Sei sulla pagina 1di 60

Revist# de cultur# universal#

editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni


Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul V, Nr. 7 (47)
Iulie 2014
Per aspera ad astra
Nicolas Lancret - Pmntul
Semneaz:
Armina Flavia Adam
Jean Bleakney
Adrian Botez
Antonia Bodea
Mihai Batog Bujeni(
Dino Buzzati
Ionu( Caragea
Emil Chendea
Livia Ciuperc
Eugen Deutsch
Doina Drgu(
$tefan Dumitrescu
Georgeta Paula
Dumitru
George Filip
Mariana Zavati
Gardner
Sebastian Golomoz
Stelian Gomboy
Dan Lupescu
Daniel Marian
Florin Mceyanu
Nicolae Mtcay
Constantin Miu
$tefan Radu Muyat
Ecaterina Negar
Janet Nic
Ion Pachia-Tatomirescu
Constantin Pun
George Petrovai
Florentin Smarandache
Virgil Stan
Al. Florin Tene
Alexandru Valukovski
Leonard Ionu( Voicu
Constantin Voiculescu
Janet Nic, Dintre slute de catarge ................p.3
Al. Florin ene, Complotul Literaturii Romne
...........................................................................pp.4,5
Florin Mceanu, Pictur de pictur.
Nicolas Lancret ..................................................p.5
Stelian Gombo, Despre parabole i pericope
percepute ca adevruri sacre n concepia
filozofic a lui Andrei Pleu ......................pp.6-9
tefan Dumitrescu,Versuri .............................p.9
Doina Drgu, Farmecul arabescului ..........p.10
Adrian Botez, ndrgostit de dragoste: Ioan
Vasiu, Trziu n cuvinte......................pp.11,12
Constantin Voiculescu, Apus n deriv,
roman de George Baciu..........................pp.13,14
George Filip,Versuri pentru copii .................p.15
Florentin Smarandache,Poeme .............pp.16,17
Nicolae Mtca,Sonete ...................................p.17
George Petrovai, Poezia - component
esenial a culturii universale ..............pp.18-20
Ion Pachia-Tatomirescu, Deznodmnt cu
litere de Turn Babel i vecie marcat cu venin
de sapienial ens .....................................pp.21-26
tefan Radu Muat,Poeme ............................p.26
Dan Lupescu, Primul spectacol Robert Wilson
n Romnia: Rinocerii, dup Eugen Ionescu
......................................................................pp.27-30
Sebastian Golomoz,Versuri ...........................p.31
Ecaterina Negar,Versuri ..............................p.31
Jean Bleakney,Versuri ...................................p.32
Mariana Zavati Gardner,Versuri ..................p.33
Dino Buzzati, Mort din greeal ...........pp.34,35
Livia Ciuperc,Un secol de istorie n
dramaturgia romneasc .......................pp.36,37
Antonia Bodea,Ecoul cuvintelor ...........pp.38,39
Alexandru Vakulovski,Poeme ....................pp.39
Daniel Marian,Poezia Rock ..........................p.40
Ecouri la articolul lui Janet Nic -
UN IFI-GENIU TURBAT - aprut n numrul
trecut ..........................................................pp.41-42
Virgil Stan, Sub teiul lui Eminescu s-a nscut
iubirea........................................................pp.43-45
Armina Flavia Adam,Versuri .........................p.45
Eugen Deutsch, Janet Nic,Duel sonetistic...p.46
Emil Chendea,Mioria............................pp.47-50
Constantin Miu,Statutul ................................p.51
Leonard Ionu Voicu, Funia roie .................p.52
Ionu Caragea,Poetul .....................................p.53
Mihai Batog Bujeni,Sonete .......................p.53
C-tin Pun, Constelaii epigramatice .........p.54
Georgeta Paula Dumitru, Constelaii
epigramatice .....................................................p.55
Doina Drgu, Exerciii de luciditate ...pp.56-60
Sumar
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redacie
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFIEI, orientalist, sanscritolog
- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor
- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traductor, eminescolog,
critic de art
Responsabilitatea privind coninutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine aparine strict autorului
care semneaz textul.
ISSN 2069 0657
Redacia
Redactor-ef: DOINA DRGU
Secretar general de redacie: JANET NIC
Redactori literari: IULIAN CHIVU
BAKI YMERI
DANIEL MARIAN
Redactor artistic: FLORIN MCEANU
Redactori asociai
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de tiine i Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de tiine i Arte
- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania,
membru al Academiei Americano-Romne de tiine i Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- GEORGE FILIP, Canada, scriitor
Materialele se pot trimite la adresele:
constelatiidiamantine1@gmail.com
const.diamantine@gmail.com
www.scribd.com/doina_dragut
2
Anul V, nr. 7(47)/2014 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Adresa redaciei:
Cartier Lpu, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
DTP: Doina DRGU
Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu],
Janet Nic#, N.N. Negulescu
Ilustraia revistei: Nicolas Lancret
Anul III, nr. 5(21)/2012
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
3
Anul V, nr. 7(47)/2014
Ifigenia, celebra personaj a vechii
antichitti dedemult si actuala chirias a
curenumitului Luceafr de dimineat, de
prnz si de miezul noptii, si-a fcut o cutum
din obiceiul - pleonasmul este intentionat! -
de a lua la scrmnat, lun de lun, revista
Constelatii diamantine. Btrna doamn,
dat n mintea copiilor, din lips de ppusi,
si-a fcut jucrie din revista Constelatii dia-
mantine si, are treab, n-are treab, i scoate
ochii, i rupe un brat, i spage capul si o
tvleste prin noroi, precum cochon-ul,
dovleacul. ntr-un cuvnt, pe ntelesul
tutulor, ncearc s-o maltrateze foarte
bine!, n asa fel, nct inteligenta ei de mahala
(a Ifigeniei) s par ambrozie metafizic.
