct de extrem pentru func-
tia f si f are ambele derivate par tiale n (x
0
, y
0
), atunci
f
x
(x
0
, y
0
) = 0,
f
y
(x
0
, y
0
) = 0. (1.11)
Dac a (x
0
, y
0
) este punct de extrem pentru functia f (x, y), atunci x
0
este punct
de extrem pentru functia f (x, y
0
) si y
0
este punct de extrem pentru functia f (x
0
, y).
Aplicnd teorema lui Fermat functiilor de o variabil a f (x, y
0
) si f (x
0
, y) rezult a (1.11).
Teorema lui Fermat precizeaz a conditii necesare de extrem.

Un punct (x, y) E pentru care are loc (1.11), adic a o solutie a sistemului
f
x
(x, y) = 0,
f
y
(x, y) = 0 (1.12)
A MATEMATIC
A 2 29
se numeste punct sta tionar sau punct critic al functiei f.
Teorema lui Fermat arm a c a punctele de extrem ale unei functii sunt puncte statio-
nare. Reciproca armatiei nu este adev arat a. De exemplu, originea este punct stationar
pentru functia f(x, y) = x
2
y
2
, deoarece f
x
(0, 0) = 0 si f
y
(0, 0) = 0, dar nu este punct
de extrem deoarece f(x, y) f(0, 0) = x
2
y
2
nu are semn constant n nici o vecin atate
a originii.
Dac a f este diferentiabil a n (x
0
, y
0
), punct de extrem pentru f, atunci df (x
0
, y
0
) = 0.
Teorema care urmeaz a pune n evident a conditii suciente ca un punct stationar s a
e punct de extrem.
Presupunem c a f are derivate partiale de ordinul al doilea si s a not am
A =

2
f
x
2
(x, y), B =

2
f
xy
(x, y), C =

2
f
y
2
(x, y),
=
A B
B C
= AC B
2
.
Teorema 1.10 Fie (x
0
, y
0
) este un punct sta tionar al func tiei f. Sa presupunem ca f
are derivate par tiale de ordinul al doilea continue ntr-o vecinatate a punctului (x
0
, y
0
),
atunci daca:
1. (x
0
, y
0
) > 0 si A(x
0
, y
0
) > 0, (x
0
, y
0
) este punct de minim,
2. (x
0
, y
0
) > 0 si A(x
0
, y
0
) < 0, (x
0
, y
0
) este punct de maxim,
3. (x
0
, y
0
) = 0, nu putem decide asupra naturii punctului (x
0
, y
0
) cu ajutorul deri-
vatelor par tiale de ordinul doi,
4. (x
0
, y
0
) < 0, (x
0
, y
0
) nu este punct de extrem.
Scriem formula lui Taylor de ordinul nti. Deoarece (x
0
, y
0
) este un punct stationar
f
x
(x
0
, y
0
) = 0,
f
y
(x
0
, y
0
) = 0
si notnd x x
0
= h, y y
0
= k, avem
f(x, y) f(x
0
, y
0
) =
1
2!
d
2
f (x
0
+h; h) =
1
2
_
Ah
2
+ 2Bhk +C k
2
x=x
0
+h
,
cu (0, 1). Deoarece A(x, y), B(x, y), C (x, y) sunt continue rezult a c a exist a o
vecin atate V a punctului (x
0
, y
0
) n care semnul diferentei f(x, y) f(x
0
, y
0
) este dat de
semnul diferentialei a doua n (x
0
, y
0
):
d
2
f(x
0
, y
0
) = A(x
0
, y
0
) h
2
+ 2B(x
0
, y
0
) hk +C(x
0
, y
0
) k
2
A MATEMATIC
A 2
sau d
2
f(x
0
, y
0
) = A(x
0
, y
0
) dx
2
+ 2B(x
0
, y
0
) dxdy + C(x
0
, y
0
) dy
2
, care este o form a p a-
tratic a n diferentialele dx si dy, a c arei expresie canonic a este
d
2
f(x
0
, y
0
) =
1
A(x
0
, y
0
)
_
(A(x
0
, y
0
) dx +B(x
0
, y
0
) dy)
2
+ (x
0
, y
0
) dy
2
.
1. Dac a (x
0
, y
0
) > 0 si A(x
0
, y
0
) > 0, pentru orice (x, y) V , putem scrie
f(x, y) f(x
0
, y
0
) 0.
Deci (x
0
, y
0
) este un punct de minim.
2. Dac a (x
0
, y
0
) > 0 si A(x
0
, y
0
) < 0, pentru orice (x, y) V , putem scrie
f(x, y) f(x
0
, y
0
) 0.
Deci (x
0
, y
0
) este un punct de maxim.
3. Dac a (x
0
, y
0
) = 0 si A(x
0
, y
0
) ,= 0, atunci
d
2
f(x
0
, y
0
) =
1
A(x
0
, y
0
)
[A(x
0
, y
0
) h +B(x
0
, y
0
) k]
2
,
iar dac a A(x
0
, y
0
) = 0, d
2
f(x
0
, y
0
) = C (x
0
, y
0
) k
2
, de unde deducem c a d
2
f(x
0
, y
0
) = 0 n
punctele dreptei A(x
0
, y
0
) h+B(x
0
, y
0
) k = 0, respectiv k = 0, din planul Okh. Deci nu
putem decide asupra naturii punctului (x
0
, y
0
) cu ajutorul derivatelor partiale de ordinul
doi.
4. Dac a (x
0
, y
0
) < 0, atunci d
2
f(x
0
, y
0
) nu p astreaz a semn constant n nici o
vecin atate a punctului (x
0
, y
0
).
Exemple. 1. S a determin am punctele de extrem ale functiei f(x, y) = x
2
+ 2y
2
2x + 8y + 2, (x, y) R
2
.
Punctele stationare sunt solutiile sistemului
f
x
= 2x 2 = 0,
f
y
= 4y + 8 = 0,
adic a (1, 2). Avem
A =

2
f
x
2
= 2, B =

2
f
xy
= 0, C =

2
f
y
2
= 4, = 8.
Deoarece (1, 2) = 8 > 0, A(1, 2) = 2 > 0, (1, 2) este un punct de minim.
f(1, 2) = 7.
A MATEMATIC
A 2 31
2. S a determin am punctele de extrem ale functiei f(x, y) = x
3
+ 3xy
2
15x 12y,
(x, y) R
2
.
f
x
= 3(x
2
+y
2
5) = 0,
f
x
= 6(xy 2) = 0,
adic a: (2, 1), (2, 1), (1, 2), (1, 2). Avem
A =

2
f
x
2
= 6x, B =

2
f
xy
= 6y, C =

2
f
y
2
= 6x, = 36
_
x
2
y
2
_
.
Deoarece (2, 1) = 108 > 0, A(2, 1) = 12 > 0, (2, 1) este un punct de minim, f(2, 1) =
28, (2, 1) = 108 > 0, A(2, 1) = 12 < 0, (2, 1) este un punct de maxim,
f(2, 1) = 28. n (1, 2), (1, 2), = 108 < 0. Nu sunt puncte de extrem.
3. S a determin am punctele de extrem ale functiei f(x, y) = x
4
+y
4
, (x, y) R
2
.
f
x
= 4x
3
= 0,
f
y
= 4y
3
= 0,
adic a (0, 0). Avem
A =

2
f
x
2
= 12x
2
, B =

2
f
xy
= 0, C =

2
f
y
2
= 12y
2
, = 144x
2
y
2
.
Deoarece (0, 0) = 0, nu putem decide asupra naturii punctului (0, 0) cu ajutorul deri-
vatelor partiale de ordinul doi.
Totusi, deoarece
f (x, y) f (0, 0) = x
4
+y
4
> 0, (x, y) R
2
(0, 0) ,
n punctul (0, 0) functia f are un minim absolut.
1.9.2 Punctele de extrem ale unei functii de n variabile
Fie f : E R, E R
n
, y = f (x) = f (x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
Denitia 1.18 Punctul x
0
E se nume ste punct de extrem local sau relativ al func tiei
f daca exista o vecinatate V a lui x
0
a.. diferen ta f(x)f(x
0
) sa pastreze semn constant
pentru orice x V E. Daca:
f(x) f(x
0
) 0, x V E, x
0
este punct de maxim local,
f(x) f(x
0
) 0, x V E, x
0
este punct de minim local.
A MATEMATIC
A 2
Dac a diferenta f(x)f(x
0
) p astreaz a semn constant pentru orice x E, atunci x
0
se
numeste punct de extrem absolut. Orice punct de extrem absolut este punct de extrem
local. Reciproca nu este adev arat a.
Teorema 1.11 (Teorema lui Fermat) Daca x
0
este punct de extrem pentru func tia
f si f are toate derivatele par tiale n x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
), atunci
f
x
i
(x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) = 0, i = 1, n. (1.13)
Fie F
i
(t) = f(x
0
1
, . . . , x
0
i1
, x
0
i
+ t, x
0
i+1
, . . . , x
0
n
), i = 1, n. Dac a x
0
este punct de
extrem pentru functia f, atunci diferenta f(x) f(x
0
) p astrez a semn constant, deci si
F
i
(t) F
i
(0) p astrez a semn constant, ca atare t = 0 este punct de extrem pentru F
i
. n
consecint a, conform teoremei lui Fermat, F
i
(0) = 0, i = 1, n, ceea ce implic a (1.13).
Teorema lui Fermat precizeaz a conditii necesare de extrem.
Un punct x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) E pentru care are loc (1.13), adic a o solutie a
sistemului
f
x
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = 0, i = 1, n (1.14)
se numeste punct sta tionar sau punct critic al functiei f.
Teorema lui Fermat arm a c a punctele de extrem ale unei functii sunt puncte statio-
nare. Reciproca armatiei nu este adev arat a.
Dac a f este diferentiabil a n x
0
, punct de extrem pentru f, atunci df(x
0
) = 0.
Teorema care urmeaz a pune n evident a conditii suciente ca un punct stationar s a
e punct de extrem.
S a presupunem c a f are derivate partiale de ordinul al doilea ntr-o vecin atate a
punctului x
0
. Not am cu
A
ij
=

2
f
x
i
x
j
(x), i, j = 1, n,
p
=
A
11
A
12
. . . A
1p
A
21
A
22
. . . A
2p
. . . . . . . . . . . .
A
p1
A
p2
. . . A
pp
, p = 1, n.
Teorema 1.12 Fie f : E R, E R
n
, f C
2
(E) si x
0
un punct sta tionar al func tiei
f, interior lui E. Atunci daca:
1.
p
(x
0
) > 0, p = 1, n, x
0
este punct de minim,
2. (1)
p
p
(x
0
) > 0, p = 1, n, x
0
este punct de maxim,
3. rg (A
ij
(x
0
)) = r < n si
p
(x
0
) > 0 (respectiv (1)
p
p
(x
0
) > 0), p = 1, r, nu
putem decide asupra naturii punctului x
0
cu ajutorul derivatelor par tiale de ordinul doi,
4.
p
(x
0
) nu sunt nici n unul din cazurile precedente, x
0
nu este punct de extrem.
A MATEMATIC
A 2 33
1.9.3 Extreme conditionate
Pn a aici am studiat extremele unei functii ale c arei variabile nu au fost supuse la nici o
conditie suplimentar a. Aceste extreme se numesc extreme libere sau necondi tionate.
In practic a apar uneori si probleme care nu se pot ncadra n teoria prezentat a pn a
aici. De exemplu: s a se determine aria maxim a a unui dreptunghi dac a perimetrul s au are
o valoare constant a, sau s a se determine volumul maxim al unui paralelipiped dac a suma
muchiilor sale si aria total a au valori constante. n aceste probleme se cere determinarea
valorilor extreme ale unei functii de mai multe variabile, dac a acestea satisfac un num ar
de conditii date, numite extreme condi tionate.
Fie functia z = f (x, y) denit a pe multimea E din planul Oxy. S a presupunem c a
variabilele x si y satisfac conditia g (x, y) = 0, care reprezint a ecuatia unei curbe ( din E
si c a dorim s a g asim valorile extreme ale functiei f (x, y) numai printre acele valori care
corespund punctelor curbei (.
Denitia 1.19 Spunem ca n punctul (x
0
, y
0
) situat pe curba ( func tia f (x, y) are un
extrem conditionat daca diferen ta f (x, y) f (x
0
, y
0
) pastreaza semn constant n toate
punctele (x, y) ale curbei ( dintr-o vecinatate a punctului (x
0
, y
0
).
Deci n g asirea extremelor conditionate ale functiei f (x, y) variabilele x si y nu mai
sunt independente ci satisfac conditia g (x, y) = 0.
Pentru a clarica diferenta dintre extremele neconditionate si cele conditionate s a
lu am un exemplu. Maximul neconditionat al functiei z = 1 x
2
y
2
este egal cu 1 si se
obtine n punctul (0, 0). S a ad aug am acum conditia y = 1/2. Maximul conditionat va
egal cu 3/4 si se obtine n punctul (0, 1/2) situat pe dreapta de ecuatie y = 1/2 din
planul Oxy.
O metod a de determinare a extremelor conditionate ale functiei z = f (x, y) cu
conditia g (x, y) = 0 este urm atoarea: s a presupunem c a ecuatia g (x, y) = 0 deneste pe
y ca functie derivabil a de x, y = (x). nlocuind pe y cu (x), obtinem functia de o
singur a variabil a z = f (x, (x)) = F (x). Orice extrem (neconditionat) al functiei F (x)
este un extrem conditionat c autat.
Exemplu. S a se g aseasc a extremele functiei z = x
2
+ y
2
care satisfac conditia
x +y = 1.
nlocuind pe y cu 1x, obtinem functia de o singur a variabil a z = x
2
+(1 x)
2
=
2x
2
2x + 1. Deoarece z
= 2 (2x 1), x
0
= 1/2 este punct stationar. Cum z
= 4 > 0,
(x
0
, y
0
) = (1/2, 1/2) este un punct de minim conditionat.
Metoda precedent a presupune determinarea efectiv a a functiei (x). Exist a si o alt a
metod a de rezolvare a problemei, numit a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
A MATEMATIC
A 2
Fie (x
0
, y
0
) un punct de extrem conditionat al functiei z = f (x, y) cu conditia
g (x, y) = 0. Dac a y = (x) este functia denit a implicit de ecuatia g (x, y) = 0,
atunci
g (x, (x)) = 0, (1.15)
g (x
0
, y
0
) = 0, y
0
= (x
0
) si F
(x
0
) = 0, adic a,
f
x
(x
0
, y
0
) +
f
y
(x
0
, y
0
)
(x
0
) = 0. (1.16)
Derivata
(x
0
) se poate obtine din (1.15),
g
x
(x
0
, y
0
) +
g
y
(x
0
, y
0
)
(x
0
) = 0. (1.17)
Prin eliminarea lui
(x
0
) ntre (1.16) si (1.17), obtinem
f
x
(x
0
, y
0
)
g
x
(x
0
, y
0
)
=
f
y
(x
0
, y
0
)
g
y
(x
0
, y
0
)
=
0
,
de unde
f
x
(x
0
, y
0
) +
0
g
x
(x
0
, y
0
) = 0, (1.18)
f
y
(x
0
, y
0
) +
0
g
y
(x
0
, y
0
) = 0. (1.19)
Dac a reamintim c a, n plus
g (x
0
, y
0
) = 0, (1.20)
rezult a c a dac a (x
0
, y
0
) este un punct de extrem conditionat al functiei z = f (x, y) cu
conditia g (x, y) = 0, atunci punctul (x
0
, y
0
;
0
) este un punct stationar al functiei
L(x, y; ) = f (x, y) +g (x, y) ,
numit a func tia lui Lagrange, adic a o solutie a sistemului
_
_
L
x
(x, y; ) =
f
x
(x, y) +
g
x
(x, y) = 0,
L
y
(x, y; ) =
f
y
(x, y) +
g
y
(x, y) = 0,
L
(x, y; ) = g (x, y) = 0.
(1.21)
A MATEMATIC
A 2 35
Fie (x
0
, y
0
;
0
) o solutie a sistemului (1.21). Deoarece n orice punct care satisface
conditia g (x, y) = 0, functiile L(x, y;
0
) si f (x, y) au aceeasi valoare, rezult a c a (x
0
, y
0
)
este un punct de extrem conditionat al functiei f (x, y) d.d. (x
0
, y
0
) este un punct de
extrem al functiei L(x, y;
0
). Va sucient s a analiz am semnul diferentialei a doua a
functiei lui Lagrange L(x, y;
0
) n punctul (x
0
, y
0
),
d
2
L(x
0
, y
0
;
0
) =

2
L
x
2
(x
0
, y
0
;
0
) dx
2
+ 2

2
L
xy
(x
0
, y
0
;
0
) dxdy +

2
L
y
2
(x
0
, y
0
;
0
) dy
2
,
n care diferentialele dx si dy satisfac conditia
g
x
(x
0
, y
0
) dx +
g
y
(x
0
, y
0
) dy = 0.
Dac a d
2
L(x
0
, y
0
;
0
) < 0, functia f (x, y) are n punctul (x
0
, y
0
) un maximconditionat,
iar dac a d
2
L(x
0
, y
0
;
0
) > 0, functia f (x, y) are n punctul (x
0
, y
0
) un minim conditionat.
Exemplu. S a se g aseasc a, prin metoda multiplicatorilor lui Lagrange, extremele
functiei z = x
2
+y
2
care satisfac conditia x +y = 1.
Functia lui Lagrange va L(x, y; ) = x
2
+ y
2
+ (x +y 1). Sistemul (1.21)
devine
_
_
_
F
x
= 2x + = 0,
F
y
= 2y + = 0,
F
= x +y 1 = 0,
care are solutia x
0
= 1/2, y
0
= 1/2,
0
= 1. Functia lui Lagrange corespunz atoare
punctului (1/2, 1/2) este L(x, y; 1) = x
2
+y
2
xy +1. Diferentiala a doua a functiei
lui Lagrange L(x, y; 1) n punctul (1/2, 1/2) se scrie
d
2
L(1/2, 1/2; 1) = 2 dx
2
+ 2 dy
2
,
cu dx+dy = 0, deci dL(1/2, 1/2; 1) = 4 dx
2
> 0. n consecint a, functia f are n punctul
(1/2, 1/2) un minim conditionat.
Metoda multiplicatorilor lui Lagrange se poate extinde la functii de n variabile.
Pentru a g asi extremele functiei y = f (x) = f (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ale c arei variabile
satisfac conditiile
g
j
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = 0, j = 1, m, m < n, (1.22)
form am functia lui Lagrange
L(x; ) = f (x) +
m
j=1
j
g
j
(x) , (1.23)
A MATEMATIC
A 2
unde
j
, j = 1, m, sunt factori constanti numiti multiplicatorii lui Lagrange.
Punctele stationare al functiei L(x; ) sunt solutiile sistemului
_
_
L
x
i
(x; ) =
f
x
i
(x) +
m
j=1
j
g
j
x
i
(x) = 0, i = 1, n,
L
j
(x; ) = g
j
(x) = 0, j = 1, m.
(1.24)
Fie (x
0
;
0
) o solutie a sistemului (1.24). Deoarece n orice punct care satisface conditi-
ile (1.22), functiile L(x;
0
) si f (x) au aceeasi valoare, rezult a c a x
0
este un punct de
extrem conditionat al functiei f (x) d.d. x
0
este un punct de extrem al functiei L(x;
0
).
Va sucient s a analiz am semnul diferentialei a doua a functiei lui Lagrange L(x;
0
)
n punctul x
0
,
d
2
L(x
0
;
0
) =
n
i,j=1
2
L
x
i
x
j
(x
0
;
0
) dx
i
dx
j
,
n care diferentialele dx
i
satisfac conditiile
n
i=1
g
j
x
i
(x
0
) dx
i
= 0, j = 1, m,
care este un sistem algebric liniar de m ecuatii cu n necunoscute: dx
1
, dx
2
, . . . , dx
n
.
Putem exprima m dintre diferentialele dx
i
, de exemplu, primele m n functie de celelalte
n m. nlocuindu-le n expresia lui d
2
L(x
0
;
0
), obtinem
d
2
L(x
0
;
0
) =
nm
i,j=1
A
ij
dx
m+i
dx
m+j
.
Cu A
ij
astfel determinati se aplic a Teorema 1.12, care precizeaz a conditii suciente de
extrem.
Capitolul 2
Functii vectoriale de mai multe
variabile
2.1 Limite si continuitate
Functia f : E R
m
, n care E R
n
, n 2, se numeste func tie vectoriala de o variabila
vectoriala sau func tie vectoriala de n variabile reale. Vectorul x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) E
R
n
are ca imagine vectorul y = f(x) R
m
. Functiile componente sunt m functii reale
de o variabil a vectorial a sau de n variabile reale y
i
= f
i
(x) = f
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), i = 1, m.
Fie f : E R
m
, E R
n
, o func tie vectoriala si x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) un punct de
acumulare al multimii E.
Denitia 2.1 Spunem ca vectorul l = (l
1
, l
2
, . . . , l
m
) R
m
este limita functiei f n
punctul x
0
daca pentru orice > 0 exista un numar () > 0 a.. oricare ar x E
pentru care 0 < [[x x
0
[[ < , sa avem [[f(x) l[[ < si scriem lim
xx
0
f(x) = l.
Teorema 2.1 O func tie vectoriala are limita ntr-un punct d.d. func tiile sale compo-
nente au limite n acel punct, adica
lim
xx
0
f(x) = l lim
xx
0
f
k
(x) = l
k
, k = 1, m.
Fie f : E R
m
, E R
n
, o functie vectorial a si x
0
E.
0
daca pentru orice > 0
exista un numar () > 0 a.. oricare ar x E pentru care [[x x
0
[[ < , sa avem
[[f(x) f(x
0
)[[ < .
37
A MATEMATIC
A 2
In cazul n care x
0
E este punct de acumulare pentru E, continuitatea n punctul
x
0
se poate deni cu ajutorul limitei.
0
pentru E, daca f are limita n x
0
si aceasta este egala cu f(x
0
), adica
lim
xx
0
f(x) = f(x
0
), sau lim
xx
0
[[f(x) f(x
0
)[[ = 0.
Teorema 2.2 Func tia f : E R
m
, f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
), este continua n punctul x
0
d.d. func tiile componente f
k
: E R, k = 1, m, sunt continue n x
0
.
2.2 Derivate partiale si diferentiala
Fie f : E R
m
, E R
n
, u = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) o functie vectorial a de n variabile si
x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) un punct interior al lui E.
Denitia 2.4 Spunem ca func tia f este derivabil a partial n punctul x
0
n raport cu
variabila x
k
lim
x
k
x
0
k
f(x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
k1
, x
k
, x
0
k+1
, . . . , x
0
n
) f(x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
)
x
k
x
0
k
.
Limita nsa si se nume ste derivata partial a a func tiei f n punctul x
0
n raport cu
variabila x
k
si se noteaza prin
f
x
k
(x
0
) sau
f
x
k
(x
0
).
Teorema 2.3 Func tia vectoriala f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
) este derivabil a partial n punctul
x
0
n raport cu variabila x
k
i
, i = 1, m, sunt derivabile par tial
n x
0
n raport cu variabila x
k
.
Denitia 2.5 Spunem ca func tia f este diferentiabil a n punctul x
0
pentru E, daca exista matricea A = (A
ij
) /
mn
(R) si func tia vectoriala : E R
m
,
= (
1
,
2
, . . . ,
m
), satisfacnd condi tia lim
xx
0
(x) = (x
0
) = 0 a..
f(x) f(x
0
) = A(x x
0
) +(x) [[x x
0
[[, x E,
sau, cu x x
0
= h,
f(x
0
+h) f(x
0
) = A h +(x
0
+h) [[h[[, x
0
+h E. (2.1)
A MATEMATIC
A 2 39
Fie A
j
=
t
(A
1j
, A
2j
, . . . , A
mj
), j = 1, n, vectorii din R
m
ce au drept componente
coloanele matricei A. Daca f este diferen tiabila n x
0
, aplica tia liniara
h A h =
n
j=1
A
j
h
j
, h = (h
1
, h
2
, . . . , h
n
) R
n
,
se nume ste diferentiala func tiei f n punctul x
0
:
df(x
0
) = df(x
0
; h) = A h =
n
j=1
A
j
h
j
. (2.2)
Teorema 2.4 Func tia vectoriala f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
) este diferentiabil a n punctul x
0
i
, i = 1, m, sunt diferen tiabile n x
0
.
Armatia rezult a din faptul c a egalitatea vectorial a (2.1) este echivalent a cu ega-
lit atile
f
i
(x
0
+h) f
i
(x
0
) =
n
j=1
A
ij
h
j
+
i
(x
0
+h) [[h[[, x
0
+h E, i = 1, m.
Egalitatea vectorial a (2.2) se scrie pe componente
df
i
(x
0
) = df
i
(x
0
; h) =
n
j=1
A
ij
h
j
, i = 1, m.
Rezult a atunci c a dac a f este diferentiabil a n x
0
, functiile f
i
au toate derivatele
partiale n x
0
si
df
i
(x
0
) =
n
j=1
f
i
x
j
(x
0
) dx
j
, i = 1, m.
2.3 Transform ari punctuale. Derivarea functiilor in-
verse
Numim transformare punctuala pe R
n
orice functie f : E F, y = f(x), n care E R
n
,
F = f(E) R
n
, sau pe componente
y
i
= f
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), i = 1, n.
A MATEMATIC
A 2
Determinantul
J(x) =
D(f
1
, f
2
, . . . , f
n
)
D(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
(x) =
f
1
x
1
f
1
x
2

f
1
x
n
f
2
x
1
f
2
x
2

f
2
x
n

f
n
x
1
f
n
x
2

f
n
x
n
se numeste determinantul func tional sau jacobianul transform arii f.

Denitia 2.6 Spunem ca transformarea punctuala f este o transformare regulat a n
punctul x
0
E daca exista si sunt continue toate derivatele par tiale
f
i
x
k
, i, k = 1, n, pe
o vecinatate a lui x
0
si determinantul J(x
0
) ,= 0.
O transformare regulat a n punctul x
0
este diferentiabil a si deci continu a n x
0
. Ja-
cobianul J(x) al unei transform ari regulate ntr-o vecin atate a punctului x
0
p astreaz a
semn constant pe acea vecin atate.
Teorema 2.5 Daca transformarea f este regulata n punctul x
0
E si y
0
= f(x
0
),
atunci exista o vecinatate U E a lui x
0
si o vecinatate V F a lui y
0
a.. restric tia
transformarii f la vecinatatea U, adica func tia f : U V , este o bijec tie a lui U pe V ,
deci inversabila pe U si inversa sa, aplica tia f
1
: V U,
x = f
1
(y), deci x
k
= f
1
k
(y
1
, y
2
, . . . , y
n
), k = 1, n,
satisface condi tia f
1
(y
0
) = x
0
si este o transformare regulata n y
0
.
Pentru ecare j = 1, n, xat, derivatele par tiale
x
k
y
j
(y
0
) =
f
1
k
y
j
(y
0
), k = 1, n, se
ob tin prin rezolvarea sistemului algebric liniar,
n
k=1
f
i
x
k
(x
0
)
x
k
y
j
(y
0
) =
ij
, i = 1, n.
Exemple. 1. Fie (x, y) coordonatele unui punct din R
2
. Numim coordonate polare
ale acestui punct perechea (r, ), cu r [0, ), [0, 2), legat a de perechea (x, y)
prin
x = r cos , y = r sin , (2.3)
A MATEMATIC
A 2 41
relatii care denesc o transformare punctual a n R
2
. Determinantul functional al trans-
form arii este
D(x, y)
D(r, )
=
cos r sin
sin r cos
= r.
Deci n orice punct cu exceptia originii, transformarea (2.3) este regulat a si inversa ei
este
r =
_
x
2
+y
2
, = arctg
y
x
.
2. Fie (x, y, z) coordonatele unui punct din R
3
. Numim coordonate cilindrice ale
acestui punct tripletul (r, , z), cu r [0, ), [0, 2), z (, ), legat de
(x, y, z) prin
x = r cos , y = r sin, z = z, (2.4)
3
form arii este
D(x, y, z)
D(r, , z)
=
cos r sin 0
sin r cos 0
0 0 1
= r.
Deci n orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz, transformarea (2.4) este regulat a.
3. Fie (x, y, z) coordonatele unui punct din R
3
. Numim coordonate sferice ale acestui
punct tripletul (r, , ), cu r [0, ), [0, ], [0, 2], legat de (x, y, z) prin
x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos , (2.5)
3
form arii este
D(x, y, z)
D(r, , )
=
sin cos r cos cos r sin sin

sin sin r cos sin r sin cos
cos r sin 0
= r
2
sin .
Deci n orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz, transformarea (2.5) este regulat a.
2.4 Elemente de geometria diferential a a suprafetelor
2.4.1 Reprezent ari analitice regulate
Fie = O, i, j, k un reper cartezian ortonormat n spatiul euclidian E.
A MATEMATIC
A 2
Denitia 2.7 O submul time o E R
3
se nume ste suprafat a daca exista o func tie
r : E, R
2
, a.. r() = o.
Dac a M(r) o, atunci
r = r(u, v), (u, v) , (2.6)
este ecua tia vectoriala a suprafetei o, iar u si v pentru care

OM = r(u, v) se numesc
coordonate parametrice sau curbilinii ale punctului M de pe suprafat a si se noteaz a
M(u, v). n proiectie pe axele reperului ecuatia (2.6) este echivalent a cu
x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v), (u, v) , (2.7)
numite ecua tiile parametrice ale suprafe tei o.
Exemplu. Functia r : E, = [0, 2]
_
2
,

2
_
, denit a prin
r = R(i cos u +j sin u) cos v +Rksin v, (u, v) ,
R ind o constant a real a pozitiv a, reprezint a o sfer a cu centrul n origine si raz a R.
Ecuatiile parametrice ale acestei sfere se scriu
x = Rcos ucos v, y = Rsin ucos v, z = Rsin v, (u, v) .
Ecuatiile parametrice ale unei suprafete nu sunt unice. Dac a :
, cu ,

