Sei sulla pagina 1di 3

Adrenomedulina

Adrenomedulina este un peptid ce a fost descoperit in 1993 de un grup de oameni


de stiinta din Japonia, alcatuit din 53 de aminoacizi, extras din feocromocitom, o
tumoare, care de cele mai multe ori este benigna, dezvoltata de glanda
medulosuprarenala sau, mai rar, in lantul paraganglionar simpatic.
Adrenomedulina este sintetizata dintr-un peptid precursoar cu o molecula mai mare,
preproadrenomedulina, format din 185 de aminoacizi, codificat de aceeasi gena ca si
adrenomedulina, localizata pe un locus al cromozomului 11.
Gena adrenomedulina a fost intalnita in diverse tesuturi. Initial, s-a crezut ca este cel
mai raspandita in medulosuprarenala, ventriculi, rinichi si plamani, insa, dupa ce s-a
demonstrat ca gena este mult mai prezenta in celulele endoteliale decat in
medulosuprarenala, peptidul a fost recunoscut ca produs de secretie al endoteliului
vascular, impreuna cu oxidul nitric si endotelinul, deci s-a demonstrat ca gena este
exprimata in toate tesuturile organismului. De asemenea, s-au descoperit cantitati mari
de adrenomedulina si in creier, ceea ce poate sugera faptul ca se poate comporta si ca
neurotansmitator sau neurohormon.
Pe de alta parte s-a demonstrat ca gena este exprimata si de alte tipuri de celule,
precum celulele tumorale.
Desi adrenomedulina este des descrisa ca un peptid regulator omniprezent, nu
toate celulele si tesuturile exprima gena adenomedulina, un exemplu de organ care nu o
prezinta fiind tiroida sau timusul.
Adrenomedulina circula libera in plasma, concentratia ei fiind de aproximativ 2- 3.5
pM/l (picomoli/litru). In numeroase boli cardiovasculare adrenomedulina din plasma
este are valori ridicate, aceasta facand parte din homeostazia tensiunii arteriale,
adrenomedulina fiind eliberata pentru a compensa presiunea crescuta a sangelui. De
obicei, concentratia crescuta a adrenomedulinei este mai degraba o consecinta decat o
cauza a patologiei.
Adrenomedulina se poate lega si de receptori, aceasta functionand legata de
receptorul CALCRL (calcitonin receptor-like), RAMP2 (receptor activity-modifying
proteins), precum si receptorii CGRP, acestia meditand efectele adrenomedulinei.
Efectele peptidului au fost inhibate de receptorii antagonisti CGRP8-37 si
adrenomedulina 22-52, insa niciunul din acesti compusi nu au reusit sa inhibe in
totalitate adrenomedulina.
Adrenomedulina a fost identificata initial ca vasodilatator, fiind considerata de unii
oamneni de stiinta cel mai puternic vasodilatator intalnit in corp. Dupa studii
amnuntite, s-a constatat faptul ca adrenomedulina nu are doar acest rol, indeplinind
multe altele.
Efectele adrenomedulinei
Cresterea tolerantei celulelor la stressul oxidativ;
Fiind prezenta si in macrofage, adrenomedulina poate modula functiile acestora;
Adrenomedulina si preproadrenomedulina au de asemenea efect asupra
sistemului endocrin: pot inhiba secretia de ACTH, secretia de aldosteron.
Asupra aparatului renal: atenueaza mitogeneza celulelor endoteliale renale,
functionand ca un hormon endogen paracrin ce poate diminua proliferarea
celulelor;
Asupra sistemului digestiv: adrenomedulina are efecte atat asupra motilitatii
gastrointestinale cat si asupra secretiei gastrice, diverse studii aratand ca ea
poate incetini golirea gastrica, dar are si efectul de inhibitie asupra
Asupra oaselor: s-a demonstrat ca, adrenomedulina are efect mitogenetic asupra
osteoblastelor si poate favoriza cresterea oaselor in vivo. Aceasta descoperire
poate avea o importanta clinica deosebita in cercetarile despre osteoporoza,
incercandu-se terapii ce maresc masa osoasa pe baza stimularii osteoblastelor.
Asupra plamanilor: pe langa vasodilatatia pulmonara, adrenomedulina inhiba
bronhoconstrictia indusa de histamina sau acetilcolina; poate avea de asemenea
un efect antiinflamator asupra plamanilor;
Pe langa efectele benefice pe care adrenomedulina le are pentru pacientii
hipertensivi, asmatici, pacienti cu obstructie pulmonara cronica si cu boli ale sistemului
cardiovascular, s-a descoperit ca adrenomedulina poate avea si efecte negative, fiind un
potential stimulator al cresterii celulelor cancerigene.