Noi stiam, ca prostii, c menirea culturii
este aceea de a mblnzi agresivitatea, de a
cultiva toleranta, de a ridica brazda materia-
littii la holda spiritului, si cte altele de genul
acesta. Dar vine Ifigenia cu geanta plin de
scule hermeneutice si d-i si lupt, nenicule,
s ne educe, vrem-nu-vrem, n spiritul pasop-
tismului luceferist, de trist ntunecime. Cu
o ager privire de soim orb, vede rma la
cinci metri n ogorul Constelatiilor dia-
mantine si decreteaz, de la nltimea
micimii sale, c aceast revist este, citm:
DINTRE SLUTE
DE CATARGE
Janet NIC~
(membru LSR, UZPR)
zdreant publicistic si c ar trebui s-i
piar smnta!. O asemenea pornire de
discriminare, pn la strpire, rar ne-a fost
dat s ntlnim!
nc de la primii pasi ai revistei, ne-am
mrturisit intentia de a nu fi rivali, n demersul
nostru cultural, ci, cu toat dragostea, com-
plementari. Tocmai de aceea, nu ntelegem
cu ceagresit revistanoastr, defapt, adum-
neavoastr, a tuturor, prin simpla ei existent.
Dac este proast, s fie lsat n pace. Dac
este urt, s fie ignorat! Suntem ca o femeie
urt creia nu-i place s i se spun, zi de zi,
c este urt! V sftuim s v uitati la fru-
moasa Ifigenie, cea cu ochi de Argus, care
vede-tot, peste tot, dar nimic sub nasul ei de
Cleopatr, nas nfundat de prea mult inte-
ligent userist. Ia s vedeti dumneavoastr,
dac manelista luceferoas nu vrea s vad,
ce solduri are cultura promovat de luceafrul
ifigenios! Aruncati-v ochii la rubrica Dintre
sute de catarge (Luceafrul de dimineat,
nr. 6/2014), si veti constata c frumosul vers
eminescian este spurcat de o prea nalt sim-
tire poetic, nct, rubrica se poate numi, fr
exagerare: Dintre slute de catarge. Nu vrem
s dm nume, pentru c nu ne intereseaz
persoana ca atare, de altfel, nevinovat n
tentativa ei de a cuceri Everestul sensibilittii
noastre, ci s scoatem n evident maniera
de nalt tinut de a promova adevratele
valori, fr de care, lumea n-ar fi dect, vorba
poetului national, prav si nemic. Si,
pentru c nu ne place s vnturm furtun,
iat materialul clientului, tot o Ifigenie, o
clon proaspt, marf serioas care se vin-
de pe degeaba:
Dezbrac-m: Am o meserie / asexuat /
nu pot s-mi art decolteul / pe ct a vrea
/ nu pot s-mi las la vedere / bretelele de la
sutien / nu pot s m aplec / pentru a-mi
revela chiloii roz. / mi pun un decolteu
imens / pe dinuntru / port chiloii tanga /
pe suflet / m dezbrac la comand / de orice
/ i rmn goal. / mi art snii ntori /
tre coaste / i respir liber / de bretelele
/ care m leag. / M aplec n faa ta / i-i
art totul.
Ei, ei, mi, constelati diamantini! Jos p-
lria! Acum pricepeti voi de ce sunteti gu-
noaie mediatice? Pi, vedeti voi ce art pen-
tru hart este aici? Aici se gseste, pe tarab,
tot ce vrea muschii intelectualului: decolteu,
sutien, sni, chiloti, probabil budigi, chiloti
tanga. Alt viat! Si cte informatii de
specialitate! O adevrat enciclopedie
ambulant! Meseria de prostituat (m
dezbrac la comand/ de orice) este, cul-
mea, asexuat!!! Explozia se transform n
implozie: snii cresc n interior, spre coaste,
decolteul se pune pe dinuntru, chilotii se
poart pe suflet: port chiloii tanga/ pe
suflet. Astea da, valori mobilizatoare! Lectia
de talent este clar: noi, Constelatiile dia-
mantine niciodat nu ne vom ridica la nl-
timea subteranei luceferiste. De aceea,
recunoastem, cu umilint, c n veci vom
rmne, vorba nteleapt a btrnei Ifigenii,
o biat zdreant publicistic. Dar, cntrind
bine lucrurile, ne ntrebm de ce nu se gseste
cineva de la conducerea revistei care s-i
pun srm n nas sturlubaticei Ifigenii, sau
s-o scoat pe us afar si s-o declare, apoi,
nul, c tot nu s-a dovedit a fi dect o mare
firm de mruntisuri?!
Nicolas Lancret - Aprinderea focului cu lupa
4
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
Al. Florin }ENE
(Academia Rom@no-American#)
COMPLOTUL
LITERATURII ROMNE
Prin anii 60, din secolul trecut, n presa
occidental se vehicula ideea c literatura,
si arta n general, va muri. Atta timp ct exist
omul, sufletul lui are nevoie de literatur.
Literatura nu va muri pentru c nu mai exist,
ci pentru c e prea mult maculatur.
Dup ce citisem, n perioada ntunecat
a comunismului, prin anul 1961, Istoria lite-
raturii romne de la origini pn n prezent
de George Clinescu, tom editat n 1941, luat
delaun prieten mai n vrst, cu grij s nu
m descopere securitatea comunist, prin A.
Toma, si tezele lui publicate n Scnteia si
Gazeta Literar, am nteles c apare un fel
de fractur antropologic n istoria literatu-
rii noastre, un sfrsit al principiului estetic.
Acest fenomen l ncerc n prezentul secolu-
lui nostru, cnd citesc aberatiile unor post-
modernisti care promoveaz pornografia,
prostituind textul. Este vorba de o extinctie
a literaturii si de o saturatie estetic. Acesti
poetasi ncearc s ridice pornografia la nl-
timea artei. Mai grav este c astfel de litera-
tur este promovat de unii corifei ai litera-
turii romne contemporane si revistele lor.
Acesti scriitori, n loc s promoveze frumu-
setea ideilor ntelepte, coboar, si se multu-
mesc s pun stpnire pe lturile vietii si s
inventeze o realitate respingtoare. Aceste lu-
crri sunt un pericol pentru tineret, si nu numai.
Problema, si de aceea exist o nentelegere cu
scriitorii si cu istoricii literari, nu este de a c-
uta o alternativ specific n domeniul lite-
raturii. Tema literaturii reprezint o proble-
matic. Ceea ce reprosez eu pzitorilor litera-
turii contemporane este faptul c ncarneaz
un mediu autoreferential, foarte narcisic, si se
prevaleaz de la un statut imperisabil. Or,
literatura, ca si realitatea, este un concept care
a fost construit si care poate fi, prin urmare,
deconstruit. Sfrsit nu nseamn c nu mai
exist nimic. Problema este a ceea ce se afl
dincolo de acest sfrsit. ntrebarea care se
pune priveste tipul de texte transestetice care
ar putea s succead rupturii dintre literatur
si pornografie, fr a recdea n nostalgia
textului pierdut al literaturii.
