Sei sulla pagina 1di 2

Voia tuturor

Adrian Paunescu
Traiesc o zi fara de noapte,
traiesti o noapte fara de zi,
cum poate sufetul sa rabde
dezastrul ce ne desparte?
Ma culc bolnav in zorii zilei
atunci cand tu din somn apari
si lumea e cutia milei
in care plang pensionari.
Nu va mai f nimic, probabil,
ne vor ara fara-ntrebari
vom f un biet pamant arabil
pe care trec recruti calari.
Ne va zdrobi aceeasi ora,
vom amuti in amanunt,
dar gura mea te mai implora
raspunde-mi tu cat eu mai sunt.
Trezeste-te, ca trece veacul,
trezeste-ma, ca a trecut,
ca tu mi-esti leacul si-ti sunt leacul
in dialogul nostru mut.
Iubire, stare de asediu,
pe o cetate e nebuni,
ai sa fugim in !vul Mediu
si sa vanam desertaciuni.
Noapte buna, somn usor,
atipeste cat eu mor,
sa-mplinim
legitim voia tuturor.
Sa-mpartim ce-a fost
Adrian
Paunescu
"entru tot ce a fost, pentru tot ce va f
Mai acorda-mi o singura zi,
#a sa-ti spun ce a fost, ca sa-ti spun
ce va f,
Mai acorda-mi o singura zi.
"oate suntem crestini, poate suntem
nebuni,
$ar aveam de predat gestiuni,
Tie insati, oricum, sunt dator sa te
dau,
$e la tine as vea sa ma iau.
Nu se poate muri asa scurt si spontan,
$aca totul dura doar un an
#u atat mai nedrept, cu atat mai
durut,
%n destin retezat la minut.
Nu mai vreau sa te cem, nu mai
vreau sa te vad,
$ar normal e un scimb in prapad,
$aca viata ne-a fost inmultita cu doi,
Ia-ti pe-a ta, da-mi pe-a mea inapoi.
$eparteaza-te mult, departeaza-te
at,
$ar da-mi viata, da-mi viata-ndarat,
! un nou adevar, lui ma-ncin, lui te-
ncini,
$oi straini pe pamant, doi straini.
Mai avem de-mpartit, bob cu bob, fr
cu fr
&estiunea acestui delir,
#icatricea de bronz peste rana crescu
'i noi doi am a(uns eu si tu.
Te mai cem sa-ti arat, te mai cem
sa-mi arati
)rogantele singuratati,
'a mai vi sa-mpartim, intr-un mod
elegant,
&estiunea acestui neant.
Nu e vreme de plus, marea moare in
val,
$oar in minus traiesc si socot,
Minus plus, minus noi, minus orice
plural,
Minus tu, minus eu, minus tot.