R
2
, este o functie surjectiv a, functiile rsi r au aceeasi imagine o, deci denesc aceeasi
suprafat a.
Denitia 2.8 O suprafa ta o se nume ste suprafat a de clas a C
k
, k 0, daca admite cel
pu tin o reprezentare de forma (2.6) cu r C
k
().
Daca este o mul time deschisa si r o func tie bijectiva continua cu inversa continua
atunci o se nume ste suprafat a simpl a.
Denitia 2.9 Suprafa ta o, data prin reprezentarea (2.6), se nume ste suprafat a regulat a
de clas a C
k
, k 1, daca r C
k
() si
r
u
(u, v) r
v
(u, v) ,= 0, (u, v) . (2.8)
n (2.8) am notat r
u
=
r
u
, r
v
=
r
v
.
Denitia 2.10 Un punct M
0
(u
0
, v
0
) o se nume ste punct ordinar (sau regulat) daca
o admite cel pu tin o reprezentare de forma (2.6) regulata n punctul M
0
, adica
r
u
(u
0
, v
0
) r
v
(u
0
, v
0
) ,= 0.
n caz contrar, M
0
se nume ste punct singular.
A MATEMATIC
A 2 43
Dac a drept parametri se pot lua abscisa xsi ordonata y ale unui punct de pe suprafat a,
atunci reprezentarea (2.7) ia forma
z = f(x, y), (x, y) D R
2
, (2.9)
n care f C
k
(D), numit a ecua tia carteziana explicita a suprafetei o. n acest caz toate
punctele suprafetei sunt ordinare deoarece
r
x
r
y
= p(x, y) i q(x, y) j +k ,= 0, (2.10)
pentru orice (x, y) D, unde p =
f
x
, q =
f
y
(notatiile lui Monge).
O suprafata o de clas a C
k
poate dat a si printr-o ecuatie de forma
F(x, y, z) = 0, (2.11)
n care F este o functie de clas a C
k
, numit a ecua tia carteziana implicita a suprafetei. Se
noteaz a cu grad F vectorul ce are drept coordonate derivatele partiale ale functiei F,
grad F =
F
x
i +
F
x
j +
F
x
k.
Dac a suprafata o este dat a prin reprezent arile (2.7) si (2.11), simultan, atunci pentru
orice (u, v) ,
F(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) = 0.
Derivnd partial aceast a identitate n raport cu u si v, obtinem:
_
r
u
(u, v) gradF(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) = 0,
r
v
(u, v) gradF(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) = 0,
de unde rezult a c a r
u
gradF, r
v
gradF, adic a
r
u
(u, v) r
v
(u, v) = (u, v) gradF(x(u, v), y(u, v), z(u, v)). (2.12)
Denitia 2.11 Un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) o se nume ste punct ordinar daca
gradF(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0.
n caz contrar, M
0
se nume ste punct singular.
A MATEMATIC
A 2
Reprezentarea cartezian a explicit a poate privit a ca un caz particular de reprezentare
implicit a, pentru care F(x, y, z) = z f(x, y).
Exemplu. Fie ( o curb a n planul Oxz, de ecuatii: x = f(u), y = 0, z = g(u). Prin
rotirea curbei ( n jurul axei Oz se obtine o suprafat a de rotatie de ecuatii:
x = f(u) cos v, y = f(u) sin v, z = g(u).
Astfel, prin rotirea cercului: x = a + b cos u, y = 0, z = b sinu, u [0, 2], cu a > b, se
obtine torul :
x = (a +b cos u) cos v, y = (a +b cos u) sinv, z = b sin u,
(u, v) = [0, 2] [0, 2]. Avem
r
u
(u, v) r
v
(u, v) = b (a +b cos u)
i j k
sinucos v sin usin v cos u
sin v cos v 0
=
= b (a +b cos u) [(i cos v +j sinv) cos u ksin u] ,= 0, (u, v) .
Deci torul este o suprafat a regulat a.
2.4.2 Curbe pe o suprafat a
Ocurb a ( situat a pe suprafata o poate dat a printr-o reprezentare curbilinie parametric a
de forma
u = u(t), v = v(t), t I R. (2.13)
Ecuatia vectorial a a curbei ( se obtine nlocuind pe u si v din reprezentarea (2.13) n
(2.6):
r = r(u(t), v(t)), t I, (2.14)
iar ecuatiile carteziene parametrice
x = x(u(t), v(t)), y = y(u(t), v(t)), z = z(u(t), v(t)), t I.
Exemplu. Pe cilindrul circular de ecuatii
x = a cos u, y = a sinu, z = v, (u, v) R
2
,
curba de ecuatii u = t, v = kt, t R, reprezint a o elice. Ecuatiile carteziene parametrice
ale elicei sunt
x = a cos t, y = a sin t, z = kt.
Curba ( situat a pe suprafata o poate dat a si printr-o ecuatie curbilinie explicit a
v = f(u) sau printr-o ecuatie curbilinie implicit a F(u, v) = 0.
A MATEMATIC
A 2 45
2.4.3 Planul tangent si normala la o suprafat a
Fie suprafata o dat a prin ecuatia r = r(u, v), (u, v) si M
0
(u
0
, v
0
) un punct ordinar
al suprafetei, deci pentru care r
u
(u
0
, v
0
) r
v
(u
0
, v
0
) ,= 0.
Prin punctul M
0
se pot duce pe suprafat a o innitate de curbe. Fie ( o curb a oarecare
prin M
0
situat a pe suprafat a, dat a prin ecuatiile (2.13), a c arei reprezentare cartezian a
parametric a este (2.14). Dac a t
0
este valoarea parametrului t corespunz atoare punctului
M
0
ca punct pe curba (, a.. u(t
0
) = u
0
, v(t
0
) = v
0
, un vector director al tangentei n
M
0
(t
0
) la curba ( este
r
(t
0
) = u
(t
0
)r
u
(u
0
, v
0
) +v
(t
0
)r
v
(u
0
, v
0
). (2.15)
Din (2.15) rezult a c a oricare ar curba ( o, care trece prin punctul M
0
, vectorul
director al tangentei la curb a n M
0
este o combinatie liniar a a vectorilor necoliniari
r
u
(u
0
, v
0
) si r
v
(u
0
, v
0
). Deci tangenta prin M
0
la oricare dintre aceste curbe apartine
planului determinat de punctul M
0
si vectorii necoliniari r
u
(u
0
, v
0
) si r
v
(u
0
, v
0
) paraleli
cu planul.
Denitia 2.12 Numim plan tangent la suprafa ta o n punctul ordinar M
0
o, locul
geometric al tangentelor prin M
0
al tuturor curbelor de pe suprafa ta care trec prin M
0
.
Dac a r este vectorul de pozitie al unui punct curent al planului tangent, atunci ecua tia
planului tangent este
(r r(u
0
, v
0
), r
u
(u
0
, v
0
), r
v
(u
0
, v
0
)) = 0.
Denitia 2.13 Vectorul h se nume ste vector tangent la o n M
0
daca este vector direc-
tor al tangentei la o curba ( de pe o ce trece prin M
0
.
Denitia 2.14 Numim spatiu vectorial tangent la o n punctul M
0
, T
M
0
(o), spa tiul vec-
torial director al planului tangent la o n M
0
, adica mul timea tuturor vectorilor tangen ti
la o n M
0
.
O baz a a spatiului tangent o formeaz a sistemul de vectori r
u
(u
0
, v
0
), r
v
(u
0
, v
0
).
Denitia 2.15 Numim normal a ntr-un punct ordinar M
0
o dreapta prin M
0
perpen-
diculara pe planul tangent n M
0
la o.
A MATEMATIC
A 2
Din denitia planului tangent rezult a c a putem lua ca vector director al normalei la
suprafata o n punctul ei ordinar M, vectorul
N(u, v) = r
u
(u, v) r
v
(u, v) = A(u, v)i +B(u, v)j +C(u, v)k,
unde
A(u, v) =
y
u
z
u
y
v
z
v
, B(u, v) =
z
u
x
u
z
v
x
v
, C(u, v) =
x
u
y
u
x
v
y
v
.
Cu aceast a notatie, ecuatia planului tangent se mai poate scrie
N(u
0
, v
0
) (r r(u
0
, v
0
)) = 0,
de unde ecuatia cartezian a
A(u
0
, v
0
)(x x(u
0
, v
0
)) +B(u
0
, v
0
)(y y(u
0
, v
0
)) +C(u
0
, v
0
)(z z(u
0
, v
0
)) = 0.
Ecuatia vectorial a a normalei n M
0
(u
0
, v
0
) o la suprafat a va atunci
(r r(u
0
, v
0
)) N(u
0
, v
0
) = 0,
iar ecua tiile canonice ale normalei se vor scrie
x x(u
0
, v
0
)
A(u
0
, v
0
)
=
y y(u
0
, v
0
)
B(u
0
, v
0
)
=
z z(u
0
, v
0
)
C(u
0
, v
0
)
.
Exemplu. S a se g aseasc a ecuatiile planului tangent si normalei la suprafata x = u+v,
y = u v, z = uv, n punctul M
0
de coordonate parametrice u
0
= 2, v
0
= 1.
Coordonatele carteziene ale punctului M
0
sunt (3, 1, 2), iar vectorul normalei la
suprafat a n punctul M
0
este N(2, 1) = 3 i j 2 k, deci ecuatiile planului tangent si
normalei sunt
3 (x 3) (y 1) 2 (z 2) = 0,
x 3
3
=
y 1
1
=
z 2
2
.
Dac a suprafata o este reprezentat a analitic prin ecuatia cartezian a explicit a (2.9),
tinnd seama de (2.10), un vector director al normalei este
N(x, y) = p(x, y) i q(x, y) j +k,
a.. ecuatia planului tangent n punctul M
0
(x
0
, y
0
, f(x
0
, y
0
)) al suprafetei se scrie
p(x
0
, y
0
)(x x
0
) q(x
0
, y
0
)(y y
0
) +z f(x
0
, y
0
) = 0,
A MATEMATIC
A 2 47
iar ecuatiile canonice ale normalei
x x
0
p(x
0
, y
0
)
=
y y
0
q(x
0
, y
0
)
=
z f(x
0
, y
0
)
1
.
Dac a suprafata o este reprezentat a analitic prin ecuatia cartezian a implicit a (2.11),
tinnd seama de (2.12), un vector normal suprafetei n punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) o, pentru
care F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, este
N(x
0
, y
0
, z
0
) = gradF(x
0
, y
0
, z
0
),
a.. ecuatia planului tangent se scrie
grad F(x
0
, y
0
, z
0
) (r r
0
) = 0,
sau, sub form a cartezian a
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
)(x x
0
) +F
y
(x
0
, y
0
, z
0
)(y y
0
) +F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)(z z
0
) = 0.
Ecuatia normalei va
(r r
0
) grad F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
iar ecuatiile canonice ale normalei
x x
0
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
)
=
y y
0
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
=
z z
0
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
.
2.4.4 Linii si retele pe o suprafat a
Denitia 2.16 Numim familie simpl a de linii pe o suprafa ta o o familie uniparametrica
de curbe situate pe suprafa ta cu proprietatea ca prin ecare punct ordinar al ei trece o
curba a familiei si numai una.
Dac a suprafata este dat a prin reprezenarea parametric a (2.7), o familie simpl a de linii
pe o poate dat a printr-o ecuatie de forma
(u, v) = c, (2.16)
unde c este o constant a arbitrar a.
Exemplu. Curbele v = const si u = const formeaz a dou a familii simple de linii pe
suprafata o. Prin ecare punct M
0
(u
0
, v
0
) o trece curba v = v
0
din prima familie si
curba u = u
0
din cea de-a doua familie. Ecuatiile vectoriale ale acestor curbe sunt
r = r(u, v
0
), r = r(u
0
, v).
Aceste familii simple de linii se numesc liniile parametrice ale suprafe tei.
A MATEMATIC
A 2
Denitia 2.17 Numim retea pe suprafa ta o doua familii simple de linii de pe o cu
proprietatea ca prin ecare punct ordinar al ei trece cte o curba din ecare familie
avnd n acest punct tangente distincte.
O retea pe suprafata o poate dat a prin ecuatiile (u, v) = c
1
, (u, v) = c
2
, cu
conditia
D(, )
D(u, v)
,= 0.
Exemplu. Cele dou a familii de linii parametrice ale suprafetei formeaz a o retea pe
suprafat a. Intr-adev ar, vectorii directori ai tangentelor n M
0
sunt r
u
(u
0
, v
0
) si respectiv
r
v
(u
0
, v
0
). Punctul M
0
ind ordinar, tangentele n M
0
sunt distincte. Vom numi aceast a
retea, re teaua parametrica a suprafe tei.
2.4.5 Prima form a fundamental a a unei suprafete
Fie suprafata o, regulat a de ordin cel putin unu, dat a prin ecuatia
r = r(u, v), (u, v) .
n ecare punct ordinar M(u, v) al suprafetei, sistemul de vectori r
u
, r
v
formeaz a o
baz a n spatiul vectorial T
M
(o) tangent la o n M, a.. orice vector dr T
M
(o) se scrie
dr = r
u
du +r
v
dv.
Spatiul vectorial T
M
(o) poate organizat ca spatiu euclidian. Produsul scalar din E
induce pe T
M
(o) produsul scalar
(dr
1
, dr
2
) = dr
1
dr
2
, dr
1
, dr
2
T
M
(o).
Dac a n baza r
u
, r
v
, dr
1
= r
u
du
1
+ r
v
dv
1
, dr
2
= r
u
du
2
+ r
v
dv
2
, notnd (dup a Gauss)
cu
E = r
2
u
, F = r
u
r
v
, G = r
2
v
,
expresia analitica a produsului scalar n T
M
(o) va
(dr
1
, dr
2
) = E du
1
du
2
+F (du
1
dv
2
+du
2
dv
1
) +Gdv
1
dv
2
.
Evident, forma biliniar a este simetric a, iar forma p atratic a asociat a
(dr) = Edu
2
+ 2F dudv +Gdv
2
, dr = r
u
du +r
v
dv T
M
(o),
este pozitiv denit a. Aceast a form a p atratic a se numeste prima forma fundamentala a
suprafe tei.
A MATEMATIC
A 2 49
Dac a suprafata o este dat a prin ecuatia explicit a z = f(x, y), lund pe x si y drept
parametri, prima form a fundamental a a suprafetei se scrie:
(dx, dy) = (1 +p
2
) dx
2
+ 2pq dxdy + (1 +q
2
) dy
2
,
unde s-a notat (dup a Monge) cu p =
f
x
, q =
f
y
.
Exemplu. Prima form a fundamental a a planului Oxy, de ecuatie z = 0, este
(dx, dy) = dx
2
+dy
2
.
Prima form a fundamental a deneste metrica suprafe tei (indus a de metrica lui E),
adic a ne permite s a calcul am lungimea unui arc de curba situat pe suprafat a, unghiul
dintre doua direc tii tangente ntr-un punct al suprafetei ct si elementul de arie al unei
suprafe te.
Lungimea unui arc de curb a de pe suprafat a
Fie ( =

AB un arc de curb a pe suprafata o, dat prin ecuatiile
u = u(t), v = v(t), t [a, b],
cu extremit atile n punctele A(a), B(b). Ecuatia sa vectorial a este
r = r(u(t), v(t)), t [a, b],
prin urmare dr = r
(t) dt = (r
u
u
(t) +r
v
v
(t)) dt si ca atare elementul de arc va dat de

ds = [[dr[[ =
_
(dr) =
_
(u
, v
) dt.
Lungimea arcului de curb a

AB se scrie atunci
L
AB
=
_
b
a
_
(u
, v
) dt =
_
b
a
Eu
2
+ 2Fu
+Gv
2
dt,
n care coecientii E, F, G ai formei p atratice se calculeaz a n punctul M(u(t), v(t)).
A MATEMATIC
A 2
Unghiul dintre dou a directii tangente suprafetei
Fie
(
1
: u = u
1
(t
1
), v = v
1
(t
1
), (
2
: u = u
2
(t
2
), v = v
2
(t
2
),
dou a arce de curb a pe suprafata o, care se intersecteaz a n punctul M
0
si e t
0
1
si respectiv
t
0
2
valorile parametrilor pe cele dou a curbe pentru care se obtine punctul M
0
. Prin unghi
dintre arcele (
1
si (
2
n punctul M
0
, ntelegem unghiul dintre vectorii directori ai
tangentelor la cele dou a arce n M
0
. Deoarece
(
1
: r = r(u
1
(t
1
), v
1
(t
1
)) = r
1
(t
1
), (
2
: r = r(u
2
(t
2
), v
2
(t
2
)) = r
2
(t
2
),
rezult a c a
cos =
r
1
(t
0
1
) r
2
(t
0
2
)
[[r
1
(t
0
1
)[[ [[r
2
(t
0
2
)[[
=
dr
1
dr
2
_
dr
2
1
_
dr
2
2
M
0
=
(dr
1
, dr
2
)
_
(dr
1
)
_
(dr
2
)
M
0
,
sau
cos =
Edu
1
du
2
+F(du
1
dv
2
+du
2
dv
1
) +Gdv
1
dv
2
_
Edu
2
1
+ 2F du
1
dv
1
+Gdv
2
1
_
Edu
2
2
+ 2F du
2
dv
2
+Gdv
2
2
M
0
.
Exemplu. S a calcul am unghiul dintre liniile parametrice ale suprafetei care trec prin
punctul M
0
(u
0
, v
0
), ale c aror ecuatii sunt: v = v
0
, u = u
0
.
Avem
(
1
: r = r(u, v
0
) = r
1
(u), (
2
: r = r(u
0
, v) = r
2
(v)
si deci dr
1
= r
u
du, dr
2
= r
v
dv si cum dr
1
dr
2
= F dudv, [[dr
1
[[ =

Edu, [[dr
2
[[ =
Gdv, g asim
cos =
F
EG
.
Directiile dr
1
si dr
2
tangente ntr-un punct M la suprafat a sunt ortogonale dac a
dr
1
dr
2
= 0, sau
(dr
1
, dr
2
) = Edu
1
du
2
+F(du
1
dv
2
+du
2
dv
1
) +Gdv
1
dv
2
= 0.
Reteaua parametric a pe o este ortogonal a d.d. F = 0 n ecare punct de pe o.
A MATEMATIC
A 2 51
Elementul de arie a unei suprafate
Fie v = v
0
, u = u
0
liniile parametrice ale suprafetei prin punctul M
0
(u
0
, v
0
) si dr
1
= r
u
du,
dr
2
= r
v
dv vectorii directori ai tangentelor la cele dou a linii. Vom numi element de arie
a suprafetei o aria paralelogramului construit pe vectorii dr
1
si dr
2
ca laturi, adic a
dS = [[dr
1
dr
2
[[ = [[r
u
r
v
[[ dudv =

A
2
+B
2
+C
2
dudv,
sau, folosind identitatea lui Lagrange,
dS =

EGF
2
dudv.
Dac a suprafata o este dat a prin ecuatia cartezian a explicit a z = f (x, y), elementul
de arie va avea expresia
dS =
_
p
2
+q
2
+ 1 dxdy.
Exemplu. S a se g aseasc a elementul de arie al sferei de ecuatii parametrice:
x = Rcos ucos v, y = Rsin ucos v, z = Rsinv, (u, v) [0, 2]
_
2
,

2
_
.
Prima form a fundamental a a sferei este (du, dv) = R
2
(cos
2
v du
2
+ dv
2
), deci
dS = R
2
cos v dudv.
A MATEMATIC
A 2
Capitolul 3
Serii de numere reale
3.1 Serii convergente. Propriet ati generale
Fie (a
n
) un sir de numere reale si (s
n
) sirul
s
1
= a
1
, s
2
= a
1
+a
2
, . . . , s
n
= a
1
+a
2
+ +a
n
, . . . (3.1)
Perechea de siruri ((a
n
), (s
n
)) se numeste serie de numere reale si se noteaz a
a
1
+a
2
+ +a
n
+ sau

n=1
a
n
sau

a
n
. (3.2)
Sirul (a
n
) se numeste sirul termenilor seriei, iar sirul (s
n
) se numeste sirul sumelor
par tiale.
Din denitia precedent a rezult a c a seria (3.2) determin a n mod unic sirul (s
n
) al
sumelor partiale. Reciproc, dat sirul (s
n
), exist a o serie care are ca sir al sumelor partiale
sirul (s
n
). Termenul general al sirului termenilor acestei serii este a
n
= s
n
s
n1
si deci
aceast a serie este
s
1
+ (s
2
s
1
) + + (s
n
s
n1
) + (3.3)
si se numeste seria telescopica a sirului (s
n
).
Aceast a leg atur a dintre siruri si serii justic a o mare parte a denitiilor care urmeaz a.
Denitia 3.1 Seria

a
n
se nume ste convergent a si are suma s, daca sirul (s
n
) este
convergent si are limita s.
n acest caz scriem,
n=1
a
n
= lim
n
n
k=1
a
k
= s. (3.4)
53
A MATEMATIC
A 2
Spunem c a seria

a
n
este divergenta dac a sirul (s
n
) este divergent. Dac a s
n

atunci suma seriei este . Dac a (s
n
) nu are limit a spunem c a seria este oscilanta.
Din denitia precedent a si teorema de caracterizare a limitei unui sir rezult a
Teorema 3.1 Seria

a
n
este convergenta si are suma s d.d.
> 0, N() N pentru care [s
n
s[ < , n > N. (3.5)
Tinnd seama de observatia precedent a, rezult a c a un sir (s
n
) este convergent si are
limita s d.d. seria telescopic a (3.3) este convergent a si are suma s.
Teorema 3.2 (Criteriul general al lui Cauchy) Seria

a
n
este convergenta d.d.
> 0, N() N pentru care [a
n+1
+a
n+2
+ +a
n+p
[ < , n > N, p N.
(3.6)
Dac a (s
n
) este sirul sumelor partiale ale seriei, atunci pentru orice n, p N putem
scrie
s
n+p
s
n
= a
n+1
+a
n+2
+ +a
n+p
.
Seria

a
n
este convergent a d.d. sirul (s
n
) este convergent. Dar (s
n
) este convergent
d.d. este sir fundamenal, adic a
> 0, N() N pentru care [s
n+p
s
n
[ < , n > N, p N.
nlocuind aici diferenta s
n+p
s
n
cu expresia precedent a obtinem (3.6).
Consecinta 3.1 Daca pentru seria

a
n
se poate indica un sir de numere pozitive (
n
),
n
0 si un numar natural N a..
[a
n+1
+a
n+2
+ +a
n+p
[
n
, n > N, p N,
atunci seria

a
n
este convergenta.
Prin natura unei serii ntelegem caracterul ei de a convergent a sau divergent a.
Natura unei serii coincide cu natura sirului sumelor ei partiale.
Exemple. 1. Seria
1
1 2
+
1
2 3
+ +
1
n(n + 1)
+ =

n=1
1
n(n + 1)
A MATEMATIC
A 2 55
este convergent a si s = 1.
n adev ar,
s
n
=
1
1 2
+
1
2 3
+ +
1
n(n + 1)
=
n
k=1
_
1
k

1
k + 1
_
= 1
1
n + 1
1.
2. Seria
1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
+ =

n=1
1
n
se numeste seria armonica, deoarece pentru n 2, a
n
este media armonic a a termenilor
vecini a
n1
si a
n+1
. Aceast a serie este divergent a si are suma +.
n adev ar, sirul (s
n
) al sumelor partiale este strict cresc ator si divergent, deoarece
pentru p = n,
[s
2n
s
n
[ =
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n

1
2
,
ceea ce arat a c a (s
n
) nu este sir fundamental. Deci lims
n
= +.
3. Seria
1 1 + 1 1 + + (1)
n1
+ =

n=1
(1)
n1
este divergent a. Ea este o serie oscilant a deoarece sirul (s
n
) al sumelor partiale este sirul
oscilant: 1, 0, 1, 0, . . .
4. Seria
1 +q +q
2
+ +q
n1
+ =

n=1
q
n1
, q R
se numeste seria geometrica deoarece termenii sirului (a
n
), a
n
= q
n1
, formeaz a o pro-
gresie geometric a cu ratia q. Natura acestei serii depinde de valorile lui q. Sirul sumelor
partiale are termenul general
s
n
= 1 +q +q
2
+ +q
n1
=
_
_
_
1 q
n
1 q
, q ,= 1,
n, q = 1.
Obtinem
lim
n
s
n
=
_
_
_
1
1 q
, [q[ < 1,
+, q 1.
A MATEMATIC
A 2
Pentru q 1 sirul (s
n
) nu are limit a. Astfel, seria geometric a cu ratia q este convergent a
pentru [q[ < 1 si are suma
1
1 q
si divergent a pentru [q[ 1.
Fie seriile

a
n
si

b
n
si un num ar real.
Numim suma a seriilor

a
n
si

b
n
seria

(a
n
+b
n
). Numim produs al seriei

a
n
cu scalarul seria

(a
n
).
Teorema 3.3 Daca seriile

a
n
si

b
n
sunt convergente, avnd sumele s si respectiv
, atunci:
1. Seria

(a
n
+b
n
) este convergenta si are suma s +, oricare ar , R.
2. Daca a
n
b
n
, pentru orice n N, atunci s .
1. Fie (s
n
) si respectiv (
n
) sirurile sumelor partiale ale celor dou a serii si S
n
=
s
n
+
n
. Atunci
lim
n
S
n
= lim
n
(s
n
+
n
) = lim
n
s
n
+ lim
n
n
= s +.
2. Din a
n
b
n
urmeaz a s
n

n
, pentru orice n N, de unde prin trecere la limit a
rezult a s .
Teorema 3.4 1. Daca ntr-o serie se schimba ordinea unui numar nit de termeni, se
ob tine o serie care are aceea si natura cu seria data. Daca seria data are suma, seria
ob tinuta are aceea si suma.
2. Daca la o serie se adauga sau se nlatura un numar nit de termeni, seria ob tinuta
are aceea si natura cu seria data. Daca seria data este convergenta, sumele celor doua
serii, n general, nu coincid. Daca seria data este divergenta cu suma , seria ob tinuta
are suma .
1. Prin schimbarea ordinii unui num ar nit de termeni ai seriei, se modic a un
num ar nit de termeni ai sirului sumelor sale partiale, ceea ce nu modic a natura sa.
2. Prin ad augarea sau nl aturarea unui num ar nit de termeni, sirul sumelor partiale
se modic a cu o cantitate constant a (suma termenilor ad augati sau nl aturati), deci
natura sa nu se modic a. Dac a acest sir este convergent, limita sa se modic a cu aceast a
cantitate constant a.
Fie

a
n
o serie convergent a si s suma sa. Num arul
r
n
= s s
n
=

k=n+1
a
k
, n N,
se numeste restul de ordinul n al seriei convergente

a
n
, iar (r
n
) se numeste sirul
resturilor seriei. Sirul resturilor seriei este convergent la zero.
A MATEMATIC
A 2 57
Teorema 3.5 1. Daca seria

a
n
este convergenta, atunci sirul (a
n
) al termenilor ei
este convergent la zero.
2. Daca sirul termenilor unei serii nu este convergent la zero sau nu are limita, atunci
seria este divergenta.
1. Armatia rezult a din egalitatea a
n
= s
n
s
n1
, pentru orice n > 1.
2. Rezult a prin reducere la absurd, tinnd seama de punctul 1.
Reciprocile acestor armatii nu sunt adev arate.
Exemple. 1. Seria

n=1
cos

n
este divergent a, deoarece lim
n
cos

n
= cos 0 = 1 ,= 0.
2. Seria

n=1
(1)
n1
este divergent a, deoarece sirul a
n
= (1)
n1
nu are limit a.
3. Desi lim
n
1
n
= 0, seria

n=1
1
n
este divergent a.
Studiul seriilor comport a dou a probleme: stabilirea naturii unei serii si, n caz de
convergent a, calculul sumei. n cele ce urmeaz a vom stabili cteva criterii (conditii
suciente) de convergent a.
3.2 Serii cu termeni pozitivi
Denitia 3.2 O serie se nume ste serie cu termeni pozitivi daca, ncepnd cu un anumit
rang, to ti termenii sai sunt pozitivi.
Tinnd seama de Teorema 3.4, se poate considera c a seria

a
n
este cu termeni
pozitivi dac a a
n
> 0, pentru orice n N.
Sirul sumelor partiale ale unei serii cu termeni pozitivi este monoton cresc ator.
Teorema 3.6 (Criteriul monotoniei) Daca sirul sumelor par tiale ale seriei cu ter-
meni pozitivi

a
n
este marginit, seria este convergenta, iar daca este nemarginit, seria
este divergenta.
Sirul (s
n
) ind monoton cresc ator, dac a este m arginit este convergent, iar dac a este
nem arginit are limita +.
A MATEMATIC
A 2
Teorema 3.7 (Criteriul comparatiei) Fie

a
n
si

b
n
doua serii cu termeni po-
zitivi. Daca exista un numar natural N a.. a
n
b
n
, pentru orice n > N. Atunci,
daca:
- seria

b
n
este convergenta atunci si seria

a
n
este convergenta;
- seria

a
n
este divergenta atunci si seria

b
n
este divergenta.
Fie (s
n
) si respectiv (
n
) sirurile sumelor partiale ale celor dou a serii. Din a
n
b
n
urmeaz a s
n

n
, pentru orice n > N.
Dac a seria

b
n
este convergent a , (
n
) este m arginit, deci (s
n
) este m arginit. Dup a
criteriul monotoniei, seria

a
n
este convergent a.
Dac a seria

a
n
este divergent a, (s
n
) este nem arginit. Din inegalitatea precedent a
rezult a c a si (
n
) este nem arginit, deci seria

b
n
este divergent a.
Exemple. 1. S a se stabileasc a natura seriei

n=1
1
2
n
+
n
.
Avem:
1
2
n
+
n

1
2
n
=
_
1
2
_
n
, n N. Deoarece seria

n=1
_
1
2
_
n
este convergent a,
rezult a c a seria dat a este convergent a.
2. S a se stabileasc a natura seriei

n=2
1
lnn
.
Din inegalitatea lnn < n, pentru n 2, urmeaz a
1
n
<
1
ln n
. Deoarece seria

n=1
1
n
este divergent a, rezult a c a seria dat a este divergent a.
Observatii. 1. Teorema precedent a r amne adev arat a si dac a a
n
kb
n
sau ka
n
b
n
,
pentru orice n > N, unde k > 0.
2. Din teorema precedent a rezult a c a dac a exist a, este nit a si nenul a
lim
n
a
n
b
n
= L (0 < L < ) ,
atunci seriile

a
n
si

b
n
au aceeasi natur a.
ntr-adev ar, din teorema de existent a a limitei rezult a c a pentru orice > 0 care
satisface conditia L > 0, exist a N N a.. pentru orice n > N
a
n
b
n
L
< sau L <

a
n
b
n
< L +,
deci, (L ) b
n
< a
n
< (L +) b
n
. Aplicnd criteriul comparatiei rezult a c a cele dou a au
aceeasi natur a.
A MATEMATIC
A 2 59
Exemplu. S a se stabileasc a natura seriei

n=1
sin

n
.
S a compar am seria dat a cu seria armonic a

n=1
1
n
. Avem
lim
n
a
n
b
n
= lim
n
sin

n
n
= > 0.
Seria armonic a ind divergent a rezult a c a seria dat a este divergent a.
Teorema 3.8 (Criteriul radacinii, Cauchy) Fie seria cu termeni pozitivi

a
n
pen-
tru care exista lim
n
n
a
n
= . Atunci, daca:
< 1, seria este convergenta;
> 1, seria este divergenta;
= 1, caz de dubiu.
Din denitia limitei rezult a c a pentru orice > 0, exist a un N N a..
<
n
a
n
< +.
Dac a < 1 putem g asi un > 0 a.. q = + < 1, adic a a
n
< q
n
, cu q < 1 si deci seria
este convergent a. Dac a > 1 putem g asi un > 0 a.. q = > 1, adic a a
n
> q
n
, cu
q > 1 si deci seria este divergent a.
Exemplu. Seria cu termenul general a
n
=
_
n + 1
2n 1
_
n
este convergent a, deoarece
lim
n
n
a
n
= lim
n
n
_
_
n + 1
2n 1
_
n
= lim
n
n + 1
2n 1
=
1
2
< 1.
Teorema 3.9 (Criteriul raportului, DAlembert) Fie seria cu termeni pozitivi
a
n
pentru care exista lim
n
a
n+1
a
n
= . Atunci, daca:
< 1, seria este convergenta;
> 1, seria este divergenta;
= 1, caz de dubiu.
A MATEMATIC
A 2
Se demonstreaz a la fel ca la criteriul r ad acinii, observnd c a
a
n
=
a
n
a
n1

a
n1
a
n2

a
2
a
1
a
1
.
Exemplu. Seria

n=0
1
n!
este convergent a, deoarece
lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
n!
(n + 1)!
= lim
n
1
n + 1
= 0 < 1.
Suma acestei serii este e = 2, 7182818 . . .
Teorema 3.10 (Criteriul lui Raabe-Duhamel) Fie

a
n
o serie cu termeni pozitivi
pentru care exista lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= . Atunci, daca:
> 1, seria este convergenta;
< 1, seria este divergenta;
= 1, caz de dubiu.
Criteriul lui Raabe-Duhamel se aplic a, n general, n cazul n care criteriul raportului
d a dubiu.
Exemplu. S a se stabileasc a natura seriei
n=1
a
lnn
, a > 0.
Criteriul raportului d a dubiu, deoarece
lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
a
ln
n+1
n
= 1.
Aplic am criteriul lui Raabe-Duhamel,
lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= lim
n
n
_
a
ln
n
n+1
1
_
= ln a.
Cum = lna. Seria este convergent a pentru a <
1
e
si divergent a pentru a >
1
e
. Pentru
a =
1
e
se obtine seria armonic a, deci o serie divergent a.
A MATEMATIC
A 2 61
Teorema 3.11 (Criteriul integral) Fie f : [1, ) R o func tie continua, pozitiva si
descrescatoare pentru x 1. Atunci, daca:
- integrala
_
1
f (x) dx este convergenta, seria

n=1
f (n) este convergenta;
- integrala
_
1
f (x) dx este divergenta, seria

n=1
f (n) este divergenta.
Fie s
n
=
n
k=1
f (k) termenul general al sirului sumelor partiale ale seriei

n=1
f (n)
si /
n
=
_
n
1
f (x) dx aria patrulaterului curbiliniu m arginit de axa Ox si dreptele x = 1,
x = n si curba y = f (x). Deoarece f este descresc atoare, /
n
este cuprins a ntre suma
ariilor dreptunghiurilor m arginite de dreptele x = k 1, x = k si y = f (k), k = 2, n,
adic a s
n
f (1) si suma ariilor dreptunghiurilor m arginite de dreptele x = k, x = k + 1
si y = f (k), k = 1, n 1, adic a s
n1
. Deci,
s
n
f (1) /
n
s
n1
.
Deoarece f (x) > 0, sirurile (/
n
) si (s
n
) sunt cresc atoare. Dac a integrala
_
1
f (x) dx
este convergent a, sirul (/
n
) este m arginit, adic a (s
n
) este m arginit, deci seria

n=1
f (n)
este convergent a. Dac a integrala
_
1
f (x) dx este divergent a, lim
n
/
n
= +, adic a
lim
n
s
n1
= +, deci seria

n=1
f (n) este divergent a.
Exemple. 1. Seria
n=1
1
n
, R,
numit a seria lui Riemann sau seria armonica generalizata este convergent a pentru > 1
si divergent a pentru 1.
Fie f (x) =
1
x
. Integrala improprie
_
1
1
x
dx este convergent a pentru > 1 si

divergent a pentru 1. n particular, pentru = 1 deducem c a seria armonic a

n=1
1
n
este divergent a.
2. Seria

n=1
1
n
2
+ 1
este convergent a deoarece
_

1
dx
x
2
+ 1
= arctg x[
1
=

4
,
A MATEMATIC
A 2
adic a este convergent a.
3.3 Serii cu termeni oarecare
O serie cu termeni oarecare are o innitate de termeni pozitivi si o innitate de termeni
negativi.
O serie care are toti termenii negativi, cu exceptia unui num ar nit, prin nmultire
cu 1 devine o serie cu termeni pozitivi.
Denitia 3.3 Seria cu termeni oarecare

a
n
se nume ste absolut convergent a daca
seria

[a
n
[ este convergenta.
Teorema 3.12 Daca seria

a
n
este absolut convergenta, atunci ea este convergenta si
n=1
a
n
n=1
[a
n
[. (3.7)
Seria modulelor ind convergent a, conform criteriului lui Cauchy,
> 0, N() N pentru care
p
k=1
[a
n+k
[ < , n > N, p N.
Dar
k=1
a
n+k
k=1
[a
n+k
[, pentru orice n, k N. De unde deducem c a seria

a
n
satisface criteriul lui Cauchy. Trecnd la limit a n inegalitatea
k=1
a
k
k=1
[a
k
[
se obtine (3.7).
Exemplu. Seria
1
1
2
2