Suntem n fata viitorului fr s dispu-
nem de o poveste a prezentului. Trim n ulte-
riorul unei povesti care a ajuns la sfrsit, si
care dac amintirea ei mai continu, nc, s
coloreze constiinta actual, modul n care
literatura a devenit plural, acest fapt face tot
mai evident faptul c marea istorie a literaturii
occidentale si pierde tot mai mult forta si c
nimic nu vine s-o nlocuiasc.
Problema este ntructva aceeasi pentru
istoria literaturii ca si pentru istoria propriu-
zis. Exist literatur, la noi, de trei secole
ncoace, dar aceste secole nu triesc sub do-
minatia conceptului de istorie. Acesta a creat
o continuitate care, la rndul ei, a dat nastere
ideii de evolutie si de acumulare. n prezent,
noi spunem c trim n perioada cea mai bo-
gat din punct de vedere cultural, suntem
calati pe secolele trecute ale bibliotecii
imaginare. Exist un efect al scurgerii timpu-
lui, un efect de mistificare a istoriei literaturii
n ea nssi, care si atribuie o dimensiune, o
origine, un tel, n timp ce literatura nu ar putea
avea asa ceva. Literatura nu apartine istoriei
literaturii. Cnd Patapievici si scrie crtile,
el scap de Romnia, scap de orice referint
si spune ce a cunoscut si simte. Nu se gn-
deste la faptul c eseurile sale merit s fie
comentate. Singura care exist este obsesia
iluziei, a punerii n form a iluziei avnd la
baz realitatea. Nu exist exceptie artistic si
nici privilegiu al literaturii - nici mcar ne-
gativ. Vreau s spun c dac literatura ar fi
singura care ar avea de ndurat acest destin
ironic al degradrii moravurilor, acest destin
ironic si funest al nulittii, nc ar fi un pri-
vilegiu si o onoare, dar si politicul, si moralul,
si filosoficul, totul se ndreapt spre cel mai
mic numitor comun al nulittii. Aceast echi-
valent nefericit ar trebui s ne consoleze,
dar ea nu face, n fapt, dect s adauge insig-
nifiantei proprii literaturii faptul c aceasta
nici mcar nu e singura care este insignifi-
ant. Si ea nu dispune nici de un privilegiu
de esent si nici de unul de situatie. Este
tocmai ceea ce ea neag, prevalndu-se de o
istorie panegiric reconstruit, toat, spre
glorificarea ei, ca si cum literatura romn
trecut ar fi asudat pentru o ct mai mare
glorie a scriitorilor promovati de regimul co-
munist (vezi cele dou Istorii ale lui Ste-
Inescu si Manolescu) si de cteva exceptii
contemporane care ne supun tocmai normei
literaturii si a esteticului, pentru a-si afirma o
predestinare fr nimic comun cu restul.
Literatura romn din perioada comunist
este nul pentru a fi cu adevrat superficial
si este prea superficial prin promovarea
realismului socialist pentru a fi cu adevrat
nul.
Din pcate, snobii culturali de astzi,
sunt, ntr-adevr, legiune, dar complicitatea
e colectiv. Exist o refractie a efectului de
cultur n toate moleculele corpului social.
Exist o total diluare a bulionului de cultur.
Fapt e c nu literatura nu mai poate fi diso-
ciat, azi, de discurs si de comentariu. Scri-
itorii au nevoie de ele. Si fie se duc s le
caute n alt parte, fie le bricoleaz ei nsisi.
Literatura, o dat rupt de un principiu viu al
iluziei, a devenit, pe nesimtite, o idee. Tocmai
n jurul acestei idei despre literatur, n jurul
ideologiei cu privire la literatur, a unei lite-
raturi sortit ideilor sau condamnate unor
forme revolute, dar care devin, pe nesimtite,
idei, tocmai n jurul acestei referinte nepie-
ritoare care a devenit literatur ca idee se
tese imensa conspiratie colectiv, o simulare
estetic de mas pe care, pentru a simplifica
lucrurile, am numit-o complotul literaturii.
Cred, ns, c acest complot exist cu ade-
vrat. n literatura romn de astzi consider
c exist o complicitate neavenit si rusi-
noas, o complicitate sub forma delictului
de initiere. M ntreb cum pot toate acestea
s continue s existe, dar se ntmpl la fel
ca n toate comploturile care, n general, nu
servesc la nimic. Fantasma literaturii se per-
petueaz prin complicitatea tuturor. Lite-
ratura nu este singura n cauz: la fel se n-
tmpl si cu istoria, cu scena politic -
misterul e al supravietuirii, nu al disparitiei
lor. Asta nu nseamn c nu mai este posibil
s ne lsm prad regresiunii, brutalittii n
literatur, a pornografiei.
Culturalul bareaz anumite procese
regresive care pot deveni progresive. Ne este
tot mai greu s avem acces la evenimentul
pur, la inocenta ntelegerii textului, deoarece
5
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul V, nr. 7(47)/2014
culturalul nmoaie instinctele.
Literatura are legile ei. Literatura nu se
compune numai din crti si biblioteci, este
un aparat de perceptie si o tehnic mental.
S-a pierdut din vedere ideea c literatura s-a
impus, n fond, ca un sistem de perceptie.
Literatura este un artefact si, ca orice artefact,
ea trebuie s poat fi pus la ndoial, nu,
ns, pentru a regsi o poveste, ci n numele
unei iluzii mai puternice dect a ei. n fond,
tocmai existenta ntregii acestei harababuri
culturale constituie, n sine, un mister. Lite-
ratura a pierdut notiunea c reprezint un
artificiu, s-a naturalizat n epoca modern n
conformitate cu ideea rousseauist a exis-
tentei unui fundament natural al omului, si
c este de-ajuns s dai deoparte iluzia social
pentru a regsi acest fundament. Astzi, ea
s-a metamorfozat n ideea existentei unei
creativitti naturale a omului, pe care este
de-ajuns s-o resuscitezi. Toat lumea este
capabil s creeze, suntem, cu totii, creatori.
