CALCULUL DE REZISTENTA AL CONDUCTELOR

Calculul de rezistenta al conductelor este condus in domeniul elastic

respectand relatia liniara intre eforturi si deformatii (Iegea Hooke), ceea ce implica
valabilitatea principiului suprapunerii efectelor: deci, posibilitatea ca efectul fiecarei
incarcari sa fie studiat separat si insumand apoi rezultatele pentru obtinerea celei
mai defavorabile combinatii de incarcare.
Din punct de vedere static conducta este considerata ca o placa curba
cilindrica rezemata continuu pe un pat rigid in cazul conductelor ingropate sau pe
reazeme la anumite distante unuI de altul in cazul conductelor aeriene.
Calculul eforturilor care iau nastere in conductele metalice din diferitele
incarcari care intervin este prezentat separat pentru conductele ingropate si pentru
cele amplasate deasupra terenului sub forma de conducte aeriene.

1. Conducta ingropata, rezemata continuu pe un pat rigid

Aceste conducte pot fi calculate ca un inel inchis cu o lungime unitara, separat
din diferitele actiuni. Se considera mai intai inelul rezemat pe generatoarea inferioara
(fig.1), si se determina expresiile din diferitele actiuni care intervin la proiectare.
Eforturile finale se obtin suprapunand si eforturile din reactiuni, care depind de
conditiile si ipotezele de rezemare.

Figura 1. Conducta circulara cu greutatea permanenta, a rezemata pe
generatoarea inferioara; b structura de baza in metoda fortelor.
Conductelor metalice sunt conducte flexibile, mai ales cele cu diametru mare,
deci din diferitele notiuni au in sectiune transversala deformatii relativ mari. Aceste
deformatii sunt in parte impiedicate de reactiunea pamantului de umplutura ceea ce
asigura o conlucrare intre conducta si teren, cu efect favorabil asupra marimii
solicitarilor in conducta. Evident, acest efect este cu atat mai mare, cu cat gradul de
compactare a pamantului de umplutura este mai mare.
Calculul eforturilor in inel se face cu metoda fortelor. Structura de baza cu
necunoscutele transferate in centrul elastic se prezinta in figura 1, b. Necunoscuta
antisimetrica X
3
este nula, deoarece toate actiunile luate in studiu sunt simetrice fata
de diametrul vertical.
Ecuatiile de compatibilitate din metoda fortelor sunt:
{

] {

} {

} {

} (1)
si arata identificarea deformatei structuri de baza in punctele de aplicatie si pe
directia fiecarei necunoscute cu deformata structurii static nedeterminate din
aceleasi sectiuni si directii.
EIementele din matricea flexibilitatii structurii de baza sunt invarianti si au
semnificatia:

11
= rotirea relativai din punctul de aplicatie a lui X
1
, dupa directia lui X
1
, produsa
de aplicarea pe structura de baza a lui X
1
= 1;

22
= deplasarea relativa din punctul de aplicatie a lui X
2
, dupa directia lui X
2
,
produsa de aplicarea pe structura de baza a lui X
2
= 1;

= are aceeasi semnificatie fizica ca

11
, numai ca este produsa de aplicarea
pe structura de baza a fortelor exterioare;

= are aceeasi semnificatie fizica ca

22
, numai ca este produsa de aplicarea
pe structura de baza a fortelor exterioare.
Elementele matricei flexibilitatii si vectorului termenului liber se determina din
formula Maxwell-Mohr din care se neglijeaza influenta fortelor axiale, taietoare si a
curburii [1; 2].
In calculele ce urmeaza se considera ca inelul are moment de inertie constant:

} (2, a, b, c, d)
Expresiile eforturilor din actiunea pe structura de baza a necunoscutelor unitare
sunt:

} (3, a ... i)
Introducand expresiile (3,a) si (3,d) in (2, a si b) si efectuand calculele se obtin:

(4, a, b)



1.1. Greutatea permanenta

Eforturile in sectiunea curenta de pe structura de baza (fig. 1,b) sunt:

()