1
3
2
+
1
4
2

1
5
2

1
6
2
+
este convergent a, deoarece seria valorilor absolute
1 +
1
2
2
+
1
3
2
+
1
4
2
+
este seria armonic a generalizat a cu = 2 > 1, deci convergent a.
A MATEMATIC
A 2 63
Reciproca teoremei precedente nu este adev arat a. Exist a serii convergente f ar a a
absolut convergente. Spre exemplu, dup a cum vom vedea mai trziu, seria
n=1
(1)
n1
1
n
,
numit a seria armonica alternanta, este o serie convergent a, desi seria modulelor, adic a
seria armonic a, este divergent a.
Denitia 3.4 O serie convergenta care nu este absolut convergenta se nume ste semi-
convergent a sau simplu convergent a.
Seria modulelor unei serii date este o serie cu termeni pozitivi. Criteriile de convergen-
t a pentru serii cu termeni pozitivi se pot folosi si pentru stabilirea absolutei convergen te
a unei serii oarecare. Dac a o serie nu este absolut convergent a ea poate convergent a
sau divergent a. D am n continuare un criteriu de convergen ta pentru serii cu termeni
oarecare.
Teorema 3.13 (Criteriul lui Abel-Dirichlet) Seria

n
a
n
este convergenta daca
(
n
) este un sir de numere reale pozitive monoton descrescator si
n
0, iar sirul (s
n
)
cu
s
n
= a
1
+a
2
+ +a
n
este marginit, adica [s
n
[ M, pentru orice n N.
Exemlpu. Seria

n=1
sin nx
n
este convergent a pentru > 0.

n adev ar, pentru > 0, sirul
n
=
1
n
este monoton descresc ator la zero, iar

s
n
=
n
k=1
sin kx =
1
sin
x
2
sin
nx
2
sin
(n + 1)x
2
,
pentru x ,= 2m, cu m num ar ntreg. De unde,
[s
n
[
1
[ sin
x
2
[
,
adic a (s
n
) este m arginit.
A MATEMATIC
A 2
Denitia 3.5 Se nume ste serie alternant a o serie de forma
2
+
3
4
+ + (1)
n1
n
+ ,
n care to ti
n
sunt numere reale pozitive.
Teorema 3.14 (Criteriul lui Leibniz) O serie alternanta este convergenta daca sirul
(
n
) este monoton descrescator si
n
0.
Aplic am criteriul lui Abel-Dirichlet. Sirul (
n
) satisface conditiile cerute de acest
criteriu, iar a
n
= (1)
n1
, nct (s
n
) este sirul: 1, 0, 1, 0, . . ., evident m arginit.
Exemplu. Seria armonic a generalizat a (sau seria lui Riemann) alternant a
n=1
(1)
n1
1
n
n care 0 < 1 este simplu convergent a.

n adev ar, sirul
n
=
1
n
, cu > 0, este monoton descresc ator la zero. Dup a

criteriul lui Leibniz seria este convergent a. Pentru > 1 seria este absolut convergent a.
In concluzie, pentru 0 < 1 seria lui Riemann alternant a este simplu convergent a.
Capitolul 4
Serii de functii
4.1 Multimea de convergent a
Denitia 4.1 Seria
f
1
(x) +f
2
(x) + +f
n
(x) + =

n=1
f
n
(x) (4.1)
ai carei termeni sunt func tii f
n
: E R, n N, se nume ste serie de functii reale.
De exemplu,
1 +x +x
2
+ +x
n
+ =

n=1
x
n1
(4.2)
este o serie de functii denite pe R, iar
1 + arcsin x + arcsin
2
x + + arcsin
n
x + =

n=1
arcsin
n1
x
este o serie de functii denite pe [1, +1].
Denitia 4.2 Spunem ca seria de func tii (4.1) este convergent a ntr-un punct x
0
E
daca seria numerica

n=1
f
n
(x
0
) este convergenta. Punctul x
0
se nume ste atunci punct de
convergent a al seriei. Mul timea D E a punctelor de convergen ta se nume ste multimea
de convergent a a seriei de func tii.
65
A MATEMATIC
A 2
Exemplu. Deoarece sirul sumelor partiale al seriei (4.2) s
n
(x) = 1+x+x
2
+ +x
n1
este convergent pentru x (1, 1), rezult a c a seria este convergent a pe (1, 1).
Seria

n=1
f
n
(x) se numeste absolut convergenta pe multimea D dac a seria

n=1
[f
n
(x)[
este convergent a pe D.
Dac a seria (4.1) este convergent a pe D, suma sa este o functie s = s (x) denit a pe
D.
Pentru unele serii de functii putem g asi multimea de convergent a aplicnd criteriile
de convergent a de la serii de numere reale.
Exemple. 1. S a se g aseasc a multimea de convergent a a seriei

n=1
1
n
lg x
.
Seria de numere

n=1
1
n
este convergent a pentru > 1 si divergent a pentru 1.

Dac a lu am = lg x, rezult a c a seria dat a este convergent a pentru lg x > 1, adic a pentru
x > 10 si divergent a pentru lg x 1, adic a pentru 0 < x 10. Deci multimea de
convergent a este D = (10, +).
2. S a se g aseasc a multimea de convergent a a seriei

n=1
(1)
n1
ne
nx
.
Consider am seria modulelor

n=1
ne
nx
care este o serie cu termeni pozitivi. Aplic am
criteriul raportului,
= lim
n
(n + 1) e
(n+1)x
ne
nx
= lim
n
(n + 1) e
x
n
= e
x
.
Seria este absolut convergent a dac a e
x
< 1, adic a pentru x < 0 si divergent a pentru
e
x
> 1 adic a pentru x > 0. Evident, pentru x = 0 seria este divergent a. Deci multimea
de convergent a este D = (, 0).
3. S a se g aseasc a multimea de convergent a a seriei

n=1
n
n
(1 +x
2
)
n
.
Termenii seriei sunt functii denite, continue si pozitive pe R. Aplic am criteriul
r ad acinii,
= lim
n
n
_
n
n
(1 +x
2
)
n
= lim
n
n
1 +x
2
= +, x R,
deci seria este divergent a pe R.
Fie s
n
(x) =
n
k=1
f
k
(x) sirul sumelor partiale ale seriei

n=1
f
n
(x). Dac a seria este
convergent a pe D si suma sa este s (x), atunci putem scrie
s (x) = s
n
(x) +R
n
(x) ,
A MATEMATIC
A 2 67
unde
R
n
(x) =

k=n+1
f
k
(x)
este restul de ordinul n al seriei. Pentru orice x D avem lim
n
s
n
(x) = s (x), prin
urmare
lim
n
R
n
(x) = lim
n
[s (x) s
n
(x)] = 0, x D,
adic a restul R
n
(x) al unei serii convergente

n=1
f
n
(x) tinde la zero cnd n pentru
orice x D.
4.2 Convergenta uniform a
Fie

n=1
f
n
(x) o serie de functii convergent a pe D.
Denitia 4.3 Spunem ca seria de func tii

n=1
f
n
(x) este uniform convergent a pe mul ti-
mea A D catre func tia s (x) daca
> 0, N() N pentru care [s (x) s
n
(x)[ = [R
n
(x)[ < , n > N, x A.
Aici N depinde numai de , ind acelasi pentru toate valorile lui x A.
Exemplu. S a se arate c a seria de functii

n=1
(1)
n1
1 x
2
+n
converge uniform pe in-
tervalul [1, +1].
Este o serie alternant a care veric a conditiile cerute de criteriul lui Leibniz, deci
este convergent a pe intervalul [1, +1]. Restul de ordinul n,
R
n
(x) = (1)
n
_
1
1 x
2
+n + 1

1
1 x
2
+n + 2
+
_
n valoare absolut a nu dep aseste primul termen
[R
n
(x)[
1
1 x
2
+n + 1
<
1
n
, x [1, +1] .
Oricare ar > 0, [R
n
(x)[ <
1
n
< dac a n > N () =
_
1
_
, deci seria converge uniform
pe intervalul [1, +1].
Un criteriu de uniform a convergent a este dat de urm atoarea teorem a.
A MATEMATIC
A 2
Teorema 4.1 (Criteriul lui Weierstrass) Seria de func tii

n=1
f
n
(x) este uniform
convergenta pe A daca exista seria

n=1
a
n
de numere pozitive, convergenta, a..
n N, [f
n
(x)[ a
n
, x A.
Aplic am criteriul general a lui Cauchy. Pentru orice p N avem
k=1
f
n+k
(x)
k=1
[f
n+k
(x)[
p
k=1
a
n+k
,
pentru orice n N si orice x A. Seria

n=1
a
n
ind convergent a,
> 0, N() N pentru care
p
k=1
a
n+k
< , n > N, p N,
de unde rezult a
k=1
f
n+k
(x)
< , n > N, p N, x A,
adic a seria

n=1
f
n
(x) este uniform convergent a pe A.
Seria

n=1
a
n
se numeste seria majoranta a seriei de functii

n=1
f
n
(x).
Exemple. 1. Seria

n=1
cos nx
n
2
este uniform convergent a pe R.
Pentru orice n N si orice x R, are loc inegalitatea
cos nx
n
2
=
[cos nx[
n
2

1
n
2
.
Seria

n=1
1
n
2
este convergent a, deci seria dat a este uniform convergent a pe R.
2. Seria

n=1
sin nx
n
2
+
_
(4 x
2
)
n
este uniform convergent a pe [2, +2].
Deoarece
_
(4 x
2
)
n
0 pe intervalul [2, +2], pentru orice num ar natural n,
avem

sin nx
n
2
+
_
(4 x
2
)
n
=
[sin nx[
n
2
+
_
(4 x
2
)
n

1
n
2
.
Seria

n=1
1
n
2
este convergent a, deci seria dat a este uniform convergent a pe [2, +2].
A MATEMATIC
A 2 69
4.3 Propriet ati ale seriilor uniform convergente
In leg atur a cu seriile de functii uniform convergente (u.c.) vom demonstra trei teoreme
privind continuitatea, derivabilitatea si integrabilitatea functiei sum a.
Teorema 4.2 Daca seria s (x) =

n=1
f
n
(x) este uniform convergenta pe intervalul [a, b]
si toate func tiile f
n
(x) sunt continue pe [a, b], atunci func tia suma s (x) este continua pe
[a, b].
Fie x, x + x [a, b]. Seria dat a ind u.c. pe [a, b], pentru orice > 0 exist a un
N () N, a.. pentru orice n > N,
[s (x) s
n
(x)[ <

3
, [s (x + x) s
n
(x + x)[ <

3
.
Deoarece toate functiile f
n
(x) sunt continue pe [a, b], sumele partiale s
n
(x) =
n
k=1
f
k
(x)
sunt functii continue pe [a, b], deci pentru n > N xat, exist a un () > 0 a.. pentru
orice x pentru care [x[ < (),
[s
n
(x + x) s
n
(x)[ <

3
.
Dar
[s (x + x) s (x)[ [s (x + x) s
n
(x + x)[+[s
n
(x + x) s
n
(x)[+[s
n
(x) s (x)[
si deci, pentru orice x pentru care [x[ < (),
[s (x + x) s (x)[ <

3
+

3
+

3
= ,
adic a functia s (x) este continu a n punctul arbitrar x [a, b], deci continu a pe [a, b].
Exemplu. Seria

n=1
1
n
x
este convergent a pentru x > 1. Pentru x 1 + , cu
> 0, conform criteriului lui Weierstrass, seria este u.c. deoarece
1
n
x

1
n
1+
, iar seria
numeric a

n=1
1
n
1+
este convergent a. n consecint a, pentru orice x > 1 suma sa este o
functie continu a. Functia
(x) =

n=1
1
n
x
, x (1, )
se numeste func tia lui Riemann.
A MATEMATIC
A 2
Teorema 4.3 Daca seria s (x) =

n=1
f
n
(x) este uniform convergenta pe intervalul [a, b]
si toate func tiile f
n
(x) sunt continue pe [a, b], atunci
_
x
x
0
s (t) dt =
_
x
x
0
n=1
f
n
(t) dt =

n=1
_
x
x
0
f
n
(t) dt,
adica, seria se poate integra termen cu termen pentru orice x, x
0
[a, b]. Pentru ecare
x
0
[a, b], seria

n=1
_
x
x
0
f
n
(t) dt este uniform convergenta pe [a, b].
Functiile f
n
(x) ind continue si seria u.c. pe [a, b], rezult a c a functia s (x) este
continu a, si deci integrabil a pe [a, b]. Fie
(x) =
_
x
x
0
s (t) dt,
n
(x) =
n
k=1
_
x
x
0
f
k
(t) dt =
_
x
x
0
n
k=1
f
k
(t) dt =
_
x
x
0
s
n
(t) dt.
Seria dat a ind u.c. pe [a, b], pentru orice > 0 exist a un N () N, a.. pentru orice
n > N,
[s (x) s
n
(x)[ <

b a
.
Atunci
[ (x)
n
(x)[ =
_
x
x
0
s (t) dt
_
x
x
0
s
n
(t) dt
_
x
x
0
[s (t) s
n
(t)[ dt
,
de unde
[ (x)
n
(x)[ <
_
x
x
0
b a
dt
=

b a
[x x
0
[ < ,
pentru orice n > N. Deci (x) = lim
n

n
(x), sau
_
x
x
0
s (t) dt = lim
n
n
k=1
_
x
x
0
f
k
(t) dt =

n=1
_
x
x
0
f
n
(t) dt.
Teorema 4.4 Daca to ti termenii seriei convergente

n=1
f
n
(x) au derivate continue si
seria derivatelor

n=1
f
n
(x) este uniform convergenta pe [a, b], atunci pentru orice x [a, b]
s
(x) =
_

n=1
f
n
(x)
_
n=1
f
n
(x) ,
adica, seria data poate derivata termen cu termen.
A MATEMATIC
A 2 71
Fie (x) =

n=1
f
n
(x). Avem de demonstrat c a s
(x) = (x). Fie x, x

0
[a, b].
Dup a teorema precedent a, functia (x) este continu a pe [a, b] si
_
x
x
0
(t) dt =
_
x
x
0
n=1
f
n
(t) dt =

n=1
_
x
x
0
f
n
(t) dt =

n=1
[f
n
(x) f
n
(x
0
)] = s (x) s (x
0
) .
De aici, prin derivare, obtinem (x) = s
(x).
4.4 Serii de puteri
Denitia 4.4 Se nume ste serie de puteri o serie de func tii de forma:
a
0
+a
1
(x a) + +a
n
(x a)
n
+ =

n=0
a
n
(x a)
n
. (4.3)
cu a, a
n
R.
O serie de puteri este unic determinat a de num arul a si sirul (a
n
). Prin trecerea lui
x a n x, studiul seriei (4.3) se reduce la studiul seriei de puteri ale lui x,
a
0
+a
1
x + +a
n
x
n
+ =

n=0
a
n
x
n
. (4.4)
Teorema 4.5 (Teorema lui Abel) Fie data seria de puteri

a
n
x
n
. Daca seria este:
1. convergenta n punctul x
0
,= 0, atunci ea este absolut convergenta x R cu
[x[ < [x
0
[.
2. divergenta n punctul x
0
,= 0, atunci ea este divergenta x R cu [x[ > [x
0
[.
Pentru x = 0 seria se reduce la a
0
si este, evident, convergent a.
1. Dac a seria este convergent a n punctul x
0
,= 0, atunci lim
n
a
n
x
n
0
= 0 si deci exist a
M > 0 a.. [a
n
x
n
0
[ M, pentru orice n N. Dar, pentru orice x R cu [x[ < [x
0
[, avem
[a
n
x
n
[ = [a
n
x
n
0
[
x
x
0
n
M
x
x
0
n
.
Deoarece
x
x
0
< 1, rezult a c a seria geometric a

n=0
x
x
0
n
este o serie convergent a majorant a
pentru seria (4.4), deci aceasta este convergent a.
2. Demonstratie prin reducere la absurd. Presupunem c a ar exista un punct x
1
R,
cu [x
1
[ > [x
0
[ a.. seria (4.4) s a e convergent a. Atunci, dup a prima parte a teoremei,
seria ar convergent a pentru orice x cu [x[ < [x
1
[, deci si n punctul x
0
. Contradictie.
A MATEMATIC
A 2
Teorema 4.6 Oricare ar seria de puteri

a
n
x
n
exista si este unic determinat numa-
rul real r 0 (r poate si +) a.. seria este:
1. absolut convergenta pe intervalul (r, r),
2. divergenta pe (, r) (r, +).
Fie A R multimea de convergent a a seriei (4.4) si e r = sup[x[, x A.
Dac a r = 0, atunci A = 0 si singurul punct de convergent a al seriei este x = 0. Dac a
r > 0, e x pentru care [x[ < r. Din denitia marginii superioare, exist a un x
0
A
a.. [x[ < [x
0
[ r, iar din Teorema lui Abel rezult a c a seria este absolut convergent a n
punctul x (r, r). Deci r satisface conditia 1.
Num arul r satisface si conditia 2, c aci dac a ar exista un x
0
A a.. [x
0
[ > r, aceasta
ar contrazice denitia lui r.
Unicitatea num arului r rezult a din unicitatea marginii superioare a unei multimi.
Num arul real r care satisface conditiile teoremei precedente se numeste raza de con-
vergen ta a seriei (4.4).
Teorema 4.7 (Calculul razei de convergenta) Daca = lim
n
n
_
[a
n
[, atunci
r =
_
_
+, = 0,
1
, 0 < < ,
0, =
este raza de convergen ta a seriei (4.4).
Pentru ecare x xat aplic am seriei (4.4) criteriul r ad acinii de la serii numerice.
Avem
lim
n
n
_
[a
n
x
n
[ = [x[ lim
n
n
_
[a
n
[ = [x[ = .
Dac a = 0, atunci = 0 < 1, pentru orice x R si seria este absolut convergent a
pe R.
Dac a 0 < < , seria este absolut convergent a pentru = [x[ < 1, adic a pentru
toate valorile lui x pentru care [x[ <
1
si este divergent a pentru = [x[ > 1, adic a

pentru [x[ >
1
. Deci, r =
1
.
Dac a = , atunci = , pentru orice x ,= 0 si deci seria este divergent a pentru
orice x ,= 0, adic a r = 0.
A MATEMATIC
A 2 73
S a observ am c a dac a 0 < < , seria este absolut convergent a pe (r, r) si di-
vergent a pe (, r) (r, +). n extremit atile intervalului (r, r), adic a n punctele
x = r si x = r, seria poate convergent a sau divergent a.
Calculul razei de convergent a se poate face si aplicnd criteriul raportului. n acest
caz, = lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
.
Exemple. 1. S a se determine intervalul de convergent a al seriei

n=1
(1)
n1
nx
n
.
S a g asim mai nti raza de convergent a. Avem,
r = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= lim
n
(1)
n1
n
[(1)
n
(n + 1)[
= lim
n
n
n + 1
= 1.
Raza este r = 1, deci seria este absolut convergent a pe intervalul (1, +1).
S a studiem natura seriei n extremit atile intervalului (1, +1). Pentru x = 1
obtinem seria numeric a

n=1
(1)
2n1
n =

n=1
n, care este evident divergent a. Pen-
tru x = +1 obtinem

n=1
(1)
n1
n. Deoarece sirul a
n
= (1)
n1
n nu are limit a, seria
este divergent a.
Prin urmare, seria este convergent a pe intervalul (1, +1).
2. S a se determine intervalul de convergent a al seriei

n=1
(1)
n1
n2
n
(x + 2)
n
.
S a g asim mai nti raza de convergent a. Avem,
r = lim
n
1
n
_
[a
n
[
= 2 lim
n
n
n = 2.
Raza este r = 2. Seria este absolut convergent a pentru [x + 2[ < 2, deci pe intervalul
(4, 0).
S a studiem natura seriei n extremit atile intervalului (4, 0). Pentru x = 4 obtinem
seria

n=1
(1)
2n1
n
=

n=1
1
n
, care este divergent a. Pentru x = 0 obtinem

n=1
(1)
n1
n
,
care este o serie convergent a.
Prin urmare, seria este convergent a pe intervalul (4, 0].

n=1
(1)
n1
n
n
(x 2)
n
.
Deoarece r = lim
n
1
n
_
[a
n
[
= lim
n
n = +, seria este convergent a pe R.
A MATEMATIC
A 2

n=1
n! x
n
.
Deoarece r = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
= lim
n
1
n + 1
= 0, seria este convergent a numai pentru
x = 0.
4.5 Propriet ati ale seriilor de puteri
Teorema 4.8 Seria de puteri

n=0
a
n
x
n
este absolut si uniform convergenta pe orice in-
terval [, ] (r, r), cu > 0.
Pentru orice x [, ], avem [x[ , de unde rezult a c a [a
n
x
n
[ [a
n
n
[. Dar
seria numeric a

n=0
[a
n
n
[ este convergent a si, dup a criteriul lui Weierstrass, rezult a c a
seria dat a este absolut si uniform convergent a pe [, ].
Din teorema precedent a si faptul c a functiile f
n
(x) = a
n
x
n
sunt continue, derivabile si
integrabile pe orice interval [, ] (r, r), rezult a urm atoarele propriet ati ale seriilor
de puteri:
1. Suma s (x) =

n=0
a
n
x
n
este continu a pentru orice x din intervalul de convergent a
(r, r).
2. Seria de puteri

n=0
a
n
x
n
poate integrat a termen cu termen pe intervalul de
convergent a (r, r), seria obtinut a avnd aceeasi raz a r. Adic a,
_
x
0
_

n=0
a
n
t
n
_
dt =

n=0
a
n
n + 1
x
n+1
, x (r, r) .
3. Seria de puteri

n=0
a
n
x
n
poate derivat a termen cu termen pe intervalul de con-
vergent a (r, r), seria obtinut a avnd aceeasi raz a r. Adic a,
_

n=0
a
n
x
n
_
n=1
na
n
x
n1
, x (r, r) .
Operatiile de integrare si derivare pot repetate de oricte ori n orice punct din
intervalul de convergent a (r, r).
A MATEMATIC
A 2 75
4.6 Serii Taylor
Denitia 4.5 Spunem ca func tia f (x) admite o dezvoltare n serie de puteri pe un
interval (r, r) daca exista o serie de puteri

n=0
a
n
x
n
convergenta pe (r, r) a carei
suma este f (x), adica,
f (x) =

n=0
a
n
x
n
, x (r, r) . (4.5)
Teorema 4.9 Daca func tia f (x) admite o dezvoltare n serie de puteri de forma (4.5)
pe un interval (r, r), cu r > 0, atunci coecien tii sai sunt unic determina ti de suma sa.
S a presupunem c a functia f (x) admite o dezvoltare n serie de puteri de forma
(4.5) pe un interval (r, r),
f (x) = a
0
+a
1
x +a
2
x
2
+ +a
n
x
n
+ .
Derivnd aceast a serie de n ori pentru x (r, r), avem,
f
(n)
(x) = n (n 1) 3 2 1 a
n
+ (n + 1) n (n 1) 3 2 a
n+1
x + .
Pentru x = 0 obtinem f
(n)
(0) = n! a
n
, de unde
a
n
=
1
n!
f
(n)
(0) , n = 0, 1, 2, . . . , (4.6)
cu f
(0)
= f. Coecientii a
n
sunt deci unic determinati de (4.6).
Observatie. Dac a f (x) admite o dezvoltare n serie de puteri ale lui x x
0
, adic a,
f (x) =

n=0
a
n
(x x
0
)
n
, x (x
0
r, x
0
+r) ,
atunci coecientii a
n
sunt dati de
a
n
=
1
n!
f
(n)
(x
0
) , n = 0, 1, 2, . . . . (4.7)
S a presupunem c a functia f (x) este indenit derivabil a n punctul x
0
. Atunci putem
construi formal o serie de puteri pentru aceast a functie cu coecientii dati de (4.7).
A MATEMATIC
A 2
Denitia 4.6 Numim serie Taylor a func tiei f (x) n punctul x
0
o serie de puteri de
forma
f (x
0
) +
1
1!
f
(x
0
) (x x
0
) +
1
2!
f
(x
0
) (x x
0
)
2
+ +
1
n!
f
(n)
(x
0
) (x x
0
)
n
+ =
=

n=0
1
n!
f
(n)
(x
0
) (x x
0
)
n
.
Din teorema precedent a rezult a c a dac a functia f (x) admite o dezvoltare n serie de
puteri n intervalul (x
0
r, x
0
+r), cu r > 0, atunci aceast a serie este seria sa Taylor.
Pentru x
0
= 0 seria Taylor are forma mai simpl a
f (0) +
1
1!
f
(0) x +
1
2!
f
(0) x
2
+ +
1
n!
f
(n)
(0) x
n
+ =

n=0
1
n!
f
(n)
(0) x
n
si se numeste seria Mac-Laurin a functiei f (x) pe intervalul (r, r).
Pe de alt a parte, putem scrie formula lui Mac-Laurin pentru functia f (x) n punctul
x
0
= 0,
f (x) = f (0) +
1
1!
f
(0) x +
1
2!
f
(0) x
2
+ +
1
n!
f
(n)
(0) x
n
+R
n
(x) . (4.8)
Teorema 4.10 Pentru ca func tia f (x) sa admita o dezvoltare n serie de puteri pe
intervalul (r, r), cu r > 0, este necesar si sucient ca f (x) sa e indenit derivabila
pe acest interval si restul R
n
(x) sa tinda la zero cnd n pentru toate valorile lui
x (r, r), adica,
lim
n
R
n
(x) = 0, x (r, r) . (4.9)
Necesitatea. Dac a f (x) admite o dezvoltare n serie de puteri pe intervalul (r, r),
atunci ea este indenit derivabil a pe acest interval si putem scrie
f (x) =

n=0
1
n!
f
(n)
(0) x
n
= lim
n
n
k=0
1
k!
f
(k)
(0) x
k
,
sau,
lim
n
_
f (x)
n
k=0
1
k!
f
(k)
(0) x
k
_
= lim
n
R
n
(x) = 0, x (r, r) .
A MATEMATIC
A 2 77
Sucien ta. Dac a f (x) este indenit derivabil a pe (r, r) si restul R
n
(x) 0, atunci
f (x) = lim
n
n
k=0
1
k!
f
(k)
(0) x
k
=

n=0
1
n!
f
(n)
(0) x
n
,
adic a f (x) admite o dezvoltare n serie de puteri pe intervalul (r, r).
Teorema 4.11 Pentru ca func tia f (x) sa admita o dezvoltare n serie de puteri pe
intervalul (r, r), cu r > 0, este sucient ca f (x) sa e indenit derivabila pe acest
interval si pentru n N si x (r, r) sa existe un numar M > 0 a..

f
(n)
(x)
M.
Dup a teorema precedent a, va sucient s a ar at am c a are loc (4.9). Restul sub
forma lui Lagrange are expresia
R
n
(x) =
1
(n + 1)!
f
(n+1)
(x) x
n+1
, (0, 1) .
Pentru x (r, r) si x (r, r), deci

f
(n+1)
(x)
M. Avem
0 [R
n
(x)[ =
1
(n + 1)!
f
(n+1)
(x)
[x[
n+1
< M
r
n+1
(n + 1)!
, n N.
Dar seria numeric a

n=0
r
n+1
(n + 1)!
este convergent a, deoarece, dup a criteriul raportului
lim
n
r
n+2
(n + 2)!
(n + 1)!
r
n+1
= lim
n
r
n + 2
= 0 < 1.
Deci
r
n+1
(n + 1)!
0, de unde rezult a c a R
n
(x) 0, x (r, r).
Exemple. 1. Functia f (x) = e
x
este indenit derivabil a pe orice interval (, ),
cu > 0 adic a pe toat a axa real a si

f
(n)
(x)
= e
x
< e
, pentru n N. Deci
functia exponential a admite o dezvoltare n serie Taylor pe toat a axa real a. Deoarece
f
(n)
(0) = e
0
= 1, pentru n N, avem
e
x
= 1 +x +
x
2
2!
+ +
x
n
n!
+ =

n=0
x
n
n!
.
2. Functiile sinx si cos x sunt indenit derivabile pe R si
(sin x)
(n)
sin
_
x +n
2
_
1,

(cos x)
(n)
cos
_
x +n
2
_
1.
A MATEMATIC
A 2
Deci admit dezvolt ari n serii Taylor pe R:
sin x = x
x
3
3!
+
x
5
5!
+ (1)
n
x
2n+1
(2n + 1)!
+ =

n=0
(1)
n
x
2n+1
(2n + 1)!
,
cos x = 1
x
2
2!
+
x
4
4!
+ (1)
n
x
2n
(2n)!
+ =

n=0
(1)
n
x
2n
(2n)!
.
Din exemplele 1 si 2 rezult a formula lui Euler: e
ix
= cos x +i sin x.
3. Functia f (x) = (1 +x)
, unde x > 1 si num ar real oarecare este indenit

derivabil a pe (1, ). Avem c a
a
n
=
1
n!
f
(n)
(0) =
( 1) ( 2) ( n + 1)
n!
.
Dac a nu este num ar natural, raza de convergent a este dat a de
r = lim
n
n + 1
[ n[
= 1.
Deci seria Taylor este convergent a pentru x (1, +1) si
(1 +x)
= 1 +

n=1
( 1) ( 2) ( n + 1)
n!
x
n
.
n particular, pentru = 1, avem
1
1 +x
= 1 x +x
2
x
3
+ + (1)
n
x
n
+ .
Prin integrare de la 0 la x, g asim c a
ln(1 +x) = x
x
2
2
+
x
3
3

x
4
4
+ + (1)
n
x
n+1
n + 1
+ .
Capitolul 5
Ecuatii diferentiale de ordinul nti
5.1 Ecuatii diferentiale. Solutii
Denitia 5.1 Se numesc ecuatii diferentiale ecua tiile ale caror necunoscute sunt func tii
de una sau mai multe variabile, n care intra att func tiile ct si derivate ale lor.
Dac a functiile necunoscute depind de mai multe variabile, ecuatiile se numesc ecua tii
cu derivate par tiale n caz contrar, adic a dac a functiile necunoscute depind de o sin-
gur a variabil a independent a, ecuatiile se numesc ecua tii diferen tiale ordinare. n cele ce
urmeaz a ne vom ocupa de acestea din urm a.
Deoarece n numeroase aplicatii zice variabila independent a este timpul care se
noteaz a cu t, vom utiliza si noi aceast a notatie. Functiile necunoscute vor notate
cu x, y, z etc. Derivatele acestora n raport cu t le vom nota x
, x
, . . . , x
(n)
.
Denitia 5.2 Fie F(t, x, x
, . . . , x
(n)
) o func tie reala avnd drept argumente variabila
reala t I R si func tia reala x mpreuna cu derivatele ei x
, x
, . . . , x
(n)
. Ecua tia
F(t, x, x
, . . . , x
(n)
) = 0 (5.1)
se nume ste ecuatie diferential a de ordinul n daca se cere sa se determine func tiile x =
x(t), denite pe intervalul I, avnd derivate pna la ordinul n inclusiv n orice punct al
intervalului I a.. sa avem
F(t, x(t), x
(t), . . . , x
(n)
(t)) = 0, t I.
Func tiile reale x(t) care ndeplinesc condi tiile precedente se numesc solutii ale ecua tiei
diferen tiale (5.1).
79
A MATEMATIC
A 2
Dac a n = 1 obtinem o ecua tie diferen tiala de ordinul nti, care este, conform denitiei
precedente, de forma implicit a
F(t, x, x
) = 0 (5.2)
sau sub forma explicit a
x
= f(t, x). (5.3)