Vorba aceea... romnul e nscut poet. Este o
idee n acelasi timp rousseauist si natura-
list. Chiar si principiul nostru de realitate se
ntemeiaz pe aceeasi idee, aceea c lumea
are un fundament obiectiv si c este sufi-
cient s dai la o parte iluzia pentru a regsi
acest fundament. La originea acestor lucruri
se afl principiul egalittii conditiilor. Din
aceast perspectiv egalitar, fiecare text,
carte si mai de curnd CD-uri cu crti, au
dreptul s figureze n biblioteci, sunt toate
acolo, este democratie absolut, transfigu-
rare a banalittii. Warhol face, ntructva,
acelasi lucru - universalizeaz creatia -, ceea
ce este un mod de a spune c nu mai exist
creatori. Faptul c toat lumea e cretoare
produce, indiferenta, vorba aceea... romnul
s-a nscut poet.
Literatura, n impulsul ei de a inventa o
alt scen dect realul, nu se amestec cu
nici un adevr analitic. Dar imediat ce se
amestec, ea devine oglinda acestei realitti
spulberate, aleatorii, reflexul deseului si al
banalittii.
Proza actual dovedeste, ntr-adevr, prin
deriva sangvinolent a continuturilor, srcia
naratiunilor si exprimarea artificioas, arat
un dispret al prozatorilor (nici unii poeti nu
sunt departe de acest fapt), fat de propriul
lor instrument si fat de propria lor meserie,
un dispret fat de textul ca atare, care este
prostituat pe altarul celui mai mrunt efect
special, si, prin urmare, fat de cititor, chemat
s figureze ca cititor neputincios al acestei
prostituiri de texte, al acestei promiscuitti a
tuturor formelor sub alibiul violentei. Des-
coperim sabotarea textului de ctre scriitori
si poeti, acest fapt ntlnindu-se cu sabotarea
politicului de ctre politicienii nsisi.
Florin M~CE{ANU
La 22 ianuarie 1690 se naste, la Paris,
Nicolas Lancret, pictor francez, grafician,
colectionar, continuator si imitator al
marelui Watteau.
Provenea dintr-o familie de artizani
francezi si si-a nceput ucenicia sub ndru-
marea pictorului Pierre Dulin, dup ce de-
prinsese tehnica gravurii, fiind apoi pentru
scurt vreme nscris la Academia Regal.
Din 1712 ncepe s lucreze n atelierul
lui Claude Gillot, un pictor, gravor si
ilustrator important, director de decoruri si
costume la Opera din Paris si se pare c el
a fost cel care l-a prezentat pe Lancret lui
Jean-Antoin Watteau. Acesta avea s fie
principalul model al lui Lancret, cruia i va
imita stilul cu unele tuse personale.
Din 1719 Lancret este ales membru al
Academiei Regale de Pictur
si Sculptur, fiind specializat
n asa-numitelefetes galantes.
Particip n 1722-1725 la Expo-
zition de la Jeunesse si din
1737 este un participant obis-
nuit la Salonul Oficial. Va primi
cteva comenzi din partea
Curtii Regale si se bucur de
sprijinul si aprecierea unor
personalitti precum regele
Frederick al II-lea al Prusiei.
n perioada de maturitate
si va forma si un stil indivi-
dual, mai decorativ dar n ace-
lasi timp mai putin poetic si
simbolic dect cel folosit de
Watteau. Chiar dac a realizat
si portrete si compozitii isto-
rice, Lancret s-a impus ca unul
dintre cei mai prolifici pictori
de gen, lucrrile sale fiind o
expresie a spiritului si modului
de a tri al societtii franceze
NICOLAS LANCRET
NICOLAS LANCRET
din secolul al XVIII-lea.
Dou picturi de Lancret au avut un
mare succes, ceea ce a constituit baza
norocului su si l-au nstrinat de Watteau,
considerat autorul lor. Lucrrile lui Lancret
nu pot fi confundate cu cele ale lui
Watteau. Numrul lucrrilor lui este foarte
mare (dintre care peste optzeci sunt
gravuri); a pictat cteva portrete si a
ncercat compozitii istorice, ns subiec-
tele lui favorite au fost balurile, blciurile,
nuntile rurale etc.
n 1719 a fost ales academician si a
devenit consilier n 1735. Se cstoreste n
1741 cu o nepoat de-a lui Boursault,
autorul lucrrii Aesop la Curte.
E rpus de pneumonie la 14 septembrie
1743 la Paris.
N
i
c
o
l
a
s

L
a
n
c
r
e
t
-
A
u
t
o
p
o
r
t
r
e
t
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
6
Anul V, nr. 7(47)/2014
Stelian GOMBO{
Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romniei
Volumul Parabolele lui Iisus. Adevrul ca poveste, de Andrei
Plesu, aprut la Editura Humanitas din Bucuresti, n anul 2012, arat
faptul c exist ntrebri crora li se poate rspunde prompt si perti-
nent. De la cele ale experientei curente (Ce numr porti la pantofi?),
pn la cele ale expertizei stiintifice (Ce este legea gravitatiei?). Exist
si ntrebri, cele ale primei copilrii, care par simple sau suprarealiste,
dar al cror rspuns solicit mai curnd talentul metafizic sau fantezia:
De ce are mna cinci degete?, Cine a inventat somnul?
Exist, n sfrsit, ntrebrile mari, ntrebrile ultimative, crora
mi place s le spun rusesti, cci fac substanta multor insomnii
dostoievskiene: Ce este fericirea?, De ce exist rul?, Care este sensul
vietii? Pentru astfel de ntrebri, nu poti s propui un rspuns geo-
metric, ci o analogie, o metafor, un ocolis transfigurator. Este cea
mai adecvat solutie. Singura. n loc s spui, savant: uite cum stau
lucrurile!, spui: hai mai bine s-ti spun o poveste.
n cartea de fat, va fi vorba despre povestile spuse de Iisus, n
efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul mprtiei
Sale. Sarcina pe care si-o asum e imposibil, asadar e pe msura
divinittii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, are de oferit
ajutor, fr s cad n retet si abuz doctrinar, si are de dat nu doar
materie de reflectie, ci si motivatie de viat,
suport existential, mr-turiseste Andrei Plesu
despre cartea lui.
Volumul n cauz a fost desemnat drept
Cartea Anului 2012, ntr-o ceremonie organi-
zat la sediul din Bucuresti al Uniunii Scri-
itorilor din Romnia (USR). Premiul pentru
Cartea Anului 2012, n valoare de 10.000 de lei,
a fost acordat de publicatia Romnia literar,
cu spri-jinul financiar al Guvernului Romniei,
si a fost decernat de juriul format din: Nicolae
Manolescu - presedinte, Gabriel Chifu, Cosmin
Ciotlos, Sorin Lavric, Simona Vasilache si Mi-
hai Zamfir.