( )

} (5, a, b, c)
Elementele vectorului termenului liber din sistemul de ecuatii de compatibilitate
(1) se calculeaza din expresiile (2, c si d) in care se introduc relatiile (3 c), (3 d) si (5
a), in final rezultand:

( )

( )

} (6, a, b)

(7, a, b, c)
Eforturile finale se obtin:
1) Prin suprapunerea efectelor:

(8, a,b,c)
tinand seama de expresiile (3) si (5), pentru 0 , se obtin:

)
}

(9, a, b, c)
2) In functie de reactiunea verticala din greutatea permanenta P = 2gr, astfel:

)
}

(10, a, b, c)
In tabelul 1 se prezinta valorile eforturilor M

, N

si T

din greutatea permanenta,

calculate cu expresiile (10, a ... c). Momentul incovoietor pozitiv intinde fibra din
interiorul couductei, forta axiala produce intindere in conducta si forta taietoare
pozitiva se roteste in sens orar.


Tabelul 1. Eforturile M, T si N din greutatea permanenta

1.2. Greutatea lichidului din conducta

1.2.1. Conducta umpluta partial

Se considera conducta din figura 2 umpluta cu lichid pana la nivelul definit de
unghiul la centru .
Presiunea lichidului in sectiunea curenta definita de unghiul este:

( ) (11)
este greutatea volumetrica a lichidului, iar r este raza medie a conductei.

Figura 2. Conducta circulara umpluta partial cu lichid: a rezemata pe
generatoarea inferioara; b structura de baza in metoda fortelor.

Eforturile pe structura de baza produse de presiunea lichidului sunt:

care dupa efectuarea integralei devin:

Vectorul termenului liber (2 c si d) se calculeaza tinand seama de expresiile (3
a ... i) si (13 a), iar necunoscutele static nedeterminate au expresiile:

Eforturile finale se obtin din suprapunerea efectelor in care se tine seama de
expresiile (13 a, b, c), (3 a ... i) si (14 a, b).

1.2.2. Conducta umpluta pe jumatate

Expresiile eforturilor pe structura de baza si a necunoscutelor static
nedeterminate se obtin considerind = 90 In relatiile (3 a, b, c) si (14 a, b, c)
1) Pentru 0 /2 :

(15)
2) Pentru /2 :

1.2.3. Conducta plina fara presiune la cheie

Considerand = 0 in relatiile (13 a, b, c) si (14 a, b) pentru 0 se obtin
(tabelul 2):

Tabel 2. Eforturile produse de lichidul din conducta plina
1.3. Presiunea interioara

Presiunea interioara uniforma (fig. 3) produce numai forte axiale inelare in
conducta, deoarece inelul circular este arc de coincidenta pentru presiune:

(20)
p
0
reprezinta presiuena interioara uniforma cu directia radiala din conducta.

Figura 3. Conducta supusa la presiune interioara
1.4. Greutatea pamantului de umplutura

Se considera conducta din fig. 4, a, ca structura de baza in metoda fortelor.
Greutatea pamantului de umplutura este definita de inaltimea h si se poate
descompune in doua componente:
1) Greutatea pamantului de deasupra generatoarei superioare cu
inaltimea a (fig. 4, b).
2) Greutatea pamantului cuprins intre generatoarea superioara si
diametru orizontal (fig. 4, c).

Figura 4. Greutatea pamantului de umplutura a; greutatea pamantului de
umplutura de deasupra generatoarei superioare b; greutatea pamantului
de umplutura cuprins intre generatoarea superioara si diametrul
orizontal c.
Presiunea provocata de aceasta actiune depinde de moduI de ingropare a
conductei in ra mbleu sau trnnsee, La stabtltrea intensitfi~ii acestct actlunl se v a tiM
sec mn cl e rcz u l tatele cercetartlor din lltcraturc (le spcctnlitnte [ 4 .3 ].
Expresf lle ofort11rilor produse <le ecfiuncn din fig. 4-.11, b pc structura de
llaza stnt (t.abclul 4.3) '