Exemple. 1.Ecuatia x
= x +t este o ecuatie diferential a de ordinul nti. O solutie

a acestei ecuatii este x = e
t
t 1, t R. Functia x = Ce
t
t 1, unde C este o
constant a arbitrar a, reprezint a o familie de solutii ale ecuatiei date.
2. Ecuatia x
x = t, t R este o ecuatie diferential a de ordinul doi. Functia

x = C
1
e
t
+ C
2
e
t
t, t R, cu C
1
si C
2
constante arbitrare, reprezint a o familie de
solutii ale ecuatiei date.
n continuare ne vom ocupa numai de ecua tii diferen tiale de ordinul nti. Din exem-
plele prezentate se vede c a ecuatiile diferentiale admit familii de solutii care depind de
constante arbitrare. Pentru ecuatii diferentiale de ordinul nti aceste familii depind de
o singur a constant a arbitrar a.
Denitia 5.3 Spunem ca func tia x = x(t, C) este solutia general a a ecua tiei diferen-
tiale de ordinul nti (5.2) daca x = x(t, C) este solu tie a ecua tiei (5.2) si daca prin
particularizarea constantei C ob tinem orice solu tie a ecua tiei (5.2).
Solutia general a a unei ecuatii diferentiale se mai numeste si integrala generala a
ecuatiei considerate. Uneori aceasta se obtine sub forma implicit a (t, x, C) = 0.
Denitia 5.4 Se nume ste solutie particular a a ecua tiei (5.2) o solu tie x = x(t), t I,
care se ob tine din solu tia generala dnd constantei C o valoare particulara.
Exemplu. Ecuatia x = tx
+ (x
)
2
are solutia general a x = Ct +C
2
, t R. Solutia
x = t + 1 este o solutie particular a care se obtine pentru C = 1.
O solutie a ecuatiei diferentiale (5.2) care nu contine o constant a arbitrar a nu este n
mod necesar o solutie particular a. O astfel de solutie se numeste solu tie singulara.
Exemplu. Functia x =
1
4
t
2
, t R este o solutie a ecuatiei diferentiale din exemplul
precedent, dar nu este o solutie particular a deoarece nu se obtine din solutia general a
prin particularizarea constantei C. Este deci o solutie singular a.
Gracul unei solutii a unei ecuatii diferentiale este o curb a plan a numit a curba inte-
grala a ecuatiei.
Rezolvarea unei ecuatii diferentiale este numit a si integrarea ecua tiei diferen tiale.
A MATEMATIC
A 2 81
5.2 Interpretarea geometric a a ecuatiei diferentiale
de ordinul nti
S a consider am ecuatia diferential a sub form a explicit a (5.3), functia f ind denit a ntr-
un domeniu D R
2
.
Fiec arui punct (t
0
, x
0
) D i corespunde n planul Otx o directie de coecient unghi-
ular x
0
= f(t
0
, x
0
). Prin urmare ecuatia x
= f(t, x) asociaz a ec arui punct M

0
(t
0
, x
0
) o
directie v(1, f(t
0
, x
0
)). Dac a x = x(t), (t, x) D este o solutie a ecuatiei (5.3), ec arui
punct M(t, x(t)) D i se asociaz a directia v(1, f (t, x(t))). Gracul solutiei x = x(t)
este deci curba integral a din D care are proprietatea c a n ecare punct al ei, tangenta
la curb a are directia v.
Problema integr arii ecuatiei (5.3) n D revine la g asirea curbelor integrale din D cu
proprietatea c a n ecare punct al lor sunt tangente cmpului de directii v(1, f (t, x)).
Exemplu. Ecuatia x
= 1, t R, deneste cmpul de directii v(1, 1) paralel cu

prima bisectoare a axelor. Curbele integrale sunt drepte paralele cu aceast a bisectoare.
Ecuatia lor este x = t + C, t R, unde C este o constant a arbitrar a. Orice paralel a la
prima bisectoare este o curb a integral a particular a.
5.3 Conditii initiale. Problema lui Cauchy
Problema determin arii solutiei ecuatiei diferentiale x
= f (t, x) care pentru t = t

0
ia
valoarea x = x
0
, deci al c arei grac trece prin punctul (t
0
, x
0
), se numeste problema lui
Cauchy, iar conditia ca x(t
0
) = x
0
se numeste condi tie ini tiala.
Exemplu. Fie ecuatia diferential a x
= f(t), cu f o functie continu a pe intervalul I.

Solutia ei general a este dat a de
x(t) =
_
t
t
0
f() d +C,
unde t
0
I, iar C este o constant a arbitrar a. Solutia care satisface conditia initial a
x(t
0
) = x
0
, x
0
R, este
x(t) = x
0
+
_
t
t
0
f() d.
De aici rezult a c a pentru orice punct (t
0
, x
0
) I R exist a o singur a solutie care
satisface conditia x(t
0
) = x
0
, sau, altfel spus, prin orice punct din I R R
2
, trece o
curb a integral a a ecuatiei x
= f(t) si numai una.

A MATEMATIC
A 2
5.4 Ecuatii diferentiale explicite, integrabile prin metode
elementare
1. Ecuatii diferentiale care provin din anularea unei diferentiale exacte
S a consider am ecuatia diferential a de ordinul nti sub forma simetric a
P(t, x) dt +Q(t, x) dx = 0, (5.4)
P si Q ind functii continue, cu derivate partiale continue pe un domeniu D R
2
. S a
observ am mai nti c a orice ecuatie x
= f(t, x) se poate pune sub forma (5.4):

f (t, x) dt dx = 0.
Teorema 5.1 Daca func tiile P(t, x) si Q(t, x) au derivate par tiale continue n domeniul
D R
2
, care verica pentru orice (t, x) D rela tia
P
x
=
Q
t
, (5.5)
integrala generala a ecua tiei (5.4) este data de
_
t
t
0
P(, x
0
) d +
_
x
x
0
Q(t, ) d = C, (t
0
, x
0
) D. (5.6)
Deoarece functiile P si Q satisfac conditia (5.5), expresia diferential a P(t, x) dt +
Q(t, x) dx este o diferential a exact a, adic a exist a functia F(t, x), diferentiabil a n D a..
dF(t, x) = P(t, x) dt +Q(t, x) dx, (5.7)
sau
F
t
= P(t, x),
F
x
= Q(t, x), (t, x) D.
Deci ecuatia dat a se scrie: dF(t, x) = 0, de unde F(t, x) = C. S a g asim functia F(t, x).
Integrnd ecuatia a doua n raport cu x avem F(t, x) =
_
x
x
0
Q(t, ) d + G(t). nlocuind
n prima ecuatie si tinnd seama de (5.5), g asim
_
x
x
0
P
(t, ) d +G
(t) = P(t, x),

de unde rezult a G(t) =
_
t
t
0
P(, x
0
) d si deci
F(t, x) =
_
t
t
0
P(, x
0
) d +
_
x
x
0
Q(t, ) d.
A MATEMATIC
A 2 83
Cu F(t, x) astfel determinat a, integrala general a a ecuatiei (5.4) este dat a de F(t, x) = C,
adic a de (5.6).
Integrala general a (5.6) se obtine prin dou a operatii de integrare numite si cuadraturi.
Ea deneste solutia general a a ecuatiei (5.4) sub form a implicit a.
Dac a x(t
0
) = x
0
, atunci C = 0 si solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia (5.4)
se scrie
_
t
t
0
P(, x
0
) d +
_
x
x
0
Q(t, ) d = 0.
Exemplu. S a se g aseasc a solutia ecuatiei (t
2
x
2
) dt 2txdx = 0 care satisface
conditia initial a x(1) = 1.
Avem P(t, x) = t
2
x
2
, Q(t, x) = 2tx si P
x
= Q
t
= 2x, deci membrul stng al
ecuatiei date este o diferential a exact a. Atunci integrala general a este dat a de
_
t
1
(
2
1) d 2
_
x
1
t d = 0
adic a
1
3
t
3
tx
2
+
2
3
= 0, sau t
3
3tx
2
+ 2 = 0.
2. Ecuatii cu variabile separate
Fie ecuatia diferential a P(t) dt + Q(x) dx = 0, unde P(t) este derivabil a pe intervalul
I si Q(x) este derivabil a pe J. Functiile P si Q satisfac conditia (5.5) pentru orice
(t, x) D = I J. O astfel de ecuatie se numeste cu variabile separate si integrala sa
general a este dat a, dup a (5.6), de
_
t
t
0
P() d +
_
x
x
0
Q() d = C,
cu (t
0
, x
0
) D.
Exemplu. S a se determine solutia ecuatiei 4(x
2
+1) dt +(2t +1)x
2
dx = 0, care trece
prin punctul (1, 0).
Putem separa variabilele
4
2t + 1
dt +
x
2
x
2
+ 1
dx = 0,
cu solutia general a ln(2t + 1)
2
+ x arctg x = C. Solutia particular a care satisface
conditia dat a este ln (2t + 1)
2
+x arctg x = 2 ln 3.
A MATEMATIC
A 2
O ecuatie diferential a de ordinul nti de forma x
= f(t) g(x) este o ecuatie cu

variabile separabile. ntr-adev ar, ea poate pus a sub forma
f(t) dt
1
g(x)
dx = 0.
3. Metoda factorului integrant
Fie ecuatia diferential a
P(t, x) dt +Q(t, x) dx = 0, (5.8)
P si Q ind functii continue, cu derivate partiale continue pe un domeniu D R
2
.
Dac a P dt + Qdx nu este o diferential a exact a n D, ne propunem s a determin am o
functie (t, x) a.. expresia (P dt +Qdx) s a e o diferential a exact a n D. Trebuie deci
s a avem
x
(P) =

t
(Q), sau Q

t
P

x
=
_
P
x

Q
t
_
. (5.9)
Denitia 5.5 Func tia (t, x), denita n D si cu derivate par tiale continue n D, care
verica ecua tia (5.9), se nume ste factor integrant al ecua tiei (5.8).
Ecuatia (5.9) este o ecuatie cu derivate partiale pentru functia (t, x). Dup a cum se
va vedea mai trziu, integrarea ei revine la integrarea ecuatiei (5.8). Dar aici nu avem
nevoie de solutia general a a ecuatiei (5.9), ci doar de o solutie particular a a acesteia si n
anumite cazuri determinarea unei astfel de solutii este posibil a.
De exemplu, dac a c aut am un factor integrant (t), functie numai de t, ecuatia (5.9)
devine
1
d
dt
=
1
Q
_
P
x

Q
t
_
(5.10)
si determinarea lui este posibil a dac a membrul drept al ecuatiei (5.10) este functie
numai de t.
ntr-adev ar, n acest caz n ecuatia (5.10) variabilele se separ a si obtinem pe printr-o
cuadratur a
ln =
_
1
Q
_
P
x

Q
t
_
dt.
n mod asem an ator, dac a c aut am un factor integrant (x), functie numai de x, ecuatia
(5.9) devine
1
d
dx
=
1
P
_
Q
t

P
x
_
(5.11)
A MATEMATIC
A 2 85
si determinarea lui este posibil a dac a membrul drept al ecuatiei (5.11) este functie
numai de x.
n acest caz, obtinem
ln =
_
1
P
_
Q
t

P
x
_
dx.
Exemplu. S a se integreze ecuatia (t
3
sin x 2x) dt + (t
4
cos x +t) dx = 0.
Avem P
x
= t
3
cos x 2, Q
t
= 4t
3
cos x + 1 si deci
1
Q
_
P
x

Q
t
_
=
3
t
este functie numai de t. Ca atare avem
1
d
dt
=
3
t
si o solutie particular a este =
1
t
3
.
nmultind ecuatia cu , obtinem
_
sin x
2x
t
3
_
dt +
_
t cos x +
1
t
2
_
dx = 0
a c arei solutie general a este t sinx +
x
t
2
= C.
4. Ecuatii omogene
Ecuatiile diferentiale de forma
dx
dt
=
P(t, x)
Q(t, x)
,
unde P(t, x) si Q(t, x) sunt functii omogene n t si x de acelasi grad m se numesc ecua tii
diferen tiale omogene. Deoarece
P(t, x) = t
m
P
_
1,
x
t
_
, Q(t, x) = t
m
Q
_
1,
x
t
_
,
ecuatia se poate pune sub forma
dx
dt
= f
_
x
t
_
. (5.12)
Prin schimbarea de functie x = ty ecuatia (5.12) se transform a ntr-o ecuatie cu variabile
separabile. ntr-adev ar, deoarece x
= ty
+y ecuatia devine ty
+y = f(y), sau separnd

variabilele
dy
f(y) y
=
dt
t
, (5.13)
A MATEMATIC
A 2
care este o ecuatie cu variabile separate. Dac a f este continu a si f(y) y ,= 0, integrnd
obtinem
ln[t[ +C =
_
dy
f(y) y
= (y)
si solutia general a a ecuatiei (5.12) este
ln[t[ +C =
_
x
t
_
. (5.14)
Dac a y
0
este o r ad acin a a ecuatiei f(y) y = 0, atunci y(t) = y
0
este o solutie a ecuatiei
ty
+y = f(y), deci x(t) = y

0
t este o solutie singular a a ecuatiei (5.12).
Exemplu. S a se g aseasc a solutia ecuatiei t
2
+ 2x
2
= txx
, care satisface conditia

initial a x(1) = 2.
Cu schimbarea de variabil a x = ty, ecuatia devine
ydy
1 +y
2
=
dt
t
,
cu solutia general a t = C
_
1 +y
2
. nlocuind pe y, avem t
2
= C
t
2
+x
2
. Conditia
initial a determin a pe C =
1
5
. Solutia particular a c autat a este t
2
5 =

t
2
+x
2
.
5. Ecuatii reductibile la ecuatii omogene
S a consider am o ecuatie de forma
dx
dt
= f
_
at +bx +c
a
t +b
x +c
_
(5.15)
unde a, b, c, a
, b
, c
sunt constante.
a). Dac a c
2
+ (c
)
2
= 0, (5.15) este o ecuatie omogen a. Cu substitutia x = ty se
separ a variabilele.
b). Dac a c
2
+ (c
)
2
> 0 si ab
b ,= 0, dreptele
at +bx +c = 0, a
t +b
x +c
= 0
se intersecteaz a ntr-un punct (t
0
, x
0
). Prin schimb arile de variabil a independent a si de
functie = t t
0
, = x x
0
, ecuatia devine
d
d
= f
_
a +b
a
+b
_
care este o ecuatie omogen a.
A MATEMATIC
A 2 87
c). Dac a c
2
+ (c
)
2
> 0 si ab
b = 0, rezult a
a
a
=
b
b
= k si deci
dx
dt
= f
_
at +bx +c
k(at +bx) +c
_
.
Prin schimbarea de functie at + bx = y ecuatia (5.15) se transform a ntr-o ecuatie cu
variabile separabile. ntr-adev ar, deoarece bx
= y
a, separnd variabilele ecuatia

devine
dy
bf
_
y +c
ky +c
_
+a
= dt.
Dac a bf
_
y +c
ky +c
_
+a ,= 0, prin integrare obtinem
t +C =
_
dy
bf
_
y +c
ky +c
_
+a
= (y).
Revenind la variabilele initiale, solutia general a a ecuatiei (5.15) va dat a implicit prin:
t +C = (at +bx).
6. Ecuatii liniare de ordinul nti
O ecuatie de forma
dx
dt
= a(t)x +b(t), (5.16)
unde a(t) si b(t) sunt functii continue pe un interval I, se numeste ecua tie diferen tiala
liniara de ordinul nti.
Dac a b(t) 0 ecuatia se numeste omogena
dx
dt
= a(t)x.
S a integr am mai nti ecuatia omogen a, care este o ecuatie cu variabile separabile. ntr-
adev ar, putem scrie
dx
x
= a(t) dt,
de unde
ln[x[ =
_
t
t
0
a() d + ln [C[,
A MATEMATIC
A 2
sau
x(t) = C exp
_
t
t
0
a() d, t I,
cu t
0
I, xat, reprezint a solutia general a a ecuatiei omogene. Dac a not am cu
x
0
(t) = exp
_
t
t
0
a() d,
o solutie particular a a ecuatiei omogene, atunci solutia sa general a se scrie
x(t) = Cx
0
(t).
Teorema 5.2 Solu tia generala a ecua tiei liniare neomogene este suma dintre solu tia
generala a ecua tiei liniare omogene corespunzatoare si o solu tie particulara a ecua tiei
neomogene.
Fie x
(t) o solutie particular a a ecuatiei neomogene si y(t) = x(t) x
(t). Avem
c a y
(t) = x
(t) (x
(t) sau y
(t) = a(t)(x(t) x
(t)), adic a y
(t) = a(t)y(t). Deci, y(t)

este solutia general a a ecuatiei omogene y(t) = Cx
0
(t). nct
x(t) = Cx
0
(t) +x
(t).
O solutie particular a a ecuatiei neomogene se poate obtine prin metoda varia tiei
constantelor. Aceasta const a n a c auta o solutie de forma solutiei generale a ecuatiei
omogene, n care constanta C se nlocuieste printr-o functie u(t)
x
(t) = u(t)x
0
(t). (5.17)
nlocuind n ecuatia (5.16) g asim (x
0
(t)a(t)x
0
(t))u+x
0
(t)u
= b(t). Cum x
0
este solutie
a ecuatiei omogene, r amne, pentru determinarea functiei u, ecuatia
x
0
(t)u
= b(t).
O solutie a acestei ecuatii este
u(t) =
_
t
t
0
b(s)
x
0
(s)
ds,
care nlocuit a n (5.17) ne conduce la solutia particular a
x
(t) = x
0
(t)
_
t
t
0
b(s)
x
0
(s)
ds.
A MATEMATIC
A 2 89
Solutia general a a ecuatiei neomogene se scrie atunci
x(t) = Cx
0
(t) +x
0
(t)
_
t
t
0
b(s)
x
0
(s)
ds.
Geometric, ea reprezint a o familie de curbe ce depinde liniar de constanta arbitrar a C.
Exemplu. S a se integreze ecuatia liniar a neomogen a x
= xtg t + cos t, pentru

t R
_
2
+n
_
, n Z.
Ecuatia omogen a corespunz atoare, x
= xtg t, are solutia general a

x(t) = C
1
cos t
, t R
_
2
+n
_
.
C aut am pentru ecuatia neomogen a o solutie particular a de forma
x
(t) = u(t)
1
cos t
.
Se obtine pentru u ecuatia u
= cos
2
t, de unde u(t) =
1
2
t +
1
4
sin2t. n consecint a, solutia
general a a ecuatiei date este
x(t) = C
1
cos t
+
_
1
2
t +
1
4
sin 2t
_
1
cos t
, t R
_
2
+n
_
.
7. Ecuatii de ordinul nti reductibile la ecuatii liniare
a). Ecua tia Bernoulli este o ecuatie de forma
x
= a(t)x +b(t)x
, R 0, 1. (5.18)
Prin schimbarea de functie x
1
= y, ecuatia Bernoulli se transform a ntr-o ecuatie
liniar a. ntr-adev ar, cum (1 )x
= y
, nlocuind n (5.18) obtinem

y
= (1 )a(t)y + (1 )b(t),
care este o ecuatie liniar a.
b). Ecua tia Riccati este o ecuatie de forma
x
= a(t)x
2
+b(t)x +c(t). (5.19)
A MATEMATIC
A 2
Dac a se cunoaste o solutie particular a x
(t) a ecuatiei Riccati, prin schimbarea de functie

x = x
+
1
y
, ecuatia (5.19) se transform a ntr-o ecuatie liniar a. ntr-adev ar, deoarece
x
= (x
1
y
2
y
, ecuatia (5.19) devine

(x
1
y
2
y
= a(t)
_
x
+
1
y
_
2
+b(t)
_
x
+
1
y
_
+c(t).
De unde, tinnd seam a c a x
este solutie a ecuatiei (5.19), obtinem

y
= (2x
(t)a(t) +b(t))y a(t),

care este o ecuatie liniar a.
8. Ecuatii algebrice n x

a
0
(t, x)(x
)
n
+a
1
(t, x)(x
)
n1
+ +a
n1
(t, x)x
+a
n
(t, x) = 0, (5.20)
care se obtine prin anularea unui polinom n x
cu coecientii a
k
(t, x) functii continue si
a
0
(t, x) ,= 0.
Considerat a ca ecuatie algebric a n x
, (5.20) are n r ad acini f

k
(t, x), k = 1, n. Fiecare
r ad acin a real a ne d a o ecuatie diferential a de forma x
= f(t, x). Orice solutie a unei

astfel de ecuatii este solutie a ecuatiei (5.20).
5.5 Ecuatii nerezolvate n derivata variabilei depen-
dente
1. Ecuatia x = f(x
)
Dac a f este o functie cu derivat a continu a, solutia general a a ecuatiei x = f(x
) este dat a
parametric de
t =
_
1
p
f
(p) dp +C, x = f(p).

ntr-adev ar, s a punem x
= p si s a lu am pe p ca variabil a independent a. Avem

x = f(p), dx = f
(p) dp, dt =
1
p
dx =
1
p
f
(p) dp,
A MATEMATIC
A 2 91
de unde obtinem pe t ca functie de p printr-o cuadratur a.
Exemplu. S a se integreze ecuatia
x = a
n
(x
)
n
+a
n1
(x
)
n1
+ +a
1
x
+a
0
.
Punem x
= p. Atunci dx = p dt, dt =
1
p
dx, de unde
t =
_
1
p
_
na
n
p
n1
+ (n 1) a
n1
p
n2
+ +a
1
_
dp.
Solutia general a este dat a de
_
t =
n
n 1
a
n
p
n1
+
n 1
n 2
a
n1
p
n2
+ +a
2
p +a
1
ln p +C,
x = a
n
p
n
+a
n1
p
n1
+ +a
1
p +a
0
, p > 0.

2. Ecuatia F(x, x
) = 0
Integrarea ecuatiei F(x, x
) = 0 se reduce la o cuadratur a dac a se cunoaste o reprezentare

parametric a a curbei F(u, v) = 0, anume u = (), v = (), I R.
ntr-adev ar, dac a si sunt continue, iar are derivat a continu a pe I, putem scrie
x = (), x
= (), I si deci
dx
d
=
(), dt =
1
()
() d,
nct integrala general a este dat a parametric de
t =
_
1
()
() d +C, x = ().
3. Ecuatia t = f(x
)
Dac a f este o functie cu derivat a continu a, solutia general a a ecuatiei t = f(x
) este dat a
parametric de
t = f(p), x =
_
pf
(p) dp +C.
ntr-adev ar, s a punem x
= p si s a lu am pe p ca variabil a independent a. Avem

t = f(p), dt = f
(p) dp, dx = p dt = pf
(p) dp,
A MATEMATIC
A 2
de unde obtinem pe x ca functie de p printr-o cuadratur a.
Exemlpu. S a se integreze ecuatia t = 2x
+e
x
.
Punem x
= p. Atunci t = 2p +e
p
, dx = p dt = (2p +pe
p
) dp. Solutia general a este
dat a de
t = 2p +e
p
, x = p
2
+ (p 1)e
p
+C.
4. Ecuatia F(t, x
) = 0
Integrarea ecuatiei F(t, x
) = 0 se reduce la o cuadratur a dac a se cunoaste o reprezentare

parametric a a curbei F(u, v) = 0, anume u = (), v = (), I.
ntr-adev ar, dac a si sunt continue, iar are derivat a continu a pe I, putem scrie
t = (),
dx
dt
= (), I si deci
dx =
()() d,
nct integrala general a este dat a parametric de
t = (), x =
_
()
() d +C.
5. Ecuatia Lagrange
Se numeste ecua tie Lagrange o ecuatie diferential a de forma
A(x
)t +B(x
)x +C(x
) = 0,
cu A, B, C functii continue, cu derivate de ordinul nti continue pe un interval I R.
Dac a B(x
) ,= 0, ecuatia Lagrange se poate scrie sub forma

x = (x
)t +(x
).
Integrarea ecuatiei Lagrange se reduce la integrarea unei ecuatii liniare. ntr-adev ar,
dac a not am x
= p, avem x = (p)t +(p). Deriv am n raport cu t si tinem seama c a p

este functie de t:
p (p) = (
(p)t +
(p))
dp
dt
, (5.21)
de unde, pentru p (p) ,= 0, rezult a
dt
dp
=

(p)
p (p)
t +

(p)
p (p)
,
A MATEMATIC
A 2 93
care este o ecuatie liniar a n t ca functie necunoscut a si p ca variabil a independent a. Prin
integrarea acesteia obtinem pe t ca functie de p, care mpreun a cu x = (p)t + (p)
determin a integrala general a sub form a parametric a.
Dac a p = p
0
este o r ad acin a a ecuatiei p (p) = 0, atunci p(t) = p
0
este o solutie
a ecuatiei (5.21) si deci x = p
0
t + (p
0
) este o solutie singular a a ecuatiei lui Lagrange.
Evident, vom avea attea solutii particulare cte r ad acini are ecuatia p (p) = 0.
Exemplu. S a se integreze ecuatia x = 2tx
+ (x
)
2
.
Punem x
= p. Atunci x = 2tp +p
2
si diferentiem: dx = 2p dt +2t dp +2p dp. Dar
dx = p dt si deci
dt
dp
=
2
p
t 2,
care este o ecuatie liniar a, a c arei solutie general a, pentru p ,= 0, este t =
c
p
2

p
3
, nct
solutia general a a ecuatiei date se scrie
t =
C
p
2

p
3
, x =
2C
p
+
p
2
3
, p R 0.
Pentru p = 0 se obtine x(t) 0, care este o solutie singular a.
6. Ecuatia Clairaut
Se numeste ecua tie Clairaut o ecuatie diferential a de forma
x = tx
+(x
).
unde este o functie cu derivat a continu a pe un interval I R.
Ecuatia Clairaut este o ecuatie Lagrange particular a, anume cu (p) = p. Pentru
integrarea ei proced am la fel ca pentru integrarea ecuatiei Lagrange. nlocuim x
= p,
x = tp+(p), apoi deriv am n raport cu t si tinem seama c a p este functie de t. Obtinem
(t +
(p))
dp
dt
= 0.
Avem dou a posibilit ati. Sau
dp
dt
= 0, p = C si deci x(t) = Ct +(C) este solutia general a
a ecuatiei Clairaut. Sau t +
(p) = 0, care ne conduce la solutia singular a

t =
(p), x = p
(p) +(p).
Exemplu. S a se integreze ecuatia x = tx
+ (x
)
n
.
Punem x
= p si derivnd obtinem: p = tp
+ p + np
n1
p
sau p
(t + np
n1
) = 0.
Avem: p
= 0, p = C, care d a solutia gereral a x(t) = Ct + C

n
. Sau t = np
n1
,
x = (1 n)p
n
, care reprezint a o integral a singular a.
A MATEMATIC
A 2
7. Ecuatia x = f(t, x
)
Notnd x
= p, avem x = f(t, p) si deriv am n raport cu t, tinnd seama c a p este functie

de t. Obtinem
p =
f
t
+
f
p

dp
dt
,
de unde putem explicita pe dp/dt. Dac a aceast a ecuatie poate integrat a si p = (t, C)
este solutia sa general a, atunci x(t) = f(t, (t, C)) este solutia general a a ecuatiei date.
x =
1
3
_
(x
)
2
+tx
+t
2
_
.
Cu x
= p, avem3x = p
2
+tp+t
2
. Deriv am n raport cu t: 2pp
+tp
+4p+2t = 0
sau (2p +t)(p
+ 2) = 0. Din p
= 2 urmeaz a p = 2t +C, de unde solutia general a

x(t) = t
2
+Ct
1
3
C
2
, t R.
Apoi t = 2p si x = p
2
8. Ecuatia t = f(x, x
)
Notnd x
= p, avem t = f(x, p) si deriv am n raport cu x, considernd pe t si p ca

functii de x. Obtinem
1
p
=
f
x
+
f
p

dp
dx
.
Dac a putem integra aceast a ecuatie si p = (x, C) este solutia sa general a, atunci t(x) =
f(x, (x, C)) este solutia general a a ecuatiei date.
Exemplu. S a se integreze ecuatia t =
1
x
x + (x
)
n
.
Punem x
= p, avem t =
1
p
x +p
n
. Deriv am n raport cu x. Obtinem
dp
dx
(np
n1
x
p
2
) = 0.
Deci
dp
dx
= 0, p = C, de unde solutia general a t(x) =
1
C
x + C
n
, sau x = np
n+1
,
t = (n + 1)p
n
A MATEMATIC
A 2 95
5.6 Teorema de existent a si unicitate
n cele ce urmeaz a vom stabili conditiile n care problema lui Cauchy pentru o ecuatie
diferential a de ordinul nti are solutie unic a si vom da un mijloc de constructie efectiv a
a acestei solutii.
Fie ecuatia diferential a de ordinul nti
x
= f(t, x), (5.22)

cu conditia initial a
x(t
0
) = x
0
. (5.23)
Teorema 5.3 Daca func tia f(t, x) este continua pe domeniul nchis D, denit prin
D =
_
(t, x) R
2
, [t t
0
[ a, [x x
0
[ b
_
si pentru orice (t, x
1
), (t, x
2
) D satisface inegalitatea
[f(t, x
1
) f(t, x
2
)[ < L[x
1
x
2
[ , L > 0,
numita condi tia lui Lipschitz, atunci exista un numar real pozitiv h a si o singura
func tie x = x(t) denita si derivabila pe intervalul [t
0
h, t
0
+h], solu tie a ecua tiei
(5.22) pe intervalul [t
0
h, t
0
+h] si care satisface condi tia ini tiala (5.23).
Functia f(t, x) este continu a pe domeniul nchis D, deci este m arginit a pe D. Fie
M > 0, a.. [f(t, x)[ M, (t, x) D. Lu am h = mina, b/M si e I = [t
0
h, t
0
+h].
Pentru determinarea solutiei vom folosi metoda aproxima tiilor succesive. Metoda
const a din a construi un sir de functii
x
0
, x
1
(t), . . . , x
n
(t), . . .
care converge n mod uniform pe I c atre o functie care ndeplineste conditiile din enuntul
teoremei.
Primul termen al sirului l lu am x
0
si se numeste aproximatia de ordinul zero. Al
doilea termen al sirului de functii, numit si aproximatia de ordinul nti, l denim prin
x
1
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
0
) d, t I
si n general, aproximatia de ordinul n, prin
x
n
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
n1
()) d, t I. (5.24)
A MATEMATIC
A 2
Sirul de functii astfel denit are urm atoarele propriet ati:
1. Toate functiile x
n
(t), n = 1, 2, 3, . . . satisfac conditia initial a x
n
(t
0
) = x
0
.
2. Toti termenii sirului (x
n
(t)) sunt functii continue pe intervalul I. ntr-adev ar, f
este continu a pe D, deci toate integralele care intervin sunt functii continue pe I.
3. Pentru orice n N, x
n
(t) [x
0
b, x
0
+b], pentru t [t
0
h, t
0
+h].
Demonstra tie prin induc tie. Deoarece [f(t, x
0
)[ M, avem
[x
1
(t) x
0
[ =
_
t
t
0
f(, x
0
) d
_
t
t
0
[f(, x
0
)[ d
M[t t
0
[ Mh b.
S a presupunem c a aproximatia de ordinul n1 ndeplineste aceast a conditie, deci x
n1