Miza parabolelor scripturistice este, de la
nceput pn la sfrsit, una deopotriv gnoseo-
logic si ontologic, n msura n care aceste
pilde edificatoare antreneaz, n structura lor
supl, aparent frust si n expresia lor, minimal
ca amplitudine formal, toate instantele per-
sonalittii noastre (corp, fapt, reflexivitate, gestic). Andrei Plesu,
nParabolele lui Iisus. Adevrul ca poveste propune, n fond, prin
acest dialog cu textele sacre, o nou stilistic edificatoare, despre
care el nsusi vorbea, ntr-o scrisoare dinEpistolar. Tipul de cunoas-
tere pe care l ilustreaz pildele biblice nu tine de resorturile gndirii
speculative, ci si extrage, mai degrab, substanta cognitiv din ori-
zontul de experiente ale fiintei, avnd drept tint buna orientare si
conduit n viat. Andrei Plesu interogheaz adevrul parabolelor
christice cu o privire proaspt, cu o perceptie mobilizat de interesul
metafizic fat de tensiunea moral si religioas a acestor naratiuni
minimale din care se deslusesc irizatiile unei transcendente elibe-
ratoare: Cui vorbeste Iisus? Am constatat c discursul su nu ex-
clude pe nimeni, c vizeaz, n final, o descoperire global, fr
discriminare, dar c ceea ce nu poate (respectiv nu vrea) s fac este
s siluiasc libertatea auditorilor si. Este dreptul fiecruia s rmn
n afar, s adopte o form sau alta de nereceptivitate, de surzenie
programatic, cu toate riscurile pe care un asemenea amplasament le
implic.
Adevrul sacralittii, nscenat sub forma unei povesti esentiale,
este, n fond, contextualizat, ca vector atitudinal, prin apelul la umi-
litatea cotidianului, prin recursul la particular,
ca modalitate de a apropia valentele sacralittii
de capacitatea noastr de ntelegere limitat,
de o analitic a receptivittii umane, ce per-
cepe sacrul ca scandal ontologic si gnoseo-
logic, ca instant asezat sub pecetea lui mys-
terium tremendum. Interpretarea parabolelor
biblice este efectuat cu instrumente herme-
neutice adecvate, printr-o subtil si sugestiv
atentie la relieful semantic al pildelor, prin
articularea unor ipoteze de interpretare, ce sunt
n consonant cu meandrele, intentiile si
sensurile textului biblic. Astfel, pentru Andrei
Plesu, crestinismul este dozajul optim... ntre
autoritate supramundan si compasiune
omeneasc: ne aflm fat-n fat cu unfoarte
sus cobortor, care deschide astfel calea unui
foarte jos n ascensiune. Se vorbeste des-pre
altceva, desprecu totul altceva, n termenii
Despre parabole ]i pericope
percepute ca adev[ruri sacre
@n concep\ia filozofic[
a lui Andrei Ple]u
Motto: Si El le-a zis: Vou v este dat s cunoayteji tainele mprjiei
lui Dumnezeu, dar celor din afar toate li se fac n parabole. (Marcu)
Anul III, nr. 5(21)/2012
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
7
Anul V, nr. 7(47)/2014
lui aici. Se vorbeste despre ceea ce nu stim, n termenii a ceea ce
stim. Aceasta este definitia nssi a parabolelor lui Iisus.
Lectura lui Andrei Plesu este, cu adevrat, o lectur vie, tota-
lizant, focalizat asupra tensiunii detaliului, dar atent si la logica
dinamic a ntregului. Autorul ne determin s percepem adevrul
parabolelor biblice ca pe o modalitate de a ne sustrage atractiei
nocive a habitudinilor cotidiene, orientndu-ne spre irizrile unei
gndiri dispuse s fac saltul spremetanoia, spre geometria esentia-
lizat si inefabil a transcendentei, spre un decor sacru, ce mizeaz
pe verticalitate, centralitate, amplitudine spatial si deschidere.
Ilustrative, n acest sens, sunt enunturile privitoare la dinamica rug-
ciunii, ca form de armonie cu naltul, ca modalitate de asumare a
unei comuniuni, necesare, cu transcendentul, prin perseverent si o
bun asezare n lume: Pentru cine are s fie si o minim experient
a rugciunii, un anumit tip de jen prost plasat e un sentiment
frecvent. Cum pot ndrzni s m rog, dintr-o dat, pentru ceva,
cnd, n restul timpului, triesc n afara oricrei reguli duhovnicesti?
F-o! Las deoparte cldicelul bunelor moravuri, accept s te
faci antipatic, s depsesti msura, s-ti inoportunezi partenerul,
fie el prietenul de-alturi sau Dumnezeu.
Metabolismul parabolelor si extrage, astfel, prestigiul semantic
din mobilizarea unor sensuri, exemple, modele de conduit exemplare,
ce exclud orice form de ncremenire, de regres spiritual sau de co-
moditate a gndirii. Descifrarea registrului spatialittii, la care recurge
filozoful, interpretarea dimensiunilor simbolice ale elementarittii,
analitica tipologiei sufletului, toate acestea reprezint trepte ale unei
ntelegeri empatice, subtile, riguroase, a adevrului parabolelor.
nCuvntul nainte al crtii, Andrei Plesu recunoaste existenta
unor potentiale riscuri n receptarea acesteia: Sunt perfect constient
de amplasamentul inconfortabil al ntreprinderii mele. Din unghiul
specializrii teologale pot aprea ca un intrus deopotriv prezumtios,
insuficient mbisericit si, pe alocuri, prea disponibil pentru autori
necanonici si spatii religioase din afara crestinismului. Pentru cruciatii
secularizrii si, n general, pentru spiritul vremii voi face, dimpotriv,
figur de reactionar, sensibil, n mod inexplicabil, la texte si idei
revolute.
mi asum, cu scuzele de rigoare, aceste portrete, dar mi fac
iluzia c ncercarea mea si poate gsi un rost si ntr-o tabr, si n
cealalt. Cred (si sper), de asemenea, c exist o sumedenie de cititori
crora lectura textului meu le-ar putea face mcar tot atta bine ct
bine mi-a fcut mie scrierea lui.
