Sei sulla pagina 1di 100

Prietenului meu Ioan Sorin Roºu

V LAD H OGEA este doctor în Istorie - cu o tezã despre „Relaþiile româno-ger- mane

VLAD HOGEA este doctor în Istorie - cu o tezã despre „Relaþiile româno-ger- mane (1940-1944), reflectate în docu- mentele din Arhiva M.A.E. al Ro- mâniei“, expert în Comunicare ºi Rela- þii Publice, lector universitar la Univer-

sitatea „Petre Andrei“ din Iaºi ºi Uni-

versitatea Creºtinã „Dimitrie Cante- mir“ (Bucureºti), om politic (membru al Partidului Conservator), director general al Grupului de Presã MEDIA BLOC (care editeazã revistele „Busi- ness Adviser“, „Business Point“, „Nastratin“ ºi „Anunþ Exclusiv“), colabora- tor al sãptãmânalului „Condeiul Ardelean“, autor de cãrþi („Vitralii “

Tricolore“ – Ed. Business Adviser, 2010; „Naþiunea, eterna iubire

– Ed.

... Samizdat, 2005; „Dictatura nulitãþilor“ – Ed. Samizdat, 2005; „Antologia pamfletului românesc“ – douã vol., Ed. Samizdat, 2005; „Istoria Senatului României“ – coautor, R.A. Monitorul Oficial, 2004 etc.), studii istorice, juri- dice ºi de politologie, articole, eseuri, interviuri, fotoreportaje. Din februarie 2010, este realizatorul ºi prezentatorul emisiunii „Filmul sau Viaþa?“, la Antena 2. A fost deputat în Parlamentul României (2000-2008), observator la Parlamentul European (2005-2006), avocat în Baroul Iaºi (1999-2009).

EUROPA SECRETÃ

Editura: , 2011
Editura:
, 2011

ISBN: 978-606-92808-6-7 Coperta: Dr. Tees

Îngrijirea ediþiei: drd. Claudia Daniliuc Corecturã: Raluca Iosifidis DTP: Omni Press & Design (www.opd.ro)

Toate drepturile asupra ediþiei aparþin autorului. Nu este permisã reproducerea parþialã sau integralã fãrã acordul prealabil al deþinãtorului.

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

CUPRINS

Vlad Hogea - „Hidden Europe“ (English Summary) ....

În loc de prefaþã …………

................................................... I. Evoluþia teoriei politice a integrãrii europene …… ...... II. Integrarea economicã interstatalã în cadrul Uniunii Europene …………

....................... III. Cum a intrat România în Uniunea Europeanã ……

….

IV. Lumini ºi Umbre (Jurnal 2005-2006) ....................................................

Post Scriptum nr. 1 (Europa Unitã – între extaz ºi agonie) ......................

Post Scriptum nr. 2 (Euroscepticismul loveºte din nou) ........................

Bibliografie selectivã …

.......................................

…………

..

pg. 6

pg. 11

pg. 12

pg. 31

pg. 53

pg. 65

pg. 84

pg. 86

pg. 88

5

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

VLAD HOGEA - „HIDDEN EUROPE“

(ENGLISH SUMMARY)

Vlad Hogea is general manager of MEDIA BLOC PRESS (pu-

blisher of the magazines „Business Adviser“, „Business Point“, „Nastratin“ and „Anunþ Exclusiv“. He did a Ph.D. in History - with a thesis on „Romanian-German Relations (1940-1944), as reflec- ted in the documents of Romanian Foreign Ministry’s archive. Hogea is an expert in Communication and Public Relations, lec- turer at „Petre Andrei“ University in Iasi and at Christian University „Dimitrie Cantemir“ (Bucharest), a politician (mem- ber of the Conservative Party), a co-worker for the weekly news- paper „Condeiul Ardelean“, a book writer („Three-colored stained glass“ – published by Business Adviser, 2010; „Nation, the eter- “

nal love

– published by Samizdat, 2005; „Nullities’

... Dictatorship“ – published by Samizdat, 2005; „The Romanian Pamphlet Anthology“ - I+II, published by Samizdat, 2005; „The History of the Senate“ - co-author, R.A. Monitorul Oficial, 2004, etc.); he also wrote and published studies on historical, legal and political issues, articles, essays, interviews and photo reports. Since February 2010, he has been the producer and presenter of

6

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

the program „Filmul sau Viaþa?“ on Antena 2. A former member of the Romanian Parliament (2000-2008), an observer in the European Parliament (2005-2006), lawyer in the Bar Iasi (1999-

2009).

Instead of writing a foreword to his book, „Hidden Europe“, Vlad Hogea preferred to quote the words of the famous scholar

Nicolae Iorga, from September 1939: „It has become obvious now more than ever the old theory according to which smaller states have no right to independence; they are located in vital areas and can be isolated on the map, so as to suggest more clearly which of the larger state they must be added to. Moreover I would say that only those who are directly insulted and whose legitimate pride to existence is being threatened must reject this kind of approach. Things were like this in times when a state was only a random alliance of territories and people that could be destroyed or restated as wished. But after the victory of the national principle, the states, no matter how small, are consi- dered nations. And nations are an organic form of humanity. There is no way to destroy them, as they are not the result of a nation’s will. They are born, not made. Therefore they will wit- ness the well-deserved punishment of their oppressors“.

In Chapter I, the author analyses the evolution of the politi- cal theory of European integration from World War I until

today. Here are the parts of this pioneering study (and universi- ty course!): Giovanni Agnelli – „The European Federation or League of Nations“ (1918). Louis Loucheur - the integration prin- ciple of France and Germany’s economy (1919) and the principle of supranational authority (1920). Richard Coudenhove Kalergi - „Pan-Europe“ (1923). Emil Mayrisch - „The International Steel Agreement „(1925). The European Congress of Vienna (1926). Aristide Briand – „Memorandum for a European Federal Union

7

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

„(1930). Edouard Herriott - „The United States of Europe“ (1931). Arthur Salter - his series of articles „The United States of Europe“ (1931). Other early enthusiasts of Europeanism: Konrad Adena- uer, Gustav Stresemann, Leon Blum, Winston Churchill. The work of Jean Monnet. The meetings with Charles de Gaulle - the idea of „Franco-British Union“ (1940) and Paul-Henri Spaak (1941). Altiero Spinelli - „Manifesto Ventotene“ / „Towards a Free and United Europe“ (1941) and the European Federalist Move- ment (1943). Jean Monnet’s Memorandum submitted to the French Committee for National Liberation (1943). Walther Funk, and the theory of „European Economic Community“, under Ger- man ruling (1945). Winston Churchill’s speech at the University of Zürich (19th September 1946). The role of the U.S. Council on Foreign Relations: Article „Rebuilding Europe“ (by Charles M. Spofford and David Rockefeller) and the draft resolution made by the senators William Fulbright and Elbert D. Thomas (1946). Winston Churchill - Provisional Committee for a United Europe, International Joint Committee for European Unity, the European Movement (1947-1948). Henri Brugmans, the Union of European Federalists and the Congress of Europe (1947-1948). „Marshall Plan“, the role played by Jean Monnet, Dean Acheson, Will Clay- ton and George Kennan (1947). The Committee for European Economic Cooperation (1947). The European Economic Coope- ration Organization (1948). Richard Coudenhove Kalergi’s activi- ty in the U.S. – The Committee for a Free and United Europe, The American Committee for a United Europe, the financing of the European Movement. North Atlantic Treaty (1949). The Council of Europe (1949). Memorandum of Jean Monnet. Schuman De- claration (9 May 1950). The role of Konrad Adenauer and Alcide de Gasperi. The Treaty Establishing the European Coal and Steel Community (Paris, April 18, 1951). The Failure of the European Defence Community. The role of tandem Jean Monnet - Paul-

8

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

Henri Spaak. The Suez Crisis. The Treaty Establishing the European Economic Community and the Treaty Establishing the European Atomic Energy Community (Rome, 25 March 1957). The European Free Trade Association – a failed alternative to the EEC. The Merger Treaty of Brussels (April 8, 1965). Budgetary Treaty of Luxembourg (April 20, 1970). The Budgetary Treaty of Brussels (July 22, 1975). Altiero Spinelli and Croc Club (1980). Genscher-Colombo Plan (1981). The Solemn Declaration on European Union (1983). The Draft Treaty of establishing a European Union (1984). The Single European Act (1986). The Treaty of Establishment of the European Union and the European Community (Maastricht, 7 February 1992). Treaty of Amsterdam (1997). Treaty of Nice (2001). Failure of the Constitutional Treaty (2005). Treaty of Lisbon (2007).

In Chapter II, Vlad Hogea refers to an inter-state economic integration within the European Union, considering the

following topics: The main types of inter-states economic inte- gration. The establishment stages of the European Union in the context of the postwar process of inter-state cooperation and economic integration. Causes of the successful inter-state eco- nomic integration within the European Union. The evolution of the inter-state economic integration in Western Europe. The evolution of the EU enlargement by the accession of the new members. The main EU institutions: The European Parliament, The Council of the European Union, The European Commission, The Court of Justice of The European Union, The European Council, The European Court of Auditors, The European Cen- tral Bank. Other European institutions: The Economic and Social Committee of the Regions, The European Ombudsman, The European Data Protection Supervisor, The European Investment Bank, The European Bank for Reconstruction and

9

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

Development. European Union’s common policies: the common agricultural policy, common trade policy, competition policy, etc. The Economic and Monetary Union. Perspectives on further integration within the European Union at the beginning of XXI century.

In Chapter III, Romania’s accession process to the European Union is thoroughly investigated by the author. He also analyses the major steps that had been taken by our coun- try between 1993-2007, in the cooperation process with the European institutions. In this chapter, as well as in Chapter IV whole excerpts from a veritable „journal“ of Romania’s pre- accession to the EU are depicted. They seem to have been written from a Euro-realist perspective (and sometimes even Euro-skeptical!) in Brussels and Strasbourg between September 2005 - December 2006 ...

10

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

ÎN LOC DE PREFAÞÃ

„Reapare, în forma cea mai crudã, vechea teorie cã statele mici n-au dreptul la independenþã, cã ele cad în spaþii vitale ºi se pot mãrgeni pe hartã, ca sã se ºtie în al cãruia din statele mari trebuie sã cadã. ªi nu numai aceia care sunt insultaþi în mândria lor legi- timã ºi ameninþaþi în dreptul lor de a exista trebuie sã respingã cu indignare aceastã tãgãduire grosolanã. Se putea vorbi aºa pe vre- mea când un stat era numai o întâmplãtoare legãturã de teritorii ºi de grupe omeneºti, care se puteau distruge sau preface dupã plac. Dar, dupã biruinþa principiului naþional, statele, cât de mici, sunt naþiuni. Iar naþiunile sunt o formã organicã a umanitãþii. Nici o metodã nu le poate nimici, cum ele nu sunt rezultate din exerciþiul nici unei metode. Ele sunt nãscute, iar nu fãcute. ªi de aceea ele vor asista, desigur, la meritata pedeapsã a apãsãtorilor.“

NICOLAE IORGA

(„Neamul Românesc“, 9 septembrie 1939)

11

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

I. EVOLUÞIA TEORIEI POLITICE A INTEGRÃRII EUROPENE

1) Perioada interbelicã

Giovanni Agnelli – lucrarea „Federaþia Europeanã sau Liga Naþiunilor“ (1918). Louis Loucheur – principiul in- tegrãrii economiilor Franþei ºi Germaniei (1919) ºi prin- cipiul autoritãþii supranaþionale (1920). Richard Cou- denhove Kalergi – lucrarea „Pan-Europa“(1923). Emil Mayrisch – „Acordul Internaþional al Oþelului“(1925). Congresul European de la Viena (1926). Aristide Briand – „Memorandum pentru o Uniune Federalã Europea- nã“(1930). Edouard Herriott – lucrarea „Statele Unite ale Europei“ (1931). Arthur Salter – seria de articole „Sta- tele Unite ale Europei“ (1931). Alþi adepþi timpurii ai europenismului: Konrad Adenauer, Gustav Stresemann, Leon Blum, Winston Churchill.

Ideea unificãrii Europei s-a nãscut încã înainte de încheierea primului rãzboi mondial, în 1918, când fondatorul imperiului

12

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

Fiat, industriaºul italian Giovanni Agnelli, a publicat o carte inti- tulatã „Federaþia Europeanã sau Liga Naþiunilor“ (în care sus- þinea cã singurul antidot cu adevãrat eficient împotriva ºovinis- mului distructiv era o Europã federalizatã). Principiul integrãrii economiilor Franþei ºi Germaniei, cu accent pe cãrbune ºi oþel (care avea sã stea la baza Tratatului de la Paris, din 1951), fusese enunþat, în 1919, în timpul Conferinþei de Pace de la Paris, de Louis Loucheur (principalul consilier eco- nomic al premierului Georges Clemenceau). Tot Loucheur a fost cel care a avansat, în 1920, ºi principiul autoritãþii supranaþionale. O mare influenþã în epocã a avut manifestul „Pan Europa“, publicat, în 1923, de contele Richard Coudenhove Kalergi. Acesta vedea ca soluþie pentru menþinerea pãcii pe continent contopirea industriei franceze (a oþelului) ºi germane (a cãrbunelui) într-o industrie „pan-europeanã“ unicã, care sã fie sâmburele unor „State Unite ale Europei“, constituite dupã modelul american, dar fãrã ca aceasta sã presupunã eradicarea identitãþii naþionale sau reducerea suveranitãþii þãrilor membre. În octombrie 1926, autorul lucrãrii organizeazã Congresul European de la Viena, o manifestare grandioasã, la care participã mai mult de 2.000 de politicieni, profesori universitari, oameni de afaceri, jurnaliºti etc. În 1925 asistãm la prima concretizare a integrãrii industriei carbonifere ºi siderurgice din Europa. Magnatul Emil Mayrisch a fost cel care a intermediat „Acordul Internaþional al Oþelului“, acoperind Franþa, Germania, Belgia ºi Luxemburgul. În mai 1930, ministrul de Externe francez, Aristide Briand, a trimis cãtre guvernele din 26 de state ale Bãtrânului Continent un „Memorandum pentru o Uniune Federalã Europeanã“, care urma sã fie centratã pe „concepþia cooperãrii politice europene“, sã subordoneze „economicul problemei politice“ ºi sã se pre- ocupe de cooperarea în „transporturi, finanþe, muncã, sãnãtate ºi colaborarea intelectualã“. Iniþiativa lui Briand a eºuat, în ciuda

13

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

sprijinului promis iniþial de aproape toþi destinatarii Memoran- dumului. „Statele Unite ale Europei“ se regãsesc ºi în sfera de interes a

lui Edouard Herriot (premier al Franþei, în mai multe rânduri), care publicã în 1931 o carte omonimã, dar ºi în atenþia lui Arthur Salter, care încredinþeazã tiparului, în anul amintit, o serie de arti- cole purtând acelaºi titlu. În scrierile lui Salter apare concret for- mulat principiul supranaþional („Statele Unite ale Europei trebuie sã fie o realitate politicã, altfel nu vor putea fi una economicã!“), care avea sã-i inspire lui Jean Monnet înfiinþarea Comunitãþii Economice Europene. Dintre adepþii timpurii ai europenismului îi mai amintim pe:

Konrad Adenauer (primar al oraºului Köln în perioada interbe- licã; cancelar al RFG, dupã al doilea rãzboi mondial), Gustav Stresemann (coautor al Pactului de la Locarno, din 1925, care garanta securitatea reciprocã pentru Franþa ºi Germania), Leon Blum (prim-ministru al Franþei, pentru scurt timp), Winston Churchill (care spunea, în 1925, pe când era ministru de Externe al Marii Britanii: „Numai de i-am putea împleti atât de strâns pe gal ºi pe teuton laolaltã, economic, social ºi moral, încât sã pre- venim ocazia unor noi gâlcevi, ºi sã facem vechile antagonisme sã moarã în realizarea prosperitãþii reciproce ºi a interdependenþei,

atunci Europa s-ar înãlþa din nou“

...

).

2) Perioada celui de-al doilea rãzboi mondial

Activitatea lui Jean Monnet. Întâlnirile cu Charles de Gaulle – ideea „Uniunii Franco-Britanice“(1940) ºi Paul-Henri Spaak (1941). Altiero Spinelli – „Manifestul de la Ventotene“ / „Spre o Europã Liberã ºi Unitã“ (1941) ºi Miºcarea Federalistã Europeanã (1943).

14

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

Memorandumul prezentat de Jean Monnet Comitetu- lui Francez pentru Eliberare Naþionalã (1943). Walther Funk ºi teoria „Comunitãþii Economice Europene“, sub conducere germanã (1945).

Artizanul construcþiei europene, Jean Monnet, are primele conversaþii pe tema unificãrii Bãtrânului Continent în iunie 1940, la Londra, cu generalul francez Charles de Gaulle (pe atunci, subsecretar de Stat pentru Rãzboi). Monnet îi propune lui de Gaulle declararea unei „Uniuni Franco-Britanice“, având un sin- gur guvern, forþe armate reunite, cetãþenie comunã ºi aceeaºi monedã. Acest proiect îndrãzneþ ajunge pe masa premierului britanic Winston Churchill, dar, prin cãderea Parisului sub ocu- paþie germanã, chiar în acele zile, întregul plan este zãdãrnicit. Acelaºi Jean Monnet îl întâlneºte în 1941, la Washington, pe Paul-Henri Spaak (prim-ministru ºi ministru de Externe al Belgiei, în mai multe guverne), cãruia îi explicã, cu lux de amã- nunte, modul în care vede o Uniune Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului. În 1943, în Algeria, Monnet îl cunoaºte pe Harold Macmillan (reprezentantul politic al Cabinetului Britanic în Mediterana) ºi, împreunã, pun bazele viitorului guvern provizo- riu francez, „Comité Français de Liberation Nationale“. În luna august a anului respectiv, el prezintã, într-una din ºedinþele Comitetului, un Memorandum în care afirmã cã „prosperitatea ºi progresul social vital vor rãmâne de neatins pânã când naþiu- nile Europei nu vor forma o federaþie a unei entitãþi europene care sã le sudeze într-o singurã unitate economicã“, bazatã pe integrarea industriilor-cheie pentru apãrarea naþionalã, precum siderurgia ºi extracþia cãrbunelui. O altã personalitate influentã în timpul celei de-a doua confla- graþii mondiale este italianul Altiero Spinelli. Ajuns în închisoare pentru activitatea sa comunistã ºi anti-mussolinianã, el abdicã

15

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

formal de la ideile extremei stângi ºi redacteazã în 1941 un docu- ment intitulat „Spre o Europã liberã ºi unitã“ (care a rãmas cunos- cut în istorie ca „Manifestul de la Ventotene“). Spinelli pune bazele Miºcãrii Federaliste Europene, în 1943, cu largul suport al rezistenþei (dominate, totuºi, de comuniºti). În anul urmãtor, este organizatã la Geneva o mare conferinþã, cu participare inter- naþionalã. Federaliºtii doreau crearea unei „Uniuni Federale Eu- ropene“, care urma sã aibã o Constituþie ºi instituþii comune: Gu- vern supranaþional, Armatã proprie (cu excluderea celor na- þionale) ºi Curte de Justiþie. Preocupãri vizând integrarea europeanã apar, în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial, ºi în tabãra adversã. Astfel, mi- nistrul de Finanþe al lui Hitler, Walther Funk, vine, în ianuarie 1945, cu ideea înfiinþãrii unei „Comunitãþi Economice Europene“, sub conducere germanã ºi având o monedã unicã. Aceasta dupã ce, cu 3 ani înainte, un alt economist de frunte al Reich-ului, Werner Daitz, lansase o Societate pentru Planificarea Economicã ºi Macroeconomia Europeanã, iar ministrul de Externe, Joachim von Ribbentrop, condusese un Comitet pentru Restructurarea Europei.

3) Perioada postbelicã

Discursul lui Winston Churchill de la Universitatea din Zürich (19 septembrie 1946). Rolul Consiliului pen- tru Relaþii Externe din SUA: articolul „Reconstruirea Europei“ (de David Rockefeller ºi Charles M. Spofford) ºi proiectul de rezoluþie al senatorilor William Full- bright ºi Elbert D. Thomas (1946). Winston Churchill – Comitetul Provizoriu pentru o Europã Unitã, Comitetul Internaþional Mixt pentru Unitate Europeanã, Miºcarea Europeanã (1947-1948). Henri Brugmans, Uniunea

16

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

Federaliºtilor Europeni ºi Congresul Europei (1947- 1948). „Planul Marshall“; rolul jucat de Jean Monnet, Dean Acheson, Will Clayton ºi George Kennan (1947). Comitetul pentru Cooperare Economicã Europeanã (1947). Organizaþia de Cooperare Economicã Europea- nã (1948). Activitatea lui Richard Coudenhove Kalergi în SUA – Comitetul pentru o Europã Liberã ºi Unitã, Comitetul American pentru o Europã Unitã, finanþarea Miºcãrii Europene. Tratatul Atlanticului de Nord (1949). Consiliul Europei (1949).