[x
0
b, x
0
+b]. Atunci [f(t, x
n1
)[ M si putem scrie
[x
n
(t) x
0
[ =
_
t
t
0
f (, x
n1
()) d
M[t t
0
[ Mh b,
prin urmare, pentru t I toate aproximatiile apartin intervalului [x
0
b, x
0
+b].
Vom ar ata acum c a sirul de functii (x
n
(t)) converge uniform pe intervalul I la o
functie x(t) cnd n . Convergenta acestui sir este echivalent a cu convergenta seriei
de functii
x
0
+ (x
1
(t) x
0
) + (x
2
(t) x
1
(t)) + + (x
n
(t) x
n1
(t)) + , (5.25)
deoarece sirul sumelor partiale ale seriei (5.25) este tocmai sirul (x
n
(t)).
Pentru a ar ata c a seria (5.25) este uniform convergent a pe I este sucient s a ar at am
c a ea este majorat a de o serie numeric a cu termeni pozitivi convergent a. Mai precis, vom
ar ata c a pentru orice t I,
[x
n
(t) x
n1
(t)[ M L
n1
[t t
0
[
n
n!
, n N. (5.26)
Demonstra tie prin induc tie. Avem
[x
1
(t) x
0
[ =
_
t
t
0
f(, x
0
) d
M[t t
0
[,
deci pentru n = 1 inegalitatea (5.26) este vericat a. Presupunem c a ea este adev arat a
pentru n 1, adic a
[x
n1
(t) x
n2
(t)[ M L
n2
[t t
0
[
n1
(n 1)!
(5.27)
A MATEMATIC
A 2 97
si ar at am c a este adev arat a si pentru n. Avem
[x
n
(t) x
n1
(t) [
_
t
t
0
[f (, x
n1
()) f (, x
n2
())] d
si dac a folosim conditia lui Lipschitz si inegalitatea (5.27), g asim

[x
n
(t) x
n1
(t)[ L
_
t
t
0
[x
n1
() x
n2
()[ d
_
t
t
0
ML
n2
[ t
0
[
n1
(n 1)!
d
,
de unde (5.26).
Deoarece [t t
0
[ h, avem majorarea
[x
n
(t) x
n1
(t)[
M
L

(Lh)
n
n!
, t I,
de unde rezult a c a seria (5.25) este absolut si uniform convergent a pe I, deoarece seria
numeric a

n=1
(Lh)
n
n!
este convergent a. ntr-adev ar, folosind criteriul raportului avem
lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
Lh
n + 1
= 0.
Se poate observa c a avem efectiv
M
L
n=1
(Lh)
n
n!
=
M
L
(e
Lh
1).
Rezult a de aici c a sirul aproximatiilor succesive are ca limit a o functie continu a pe I
x(t) = lim
n
x
n
(t).
Trecnd la limit a n relatia de recurent a (5.24), g asim c a
x(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x()) d, t I. (5.28)
Derivnd (5.28) n raport cu t, obtinem x
(t) = f(t, x(t)), t I, de unde deducem c a

functia x = x(t) este solutie pe I a ecuatiei diferentiale (5.22). Ea veric a si conditia
initial a (5.23), cum rezult a din (5.28).
Unicitatea solutiei rezult a din unicitatea limitei unui sir convergent.
Functiile x
n
(t) constituie aproximatii ale solutiei x(t), care sunt cu att mai apropiate
de x(t) cu ct n este mai mare. Deci metoda folosit a n demonstrtia precedent a, numit a
metoda aproximatiilor succesive, d a si un procedeu de aproximare a solutiei ecuatiei
diferentiale (5.22) care trece printr-un punct dat (t
0
, x
0
), adic a un procedeu de rezolvare
a problemei lui Cauchy.
A MATEMATIC
A 2
Capitolul 6
Ecuatii diferentiale de ordin superior
6.1 Solutia general a. Solutii particulare
F(t, x, x
, . . . , x
(n)
) = 0. (6.1)
Ordinul maxim al derivatei care gureaz a n (6.1) se numeste ordinul ecuatiei diferentiale
(6.1). Dac a n 2 spunem c a ecuatia diferential a este de ordin superior.
Reamintim c a functia x = x(t), denit a pe intervalul [a, b], avnd derivate pn a
la ordinul n inclusiv n orice punct al intervalului [a, b] se numeste solu tie a ecuatiei
diferentiale (6.1) pe intervalul [a, b] dac a
F(t, x(t), x
(t), . . . , x
(n)
(t)) = 0, t [a, b].
Exemplu. Ecuatia diferential a de ordinul trei
x
+x
x = 0
admite solutiile x
1
(t) = e
t
, x
2
(t) = cos t, x
3
(t) = sint. Ecuatia admite si solutia
x(t) = C
1
e
t
+C
2
cos t +C
3
sin t, t R,
unde C
1
, C
2
, C
3
sunt constante arbitrare.
Din exemplul precedent se vede c a solutiile unei ecuatii diferentiale de ordin superior
pot depinde de constante arbitrare.
Denitia 6.1 Func tia x = x(t, C
1
, C
2
, . . . , C
n
) este solutia general a a ecua tiei diferen-
tiale (6.1) n domeniul D R
2
, daca este solu tie a ecua tiei (6.1) si daca prin alegerea
convenabila a constantelor se transforma n orice solu tie a ecua tiei (6.1) al carei grac
se aa n D.
99
A MATEMATIC
A 2
Solutia general a a unei ecuatii diferentiale de ordinul n poate scris a si sub form a
implicita
(t, x, C
1
, C
2
, . . . , C
n
) = 0.
De obicei, unei relatii de aceast a form a i se d a denumirea de integrala generala a ecuatiei
diferentiale de ordinul n.
Solutia general a a unei ecuatii diferentiale de ordinul n poate scris a si sub form a
parametrica
t = (, C
1
, C
2
, . . . , C
n
), x = (, C
1
, C
2
, . . . , C
n
).
Denitia 6.2 Numim solutie particular a a ecua tiei (6.1) orice solu tie x = x(t), t
[a, b], (t, x) D R
2
, care se ob tine din solu tia generala dnd valori particulare con-
stantelor C
1
, C
2
, . . . , C
n
.
Gracul unei solutii particulare a ecuatiei (6.1) este o curb a plan a numit a curba
integrala.
Exemplu. Ecuatia x
+x = t are solutia general a x(t) = C

1
cos t+C
2
sin t+t, t R.
Functia x(t) = cos t+t este o solutie particular a care se obtine din solutia general a pentru
C
1
= 1 si C
2
= 0.
Solutia general a a unei ecuatii diferentiale de ordinul n depinde de n constante arbi-
trare.
6.2 Integrale prime
Fie dat a ecuatia diferential a de ordinul n
F(t, x, x
, . . . , x
(n)
) = 0 (6.2)
si e
(t, x, C
1
, C
2
, . . . , C
n
) = 0 (6.3)
integrala sa general a. Dac a deriv am relatia (6.3) de n 1 ori si elimin am ntre aceste n
relatii n 1 dintre constantele C
1
, C
2
, . . ., C
n
, obtinem o relatie de forma
(t, x, x
, . . . , x
(n1)
, C) = 0, (6.4)
care se numeste integrala prima a ecuatiei (6.2).
Cunoasterea unei integrale prime simplic a rezolvarea ecuatiei diferentiale initiale.
Dac a (6.4) este o integral a prim a a ecuatiei (6.2), atunci integrarea ecuatiei (6.2) se
reduce la integrarea ecuatiei (6.4), care este o ecuatie diferential a de ordinul n 1.
A MATEMATIC
A 2 101
Exemplu. Ecuatia x
+x
= 0 admite integrala prim a x
+x = C
1
, care este o ecuatie
de ordinul nti cu solutia general a x = C
1
+C
2
e
t
.
Cunoasterea a n integrale prime distincte ale ecuatiei (6.2)
i
(t, x, x
, . . . , x
(n1)
, C
i
) = 0, i = 1, n (6.5)
este echivalent a cu cunoasterea solutiei generale a ecuatiei (6.2), deoarece din sistemul
(6.5) putem obtine pe x, x
, . . . , x
(n1)
n functie de t, C
1
, C
2
, . . . , C
n
, de unde, n
particular, rezult a x = x(t, C
1
, C
2
, . . . , C
n
), adic a solutia general a a ecuatiei (6.2).
6.3 Conditii initiale. Problema lui Cauchy
n multe probleme care conduc la rezolvarea unei ecuatii diferentiale de forma (6.2) nu
este necesar s a cunoastem solutia general a ci doar o solutie particular a, care s a satisfac a
anumite conditii, numite condi tii ini tiale si care o determin a n mod unic.
n general, se cere o solutie a ecuatiei (6.2) cu proprietatea c a pentru t = t
0
, x si
derivatele sale pn a la ordinul n 1 iau valori date
x(t
0
) = x
0
, x
(t
0
) = x
0
, . . . , x
(n1)
(t
0
) = x
n1
0
. (6.6)
Problema determin arii solutiei x = x(t) care satisface conditiile initiale (6.6) se numeste
problema lui Cauchy.
6.4 Ecuatii integrabile prin cuadraturi
1. Ecuatia x
(n)
= 0
Este cea mai simpl a ecuatie diferential a de ordinul n. Prin n cuadraturi succesive obtinem
solutia general a sub forma
x(t) =
C
1
(n 1)!
t
n1
+
C
2
(n 2)!
t
n2
+ +
C
n1
1!
t +C
n
= P
n1
(t) ,
adic a un polinom arbitrar de gradul n 1.
Exemplu. S a se g aseasc a solutia ecuatiei x
(5)
= 0, care satisface conditiile initiale:
x(0) = 1, x
(0) = 0, x
(0) = 1, x
(0) = 0, x
(4)
(0) = 1.
Solutia general a este
x(t) =
C
1
4!
t
4
+
C
2
3!
t
3
+
C
3
2!
t
2
+
C
4
1!
t +C
5
.
A MATEMATIC
A 2
Conditiile initiale precizate conduc la solutia particular a
x(t) =
1
24
t
4
1
2
t
2
+ 1, t R.
2. Ecuatia x
(n)
= f(t)
Dac a f este continu a pe intervalul [a, b], solutia general a a acestei ecuatii se poate pune
sub forma
x(t) =
1
(n 1)!
_
t
t
0
(t )
n1
f() d +
C
1
(n 1)!
t
n1
+ +
C
n1
1!
t +C
n
,
cu t
0
[a, b].
ntr-adev ar, avem succesiv:
x
=
1
(n2)!
_
t
t
0
(t )
n2
f() d +
C
1
(n2)!
t
n2
+ +C
n1
,

x
(k1)
=
1
(nk)!
_
t
t
0
(t )
nk
f() d +
C
1
(nk)!
t
nk
+ +C
nk+1
,

x
(n1)
=
_
t
t
0
f() d +C
1
,
x
(n)
= f (t) .
Exemplu. S a se determine solutia ecuatiei x
= sin t, care satisface conditiile initiale

x(0) = 1, x
(0) = 1, x
(0) = 0.
Prin trei integr ari succesive obtinem solutia general a
x(t) = cos t +
1
2
C
1
t
2
+C
2
t +C
3
.
Solutia problemei lui Cauchy este x(t) = cos t +t
2
t.
3. Ecuatia F
_
t, x
(n)
_
= 0
Dac a se cunoaste o reprezentare parametric a a curbei F(u, v) = 0 si anume u = (),
v = (), cu si functii continue si cu derivat a continu a pe [a, b], atunci integrala
general a pe [a, b] a ecuatiei diferentiale se obtine prin n cuadraturi.
ntr-adev ar, lund t = (), x
(n)
= (), avem dt =
() d, dx
(n1)
= () dt =
()
() d. De unde obtinem printr-o cuadratur a

x
(n1)
=
_
()
() d +C
1
=
1
() +C
1
.
A MATEMATIC
A 2 103
Apoi dx
(n2)
= (
1
() +C
1
) dt = (
1
() +C
1
)
() d. De unde
x
(n2)
=
_

1
()
() d +C
1
() +C
2
=
2
() +C
1
() +C
2
.
Repetnd operatia de n ori, obtinem solutia sub form a parametric a
t = (), x =
n
() +P
n1
(()),
n care P
n1
este un polinom de gradul n 1 n ().
Dac a ecuatia poate explicitat a n raport cu t, adic a putem obtine t = f
_
x
(n)
_
,
atunci o reprezentare parametric a este dat a de x
(n)
= , t = f().
Exemplu. S a se g aseasc a solutia general a a ecuatiei t = x
+ ln x
.
Punem x
= , t = + ln . Avem dx
= dt =
_
1 +
1
_
d . Se obtine solutia
general a
t = + ln , x =
1
6
3
+
3
4
2
+ +C
1
( + ln ) +C
2
.
4. Ecuatia F
_
x
(n1)
, x
(n)
_
= 0
ntr-adev ar, lund x
(n1)
= (), x
(n)
= (), avem dx
(n1)
=
() d, dx
(n1)
=
() dt. De unde dt =

()
()
d si printr-o cuadratur a obtinem
t =
_

()
()
d +C
1
= () +C
1
, x
(n1)
= (),
Asadar am redus problema la cazul precedent.
Exemplu. S a se integreze ecuatia x
(3)
x
(4)
= 1.
O reprezentare parametric a este x
(3)
= , x
(4)
=
1
, ,= 0. Obtinem dx
(3)
= d,
dx
(3)
=
1
dt, deci dt = d. Se obtine solutia general a

t =
1
2
2
+C, x =
1
105
7
+
1
8
C
1
1
2
C
2
2
+C
3
.
A MATEMATIC
A 2
5. Ecuatia F
_
x
(n2)
, x
(n)
_
= 0
ntr-adev ar, lund x
(n2)
= (), x
(n)
= (), din dx
(n1)
= x
(n)
dt, dx
(n2)
=
x
(n1)
dt, prin eliminarea lui dt g asim
x
(n1)
dx
(n1)
= x
(n)
dx
(n2)
=
()() d,
de unde
x
(n1)
=
_
2
_

()() d +C
1
, x
(n2)
= ().
Asadar am redus problema la cazul precedent.
6.5 Ecuatii c arora li se poate micsora ordinul
1. Ecuatia F
_
t, x
(k)
, x
(k+1)
, . . . , x
(n)
_
= 0
Ecuatia se transform a ntr-o ecuatie diferential a de ordinul n k prin schimbarea de
functie x
(k)
= u. Derivnd si nlocuind obtinem ecuatia
F(t, u, u
, . . . , u
(nk)
) = 0.
Dac a aceast a ecuatie poate integrat a, solutia sa general a va de forma
u(t) = (t, C
1
, . . . , C
nk
).
Integrarea ecuatiei date se reduce atunci la integrarea ecuatiei de ordinul k:
x
(k)
= (t, C
1
, . . . , C
nk
).
Exemplu. n ecuatia
x
(n)
sint x
(n1)
cos t + 1 = 0,
punem x
(n1)
= u si ecuatia se transform a ntr-o ecuatie liniar a n u:
u
sin t ucos t + 1 = 0.
A MATEMATIC
A 2 105
2. Ecuatia F
_
x, x
, . . . , x
(n)
_
= 0
Prin schimbarea de functie x
= p, lund pe x ca variabil a independent a, reducem ordinul

ecuatiei date cu o unitate. Obtinem succesiv
dx
dt
= p,
d
2
x
dt
2
=
d
dt
_
dx
dt
_
=
dp
dt
= p
dp
dx
,
d
3
x
dt
3
=
d
dt
_
d
2
x
dt
2
_
=
d
dt
_
p
dp
dx
_
=
d
dx
_
p
dp
dx
_
p = p
_
dp
dx
_
2
+p
2
d
2
p
dx
2
, . . . .
Se observ a c a derivatele
d
k
x
dt
k
se exprim a cu ajutorul lui p,
dp
dx
, . . . ,
d
k1
p
dx
k1
. nlocuite n
ecuatie ne conduc la o ecuatie de ordinul n 1 n functia p de variabila independent a x.
xx
(x
)
2
= x
2
.
Punem x
= p, x
= p
dp
dx
si obtinem ecuatia
xp
dp
dx
= p
2
+x
2
,
care este o ecuatie omogen a.
4. Ecuatia F
_
t, x, x
, . . . , x
(n)
_
= 0 omogen a n x, x
, . . . , x
(n)
Ecuatia ind omogen a n x, x
, . . . , x
(n)
, se poate pune sub forma
F
_
t,
x
x
, . . . ,
x
(n)
x
_
= 0.
Cu schimbarea de functie
x
x
= u, obtinem succesiv
x
= xu, x
= x(u
2
+u
), x
= x(u
3
+ 3uu
+u
).
Se observ a c a
x
(k)
x
se exprim a n functie de u, u
, . . . , u
(k1)
, care nlocuite n ecuatie ne
conduc la o ecuatie de ordinul n 1 n u.
txx
+t(x
)
2
xx
= 0.
A MATEMATIC
A 2
Este o ecuatie omogen a n x, x
, x
. Cu schimbarea de functie
x
x
= u, obtinem
u
1
t
u + 2u
2
= 0
care este o ecuatie Bernoulli.
4. Ecuatia F
_
t, x,
dx
dt
,
d
2
x
dt
2
, . . . ,
d
n
x
d
n
t
_
= 0 omogen a n t, x, dt, dx, . . . , d
n
x
Fiind omogen a n toate argumentele se poate pune sub forma
F
_
x
t
,
dx
dt
, t
d
2
x
dt
2
, . . . , t
n1
d
n
x
dt
n
_
= 0.
Prin schimbarea de functie
x
t
= u si schimbarea de variabil a independent a t = e
, se
transform a ntr-o ecuatie c areia i se poate reduce ordinul cu o unitate. Obtinem succesiv
x
t
= u,
dx
dt
= u
+u, t
d
2
x
dt
2
= u
+u
, . . .
unde u
=
du
d
. Se observ a c a produsele t
k1
d
k
x
dt
k
nu contin dect pe u si derivatele sale
n raport cu pn a la ordinul k, nct ecuatia devine
F (u, u
+u, u
+u
, . . .) = 0,
care este o ecuatie ce nu contine explicit variabila independent a, de forma studiat a la
punctul 2, deci c areia i se poate reduce ordinul cu o unitate.
Exemplu. Ecuatia
t
2
xx
+t
2
(x
)
2
5txx
+ 4x
2
= 0
este omogen a de ordinul doi. mp artind prin t
2
se poate scrie sub forma
x
t
tx
+ (x
)
2
5
x
t
x
+ 4
_
x
t
_
2
= 0.
Punem t = e
, x = tu si ecuatia devine
uu
+ (u
)
2
2uu
= 0.
Lund acum u
= p obtinem ecuatia liniar a

dp
du
+
1
u
p 2 = 0.
A MATEMATIC
A 2 107
5. Ecuatia F(x, tx
, t
2
x
, . . . , t
n
x
(n)
) = 0
Prin schimbarea de variabil a independent a t = e
, obtinem o ecuatie c areia i se poate

reduce ordinul cu o unitate. Obtinem
tx
=
dx
d
, t
2
x
=
d
2
x
d
2

dx
d
.
Se observ a c a t
k
x
(k)
se exprim a n functie numai de
dx
d
, . . . ,
d
k
x
d
k
. Prin urmare ecuatia

ia forma
F
_
x,
dx
d
,
d
2
x
d
2

dx
d
, . . .
_
= 0,
n care nu apare explicit . Punem
dx
d
= p si lu am pe x ca variabil a independent a. Se
reduce astfel ordinul ecuatiei cu o unitate.
A MATEMATIC
A 2
Capitolul 7
Ecuatii si sisteme diferentiale liniare
Studiul ecuatiilor si sistemelor de ecuatii diferentiale liniare ofer a exemplul unei teorii
nchegate, bazat a pe metodele si rezultatele algebrei liniare.
7.1 Sisteme diferentiale liniare de ordinul nti
Un sistem de ecua tii diferen tiale liniare de ordinul nti este de forma:
x
i
=
n
j=1
a
ij
(t)x
j
+b
i
(t), i = 1, n, t I, (7.1)
unde a
ij
si b
i
sunt functii reale continue pe un interval I R. Sistemul (7.1) se numeste
neomogen. Dac a b
i
0, i = 1, n, atunci sistemul ia forma:
x
i
=
n
j=1
a
ij
(t)x
j
, i = 1, n, t I (7.2)
si se numeste omogen.
Prin solu tie a sistemului diferential (7.1) se ntelege un sistem de functii
x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t), t I,
continuu diferentiabile pe intervalul I care veric a ecuatiile (7.1) pe acest interval, adic a,
pentru care:
x
i
(t) =
n
j=1
a
ij
(t)x
j
(t) +b
i
(t), t I, i = 1, n.
109
A MATEMATIC
A 2
n general, multimea solutiilor sistemului (7.1) este innit a si o vom numi solu tie
generala. O solu tie particulara a sistemului se poate obtine impunnd anumite conditii.
Cel mai uzual tip de conditii l constituie condi tiile ini tiale:
x
1
(t
0
) = x
0
1
, x
2
(t
0
) = x
0
2
, . . . , x
n
(t
0
) = x
0
n
, (7.3)
unde t
0
I si (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) R
n
sunt date si se numesc valori ini tiale.
Prin problema Cauchy asociat a sistemului (7.1) se ntelege determinarea unei solutii
x
i
= x
i
(t), i = 1, n (7.4)
a sistemului (7.1) care s a verice conditiile initiale (7.3).
Din punct de vedere geometric, o solutie a sistemului (7.1) reprezint a parametric o
curb a n spatiul R
n
, numit a curba integrala a sistemului (7.1).
Fie matricea A(t) = [[a
ij
(t)[[, p atratic a de ordinul n si vectorii din R
n
:
x(t) = (x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)), b(t) = (b
1
(t), b
2
(t), . . . , b
n
(t)), x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
).
Fie nc a aplicatia T = T(t; x), liniar a n x, denit a n baza canonic a din R
n
, prin
T(t; e
j
) =
n
i=1
a
ij
(t)e
i
. Atunci sistemul (7.1) se poate scrie sub forma vectorial a:
x
= T(t; x) +b(t), t I, (7.5)

iar conditiile initiale (7.3):
x(t
0
) = x
0
. (7.6)
Teorema 7.1 Oricare ar punctul t
0
I si oricare ar vectorul x
0
R
n
, exist a
o singur a solutie x = x(t) a sistemului liniar (7.5), denita pe ntreg intervalul I si
satisfacnd condi tia ini tiala (7.6).
Pentru t
0
I xat, construim aproximatiile succesive:
x
0
(t) = x
0
, x
k+1
(t) = x
0
+
t
_
t
0
T(; x
k
()) dt +
t
_
t
0
b() d, t I (7.7)
si ar at am c a sirul
_
x
k
(t)
_
kN
converge uniform pe I la solutia c autat a.
n adev ar, notnd cu f(t, x) = T(t; x) +b(t), avem pentru t I si x oarecare
[[f(t, x) f(t, y)[[ L[[x y[[,
A MATEMATIC
A 2 111
unde L = sup[[A(t)[[, pentru t I. Prin norma unei matrice ntelegem tot norma
euclidian a, adic a r ad acina p atrat a din suma p atratelor tuturor elementelor sale. Dac a
not am cu M = sup [[x
1
(t) x
0
[[, pentru t I, vom g asi majorarea
[[x
k+1
(t) x
k
(t)[[ M
(L[t t
0
[)
k
k!
, k = 0, 1, 2, 3, . . .
care atrage convergenta uniform a pe I a sirului
_
x
k
(t)
_
la solutia c autat a.
7.2 Sisteme diferentiale liniare omogene
Vom studia pentru nceput sistemul diferential omogen (7.2), care sub form a vectorial a
se mai scrie
x
= T(t; x), t I. (7.8)

Teorema 7.2 Daca x
1
(t) si x
2
(t) sunt doua solu tii particulare ale sistemului omogen
(7.8) si
1
,
2
R, atunci
1
x
1
(t) +
2
x
2
(t) este de asemenea solu tie.
Cum x
1
(t) si x
2
(t) sunt solutii, putem scrie
[
1
x
1
(t) +
2
x
2
(t)]
= T(t;
1
x
1
(t) +
2
x
2
(t)).
Teorema 7.3 Mul timea solu tiilor sistemului omogen (7.8) formeaza un spa tiu vectorial
de dimensiune n.
C a multimea solutiilor sistemului (7.8) formeaz a un spatiu vectorial rezult a din
Teorema 7.2. Pentru a demonstra c a dimensiunea acestui spatiu este n vom ar ata c a
exist a un izomorsm ntre spatiul S al solutiilor sistemului (7.8) si spatiul R
n
. Pentru
aceasta introducem aplicatia : S R
n
denit a prin (x) = x(t
0
), pentru t
0
I
xat. Evident c a este o aplicatie liniar a. Din Teorema 7.1 de existent a si unicitate a
solutiei problemei lui Cauchy asociat a sistemului (7.8) rezult a c a este surjectiv a (adic a
(S) = R
n
) si injectiv a (adic a ker = 0). Prin urmare, este un izomorsm al
spatiului S pe R
n
. Deci, dimS = dimR
n
= n.
Din Teorema 7.3 rezult a c a spatiul S al solutiilor sistemului (7.8) admite o baz a
format a din n elemente. Fie x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) o astfel de baz a, adic a un sistem de
n solutii ale sistemului (7.8), liniar independente pe I.
Orice sistem de n solutii x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) liniar independente ale sistemului
(7.8) se numeste sistem fundamental de solu tii.
A MATEMATIC
A 2
Matricea X(t), p atratic a de ordinul n, ce are drept coloane coordonatele celor n
vectori solutii,
X(t) = [x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)], t I,
se numeste matrice fundamentala. Deoarece [x
k
(t)]
= T(t; x
k
(t)), pentru k = 1, n,
rezult a c a matricea X(t) este solutie a ecuatiei diferentiale matriceale
X
(t) = A(t)X(t), t I. (7.9)

(S-a notat cu X
(t) matricea format a din derivatele elementelor matricei X(t)). Evident,

matricea fundamental a nu este unic a.
Fiind dat un sistem de n solutii ale sistemului (7.8), se numeste wronskianul acestui
sistem, notat cu W(t), determinantul
W(t) = det X(t). (7.10)
Teorema 7.4 Daca exista un t
0
I a.. W(t
0
) = 0, atunci W(t) = 0 pentru orice t I.
Deoarece W(t
0
) = 0, ntre coloanele determinantului (7.10), pentru t = t
0
, exist a
o relatie de dependent a liniar a, deci exist a scalarii
1
,
2
, . . . ,
n
R, nu toti nuli, a..
1
x
1
(t
0
) +
2
x
2
(t
0
) +. . . +
n
x
n
(t
0
) = 0.
Cu acesti
i
form am combinatia liniar a
x(t) =
1
x
1
(t) +
2
x
2
(t) +. . . +
n
x
n
(t), t I.
Observ am c a x(t) astfel denit este o solutie a sistemului (7.8) si x(t
0
) = 0. Dar din
Teorema 7.1, care asigur a unicitatea solutiei problemei lui Cauchy pentru sistemul (7.8)
cu conditia initial a x(t
0
) = 0, rezult a c a x(t) = 0 pentru orice t I, adic a ntre coloanele
determinantului (7.10) exist a o relatie de dependent a liniar a pentru orice t I si deci
W(t) = 0 pentru orice t I.
Teorema 7.5 Sistemul de solu tii x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este fundamental d.d. exista
un t
0
I a.. W(t
0
) ,= 0.
Dac a sistemul x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este fundamental el este liniar independent
pe I, deci pentru t
0
arbitrar din I, vectorii x
1
(t
0
), x
2
(t
0
), . . . , x
n
(t
0
) sunt liniar indepen-
denti si n consecint a W(t
0
) ,= 0.
Reciproc, dac a exist a un t
0
I a.. W(t
0
) ,= 0, dup a Teorema 7.4, W(t) ,= 0 pentru
orice t I, deci sistemul x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este liniar independent pe I, adic a este
sistem fundamental.
Din teoremele precedente rezult a:
A MATEMATIC
A 2 113
Teorema 7.6 Daca x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este un sistem de n solu tii ale sistemului
(7.8) pentru care exista un t
0
I a.. W(t
0
) ,= 0, atunci acesta este un sistem fundametal
de solu tii pentru (7.8) si solu tia sa generala este de forma
x(t) = c
1
x
1
(t) +c
2
x
2
(t) +. . . +c
n
x
n
(t) = X(t) c, t I,
n care c = (c
1
, c
2
, . . . , c
n
) este un vector arbitrar din R
n
.
Exemplu. Sistemul
x
=
4
t
x
4
t
2
y, y
= 2 x
1
t
y
admite solutiile particulare: x
1
(t) = 1, y
1
(t) = t si x
2
(t) = 2t
2
, y
2
(t) = t
3
, t (0, ).
Deoarece W(t) = t
3
,= 0, cele dou a solutii formeaz a un sistem fundametal de solutii
pentru sistemul dat si deci solutia general a este
x(t) = c
1
+ 2c
2
t
2
, y(t) = c
1
t +c
2
t
3
.
7.3 Sisteme diferentiale liniare neomogene
Vom studia acum sistemul diferential neomogen
x
= T(t; x) +b(t), t I. (7.11)

Un prim rezultat se refer a la structura multimii solutiilor.
Teorema 7.7 Fie X(t) o matrice fundamentala a sistemului omogen corespunzator (7.8)
si x
(t) o solu tie particulara a sistemului neomogen (7.11). Solu tia generala a sistemului
neomogen este suma dintre solu tia generala a sistemului omogen si o solu tie particulara
a sistemului neomogen, adica
x(t) = X(t) c +x
(t), t I, (7.12)
unde c R
n
este un vector arbitrar.
Fie x(t) o solutie a sistemului neomogen. Punem y(t) = x(t) x
(t). Avem
y
= x
= T(t; x) +b (T(t; x
) +b) = T(t; x x
) = T(t; y),
deci y(t) este solutia general a a sistemului omogen, adic a y(t) = X(t) c, c R
n
si deci
are loc (7.12).
A MATEMATIC
A 2
Teorema 7.8 (Metoda variatiei constantelor) Fie X(t) o matrice fundamentala a
sistemului omogen (7.8). Atunci o solu tie particulara a sistemului neomogen (7.11) este
x
(t) = X(t) u(t) = u

1
(t)x
1
(t) +u
2
(t)x
2
(t) + +u
n
(t)x
n
(t), (7.13)
unde func tia u : I R
n
este data, pna la un vector constant aditiv, de
u
(t) = X
1
(t)b(t), t I. (7.14)
C aut am o solutie particular a pentru sistemul neomogen de forma solutiei generale
a sistemului omogen, n care vectorul c l presupunem o functie u(t), deci de forma (7.13).
Derivnd si nlocuind n (7.11), se obtine
X
(t) u(t) +X(t) u
(t) = A(t)X(t) u(t) +b(t),

care mpreun a cu (7.9) d a X(t) u
(t) = b(t). Dar W(t) ,= 0, deci exist a X

1
(t), nct
u
(t) = X
1
(t) b(t), t I.
Din (7.12), (7.13) si (7.14) rezult a c a solutia problemei lui Cauchy pentru sistemul
(7.11) cu conditia initial a x(t
0
) = x
0
este
x(t) = X(t)X
1
(t
0
) x
0
+
t
_
t
0
X(t)X
1
(s) b(s) ds, t I. (7.15)
Matricea U(t, s) = X(t)X
1
(s) se numeste matricea de tranzi tie a sistemului.
Exemplu. Fie sistemul liniar neomogen
x
=
4
t
x
4
t
2
y +
1
t
, y
= 2 x
1
t
y +t, t (0, ).
Asa cum am v avut, solutia general a a sistemului omogen corespunz ator este
x(t) = c
1
+ 2c
2
t
2
, y(t) = c
1
t +c
2
t
3
.
C aut am pentru sistemul neomogen o solutie particular a de forma
x
(t) = u(t) + 2t
2
v(t), y(t) = t u(t) +t
3
v(t).
Derivnd si nlocuind n sistem, obtinem
u
+ 2t
2
v
=
1
t
, tu
+t
3
v
= t,
A MATEMATIC
A 2 115
sau, rezolvnd n privinta lui u
si v
:
u
= 2
1
t
, v
=
1
t
2
+
1
t
3
,
de unde, prin integrare
u(t) = 2t lnt, v(t) =
1
t