Desigur, cartea lui Andrei Plesu se adreseaz, cum s-a spus, de-
gusttorilor de stil rafinat, melomanilor livresti, care vor ritmul unei
fraze de ras, si filozofilor care vor s nvete cum poti mnui nuante
contrare fr a te ncurca n capcana lor (Sorin Lavric), oferind nu
doar o lectur adecvat a pildelor biblice, ci si o mrturie a modului
n care metabolismul cultural al autorului s-a raportat la aceste texte.
Pildele lui Iisus sunt, pe de o parte, repere ale gndirii umane expuse
somatiilor transcendentei, plasticizate sub forma unor naratiuni esen-
tiale si, pe de alta, ele degaj, n semantica lor dens si auster, ideea
de indicatie sau interdictie: Pentru cei pregtiti, El trebuie s functi-
oneze ca oindicatie, iar pentru cei nepregtiti - ca opiedic, sau ca
ointerdictie... A gsi un procedeu care s li se potriveasc tuturor
implic o mare subtilitate strategic: trebuie, pe de o parte, s lasi
mereu deschis perspectiva intrrii, dar, pe de alta, s ai precautia
de a revela voalnd, de a bloca ferm accesul celor opaci.
Analitica receptivittii (transpus n plan spatial si simbolic) pe
care o ntreprinde filozoful exploateaz cele dou registre distincte,
care structureaz semantismul paradoxal si subtil al parabolelor - un
registru al dezvluirii, al artrii si altul al camuflrii: Fiecare si va
lua partea sa, cci parabolele sunt semnal revelator pentru unii si
camuflaj prudent pentru ceilalti. Ele ascund dezvelind si dezvluie
acoperind, n functie de amplasamentul spiritual al receptorului. Altfel
spus, parabolele cheam si totodat tin la distant. Stiutorii recunosc
valoarea indicativ a decorului, n vreme ce, pentru nestiutori, acelasi
decor este opac.
Prin urmare, Parabolele seamn cu un asemenea decor, cu o
imagerie anume gndit pentru a conspira si deconspira n acelasi
timp o comoar ascuns. Ce altceva este, oare, Adevrul ca poveste
dect modularea extazului transcendentei n carnea catifelat a unei
epici exemplare, ce transpune, inefabil, nevzutul n vzut, indeter-
minatul n determinat, necuprinsul n spatiul minimal al enuntului
aforistic. Theodor Baconsky observa, de altfel, c Iisus Hristos
fiind Cuvntul, descifrarea parabolelor este necesarmente logo-
centric - dar deloc platonizant - ntr-o totalizatoare armonie a
contrariilor. Cci Domnul Iisus Hristos nsusi Seprezint (adic
rmne prezent) n atmosfera atemporal a pildelor: ambiguu si
fulgertor, provocator si constant, transparent si impenetrabil, simplu
si labirintic, druit si ferm, apropiat si inaccesibil, disponibil si fugitiv,
divin si uman... El este adevratul Subiect al parabolelor si pe El l
cerceteaz, de fapt, Andrei Plesu n aceast carte discret mrturisitoare
de ndoieli depsite si certitudini mereu chestionate.
Pentru autorul acestei crti, cunoasterea nu este o aptitudine
inert a constiintei, o ipostaz static, ci, dimpotriv, presupune mo-
bilizare si motivatie intentional (Cunoasterea nu se exprim doar
ca mod de a gndi, ci si cafel de a fi, iar actiunea nu este doar mo-
bilizare motrice, ci si fel de a ntelege). Relevante, pentru modul de
a gndi si interpreta parabolele biblice, sunt si asertiunile privitoare
la ascultare, la autoritate si smerenie: Evident, recunoasterea unei
autoritti exterioare sinelui propriu seamn a cedare de suveranitate.
Ceea ce cstigi este ns mai pretios dect ceea ce pierzi. Cstigi o
vindectoarecomuniune cu autoritatea care te umbreste. n spatiul
evanghelic, umbra (schia) este altceva dect ntunericul (skotos,
skotia). Ea poate fi efectul unei revrsri de har, al unei iradieri be-
nefice.
Capacitatea de a umbri (episkiazo) terapeutic este apanajul
autorittii care a trecut prin episodul adumbririi de sine, al jertfei.
Provocatoare si erudit, cartea lui Andrei Plesu este un model de
elevat demers hermeneutic, eliberat de orice prejudecti sau inhibitii,
demers ce si afl n adecvare, sugestivitate elegant a stilului si
optim raportare la Dumnezeire, calittile sale primordiale.
(Iulian Boldea - Parabola ca adevr sacru http://limbaromana.md/
index.php? go=articole&n=2371)
n alt ordine de idei, ca s simti ct de bizar este cartea lui
Andrei Plesu, o minim idee despre locul parabolelor n corpul scri-
erilor evanghelice se impune si este binevenit. n acest scop, metoda
cea mai tioas rmne reducerea la absurd. Altfel spus, modul cel
mai sigur de a afla rostul parabolelor este s-ti imaginezi si s-ti
nchipui c Iisus Hristos nu ar fi fcut uz de ele. Ar fi ocolit forma
pericopic si le-a fi spus discipolilor adevrul gol-golut. Rezultatul
ar fi fost fie consternarea unor minti care nu pot pricepe nimic, fie
spaima dat de o perspectiv deloc nduios toare. Tine de alctuirea
debil a spiritului uman ca s nu suporte prea mult adevr spus
dintr-odat, iar Iisus Hristos le spune: mai am multe a v spune, dar
nu le puteti purta (Ioan, 16,12).
Cu alte cuvinte, n miezul parabolelor, dincolo de forma ncifrat
a ntelesului lor, st o intentie de menajare a mintii apostolilor. A
vorbi n pilde este un mod de a le cruta fragilitatea. Mai mult, este o
garantie c adevrul ajunge la urechile lor. Ca un om s fie receptiv
la transcendent, trebuie mbiat cu un sir de povesti enigmatice.
Lipsa povestii nu numai c ar tine numenul departe de lume, dar l-ar
8
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
condamna pe om la nentelegere. n plus, n fata marilor ntrebri ale
existentei (ntrebrile rusesti, cum le numeste Andrei Plesu, exemplu
care este sensul vietii?, ce este iubirea?), nu poti rspunde silo-
gistic, prin argumente logice, ci doar pe ocolite, prin secvente die-
getice. Ce intrig la volum este c, vorbind despre ntelesul para-
bolelor, Andrei Plesu se ntoarce mereu la conditia receptrii lor.