Un rol esenþial în conturarea unei conºtiinþe comunitare euro- pene l-a avut discursul istoric rostit de premierul britanic Winston Churchill, în Aula Universitãþii din Zürich, la data de 19

septembrie 1946. În acest mesaj (reînnoit în alte 3 cuvântãri majore din anii urmãtori - de la Londra în 1947, de la Haga în 1948 ºi de la Strasbourg în 1949), omul de stat amintit afirma imperativul generaþiei ºi epocii sale: „Trebuie sã construim un soi de State Unite ale Europei“. Churchill era convins cã orice proiect legat de Europa Unitã nu putea sã-ºi aibã rãdãcinile decât într-un „parteneriat între Franþa ºi Germania“, dar excludea participarea directã a propriei þãri la aceastã construcþie: „Franþa ºi Germania trebuie sã fie împreunã în frunte. Marea Britanie, Common- wealth-ul britanic, puternica Americã ºi, nãdãjduiesc, Rusia sovi-

eticã (

...

)

trebuie sã fie prietenii ºi sponsorii noii Europe ºi sã-i

susþinã dreptul la viaþã“. În 1947, la sugestia sa, a fost înfiinþat

Comitetul Provizoriu pentru o Europã Unitã, care s-a transformat în 1948 în Comitetul Internaþional Mixt pentru Unitate Europea- nã - metamorfozat, la rândul lui, în 1949 în Miºcarea Europeanã. Este perioada în care se remarcã ºi Henri Brugmans, care, în cali- tate de preºedinte al Uniunii Federaliºtilor Europeni, rosteºte cuvântul de deschidere a lucrãrilor Congresului Europei, reunit la

17

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

Haga (între 7 ºi 11 mai 1948), în care se referã la imperativul unificãrii politico-economice a Bãtrânului Continent. Semnificativã a fost ºi implicarea Consiliului pentru Relaþii Externe din SUA. În 1946, David Rockefeller ºi Charles M. Spofford au condus o echipã de studiu a respectivului organism, rezultatul fiind articolul intitulat „Reconstruirea Europei“, care a avut o circulaþie foarte largã în cercurile guvernamentale. În martie 1947, la sfatul contelui Richard Coudenhove Kalergi, doi senatori americani (William Fullbright ºi Elbert D. Thomas) au iniþiat o Rezoluþie care solicita Congresului SUA „sã favorizeze crearea unor State Unite ale Europei“. De numele lui Kalergi sunt legate ºi douã organizaþii constituite succesiv: Comitetul pentru o Europã Liberã ºi Unitã, respectiv Comitetul American pentru o Europã Unitã (care finanþa, în mare parte, Miºcarea Europeanã). În acelaºi an, secretarul de Stat american, George Marshall, i-a însãrcinat pe George Kennan, Will Clayton ºi Dean Acheson sã elaboreze o strategie pentru sprijinirea economicã a Europei. În urma unor lungi consultãri cu Jean Monnet, ia naºtere, ca o con- secinþã a acestor eforturi combinate, Programul de Refacere Eu- ropeanã (care a rãmas cunoscut ca „Planul Marshall“), fiind anunþat, într-un discurs þinut la Universitatea Harvard, în ziua de 5 iunie, de cel al cãrui nume avea sã-l poarte. Ca rãspuns la aceastã iniþiativã, 16 þãri europene au participat la o conferinþã la Paris, pe 12 iulie, formând Comitetul pentru Cooperare Econo- micã Europeanã. Pentru promovarea noii politici de integrare europeanã ºi administrarea distribuirii fondurilor Planului Marshall a fost creatã, la 16 aprilie 1948, Organizaþia de Coope- rare Economicã Europeanã. Aveau sã înlesneascã formarea construcþiei europene ºi cele douã mari structuri înfiinþate în 1949: Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord - NATO (4 aprilie, Washington) ºi Consiliul Europei (5 mai, Londra).

18

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

4) Tratatele fondatoare

Memorandumul lui Jean Monnet. Declaraþia Schu- man (9 mai 1950). Rolul lui Konrad Adenauer ºi Alcide de Gasperi. Tratatul de instituire a Comunitãþii Europe- ne a Cãrbunelui ºi Oþelului (Paris, 18 aprilie 1951). Eºecul Comunitãþii Europene pentru Apãrare. Rolul tandemului Jean Monnet – Paul-Henri Spaak. Criza Suezului. Tratatul de instituire a Comunitãþii Econo- mice Europene ºi Tratatul de instituire a Comunitãþii Europene a Energiei Atomice (Roma, 25 martie 1957). Asociaþia Europeanã de Comerþ Liber – alternativa eºu- atã la CEE. Tratatul de fuziune de la Bruxelles (8 aprilie 1965). Tratatul bugetar de la Luxemburg (20 aprilie 1970). Tratatul bugetar de la Bruxelles (22 iulie 1975).

În 1950, Jean Monnet a conceput un Memorandum în care scria cã, pentru asigurarea pãcii, devenea obligatorie crearea unei Europe dinamice, pornind de la reunirea industriilor car- boniferã ºi siderurgicã din Franþa ºi Germania: „Prin urmare, trebuie sã abandonãm formele trecutului ºi sã pornim pe calea transformãrii, atât creând condiþii economice de bazã comune, cât ºi înfiinþând autoritãþi acceptate de naþiunile suverane. Europa n-a existat niciodatã. Nu adunarea naþiunilor suverane întrunite în consilii face din ele o entitate. Trebuie sã creãm cu adevãrat Europa; ea trebuie sã se comporte ca atare“. Me- morandumul i-a fost trimis ministrului de Externe al Franþei, Robert Schuman (considerat astãzi „Pãrintele Europei“), care a aderat imediat la ideile de acolo ºi, într-o emisiune radiofonicã din 9 mai, a amorsat o adevãratã bombã politicã: „Europa nu se va fãuri dintr-o datã, nici conform unui singur plan. Ea va fi con- struitã prin fapte concrete, care mai întâi vor crea o solidaritate

19

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

de facto. Reunirea naþiunilor Europei necesitã eliminarea opo-

ziþiei seculare dintre Franþa ºi Germania. (

...

) Având în vedere

acest scop, guvernul francez (

)

propune ca producþia franco-

... germanã de cãrbune ºi oþel, în ansamblul ei, sã fie plasatã sub o Înaltã Autoritate comunã, în cadrul unei organizaþii deschise la participarea celorlalte þãri ale Europei. Reunirea producþiei de cãrbune ºi oþel trebuie sã furnizeze imediat condiþiile pentru punerea bazelor comune ale dezvoltãrii economice, reprezen- tând un prim pas spre federalizarea Europei“. „Declaraþia Schuman“ a beneficiat de susþinerea energicã a altor oameni de stat, între care cancelarul german Konrad Adenauer ºi premierul italian Alcide de Gasperi. Ideea realizãrii unei uniuni politice ºi economice a statelor Europei s-a materializat la 18 aprilie 1951, când a fost semnat, la Paris, Tratatul de Instituire a Comunitãþii Europene a Cãrbu- nelui ºi Oþelului, intrat în vigoare la 25 iulie 1952. Tratatul avea ca þãri fondatoare Franþa, Germania, Italia, Belgia, Olanda ºi Luxemburg, dar rãmânea deschis ºi pentru alte state care dore- au sã adere. Primul preºedinte al Înaltei Autoritãþi a CECO a fost ales chiar Jean Monnet, iar în fruntea Adunãrii Comune - Paul Henri Spaak. Tot la Paris a fost semnat, în 1952, Tratatul pentru Înfiinþarea Comunitãþii Europene de Apãrare. Ratificarea a eºuat, însã, în Franþa, drept pentru care acest ambiþios proiect a înregistrat un eºec, iar încercãrile de reluare a subiectului, în deceniile urmã- toare, nu au avut, nici ele, mai mult succes. În schimb, din colaborarea strânsã a lui Monnet cu Spaak s-au nãscut alte douã proiecte majore, ambele concretizate la 25 mar-

tie 1957, la Roma, când au fost semnate Tratatul de Instituire a Comunitãþii Economice Europene ºi Tratatul de Instituire a Comunitãþii Europene a Energiei Atomice - Euratom (intrate în vigoare la 1 ianuarie 1958). Comunitatea Economicã Europeanã

20

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

se dorea a fi o piaþã comunã pentru scutire de taxe, impozite, accize, vizând crearea unor avantaje în relaþiile de import-export. Trebuie menþionat cã Tratatele de la Roma au fost grãbite de Criza Suezului. Euratom era privit ca o necesitate stringentã, în condiþiile în care noul lider egiptean, colonelul Gamal Abdel Nasser, decisese în 1956 asupra naþionalizãrii Canalului Suez (aflat de la inaugurarea sa, în 1869, sub proprietate anglo-france- zã), generând o penurie de petrol în vestul Europei ºi, respectiv, raþionalizarea combustibilului auto. În 1960 a fost înfiinþatã, la iniþiativa Marii Britanii, Asociaþia Europeanã de Comerþ Liber (care grupa Austria, Danemarca, El- veþia, Norvegia, Portugalia ºi Suedia). Aceastã alternativã la CEE s-a dovedit, însã, ineficientã în urmãtorii ani, fiind abandonatã de majoritatea membrilor fondatori. La 8 aprilie 1965 a fost semnat la Bruxelles un tratat de fuziune (intrat în vigoare la 1 iulie 1967) care unifica, din raþiuni de eficienþã funcþionalã, Comisiile ºi Consiliile celor 3 Comunitãþi (acestea din urmã rãmânând, însã, entitãþi internaþionale independente). Unele dispoziþii financiare din tratatele fondatoare au fost mod- ificate prin tratatele bugetare de la Luxemburg (semnat la 20 aprilie 1970 ºi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1971) ºi, respectiv, Bruxelles (semnat la 22 iulie 1975 ºi intrat în vigoare la 1 iunie 1977).

5) Tratatul de la Maastricht

Altiero Spinelli ºi Clubul Crocodilului (1980). Planul Genscher-Colombo (1981). Declaraþia Solemnã despre Uniunea Europeanã (1983). Proiectul de Tratat privind Instituirea unei Uniuni Europene (1984). Actul Unic European (1986). Tratatul de instituire a Uniunii Europene ºi Tratatul de instituire a Comunitãþii Europene (Maastricht, 7 februarie 1992).

21

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

Dupã dispariþia lui Jean Monnet (survenitã în 1979), cel care îºi asumã misiunea de „cap limpede“ ºi strateg al integrãrii euro- pene este Altiero Spinelli. Între cei doi existase o relaþie de res- pect, dar ºi de dezaprobare reciprocã. De pildã, Spinelli afirmase cã Monnet avea „marele merit de a fi construit Europa ºi marea responsabilitate de a fi construit-o prost“. În iulie 1980, italianul înfiinþeazã „Clubul Crocodilului“ (denumit dupã un prestigios restaurant din Strasbourg, unde avusese loc prima întâlnire), un grup interpartinic care se dorea un catalizator pentru „deºtepta- rea novatorilor“, fiind deschis tuturor europarlamentarilor care simþeau „nevoia unei reforme politice europene de mare am- ploare“. Treptat, iniþiativa este sprijinitã de nume grele precum Bettino Craxi (primul-ministru al Italiei), Enrico Berlinguer (li- derul comuniºtilor italieni) ºi fostul cancelar german Willy Brandt. Drept urmare, la 9 iulie 1981, Parlamentul European pare sã dea un nou impuls înfiinþãrii unei Uniuni Europene ºi aprobã o Rezoluþie prin care este creat un comitet permanent pentru problemele instituþionale, însãrcinat sã elaboreze o modificare a tratatelor existente (în fruntea cãruia a fost ales, la 22 ianuarie 1982, ca ºi coordonator, chiar Altiero Spinelli). În paralel, se pune la cale „Planul Genscher-Colombo“ (dupã numele miniºtrilor de Externe german, Hans-Dietrich Genscher ºi italian, Emilio Colombo), mai diluat ºi mai puþin îndrãzneþ decât cel al lui Spinelli (care avea ºi o componentã constituþionalã deloc de neglijat). Beneficiind de suportul Partidului Popular Eu- ropean, acest Plan este prezentat, ºi el, în Parlamentul European, la 19 noiembrie 1981: „Cerem o revigorare a integrãrii europene, dorim ca instituþiile sã fie întãrite ºi procesele de luare a deciziilor ameliorate, ºi mai vrem sã încurajãm ºi sã extindem într-o mai mare mãsurã procesul pragmatic prin care se realizeazã coope- rarea politicã între cele 10 þãri ale noastre“. „Planul Genscher-Co- lombo“ a eºuat dupã distribuirea sa în Consiliul European de la

22

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

Londra (26-27 noiembrie 1981), fiind încorporat într-o formalã, dar nesemnificativã „Declaraþie Solemnã despre Uniunea Euro- peanã“, prezentatã la Consiliul European de la Stuttgart (17-19 iunie 1983), prin care: „ªefii de stat sau de guvern, pe baza con- ºtiinþei unui destin comun ºi a dorinþei de a afirma identitatea europeanã, îºi confirmã angajamentul de a merge înainte spre o uniune tot mai strânsã între popoarele ºi statele membre ale Comunitãþii Europene“. În schimb, Parlamentul European decide, la 6 iulie 1983, sã confere „Comitetului pentru Afaceri Instituþionale“ (dirijat de Spinelli) nu doar sarcina de a amenda tratatele europene în vi- goare, ci de a realiza un document nou - „Proiectul de Tratat pen- tru Instituirea unei Uniuni Europene“, care avea sã fie aprobat de Legislativul comunitar la 14 februarie 1984, cu o largã majoritate de voturi. Ratificarea de cãtre þãrile membre ridica, însã, pro- bleme, aºa cã, dupã 2 ani de negocieri, a fost preferat un acord mai puþin ambiþios (cel puþin în aparenþã), „Actul Unic Euro- pean“, semnat la Luxemburg (17 februarie 1986) ºi Haga (28 fe- bruarie 1986), care a intrat în vigoare la 1 iulie 1987. Era vorba, în esenþã, de prima modificare majorã a tratatelor fondatoare de la Paris ºi Roma, accentul punându-se pe Piaþa Unicã, extinderea competenþelor comunitare ºi, nu în ultimul rând, bazele Uniunii Economice ºi Monetare. Deºi Spinelli (care moare în anul sem- nãrii documentului) declarase dezamãgit cã „muntele dãduse naºtere unui ºoricel“, importanþa Actului Unic European nu poate fi minimalizatã. Bazele juridice ale unei Uniuni Europene moderne aveau sã fie puse abia la 7 februarie 1992, dar nu prin revigorarea strategiilor de cooperare interguvernamentalã, ci prin extinderea principiului supranaþionalismului. Atunci, cele 12 state membre ale Comuni- tãþilor Europene semneazã, la Maastricht, Tratatul de instituire a Uniunii Europene (numit ºi Tratatul de la Maastricht, intrat în

23

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

vigoare la 1 noiembrie 1993) ºi Tratatul de instituire a Comunitãþii Europene (o versiune consolidatã a vechiului Tratat de instituire a Comunitãþii Economice Europene). Este vorba despre cele 6 þãri semnatare ale tratatelor fondatoare din anii ’50 ºi ’60 (Franþa, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg), cãrora li se adãu- gaserã pe parcurs Marea Britanie, Irlanda, Danemarca (în 1973), Grecia (în 1981), Spania ºi Portugalia (în 1986). Tratatul de la Maastricht era încheiat pe o perioadã nedeterminatã ºi avea drept obiective: promovarea unui progres economic ºi social echilibrat ºi durabil; afirmarea identitãþii Uniunii Europene pe scena inter- naþionalã; întãrirea protecþiei drepturilor ºi intereselor cetãþe- nilor statelor membre; o strânsã cooperare în ceea ce priveºte justiþia ºi afacerile interne; menþinerea ºi dezvoltarea aquis-ului comunitar (care reprezintã totalitatea principiilor, legilor, politi- cilor ºi practicilor din UE). Conþinutul tratatului evidenþiazã ºi cele 3 principii care guverneazã activitatea Uniunii Europene: cel al respectãrii identitãþii naþionale a statelor membre, cel al res- pectului datorat drepturilor fundamentale ºi cel al subsidiaritãþii (în domeniile care nu þin de competenþa sa exclusivã, UE inter- vine numai dacã obiectivele acþiunii avute în vedere pot fi mai bine realizate la nivel comunitar decât la nivel naþional sau, altfel spus, deciziile în cadrul Uniunii trebuie luate la nivelul cel mai apropiat de cei pe care punerea în aplicare îi vizeazã direct). Prin Tratatul de la Maastricht, Uniunea Europeanã (entitate inter- naþionalã fãrã personalitate juridicã) îºi fixa ºi o serie de misiuni, precum: promovarea unei dezvoltãri armonioase ºi echilibrate a activitãþii economice în interesul UE; depunerea de eforturi sus- þinute pentru protejarea mediului; folosirea judicioasã a forþei de muncã ºi realizarea unei protecþii sociale reale; dezvoltarea de programe concrete pentru îmbunãtãþirea calitãþii vieþii; spriji- nirea cooperãrii ºi creºterea solidaritãþii între membrii UE. Tra- tatul atingea ºi alte probleme extrem de importante, cum ar fi: ce-

24

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

tãþenia comunitarã; Uniunea Economicã ºi Monetarã; Politica Externã ºi de Securitate Comunã; posibilitatea lãrgirii graniþelor Uniunii Europene ºi demararea de negocieri cu þãrile interesate de perspectiva aderãrii.

6) Proiectul constituþional

Tratatul de la Amsterdam (1997). Tratatul de la Nisa (2001). Eºecul Tratatului Constituþional (2005). Trata- tul de la Lisabona (2007).

Un nou tratat (având ca scop simplificarea cadrului legislativ al UE) este semnat de cele 15 state ale Uniunii (între timp, în 1995, aderaserã ºi Austria, Finlanda ºi Suedia), la Amsterdam, la 18 iunie 1997, ºi intrã în vigoare la 1 mai 1999. Vectorul su- pranaþional continuã sã câºtige teren, astfel cã primul obiectiv de la Maastricht, cel legat de respectarea identitãþii naþionale, retrogradeazã pe locul 3, iar obiectivul prioritar al Tratatului de la Amsterdam devine respectul datorat drepturilor omului, libertãþilor fundamentale ºi statului de drept. În multe dintre domenii, competenþele comunitare cresc în detrimentul celor statale, iar în legãturã cu cetãþenia Uniunii apare precizarea (inexistentã la Maastricht) cã aceasta completeazã cetãþenia naþionalã, ºi nu o înlocuieºte. Totodatã, în noua filosofie unio- nalã este înscris ºi principiul flexibilitãþii, conform cãruia unele dintre þãrile UE au dreptul de a institui între ele o colaborare mai strânsã (dar în condiþii extrem de stricte). Tratatul de la Amsterdam aduce elemente de noutate ºi în legãturã cu: Parla- mentul European, regimul vizelor, libera circulaþie ºi coopera- rea vamalã. De remarcat cã se încorporeazã prevederile Acor- dului Schengen (din 1985), care crea o frontierã externã a Uniunii Europene, desfiinþându-le, însã, pe cele interne.