1
2t
2
.
nlocuind n x
(t) si y
(t), obtinem solutia particular a a sistemului neomogen

x
(t) = 4t 1 lnt, y
(t) = 3t
2
1
2
t t lnt
si deci solutia general a a sistemului neomogen este
x(t) = c
1
+ 2c
2
t
2
+ 4t 1 ln t, y(t) = c
1
t +c
2
t
3
+ 3t
2
1
2
t t lnt, t > 0.
Problema cea mai dicil a n rezolvarea unui sistem liniar o constituie determinarea
unui sistem fundamental de solutii.
In cele ce urmeaz a vom ar ata c a n cazul particular cnd matricea A a sistemului este
o matrice constanta, problema determin arii unui sistem fundamental de solutii se reduce
la o problem a de algebr a liniar a si anume la determinarea valorilor proprii si a vectorilor
proprii ai matricei A.
7.4 Sisteme liniare cu coecienti constanti
Consider am sistemul diferen tial liniar omogen cu coecien ti constan ti
x
= T( x) sau x
= Ax, t R, (7.16)
unde A = [[a
ij
[[ /
n
(R) este o matrice p atratic a cu elemente constante.
Aplicatia T : R
n
R
n
denit a prin T(e
j
) =
n
i=1
a
ij
e
i
, j = 1, n, este o transformare
liniar a pe R
n
.
Teorema 7.9 Func tia x : R R
n
, denita prin
x(t) = ue
t
, t R, (7.17)
este o solu tie a sistemului (7.16) d.d. este valoare proprie a transformarii liniare T,
iar u vector propriu corespunzator.
A MATEMATIC
A 2
Derivnd (7.17) si nlocuind n (7.16), obtinem
T(u) = u. (7.18)
Deci trebuie s a e valoare proprie pentru T, iar u vector propriu corespunz ator.
Reciproc, dac a u este vector propriu al transform arii liniare T corespunz ator valorii
proprii , atunci are loc (7.18), de unde prin nmultire cu e
t
, g asim c a x(t) dat de (7.17)
este solutie a sistemului (7.16).
Pentru a obtine solutia general a a sistumului (7.16) sunt necesare n solu tii liniar in-
dependente, care n general nu pot toate de forma (7.17) deoarece nu orice transformare
liniar a poate adus a la expresia canonic a.
Teorema 7.10 Daca transformarea liniara T poate adusa la expresia canonica, adica
exista n vectori proprii u
1
, u
2
, . . . , u
n
liniar independen ti, corespunzatori valorilor pro-
prii
1
,
2
, . . .,
n
nu neaparat distincte, atunci func tiile
x
1
(t) = u
1
e
1
t
, x
2
(t) = u
2
e
2
t
, . . . , x
n
(t) = u
n
e
nt
, t R (7.19)
formeaza un sistem fundamental de solu tii pentru sistemul diferen tial (7.16).
Prin ipotez a sistemul u
1
, u
2
, . . . , u
n
de vectori din R
n
formeaz a o baz a n R
n
n
care matricea transform arii T are forma diagonal a diag(
1
,
2
, . . . ,
n
), deci
T(u
k
) =
k
u
k
, k = 1, n. (7.20)
Conform teoremei precedente, functiile (7.19) sunt solutii ale sistemului (7.16). Pentru a
forma un sistem fundamental de solutii este necesar s a e liniar independente. Fie deci
combinatia liniar a
1
x
1
(t) +
2
x
2
(t) + +
n
x
n
(t) = 0, t R.
Tinnd seama de (7.19), urmeaz a
1
u
1
e
1
t
+
2
u
2
e
2
t
+ +
n
u
n
e
n
t
= 0, t R.
Deoarece u
1
, u
2
, . . . , u
n
formeaz a o baz a n R
n
, rezult a c a egalitatea precedent a are
loc numai dac a
1
= 0,
2
= 0, . . . ,
n
= 0 si deci vectorii x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) sunt
liniar independenti.
Exemplu. S a determin am solutia general a a sistemului
x
= 3y 4z, y
= z, z
= 2x +y.
A MATEMATIC
A 2 117
Matricea transform arii liniare asociate este
A =
_
_
0 3 4
0 0 1
2 1 0
_
_
.
Ecuatia caracteristic a a transform arii liniare T este
3
76 = 0, cu r ad acinile
1
= 1,
2
= 2,
3
= 3, simple. Deci transformarea T poate adus a la expresia canonic a.
Vectorii proprii corespunz atori sunt
u
1
= (1, 1, 1), u
2
= (5, 2, 4), u
3
= (5, 1, 3).
Deci functiile
x
1
(t) = e
t
(1, 1, 1), x
2
(t) = e
2t
(5, 2, 4), x
3
(t) = e
3t
(5, 1, 3)
formeaz a un sistem fundamental de solutii. Solutia general a a sistemului se scrie atunci
_
_
_
x(t) = c
1
e
t
+ 5c
2
e
2t
+ 5c
3
e
3t
,
y(t) = c
1
e
t
+ 2c
2
e
2t
+ c
3
e
3t
, t R.
z(t) = c
1
e
t
+ 4c
2
e
2t
3c
3
e
3t
,

Dac a ecuatia caracteristic a admite o r ad acin a complex a
1
, atunci
2
=
1
, conjugata
sa complex a, este de asemenea o r ad acin a. Vectorii proprii corespunz atori vor avea
coordonate complex conjugate. Deoarece e
i
= cos +i sin si deci
1
2
(e
i
+e
i
) = cos ,
1
2i
(e
i
e
i
) = sin,
putem nlocui solutiile complexe corespunz atoare x
1
(t), x
2
(t) (complex conjugate) prin
solutii reale, efectund schimbarea
y
1
(t) =
1
2
(x
1
(t) +x
2
(t)), y
2
(t) =
1
2i
(x
1
(t) x
2
(t)).
x
= y, y
= x.
A =
_
0 1
1 0
_
.
A MATEMATIC
A 2
Ecuatia caracteristic a este
2
+ 1 = 0 si deci
1
= i,
2
= i, iar vectorii proprii
corespunz atori u
1
= (1, i), u
2
= (1, i). Un sistem fundamental de solutii (complexe) va
x
1
(t) = (e
it
, ie
it
), x
2
(t) = (e
it
, ie
it
).
Prin schimbarea precedent a, obtinem sistemul fundamental de solutii (reale)
y
1
(t) = (cos t, sin t), y
2
(t) = (sint, cos t),
nct, solutia general a a sistemului diferential dat se va scrie
_
x(t) = c
1
cos t +c
2
sin t,
y(t) = c
1
sin t +c
2
cos t.

Dac a transformarea liniar a T nu poate adus a la expresia canonic a si este o valoare
proprie multipl a de ordinul m, atunci se poate c auta o solutie de forma
x(t) = P
m1
(t)e
t
, t R
unde P
m1
(t) este un vector ale c arui coordonate sunt polinoame de grad cel mult m1.
Dac a
1
,
2
, . . .,
s
sunt valorile proprii ale transform arii liniare T si m
1
, m
2
, . . ., m
s
ordinele lor de multiplicitate, cu m
1
+ m
2
+ . . . + m
s
= n, solutia general a a sistemului
(7.16) va de forma
x(t) =
s
k=1
P
m
k
1
(t)e
k
t
, t R
unde P
m
k
1
(t) sunt vectori ale c aror coordonate sunt polinoame de grad cel mult m
k
1,
k = 1, s. Coecientii acestor polinoame se determin a prin identicare, n functie de n
dintre ei, alesi drept constante arbitrare.
Acest mod de a obtine solutia general a a sistemului se numeste metoda coecien tilor
nedetermina ti.
x
= y, y
= x + 2y.
A =
_
0 1
1 2
_
.
Ecuatia caracteristic a este ( 1)
2
= 0 si deci
1
= 1, cu m
1
= 2, iar vectorul propriu
corespunz ator u
1
= (1, 1). Transformarea liniar a T nu poate adus a la expresia canonic a.
C aut am atunci solutia general a sub forma
x(t) = (a +bt)e
t
, y(t) = (c +dt)e
t
.
A MATEMATIC
A 2 119
Derivnd si nlocuind n sistem, obtinem pentru a, b, c, d sistemul: a + b = c, b = d,
a c + d = 0, b 2c + d = 0, care este compatibil dublu nedeterminat. Lund a = c
1
,
b = c
2
, g asim c = c
1
+c
2
, d = c
2
a.. solutia general a va
_
x(t) = (c
1
+c
2
t)e
t
,
y(t) = (c
1
+c
2
+c
2
t)e
t
.

7.5 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n
S a consider am ecua tia diferen tiala liniara de ordinul n, neomogen a
x
(n)
+a
1
(t)x
(n1)
+ +a
n
(t)x = f(t), t I (7.21)
si ecuatia omogen a asociat a
x
(n)
+a
1
(t)x
(n1)
+ +a
n
(t)x = 0, t I (7.22)
unde a
i
(t), i = 1, n si f(t) sunt functii continue pe intervalul I.
Ecuatia diferential a (7.21) (respectiv (7.22)) se reduce la un sistem diferential liniar
de ordinul nti. Asociem functiei necunoscute x, functia vectorial a x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
prin relatiile
x
1
= x, x
2
= x
, x
3
= x
, . . . , x
n
= x
(n1)
. (7.23)
Cu aceast a substitutie, ecuatia neomogen a (7.21) este echivalent a cu urm atorul sistem
diferential liniar de ordinul nti
_
x
i
= x
i+1
, i = 1, n 1,
x
n
= a
n
(t)x
1
a
1
(t)x
n
+f(t).
(7.24)
Mai precis, aplicatia denit a prin x = (x) = (x, x
, . . . , x
(n1)
) este un izomorsm
ntre multimea solutiilor ecuatiei (7.21) si multimea solutiilor sistemului (7.24).
Ecuatiei omogene (7.22) i corespunde prin izomorsmul sistemul liniar omogen
_
x
i
= x
i+1
, i = 1, n 1,
x
n
= a
n
(t)x
1
a
1
(t)x
n
.
(7.25)
Din teorema de existent a si unicitate a solutiei pentru sisteme diferentiale, rezult a:
Teorema 7.11 Oricare ar t
0
I si oricare ar (x
0
, x
0
, . . . , x
(n1)
0
) din R
n
exista o
singura solu tie x = x(t) a ecua tiei (7.21), denita pe ntreg intervalul I si care satisface
condi tiile ini tiale
x(t
0
) = x
0
, x
(t
0
) = x
0
, . . . , x
(n1)
(t
0
) = x
(n1)
0
. (7.26)
A MATEMATIC
A 2
Conform Teoremei 7.3 de la sisteme diferentiale avem:
Teorema 7.12 Mul timea solu tiilor ecua tiei omogene (7.22) formeaza un spa tiu vectorial
de dimensiune n.
Fie x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) o baz a n acest spatiu, adic a n solutii liniar independente
ale ecuatiei (7.22). Ca si n cazul sistemelor diferentiale liniare, un sistem format din n
solutii liniar independente ale ecuatiei (7.22) l vom numi sistem fundamental de solu tii
Cum prin izomorsmul ec arei solutii x(t) a ecuatiei omogene i corespunde o solutie
x(t) =
_
x(t), x
(t), . . . , x
(n1)
(t)
_
a sistemului omogen, sistemului de solutii x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) i corespunde matricea
X(t) =
_
_
x
1
(t) x
2
(t) x
n
(t)
(x
1
)
(t) (x
2
)
(t) (x
n
)
(t)

(x
1
)
(n1)
(t) (x
2
)
(n1)
(t) (x
n
)
(n1)
(t)
_
_
. (7.27)
Fie nc a W(t) = det X(t) wronskianul sistemului de solutii. Din Teorema 7.5 deducem
atunci:
Teorema 7.13 Sistemul de solu tii x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este un sistem fundamental
d.d. exista un t
0
I a.. W(t
0
) ,= 0.
n nal, obtinem din Teorema 7.6:
Teorema 7.14 Fie x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) un sistem fundamental de solu tii pentru ecua tia
(7.22), atunci solu tia generala a ecua tiei (7.22) este
x(t) = c
1
x
1
(t) +c
2
x
2
(t) + +c
n
x
n
(t), t I, (7.28)
unde c
1
, c
2
, . . . , c
n
sunt constante arbitrare.
Exemplu. Ecuatia diferential a x
+ a
2
x = 0, a R 0 admite solutiile x
1
(t) =
cos at, x
2
(t) = sinat. Wronskianul sistemului x
1
(t), x
2
(t) este
W(t) =
cos at sin at
a sin at a cos at
= a ,= 0.
A MATEMATIC
A 2 121
Deci x
1
(t), x
2
(t) formeaz a un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia dat a, iar
solutia ei general a este
x(t) = c
1
cos at +c
2
sin at, t R,
cu c
1
, c
2
constante arbitrare.
Din Teorema 7.7 de la sisteme liniare neomogene, rezult a c a solutia general a a ecuatiei
liniare neomogene de ordinul n, este de forma
x(t) = c
1
x
1
(t) +c
2
x
2
(t) + +c
n
x
n
(t) +x
(t), t I, (7.29)
unde x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia omo-
gen a asociat a, iar x
(t) este o solutie particular a a ecuatiei neomogene.

O solutie particular a pentru ecuatia neomogen a se poate c auta prin metoda varia tiei
constantelor deja utilizat a pentru sisteme. Vom lua deci x
(t) de forma
x
(t) = u
1
(t)x
1
(t) +u
2
(t)x
2
(t) + +u
n
(t)x
n
(t), (7.30)
n care x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia
omogen a, iar u(t) = (u
1
(t), u
2
(t), . . . , u
n
(t)) este o solutie a sistemului (7.14)
X(t) u
= b(t), (7.31)
cu b(t) = (0, 0, . . . , f(t)), dup a cum rezult a din (7.24), adic a
_
_
x
1
(t) u
1
+x
2
(t) u
2
+ +x
n
(t) u
n
= 0,
(x
1
)
(t) u
1
+(x
2
)
(t) u
2
+ +(x
n
)
(t) u
n
= 0,

(x
1
)
(n2)
(t) u
1
+(x
2
)
(n2)
(t) u
2
+ +(x
n
)
(n2)
(t) u
n
= 0,
(x
1
)
(n1)
(t) u
1
+(x
2
)
(n1)
(t) u
2
+ +(x
n
)
(n1)
(t) u
n
= f(t).
(7.32)
Deoarece det X(t) = W(t) ,= 0 pe I, sistemul (7.32) determin a n mod unic functia
u
(t). Solutia sa se scrie

u
= X
1
(t)b(t). (7.33)
De unde se determin a atunci u(t) pn a la un vector c arbitrar.
Exemplu. Fie ecuatia x
+ a
2
x = cos at, a R 0. Solutia general a a ecuatiei
omogene asociate este
x(t) = c
1
cos at +c
2
sin at, t R.
A MATEMATIC
A 2
C aut am o solutie particular a pentru ecuatia neomogen a sub forma
x
(t) = u
1
(t) cos at +u
2
(t) sin at, t R.
n care u
1
(t) si u
2
(t) veric a sistemul
_
u
1
cos at +u
2
sinat = 0,
au
1
sin at +au
2
cos at = cos at.
Rezult a
u
1
=
1
2a
sin2at, u
2
=
1
2a
(1 + cos 2at).
De unde, pn a la constante aditive arbitrare, obtinem
u
1
(t) =
1
4a
2
cos 2at, u
2
(t) =
1
2a
t +
1
4a
2
sin 2at.
Avem deci solutia particular a
x
(t) =
1
4a
2
cos at +
1
2a
t sinat, t R.
Solutia general a a ecuatiei date se scrie atunci
x(t) = c
1
cos at +c
2
sin at +
1
4a
2
cos at +
1
2a
t sin at, t R.
cu c
1
, c
2
constante arbitrare. Solutia problemei lui Cauchy cu conditiile initiale x
_
a
_
=
0, x
a
_
=

2a
, cum c
1
=
1
4a
2
, c
2
= 0, este x(t) =
t
2a
sin at.
7.6 Ecuatii liniare de ordinul n cu coecienti con-
stanti
O ecuatie diferential a liniar a
L
n
(x) = a
0
x
(n)
+a
1
x
(n1)
+ +a
n1
x
+a
n
x = 0, a
0
,= 0 (7.34)
unde a
i
, i = 0, n, sunt constante reale, este o ecuatie de ordinul n, cu coecien ti constan ti,
omogen a.
A MATEMATIC
A 2 123
Pentru aceast a clas a de ecuatii putem determina totdeauna un sistem fundamental
de solutii.
C aut am o solutie de forma x = e
rt
. Deoarece x
(k)
= r
k
e
rt
, nlocuind n ecuatia (7.34)
obtinem e
rt
K
n
(r) = 0, unde
K
n
(r) = a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
= 0. (7.35)
Prin urmare, num arul r (real sau complex) trebuie s a e r ad acin a a ecuatiei algebrice
(7.35) pe care o vom numi ecua tia caracteristica a ecuatiei diferentiale (7.34).
n cele ce urmeaz a vom analiza modul n care se poate obtine un sistem fundamental
de solutii n functie de natura r ad acinilor ecuatiei caracteristice.
7.6.1 Ecuatia caracteristic a are r ad acini distincte
Teorema 7.15 Daca ecua tia caracteristica are radacinile simple r
1
, r
2
, . . . , r
n
, atunci
solu tiile particulare
x
1
(t) = e
r
1
t
, x
2
(t) = e
r
2
t
, . . . , x
n
(t) = e
r
n
t
, (7.36)
formeaza un sistem fundamental de solu tii ale ecua tiei (7.34).
C a functiile (7.36) sunt solutii rezult a din teorema precedent a. Wronskianul acestui
sistem de solutii este
W(t) = exp
_
t
n
k=1
r
k
_
1 1 1
r
1
r
2
r
n

r
n1
1
r
n1
2
r
n1
n
= exp
_
t
n
k=1
r
k
_

1j<in
(r
i
r
j
) ,= 0,
deoarece r
i
,= r
j
pentru i ,= j. Deci solutiile (7.36) formeaz a un sistem fundamental de
solutii.
Dac a toate r ad acinile ecuatiei caracteristice sunt reale, atunci solutia general a a
ecuatiei diferentiale (7.34) este de forma
x(t) = c
1
e
r
1
t
+c
2
e
r
2
t
+ +c
n
e
r
n
t
, t R. (7.37)
unde c
k
, k = 1, n, sunt constante arbitrare.
Dac a ecuatia caracteristic a are o r ad acin a complex a r = +i, atunci si r = i
este r ad acin a, si solutiile cu valori complexe
e
(+i)t
= e
t
(cos t +i sin t), e
(i)t
= e
t
(cos t i sint),
pot nlocuite n (7.37) prin solutiile cu valori reale
1
2
_
e
(+i)t
+e
(i)t
_
= e
t
cos t,
1
2i
_
e
(+i)t
e
(i)t
_
= e
t
sint.
A MATEMATIC
A 2
7.6.2 Ecuatia caracteristic a are r ad acini multiple
Teorema 7.16 Daca ecua tia caracteristica (7.35) are radacina multipla r = , de or-
dinul de multiplicitate m+ 1, atunci func tiile
x
p
(t) = t
p
e
t
, t R, p = 0, m,
sunt solu tii liniar independente ale ecua tiei (7.34).
Pentru orice t R si r real sau complex, are loc identitatea
L
n
(e
rt
) = e
rt
K
n
(r).
S a deriv am aceast a identitate de p ori n raport cu r, p = 1, m,
p
r
p
_
L
n
_
e
rt
_
=

p
r
p
_
e
rt
K
n
(r)
.
S a observ am c a operatorul L
n
comut a cu derivata n raport cu r deoarece L
n
este un
operator liniar cu coecienti constanti, iar e
rt
are derivate de orice ordin continue. n
membrul drept vom aplica regula lui Leibniz de derivare a unui produs. Putem deci scrie
L
n
_
t
p
e
rt
_
= e
rt
_
t
p
K
n
(r) +C
1
p
t
p1
K
n
(r) + +C
p
p
K
(p)
n
(r)
. (7.38)
Pe de alt a parte, dac a r = este r ad acina multipl a, de ordinul de multiplicitate m+ 1,
a ecuatiei caracteristice K
n
(r) = 0, atunci
K
n
() = 0, K
n
() = 0, . . . , K
(m)
n
() = 0, K
(m+1)
n
() ,= 0. (7.39)
Din (7.38) rezult a atunci c a L
n
(t
p
e
t
) = 0, pentru p = 0, m.
Solutiile t
p
e
t
, p = 0, m, sunt liniar independente pe R deoarece functiile t
p
, p = 0, m,
sunt liniar independente pe R.
Dac a r ad acina r = a ecuatiei caracteristice este reala, atunci contributia ei la solutia
general a a ecuatiei diferentiale (7.34) este de forma
x(t) = (c
0
+c
1
t + +c
m
t
m
)e
t
, t R, (7.40)
unde c
p
, p = 0, m, sunt constante arbitrare.
Dac a ecuatia caracteristic a are o r ad acin a complex a r = +i, atunci si r = i
este r ad acin a, si solutiile cu valori complexe
t
p
e
(+i)t
= t
p
e
t
(cos t +i sint), t
p
e
(i)t
= t
p
e
t
(cos t i sint),
A MATEMATIC
A 2 125
pot nlocuite prin solutiile cu valori reale
1
2
t
p
(e
(+i)t
+e
(i)t
) = t
p
e
t
cos t,
1
2i
t
p
(e
(+i)t
e
(i)t
) = t
p
e
t
sin t,
cu p = 0, m, contributia acestei r ad acini la solutia general a a ecuatiei diferentiale (7.34)
ind de forma
x(t) = e
t
__
m
p=0
c
p
t
p
_
cos t +
_
m
p=0
s
p
t
p
_
sin t
_
, t R,
unde c
p
si s
p
Pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei neomogene
L
n
(x) = a
0
x
(n)
+a
1
x
(n1)
+ +a
n1
x
+a
n
x = f(t),
putem folosi metoda varia tiei constantelor.
x
+x =
1
cos t
, t R
_
2
+k
_
.
Ecuatia omogen a x
+x = 0 are ecuatia caracteristic a r

2
+1 = 0, cu r ad acinile r
1
= i,
r
2
= i. Solutia general a a ecuatiei omogene este deci
x(t) = c
1
cos t +c
2
sint.
C aut am o solutie particular a pentru ecuatia neomogen a sub forma
x
(t) = u
1
(t) cos t +u
2
(t) sint,
cu
_
u
1
cos t +u
2
sin t = 0,
u
1
sin t +u
2
cos t =
1
cos t
,
de unde u
1
= tg t, u
2
= 1 si deci
u
1
(t) = ln[ cos t[, u
2
(t) = t,
A MATEMATIC
A 2
nct, solutia general a a ecuatiei neomogene va
x(t) = c
1
cos t +c
2
sin t + cos t ln[ cos t[ +t sin t.
n unele cazuri particulare putem g asi o solutie particular a, prin identicare, f ar a a
apela la metoda variatiei constantelor. Un astfel de caz este cel n care termenul liber al
ecuatiei neomogene este de forma
f(t) = e
t
[P
m
(t) cos t +Q
m
(t) sint] ,
unde P
m
(t) si Q
m
(t) sunt polinoame, m = maxgrad P
m
(t), grad Q
m
(t).
n acest caz se poate c auta o solutie particular a de forma
x
(t) = e
t
[P
m
(t) cos t +Q
m
(t) sint] ,
n care P
m
(t) si Q
m
(t) sunt polinoame de grad cel mult m, ai c aror coecienti se determin a
prin identicare.
Dac a r = + i este r ad acin a a ecuatiei caracteristice, de ordin de multiplicitate p,
atunci, pentru a posibil a identicarea, solutia particular a se caut a de forma
x
(t) = t
p
e
t
[P
m
(t) cos t +Q
m
(t) sint] .
Exemplu. S a se g aseasc a solutia general a a ecuatiei
x
(4)
+ 2x
+ 5x
+ 8x
+ 4x = 40e
t
+ cos t.
Ecuatia caracteristic a r
4
+2r
3
+5r
2
+8r +4 = 0 are r ad acinile r
1
= r
2
= 1 si r
3
= 2i,
r
4
= 2i. Solutia general a a ecuatiei omogene se scrie
x(t) = (c
1
+c
2
t)e
t
+c
3
cos 2t +c
4
sin2t, t R.
Deoarece r = 1 este r ad acin a dubl a pentru ecuatia caracteristic a, vom c auta o solutie
particular a de forma
x
(t) = At
2
e
t
+Bcos t +C sint.
Introducnd n ecuatie si identicnd coecientii, se g aseste A = 4, B = 0, C = 1/6 si
deci solutia general a a ecuatiei neomogene va
x(t) = (c
1
+c
2
t)e
t
+c
3
cos 2t +c
4
sin 2t + 4t
2
e
t
+
1
6
sint, t R.
A MATEMATIC
A 2 127
7.7 Ecuatia lui Euler
O ecuatie diferential a liniar a de ordinul n de forma
a
0
t
n
x
(n)
+a
1
t
n1
x
(n1)
+ +a
n1
tx
+a
n
x = f(t), a
0
,= 0 (7.41)
cu a
i
, i = 0, n constante reale, se numeste ecua tia lui Euler.
Prin schimbarea de variabil a independent a [t[ = e
, ecuatia (7.41) se transform a ntr-o

ecuatie diferential a liniar a cu coecienti constanti.
ntr-adev ar, lund, pentru t > 0, t = e
, g asim
tx
=
dx
d
, t
2
x
=
d
2
x
d
2

dx
d
, . . .
adic a, t
k
x
(k)
este o combinatie liniar a cu coecienti constanti de derivatele pn a la ordinul
k ale functiei x n raport cu . nlocuind n (7.41) obtinem o ecuatie liniar a cu coecienti
constanti, de forma
b
0
d
n
x
d
n
+b
1
d
n1
x
d
n1
+ +b
n1
dx
d
+b
n
x = f(e
). (7.42)
Pentru t < 0 se ajunge la acelasi rezultat.
Ecuatia omogen a corespunz atoare ecuatiei (7.42) admite solutii de forma e
, unde
r = este o r ad acin a a ecuatiei caracteristice. Revenind la ecuatia initial a si observnd
c a e
= (e
= [t[
, deducem c a ecuatia Euler omogen a admite solutii de forma [t[
.
C autnd pentru ecuatia Euler omogen a o solutie de forma
x(t) = [t[
r
,
g asim ecuatia caracteristic a a ecuatiei Euler
K
n
(r) = a
0
r(r 1) (r n + 1) + +a
n1
r +a
n
= 0.
Fie r
1
, r
2
, . . . , r
n
r ad acinile ecuatiei caracteristice. n functie de ordinele de multi-
plicitate si natura acestor r ad acini, se determin a, la fel ca la ecuatia diferential a liniar a
cu coecienti constanti, un sistem fundamental de solutii.
Dac a toate r ad acinile ecuatiei caracteristice sunt reale, atunci solutia general a a
ecuatiei diferentiale (7.41) este de forma
x(t) = c
1
[t[
r
1
+c
2
[t[
r
2
+ +c
n
[t[
r
n
, t R 0,
unde c
k
, k = 1, n, sunt constante arbitrare.
A MATEMATIC
A 2
Dac a ecuatia caracteristic a are o r ad acin a simpl a complex a r = + i, atunci si
r = i este r ad acin a, si lor le corespund solutiile cu valori reale
[t[
cos ( ln [t[) , [t[
sin ( ln [t[) .
Dac a r = este r ad acin a reala de ordinul de multiplicitate m+ 1 a ecuatiei caracte-
ristice, atunci contributia ei la solutia general a este de forma
x(t) = (c
0
+c
1
ln [t[ + +c
m
ln
m
[t[) [t[
, t R 0,
unde c
p
Dac a ecuatia caracteristic a are o r ad acin a complex a r = +i, de ordinul de multi-
plicitate m + 1, atunci si r = i este r ad acin a de acelasi ordin de multiplicitate, si
contributia acestor r ad acini la solutia general a este de forma
x(t) = [t[
__
m
p=0
c
p
ln
p
[t[
_
cos ( ln [t[) +
_
m
p=0
s
p
ln
p
[t[
_
sin ( ln [t[)
_
,
unde c
p
si s
p
Solutia general a a ecuatiei Euler neomogene este suma dintre solutia general a a
ecuatiei omogene si o solutie particular a a ecuatiei neomogene.
Pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei Euler neomogene putem folosi
metoda varia tiei constantelor sau de forma termenului liber.
Exemplu. S a se g aseasc a solutia general a a ecuatiei t
2
x
4tx
+ 6x = t.
C aut am pentru ecuatia omogen a o solutie de forma x(t) = t
r
. Ecuatia caracteristic a
este r
2
5r + 6 = 0, cu r ad acinile r
1
= 2, r
2
= 3. Solutia general a a ecuatiei omogene
este deci x(t) = c
1
t
2
+c
2
t
3
.
O solutie particular a a ecuatiei neomogene poate c autat a sub forma x
(t) = At. Se
obtine A =
1
2
. Solutia general a a ecuatiei neomogene este deci x(t) = c
1
t
2
+c
2
t
3
+
1
2
t.
Capitolul 8
Integrale curbilinii
8.1 Orientarea si lungimea unui arc de curb a
Fie o curb a dat a prin ecua tiile parametrice
x = x(t), y = y(t), z = z(t), t I, (8.1)
sau, sub form a vectorial a
r = r(t) = x(t)i +y(t)j +z(t)k, t I. (8.2)
Pe curba putem stabili dou a sensuri de parcurs. A orienta curba nseamn a a alege
un sens de parcurs pe ea; o astfel de curb a o vom numi orientata. Unul din sensurile
de parcurs l vom numi pozitiv, iar cel alalt negativ. n general, se alege ca sens pozitiv
sensul de deplasare a punctului M(t) pe curb a cnd t creste.
Partea din curba format a din punctele M(t) cu t [a, b] I se numeste arc de
curba continua sau drum cu originea n punctul A(a) si extremitatea n punctul B(b)
dac a x, y, z sunt functii contnue pe [a, b]. Un drum se numeste cu tangenta continua dac a
functiile x(t), y(t), z(t) au derivate continue pe [a, b]. Un drum cu tangent a continu a se
numeste drum neted dac a nu are puncte singulare. Un drum se numeste neted pe por tiuni
dac a este reuniunea unui num ar nit de drumuri netede.
Fie un drum cu extremit atile A(a) si B(b) (cu A = B dac a drumul este nchis),
orientat n sensul de crestere a parametrului t [a, b].
Pe drumul alegem punctele A = M
0
, M
1
, . . . , M
i1
, M
i
, . . . , M
n
= B, n ordinea
dictat a de orientarea lui . Spunem c a punctele M
i
, i = 0, n, denesc o diviziune a lui
, pe care o vom nota cu
. Vom numi norma a diviziunii
num arul
= (
) = max
_
d(M
i1
, M
i
), i = 1, n
_
.
129
A MATEMATIC
A 2
Diviziunea
a lui determin a o diviziune a lui [a, b]:

a = t
0
< t
1
< . . . < t
i1
< t
i
< . . . < t
n
= b, (8.3)
cu norma = () = max
_
(t
i
t
i1
), i = 1, n
_
si reciproc. S a observ am c a 0
implic a
0. Reciproca ind adev arat a numai pentru drumuri deschise.