Putinta receptrii (sau a nereceptrii) devine laitmotivul crtii si
deopotriv criteriul de clasificare a pericopelor hristice. Unghiul bizar
n care se aseaz autorul face ca parabolele s fie povesti autore-
ferentiale: mesajul lor este despre riscul de a nu le ntelege mesajul.
Pn la urm, nu cheia de ntelegere conteaz, ci conditia pe care
trebuie s-o ndeplinesti ca s te poti apropia de spiritul pildelor.
Hotrtor si decisiv nu este dac nimeresti interpretarea adevrat
(expresie fr sens dat fiind bogtia infinit de nuante exegetice), ci
dac te pui n situatia de a primi interpretarea, oricare ar fi ea. Iar
pentru asta e nevoie de receptivitate. Toat structura crtii lui Andrei
Plesu st pe acest termen: receptivitate. Esti receptiv, nseamn c
solzii ti-au czut de pe ochi si poti ntelege. Nu esti receptiv, inima
mpietrit va bloca ntlnirea cu mesajul evanghelic.
Sub unghiul tolerantei fat de latura ininteligibil a pildelor, Andrei
Plesu este un aprtor al lui Iisus. Dac pericopele sunt ezoterice,
vina nentelegerii nu tine de obscuritatea emittorului divin, ci doar
de proasta plasare a receptorului uman. Gura dumnezeiasc nu gre-
seste, doar mintea omului este failibil. Dac suntem imuni la pilde
este fiindc ne-am exclus singuri de la mprtsirea misterului din
ele. Am rmas n afara tainei, dar nu pentru c Iisus Hristos, artnd
cruzime selectiv, i izgoneste pe unii si i prefer pe altii, ci din cauza
nlemnirii din suflet. Iisus Hristos a venit pentru toti, dar nu pentru
oricine, asta nsemnnd c trebuie s te aduci n acea stare de spirit
prielnic primirii parabolelor. De aceea, defectele care ne mpiedic
s fim primitori sunt: indigenta mintii (dezinteresul si prostia), con-
simtirea euforic (exaltarea fr temei), sufocarea spiritului cu grijile
lumesti, excesul de spirit critic (vigilenta ncruntat care nu se anga-
jeaz n nimic), opacitatea agresiv. De cealalt parte, nsusirile care
nlesnesc primirea mesajului pericopic sunt: rbdarea plin de spe-
rant, ndrzneala si perseverenta, creativitatea.
Potrivit lui Andrei Plesu, n spunerea pildelor Iisus Hristos arat
o tactic retoric bine cumpnit: este vorba de dislocarea simtului
comun, de nlturarea cliseelor, de repudierea formulelor fixe. Din
acest motiv, vorbele sale nu pot fi prinse n tiparele vreunei ideologii.
Iisus Hristos nu numai c si contrariaz discipolii, dar chiar se con-
trazice singur: uneori ncurajeaz smerenia, alteori laud ndrzneala,
respinge pcatul trupesc si totodat ia aprarea femeilor de moravuri
usoare, ne vorbeste de usi care se deschid dac bati n ele si apoi
avertizeaz asupra usilor care rmn nchise, orict ai bate, deplnge
dezbinarea dintre oameni si apoi tot el mrturiseste c a venit s
aduc dezbinarea. Iat de ce prelucrarea politic a vorbelor sale este
ilicit.
Tocmai de aceea Andrei Plesu nu rabd lectura lor ideologic
(dup tiparul feminismului si al corectitudinii politice), cum de altfel
nu accept alte trei tipuri de lectur deformant: 1) interpretarea
literal, cnd nu vezi dect sensul de prim instant si ignori con-
textul; 2) interpretarea alegoric, cnd gsirea unei analogii intuitive
ofer o cheie care elimin orice discutie ulterioar (Dup ce comunici
cititorului c, n cazul Fcliei sub obroc, fclia este Iisus Hristos,
obrocul - legea veterotestamentar, iar sfesnicul - Biserica drept-
credinciosilor, nici cititorul, nici exegetul nu mai au nimic de fcut.
Rien ne va plus! - p. 284). n plus, chiar dac din principiu putem
spune c hermeneutica pildelor este inepuizabil, posibilittile de
ntelegere alegoric s-au ncheiat. Secolele de acrivie catolic si pro-
testant au spat santierul evangheliilor pn la fund, noutti sub
care culmineaz ntr-o concizie tioas, de vocabule scurte si totusi
simandicoase. Cine vorbeste de musculatura moral excesiv a
unor interpreti sau de receptaculul optim al credintei face stil n
timbru personal. Este ca un protocol savuros de potrivire a cuvintelor
gratie unui imbold de a gsi formule memorabile n marginea a orice,
de aceea atentia cititorului este deseori absorbit de o virtuozitate
expresiv care pune n umbr parabolele. Stilul cu care Andrei Plesu
atinge o tem duce la eclipsarea ei treptat, gratie unui efect de n-
tunecare prin contrast. Strlucirea de expresie a comentariului du-
neaz parabolei comentate, care rmne stingher ntr-un colt al pa-
ginii, ca un obiect acoperit de un goblen a crui testur este prea
rafinat. Maniera atic a pildelor este ntrecut de stilul asianic al
volumului, Andrei Plesu fiind prea subtil pentru niste tlcuri epice
care, nainte de inteligent, cer bobul de mustar al credintei.
Numai c Andrei Plesu are o natur rece, care mprumut crtii
aerul glacial al eseului fr emotie, de aici impresia de cercetare
minutioas fcut de un spirit cruia virtutea nfiorrii i repugn.