25

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

Importante erau ºi referirile la o strategie coordonatã pentru promovarea unor politici sociale comune. Un accent aparte se punea pe unificarea tratatelor: era avutã în vedere nu numai corelarea dintre tratatele anilor ’90 ºi cele fondatoare ale anilor ’50 ºi ’60, dar ºi un amplu proces de codificare care privea ansamblul tratatelor comunitare. Tratatul de la Nisa (semnat la 26 februarie 2001 ºi intrat în vigoare la 1 februarie 2003) marcheazã o nouã etapã a con- strucþiei europene, scopul sãu fiind acela de a pregãti Uniunea pentru viitoarele valuri de extindere. Cele 5 teme de bazã asupra cãrora s-au concentrat dezbaterile ºi negocierile premergãtoare au fost urmãtoarele: extinderea votului prin majoritate calificatã ºi implementarea procedurii de co-decizie; ponderea voturilor în Consiliul Uniunii Europene; componenþa Comisiei Europene; mãrimea ºi compoziþia Parlamentului European; permiterea unei cooperãri întãrite între unele dintre statele membre, în condiþii mai puþin draconice decât cele fixate la Amsterdam. În esenþã, Tratatul de la Nisa nu a reprezentat nici o victorie de pro- porþii, nici un eºec usturãtor al europenismului - a fost, mai degrabã, un produs al compromisului, rezultatul unor lungi polemici, de pe urma cãrora nici nu au fost luate decizii epocale, nici nu s-au fãcut erori majore. Supus unor cauzalitãþi ºi presiu- ni politico-sociale de tot felul, documentul de la Nisa (considerat de mulþi drept un tratat mediocru, categoric sub aºteptãri) s-ar fi dorit (dar existã dubii cã a reuºit sã fie!) unul care sã mulþumeascã pe cât mai multã lume, într-un context intern ºi internaþional complicat. La 15 decembrie 2001, în cadrul Consiliului European de la Laeken, este iniþiatã o amplã dezbatere publicã despre revizuirea tratatelor comunitare, sub forma Convenþiei Europene privind Viitorul Europei, al cãrei rol era de a pregãti reformarea insti- tuþionalã a UE. Rezultatul a fost un proiect de Constituþie Euro-

26

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

peanã - prezentat în Consiliul European de la Salonic (din iunie 2003), modificat ºi, apoi, semnat la Roma (la 29 octombrie 2004), ca „Tratatul de instituire a unei Constituþii pentru Europa“ (sau, pe scurt: „Tratatul Constituþional“). Prima parte a acestui document includea precizãri cu privire la definirea Uniunii (care dobândea personalitate juridicã, transformându-se în subiect de drept internaþional), obiectivele ºi prerogativele sale ºi ale insti- tuþiilor componente, dar ºi la procedurile decizionale. În partea a doua era reluat textul „Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene“ (act fãrã putere legalã, proclamat solemn în decembrie 2000 de cãtre Parlamentul European, Comisia Europeanã ºi Consiliul Uniunii Europene). Partea a treia includea prezentarea politicilor ºi a activitãþii UE (majoritatea regãsin- du-se în tratatele anterioare), iar cea de-a patra conþinea clauzele finale, cum ar fi procedurile referitoare la adoptarea ºi revizuirea Tratatului Constituþional. Pentru a intra în vigoare, era nevoie ca el sã fie ratificat de toate cele 25 de state membre ale Uniunii Europene (inclusiv cele 10 care aderaserã la începutul anului 2004: Cehia, Polonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Estonia, Cipru, Malta, Slovacia ºi Slovenia). Votul negativ exprimat la referendumurile din Franþa (29 mai 2005) ºi Olanda (1 iunie 2005) duce la eºecul proiectului consti- tuþional ºi la cãutarea unei formule mai puþin radicale. Dupã 2 ani ºi jumãtate de negocieri, se ajunge la soluþia Tratatului de Reformã, semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007, de cele 27 de þãri ale UE (includem aici România ºi Bulgaria, care se alã- turaserã la 1 ianuarie 2007), ºi intrat în vigoare abia la 1 decem- brie 2009. Acesta conþine, dupã cum aratã ºi Florian Coman, numeroase prevederi ale Tratatului Constituþional, dar ºi idei originale, dintre care se detaºeazã: acordarea unui statut juridic obligatoriu pentru Carta Drepturilor Fundamentale; întãrirea puterii pe care o au cetãþenii Uniunii; instituirea unui preºedinte

27

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

stabil al Consiliului European; creºterea rolului deþinut în arhi- tectonica instituþionalã atât de Parlamentul European, cât ºi de cele naþionale; extinderea domeniilor în care deciziile se iau, în Consiliul Uniunii Europene, prin vot cu majoritate calificatã; consacrarea „de iure“ a principiului supremaþiei dreptului comu- nitar etc.

28

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

II. INTEGRAREA ECONOMICÃ INTERSTATALÃ ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE

1) Principalele tipuri de integrare economicã interstatalã

Integrarea economicã presupune eliminarea frontierelor eco- nomice dintre douã sau mai multe economii. Prin frontierã eco- nomicã înþelegem orice demarcaþie de naturã sã menþinã la un nivel relativ scãzut mobilitatea bunurilor, serviciilor, factorilor de producþie ºi fluxurilor comunicaþionale. Cea mai simplã formã de integrare economicã este zona de comerþ liber („Free Trade Area“), prin care douã sau mai multe þãri eliminã barierele comerciale dintre ele, pãstrându-le, în acelaºi timp, pe cele din relaþiile cu terþii. A doua formã este uni- unea vamalã („Customs Union“), care include ºi un tarif vamal

31

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

comun faþã de terþi. Urmeazã piaþa comunã („Common Market“), unde intervin cele 4 libertãþi (libera circulaþie a bunurilor, servici- ilor, capitalurilor ºi persoanelor între statele membre), dar ºi bari- erele comune în relaþiile cu terþii. Gradul de complexitate cel mai ridicat îl are uniunea econom- icã („Economic Union“), care presupune, în plus faþã de piaþa comunã, ºi armonizarea (uneori, chiar unificarea) politicilor eco- nomice ale þãrilor membre.

2) Formarea Uniunii Europene în contextul proceselor postbelice de cooperare ºi integrare economicã interstatalã

Procesele de integrare economicã interstatalã s-au cristalizat ºi concretizat, în mai multe colþuri ale lumii, mai ales dupã ter- minarea celei de-a doua conflagraþii mondiale. Astfel, în America de Nord, s-a încheiat Acordul de Comerþ Liber Nord-American (North American Free Trade Agreement – NAFTA), la care au aderat SUA, Canada ºi Mexic. În America de Sud, au luat fiinþã douã structuri. Prima dintre ele este Piaþa Comunã a Sudului (Southern Common Market – MERCOSUR), între Brazilia, Argentina, Uruguay ºi Paraguay, cãrora li s-a alãturat Venezuela în 2006; Bolivia, Columbia, Chile, Ecuador ºi Peru aveau, pânã de curând, statut de membri asoci- aþi. A doua este Asociaþia Latino-Americanã de Integrare (Latin American Integration Association – ALADI), cu participarea þãri- lor menþionate anterior, la care se adaugã Mexic ºi Republica Do- minicanã. Pe continentul african a fost creatã Comunitatea Economicã a Statelor din Africa de Vest (Economic Community of West Afri- can States – ECOWAS), între Benin, Burkina Faso, Capul Verde, Coasta de Fildeº, Gambia, Ghana, Guineea Bissau, Liberia, Mali,

32

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

Nigeria, Senegal, Sierra Leone ºi Togo. Alte douã state care, iniþial, fãceau parte din ECOWAS (Guineea ºi Niger) au fost sus- pendate (în 2008, respectiv 2009), în urma tulburãrilor interne. În Asia, a fost formatã Asociaþia Naþiunilor din Asia de Sud- Est (Association of South-East Asian Nations – ASEAN), având ca membri: Brunei, Cambodgia, Indonezia, Laos, Malaezia, Bir- mania (numitã ºi Uniunea Myanmar), Filipine, Singapore, Thailanda ºi Vietnam. Cea mai complexã formã de uniune economicã ºi monetarã din economia mondialã a secolelor XX-XXI este Uniunea Euro- peanã. Cu privire la filosofia integrãrii interstatale a þãrilor din Europa Occidentalã au fost avansate, dupã al doilea rãzboi mon- dial, mai multe teorii: a) cea federalistã (unificare politicã rapidã); b) cea funcþionalistã (unire sub forma unei federaþii de state, între care sã existe o cooperare economicã intensã) ºi c) cea naþiona- listã (care susþinea apropierea dintre statele vest-europene, dar respingea ideea unificãrii politice). Evoluþia evenimentelor a dus la o soluþie mixtã.

3) Cauze ale succesului integrãrii economice interstatale în cadrul Uniunii Europene

Este cunoscut faptul cã principalul factor favorizant al inte- grãrii economice într-o anumitã zonã este globalizarea (econo- miei, capitalurilor, pieþelor ºi comunicaþiilor). Dupã cum arãta Karl Deutsch, este absolut necesarã intervenþia elemen- tului politic acolo unde condiþiile din economie ºi anumite moºteniri istorice nu sunt propice unei integrãri fundamentate economic. Potrivit lui Ioan Mihãilescu, factorii favorizanþi ai integrãrii europene sunt urmãtorii:

33

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

1) „Cultura comunã iudeo-greco-romanã“ („principalul ele- ment de ordin istoric care constituie fundamentul identitãþii eu- ropene“); 2) „Existenþa unei pieþe continentale“ (care existã „încã din pe- rioada medievalã“, iar „în prezent este reprezentatã de piaþa co- munã a Uniunii Europene“); 3) „Moneda unicã“ (care „reprezintã dispariþia unui element de identitate naþionalã ºi instituirea unui element de identitate europeanã“); 4) „Dreptul european“ („reglementãrile juridice pot fi diferite de la un stat la altul, dar toate trebuie sã respecte principiile de bazã ale Uniunii Europene, stabilite prin tratate ºi alte docu- mente, ºi sã nu fie contradictorii cu normele ºi procedurile sta- bilite în cadrul dreptului european“); 5) „Instituþiile europene“ (care „sunt mecanisme efective de aplicare ºi monitorizare a deciziilor privind integrarea euro- peanã“); 6) „Birocraþiile europene“ (având „un puternic caracter trans- naþional“, „ºi-au dezvoltat o veritabilã ideologie europeanã, care este o construcþie complet nouã, fãrã legãturi cu contextele naþio- nale ale þãrilor membre ºi fãrã a fi o sintezã a diverselor ideologii ºi mentalitãþi naþionale“); 7) „Mobilitatea educaþionalã ºi profesionalã“ („milioanele de oameni care lucreazã temporar în afara þãrii, sutele de mii de stu- denþi cuprinºi în programe de mobilitate internaþionalã prin pro- grame instituþionale sau pe cont propriu, milioanele de turiºti care îºi petrec concediile în afara þãrilor lor, milioanele de cãlãtorii anuale fãcute în scop de afaceri reprezintã tot atâtea posibilitãþi de comunicare culturalã“); 8) „Mijloacele de comunicare în masã“ („pot reprezenta un mijloc de intercunoaºtere culturalã ºi de promovare a unor valori ºi norme comune“);

34

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

9) „Religia“ - este „un factor ambivalent: are ºi anumite valenþe unificatoare (îndeosebi la nivelul confesiunilor ºi denominãrilor), dar are ºi un rol diferenþiator de definire a identitãþii unui grup religios în raport cu alt grup religios“. Totodatã, „creºtinismul, cel puþin în forma sa originarã, a avut un caracter universalist, afirmând buna înþelegere între popoare, condamnând rãzboaiele ºi susþinând egalitatea indi- vizilor ºi a popoarelor. Acest mesaj profund al creºtinismului se poate constitui într-un factor important în procesul construcþiei europene“. Florin Bonciu adaugã ºi:

10) „Existenþa unei voinþe politice puternice în sprijinul inte- grãrii“; 11) „Susþinerea acordatã procesului de integrare ºi de þãrile mici din Europa de Vest, þãri care au jucat un rol important în constituirea Uniunii Europene“; 12) „Începerea Rãzboiului Rece, care a stimulat unirea þãrilor vest-europene în faþa pericolului sovietic“; 13) „Lansarea de cãtre SUA a Planului Marshall de sprijinire a reconstrucþiei postbelice, care punea condiþia unei cooperãri între þãrile vest-europene“; 14) „Concurenþa economicã tot mai puternicã din partea societãþilor transnaþionale din SUA, care nu putea fi contra- caratã eficient decât prin realizarea unei entitãþi economice comparabile“. Existã, însã, ºi anumite obstacole în procesul integrãrii europene, dupã cum observa tot Ioan Mihãilescu:

1) „Diferenþierile în nivelul de dezvoltare economicã“; 2)„Problemele nesoluþionate din trecut“ („multe dintre graniþele statelor europene sunt rezultatul unor rãzboaie sau a unor decizii luate la conferinþele internaþionale de pace“);

35

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

3) „Stereotipurile etnice ºi culturale“ - „pot privi aspectele etnice, religioase, sociale sau morale. Unele privesc trãsãturi pozi-

tive, altele trãsãturi negative atribuite unui grup. (

...

)

Stereo-

tipurile negative pot acþiona drept obstacole importante în proce- sul construcþiei europene, întrucât ele accentueazã diferenþele dintre grupuri ºi nu permit afirmarea unei identitãþi europene“; 4) „Marea diversitate lingvisticã a Europei“; 5) „Costurile integrãrii suportate de viitoarele þãri membre“ – „pentru a face faþã exigenþelor structurale ºi de eficienþã, stabilite deja amãnunþit de cãtre o comunitate economicã preexistentã aderãrii, unele þãri au fost nevoite sã procedeze la ajustãri eco- nomice importante: pierderea sau diminuarea unor sectoare de producþie, restructurãri importante în sectorul agricol, practi- carea unor cote de producþie ºi de exporturi, redirecþionãri ale forþei de muncã, reorganizãri tehnice ºi economice masive impuse de reglementãrile comunitare“; 6) „ªansele (diferite – nota V.H.) de afirmare a identitãþilor naþionale în condiþiile integrãrii europene“ – „identitãþile naþionale nu au aceeaºi forþã de a se menþine ºi de a se afirma. Între þãri existã diferenþe mari de potenþial economic, potenþial financiar, pondere în schimburile europene ºi internaþionale, mãrime demograficã, posibilitãþi de control al mijloacelor de comunicare la nivel european ºi mondial, importanþã militarã, capacitate de control al unor instituþii europene ºi internaþionale etc. Þãrile mai bine plasate din aceste puncte de vedere au mai mari ºanse în a-ºi menþine ºi afirma identitatea naþionalã“.

4) Evoluþia integrãrii economice interstatale în Europa Occidentalã

Dacã teoria politicã a integrãrii europene îºi are geneza în tranºeele primului rãzboi mondial (ºi nu în ale celui de-al

36

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

doilea, cum greºit se mai apreciazã, uneori), din punctul de vedere al concretizãrii efective, însã, prima piatrã de hotar este Tratatul de Instituire a Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului (semnat la Paris, la 18 aprilie 1951, ºi intrat în vigoare la 25 iulie 1952).

Au urmat tratatele semnate la Roma, la 25 martie 1957, ºi intrate în vigoare la 1 ianuarie 1958: Tratatul de Instituire a Co- munitãþii Economice Europene ºi, respectiv, Tratatul de Institui- re a Comunitãþii Europene a Energiei Atomice - Euratom. Nu este lipsit de importanþã nici Tratatul de la Bruxelles (semnat la 8 aprilie 1965 ºi intrat în vigoare la 1 iulie 1967). „Actul Unic European“ (semnat la Luxemburg - 17 februarie

  • 1986 - ºi Haga - 28 februarie 1986 ºi intrat în vigoare la 1 iulie

1987) a pregãtit terenul pentru semnarea, la 7 februarie 1992, a Tratatului de instituire a Uniunii Europene (numit ºi Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993) ºi a Tratatului de instituire a Comunitãþii Europene. Cele mai recente tratate au fost semnate la Amsterdam (la 18

iunie 1997 - intrat în vigoare la 1 mai 1999), Nisa (26 februarie

  • 2001 - intrat în vigoare la 1 februarie 2003) ºi Lisabona (13 de-

cembrie 2007 - intrat în vigoare abia la 1 decembrie 2009).

5) Evoluþia extinderii Uniunii Europene prin aderarea de noi membri

Statele fondatoare sunt cele care au semnat tratatele din anii ’50 ºi ’60: Franþa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Lor li s-au alãturat, pe parcursul mai multor valuri de extindere:

Marea Britanie, Irlanda, Danemarca (în 1973), Grecia (în 1981), Spania, Portugalia (în 1986), Austria, Suedia, Finlanda (în 1995), Polonia, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania, Estonia, Cipru,

37

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

Malta, Slovacia, Slovenia (în 2004), România ºi Bulgaria (în

2007).

Aderarea þãrilor din centrul ºi rãsãritul Europei s-a fãcut pe baza criteriilor stabilite în cadrul Consiliului European de la Copenhaga, din iunie 1993. Începerea negocierilor de aderare cu un stat candidat era condiþionatã de atingerea unor standarde politice, legate de sistemul democratic, statul de drept, stabili- tatea instituþionalã, drepturile omului, respectarea ºi protejarea minoritãþilor etc. În al doilea rând, UE trebuia sã constate exis- tenþa, în respectiva þarã, a unei economii de piaþã funcþionale. Finalizarea negocierilor putea avea loc numai dacã statul respec- tiv îºi dovedea capacitatea de a face faþã competiþiei ºi rigorilor pieþei comunitare ºi de a-ºi asuma obligaþiile de membru al aces- tei uniuni politice, economice ºi monetare. Acquis-ul comunitar, pe baza cãruia au avut loc negocierile, era structurat pe 31 de capitole: 1) libera circulaþie a mãrfurilor; 2) libera circulaþie a persoanelor; 3) libera circulaþie a serviciilor; 4) libera circulaþie a capitalului; 5) dreptul societãþilor comer- ciale; 6) politica în domeniul concurenþei; 7) agricultura; 8) pes- cuitul; 9) politica în domeniul transportului; 10) impozitarea; 11) uniunea economicã ºi monetarã; 12) statistica; 13) politicile sociale ºi ocuparea forþei de muncã; 14) energia; 15) politica industrialã; 16) întreprinderile mici ºi mijlocii; 17) ºtiinþa ºi cerc- etarea; 18) educaþia, formarea profesionalã ºi tineretul; 19) tele- comunicaþiile ºi tehnologia informaþiilor; 20) cultura ºi politica în domeniul audiovizualului; 21) politica regionalã ºi coor- donarea instrumentelor structurale; 22) protecþia mediului înconjurãtor; 23) protecþia consumatorilor ºi a sãnãtãþii; 24) justiþia ºi afacerile interne; 25) uniunea vamalã; 26) relaþiile externe; 27) politica externã ºi de securitate comunã; 28) con- trolul financiar; 29) dispoziþii financiare ºi bugetare; 30) insti- tuþii; 31) diverse.

38

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

6) Principalele instituþii ale Uniunii Europene: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeanã, Curtea de Justiþie a Uniunii Europene, Consiliul European, Curtea Europeanã de Conturi, Banca Centralã Europeanã

Uniunea Europeanã se caracterizeazã prin interguvernamen- talism ºi supranaþionalism; dupã cum constatã ºi Florin Bonciu, „deºi (…) nu este un stat propriu-zis, totuºi ºi la nivelul sãu se respectã principiul democratic al separaþiei puterilor. Astfel, Comisia Europeanã reprezintã Executivul, Consiliul Uniunii Europene ºi Parlamentul European reprezintã Legislativul, iar Curtea de Justiþie a Uniunii Europene reprezintã puterea juridicã“.

Parlamentul European

Parlamentul European are 3 sedii (la Bruxelles, Strasbourg ºi Luxemburg) ºi numãrã în prezent 735 de membri, aleºi prin vot direct (începând din 1979), de cãtre cetãþenii statelor membre. Repartizarea este proporþionalã cu mãrimea fiecãrei þãri dintre cele 27. Astfel, Germania are 99 de europarlamentari; Franþa, Italia ºi Marea Britanie – câte 72; Spania ºi Polonia – câte 50; România – 33; Olanda – 25; Belgia, Grecia, Portugalia, Cehia ºi Ungaria – câte 22; Suedia – 18; Austria ºi Bulgaria – câte 17; Danemarca, Finlanda ºi Slovacia – câte 13; Irlanda ºi Lituania – câte 12; Letonia – 8; Slovenia – 7; Luxemburg, Cipru ºi Estonia – câte 6; Malta – 5. Grupurile parlamentare din Parlamentul European sunt, în ordinea importanþei: Grupul Partidului Popular European (Creºtin Democrat – 265 de membri; Grupul Alianþei Progresiste a Socialiºtilor ºi Democraþilor din PE – 183; Alianþa Liberalilor ºi

39

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

Democraþilor pentru Europa – 85; Grupul Verzilor / Alianþa Liberã Europeanã – 55; Conservatorii ºi Reformiºtii Europeni – 54; Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordicã – 35; Grupul Europa Libertãþii ºi Democraþiei – 30; Europarlamentari Neafiliaþi – 28. Aceasta este configuraþia rezul- tatã în urma scrutinului din iunie 2009. Parlamentul European este condus de un Birou din care fac parte: preºedintele, 14 vicepreºedinþi ºi 5 chestori (aleºi pentru 2 ani ºi jumãtate). PE împarte cu Consiliul Uniunii Europene exercitarea puterii legislative, prin urmãtoarele proceduri:

- Procedura de consultare (Parlamentul European formuleazã puncte de vedere asupra propunerilor legislative venite de la Comisia Europeanã, anterior adoptãrii acestora de cãtre Consiliul Uniunii Europene.); - Procedura de cooperare (Parlamentul European vine cu amendamente asupra propunerilor Comisiei Europene ºi, respec- tiv, a poziþiilor preliminare avute de Consiliul Uniunii Europene în privinþa acestora.); - Procedura de co-decizie (Când existã opinii divergente ale Parlamentului European ºi Consiliului Uniunii Europene, soluþia de mijloc este gãsitã de un comitet de conciliere ºi supusã aprobã- rii separate în plenul celor douã instituþii. Dacã divergenþele per- sistã ºi realizarea unui compromis nu este posibilã, atunci Parla- mentul European are „drept de veto“, putând respinge pro- punerea). În acelaºi timp, trebuie remarcat cã parlamentarii europeni nu au drept de iniþiativã legislativã, spre deosebire de aleºii din Parlamentele naþionale. Parlamentul European are ºi atribuþii bugetare: aprobã buge- tul UE în fiecare an, putând chiar sã-l respingã prin vot (doar teo- retic, pânã acum, pentru cã faptic nu s-a întâmplat niciodatã!), dacã punctele sale de vedere nu sunt respectate.

40

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

Nu în ultimul rând, Parlamentul European are atribuþii de supraveghere ºi control a modului de implementare a politicilor sectoriale. Similar Parlamentelor naþionale, ºi cel European are puterea sã provoace, în cazuri extreme, schimbarea Comisiei Europene, prin intermediul unei moþiuni de cenzurã.