Diviziunea
a lui deneste o linie poligonal a AM

1
M
2
. . . M
i1
M
i
. . . B, nscris a
n a c arei lungime este
=
n
i=1
d(M
i1
, M
i
). (8.4)
Deoarece M
i
(x(t
i
), y(t
i
), z(t
i
)), avem
=
n
i=1
_
(x(t
i
) x(t
i1
))
2
+ (y(t
i
) y(t
i1
))
2
+ (z(t
i
) z(t
i1
))
2
. (8.5)
Denitia 8.1 Drumul se nume ste recticabil daca exista si este nita limita lungimi-
lor
a liniilor poligonale nscrise n cnd norma diviziunii tinde la zero. Numarul

L = lim
0
(8.6)
se nume ste atunci lungimea drumului .
Teorema 8.1 Orice drum cu tangenta continua este recticabil si lungimea lui este
data de
L =
_
b
a
[[r
(t)[[ dt. (8.7)

Aplicnd teorema lui Lagrange functiilor x(t), y(t) si z(t) pe intervalul [t
i1
, t
i
],
se mai scrie
=
n
i=1
_
x
2
(
x
i
) +y
2
(
y
i
) +z
2
(
z
i
) (t
i
t
i1
),
cu
x
i
,
y
i
,
z
i
(x
i1
, x
i
). Fie, pe de alt a parte,
suma Riemann a functiei

f(t) =
_
x
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t)
corespunz atoare diviziunii si punctelor intermediare
i
[x
i1
, x
i
], adic a
=
n
i=1
_
x
2
(
i
) +y
2
(
i
) +z
2
(
i
) (t
i
t
i1
).
A MATEMATIC
A 2 131
Deoarece f(t) este integrabil a pe [a, b],
lim
0
=
_
b
a
_
x
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t) dt.
Dar lim
0
= lim
0
si deci
L =
_
b
a
_
x
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t) dt.
Fie M(t) si s(t) lungimea arcului de curb a

AM. Atunci s(t) =
_
t
a
[[r
()[[ d, de
unde s
(t) = [[r
(t)[[ si deci
ds = [[r
(t)[[ dt =
_
x
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t) dt.
ds se numeste element de arc al curbei .
8.2 Integrala curbilinie de primul tip
Fie =

AB un arc de curb a neted a pe portiuni, dat a prin ecuatiile parametrice (8.1) si
f(M) = f(x, y, z) o functie denit a pe arcul

AB.
Fie nc a
o diviziune a arcului

AB, diviziunea corespunz atoare a intervalului
[a, b], P
i
(
i
)

M
i1
M
i
, cu
i
[t
i1
, t
i
], i = 1, n, puncte intermediare ale diviziunii
si
s
i
lungimea arcului

M
i1
M
i
s
i
=
_
t
i
t
i1
_
x
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t) dt. (8.8)
Denitia 8.2 Se nume ste sum a integral a a func tiei f, corespunzatoare diviziunii
a
arcului

AB si punctelor intermediare P
i
, suma
(f) =
n
i=1
f(P
i
) s
i
=
n
i=1
f(x(
i
), y(
i
), z(
i
)) s
i
. (8.9)
Denitia 8.3 Spunem ca func tia f este integrabil a pe

AB daca exista si este nita
lim
(f) = I,
A MATEMATIC
A 2
oricare ar punctele intermediare P
i
.
Daca func tia f este integrabila pe

AB atunci I se nume ste integrala curbilinie de
primul tip a func tiei f pe

AB si scriem
I =
_
AB
f(M) ds =
_
AB
f(x, y, z) ds.
Prin urmare
_
AB
f(x, y, z) ds = lim
0
n
i=1
f(x(
i
), y(
i
), z(
i
)) s
i
. (8.10)
Teorema care urmeaz a d a leg atura ntre integrala curbilinie de primul tip si integrala
Riemann.
Teorema 8.2 Daca func tia f(x(t), y(t), z(t)) este integrabila pe intervalul [a, b], atunci
func tia f(x, y, z) este integrabila pe

AB si
_
AB
f(x, y, z) ds =
_
b
a
f(x(t), y(t), z(t))
_
x
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t) dt. (8.11)
Deoarece arcul

AB este neted pe portiuni, functiile x(t), y(t), z(t) sunt continue si
au derivate continue [a, b]. Aplicnd atunci teorema de medie integralei (8.8), obtinem
s
i
=
_
x
2
(
i
) +y
2
(
i
) +z
2
(
i
) (t
i
t
i1
), cu
i
[t
i1
, t
i
]. Putem scrie deci
(f) =
n
i=1
f(x(
i
), y(
i
), z(
i
))
_
x
2
(
i
) +y
2
(
i
) +z
2
(
i
) (t
i
t
i1
). (8.12)
Consider am functia (t) = f(x(t), y(t), z(t))
_
x
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t), denit a pe [a, b],
integrabil a pe [a, b] si e
suma sa Riemann corespunz atoare diviziunii si punctelor

intermediare
i
. Avem c a lim
= lim
0
, de unde (8.11).
Interpretarea geometric a a integralei curbilinii
Fie f(M) = f(x, y) si

AB un arc de curb a plan a, dat prin ecuatiile parametrice x = x(t),
y = y(t), t [a, b]. S a consider am suprafata cilindric a avnd curba directoare

AB si
A MATEMATIC
A 2 133
generatoarele paralele cu axa Oz. Pe aceast a suprafat a s a consider am curba neted a pe
portiuni

A
, de ecuatii parametrice x = x(t), y = y(t), z = f(x(t), y(t)), t [a, b].

Atunci,
_
AB
f(x, y) ds este tocmai aria portiunii din suprafata cilindric a cuprins a ntre
generatoarele AA
, BB
si arcele de curb a

AB,

A
.
8.3 Integrale curbilinii de tipul al doilea
Fie

AB un arc de curb a neted a, dat prin ecuatiile (8.1), orientat a de la A la B, n sensul
de crestere a parametrului t de la a la b. Fie
o diviziune a arcului

AB si M
i
(x
i
, y
i
, z
i
),
cu x
i
= x(t
i
), y
i
= y(t
i
), z
i
= z(t
i
), punctele diviziunii si P
i
(
i
,
i
,
i
), cu
i
= x(
i
),
i
= y(
i
),
i
= z(
i
), puncte intermediare. Proiectiile segmentului orientat [M
i1
M
i
] pe
axele de coordonate Ox, Oy, Oz, sunt segmentele orientate [x
i1
, x
i
], [y
i1
, y
i
] si respectiv
[z
i1
, z
i
]. Aceste segmente sunt n acelasi timp proiectiile arcului orientat

M
i1
M
i
pe cele
trei axe. Fie nc a f(M) = f(x, y, z) o functie denit a pe arcul

AB.
Denitia 8.4 Se nume ste sum a integral a n raport cu x a func tiei f, corespunzatoare
diviziunii
a arcului

AB si punctelor intermediare P
i
, suma
(f) =
n
i=1
f(P
i
) (x
i
x
i1
) =
n
i=1
f(
i
,
i
,
i
) (x
i
x
i1
). (8.13)
Denitia 8.5 Spunem ca func tia f este integrabil a pe

AB n raport cu x daca exista si
este nita
lim
(f) = I
x
,
i
.
Daca func tia f este integrabila pe

AB n raport cu x, atunci I
x
se nume ste integrala
curbilinie de tipul al doilea n raport cu x a func tiei f pe

AB si scriem
_
AB
f(x, y, z) dx = lim
0
n
i=1
f(
i
,
i
,
i
) (x
i
x
i1
). (8.14)
A MATEMATIC
A 2
n mod analog putem forma sumele integrale ale functiei f n raport cu y si n raport
cu z:
(f) =
n
i=1
f(P
i
) (y
i
y
i1
),
z
(f) =
n
i=1
f(P
i
) (z
i
z
i1
)
si putem deni integralele curbilinii de tipul al doilea ale functiei f n raport cu y si n
raport cu z:
_
AB
f(x, y, z) dy = lim
0
n
i=1
f(
i
,
i
,
i
) (y
i
y
i1
),
_
AB
f(x, y, z) dz = lim
0
n
i=1
f(
i
,
i
,
i
) (z
i
z
i1
).
Teorema 8.3 Daca func tia f(x(t), y(t), z(t)) este integrabila pe [a, b], iar

AB este un
arc neted, atunci func tia f(x, y, z) este integrabila pe

AB n raport cu x si
_
AB
f(x, y, z) dx =
_
b
a
f(x(t), y(t), z(t))x
(t) dt. (8.15)

Aplicnd teorema lui Lagrange functiei x(t), suma integral a (8.13) se mai scrie
(f) =
n
i=1
f(x(
i
), y(
i
), z(
i
))x
(
i
)(t
i
t
i1
),
cu
i
(t
i1
, t
i
). Consider am apoi functia (t) = f(x(t), y(t), z(t)) x
(t), denit a pe [a, b],

integrabil a pe [a, b] si e
x
suma sa Riemann corespunz atoare diviziunii si punctelor

intermediare
i
. Avem c a lim
= lim
0
, de unde (8.15).
n mod asem an ator se arat a c a
_
AB
f(x, y, z) dy =
_
b
a
f(x(t), y(t), z(t))y
(t) dt,
_
AB
f(x, y, z) dz =
_
b
a
f(x(t), y(t), z(t))z
(t) dt.
A MATEMATIC
A 2 135
Dac a arcul

AB este un segment de dreapt a paralel cu axa Oz atunci
_
AB
f(x, y, z) dx = 0,
_
AB
f(x, y, z) dy = 0, etc.
Integrala curbilinie de tipul al doilea de form a general a
Fie

AB un arc de curb a neted a pe portiuni si trei functii P(M), Q(M), R(M) denite
pe arcul

AB, P integrabil a pe

AB n raport cu x, Q n raport cu y si R n raport cu z.
Prin integrala curbilinie de tipul al doilea de forma generala ntelegem expresia
I =
_
AB
P dx +Qdy +Rdz =
_
AB
P(M) dx +
_
AB
Q(M) dy +
_
AB
R(M) dz. (8.16)
Uneori este comod s a scriem integrala curbilinie de tipul al doilea sub form a vectorial a.
Fie F(x, y, z) = P(x, y, z) i+Q(x, y, z) j+R(x, y, z) k o functie vectorial a denit a pe arcul
AB. Deoarece dr = i dx + j dy + kdz, urmeaz a c a P dx + Qdy + Rdz = F dr si deci

(8.16) se scrie sub forma
I =
_
AB
F dr. (8.17)
Fie = dr/ds versorul tangentei la curb a, orientat n sensul cresterii parametrului
s. Avem atunci urm atoarea leg atur a ntre integrala curbilinie de tipul al doilea de form a
general a si integrala curbilinie de primul tip:
I =
_
AB
F dr =
_
AB
F ds. (8.18)
8.4 Independenta de drum a integralelor curbilinii
Reamintim c a o multime deschis a si conex a se numeste domeniu.
Denitia 8.6 Un domeniu plan D se nume ste simplu conex, daca oricare ar curba
nchisa din D, mul timea plana marginita de este inclusa n D.
Un domeniu D din spa tiu se nume ste simplu conex, daca oricare ar curba nchisa
din D, exista cel pu tin o suprafa ta S marginita de , situata n ntregime n D.
Un domeniu care nu este simplu conex se nume ste multiplu conex.
A MATEMATIC
A 2
Fie D R
3
un domeniu si P(M), Q(M), R(M) trei functii denite pe D.
Denitia 8.7 Spunem ca integrala curbilinie
I =
_
AB
P dx +Qdy +Rdz (8.19)
unde

AB este un drum n D, este independent a de drum n D daca, oricare ar A, B
D si oricare ar arcele netede pe por tiuni
1
si
2
situate n D cu extremitatile n A si
B, avnd aceea si orientare, avem
_
1
P dx +Qdy +Rdz =
_
2
P dx +Qdy +Rdz. (8.20)
Teorema 8.4 Condi tia necesara si sucienta ca integrala I sa e independenta de drum
n D este ca oricare ar drumul nchis (, neted pe por tiuni, con tinut n D sa avem
_
C
P dx +Qdy +Rdz = 0. (8.21)
Necesitatea. Presupunem I independent a de drum pe D. Fie ( un contur nchis
continut n D si A, B (. Not am cu
1
si
2
arcele determinate de punctele A si B pe
(, avnd aceeasi orientare. Atunci
_
A
1
B
P dx +Qdy +Rdz =
_
A
2
B
P dx +Qdy +Rdz.
Deoarece ( = A
1
B B
2
A, rezult a (8.21).
Sucienta. Presupunem c a are loc (8.21). Fie
1
si
2
dou a arce situate n D cu
extremit atile n A si B, avnd aceeasi orientare. Deoarece A
1
B B
2
A = ( din (8.21)
rezult a (8.20).
Propriet atile integralei curbilinii I depind de propriet atile expresiei diferen tiale P dx+
Qdy +Rdz.
Denitia 8.8 Spunem ca expresia diferen tiala P dx + Qdy + Rdz este o diferential a
exact a pe D, daca exista o func tie U(x, y, z), diferen tiabila pe D, a..
dU(x, y, z) = P(x, y, z) dx +Q(x, y, z) dy +R(x, y, z) dz. (8.22)
Func tia U se nume ste primitiva expresiei diferen tiale P dx +Qdy +Rdz.
A MATEMATIC
A 2 137
Teorema 8.5 Fie P, Q, R trei func tii continue pe D. Integrala I este independenta de
drum pe D d.d. P dx +Qdy +Rdz este o diferen tiala exacta pe D.
Necesitatea. Presupunem I independent a de drum pe D. Fie

AM un drum n D
si
U(x, y, z) =
_
AM
P dx +Qdy +Rdz.
Dac a x = x(), y = y(), z = z(), [a, t] este o reprezentare parametric a a arcului
AM, atunci
U(t) =
_
t
a
(P()x
() +Q()y
() +R()z
()) d,
de unde, prin derivare, U
(t) = P(t)x
(t) +Q(t)y
(t) +R(t)z
(t) sau dU = P dx +Qdy +

Rdz.
Sucienta. Dac a P dx +Qdy +Rdz este o diferential a exact a, rezult a c a
U
x
= P,
U
y
= Q,
U
z
= R (8.23)
si deci pentru orice arc

AB din D, putem scrie
I =
_
AB
U
x
dx +
U
y
dy +
U
z
dz =
=
_
b
a
_
U
x
(t)x
(t) +
U
y
(t)y
(t) +
U
z
(t)z
(t)
_
dt =
_
b
a
U
(t) dt = U(t)[
b
a
,
adic a I nu depinde de drum.
Din (8.23) rezult a c a dac a I este independent a de drum n D atunci functiile P, Q, R
satisfac conditiile
P
y
=
Q
x
,
Q
z
=
R
y
,
R
x
=
P
z
. (8.24)
Se poate ar ata c a dac a domeniul D este simplu conex, atunci este adev arat a si reciproca
armatiei precedente.
A MATEMATIC
A 2
Notiuni elementare de teoria cmpului
Se numeste cmp scalar pe domeniul D o functie real a U(x, y, z) denit a pe D. Dac a
U(x, y, z) are derivate partiale pe D, atunci vectorul
grad U =
U
x
i +
U
y
j +
U
z
k (8.25)
se numeste gradientul cmpului scalar U. Dac a functia U este diferentiabil a atunci dU =
gradU dr.
Se numeste cmp vectorial pe D o functie vectorial a F(x, y, z) denit a pe D.
Denitia 8.9 Cmpul vectorial F(x, y, z) se nume ste cmp potential daca exista un
cmpul scalar U(x, y, z) a.. F(x, y, z) = gradU(x, y, z).
n acest caz, functia U, numit a poten tialul lui F = (P, Q, R), este primitiva expresiei
diferentiale F dr = P dx +Qdy +Rdz.
Denitia 8.10 Se nume ste divergent a a cmpului vectorial F = (P, Q, R), cmpul scalar
div F =
P
x
+
Q
y
+
R
z
.
Un cmp vectorial se numeste solenoidal dac a div F = 0.
Denitia 8.11 Se nume ste rotor al cmpului vectorial F = (P, Q, R), cmpul vectorial
rot F =
i j k
x

y

z
P Q R
=
_
R
y

Q
z
_
i +
_
P
z

R
x
_
j +
_
Q
x

P
y
_
k.
Dac a F este un cmp potential atunci rot F = 0. Dac a domeniul D este simplu conex,
atunci este adev arat a si armatia reciproc a.
Denitia 8.12 Se nume ste circulatia cmpului vectorial F = (P, Q, R) pe arcul

AB,
integrala
I =
_
AB
F dr.
Din (8.24) rezult a c a pentru ca integrala I s a e independent a de drum pe D este
necesar, iar dac a D este simplu conex, este si sucient ca rot F = 0.
A MATEMATIC
A 2 139
8.5 Orientarea curbelor si domeniilor plane
Fie un plan raportat la reperul cartezian ortonomat O, i, j orientat drept. Spunem
n acest caz c a planul este orientat pozitiv. Versorul k = i j este versorul normalei
la fa ta pozitiva a planului , iar k este versorul normalei la fata negativ a. Un plan
orientat pozitiv l vom nota Oxy.
Un contur nchis ( din planul se numeste orientat pozitiv dac a un observator per-
pendicular pe plan, n directia normalei pozitive la plan, care se misc a pe conturul (,
vede mereu n stnga lui domeniul D m arginit de conturul (. In acest caz spunem c a
domeniul D este orientat pozitiv.
Dac a domeniul D este multiplu conex, adic a frontiera lui este format a din mai multe
contururi nchise, orientarea pozitiv a se deneste ca mai sus pe ecare din contururile
nchise care alc atuiesc frontiera lui.
8.6 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii
Fie D
y
un domeniu m arginit si nchis denit prin D
y
= (x, y), (x) y (x), x
[a, b], unde si sunt functii continue pe [a, b] si (x) < (x) pentru x (a, b). Vom
numi un asemenea domeniu simplu n raport cu axa Oy.
Un domeniu D
x
denit prin D
x
= (x, y), (y) x (y), y [c, d], se numeste
simplu n raport cu axa Ox.
Un domeniu plan poate simplu si n raport cu Ox si n raport cu Oy.
Fie ( conturul nchis, orientat pozitiv, ce m argineste domeniul D
y
, presupus simplu
n raport cu axa Oy, A, A
si B, B
punctele n care dreptele x = a si respectiv x = b

ntlnesc curbele y = (x), y = (x). Atunci ( =

AB

BB
A.
S a calcul am integrala curbilinie
_
C
y dx =
_
AB
y dx+
_
BB
y dx+
_
y dx+
_
A
y dx. ns a
_
BB
y dx =
_
A
y dx = 0,
_
AB
y dx =
_
b
a
(x) dx,
_
y dx =
_
a
b
(x) dx.
Prin urmare
_
C
y dx =
_
b
a
(x) dx +
_
a
b
(x) dx =
_
b
a
[(x) (x)] dx. Deci aria dome-
niului D
y
este dat a de / =
_
C
y dx. Pentru domenii simple n raport cu Ox, se poate
ar ata c a / =
_
C
xdy. Formule de acest tip au loc pentru orice domenii D m arginite de
una sau mai multe curbe continue si nchise. In astfel de cazuri se utilizeaz a formula ce
A MATEMATIC
A 2
rezult a din acestea
/ =
1
2
_
C
xdy y dx,
integrala curbilinie ind luat a pe frontiera conturului (, care m argineste domeniul D,
orientat n sens pozitiv.
Capitolul 9
Integrala dubl a
9.1 Denitia integralei duble
Fie D o multime de puncte din plan sau spatiu.
Numim diametru al multimii D marginea superioar a a distantelor dintre punctele ei.
Multimea D este marginita dac a si numai dac a diametrul s au este nit.
Fie D un domeniu plan nchis si m arginit, de arie .
Denitia 9.1 Numim diviziune a domeniului D o mul time nita de submul timi ale
lui D fara puncte interioare comune, a caror reuniune este D,
= D
1
, D
2
, . . . , D
n
D,
cu
n
i=1
D
i
= D. D
i
se numesc elementele diviziunii .
Fie d
i
= maxd(P, Q), P, Q D
i
diametrul multimii D
i
, i = 1, n.
Denitia 9.2 Numim norm a a diviziunii numarul = () = maxd
i
, i = 1, n.
Not am cu
i
aria elementului D
i
al diviziunii , cu
n
i=1
i
= si cu P
i
(
i
,
i
) D
i
,
i = 1, n, puncte arbitrare ale diviziunii . Fie f : D R.
Denitia 9.3 Se nume ste sum a integral a Riemann a func tiei f, corespunzatoare diviz-
iunii a domeniului D si punctelor arbitrare P
i
, suma
(f) =
n
i=1
f(P
i
)
i
=
n
i=1
f(
i
,
i
)
i
. (9.1)
141
A MATEMATIC
A 2
Denitia 9.4 Numarul nit I se nume ste limita sumelor integrale
(f) cnd norma

diviziunii tinde la zero, daca oricare ar > 0, exista un () > 0 a.. pentru orice
diviziune a carei norma () < () si pentru orice alegere a punctelor arbitrare, sa
avem [
(f) I[ < .
Scriem atunci
I = lim
0
(f) = lim
0
n
i=1
f(
i
,
i
)
i
.
Dac a exist a num arul I spunem c a functia f este integrabil a pe D, iar I se numeste
integrala dubla a functiei f pe D si se noteaz a
I(f) =
__
D
f(x, y) dxdy.
Exemplu. Dac a f(x, y) = C pe D, atunci
(f) =
n
i=1
C
i
= C
n
i=1
i
= C,
si deci
__
D
C dxdy = C.
Se poate demonstra c a orice functie integrabil a pe D este marginita pe D.
9.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate
Fie f : D R o functie m arginit a si o diviziune a domeniului D. Deoarece f este
m arginit a pe D, ea este m arginit a pe orice element D
i
al diviziunii. Exist a deci numerele
m = inf f(x, y), M = sup f(x, y), (x, y) D,
m
i
= inf f(x, y), M
i
= sup f(x, y), (x, y) D
i
,
care se g asesc n relatia
m m
i
f(x, y) M
i
M, (x, y) D
i
, i = 1, n.
A MATEMATIC
A 2 143
Denitia 9.5 Sumele
s
= s
(f) =
n
i=1
m
i
i
, S
= S
(f) =
n
i=1
M
i
i
se numesc sume integrale Darboux (s
- inferioara, S
- superioara) ale func tiei f

corespunzatoare diviziunii .
Sumele Darboux au propriet ati asem an atoare sumelor Darboux denite pentru inte-
grala simpl a.
Teorema 9.1 (Criteriul de integrabilitate) Condi tia necesara si sucienta ca func-
tia f : D R sa e integrabila pe D este ca oricare ar > 0 sa existe un () > 0
a..
S
(f) s
(f) < , (9.2)

pentru orice diviziune a carei norma () < .
Aplicnd criteriul de integrabilitate putem pune n evident a clase de functii integra-
bile.
Teorema 9.2 Orice func tie f : D R continua pe D este integrabila pe D.
Propriet atile functiilor integrabile pe D sunt analoage propriet atilor functiilor inte-
grabile pe [a, b]. Semnal am aici doar teorema de medie.
Teorema 9.3 Fie f o func tie integrabila pe D si m, M marginile inferioara si superioara
ale valorilor func tiei f pe D. Exista atunci numarul [m, M] a..
__
D
f(x, y) dxdy = .
Dac a f este continu a pe D, atunci exist a punctul P(, ) D a.. f(, ) = . In
acest caz avem urm atoarea formula de medie
__
D
f(x, y) dxdy = f(, ).
Dac a f(x, y) = 1 pe D din formula precedent a g asim
=
__
D
dxdy =
__
D
d,
formul a care d a expresia ariei domeniului D cu ajutorul integralei duble. Aici d = dxdy
se numeste element de arie n coordonate carteziene.
A MATEMATIC
A 2
9.3 Reducerea integralei duble la integrale iterate
Cazul domeniului dreptunghiular
Teorema 9.4 Daca func tia f este integrabila pe dreptunghiul
D = (x, y), a x b, c y d
si pentru orice x [a, b], exista integrala simpla I(x) =
d
_
c
f(x, y) dy, atunci exista si
integrala iterata
b
_
a
I(x) dx si are loc egalitatea
__
D
f(x, y) dxdy =
b
_
a
I(x) dx =
b
_
a
dx
d
_
c
f(x, y) dy. (9.3)
Cazul domeniului oarecare
Vom considera mai nti cazul unui domeniu D
y
simplu n raport cu axa Oy,
D
y
= (x, y), (x) y (x), x [a, b],
unde si sunt functii continue pe [a, b] si (x) < (x) pentru x (a, b).
Teorema 9.5 Daca func tia f este integrabila pe domeniul D
y
si pentru orice x [a, b],
exista integrala simpla
I(x) =
(x)
_
(x)
f(x, y) dy,
atunci exista si integrala iterata
b
_
a
I(x) dx si are loc egalitatea
__
D
y
f(x, y) dxdy =
b
_
a
I(x) dx =
b
_
a
dx
(x)
_
(x)
f(x, y) dy. (9.4)
A MATEMATIC
A 2 145
Fie c = inf (x), d = sup (x), x [a, b] si dreptunghiul D = (x, y), a x
b, c y d. Denim pe D functia f(x, y) prin
f(x, y) =
_
f(x, y), (x, y) D
y
,
0, (x, y) D D
y
,
Evident c a
__
D
y
f(x, y) dxdy =
__
D
f(x, y) dxdy. (9.5)
Pentru x xat din [a, b] avem
f(x, y) =
_
_
_
0, y [c, (x)),
f(x, y), y [(x), (x)],
0, y ((x), d].
Deoarece pentru ecare x xat din [a, b] exist a integrala I(x), rezult a c a exist a si integrala
I(x) =
d
_
c
f(x, y) dy =
(x)
_
(x)
f(x, y) dy = I(x).
Atunci, dup a (9.3)
__
D
f(x, y) dxdy =
b
_
a
I(x) dx =
b
_
a
dx
(x)
_
(x)
f(x, y) dy. (9.6)
Din (9.5) si (9.6) rezult a (9.4).
S a schimb am rolul variabilelor x si y n teorema precedent a, adic a s a presupunem c a
domeniul de integrat este simplu n raport cu axa Ox
D
x
= (x, y), (y) x (y), y [c, d],
unde si sunt functii continue pe [c, d] si (y) < (y) pentru y (c, d).
Dac a functia f este integrabil a pe domeniul D
x
si pentru orice y [c, d], exist a
integrala simp a J(y) =
(y)
_
(y)
f(x, y) dx, atunci exist a si integrala iterat a
d
_
c
J(y) dy si are
loc egalitatea
__
D
x
f(x, y) dxdy =
d
_
c
J(y) dy =
d
_
c
dy
(y)
_
(y)
f(x, y) dx. (9.7)
Dac a domeniul de integrat D nu este simplu n raport cu nici una dintre axe, se
mparte n subdomenii simple si se aplic a formulele precedente.
A MATEMATIC
A 2
Interpretarea geometric a a integralei duble
Dac a f(x, y) 0, (x, y) D, deoarece produsul f(P
i
)
i
este volumul unui cilindru
drept cu baza D
i
si n altimea egal a cu f(P
i
), integrala dubl a pe D din functia f(x, y)
este tocmai volumul corpului delimitat de cilindrul cu generatoarele paralele cu axa Oz
avnd drept curb a directoare frontiera domeniului D, planul Oxy si suprafata z = f(x, y),
(x, y) D, adic a
1 =
__
D
f(x, y) dxdy.
9.4 Formula lui Green
Vom studia acum leg atura dintre integrala dubl a pe un domeniu compact si integrala
curbilinie pe frontiera acelui domeniu.
Teorema 9.6 (Formula lui Green) Daca P(x, y) si Q(x, y) sunt doua func tii continue
pe domeniul plan D, orientat, marginit de curba (, Q are derivata par tiala n raport cu
x, iar P are derivata par tiala n raport cu y, continue pe D, atunci
_
C
P dx +Qdy =
__
D
_
Q
x

P
y
_
dxdy. (9.8)
Consider am pentru nceput cazul unui domeniu simplu n raport cu axa Oy
D
y
= (x, y), (x) y (x), x [a, b],
unde si sunt functii continue pe [a, b] si (x) < (x) pentru x (a, b). Presupunem
acest domeniu orientat pozitiv. Fie ( =

AB

BB
A frontiera sa descris a n
sens direct.
Deoarece P(x, y) este continu a pe D
y
, cu derivat a partial a n raport cu y continu a pe
D
y
, avem
__
Dy
P
y
dxdy =
b
_
a
dx
(x)
_
(x)
P
y
dy =
b
_
a
[P (x, (x)) P (x, (x))] dx =
=
b
_
a
P(x, (x)) dx
b
_
a
P(x, (x)) dx =
_
_
_
_
P(x, y) dx +
_
AB
P(x, y) dx
_
_
_
.
A MATEMATIC
A 2 147
Dar integralele pe segmentele BB
si A
A, paralele cu axa Oy sunt nule. Obtinem

__
Dy
P
y
dxdy =
_
C
P(x, y) dx.
Aceast a formul a r amne valabil a si pentru un domeniu D oarecare, simplu sau multiplu
conex, care poate descompus ntr-un num ar nit de domenii simple n raport cu Oy
__
D
P
y
dxdy =
_
C
P(x, y) dx.
Analog se arat a c a dac a D este un domeniu nchis cu frontier a neted a, iar Q(x, y)
este o functie continu a pe D si are derivat a partial a n raport cu x continu a pe D, atunci
__
D
Q
x
dxdy =
_
C
Q(x, y) dy.
Adunnd membru cu membru ultimele dou a relatii obtinem (9.8).
Dac a u, v : D R sunt dou a functii continue pe D care au derivate partiale continue
n raport cu x continue pe D, atunci lund n formula lui Green P = 0 si Q = u v,
obtinem
__
D
u
v
x
dxdy =
_
C
uv dy
__
D
v
u
x
dxdy,
numit a formula de integrare prin par ti n integrala dubla.
9.5 Schimbarea de variabile n integrala dubl a
S a analiz am mai nti modul cum se transform a un domeniu plan printr-o transformare
punctual a a lui R
2
.
Fie D domeniul plan m arginit de o curb a (, imaginea domeniului D
m arginit de
curba (
, prin transformarea punctual a regulat a

_
x = x(, ),
y = y(, ),
(, ) D
, (9.9)
cu jacobianul
J(, ) =
D(x, y)
D(, )
,= 0, (, ) D
.
A MATEMATIC
A 2
Denitia 9.6 Spunem ca transformarea domeniului D
n domeniul D este directa daca

unui punct care se deplaseaza pe (
n sens direct i corespunde prin (9.9) un punct care

se deplaseaza pe ( n sens direct. In caz contrar spunem ca transformarea este inversa.
Teorema 9.7 Daca jacobianul J(, ) > 0 n D
, transformarea punctuala (9.9) este

directa.
Aria a domeniului D este dat a de
=
__
D
dxdy =
_
C
xdy,
conturul ( ind parcurs n sens direct.
S a calcul am transformata acestei integrale prin (9.9)
=
_
C
x(, )
_
y
d +
y
d
_
=
_
C
x
y
d +x
y
d =
=
__
D
_
x
y
_
x
y
__
dd =
__
D
J(, ) dd.
De aici rezult a c a dac a J(, ) > 0, pentru ca > 0 este necesar s a parcurgem conturul
C
n sens direct, deci transformarea este direct a.