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene are sediul la Bruxelles, aceastã instituþie având un rol proeminent în adoptarea deciziilor majore:

stabilirea obiectivelor, coordonarea economiilor naþionale, rezol- varea diferendelor ºi trasarea cadrului normativ general. Scopul principal este crearea unei pieþe unice (spaþiu fãrã frontiere interne). În atribuþiile Consiliului intrã ºi cooperarea interguver- namentalã în domeniul politicii externe ºi de securitate comune, dar ºi coordonarea acþiunilor statelor membre în ceea ce priveºte ordinea publicã ºi combaterea infracþionalitãþii. Consiliul Uniunii Europene este condus de un preºedinte, care, pânã la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, era ales la fiecare 6 luni, prin rotaþie (pe baza unei ordini prestabilite a statelor membre); în prezent, durata mandatului prezidenþial este de 2 ani ºi jumãtate. Reuniunile au o periodicitate lunarã, iar adoptarea deciziilor se face, de la caz la caz, prin unanimitate, majoritate cali- ficatã, respectiv majoritate simplã. Repartizarea numãrului de voturi în cadrul Consiliului Uniunii Europene þine cont de potenþialul economic ºi demografic al fiecãrei þãri. Actele normative adoptate sunt: regulamente, directive, decizii ºi recomandãri.

Comisia Europeanã

Comisia Europeanã, instituþia executivã a UE, are sediul la Bruxelles ºi îndeplineºte 3 funcþii principale: iniþiazã propuneri

41

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

legislative; monitorizeazã respectarea tratatelor (este consideratã „gardianul tratatelor“); administreazã ºi implementeazã politicile Uniunii Europene, inclusiv prin gestionarea bugetului anual al UE, precum ºi a fondurilor structurale. Statele membre (prin gu- vernele lor) nominalizeazã, pe o perioadã de 5 ani, câte un repre- zentant în Colegiul de Comisari, în colaborare cu preºedintele Co- misiei Europene (care este ales de cãtre Parlamentul European, la propunerea Consiliului European).

Curtea de Justiþie a Uniunii Europene

Curtea de Justiþie a Uniunii Europene (instituþie creatã în 1951, cu sediul la Luxemburg, care a funcþionat ca instanþã unicã pânã în 1988, când a fost înfiinþat Tribunalul, ulterior fiind creat, în 2004, ºi Tribunalul Funcþiei Publice) are rolul de a asigura res- pectarea, interpretarea (la solicitarea instanþelor naþionale) ºi aplicarea legislaþiei comunitare. Este compusã din judecãtori ºi avocaþi generali, numiþi de cãtre statele membre.

Consiliul European

Consiliul European, considerat mult timp ca fiind o instituþie „paracomunitarã“, reuneºte ºefii de stat ºi de guvern din statele membre (asistaþi de miniºtrii de Externe), plus preºedintele Co- misiei Europene ºi preºedintele Consiliului European. Nu tre- buie confundat nici cu Consiliul Uniunii Europene (instituþia cu putere de decizie a Uniunii), nici cu Consiliul Europei (organi- zaþie politicã internaþionalã, cu 47 de state membre, din UE ºi din afara acesteia, având ca obiective prioritare: apãrarea drep- turilor omului, armonizarea practicilor sociale ºi juridice, pro- movarea unei identitãþi europene, furnizarea de know-how pen- tru þãrile din fostul bloc socialist etc.). Consiliul European nu a

42

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

fost menþionat expres în tratatele fondatoare (precum instituþi- ile principale ale UE), ci a fost validat de practicã (începând cu 1974) ºi a dobândit, apoi, un statut formal prin Tratatul de la Maastricht. Prin Tratatul de la Lisabona, Consiliul European a devenit una din cele 7 instituþii ale Uniunii. În cadrul sãu sunt definite liniile politice generale ºi sunt stabilite orientãrile ºi pri- oritãþile politice generale ale Uniunii Europene. Periodicitatea reuniunilor este de 2 ori pe semestru (de regulã la Bruxelles), iar preºedintele Consiliului European este ales pentru 2 ani ºi jumãtate.

Curtea Europeanã de Conturi

Curtea Europeanã de Conturi a fost înfiinþatã în 1975 (deve- nind funcþionalã în 1977) ºi are sediul la Luxemburg. Obiectivul sãu principal constã în: verificarea veniturilor ºi cheltuielilor Uniunii, a execuþiei bugetului acesteia; stabilirea legalitãþii ºi conformitãþii tranzacþiilor ºi a administrãrii fondurilor de cãtre instituþiile comunitare, agenþiile, fundaþiile, institutele ºi cele- lalte organisme care aparþin de UE. Curtea (formatã din reprezentanþi ai statelor membre) întocmeºte un raport anual dupã încheierea fiecãrui exerciþiu financiar, care este transmis celorlalte instituþii.

Banca Centralã Europeanã

Banca Centralã Europeanã (cu sediul la Frankfurt) a fost înfi- inþatã în 1998, în scopul: elaborãrii politicii monetare unice a UE; administrãrii monedei unice – euro; coordonãrii sistemului euro- pean al bãncilor centrale naþionale. BCE este unica instituþie care are dreptul de a emite moneda EURO. De asemenea, pe baza mecanismului de funcþionare al Sistemului European al Bãncilor

43

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

Centrale, bãncile centrale naþionale cedeazã Bãncii Centrale Europene o parte din rezervele lor valutare ºi de aur.

7) Alte instituþii europene

Comitetul Economic ºi Social

Comitetul Economic ºi Social este o instituþie consultativã (înfiinþatã în 1957), compusã din reprezentanþi ai patronatelor ºi sindicatelor, alãturi de grupuri de interes specifice. Structura Comitetului respectã proporþia statelor membre, iar opiniile exprimate se referã în principal la libera circulaþie a forþei de muncã, educaþie, sãnãtate, dezvoltare regionalã, protecþia mediu- lui ºi a consumatorilor.

Comitetul Regiunilor

Comitetul Regiunilor este un organism consultativ (în domenii vizând administrarea localã ºi regionalã), creat prin Tratatul de la Maastricht ºi devenit funcþional în 1994, condus de un preºedinte, în compoziþia instituþiei intrând (proporþional cu mãrimea fiecãrei þãri) reprezentanþi ai statelor membre, care fac parte din autoritãþile locale ºi regionale (de exemplu: primari, consilieri etc.).

Mediatorul European

Rolul Mediatorului European (Ombudsman), instituþie creatã prin Tratatul de la Maastricht, este primirea reclamaþiilor cu privire la proasta administrare în activitatea instituþiilor sau organismelor comunitare, de la persoanele fizice sau juridice din statele membre. Ombudsman-ul prezintã un raport anual în faþa Parlamentului European.

44

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

Autoritatea Europeanã pentru Protecþia Datelor

Autoritatea Europeanã pentru Protecþia Datelor supervi- zeazã protecþia datelor în instituþiile ºi organismele UE ºi oferã consiliere cu privire la legislaþia în domeniul protecþiei datelor.

Banca Europeanã de Investiþii

Banca Europeanã de Investiþii (cu sediul la Luxemburg) a fost înfiinþatã în 1958, pentru a finanþa investiþiile de importanþã comunitarã (în domenii legate de obiectivele prioritare ale Uniunii: dezvoltare regionalã, creºtere economicã, competitivi- tate, ocuparea forþei de muncã, protecþia mediului), contribuind, astfel, la dezvoltarea echilibratã a pieþei comune.

Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare

Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare (cu sediul la Londra) a fost înfiinþatã în 1991, pentru a acorda asis- tenþã financiarã statelor ex-comuniste, aflate în proces reforma- tor, de tranziþie cãtre economia de piaþã.

8) Politici comune ale Uniunii Europene:

politica agricolã comunã, politica comercialã comunã, politica în domeniul concurenþei etc.

Politica agricolã comunã

Politica agricolã comunã (definitã în 1957, la Roma, ºi lansatã efectiv în 1961) este cea mai veche dintre politice comunitare,

45

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

beneficiind, totodatã, în mod considerabil de pe urma bugetului comunitar (i-au fost alocate fonduri însumând peste 50% din totalul acestuia). La baza politicii agricole comune (care conþine ºi elemente de orientare, alãturi de cele de garanþii) au stat 3 principii: unicitatea pieþei, preferinþa comunitarã ºi solidaritatea financiarã. Confruntatã cu o crizã cronicã de supraproducþie, Uniunea Europeanã a fost nevoitã (dupã cum remarcã ºi Florin Bonciu) sã recurgã la mãsuri reformatoare ca eliminarea taxelor la importul de produse agricole ºi înlocuirea lor cu taxe vamale fixe (reduse, ulterior, progresiv); reducerea subvenþiilor la export ºi a susþinerii preþurilor agricole în favoarea unor meca- nisme de piaþã liberã; mecanisme de ajutor direct, prin care pro- ducãtorii agricoli care acceptã reducerea suprafeþelor cultivate au un venit garantat.

Politica comercialã comunã

Politica comercialã comunã are ca instrument de bazã tariful vamal comun (intrat în vigoare în 1968). Pânã în 1993, a avut un caracter dual, politica tarifarã fiind aplicatã unitar în UE în raport cu þãrile terþe, iar politica netarifarã fiind aplicatã diferenþiat de membrii UE, atât faþã de ceilalþi membri, cât ºi faþã de statele extracomunitare. De asemenea, meritã menþionat cã Uniunea Europeanã a încheiat cu alte grupuri de state acorduri prefe- renþiale (facilitând accesul pe pieþele sale a unor categorii de pro- duse din respectivele þãri din afara spaþiului comunitar).

Politica în domeniul concurenþei

Politica în domeniul concurenþei priveºte, conform tratatelor UE: în sens larg - toate dispoziþiile care determinã distorsiuni publice sau private ale concurenþei pe piaþa internã; în sens

46

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

restrâns – doar dispoziþiile care guverneazã comportamentul pu-

blic sau privat ce afecteazã procesul concurenþial pe piaþa internã. Între componentele principale ale politicii în domeniul con- curenþei se numãrã:

  • - politica privind practicile anticoncurenþiale (avându-se în

vedere atât cartelurile, practicile concertate, cât ºi acordurile între firme);

  • - politica antimonopol (orice abuz de poziþie dominantã al

uneia sau mai multor întreprinderi în cadrul pieþei comune sau într-o parte substanþialã a acesteia, în mãsura în care poate afec- ta comerþul între statele membre);

  • - politica în domeniul fuziunilor (se cere notificarea prealabilã

pentru toate fuziunile unde existã: o cifrã de afaceri mondialã de minim 5 miliarde de euro; o cifrã de afaceri comunitarã de minim 250 de milione de euro pentru fiecare din companiile implicate; cifra de afaceri este concentratã, în proporþie mai mare de douã treimi din total, într-un singur stat membru – aici existã chiar interdicþie);

  • - controlarea ajutoarelor de stat (de regulã, subvenþiile au fost

prohibite, dar au apãrut ºi excepþii, în sectoare precum cãile fe- rate, agricultura, industria carboniferã, cea piscicolã sau în dome- niul cercetãrii).

9) Uniunea Economicã ºi Monetarã

De la sfârºitul anilor ’60 (piatra de temelie fiind pusã în 1969, la Summitul de la Haga) ºi pânã în prezent, au fost parcurse mai multe etape în procesul de integrare monetarã, prima dintre ele rãmânând cunoscutã sub numele de „ªarpele Monetar“ (un mecanism creat în aprilie 1972, în scopul reducerii marjelor de fluctuaþie între monedele statelor membre la 1,25%). A doua etapã a fost marcatã de Sistemul Monetar European (datând din martie 1979), prin care au fost stabilizate raporturile

47

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

de schimb între monedele naþionale. SME a creat ECU (European Currency Unit), unitatea de cont calculatã pe baza mediei ponde- rate a monedelor statelor membre; era tranziþia cãtre EURO, moneda unicã menitã sã concureze preaputernicul dolar ameri- can. Cursurile de schimb între monedele naþionale se calculau deja în raport cu ECU, nu cu USD (ca pânã atunci). ECU a reprezentat atât o unitate de cont, cât ºi un instrument de regle- mentare, dar ºi un activ de rezervã. A treia etapã majorã a fost crearea „EURO-landului“ la 31 de- cembrie 1998; din Uniunea Economicã ºi Monetarã (având ca mo- nedã oficialã EURO) fãceau parte 11 þãri: Franþa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Spania, Portugalia, Austria, Finlanda, Irlanda. Ulterior, ºi alte state au intrat în zona EURO: Grecia (la 1 ianuarie 2001), Slovenia (la 1 ianuarie 2007), Cipru ºi Malta (la 1 ianuarie 2008), Slovacia (1 ianuarie 2009), Estonia (1 ianuarie 2011). În prezent, din 27 de state membre ale Uniunii Europene, 17 au adoptat EURO ca monedã, iar 10 au pãstrat încã monedele lor naþionale. Fiecare þarã va adopta moneda unicã în conformitate cu propriul sãu calendar (neexistând unul comun, centralizat). Specialiºtii (între care ºi Florin Bonciu) afirmã cã trecerea la moneda unicã ar prezenta mai multe avantaje: dispariþia riscului de schimb valutar în afacerile dintre societãþile comerciale din statele membre; eliminarea costurilor determinate de conversia monedelor þãrilor membre între ele, reducerea nivelului inflaþiei ºi a ratelor dobânzilor; câºtiguri de senioraj; reducerea „prefe- rinþei locale“ în comerþul cu bunuri ºi servicii; câºtiguri de credi- bilitate datoritã sistemului monetar solid construit; favorizarea integrãrii pieþei. Florian Coman constatã cã paradigma Uniunii Economice ºi Monetare are câteva elemente teoretice cheie: neu- tralitatea banilor (politica monetarã nu influenþeazã producþia ºi ocuparea forþei de muncã); inflaþia ca fenomen al anticipãrilor (politicile antiinflaþioniste eficiente depind de construirea ºi pãs-

48

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

trarea credibilitãþii în faþa actorilor de pe piaþã); ciclul de afaceri politic (guvernele sunt tentate sã scadã impozitele ºi sã mãreascã cheltuielile înainte de alegeri).

10) Perspective privind adâncirea integrãrii în cadrul Uniunii Europene, la începutul secolului XXI

Confruntatã cu efectele devastatoare ale crizei mondiale (iz- bucnitã în toamna anului 2008), Uniunea Europeanã (care, în conformitate cu statisticile de la 1 ianuarie 2007, reuneºte 495 de milioane de locuitori, pe o suprafaþã de 4,2 milioane km pãtraþi) se gãseºte acum într-o situaþie mai dificilã decât cea anterioarã (care nici ea nu era deloc roz). Comunitatea trebuie sã facã faþã unor provocãri mai vechi sau mai noi (care nu þin cont de fron- tiere), precum: globalizarea economiei, evoluþia demograficã, schimbãrile climatice, nevoia de surse durabile de energie ºi noile ameninþãri la adresa securitãþii. Iar contextul este cum nu se poate mai neprielnic. În primul rând, avem în vedere cã politica agricolã comunã se dovedise, de mulþi ani, ineficientã (iar valurile de extindere din 2004 ºi 2007 nu au fãcut decât sã complice situaþia). Apoi, nu s-a rezolvat în vreun fel problema deloc nouã a decalajului tehnologic dintre statele UE, pe de o parte, ºi SUA ºi Japonia, pe de altã parte. În plus, þãrile europene sunt ameninþate tot mai mult de produsele ieftine fabricate în China, India etc., care au invadat piaþa comunã, fiind vândute la preþuri competitive. Domeniul forþei de muncã meritã ºi el o abordare serioasã ºi complexã, mai ales în contextul migraþiei dinspre Est spre Vest (inclusiv dinspre România cãtre Italia ºi Spania). De aici creºterea ºomajului ºi scãderea nivelului salariilor în rândul europenilor din Occident (nevoiþi sã se alinieze la preþurile de dumping pe orã lucratã de cei

49

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

veniþi din fostul bloc socialist) ºi iminenþa unor valuri de nemul- þumire colectivã. Totodatã, au fost identificate prea puþine soluþii de corelare a politicii monetare comune cu politicile financiar-bu- getare naþionale. La aceasta se adaugã ºi faptul cã principala eco- nomie din zona Euro (Germania) a stagnat. Uniunea Europeanã, dupã extinderea de la 15 la 27 de state în doar 3 ani (2004-2007), nu a devenit neapãrat mai puternicã ºi mai semnificativã pe scena politicã globalã. Dimpotrivã, sunt multe voci care afirmã cã decalajele de dezvoltare dintre statele membre ar fi fost greu de redus chiar ºi într-un context inter- naþional prielnic dezvoltãrii durabile. Cu atât mai mult, misiunea celor care vor sã uniformizeze ºi sã coaguleze Europa este acum, în vremuri de crizã, aproape imposibilã…

50

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

III. CUM A INTRAT ROMÂNIA ÎN UNIUNEA EUROPEANÃ

România traverseazã perioada integrãrii în Uniunea Europea- nã. ªtim cu toþii aceasta. ªi mai ºtim de unde am plecat, la data aderãrii, 1 ianuarie 2007: de la o societate româneascã nepregãtitã, din pãcate, pentru aderarea la Uniunea Europeanã. Iar acum, dupã ce am intrat în UE, încercãm sã peticim un sac gãurit ºi sã dregem o ciorbã reîncãlzitã… Sã revedem împreunã, în cele ce ur- meazã, principalele etape parcurse de România, în anii 1993-2007, în relaþia cu instituþiile europene.

* * *

La 1 februarie 1993 a fost semnat Acordul de Asociere a þãrii noastre la Uniunea Europeanã (intrat în vigoare la 1 februarie 1995). În iunie 1995, România a prezentat cererea oficialã de aderare la UE (asupra cãreia Comisia Europeanã a exprimat un punct de vedere abia în iulie 1997). În noiembrie 1998, tot dinspre Executivul european a venit ºi primul Raport cu privire la progre- sele înregistrate de România în îndeplinirea criteriilor de aderare. În decembrie 1999, Consiliul European de la Helsinki a decis

53

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

deschiderea negocierilor cu þara noastrã (alãturi de alte 6 state candidate). Procesul de negociere a aderãrii a fost lansat, în mod oficial, în cadrul Conferinþei Interguvernamentale România-UE, din februarie 2000. În decembrie 2002, Consiliul European de la Copenhaga a exprimat sprijinul pentru obiectivul aderãrii României la Uniune în 2007, iar Consiliul European de la Salonic a manifestat, în iunie 2003, susþinerea pentru încheierea în 2004 a negocierilor de aderare a României. În decembrie 2003, Con- siliul European de la Bruxelles a stabilit calendarul de aderare a României la Uniunea Europeanã (reconfirmat, în iunie 2004, de Consiliul European de la Bruxelles): finalizarea negocierilor în 2004, semnarea Tratatului de Aderare cât mai curând posibil în 2005 ºi aderarea efectivã la UE în ianuarie 2007. În octombrie 2004, Comisia Europeanã a prezentat Raportul anual pentru România, dar ºi Documentul de Strategie privind perspectivele procesului de extindere. În ambele era evidenþiat sprijinul ferm al Comisiei pentru încheierea, pânã la sfârºitul anului respectiv, a negocierilor de aderare cu România ºi Bulgaria. Ceea ce s-a ºi întâmplat, în cadrul Consiliului European de la Bruxelles (16-17 decembrie 2004).

* * *

O decizie istoricã a Parlamentului European în privinþa unei noi extinderi a graniþelor Uniunii dateazã din 13 aprilie 2005 - este vorba despre acordarea „avizului conform“ pentru aderarea României ºi Bulgariei la Uniunea Europeanã, la 1 ianuarie 2007. Am fãcut parte din delegaþia parlamentarã românã care, în zilele dinaintea votului, ar fi trebuit (teoretic!) sã facã lobby (de ce aºa târziu?!) pe lângã euro-deputaþi în favoarea þãrii noastre. Iatã cum s-au desfãºurat evenimentele. În dupã-amia- za zilei precedente (marþi, 12 aprilie), am asistat la dezbaterile aprinse din Legislativul European referitoare la aderarea

54

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

Bulgariei ºi, mai ales, a României la UE. Discuþiile s-au purtat într-o salã dezolant de goalã (doar câteva zeci de euro-parla- mentari au onorat cu prezenþa lor acest moment atât de impor- tant!), timp de 2 ore ºi jumãtate. Din cei aproximativ 30 de vor- bitori, numai 4 sau 5 s-au pronunþat contra semnãrii Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeanã. Cei mai devotaþi apãrãtori ai cauzei româneºti au fost domnii Moscovici (rapor- torul pentru þara noastrã), Schmitt (reprezentantul Consiliului European) ºi Rehn (comisarul european pentru Extindere). Înaintea votului de miercuri au fost lansate douã propuneri de amânare a aderãrii, dar ambele au cãzut la vot: ºi cea valabilã pentru amândouã þãrile, ºi cea referitoare doar la România. Pentru aderarea Bulgariei la Uniunea Europeanã au votat 522 de parlamentari, înregistrându-se ºi 70 de voturi contra ºi 69 de abþineri. De asemenea, Parlamentul European a votat cu o majoritate largã (497 de voturi pentru, 93 voturi contra, 71 de abþineri) în favoarea aderãrii României la Uniunea Europeanã. În ciuda acestui scor confortabil, a fost o victorie chinuitã, întrucât eventuala neîndeplinire, de cãtre þara noastrã, în urmã- torul interval de timp, a obligaþiilor asumate ar fi putut atrage activarea clauzelor de salvgardare. Deºi Tratatul de Aderare a României ºi Bulgariei la UE a fost, totuºi, semnat, la Luxem- burg, la 25 aprilie 2005 - în acea perioadã, România era per- ceputã ca o povarã pentru Europa, iar venirea ei ca o „intrare în cârje“ (de fapt, nici pânã în prezent lucrurile nu s-au schimbat în mod semnificativ).

* * *

Urmãtoarele dezbateri furtunoase cu privire la þara noastrã au avut loc în toamna anului 2005. La sfârºitul lunii septembrie, cei 35 de euro-observatori români (printre care ºi subsemnatul) ºi-au intrat în rol la Bruxelles ºi Strasbourg, aºa cã informaþiile

55

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

prezentate în continuare sunt „la prima mânã“. Astfel, luni, 24 oc- tombrie, în Parlamentul European, prima (dar ºi cea mai acidã!) declaraþie politicã a fost cea a d-nei Mairead McGuiness, din Irlanda, care a atacat dur autoritãþile române, pentru dezinteresul manifestat faþã de soarta persoanelor cu dizabilitãþi (chestiune pentru care, de altfel, Statul Român a fost pus pe coji de nucã, în repetate rânduri, de cãtre Comisia Europeanã, în Rapoartele de Monitorizare). Iatã textul alocuþiunii d-nei McGuiness: „Domnu- le preºedinte, aº dori sã aduc în atenþia acestei Camere (Parla- mentul European – nota V.H.) ce am aflat în timpul unei depla- sãri pe care am efectuat-o în România, pentru a cerceta care este situaþia copiilor ºi adolescenþilor cu handicap instituþionalizaþi. În acest domeniu, Uniunea Europeanã ar trebui sã forþeze România sã accelereze procesul de reformã. De exemplu, numai anul trecut 4.600 de copii au fost abandonaþi în maternitãþi. Unii ºi-au (re)gãsit familia, dar mulþi au rãmas, încã, acolo. Am vãzut un copilaº de 1 an ºi jumãtate, care nu a ieºit niciodatã din materni- tate. Nu aceasta vrem sã vedem. Avem nevoie, în România, de plasament familial de urgenþã, iar Uniunea Europeanã trebuie sã forþeze atingerea acestui obiectiv. În legãturã cu tratamentul in- stituþional al persoanelor adulte cu handicap, am vizitat o unitate unde 450 de oameni trãiau în condiþii oribile, inacceptabile pen- tru noi, cei din Uniunea Europeanã. S-au fãcut unele progrese, dar s-ar putea mai mult, dacã am intensifica presiunea asupra autoritãþilor române. Vã solicit, tuturor, sã facem asta“. Un duº rece pentru Puterea de la Bucureºti, administrat chiar de o reprezentantã a PPE - cel mai important grup politic european ... A doua zi (marþi, 25 octombrie), am ascultat discursurile ros- tite de parlamentarii europeni, pe marginea Raportului de Moni- torizare pentru România (prezentat de comisarul european pen- tru Extindere, Ollie Rehn). Fãrã doar ºi poate, euro-deputaþii au fost (ºi au rãmas!) bine informaþi în legãturã cu adevãratele reali-

56

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

tãþi româneºti. Foarte dur a fost, de exemplu, ecologistul Joost Lagendijk, care declara, exasperat: „Am dat un cec în alb noilor guvernanþi români ºi bulgari (veniþi la Putere în toamna anului 2004 – nota V.H.), dar acum vedem exact aceeaºi imagine ca în 2004!“. Un alt deputat din tabãra „verzilor“, Milan Horacek, se arãta foarte sceptic în legãturã cu aderarea þãrii noastre la 1 ianua- rie 2007: „Nu e de ajuns sã semnezi hîrtii, ci trebuie sã acþionezi concret pentru rezolvarea problemelor!“. Salvatore Tatarella (Uniunea pentru Europa Naþiunilor) constata cã existã o majori- tate confortabilã în favoarea primirii României ºi Bulgariei, dar, în acelaºi timp, o serie de criterii trebuiau îndeplinite - altfel, Uni- unea Europeanã ar fi fost nevoitã sã amâne integrarea cu cel puþin un an. Bastiaan Belder (Grupul pentru Independenþã ºi Democra- þie) trecea în revistã o serie de domenii pentru care era posibilã activarea clauzei de salvgardare, amintind, între altele, de nese- curizarea frontierelor româneºti (inclusiv cele de la Marea Neagrã). De asemenea, el afirma, rãspicat, cã lupta anti-corupþie era politizatã ºi, din acest motiv, afecta activitatea Guvernului. Un alt reprezentant al grupului politic respectiv, Roger Knapman, vorbea despre donaþiile fãcute de indianul Mittal pentru cam- paniile electorale ale premierului Tony Blair, în schimbul lobby- ului prestat de acesta din urmã, pe lîngã autoritãþile din România, în favoarea noului patron de la Sidex Galaþi, Tepro Iaºi, Siderur- gica Hunedoara ºi Petrotub Roman. Mai mulþi euro-parlamentari neafiliaþi (Andreas Mölzer, Koenraad Dillen, Jan Tadeusz Masiel) s-au referit la corupþia endemicã din România, la structurile cri- mei organizate (care paralizeazã întreaga societate), precum ºi la sãrãcia cruntã în care trãieºte o mare parte din populaþie.

* * *

Miercuri, 26 octombrie, premierul britanic Tony Blair a venit în plenul Parlamentului European, în calitatea sa de preºedinte în

57

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

exerciþiu al Consiliului European. Euro-deputaþii au ascultat, cu urechile ciulite, amplul discurs rostit de Blair în Hemiciclul de la Strasbourg, dupã care, incitaþi de cele expuse de el în legãturã cu modul în care înþelege sã combatã provocãrile globalizãrii, i-au dat, care mai de care, replici acide. Am remarcat luãrile de cuvânt curajoase ale italiencelor Monica Frassoni (Grupul Verzilor) ºi Roberta Angelilli (Uniunea pentru Europa Naþiunilor) – aceasta din urmã declarând cã „în ceea ce priveºte modelul social euro- pean, preºedintele Blair a fost prea puþin convingãtor“. Nici Nigel Farage (liderul Grupului pentru Independenþã ºi Democraþie) nu s-a lãsat mai prejos. Dupã ce a amintit, cu ironie aforisticã, faptul cã „Regele Henric al VIII-lea a fost, peste toate, primul englez euro-sceptic“, Farage a constatat urmãtoarele: „Din 1497, Parla- mentul Britanic a emis 25.000 de legi. De când aþi devenit dvs. (Tony Blair – nota V.H.) preºedintele Consiliului, au fost emise nu mai puþin de 2.500 de acte normative“. Aceastã sumbrã reali- tate reprezintã, în opinia euro-scepticilor, „moºtenirea“ lui Blair, dar ºi „proba cã Europa nu funcþioneazã“. Un alt britanic, con- servatorul neafiliat Roger Helmer, l-a atacat dur pe Tony Blair, care, ca ºi predecesorii sãi, John Major ºi Margaret Thatcher, a înþeles, într-un sfârºit, cã „aspiraþiile ºi ambiþiile Uniunii Eu- ropene sunt, în întregime, contrare intereselor britanice“, dar, cu toate acestea, el acþioneazã exact pe dos, prejudiciindu-ºi propria þarã. Premierul britanic a fost bruiat, în timpul discursului, de cãtre un europarlamentar cipriot, Marios Matsakis, care a afiºat o placardã pe care era scris, cu litere de o ºchioapã: „Ciprul este, încã, o colonie britanicã!“. În aceeaºi zi, înainte de ºedinþa de plen la care facem referire, în casetele de corespondenþã ale par- lamentarilor europeni a fost strecurat un manifest al asociaþiei „Europa Socialã“, având urmãtorul titlu: „Dragã domnule Blair, de partea cui eºti – a lui Robin Hood, sau a ªerifului din Nottin- gham?“. Sã fi fost, oare, acea ofensivã anti-Blair „plata“ europe-

58

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

nilor pentru „americanizarea“ primului-ministru al Marii Britanii, în ultimii ani?

* * *

În primãvara anului 2006, au avut loc alte dezbateri incitante referitoare la România. Miercuri, 26 aprilie, în cadrul mini-sesiu- nii plenare de la Bruxelles, comisarul european pentru Extindere, Olli Rehn, a rãspuns unor întrebãri adresate Comisiei Europene de cãtre Elmar Brok (preºedintele Comisiei pentru Afaceri Exter- ne a Parlamentului European), Pierre Moscovici (raportorul pen- tru România) ºi Geoffrey Van Orden (raportorul pentru Bulga- ria), în legãturã cu stadiul pregãtirilor pentru aderarea acestor þãri la Uniunea Europeana. Olli Rehn a declarat, în faþa depu- taþilor europeni, cã România ºi Bulgaria nu trebuie sã piardã rit- mul reformelor, al aplicãrii lor concrete, ºi, în acelaºi timp, sunt obligate sã facã dovada unor structuri prin care sã continue lupta împotriva corupþiei ºi a crimei organizate, deoarece numai aºa poate fi garantatã o societate normalã. Cât despre introducerea unui sistem strict de monitorizare în urmãtorii 2-3 ani, inclusiv prin aplicarea unor clauze de salvgardare tematice (sectoriale), reprezentantul Comisiei Europene a precizat ca acestea „au meni- rea de a contracara eventualele consecinþe negative care ar putea apãrea din cauza persistenþei unor neajunsuri în Bulgaria ºi Ro- mânia dupã aderare. Aceste clauze pot implica, de exemplu, sus- pendarea temporarã a unor drepturi specifice, în conformitate cu legislaþia comunitarã. În cazul de faþã, tratatele de aderare conþin 3 clauze de salvgardare - o clauzã generalã economicã, o clauzã specificã pentru piaþa internã ºi o clauzã referitoare la justiþie ºi afaceri interne. Pentru aplicarea lor nu este, însã, nevoie de o de- cizie a Consiliului în unanimitate, ci doar o decizie a Comisiei în baza evaluãrii obiective a unor posibile întârzieri în aplicarea acquis-ului în statele candidate“. În continuare, au luat cuvântul

59

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

o serie de euro-parlamentari, care s-au exprimat cu privire la oportunitatea intrãrii României ºi Bulgariei în Uniunea Europea- nã, la termenul stabilit. Am remarcat intervenþia lui Markus Fer- ber (PPE), care a subliniat cã „reformele nu trebuie sã fie fãcute ca la paradã în faþa Uniunii Europene - ele sunt necesare pentru ca oamenii sã poatã locui într-o þarã cu instituþii democratice sta- bile, cu o justiþie corectã“. De asemenea, Andreas Mölzer (euro- parlamentar neafiliat) a arãtat cã „România ºi Bulgaria trebuie sã devinã membri ai familiei europene, însã trebuie sã þinem seama de toate subiectele care stârnesc îngrijorare - nu ºtim dacã aceste þãri ar face faþã apartenenþei la Uniune“. Liderul Grupului pentru Independenþã ºi Democraþie, Nigel Farage, a declarat cã „ade- rarea României ºi a Bulgariei va avea consecinþe negative pentru ele însele, dat fiind cã cei mai inteligenþi tineri vor fi ademeniþi de bani ºi vor pleca în Europa de Vest“. Aºadar, nimic nou, la acea datã, pe Frontul de Vest. Toatã lumea aºtepta decizia finalã în ce priveºte data ºi condiþiile aderãrii României ºi Bulgariei. Circula, deja, zvonul cã integrarea avea sã fie politicã, nu ºi economicã, iar accesul României la fondurile europene - drastic limitat. Unii se întrebau care sunt, la urma urmei, „marile avantaje“ ale intrãrii în UE - sã fim simpli membri cotizanþi ºi piaþã de desfacere pentru produsele corporaþiilor transnaþionale? Sã sperãm cã nu vom ajunge acolo (sau deja om fi ajuns ºi nici mãcar nu conºtientizãm aceasta?!) ...

* * *

A urmat Raportul de Monitorizare din mai 2006. „Ar trebui sã oprim aceastã farsã, conform cãreia România ºi Bulgaria vor adera la Uniune pentru cã îndeplinesc criteriile. Ele vor adera din motive politice“ - arãta, marþi, 16 mai, în plenul Parlamentului European, englezul Nigel Farage, liderul Grupului pentru Inde- pendenþã ºi Democraþie. Un alt deputat european, membru al

60

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

grupului politic amintit, olandezul Bastiaan Belder, a accentuat faptul cã doar un angajament pentru schimbare (din partea autoritãþilor de la Bucureºti ºi Sofia) nu este de ajuns, ci este nece- sarã schimbarea propriu-zisã a celor douã þãri, înainte sã fie sta- bilitã o datã pentru aderarea lor. La rândul sãu, austriacul An- dreas Mölzer (parlamentar european neafiliat vreunui grup) pre- ciza, cu prilejul aceloraºi dezbateri prilejuite de Raportul de Mo- nitorizare prezentat de Olli Rehn, cã îngrijorãrile cetãþenilor eu- ropeni nu sunt luate, din pãcate, în considerare: „Actualele meca- nisme de extindere nu sunt eficiente, întrucît România ºi Bulgaria au tot felul de probleme, care nu pot fi rezolvate în câteva luni, drept pentru care nu este nici în interesul Uniunii Europene, nici al celor douã state, dacã ele vor fi acceptate în structurile comu- nitare mai repede decât trebuie“. Comisarul european pentru Extindere, Olli Rehn, rãmânea ferm în ceea ce priveºte posibili- tatea activãrii clauzei de salvgardare: „Vom evalua în octombrie dacã cele douã þãri au reuºit sã rezolve problemele restante ºi vom decide dacã data prevãzutã poate fi menþinutã. Comisia Europea- nã îºi rezervã dreptul de a considera activã clauza de amânare cu un an, dacã restanþele nu sunt rezolvate“. România a primit 4 „steguleþe roºii“. Unul dintre ele viza implementarea sistemelor IT pentru administrare fiscalã, în vederea asigurãrii inter-oper- abilitãþii cu cele din restul statelor membre ale Uniunii Europene, pentru a se asigura o colectare corespunzãtoare a TVA pe întregul teritoriu al pieþei interne a UE. De asemenea, aveam 3 „steguleþe roºii“ la agriculturã. Problemele semnalate priveau: operaþionali- zarea completã a agenþiilor acreditate pentru a gestiona plãþile directe cãtre fermieri ºi operatori în cadrul politicii agricole co- mune, înfiinþarea unui sistem integrat de administrare ºi control (IACS) în agriculturã ºi a unui sistem de colectare a deºeurilor animale ºi a facilitãþilor de tratare a acestora în conformitate cu acquis-ul comunitar în domeniul encefalopatiilor spongiforme

61

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

transmisibile ºi a sub-produselor animale. La acestea se adãugau zecile de „steguleþe galbene“, din diverse domenii. În concluzie, optimismul afiºat de guvernanþi, prin afirmaþii hazardate (de ge- nul: „Este cea mai bunã evaluare pe care a avut-o vreodatã Româ- nia“), era total deplasat. De fapt, nici nu ne aºteptam la altceva ...

* * *

Marþi, 26 septembrie 2006, în plenul Parlamentului European, la Strasbourg, s-a dat „undã verde“ pentru România ºi Bulgaria, iar Consiliul European de la Bruxelles (14-15 decem- brie) a confirmat intrarea lor la 1 ianuarie 2007 (în condiþiile în care Tratatul de Aderare fusese deja ratificat de toate statele membre). Din acel moment, drumul integraþionist al þãrii noastre avea sens unic (asta, desigur, pânã „la loc comanda“!) ...

62

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

IV. LUMINI ªI UMBRE (JURNAL 2005-2006)

Înainte de a analiza stadiul în care se aflã, în prezent, con- strucþia europeanã, voi aduce în discuþie câteva elemente legate de Fondul Monetar Internaþional (instituþie super-importantã pânã de curând, dar aflatã acum într-o incredibilã pierdere de vitezã - ca sã nu spun „decãdere“ sau „prãbuºire“). Marþi, 29 no- iembrie 2005, Comisia pentru Afaceri Economice ºi Monetare a Parlamentului European (din care fãcea parte ºi subsemnatul, ca euro-observator, încã din septembrie 2005) a dezbãtut Raportul privind Reforma Strategicã a Fondului Monetar Internaþional (întocmit de euro-deputatul Benoit Hamon). Au fost prezenþi mai mulþi reprezentanþi ai F.M.I. (în primul rând, este vorba despre Agustin Carstens, director general adjunct), care au oferit diverse lãmuriri privind tema discutatã. Înalþii oficiali ai Fondului au recunoscut cã instituþia respectivã are 3 mari probleme: 1) Asupra F.M.I. planeazã suspiciunea cã ar avea un caracter redundant (inutil); 2) Statele membre dau dovadã de lipsã de încredere faþã de demersurile F.M.I.; 3) Bugetul alocat este insuficient. Este deja de notorietate rãceala cu care din ce în ce mai multã lume trateazã Fondul Monetar Internaþional: Brazilia îºi plãteºte datoriile con- tractate mai devreme decât era prevãzut, autoritãþile unor state

65

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

est-asiatice anunþã cã nu intenþioneazã sã mai împrumute vreo- datã bani de la F.M.I. etc. Deºi aceastã instituþie (creatã în iulie 1944, la Bretton Woods - New Hampshire, SUA) era menitã „sã promoveze dezvoltarea globalã ºi stabilitatea economicã“, unii zic cã, de-a lungul ultimelor decenii, ea a fãcut ºi destul rãu. În ºedinþa la care fac trimitere a fost adus în discuþie cazul Argentinei, þarã în care F.M.I. a experimentat diverse politici eco- nomice, fãrã sã fie „jenat“ de oficialitãþile naþionale sau de societatea civilã. În 2005, Produsul Intern Brut era mai mic decât în urmã cu 30 de ani, ºomajul crescuse de 4 ori (de la cca 10%, la cca 40%), iar datoria externã (care era de 7,8 miliarde de dolari în 1976) se cifra la suma astronomicã de 180 de miliarde de dolari! Din aceastã „afacere“ câºtigaserã, conform spuselor oficialilor europeni, doar corporaþiile transnaþionale, bãncile importante ºi unii rechini auto- htoni. Toþi ceilalþi „actori“ (populaþia, companiile mici ºi mijlocii, structurile administraþiei publice etc.) pierduserã totul sau aproape totul. Cei care poartã vina pentru dezastrul din Argentina dau din umeri, refuzând sã-ºi asume vreo responsabilitate, cât de micã. Uniunea Europeanã pãrea, totuºi, sã se trezeascã, din iluzia F.M.I.- ului mare ºi bun - veritabil „Big Brother“, care vegheazã la bunãstarea tuturor. Pânã atunci (în 2005), Statele Unite ale Americii erau forþa conducãtoare în cadrul Fondului (cu 17,11% din totalul voturilor). Deºi cele 25 de þãri membre U.E. însumau 31,92% din voturi, lipsa unei strategii ºi acþiuni comune le privase de o poz- iþie privilegiatã în F.M.I. În al 11-lea ceas, europenii înþeleseserã, din greºelile trecutului, cã era nevoie de o implicare serioasã. „Vrem o reformã strategicã a Fondului Monetar Internaþional“ - spunea Parlamentul European. Era, însã, prea tîrziu ...

* * *

Sã revenim la Uniunea Europeanã ºi la criza cu care aceasta se confruntã, dupã eºecul Referendumurilor privind Constituþia Euro-

66

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

peanã, în Franþa ºi Olanda. Un mega-sondaj realizat la începutul lu- nii octombrie a anului 2005, în câteva mari state europene, a dat la ivealã rezultate spectaculoase. Dacã, anterior acelei ample analize sociologice, unele tendinþe erau doar intuite, din momentul respec- tiv aveam la îndemânã ºi confirmarea ºtiinþificã. Dar, despre ce era vorba? În primul rând, de urmãtoarea întrebare fundamentalã:

„Faptul cã þara dvs. aparþine Uniunii Europene vã dã sentimentul cã trãiþi mai prost, la fel, sau mai bine?“ Rãspunsul a fost sincer, dar crud: numai 33% dintre germani, 22% dintre francezi, 33% dintre britanici ºi 18% dintre polonezi au declarat cã trãiesc mai bine decât atunci când statele lor nu fãceau parte din structurile comunitare. Cei mai nemulþumiþi erau muncitorii ºi agricultorii, care au dus gre- ul „integrãrii“ economice. În aceeaºi ordine de idei, europenii (66% dintre germani, 69% dintre francezi, 70% dintre britanici, 52% din- tre polonezi) considerau cã mãsurile care vizeazã protecþia socialã ar trebui sã fie luate la nivelul fiecãrei þãri, nu în comun, de cãtre UE. Un rãspuns similar a fost obþinut ºi la întrebarea care se refer- ea la necesitatea combaterii ºomajului. Chestionaþi fiind în legãturã cu primul lucru care le vine în minte atunci când e vorba de Uni- unea Europeanã, numai o micã parte dintre europeni au menþionat „prosperitatea“: 16% dintre germani, 17% dintre francezi, 11% din- tre britanici ºi 15% dintre polonezi. De asemenea, majoritatea celor chestionaþi apreciazã cã identitatea lor naþionalã ºi cultura proprie sunt mai mult atacate, decât protejate de cãtre Uniunea Europeanã. Desigur, orice sondaj de opinie are marja lui de eroare, însã, în cazul cercetãrii sociologice la care ne-am raportat noi, e greu de crezut cã putea fi vorba despre vreo mistificare (cum se întâmplã, uneori, în þara noastrã, în cazul unor asemenea anchete) ...