Dac a aplic am formula de medie ultimei integrale duble, obtinem
= [J(
0
,
0
)[
, (
0
,
0
) D
, (9.10)
unde
=
__
D
dd este aria domeniului D
.
Putem acum deduce formula schimb arii de variabile n integrala dubl a. Fie
o
diviziune a domeniului D
c areia, prin transformarea (9.9) i corespunde diviziunea a

domeniului D. Dac a
i
si
i
sunt ariile elementelor D
i
si respectiv D
i
, cu (9.10) avem
i
= [J(
i
,
i
)[
i
, (
i
,
i
) D
i
, (9.11)
pentru i = 1, n.
Dac a not am cu
_
x
i
= x(
i
,
i
),
y
i
= y(
i
,
i
),
(x
i
, y
i
) D
i
,
A MATEMATIC
A 2 149
avem egalitatea
n
i=1
f(x
i
, y
i
)
i
=
n
i=1
f(x(
i
,
i
), y(
i
,
i
)) [J(
i
,
i
)[
i
. (9.12)
Trecnd aici la limit a pentru
= (
) 0, ceea ce implic a = () 0, obtinem

__
D
f(x, y) dxdy =
__
D
f(x(, ), y(, )) [J(, )[ dd,

care este formula schimbarii de variabile n integrala dubla.
Exemple. 1. S a se calculeze integrala dubl a
I =
__
D
(x + 2y) dxdy
pe domeniul D = (x, y) , x y 2x, x [2, 3].
Avem: I =
_
3
2
__
2x
x
(x + 2y) dy
_
dx =
_
3
2
(x
2
+ 3x
2
) dx =
76
3
.
2. S a se calculeze, trecnd la coordonate polare, integrala dubl a
I =
__
D
_
x
2
+y
2
dxdy
pe domeniul D = (x, y) , x
2
+y
2
4.
Prin transformarea punctual a
x = r cos , y = r sin, (r, ) D
= [0, 2] [0, 2] .
Deoarece J (r, ) = r, avem
I =
__
D
r
2
drd =
_
2
0
r
2
dr
_
2
0
d =
16
3
.
A MATEMATIC
A 2
Capitolul 10
Integrale de suprafat a
10.1 Orientarea si aria unei suprafete
Reamintim c a o suprafat a poate dat a printr-o reprezentare parametrica de forma
x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v), (u, v) , (10.1)
unde R
2
este un domeniu plan, iar functiile x, y, z admit derivate partiale continue
pe .
Dac a reprezentarea parametric a (10.1) stabileste o corespondent a biunivoc a ntre
punctele (u, v) si punctele (x, y, z) , atunci suprafata este o suprafa ta neteda.
Ecuatiile (10.1) se pot scrie si sub form a vectorial a
r = r(u, v) = x(u, v)i +y(u, v)j +z(u, v)k, (u, v) . (10.2)
Normala la suprafat a are directia vectorului N = r
u
r
v
= Ai + Bj + Ck si deci
versorii normalei sunt dati de
n =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
=
Ai +Bj +Ck
A
2
+B
2
+C
2
. (10.3)
Prin alegerea unuia din cei doi versori ai normalei orientam suprafata alegnd una dintre
fetele sale ca ind fa ta pozitiva.
Dac a , , sunt unghiurile dintre versorul n al normalei la fata pozitiv a a suprafetei
si versorii i, j, k ai axelor, atunci
n = i cos +j cos +kcos .
151
A MATEMATIC
A 2
Orice suprafat a denit a printr-o reprezentare explicit a, z = f (x, y), (x, y) D R
2
,
este o suprafat a cu dou a fete. Pentru o astfel de suprafat a se alege de obicei ca fat a
pozitiv a fata superioar a a suprafetei n raport cu planul Oxy, adic a aceea pentru care
versorul n al normalei ntr-un punct al suprafetei face un unghi ascutit cu axa Oz, deci
cos > 0; avem atunci
cos =
p
_
1 +p
2
+q
2
, cos =
q
_
1 +p
2
+q
2
, cos =
1
_
1 +p
2
+q
2
, (10.4)
unde p =
f
x
, q =
f
y
(notatiile lui Monge).
Orice suprafat a neted a nchis a este o suprafat a cu dou a fete. Pentru o astfel de
suprafat a se alege de obicei ca fat a pozitiv a fata exterioar a a suprafetei, adic a aceea
pentru care versorul normalei la suprafat a este ndreptat spre exteriorul corpului m arginit
de suprafat a.
Fie ( o curb a nchis a (contur) ce m argineste suprafata . Un sens de parcurs al
conturului ( se numeste pozitiv sau coerent cu orientarea suprafe tei dac a un observator
situat pe suprafat a, n directia si sensul normalei la fata pozitiv a a suprafatei, care se
misc a n acest sens, vede suprafata n stnga lui.
Fie o suprafat a neted a denit a prin ecuatia explicit a
z = f(x, y), (x, y) D, (10.5)
unde D este un domeniu m arginit si nchis din planul Oxy.
Fie D
1
, D
2
, . . . , D
n
o diviziune a domeniului D, M
i
(
i
,
i
) un punct arbitrar din
D
i
si P
i
(
i
,
i
, f(
i
,
i
)) punctul corespunz ator de pe .
n punctul P
i
construim planul tangent. Cilindrul cu generatoarele paralele cu
axa Oz si curb a directoare frontiera elementului D
i
taie pe planul tangent o portiune
plan a de suprafat a de arie S
i
. Dac a
i
este aria lui D
i
atunci
i
= S
i
[ cos (P
i
)[, sau S
i
=
_
1 +p
2
+q
2
M
i

i
, (10.6)
unde (P
i
) este unghiul dintre normala la suprafat a n P
i
si axa Oz.
Aria suprafetei este atunci denit a prin
S = lim
0
n
i=1
S
i
= lim
0
n
i=1
_
1 +p
2
+q
2
M
i

i
, (10.7)
unde este norma diviziunii domeniului D. Rezult a c a
S =
__
D
_
1 +p
2
+q
2
dxdy. (10.8)
A MATEMATIC
A 2 153
Expresia
dS =
_
1 +p
2
+q
2
dxdy =
1
[ cos [
dxdy,
se numeste element de arie pe suprafata n coordonate carteziene.
Dac a suprafata este dat a printr-o reprezentare parametric a
r = r(u, v), (u, v) ,
atunci
S =
__
A
2
+B
2
+C
2
dudv =
__
[[r
u
r
v
[[ dudv,
iar elementul de arie are expresia
dS =

A
2
+B
2
+C
2
dudv = [[r
u
r
v
[[ dudv.
10.2 Integrala de suprafat a de primul tip
Fie suprafata neted a dat a prin reprezentarea parametric a
r = r(u, v) = x(u, v)i +y(u, v)j +z(u, v)k, (u, v) . (10.9)
Fie
1
,
2
, . . . ,
n
o diviziune a domeniului , avnd norma si e
i
aria
elementului
i
. Acestei diviziuni a domeniului i corespunde prin reprezentarea (10.9)
o diviziune a suprafetei ,
1
,
2
, . . . ,
n
si e S
i
aria elementului
i
. Elementul
i
este la rndul lui o suprafat a neted a reprezentat a parametric prin ecuatiile (10.9) cu
(u, v)
i
. Aria sa este dat a de
S
i
=
__
i
[[r
u
r
v
[[ dudv. (10.10)
Fie F(x, y, z) o functie denit a pe , P
i
(x
i
, y
i
, z
i
) un punct arbitrar din
i
si M
i
(u
i
, v
i
)
punctul corespunz ator din
i
,
x
i
= x(u
i
, v
i
), y
i
= y(u
i
, v
i
), z
i
= z(u
i
, v
i
), i = 1, n.
Denitia 10.1 Numim suma integrala a func tiei F pe suprafa ta suma
(F) =
n
i=1
F(P
i
)S
i
=
n
i=1
F(x
i
, y
i
, z
i
)S
i
. (10.11)
A MATEMATIC
A 2
Denitia 10.2 Spunem ca func tia F este integrabila pe daca exista si este nita
lim
0
(F) = I (10.12)
si aceasta este independenta de alegerea punctelor P
i
. Numarul I se nume ste integrala
de suprafat a de primul tip a func tiei F pe si scriem
__
F(x, y, z) dS = lim
0
n
i=1
F(x
i
, y
i
, z
i
)S
i
. (10.13)
Teorema 10.1 Daca func tia F(x, y, z) este continua pe atunci ea este integrabila pe
si
__
F(x, y, z) dS =
__
F(x(u, v), y(u, v), z(u, v))[[r

u
r
v
[[ dudv. (10.14)
Aplicnd teorema de medie integralei duble (10.10), rezult a
S
i
= [[r
u
r
v
[[
M
i

i
.
Prin urmare, putem scrie
(F) =
n
i=1
F(P
i
)S
i
=
n
i=1
F(x(M
i
), y(M
i
), z(M
i
))[[r
u
r
v
[[
M
i

i
.
Fie, pe de alt a parte,
() =
n
i=1
(M
i
)
i
=
n
i=1
F(x(M
i
), y(M
i
), z(M
i
))[[r
u
r
v
[[
M
i

i
,
suma integral a a functiei
(u, v) = F(x(u, v), y(u, v), z(u, v))[[r
u
(u, v) r
v
(u, v)[[,
denit a pe , corespunz atoare punctelor intermediare M
i
(u
i
, v
i
)
i
. Functia ind
continu a pe este integrabil a pe si deci avem
lim
0
(F) = lim
0
(),
de unde (10.14).
Dac a suprafata este dat a prin ecuatia explicit a z = f(x, y), (x, y) D, functia f
avnd derivate partiale continue pe D, iar F ind continu a pe , formula (10.14) devine
__
F(x, y, z) dS =
__
D
F(x, y, f(x, y))
_
1 +p
2
+q
2
dxdy. (10.15)
A MATEMATIC
A 2 155
10.3 Integrale de suprafat a de tipul al doilea
Fie dat a suprafata orientata si e D proiectia suprafetei n planul Oxy. Presupunem
c a domeniul plan D este orientat. Fie D
1
, D
2
, . . . , D
n
o diviziune a domeniului D,
M
i
(
i
,
i
) un punct arbitrar din D
i
si P
i
(
i
,
i
,
i
) punctul corespunz ator de pe .
n punctul P
i
construim planul tangent. Cilindrul cu generatoarele paralele cu
axa Oz si curb a directoare frontiera elementului D
i
taie pe planul tangent o portiune
plan a de suprafat a de arie S
i
. Dac a
i
este aria lui D
i
atunci
i
= S
i
[ cos
i
[, unde
i
= (P
i
) este unghiul dintre normala la suprafat a n P
i
si axa Oz. Fie nc a F(x, y, z)
o functie denit a pe .
Denitia 10.3 Se nume ste suma integrala n raport cu planul z = 0 a func tiei F, pe
suprafa ta , suma
z
(F) =
n
i=1
F(P
i
)
i
=
n
i=1
F(
i
,
i
,
i
)
i
.
Denitia 10.4 Spunem ca func tia F este integrabila pe n raport cu planul z = 0
lim
0
z
(F) = I
z
,
i
.
Daca func tia F este integrabila pe n raport cu planul z = 0, atunci I
z
se nume ste
integrala de suprafat a de tipul al doilea n raport cu planul z = 0 a func tiei F pe si
scriem
__
F(x, y, z) dxdy = lim

0
n
i=1
F(
i
,
i
,
i
)
i
.
Deoarece
i
= S
i
[ cos
i
[, putem scrie
z
=
n
i=1
F(
i
,
i
,
i
)[ cos
i
[ S
i
,
de unde prin trecere la limit a pentru 0, rezult a
__
F(x, y, z) dxdy =
__
F(x, y, z)[ cos [ dS, (10.16)

care exprim a leg atura ntre integrala de suprafat a de tipul al doilea n raport cu planul
z = 0 si integrala de suprafat a de primul tip.
A MATEMATIC
A 2
Dac a suprafata este dat a prin reprezentarea parametric a (10.9), atunci
cos =
C
A
2
+B
2
+C
2
=
1
[[r
u
r
v
[[

D(x, y)
D(u, v)
.
Dac a functia F este continu a pe , atunci dup a (10.14)
__
F(x, y, z) dxdy =
__
F(x(u, v), y(u, v), z(u, v))

D(x, y)
D(u, v)
dudv,
cu + dac a si au aceeasi orientare si cu dac a si au orient ari diferite.
Dac a suprafata este dat a prin ecuatia explicit a z = f(x, y), (x, y) D, formula
precedent a devine
__
F(x, y, z) dxdy =
__
D
F(x, y, f(x, y)) dxdy,
cu + dac a si D au aceeasi orientare si cu dac a si D au orient ari diferite.
In mod asem an ator se denesc integralele de suprafat a de tipul al doilea n raport cu
planele x = 0 si y = 0 ale functiei F pe si
__
F(x, y, z) dydz =
__
F(x, y, z)[ cos [ dS,

__
F(x, y, z) dzdx =
__
F(x, y, z)[ cos [ dS.

Dac a functia F este continu a pe , atunci dup a (10.14)
__
F(x, y, z) dydz =
__
F(x(u, v), y(u, v), z(u, v))

D(y, z)
D(u, v)
dudv,
__
F(x, y, z) dzdx =
__
F(x(u, v), y(u, v), z(u, v))

D(z, x)
D(u, v)
dudv,
cu + dac a si au aceeasi orientare si cu dac a si au orient ari diferite.
A MATEMATIC
A 2 157
Integrala de suprafat a de tipul al doilea de form a general a
Fie o suprafat a neted a si P(M), Q(M), R(M) trei functii denite pe suprafata , P
integrabil a pe n raport cu planul x = 0, Q n raport cu planul y = 0 si R n raport cu
planul z = 0.
Prin integrala de suprafa ta de tipul al doilea de forma generala ntelegem expresia
__
P dydz +Qdzdx +Rdxdy =

__
P dydz +
__
Qdzdx +
__
Rdxdy. (10.17)
Uneori este comod s a scriem integrala de suprafat a de tipul al doilea sub form a
vectorial a. Fie
F(x, y, z) = P(x, y, z)i +Q(x, y, z)j +R(x, y, z)k
o functie vectorial a denit a pe suprafata . Deoarece,
n = i cos +j cos +kcos ,
dac a si au aceeasi orientare, atunci
__

__
(P cos +Qcos +Rcos ) dS,

adic a __

__
F ndS,
care reprezint a uxul cmpului vectorial F prin suprafata .
10.4 Formula lui Stokes
Formula lui Stokes exprim a o leg atur a ntre integrala de suprafat a si integrala curbilinie
pe frontiera acestei suprafete. Aceast a formul a generalizeaz a formula lui Green.
Fie F(x, y, z) = P(x, y, z)i + Q(x, y, z)j + R(x, y, z)k un cmp vectorial denit pe
suprafata , pentru care exist a cmpul vectorial
rot F =
i j k
x

y

z
P Q R
=
_
R
y

Q
z
_
i +
_
P
z

R
x
_
j +
_
Q
x

P
y
_
k.
A MATEMATIC
A 2
Teorema 10.2 (Formula lui Stokes) Fluxul cmpului vectorial rot F prin suprafa ta
este egal cu circula tia cmpului vectorial F pe conturul ce margine ste suprafa ta ,
avnd orientarea coerenta cu orientarea suprafe tei, adica
__
(n rot F) dS =
_
F dr. (10.18)
Avem de ar atat c a
_
P dx +Qdy +Rdz =
=
__
_
R
y

Q
z
_
dydz +
_
P
z

R
x
_
dzdx +
_
Q
x

P
y
_
dxdy.
Fie suprafata dat a prin ecuatia explicit a
z = f(x, y), (x, y) D,
unde D este proiectia suprafatei n planul Oxy. Fie ( (frontiera domeniului D) proiectia
frontierei n planul Oxy. Vom presupune c a orientarea conturului ( este cea impus a
de orientarea lui , coerent a cu orientarea suprafatei , avnd versorul normalei la fata
pozitiv a a lui dat de (10.4). Atunci
f
y
= q =
cos
cos
. (10.19)
S a transform am pentru nceput primul termen din integrala curbilinie
I
x
=
_
P(x, y, z) dx =
_
P(x, y, f(x, y)) dx =

_
C
P(x, y, f(x, y)) dx.
Aplicnd ultimei integrale formula lui Green, obtinem
I
x
=
__
D
y
P(x, y, f(x, y)) dxdy =
__
D
_
P
y
+
P
z
f
y
_
dxdy,
sau, tinnd seama de (10.19)
I
x
=
__
D
_
P
y

P
z
cos
cos
_
dxdy,
A MATEMATIC
A 2 159
care provine din integrala de suprafat a
I
x
=
__
_
P
y

P
z
cos
cos
_
cos dS.
Deci
I
x
=
_
P dx =
__
_
P
z
cos
P
y
cos
_
dS
si n mod asem an ator obtinem
I
y
=
_
Qdy =
__
_
Q
x
cos
Q
z
cos
_
dS,
I
z
=
_
Rdz =
__
_
R
y
cos
R
x
cos
_
dS.
Adunnd membru cu membru ultimele trei formule obtinem (10.18).
Demonstratia formulei lui Stokes s-a f acut n ipoteza c a suprafata orientat a se
poate proiecta biunivoc pe ecare din planele de coordonate, iar frontiera sa este o curb a
neted a. Teorema r amne ns a valabil a si n cazul general al unei suprafete netede pe
portiuni avnd frontiera neted a pe portiuni.
Formula lui Stokes contine ca un caz particular formula lui Green. Dac a este
domeniul plan orientat de contur situat n planul z = 0, atunci cos = 0, cos = 0 si
cos = 1, care nlocuite n (10.18) ne conduc la formula lui Green.
Exemple. 1. S a se calculeze integralele de suprafat a de primul tip
I =
__
_
x
2
+y
2
_
dS,
unde este suprafata conic a z
2
= x
2
+y
2
, cuprins a ntre planele z = 0 si z = 1.
O reprezentare parametric a a conului este: x = v cos u, y = v sinu, z = v, cu
(u, v) = [0, 2] [0, 1], iar |r
u
r
v
| = v
2. Deci:
I =

2
__
v
3
dudv =

2
_
2
0
du
_
1
0
v
3
dv =

2
2
.
2. Utiliznd formula lui Stokes, s a se calculeze integrala curbilinie
I =
_
C
xdx + (x +y) dy + (x +y +z) dz,
A MATEMATIC
A 2
unde (() x = a sin t, y = a cos t, z = a (sint + cos t), t [0, 2].
Avem rot F = i j +k. Curba este plan a, situat a n planul x + y z = 0, deci
n =
1
3
(i +j k) si nrot F =
1
3
, I =
1
3
__
dS, cos =
1
3
, dS =

3 d,
I =
1
3
__
D
3 dxdy = a
2
. Unde D = (x, y) , x
2
+y
2
a
2
.
Capitolul 11
Integrala tripl a
11.1 Denitia integralei triple
Fie V R
3
un domeniu m arginit, de volum 1. Numim diviziune a domeniului V o
multime nit a de submultimi ale lui V f ar a puncte interioare comune, a c aror reuniune
este V , = V
1
, V
2
, . . . , V
n
V , cu
n
i=1
V
i
= V .
Fie d
i
= maxd(P, Q), P, Q V
i
diametrul multimii V
i
, i = 1, n. Numim norma a
diviziunii num arul = () = maxd
i
, i = 1, n. Not am cu
i
volumul elementului
V
i
al diviziunii , cu
n
i=1
i
= 1 si cu P
i
(x
i
, y
i
, z
i
) V
i
, i = 1, n, puncte arbitrare ale
diviziunii . Fie nc a f : V R.
Denitia 11.1 Se nume ste sum a integral a Riemann a func tiei f, corespunzatoare di-
viziunii a domeniului V si punctelor arbitrare P
i
, suma
(f) =
n
i=1
f(P
i
)
i
=
n
i=1
f(x
i
, y
i
, z
i
)
i
. (11.1)
Denitia 11.2 Numarul nit I se nume ste limita sumelor integrale
(f) cnd norma

diviziunii tinde la zero, daca oricare ar > 0, exista un () > 0 a.. pentru orice
diviziune a carei norma () < () si pentru orice alegere a punctelor arbitrare, sa
avem [
(f) I[ < .
Scriem atunci
I = lim
0
(f) = lim
0
n
i=1
f(x
i
, y
i
, z
i
)
i
.
161
A MATEMATIC
A 2
Dac a exist a num arul I spunem c a functia f este integrabil a pe V , iar I se numeste
integrala tripla a functiei f pe V si se noteaz a
I(f) =
__
V
_
f(x, y, z) dxdydz.
Exemplu. Dac a f(x, y, z) = C pe V , atunci
(f) =
n
i=1
C
i
= C
n
i=1
i
= C1,
si deci
__
V
_
C dxdydz = C1.
Se poate demonstra c a orice functie integrabil a pe V este marginita pe V .
11.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate
Fie f : V R o functie m arginit a si o diviziune a domeniului V . Deoarece f este
m arginit a pe V , ea este m arginit a pe orice element V
i
al diviziunii. Exist a deci numerele
m = inf f(x, y, z), M = supf(x, y, z), (x, y, z) V,
m
i
= inf f(x, y, z), M
i
= sup f(x, y, z), (x, y, z) V
i
,
care se g asesc n relatia
m m
i
f(x, y, z) M
i
M, (x, y, z) V
i
, i = 1, n.
Denitia 11.3 Sumele
s
= s
(f) =
n
i=1
m
i
i
, S
= S
(f) =
n
i=1
M
i
i
se numesc sume integrale Darboux (s
- inferioara, S
- superioara) ale func tiei f co-

respunzatoare diviziunii .
Sumele Darboux au propriet ati asem an atoare sumelor Darboux denite pentru inte-
grala simpl a.
A MATEMATIC
A 2 163
Teorema 11.1 (Criteriul de integrabilitate) Condi tia necesara si sucienta ca func tia
f : V R sa e integrabila pe V este ca oricare ar > 0 sa existe un () > 0 a..
S
(f) s
(f) < , pentru orice diviziune a carei norma () < .

Aplicnd acest criteriu putem pune n evident a clase de functii integrabile. Deducem
astfel c a orice functie f : V R continu a pe V este integrabil a pe V .
Propriet atile functiilor integrabile pe V sunt analoage propriet atilor functiilor inte-
grabile pe [a, b]. Semnal am aici doar teorema de medie.
Teorema 11.2 Fie f o func tie integrabila pe V si m, M marginile inferioara si supe-
rioara a valorilor func tiei f pe V . Exista atunci numarul [m, M] a..
__
V
_
f(x, y, z) dxdydz = 1.
Dac a f este continu a pe V , atunci exist a punctul P(, , ) V a.. f(, , ) = .
n acest caz avem urm atoarea formula de medie
__
V
_
f(x, y, z) dxdydz = f(, , )1.
Dac a f(x, y, z) = 1 pe V din formula precedent a g asim
1 =
__
V
_
dxdydz =
__
V
_
d,
formul a care d a expresia volumului domeniului V cu ajutorul integralei triple. Aici
d = dxdydz se numeste element de volum n coordonate carteziene.
11.3 Reducerea integralei triple la integrale iterate
Cazul domeniului paralelipipedic
Teorema 11.3 Daca func tia f este integrabila pe paralelipipedul
V = (x, y, z), a
1
x a
2
, b
1
y b
2
c
1
z c
2
si pentru orice (x, y) D = (x, y), a

1
x a
2
, b
1
y b
2
, exista integrala simpla
I(x, y) =
c
2
_
c
1
f(x, y, z) dz,
A MATEMATIC
A 2
__
D
I(x, y) dxdy si are loc egalitatea
__
V
_
f(x, y, z) dxdydz =
__
D
I(x, y) dxdy =
__
D
dxdy
c
2
_
c
1
f(x, y, z) dz.
Cazul domeniului oarecare
Vom considera mai nti cazul unui domeniu V
z
simplu n raport cu axa Oz
V
z
= (x, y, z), (x, y) z (x, y), (x, y) D
z
,
unde si sunt functii continue pe D
z
, unde D
z
este proiectia domeniului V
z
pe planul
z = 0.
Teorema 11.4 Daca func tia f este integrabila pe domeniul V
z
si pentru orice (x, y)
D
z
, exista integrala simpla
I(x, y) =
(x,y)
_
(x,y)
f(x, y, z) dz,
__
D
z
I(x, y) dxdy si are loc egalitatea
__
Vz
_
f(x, y, z) dxdydz =
__
Dz
I(x, y) dxdy =
__
Dz
dxdy
(x,y)
_
(x,y)
f(x, y, z) dz.
Dac a domeniul de integrat V nu este simplu n raport cu nici una dintre axe, se
mparte n subdomenii simple si se aplic a formulele precedente.
11.4 Formula lui Gauss-Ostrogradsky
Vom studia acum leg atura dintre integrala tripl a pe un domeniu compact si integrala de
suprafat a pe frontiera acelui domeniu.
Fie F(x, y, z) = P(x, y, z)i + Q(x, y, z)j + R(x, y, z)k un cmp vectorial denit pe
domeniul V m arginit de suprafata , pentru care exist a cmpul scalar
div F =
P
x
+
Q
y
+
R
z
.
A MATEMATIC
A 2 165
Teorema 11.5 (Formula divergentei) Daca func tiile P, Q, R si cmpul scalar div F
sunt continue pe V si n este versorul normalei exterioare la , atunci,
__
V
_
(div F) d =
__
(F n) dS, (11.2)
Avem de ar atat c a
__
V
_ _
P
x
+
Q
y
+
R
z
_
dxdydz =
__
(P cos +Qcos +Rcos ) dS.

Consider am cazul unui domeniu simplu n raport cu axa Oz
V = (x, y, z), (x, y) z (x, y), (x, y) D
z
,
unde si sunt functii continue pe D
z
, unde D
z
este proiectia domeniului V pe planul
z = 0. S a evalu am al treilea termen folosind formula de calcul a integralei triple
__
V
_
R
z
dxdydz =
__
D
z
dxdy
(x,y)
_
(x,y)
R
z
dz =
=
__
Dz
R(x, y, (x, y)) dxdy
__
Dz
R(x, y, (x, y)) dxdy.
S a observ am c a suprafata care m argineste domeniul V se poate scrie: =
i
l
,
n care
i
si
s
sunt fata inferioar a si fata superioar a, iar
l
fata lateral a. Deoarece pe
fata superioar a cos > 0, pe fata inferioar a cos < 0, iar pe fata lateral a cos = 0,
tinnd seama de formula de calcul a integralei de suprafat a de tipul al doilea, avem
__
V
_
R
z
dxdydz =
__
s
Rdxdy +
__
i
Rdxdy +
__
l
Rdxdy =
__
Rdxdy
si deci
__
V
_
R
z
dxdydz =
__
Rcos dS,
care nu este altceva dect formala divergentei pentru cmpul vectorial F = Rk, cores-
punz atoare domeniului V simplu n raport cu axa Oz. Aceast a formul a este adev arat a
A MATEMATIC
A 2
si pentru un domeniu V care poate mp artit ntr-un num ar nit de domenii simple n
raport cu axa Oz.
Dac a V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un num ar nit de domenii
simple n raport cu axa Ox, iar P(x, y, z) este o functie continu a, cu derivat a partial a n
raport cu x, continu a pe V , atunci
__
V
_
P
x
dxdydz =
__
P cos dS.
Dac a V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un num ar nit de domenii simple
n raport cu axa Oy, iar Q(x, y, z) este o functie continu a, cu derivat a partial a n raport
cu y, continu a pe V , atunci
__
V
_
Q
y
dxdydz =
__
Qcos dS.
Prin urmare, dac a V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un num ar nit de
domenii simple n raport cu toate axele, adunnd ultimele trei relatii obtinem (11.2).
Dac a u, v : V R sunt dou a functii continue pe V care au derivate partiale continue
n raport cu x continue pe V , atunci lund n formula lui Gauss-Ostrogradsky P = u v
si Q = R = 0, obtinem
__
V
_
u
v
x
dxdydz =
__
uv dydz
__
V
_
v
u
x
dxdydz,
numit a formula de integrare prin par ti n integrala tripla.
11.5 Schimbarea de variabile n integrala tripl a
Fie V un domeniu spatial m arginit si V
imaginea sa prin transformarea punctual a re-

gulat a
x = x(, , ), y = y(, , ), z = z(, , ), (, , ) V
, (11.3)
cu jacobianul J(, , ) =
D(x, y, z)
D(, , )
,= 0, (, , ) V
. Se poate ar ata, ca si la integrala

dubl a, c a dac a 1 =
__
V
_
dxdydz este volumul domeniului V , atunci
1 =
__
V

_
[J(, , )[ ddd.
A MATEMATIC
A 2 167
Dac a aplic am formula de medie ultimei integrale, obtinem
1 = [J(
0
,
0
,
0
)[ 1
, (
0
,
0
,
0
) V
, (11.4)
unde 1
=
__
V

_
ddd este volumul domeniului V
.
Fie
o diviziune a domeniului V
c areia, prin transformarea (11.3) i corespunde

diviziunea a domeniului V . Dac a
i
si
i
sunt volumele elementelor V
i
si respectiv V
i
,
cu (11.4) avem
i
= [J(
i
,
i
,
i
)[
i
, (
i
,
i
,
i
) V
i
, i = 1, n. (11.5)
Dac a not am cu
x
i
= x(
i
,
i
,
i
), y
i
= y(
i
,
i
,
i
), z
i
= z(
i
,
i
,
i
), (x
i
, y
i
, z
i
) V
i
,
avem egalitatea
n
i=1
f(x
i
, y
i
, z
i
)
i
=
n
i=1
f(x(
i
,
i
,
i
), y(
i
,
i
,
i
), z(
i
,
i
,
i
)) [J(
i
,
i
,
i
)[
i
.
Trecnd aici la limit a pentru
= (
) 0, ceea ce implic a = () 0, obtinem

__
V
_
f(x, y, z) dxdydz =
__
V

_
f(x(, , ), y(, , ), z(, , )) [J(, , )[ ddd,
care este formula schimbarii de variabile n integrala tripla.
Exemplu. S a se calculeze integrala
I =
__
V
_
x
x
2
+y
2
+z
2
+a
2
dxdydz, a ,= 0,
unde
V = (x, y, z) [ x
2
+y
2
+z
2
R
2
, x 0, y 0, z 0.
Trecem la coordonate sferice:
_
_
_
x = r sin cos ,
y = r sin sin,
z = r cos ,
(r, , ) [0, R]
_
0,

2
_
_
0,

2
_
.
Se g aseste dxdy dz = r
2
sin dr d d si deci
I =
_
2
0
d
_
2
0
d
_
R
0
r
3
sin
2
cos
r
2
+a
2
dr.
Efectund calculule se obtine I =

8
_
R
2
+a
2
ln
a
2
a
2
+R
2
_
.

Mathematical Analysis and Differential Equations, Part II (In Romanian)

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Mathematical Analysis and Differential Equations, Part II (In Romanian)

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

GHEORGHE PROCOPIUC

n punctul (, ) si c a functia f (x, y) este diferentiabil a n

sunt continue n punctul (, ). Deci, functia compus a z = f (x(, ) , y (, ))

cu expresiile lor date de (1.5) si (1.6), obtinem

Teorema lui Fermat precizeaz a conditii necesare de extrem.

se numeste determinantul func tional sau jacobianul transform arii f.

sin cos r cos cos r sin sin

(t)) dt si ca atare elementul de arc va dat de

< sau L <

dx este convergent a pentru > 1 si

este convergent a pentru > 0.

este monoton descresc ator la zero, iar

n care 0 < 1 este simplu convergent a.

, cu > 0, este monoton descresc ator la zero. Dup a

este convergent a pentru > 1 si divergent a pentru 1.

(x) = (x). Fie x, x

< 1, rezult a c a seria geometric a

si este divergent a pentru = [x[ > 1, adic a

, unde x > 1 si num ar real oarecare este indenit

= f(t, x). (5.3)

= x +t este o ecuatie diferential a de ordinul nti. O solutie

x = t, t R este o ecuatie diferential a de ordinul doi. Functia

= f(t, x) asociaz a ec arui punct M

= 1, t R, deneste cmpul de directii v(1, 1) paralel cu

= f (t, x) care pentru t = t

= f(t), cu f o functie continu a pe intervalul I.

= f(t) si numai una.

= f(t, x) se poate pune sub forma (5.4):

(t) = P(t, x),

= f(t) g(x) este o ecuatie cu

+y = f(y), sau separnd

+y = f(y), deci x(t) = y

, care satisface conditia

a, separnd variabilele ecuatia

(t) o solutie particular a a ecuatiei neomogene si y(t) = x(t) x

(t) = a(t)y(t). Deci, y(t)

= xtg t + cos t, pentru

= xtg t, are solutia general a

, nlocuind n (5.18) obtinem

(t) a ecuatiei Riccati, prin schimbarea de functie

, ecuatia (5.19) devine

este solutie a ecuatiei (5.19), obtinem

(t)a(t) +b(t))y a(t),

Fie ecuatia diferential a

, (5.20) are n r ad acini f

= f(t, x). Orice solutie a unei

(p) dp +C, x = f(p).

= p si s a lu am pe p ca variabil a independent a. Avem

) = 0 se reduce la o cuadratur a dac a se cunoaste o reprezentare

= p si s a lu am pe p ca variabil a independent a. Avem

) = 0 se reduce la o cuadratur a dac a se cunoaste o reprezentare

) ,= 0, ecuatia Lagrange se poate scrie sub forma

= p, avem x = (p)t +(p). Deriv am n raport cu t si tinem seama c a p

(p) = 0, care ne conduce la solutia singular a

= 0, p = C, care d a solutia gereral a x(t) = Ct + C

= p, avem x = f(t, p) si deriv am n raport cu t, tinnd seama c a p este functie

= 2 urmeaz a p = 2t +C, de unde solutia general a

= p, avem t = f(x, p) si deriv am n raport cu x, considernd pe t si p ca

= f(t, x), (5.22)

si dac a folosim conditia lui Lipschitz si inegalitatea (5.27), g asim

(t) = f(t, x(t)), t I, de unde deducem c a

+x = t are solutia general a x(t) = C

= 0 admite integrala prim a x