* * *

Europa, aflatã, ºi aºa, în derivã, dãdea, însã, faþã, unor provo- cãri fãrã precedent: noi ºi noi extinderi ale graniþelor UE. În no-

67

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

iembrie 2005, se pãrea cã lista þãrilor candidate nu se mai sfârºea niciodatã. Dupã începerea negocierilor cu Turcia ºi Croaþia, Co- misia Europeanã anunþa cã are în vedere, în viitorul apropiat, demararea unor discuþii pe aceeaºi temã cu Macedonia, Serbia-

Muntenegru, Bosnia-Herþegovina ºi

Albania! Situaþia era cel

... puþin bizarã, pentru cã presa internaþionalã relata, pe spaþii ample, exact în acele zile, cã Albania se afla la limita paraliziei - autoritãþile luaserã mãsuri severe de raþionalizare a energiei elec-

trice (care era furnizatã timp de 4-8 ore pe zi!). În consecinþã, foarte mulþi se întrebau: „Cum cred, oare, oficialii de la Bruxelles cã vor avea în Albania (ºi în alte state aflate cam în aceeaºi situ- aþie, din punct de vedere economic) un partener de dialog ºi, în

perspectivã, un

membru al Uniunii Europene?!“ Deloc întâm-

... plãtor, Parlamentul European a cerut Comisiei Europene sã sta- bileascã principiile care definesc capacitatea de absorbþie a UE. Pentru aceasta, trebuie avutã în vedere „natura Uniunii Euro- pene, inclusiv graniþele sale geografice“. Totodatã, deputaþii euro- peni au solicitat Comisiei sã aibã în vedere o strategie de comuni- care care „sã liniºteascã îngrijorãrile legitime ale opiniei publice europene privind extinderea ºi integrarea europeanã“.

* * *

Inevitabil, ajungem la dezbaterile (probabil, interminabile) despre „Statele Unite ale Europei“. Desigur, acest concept nu re- prezintã o noutate, dar acum, la începutul Mileniului III, unii chiar cred cã este realizabil. De pildã, premierul belgian, Guy Ver- hofstadt, ºi-a fãcut un obicei din a aduce în discuþie, la fiecare con- ferinþã, masã rotundã ori simpozion despre viitorul Bãtrânului Continent, iminenþa formãrii „Statelor Unite ale Europei“. El nu este singurul care abordeazã acest subiect. Ministrul german pen- tru Afaceri Europene, Hans Martin Bury, afirma, în cadrul unei dezbateri din Bundestag: „Constituþia Europeanã este certificatul

68

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

de naºtere al Statelor Unite ale Europei“ („Die Welt“, 25 februar- ie 2005). La rândul sãu, Elmar Brok, preºedintele Comisiei pen- tru Afaceri Externe din Parlamentul European, spunea cã „UE este un stat pe cale de edificare“. Joschka Fischer, ministrul de Externe al Germaniei, declara cã „transformarea Uniunii Europe- ne într-un stat, cu o singurã armatã, o singurã Constituþie ºi o sin- gurã politicã externã - este provocarea de cãpãtâi a epocii noastre“ („The Guardian“, 26 noiembrie 1998). Publicistul britanic Philip

Day constata, cu amãrãciune, cã „UE se proclamã cel mai frumos viitor, dacã citeºti printre rânduri. Dar în culise existã un alt plan, o altã agendã, a cãrei îndeplinire se urmãreºte pas cu pas. ( ) ... Astãzi, Uniunea Europeanã avanseazã periculos de mult pe dru- mul sãu de a deveni un superstat federal, având o singurã mon- edã, un singur sistem de legi, o singurã armatã, forþe poliþieneºti

proprii, chiar ºi un steag propriu. (

)

Am fost trãdaþi sistematic

... de cãtre politicienii noºtri, din toate partidele, timp de mulþi ani,

iar acesta este un fapt demonstrat. (

...

)

Aceastã constantã erodare

a drepturilor ºi libertãþilor noastre inalienabile este din ce în ce

mai accentuatã. Oamenii sunt tot mai frustraþi de minciunile as- cunse sub covorul frumos al noii Uniuni Sovietice a Europei“. De asemenea, Alexandra Neagu aducea în discuþie, în eseul intitulat „Cât de unite sunt Statele Unite ale Europei?“, problema funda-

mentalã a pãstrãrii identitãþii naþionale: „Este bine cunoscut fap- tul cã Uniunea Europeanã s-a creat de la vârf spre bazã, ºi nu invers, cum era firesc. A fost o creaþie în mintea conducãtorilor, o dezbatere în rândul elitelor, nu o necesitate la nivelul clasei de

mijloc sau al celei de jos. (

)

Secolul XX, cel al unei Europe din ce

... în ce mai unite, a fost o replicã a secolului anterior. Secolul XIX a

fost, indubitabil, secolul naþionalitãþilor, secolul formãrii statelor naþionale. A fost perioada în care fondul a luat o formã. Tot ceea ce defineºte o naþiune - limba, tradiþia, obiceiurile, dorinþa de a împãrtãºi acelaºi destin etc. - a luat forma unui stat naþional.

69

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

Suportul statului este naþiunea: ansamblul aºezãrilor omeneºti

între care existã o legãturã de solidaritate, o comunitate de tra- diþie, limbã, culturã etc.“ „Dacã se va ajunge la o soluþie într-o zi“, spunea academicianul francez Jean Baechler, „este puþin proba- bil cã aceasta se va întemeia pe o naþiune europeanã, deoarece cli-

vajele naþionale sunt mult prea profunde

Cum o naþiune nu se

... obþine prin decret, succesele au fost ºi sunt variate, în funcþie de

condiþiile de plecare“.

* * *

Într-un eseu vitriolant, intitulat „Ceea ce Europa are cu ade- vãrat nevoie“, istoricul britanic Paul Johnson arãta urmãtoarele:

„Faptul cã Europa ca entitate politicã este bolnavã, iar Uniunea Europeanã ca instituþie este într-o gravã dezordine nu poate fi negat. Dar nici unul dintre remediile despre care se discutã acum nu poate schimba lucrurile în bine. Respingerea prin Referendum a Constituþiei UE, de cãtre cetãþenii francezi ºi cei olandezi, este un semnal clar cã trebuie renunþat la acest document ridicol (sic!) ºi, totodatã, e necesarã o regândire totalã a ideii de Uniune Euro-

peanã. Ceea ce birocraþii de la Bruxelles nu vor nici în ruptul ca- pului! Elita UE dovedeºte nu doar lipsã de putere intelectualã, ci

ºi o perseverenþã ºi o orbire vecinã cu imbecilitatea. (

...

) De o ge-

neraþie ºi ceva, UE a mers într-o direcþie total opusã celei gândite

de fondatorii ei, astfel cã, azi, Uniunea Europeanã este ea însãºi un monstru totalitar (sic!), care emite milioane de reguli ºi legi ce invadeazã fiecare colþ al vieþii economice ºi sociale. Rezultatele sunt înfricoºãtoare: o birocraþie imensã la Bruxelles, cu fiecare departament clonat în fiecare din capitalele statelor membre. Un

buget uriaº, ce ascunde o corupþie fãrã precedent, o maºinã efi- cientã de spoliere a sute de milioane de plãtitori de taxe. ªi, peste

toate, o reglementare totalitarã a economiilor naþionale. (

) În

... noua Constituþie Europeanã nu se face nici o referire la originile

70

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

creºtine ale Europei; mai mult, creºtinii practicanþi nu pot deþine

funcþii-cheie în ierarhia UE. (

...

)

Pe scurt, Uniunea Europeanã nu

este un organism viu, cu o minte, un spirit ºi un suflet. ªi dacã nu

va reuºi sã gãseascã asemenea dimensiuni nemateriale, dar esen- þiale, va deveni curând un cadavru, corpul simbolic al unui conti- nent mort“. Desigur, abordarea savantului englez este foarte durã, dar, dincolo de figurile de stil în care abundã eseul respec- tiv, nu putem nega faptul cã Johnson a identificat cu precizie o parte dintre luminile ºi umbrele construcþiei europene.

* * *

Tocmai în perioada în care unii vorbesc despre un superstat european, reînvierea spiritului naþional, mai ales în þãrile din Europa Centralã ºi de Est, este imposibil de negat. Iatã ce scria ziarul german „Berliner Zeitung“: „În Noua Europã renaºte, în momentul de faþã, o veche idee: naþionalismul. În Polonia ºi Slo- vacia, ea se aflã deja la Putere. În Ungaria ºi Cehia poþi guverna împotriva ei doar cu dificultate sau deloc. Se pare cã aderarea la Uniunea Europeanã are alte efecte decât cele aºteptate“. În acest context, se impun câteva precizãri despre schimbãrile de pe scena politicã polonezã, dupã ce Lech Kaczynski a devenit preºedintele Poloniei în 2005, cînd l-a înfrânt pe candidatul Platformei Civice, Donald Tusk. Partidul pe care l-a reprezentat în alegeri - „Lege ºi Justiþie“ - nu a putut, pânã în mai 2006, sã formeze o majoritate parlamentarã consistentã, aºa cã a decis atunci sã coopteze la guvernare Autoapãrarea Polonezã (Samoobrona) ºi Liga Fami- liilor Poloneze. Unii analiºti s-au grãbit sã afirme cã, prin acest nou „Pact de la Varºovia“, Polonia devenea euro-scepticã. Nimic mai fals. Kaczyinski era euro-sceptic înainte de a-i numi pe liderii celor douã partide naþionaliste (Andrej Lepper, respectiv Roman Giertych) vicepremieri în Cabinetul lui Kazimierz Marcinkiewicz. Astfel, cu douã luni înainte, în martie 2006, cînd „marea coaliþie

71

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

guvernamentalã“ cu Samoobrona ºi Liga Familiilor Poloneze nu era o prioritate a sa, Kaczinski (între timp trecut în lumea celor drepþi – nota V.H., 2010) calificase Uniunea Europeanã drept „un organism artificial“ ºi „un superstat, care acþioneazã dezordonat, pentru cã nu are decât un buget simbolic“. Cam la fel gândea ºi preºedintele Cehiei, Vaclav Klaus: „Nu cred cã ar trebui o unifi- care totalã a continentului european, pentru cã sunt îngrijorat de eventuala pierdere a suveranitãþii noastre“. De asemenea, noul lider al Partidului Conservator din Marea Britanie, David Came- ron, declara cã el nu vede „o þarã care sã se numeascã Europa“. Sã mai adãugãm cã, potrivit unui Euro-Barometru din acea perioa- dã, o Constituþie comunã nu era consideratã un element-cheie pentru viitor decât de 25% dintre subiecþi, în vreme ce numai 27% din cei intervievaþi clasau introducerea monedei euro printre rezultatele pozitive ale integrãrii europene. Cât despre România, ce sã mai vorbim? Doar 2,24% din IMM-urile autohtone au acce- sat fonduri europene ºi finanþãri nerambursabile de la stat, dar asta nu i-a împiedicat pe oficialii UE sã cearã þãrii noastre majo- rarea taxelor ºi impozitelor (de la 29,7% la 35% din Produsul Intern Brut)! Întorcându-ne la chestiunea polonezã, vom repro- duce ºi o concluzie a publicistului Jacek Pawlicki: „Nu sunt semne cã Vechea Europã îºi va recãpãta rapid siguranþa de sine pierdutã ºi credinþa în forþele sale vitale“. Atenþie: cel care afirmã, rãspicat, acest lucru nu este, nici pe departe, un „euro-sceptic“ din tabãra preºedintelui Lech Kaczynski, ba dimpotrivã. Numai cã anumite realitãþi nu pot fi ascunse sau negate la infinit ... Scenariul polonez s-a repetat ºi în Slovacia, unde a preluat Puterea o coaliþie euro-scepticã, formatã din social-democraþii lui Robert Fico (partidul „Smer“), naþionaliºtii lui Vladimir Meciar („Miºcarea pentru o Slovacie Democraticã“) ºi Jan Slota („Parti- dul Naþional Slovac“). Tratamentul aplicat de unii preºedintelui polonez Lech Kaczynski (în articole dure, precum „Noul cartof

72

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

polonez. Ticãloºii care vor sã conducã lumea“, publicat de ziarul german „Die Tageszeitung“, la data de 26 iunie 2006) va fi repe- tat, probabil, ºi în cazul premierului slovac Robert Fico. Numai cã aceºti oameni politici au venit la guvernare pe un val de simpatie popularã imposibil de negat, iar cei care se grãbesc sã punã etichete ar trebui sã rãspundã, mai întâi, la urmãtoarea întrebare:

„Este, oare, întâmplator cã, dupã extinderea din 2004, euro-scep- ticismul atinge cote fãrã precedent exact în cele 10 þãri care s-au alãturat Uniunii Europene?“ Un alt ºef de stat din Europa Centra- lã ºi de Est, Vaclav Klaus (preºedintele Cehiei), a ajuns la o aseme- nea exasperare în legãturã cu integrarea europeanã, încât a decla- rat cã „adoptarea Constituþiei Europene înseamnã trecerea Rubi- conului. Dupã aceasta, nu vor mai exista state suverane în Euro- pa, cu guverne ºi parlamente care sã reprezinte interesele legitime ale cetãþenilor lor, ci doar un singur stat va mai exista - UE. Totul va fi decis la Bruxelles, de un guvern federal, asupra cãruia, de exemplu, cetãþenii cehi vor avea o influenþã aproape nulã. De aceea, suntem împotriva unui superstat european“. Dacã liderul unei þãri mai bogate ca România îºi pune astfel de probleme, ce sã mai zicem de bieþii þãrani din Carpaþi ...

* * *

Legãm aceste consideraþii de un eveniment important al anu- lui 2006: reuniunea de varã a Consiliului European, care a avut loc la Bruxelles, în zilele de 15 ºi 16 iunie. Aceasta nu a adus, însã, nici o clarificare cu privire la viitorul Europei Unite. Dimpotrivã, criticile la adresa Comisiei Europene s-au înmulþit. Dupã cum arãta publicaþia italianã „Panorama“: „Creºte numãrul dubiilor ºi al perplexitãþilor. Tot mai mulþi analiºti politici de la Bruxelles se întreabã ce face bun Executivul Uniunii. ªi cetãþenii celor 25 de state UE au multe nedumeriri: potrivit celui mai recent Euroba- rometru, doar 39% dintre ei sunt convinºi cã Uniunea merge în

73

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

direcþia cea bunã“. Fostul preºedinte al Comisiei Europene din perioada 1985-1995, Jacques Delors, s-a lansat, ºi el, într-un atac de o virulenþã rarã la adresa liderilor europeni, pe care i-a acuzat cã antreneazã UE în cea mai gravã crizã din istoria sa, „refuzând sã vorbeascã despre problemele care îi despart“: „Faptul cã nu mai existã o viziune asupra Europei, ci, mai degrabã, o viziune împãrþitã (nu doar în Franþa ºi Olanda, unde Constituþia Euro- peanã a fost respinsã prin Referendum), ne lasã perplecºi, uneori ºi îngrijoraþi, fiindcã aceºti factori aratã cã ne asumãm riscul de a ne vedea edificiul avariat ºi chiar cu piese lipsã“. În legãturã cu soarta Tratatului Constituþional erau vehiculate, la acea datã, ur- mãtoarele scenarii: 1) abandonarea acestuia, sau, mai dur spus, aruncarea în lada de gunoi; 2) schimbarea câtorva virgule; 3) mo- dificarea serioasã a textului; 4) pãstrarea ca atare a textului iniþial.

În legãturã cu fiecare din acele ipoteze de lucru se fãceau tot felul de speculaþii, asupra cãrora nu mai insistãm aici. Cu câteva luni mai devreme, liderul social-democraþilor danezi, Helle Thorning- Schmidt, remarcase, ºi el, cã Tratatul Constituþional era „mort“ (sic!), iar „perioada de reflecþie“ (de care vorbeau reprezentanþii Comisiei Europene) ar fi trebuit folositã pentru a înþelege mai bine ce anume aºteaptã de la UE opinia publicã europeanã, astfel încât Constituþia sã poatã fi modificatã în mod corespunzãtor. De fapt, cum s-a ajuns la aceastã crizã? Indubitabil, votul ne-

gativ al Franþei ºi Olandei a

timorat (termenul nu este defel exa-

... gerat!) statele care urmau sã organizeze Referendumuri pentru ratificarea Tratatului Constituþional. Astfel, au intrat în „stand-by“, pe duratã nedeterminatã, Danemarca, Polonia, Portugalia, Ir- landa, Suedia, Finlanda, Marea Britanie ºi Republica Cehã, iar Belgia ºi Estonia nu se simt, nici ele, prea bine. Sondajele de opinie aratã cã pânã ºi finlandezii se gândesc din ce în ce mai serios sã renunþe la Europa Unitã (numai 33% dintre cei ches- tionaþi având o pãrere bunã despre Uniunea Europeanã). Cehii

74

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

(ca sã dãm un alt exemplu) ºi-au pierdut, brusc, interesul pentru Constituþia Europeanã, procentul celor care se pronunþã în fa- voarea ratificãrii Tratatului Constituþional scãzând vertiginos, de

la 60% la 45%, în doar câteva luni. Analiza situaþiei din Cehia (care, sã nu uitãm, a aderat abia în 2004 la Uniunea Europeanã!) este mai mult decât utilã în încercarea de caracterizare exactã a stadiului în care se aflã procesul constituþional. Unii spun cã s-ar

fi intrat într-o fundãturã. Cum (sau

...

dacã!) se va ieºi de aici, asta

vom vedea în urmãtorii ani ... Esenþialã ni se pare incapacitatea euro-birocraþiei de a apãra interesele cetãþenilor statelor-membre. Astfel, în iunie 2006, un euro-deputat polonez (socialistul Bogdan Golik) lansa un apel disperat cãtre oficialii Uniunii Europene, pentru a stopa importul de cãpºuni la preþ de dumping, din afara spaþiului comunitar. Dacã nu se va întâmpla aºa, atunci cãpºunile poloneze vor dis- pãrea, în scurt timp, de pe piaþã, întrucât fermierii de acolo nu pot face concurenþei neloiale extra-europene - încurajatã, culmea, chiar de cei care fac cãrþile în UE! Aude, oare, cineva, asemenea semnale de alarmã?

* * *

Vrem ori nu vrem, ajungem la o problemã de fond: România nu este pregãtitã pentru aderarea la Uniunea Europeanã – nu o spu- nem numai noi, ci ºi numeroºi specialiºti din þarã ºi din strãinãtate. Pierre Cailleteau, vicepreºedinte al prestigioasei Agenþii de Rating „Moody’s“, arãta cã „nu este deloc sigur cã economia româneascã este suficient consolidatã pentru a face faþã ºocurilor, sau chiar unor fluctuaþii normale în ciclul economic, fãrã a avea dificultãþi“. La rândul lor, reprezentanþii Societãþii Den Braven România erau îngrijoraþi cu privire la soarta Întreprinderilor Mici ºi Mijlocii:

„Cred cã o sã repetãm experienþa Ungariei ºi Poloniei, unde, dupã aderare, au dispãrut cam 40-60% dintre IMM-uri. Va fi ca un

75

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

tsunami. Ideea cã aderarea va aduce bani este falsã. În Ungaria nici o companie de construcþii nu a putut participa la licitaþii, deoarece nu îndeplinea criteriile. Aceste licitaþii au fost câºtigate de companii

europene. Aºa ceva se va întâmpla ºi la noi. În loc sã învãþãm din experienþa vecinilor, noi vedem doar circ la televizor. Aderarea va fi un eºec pentru cetãþeanul de rând“. Oficialii Consiliului Naþional al Întreprinderilor Private Mici ºi Mijlocii estimeazã la 40-55% numãrul firmelor care se vor închide, din diverse motive, ca urmare a aderãrii, iar purtãtorul de cuvânt al BNR a declarat cã 60% din IMM-urile proprietate româneascã vor dispãrea. Dupã cum se vede, laptele ºi mierea despre care s-au grãbit sã facã vorbire unii politicieni lipsesc, în schimb belelele se þin lanþ. Þara noastrã este „oaia neagrã“ a Europei la foarte mulþi indicatori economici. Astfel, potrivit unui clasament întocmit de Federaþia Angajatorilor Europeni, România face parte dintre statele cu cel mai scãzut nivel

al salariului brut pe ora de muncã, alãturi de

Albania, Ucraina,

... Bulgaria, Belarus ºi Republica Moldova! De asemenea, potrivit unui studiu despre „Comportamentul financiar al populaþiei ºi evoluþia pieþei creditului din Noua Europã“, realizat de Grupul UniCredit, România ocupã ultimul loc în rândul þãrilor din Europa Centralã ºi de Est în ceea ce priveºte avuþia financiarã (numerar, depozit la bãnci, titluri ºi acþiuni, participaþii la fonduri mutuale, asigurãri, pensii) – numai 19% din Produsul Intern Brut. Se vor schimba aceste realitãþi sumbre în urmãtorii ani? Da, cu condiþia sã facem o veritabilã reformã în politica ºi economia þãrii.

* * *

Pânã una-alta, din cauza celor care au guvernat în ultimii ani, morile ºi brutãriile din satele româneºti sunt ameninþate cu dispa- riþia, întrucât nu corespund normelor europene, aºa cã þãranii vor fi

nevoiþi sã se aprovizioneze cu pâine

de la oraº! De asemenea, din

... 1.103 unitãþi de procesare a cãrnii, laptelui ºi peºtelui, se preconi-

76

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

zeazã cã aproape jumãtate (mai precis: 528) vor fi închise. În toatã

þara, vor mai rãmâne doar 2 fabrici de zahãr ºi 7 de ulei, restul ur- mând sã se desfiinþeze. Cota de lapte rezervatã producãtori români nu va putea fi folositã, deoarece majoritatea „fermierilor“ noºtri au cel mult 3 vaci (nu 5 - numãrul minim impus de normele Uniunii Europene). De altfel, un anunþ oficial referitor la industria alimen- tarã româneascã vizeazã cele 600 de fabrici de prelucrare a laptelui, 80% dintre acestea urmând sã-ºi închidã porþile, în scurt timp. Totodatã, suprafaþa arabilã a României se va reduce, începând cu anul 2007 - de la 10 milioane de hectare (în prezent), la 7 mi- lioane de hectare. Restul terenurilor (care însumeazã, aºadar, 3 milioane de hectare) vor fi scoase din circuitul agricol, iar proprie- tarii lor nu vor beneficia de subvenþia comunitarã (40% din costu- rile de producþie). Dacã, la toate acestea, adãugãm ºi faptul cã, în anul 2005, inundaþiile au afectat peste 300.000 de hectare de te- ren agricol (în special culturile de grâu, porumb ºi floarea soare- lui), iar revãrsãrile Dunãrii, survenite ulterior, au avut, ºi ele, efec- te devastatoare, obþinem un tablou al situaþiei tragice din agri- cultura româneascã. Dacã nu intervenim energic, ne putem lua adio de la acest domeniu al economiei naþionale. Dupã ce Româ- nia a fost, zeci de ani, „grânarul Europei“, acum a venit rândul Eu-

ropei sã devinã

„grânarul României“! Toate produsele alimen-

... tare de bazã vor fi importate. Iatã câteva adevãruri dureroase, care trebuie spuse încã de pe acum (pentru cine are urechi de auzit) ... Dacã nu reformãm rapid politica ºi economia româneascã, atunci aderarea la Uniunea Europeanã va marca dispariþia þãrã- nimii române. E bine de ºtiut cã, potrivit proiecþiilor macro-eco- nomice, populaþia din agriculturã va trebui sã scadã de la 40% (cât este în prezent), la un nivel comparabil cu cel din UE (cca. 5% din totalul populaþiei active). Implicaþiile sunt majore: pierderea surselor de venit, apariþia ºomajului pe scarã largã, reconversia profesionalã, migraþia spre alte zone. Teoretic, þãranii se pot

77

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

transforma în salariaþi sau în mici întreprinzãtori. Practic, ei vor deveni ºomeri. Sã o recunoaºtem: în momentul de faþã, nu avem nici o ºansã sã atingem standardele trasate de oficialii europeni, ba, mai mult, ne aflãm în pragul unei crize agro-alimentare de proporþii. Cum s-a ajuns aici? În ultimii ani nu s-a investit aproa- pe nimic în agriculturã (cel mai important sector al economiei naþionale), dar, în schimb, s-au fãcut praf majoritatea obiectivelor existente. Efectivele de porci (ca sã dãm un singur exemplu din zootehnie) au scãzut la o treime faþã de anul 1989. Peste 200.000 de hectare de vii ºi livezi, precum ºi 1.500 de hectare de sere au fost distruse. Dacã þinem seama de potenþialul foarte ridicat al României, ar fi trebuit sã avem, în permanenþã, supraproducþie agricolã, care sã fie dirijatã cãtre export. Lucrurile stau, însã, exact pe dos: am ajuns sã importãm cca. 80% din alimentele necesare populaþiei! Dar, cum am putea sã ne batem de la egal la egal cu cei din UE, cînd avem cel mai scãzut consum de îngrãºãminte chimi- ce la hectar, iar progresul tehnologic este blocat de fragmentarea excesivã a suprafeþei agricole a þãrii?! Nori negri, aºadar, deasu- pra României ... Sã ne referim ºi la viticulturã. România se aflã între primele 10 þãri viticole din lume (prin mãrimea suprafeþelor cultivate cu viþã- de-vie ºi a producþiilor realizate). Numai cã intrarea în Uniunea Europeanã impune, ºi în acest domeniu, respectarea unor reguli foarte stricte. Hibrizii direct producãtori (toleraþi, la noi, pînã acum câþiva ani) sunt interziºi în statele UE, aºa cã mai mult de jumãtate din suprafaþa viticolã a þãrii noastre (122.000 de hectare, din 227.000) - care este cultivatã cu viþã hibridã - va fi defriºatã, pânã la 31 decembrie 2014, dupã un grafic stabilit în comun de reprezentanþii Statului Român ºi cei ai Uniunii Europene. Fiecare familie de þãrani va avea dreptul sã pãstreze cel mult 1.000 de metri pãtraþi de vie hibridã, în apropierea gospodãriei, dar nici mãcar puþinul vin obþinut de aici nu va putea fi comercializat.

78

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

Aºadar, adio „zaibãr“ ºi „cãpºunicã“ (soiurile-problemã, cu care ne

tot scot ochii oficialii europeni)! De fapt, înlocuirea viþei-de-vie româneºti cu hibrizi americani („Isabella“ - „cãpºunica“, „Lidia“ -

„cãpºunica roz“) ºi francezi („Seibel“ - devenit

„zaibãr“!) a fost o

... consecinþã a atacului de filoxerã din 1877. Dupã 1884, s-a trecut la înlocuirea a zeci de mii de hectare de vie veche, autohtonã (care fusese distrusã de insectele invizibile) cu vie nouã, hibridã, de import. Acum, dupã mai bine de un secol, mai marii României ºi cei ai Europei îi obligã pe bieþii þãrani români sã înlocuiascã via hibridã (producãtoare de „zaibãr“ ºi „cãpºunicã“) cu vie nobilã (minim 500.000 de lei butaºul!). De unde bani?! Putem noi sã plã- tim preþul piperat al aderãrii? Din motive politice, autoritãþile de la Bucureºti au forþat integrarea într-o structurã bine articulatã, cu reguli stricte ºi standarde ridicate (în condiþiile în care þara era nepregãtitã pentru acest pas important) - iatã o dovadã de imatu- ritate politicã. Am devenit membri cu drepturi (ºi obligaþii!) depline ai UE, însã PIB-ul României, pe cap de locuitor (calculat în funcþie de puterea de cumpãrare), reprezintã doar 34,1% din media europeanã! Euro-optimiºtii ar putea spune, în replicã, cã aderarea presupune 3 mari beneficii: 1) securitatea (economicã, strategicã, a resurselor); 2) prosperitatea; 3) obþinerea unui stan- dard de civilizaþie superior. Realitatea îi contrazice. Sã luãm exem- plul Portugaliei: la 20 de ani de la intrarea în Comunitatea Europeanã, 70% din populaþie trãieºte, încã, în sãrãcie, salariile lucrãtorilor nedepãºind o treime din media Uniunii Europene ...

* * *

Orbiþi de socoteli meschine, guvernanþii ignorã, din pãcate, avertismentele specialiºtilor. Într-un studiu din 2004 („România în pragul integrãrii europene. Riscuri economico-sociale generate de întârzierea aplicãrii acquis-ului comunitar în unele domenii“), Emilian M. Dobrescu ºi Cornel I. Ionescu arãtau urmãtoarele:

79

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

„Integrarea României în UE nu trebuie privitã ca un scop în sine,

ci ca un mijloc de atingere a unei dezvoltãri durabile. (

...

)

Sub

imperiul reformei, al dereglementãrii restructurãrii ºi privatizãrii,

nu putem demola economia, din cauze mai mult sau mai puþin subiective, ºi nici sã o reconstruim în câþiva ani la standarde occi-

dentale. (

)

În România, ca urmare a transformãrilor post-de-

... cembriste ºi în lipsa unui strategii coerente, procesele de distru- gere creatoare specifice capitalismului se desfãºoarã mai mult pe latura distructivã“. Consecinþele sunt catastrofale. În industrie, numãrul angajaþilor s-a redus la jumãtate, faþã de anul 1989 - ca urmare a politizãrii excesive a activitãþii economice, prin aplica- rea criteriilor clientelare în acþiunea de privatizare pe scarã largã, precum ºi prin tolerarea proliferãrii corupþiei ºi a crimei organi- zate. Practic, guvernanþii de azi au stricat tot ce au construit gen- eraþii dupã generaþii de români. Sã nu uitãm nici faptul cã, în anii ’70, România a fost, în acea perioadã, singurul stat din blocul comunist care a recunoscut „de facto“ Comunitatea Economicã Europeanã (Piaþa Comunã), cu toate riscurile pe care le implica un asemenea gest, dar ºi cu avantajele de rigoare ...

* * *

Cât despre migraþia forþei de muncã româneºti, pânã în pre- zent prea puþine state din Uniunea Europeanã au anunþat public cã vor permite acces deplin românilor ºi bulgarilor pe piaþa mun- cii, dupã integrare. Restul statelor europene sunt pe cale de a in- troduce restricþii foarte severe pentru imigranþi. Astfel, în Marea Britanie, Cabinetul Blair a decis ca lucrãtorii din România ºi Bul- garia sã nu beneficieze de drepturi de muncã depline, ci limitate, pe baza unui permis special. Regatul Unit nu este pregãtit pentru un nou val de muncitori imigranþi; aici e o întreagã poveste. Dupã ce Ministerul de Interne al Marii Britanii a estimat, în 2004, ca „nesemnificativã“ imigraþia din þãrile est-europene, la 2 ani dis-

80

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

tanþã s-a constatat cã analiza respectivã avea la bazã un studiu al unui cercetãtor german, care a recunoscut cã fãcuse calcule greºite (cel puþin aºa susþine prestigiosul ziar „The Guardian“). Astfel, Herbert Brucker, care anticipase cã numai 13.000 de muncitori est-europeni vor migra în Regatul Unit în primul an

dupã extinderea din 2004, a declarat ulterior: „Numãrul munci- torilor care au venit în Marea Britanie ºi Irlanda a fost mult mai mare decât am estimat. Ne-am înºelat în privinþa Marii Britanii. Nu ne-am aºteptat la o imigraþie de o asemenea amploare“. În consecinþã, britanicii vor sufla, de-acum încolo, ºi în iaurt… De asemenea, în Irlanda, autoritãþile au pus capãt politicii porþilor deschise, aplicatã pânã acum. Mãsuri similare au fost luate ºi în alte state membre UE (Germania, Austria, Franþa, Belgia, Luxemburg, Danemarca, Olanda), pornind de la evoluþiile din ultimii ani: în Spania, cei mai mulþi muncitori care lucreazã la negru sunt români, iar în Belgia conaþionalii noºtri ocupã locul al II-lea, dupã polonezi, în acelaºi dezonorant top. În Italia, Liga Nordului a anunþat cã se va opune cu vehemenþã unui Proiect de Lege al Guvernului Prodi, prin care 1.000.000 de imigranþi ar putea fi naturalizaþi rapid. Formaþiunea condusã de Umberto Bossi acuzã stânga aflatã la Putere cã „vrea sã aplice o loviturã de graþie civilizaþiei italiene“. Constatãm, cu amãrãciune, cã, atunci

când aud de români, occidentalii devin

...

euro-sceptici!

* * *

Dar ºi reciproca pare a fi valabilã, din moment ce pe Internet s-a înmulþit numãrul site-urilor euro-sceptice româneºti, care gãzduiesc o largã paletã de materiale - de la analize politice pro- funde, la texte satirice. Ne-a reþinut atenþia „Legenda Uniunii Europene“, pe care o reproducem în continuare: „A fost odatã un þãran român, sãrac ºi cinstit. (El putea fi, deopotrivã, bulgar, bos- niac, albanez, slovac, sau ucrainean - importante fiind, în acest

81

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

caz, sãrãcia ºi cinstea. De altfel, legenda circulã ºi în folclorul nou al amintitelor popoare). În sãtucul sãu natal, izolat de lume, se zvonise cã undeva departe, peste 9 munþi ºi 9 mãri, s-ar fi aflat o baroneasã înstãritã, de o dãrnicie fãrã seamãn, pe care ar fi chemat-o Uniunea Europeanã. ªi zvonul nu era numai zvon, cãci vãzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fãlindu-se cu darurile acesteia. Drept pentru care, într-o bunã zi, ºi-a luat toiag- ul ºi a purces la drum. A bãtut la poarta palatului ºi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sã ºadã ºi, fiindcã era peste mãsurã de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola ºi gumã de mestecat. Þãranul a gustat cu mãsurã din bucate ºi, nerãbdãtor, ºi-a spus pãsul: «Mãritã Doamnã Uniune, am auzit cã faci daruri celor nevoiaºi. Eu am acasã pãmânt bun, ape limpezi ºi pãduri. Iarna însã-i cam lungã la mine în þinut, aproape 7-8 luni pe an. Ca sã lucrez bine, aº avea nevoie de o pereche de încãlþãri. Sunt desculþ ºi mi-e frig. Doar atât îþi cer». Baroneasa l-a mãsurat din cap pânã-n picioare ºi a rãmas cu privirea pironitã la degetele lui - vineþii, înfrigurate, bãtãtorite ºi prãfuite de drum. Apoi a glãsuit:

«Omule, eºti desculþ ºi eu te înþeleg. Dar, tot ce-þi pot oferi este o bascã. Una nouã ºi de calitate europeanã - Armani sau Versace, la alegere. Þine de frig, de ploaie…» Omul a luat basca, a oftat deza- mãgit, a mulþumit ºi a fãcut calea-ntoarsã, spunându-ºi: «Totuºi, e bunã Doamna. Putea sã nu-mi dea nimic». A trecut iarna ºi, din gerurile ei cumplite, omul a ieºit destul de bine, doar cu un deget degerat. Aºa cã a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i pãsul cel vechi: «Sunt desculþ. O pereche de încãlþãri mi-ar prinde tare bine». Baroneasa l-a privit cu înþelegere ºi cãl- durã, l-a ospãtat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bascã nouã-nouþã,

marca Steilmann. «Dacã tot e degeaba, meritã

...

», îºi spuse, la

întoarcere, þãranul cel sãrac ºi cinstit. Iarna a trecut, cu chiu cu vai

ºi, în afara altui deget de la picior (degerat ºi, apoi, amputat de doctorul din sat), omul n-a avut de suferit. Au urmat primãvara,

82

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

vara ºi, pe când frunzele s-au îngãlbenit, þãranul ºi-a amintit de Doamna cea darnicã, pornind iar spre ea, sã-ºi încerce norocul. Dinaintea acesteia, ºi-a bãut cu poftã paharul de Coca-Cola (ba a

mai ºi cerut unul, cãci începuse sã-i placã!), dar de întors s-a în-

tors tot cu o bascã

Totuºi, nu s-a dat bãtut. An dupã an, a strãbã-

... tut calea cea lungã, plin de speranþã, primind, cu politeþe, ºtiutul dar. Pânã într-o iarnã, când zãpezile ºi gerurile au fost mai amar- nice ca niciodatã. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat, s-au cangrenat ºi doctorul a trebuit sã i le amputeze, spre a-i salva via- þa. Purtat pe braþe de vecini, omul a bãtut la poarta Doamnei Uni- uni, care, iute, ºi-a dat seama de trebuinþe, fãcându-i cadou un cã- rucior de invalid, cu rotile, nou ºi strãlucitor, având 21 de viteze ºi telecomandã. Omul a mulþumit ºi, întorcându-se în satul sãu, a stârnit, cu maºinãria cea arãtoasã, mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte a fost cãlcat de hoþi. Aceºtia nu gãsiserã mare lucru, dar plecaserã acasã cu saci întregi de bãºti. Fiind oameni cu frica lui Dumnezeu, îi lãsaserã, totuºi, cãruciorul. În prag de iarnã, þãranul s-a pomenit, astfel, fãrã bascã. Aºezat comod în cãruciorul sãu silenþios, a pornit iar, cale de 9 munþi ºi 9 mãri, s-a înfãþiºat Doamnei Uniuni ºi i-a spus: «Mãritã Doam- nã, m-au cãlcat hoþii ºi acum, la cãderea zãpezii, sunt cu capul descoperit. Fii bunã ºi dã-mi o bascã, fiindcã ºtiu cã ai ºi poþi». Baroneasa l-a mãsurat din cap pânã la brâu (acolo unde începea cãruþul) ºi, gânditoare, i-a spus: «Bade dragã, eu te înþeleg… Dar, tot ce-þi pot dãrui acum este o pereche de încãlþãri. Apropo: aºa cum te vãd, cred cã nu mai poþi munci. Nu-mi vinzi mie pãmân- tul dumitale? Cu banii primiþi, ai putea sã-þi cumperi cea mai bunã bascã!»“…

83

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

POST SCRIPTUM NR. 1 (EUROPA UNITÃ, ÎNTRE EXTAZ ªI AGONIE)

În perioada interbelicã, pe când Jean Monnet (artizanul con- strucþiei europene) punea pe hârtie primele idei privind unifi- carea politico-economicã a þãrilor Bãtrânului Continent, arhitec- tul franco-elveþian Le Corbusier concepea viziunea „Oraºului Radiant“. Christopher Booker ºi Richard North dezvãluie întrea- ga poveste în cartea lor, „Uniunea Europeanã sau Marea Amã- gire“ (apãrutã la Editura Antet). Le Corbusier considera cã se im- punea ca „aceste oraºe, începând cu Parisul, sã fie rase de pe faþa pãmântului ºi înlocuite cu «oraºele viitorului», planificate pânã în cele mai mici detalii. Toatã lumea avea sã locuiascã ºi sã mun- ceascã în blocuri imense de beton, intercalate cu o reþea geome- tricã a liniilor de transport ºi înconjurate de zone ale «spaþiului public deschis», cu iarbã ºi copaci“. Numai cã, „dintr-o datã, la sfârºitul anilor ’60 ºi începutul anilor ’70, tocmai când moda blo- curilor-turn ºi a vastelor scheme de amenajare urbanã atotcu- prinzãtoare atinsese apogeul, s-a declanºat o reacþie dramaticã. În faþa realitãþii pe care o crease acea viziune, oamenii au ajuns la concluzia cã vãzuserã viitorul cu ochii lor, ºi nu mergea. Departe

84

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

de a crea oraºele lucitoare ºi eficiente promise de proiectele arhitecþilor ºi machetele planificatorilor, acele construcþii uriaºe erau inumane, lipsite de suflet, apãsãtoare, murdare ºi urâte, cu betonul desfigurat de graffiti, cu aleile bântuite de tâlhari ºi toxi- comani, cu spaþiile înconjurãtoare moarte, presãrate cu iarbã

uscatã ºi tocitã ºi gunoaie, fãrã sã aparþinã nimãnui. Deziluzia care a înãbuºit tot ceea ce reprezentase viziunea lui Le Corbusier a fost ca deºteptarea dintr-un vis“. Ceea ce îi în- deamnã pe autori sã facã o paralelã extrem de interesantã: „Pen- tru Monnet, echivalentul dorinþei lui Le Corbusier de a demola oraºele vechi ale trecutului era ura lui faþã de statul-naþiune. Visul sãu strãlucitor era acel guvern supranaþional al viitorului, condus de tehnocraþi, înãlþându-se mai presus de toate complicaþiile

naþionalismului ºi ale democraþiei. (

...

)

Tot ce era rãu la blocurile-

turn ale lui Le Corbusier a devenit evident când în ele a trebuit sã locuiascã oameni adevãraþi, care au descoperit cã sfidau realitãþile ºi nevoile omeneºti. La fel s-a întâmplat ºi cu blocurile-turn cre- ate de tehnocraþii lui Monnet“. Booker ºi North întrevãd ºi dezn- odãmântul, în sensul cã: „mai curând, poate, iar nu mai târziu, fantezia «marelui proiect european» se va dãrâma, biruitã de realitate, distrusã de toate acele contradicþii pe care, în ambiþiile ei demente, n-a fost în stare sã le prevadã ºi pe care n-ar fi putut niciodatã spera sã le rezolve. Dar, la fel ca viziunea lui Le Corbusier ºi pe o scarã mult mai amplã, va lãsa în urma ei distru- geri cumplite: un pustiu din care popoarele Europei vor avea ne- voie de mulþi ani ca sã se trezeascã iar la viaþã“ ...

85

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

POST SCRIPTUM NR. 2 (EUROSCEPTICISMUL LOVEªTE DIN NOU)

Cartea lui David Craig ºi Matthew Elliott, „Marele jaf euro- pean“ (apãrutã tot la Editura Antet) se înscrie pe aceeaºi orbitã a euroscepticismului militant. Deºi „Uniunea Europeanã ºi susþinã- torii sãi cred cã proiectul lor de a crea o Europã veºnic unitã ne-a adus multe beneficii“, autorii constatã cã „numeroºi alþi oameni încep sã punã la îndoialã acþiunile, moralitatea ºi direcþia aven- turii europene“. ªi, „pe mãsurã ce noul secol avanseazã“, aceºtia „au devenit preocupaþi de modul cum Uniunea Europeanã cautã noi motive de a-ºi spori în mod agresiv controlul ºi autoritatea. An de an, UE cheltuieºte mai mult din banii noºtri, fãrã ca auditorii sãi sã poatã confirma cu siguranþã unde s-au dus de fapt aceºti bani. Numãrul de birocraþi ai Uniunii Europene este în continuã creºtere“. Astfel, „dacã adunãm costurile administraþiei Uniunii Europene (7 miliarde de euro), banii cheltuiþi de UE (127 de mi- liarde de euro), costurile birocraþiei funcþionãreºti din statele membre (35 de miliarde de euro), preþurile mai mari ale ali- mentelor (50 de miliarde de euro), frauda fiscalã UE (100 de mi- liarde de euro), birocraþia (600 de miliarde de euro) ºi confor-

86

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

marea cu legislaþia (600 de miliarde de euro), ajungem la o cifrã a costurilor Uniunii Europene pentru cetãþenii sãi de aproximativ 1219 miliarde de euro pe an, ceea ce înseamnã 2400 de euro pe an pentru fiecare persoanã din Uniunea Europeanã, adicã de 10 ori mai mult decât cifra de 235 de euro admisã de eurocraþi în 2009“. Craig ºi Elliott aduc în discuþie „semnale puternice cã întregul proiect al Uniunii Europene a fost deturnat de o clasã conducã- toare restrânsã, arogantã ºi autoritarã, formatã din oameni care sunt convinºi cã ºtiu sã acþioneze spre binele nostru, care se con- siderã mai presus de lege ºi care sunt absolut dezinteresaþi de dor- inþele celor pe care se presupune cã îi reprezintã. Chiar dacã se întâmplã sã pãtrundã în instituþiile europene oameni capabili, de caracter, ei sunt rapid asimilaþi ºi se scufundã în oceanul de aro- ganþã, avariþie ºi imoralitate“. În viziunea autorilor, lucrurile merg din rãu în mai rãu: „A fost o vreme când euro-elita ºi-a dorit încuviinþarea noastrã asupra marilor ei proiecte, dar acum, plic- tisitã de îndoielile noastre, de criticile ºi de voturile noastre nega- tive, nu-i mai pasã de ceea ce noi gândim. Întrebarea interesantã este dacã noi vom fi dispuºi întotdeauna sã acceptãm cu slugãrni- cie obsesia euro-liderilor noºtri în privinþa sporirii puterii, a risipei cu care se cheltuiesc banii noºtri, a burduºirii cu neruºi- nare a buzunarelor ºi a dispreþului evident faþã de dorinþele noas- tre“. Cât despre pitorescul tragi-comic al unora dintre ºedinþele de la Bruxelles: „În timp ce economia mondialã se clãtina pe margin- ea prãpastiei, Parlamentul European dezbãtea cu înflãcãrare teme precum: noi reguli pentru «timesharing», acordul privind materialul lemnos tropical, o autorizaþie europeanã pentru vânzãri de muzicã online, o strategie specialã pentru fermele montane, drepturile omului în Vietnam sau dacã anul 2009 sã fie declarat «Anul Internaþional al Creativitãþii ºi Inovaþiei»“. Trist, dar adevãrat.

87

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

BIBLIOGRAFIE

SELECTIVÃ

1) Ilie Bãdescu, Ioan Mihãilescu (coord.), „Geopoliticã, globalizare, integrare“, Ed. Mica Valahie, Bucureºti, 2003

2) Ilie Bãdescu, Dan Dungaciu, Radu Baltasiu, „Istoria sociologiei - teorii contemporane“, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1996

3) Ilie Bãdescu, Dan Dungaciu, „Sociologia ºi geopolitica frontierei“, Ed. Floarea Albastrã, Bucureºti, 1995

4) Dan Dungaciu, „Naþiunea ºi provocãrile (post)modernitãþii“, Ed. Tritonic, Bucureºti, 2004

5) Gheorghe Buzatu, „O istorie a prezentului“, Ed. Mica Valahie, Bucureºti, 2004

6) Dan Voiculescu, „Competitivitatea întreprinderilor ºi a naþiunilor“, Ed. Intact, Bucureºti, 2007

7) Mircea Coºea, „Prea puþin. Prea târziu. Prea încet. Eseuri despre criza la români“, Ed. Business Adviser, Bucureºti, 2009

8) Anton Caragea, „Gândind la Europa“, Ed. Minerva, Bucureºti, 2009

9) Anton Caragea, „Sfântul ºi cultul sfinþilor“, Ed. Herald, Bucureºti, 2009

88

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

10) John Chrysostom Medaille, Ovidiu Hurduzeu (editori), „A treia forþã. Economia libertãþii: Renaºterea României profunde“, Ed. Logos, Bucureºti, 2009

11) Florin Bonciu, „Economia mondialã la începutul secolului XXI“, Ed. Pro Universitaria, Bucureºti, 2006

12) Florian Coman, Raluca Bughea Conþanu, „Drept comunitar european“, ediþia a VI-a, Ed. Pro Universitaria, Bucureºti, 2008

13) Luciana-Alexandra Ghica (coord.), „Enciclopedia Uniunii Europene“, ediþia a II-a, Ed. Meronia, Bucureºti, 2006 14) Adrian Liviu Ivan, „Statele Unite ale Europei“, Ed. Institutul European, Iaºi, 2007 15) Daniel Dãianu, „Ce vom fi în Uniune“, Ed. Polirom, Iaºi, 2006 16) Grete Tartler, „Europa naþiunilor - Europa raþiunilor“, Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 2001 17) A. P. Iliescu, E. M. Socaciu (coord.), „Fundamentele gândirii politice moderne“, Ed. Polirom, Iaºi, 1999 18) Constantin Vlad, „Diplomaþia secolului XX“, Fundaþia Europeanã Titulescu, Bucureºti, 2006 19) Daniela Popa, „Sistemul instituþional ºi securitatea naþionalã în contextul globalizãrii“, Ed. Militarã, Bucureºti, 2009 20) Christopher Booker, Richard North, „Uniunea Europeanã sau Marea Amãgire“, Ed. Antet, Bucureºti, 2004 21) David Craig, Matthew Elliott, „Marele jaf european“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009

22) Vladimir Bukovski, „Uniunea Europeanã Ed. Vremea, Bucureºti, 2006

...

o nouã URSS?“,

23) Zbigniew Brzezinski, „Marea tablã de ºah“, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000

24) Zbigniew Brzezinski, „A doua ºansã“, Ed. Antet, Bucureºti, 2007

89

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

25) Zbigniew Brzezinski, Brent Scowcroft, David Ignatius, „America ºi lumea. Conversaþii despre viitorul politicii externe americane“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009 26) Samuel P. Huntington, „Ciocnirea civilizaþiilor ºi refacerea ordinii mondiale“, Ed. Antet, Bucureºti, 1997 27) Samuel P. Huntington, „Cine suntem? Provocãrile la adresa identitãþii naþionale americane“, Ed. Antet, Bucureºti, 2005 28) Francis Fukuyama, „Sfârºitul istoriei ºi ultimul om“, Ed. Paideia, Bucureºti, 1992 29) Francis Fukuyama, „Construcþia statelor“, Ed. Antet, Bucureºti, 2004 30) Francis Fukuyama, „Încredere“, Ed. Antet, Bucureºti, 2004 31) Francis Fukuyama, „America la rãscruce“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009 32) Alvin Toffler, „Rãzboi ºi anti-rãzboi“, Ed. Antet, Bucureºti, 2004 33) Alvin Toffler, Heidi Toffler, „Avuþia în miºcare“, Ed. Antet, Bucureºti, 2006 34) David C. Korten, „Marea cotiturã“, Ed. Antet, Bucureºti, 2007 35) David C. Korten, „Proiectul Noii Economii“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009 36) Noam Chomsky, „Ambiþii imperiale“, Ed. Antet, Bucureºti, 2007 37) Noam Chomsky, „State eºuate“, Ed. Antet, Bucureºti, 2007 38) Noam Chomsky, „Hegemonie sau supremaþie“, Ed. Antet, Bucureºti, 2008 39) Noam Chomsky, „Aºa e, cum zicem noi“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009 40) Benjamin R. Barber, „Jihad vs. McWorld“, Ed. Incitatus, Bucureºti, 2004 41) Benjamin R. Barber, „Imperiul fricii. Rãzboi, terorism ºi democraþie“, Ed. Incitatus, Bucureºti, 2005

90

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

42) Nathan Gardels (coord.), „Schimbarea ordinii globale“, Ed. Antet, Bucureºti, 2002

43) Serge Cordellier (coord.), „Mondializarea dincolo de mituri“, Ed. Trei, Bucureºti, 2001

44) Serge Cordellier, Elisabeth Poisson (coord.), „Naþiuni ºi naþionalisme“, Ed. Corint, Bucureºti, 2002

45) Timothy Garton Ash, „Lumea liberã“, Ed. Incitatus, Bucureºti,

2006

46) Diane Coyle, „Guvernarea economiei mondiale“, Ed. Antet, Bucureºti, 2006 47) Andrew Kohut, Bruce Stokes, „America împotriva lumii“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009 48) P. J. O’Rourke, „Pacea ucide“, Ed. Antet, Bucureºti, 2007 49) Michel Bugnon-Mordant, „America totalitarã“, Ed. Lucman, Bucureºti, 1999 50) Chalmers Johnson, „Gustul amar al imperiului“, Ed. Antet, Bucureºti, 2005 51) Immanuel Wallerstein, „Declinul puterii americane. Statele Unite într-o lume haoticã“, Ed. Incitatus, Bucureºti, 2005 52) Jean Ziegler, „Imperiul ruºinii“, Ed. Antet, Bucureºti, 2006

53) Robert Kagan, „Despre paradis ºi putere. America ºi Europa în Noua Ordine Mondialã“, Ed. Antet, Bucureºti, 2005

54) Zygmunt Bauman, „Globalizarea ºi efectele ei sociale“, Ed. Antet, Bucureºti, 2007

55) Zygmunt Bauman, „Comunitatea“, Ed. Antet, Bucureºti, 2006

56) George Monbiot, „Era consensului. Manifest pentru o Nouã Ordine Mondialã“, Ed. Antet, Bucureºti, 2005

57) Andrew Gamble, „Politicã ºi destin“, Ed. Antet, Bucureºti, 2004

58) Paul Lawrence, „Naþionalismul“, Ed. Antet, Bucureºti, 2006

91

V V L L A A D D H H O O G G E E
 

VVLLAADD HHOOGGEEAA

     

59) Anthony D. Smith, „Naþionalism ºi modernism“, Ed. Epigraf, Bucureºti, 2002

60) Ernest Gellner, „Naþionalismul“, Ed. Incitatus, Bucureºti,

2001

61) Paul Sabourin, „Naþionalismele europene“, Ed. Institutul European, Iaºi, 1999

62) Isaiah Berlin, „Adevãratul studiu al omenirii“, Ed. Meridiane, Bucureºti, 2001

63) Fernando Savater, „Politica pentru fiul meu“, Ed. Humanitas, Bucureºti, 1999

64) Maurizio Viroli, „Din dragoste de patrie“, Ed. Humanitas, Bucureºti, 2002

65) Levente Salat, „Multiculturalismul liberal“, Ed. Polirom, Iaºi, 2001

66) Robert D. Kaplan, „Fantomele Balcanilor. O cãlãtorie în istorie“, Ed. Antet, Bucureºti, 2004

67) Roumiana Ougartchinska, Jean-Michel Carré, „Rãzboiul gazelor“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009

68) Roberto Quaglia, „11 Septembrie. Mitul. Culisele unei crize programate“, Ed. ªtefan, Bucureºti, 2009

69) Tariq Ali, „Ciocnirea fundamentalismelor“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009 70) John Naisbitt, „Mind set! Programeazã-þi mintea pentru a înþelege viitorul“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009 71) Frank Furedy, „Cultura fricii“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009

72) Klaus Werner, Hans Weiss, „Noua carte neagrã a firmelor de marcã“, Ed. Aquila ´93, Oradea, 2004

73) Anthony Giddens, „Sociologie“, Editura All, Bucureºti, 2001

74) „Oxford – Dicþionar de politicã“, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2001

75) Jill Steans, Lloyd Pettiford, „Introducere în relaþiile inter- naþionale. Perspective ºi teme“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009

92

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

 
E E U U R R O O P P A A S S E E
     

76) Joseph S. Nye, Jr., „Descifrarea conflictelor internaþionale. Teorie ºi istorie“, Ed. Antet, Bucureºti, 2005

77) „Manualul Consiliului Europei“, Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureºti, 2003

78) John Baylis, Steve Smith, „The Globalization of World Politics“, Oxford University Press, Oxford, 2001

79) Misha Glenny, „The Balcans (1804-1999), Granta Books, Londra, 2000

80) Malcolm Anderson, „States and Nationalism in Europe since 1945“, Routledge, Londra, 2000

81) Michael Hechter, „Containing Nationalism“, Oxford University Press, Oxford, 2000

82) Nicolae Vãcãroiu (coord.), Gh. Buzatu, Vlad Hogea º.a. (autori), „Istoria Senatului României“, R. A. „Monitorul Oficial“, Bucureºti, 2004

83) Vlad Hogea, „Naþiunea, eterna iubire Bucureºti, 2005

...

“, Ed. Samizdat,

84) Vlad Hogea, „Dictatura nulitãþilor“, Ed. Samizdat, Bucureºti,

2005

85) Vlad Hogea, „Antologia pamfletului românesc“ (vol. I+II), Ed. Samizdat, Bucureºti, 2005 86) Vlad Hogea, „Vitralii Tricolore“, Ed. Business Adviser, Bucureºti, 2010 87) Colecþiile publicaþiilor „Business Adviser“, „Business Point“, „Condeiul Ardelean“, „Bunã Ziua Iaºi“, „Interesul Public“, „Jurnalul Naþional“, „Cotidianul“, „Gândul“, „Ziua“, „Gardianul“, „Evenimentul Zilei“, „Adevãrul“, „România Liberã“, „Ziarul Financiar“, „Financiarul“, „Tricolorul“, „România Mare“, „Politica“, „Sãptãmâna Financiarã“, „Capital“, „Banii Noºtri“, „Academia Caþavencu“ 88) Site-urile de Internet ale instituþiilor Uniunii Europene

93

Vlad Hogea declarã cã „Vitraliile Tricolore s-au nãscut din încãpãþânarea mea de a crede, pânã la ca- pãt, în valorile tradiþionale, în naþionalismul curat al poporului român ºi în orto- doxia lui creºtinã. Eu nu pot râde ºi nu pot plânge la comandã, dar, de când am fãcut ochi ºi pânã îi voi închide, voi râde ºi voi plânge împreunã cu po- porul meu. Eu nu pot apla- uda instituþii ºi contexte, de aici sau de aiurea, pe care nu le apreciez ºi nu le înþe- leg, dar, oriunde mã duc ºi

Vlad Hogea declarã cã „Vitraliile Tricolore s-au nãscut din încãpãþânarea mea de a crede, pânã la

orice întreprind, las în sufletul meu un locºor pentru ai mei - vii, morþi sau încã nenãscuþi“. „Cartea aceasta, afirmã autorul «Vitraliilor Tricolore», nu intenþioneazã sã convingã sau sã rãzgândeascã - se mulþumeºte doar sã aminteascã, sã constate ºi sã prevadã. Ea nu poartã numai nostalgia trecutului ºi visul viitorului, ci vrea sã trezeascã din

adormire forþa prezentului. (

)

În antichitate, romanii pãstrau la

... loc de cinste mãºtile de cearã ale înaintaºilor. Noi, cei de azi, ne-am cam uitat strãbunii în colb de cronici, iar mucegaiul arhivelor ºi bibliotecilor igrasioase se aºazã peste operele de cãpã- tâi ale Corifeilor Românismului. ªi, din pãcate, sunt destui care strâmbã din nas când le vorbeºti despre Pantheonul Naþional, pe care, pentru mai multã siguranþã, l-ar prefera demolat. ( ) ... Vitraliile Tricolore sunt ocheanul miraculos cu care noi (românii ortodocºi ai unei þãri nici prea mare, nici prea micã, de la rãscru- cea marilor furtuni) privim restul lumii de la egal la egal“.

Dupã 20 de ani se pot întâmpla multe. Edmond Dantes, eroul lui Alexandre Dumas, evadat din închisoarea Chateau d’If, a devenit bogatul ºi respectatul Conte de Monte Cristo. România, eroina profesorului Mircea Coºea, nu a reuºit, dupã 20 de ani, sã evadeze din moºtenirea anilor de totalitarism, nu a reuºit sã se elibereze de practicile, comportamentele ºi obiceiurile trecutului, deºi, prin aderarea la Uniunea Europeanã, a câºtigat ºi ea un titlu de nobleþe. Volumul „România dupã 20 de ani” este rezultatul observaþi- ilor aproape zilnice pe care autorul le face evoluþiei economiei ºi societãþii româneºti în al douãzecilea an de la schimbarea regimu- lui politic. Sunt observaþiile unui economist, dar ºi ale unui sim- plu cetãþean român, trãitor într-o þarã care, deºi a devenit mem- brã cu drepturi depline a Uniunii Europene, nu ºtie sã beneficieze pe deplin de acest statut, tocmai pentru cã încã nu a reuºit sã înþeleagã ºi sã preia valorile ºi principiile europene. Editorialele ºi eseurile pe care le cuprinde volumul abordeazã ºi analizezã fiecare moment al situaþiei economiei româneºti pe parcursul primilor 2 ani de crizã. Cu obiectivitatea ºi realismul cu care autorul ne-a obiºnuit în scrierile precedente, eseurile ne conduc la o concluzie evidentã - aceea cã România nu suferã numai din cauza efectelor crizei financiare ºi economice internaþionale, ci ºi din cauza propriei ei crize. O crizã de naturã structuralã, careia nu i se acodã încã atenþia necesarã, fiind adeseori umbritã de practi- ci politicianiste, de strategii electorale sau de interese clientelare. Volumul poate fi asemuit cu un „jurnal de front”, cãci eseurile sau editorialele au multe în comun cu relatãrile din lina întâi a rãzboiului pe care România îl duce nu doar cu provocãrile unei lumi în profundã transformare, dar ºi cu provocãrile propriei ei transformãri spre civilizare ºi modernizare.

Editura Business Adviser vã propune o altfel de informa- re asupra mediului economic actual. Este vorba de lucrarea prof. univ. dr. Mircea Coºea, care cuprinde eseuri econo- mice publicate de autor în pe- rioada august 2008 - octom- brie 2009, având ca temã mo- dul în care a fost perceputã ºi trãitã criza economicã ºi finan- ciarã internaþionalã de la nive- lul simplului cetãþean pânã la cel al demnitarilor. Nu este pri- ma lucrare de acest gen a profe- sorului Coºea. Încã din primii ani ai tranziþiei, domnia sa a în- ceput sã scrie, aproape în stilul unui jurnal zilnic, eseuri ºi arti- cole economice, în care a surprins fenomenul economic ºi social românesc, nu numai cu un ochi critic, dar ºi din prisma propriilor opinii, bazate pe o temeinicã pregãtire profesionalã, precum ºi pe o bogatã experienþã politicã ºi guvernamentalã. Criza economicã ºi financiarã internaþionalã a marcat profund Româ- nia, fiind un adevãrat moment al adevãrului, în care toate greºelile, ezitãrile ºi întârzierile procesului de democratizare ºi modernizare a þãrii au ieºit la ivealã, demonstrând vulnerabilitatea ºi fragilitatea unei societãþi ºi a unei economii care, în multe cazuri, nu au putut decât sã mimeze schimbarea, rãmânând în zona neeficienþei ºi a formelor fãrã fond. Evenimentelor ºi mãsurilor pe care eseurile le analizeazã conduc autorul la concluzia cã tot ce s-a fãcut în România pentru a gestiona criza ºi pentru a uºura populaþia de povara efectelor ei a fost ori prea târziu, ori prea puþin, ori prea încet. Ceea ce meritã de a fi subliniat este ºi stilul specific profesorului Mircea Coºea, care reuºeºte sã prezinte ºi sã dezbatã complicatele fenomene ºi politici economice pe înþelesul unor largi categorii de cititori, indiferent de pregãtirea lor economicã. Volumul este bilingv, conþinând o selecþie în limba englezã a unora din- tre cele mai reprezentative eseuri.

Editura Business Adviser vã propune o altfel de informa- re asupra mediului economic actual. Este vorba