Miscndu-se n orizontul implicit al credintei de ordin crestin, volumul
nu transmite o emotie si nu trezeste un sentiment, n afara desftrii
subntelese de ordin estetic. Volumul este ca un laborator aseptic n
care dialectica nuantelor nu st pe un filon afectiv. Grija de a nu c-
dea n dulceata omiletic a predicilor patetice l-a mpins pe autor la o
analiz de concepte din care ghimpele efuziunii a fost tiat. La fel,
rezerva fat de accentele categorice, care trdeaz asumarea unor
certitudini tari, menite a fi propovduite cu nerv prozelitic, i-a dat lui
Andrei Plesu obisnuinta afirmatiilor relative, si din acest motiv in-
teligenta lui sclipitoare are un straniu efect dizolvant: pruncii nu
sunt chiar inocenti, nerusinarea (anaideia) este uneori bun, iar sracii
cu duhul nu sunt defel prosti.
n fond, ne miscm n trmul sperantelor, nu al certitudinilor, si
de aceea orice perspectiv este posibil. Si atunci cine va gusta vo-
lumul? Intelectualii grbiti nu, crora aplombul speculativ al lui Andrei
Plesu le va insufla resemnarea neputintei de a-l pricepe. Preotii orto-
docsi nu, care i vor reprosa c l degradeaz pe Iisus Hristos la
treapta unui povestas care se complace n basme cu tlc. Ru-voitorii
nu, care i vor imputa c mprumut prea mult din tehnica occidental
de exegez evanghelic. Iar credinciosii obisnuiti iarsi nu, fiindc
n locul unor meditatii fierbinti, dttoare de consolare si mngiere,
vor da peste analiza sever a unor etimologii sofisticate. Simplu
spus, volumul se adreseaz degusttorilor de stil rafinat, melomanilor
livresti care vor ritmul unei fraze de ras, si filosofilor care vor s
nvete cum poti mnui nuante contrare fr a te ncurca n capcana
lor. n contra filantropiei evanghelice, Andrei Plesu nu scrie pentru
toti si n nici un caz pentru oricine. (Sorin Lavric - http://www.romlit.ro/
receptivitatea_pericopelor)
Mai bine zis, este un volum oarecum n rspr, care se adreseaz
colegilor din intelectualitatea laic, autorul considerndu-se de o
inadecvare teribil, un conservator reactionar, deloc n pas cu
vremea. A insistat s scrie aceast carte pentru c este mai bine s
fii cuplat la actualitatea Bibliei dect la actualitatea jurnalelor de stiri,
care devin biblia contemporan.
Altfel spus, n cartea de fat, va fi vorba despre povestile spuse
de Isus, n efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul
mprtiei Sale. Sarcina pe care si-o asum e imposibil, asadar este
pe msura divinittii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente,
are de oferit ajutor, fr s cad n retet si abuz doctrinar, si are de
dat nu doar materie de reflectie, ci si motivatie de viat, suport exis-
tential, spune Andrei Plesu. Sunt perfect constient de amplasa-
mentul inconfortabil al ntreprinderii mele. Din unghiul specializrii
teologale pot aprea ca un intrus deopotriv prezumtios, insuficient
mbisericit si, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici
9
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul V, nr. 7(47)/2014
si spatii religioase din afara crestinismului. Pentru cruciatii secu-
larizrii si, n general, pentru spiritul vremii voi face, dimpotriv,
figur de reactionar, sensibil, n mod inexplicabil, la texte si idei
revolute. mi asum, cu scuzele de rigoare, aceste portrete, dar mi
fac iluzia c ncercarea mea si poate gsi un rost si ntr-o tabr, si n
cealalt. Cred (si sper), de asemenea, c exist o sumedenie de cititori
crora lectura textului meu le-ar putea face mcar tot atta bine ct
bine mi-a fcut mie scrierea lui
n concluzie, volumul Adevrul ca poveste - Parabolele lui Iisus
are o bibliografie enorm, n latin, greac, ebraic, francez, german,
englez, subsolurile atrn greu de note ultrasavante. Excelentul
capitol introductiv este folositor oricui vrea s nteleag necesitatea
parabolei ca pild camuflat. Exist aproximativ o sut de parabole,
Andrei Plesu se ocup de 34 - ntre ele: lucrtorii nevrednici ai viei,
smnta bun si neghina, gruntele de mustar, smochinul neroditor,
vamesul si fariseul, slugile veghetoare, portarul, furul, smnta care
creste singur, fiul risipitor, judectorul nedrept si vduva struitoare,
talantii, drahma pierdut, cele zece fecioare, casa zidit pe stnc,
nunta fiului de mprat, oaia pierdut, oile si caprele, peticul de postav
nou la haina veche, vinul nou n burduf vechi, fclia sub obroc s.a.m.d.
Cui vorbeste Iisus? Am constatat c discursul su nu exclude
pe nimeni, c vizeaz, n final, o descoperire global, fr discri-
minare, dar c ceea ce nu poate (respectiv nu vrea) s fac este s
siluiasc libertatea auditorilor si. Este dreptul fiecruia s rmn
n afar, s adopte o form sau alta de nereceptivitate, de surzenie
programatic, cu toate riscurile pe care un asemenea amplasament le
implic. (Stelian Turlea - http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/
parabolele-lui-iisus-de-stelian-turlea-10399307)
Asadar, n ncheiere, vom retine si sublinia c poate pe unii i-ar
putea intriga modalitatea de abordare a unor probleme de herme-
neutic dectreun filosof. Ori eu, unul, nu vd afi nimic nelalocul
lui. Altii s-ar putea mpiedica de limbajul folosit de Andrei Plesu. Pe
mine m-a bucurat modul n care profesorul si-a ncheiat prelegerea:
un subtil ndemn la citirea Sfintei Scripturi. Biblia a ajuns un fel de
relicv pentru marea partea a romnilor pravoslavnici. Ne amintim
de Evanghelie doar cnd ajungem duminica la Sfnta Liturghie. Nu
mai vorbim de reflectarea pe marginea textelor sfinte.
Si totusi, Parabolele lui Iisus au rezistat binisor si n vremuri mai
grele ca ale noastre. Ni s-a prut c trebuie s li se dea o sans si
acum, c n nimbul lor respir, tenace, teme si solutii fr dat si fr
patin muzeal. Dac, din cnd n cnd, am reusit s formulm ntre-
barea potrivit, nu ne rmne dect s sperm c ncercarea noastr
si va gsi, la rndul ei, cititorul potrivit. Cci, altfel spus, nu uitati
c suntem, de cele mai mute ori, n afara regulii, n afara propriului
nostru proiect, n afara rostului nostru originar. n afar. Am pierdut
contactul cu interogatia esential, cu interioritatea ntrebrilor
ultime... (Andrei Plesu).
CE TAR, DOAMNE, $I CE NEAM TRIST!
Ce tar, Doamne, ca un pahar.
Si ca un strigt. Si ce neam trist!
Rstignit pe muntii Carpati ca un Christ,
Vietuind pe pmnt n zadar!
Dou mii de ani de umilint adnc.
Degeaba. Degeaba attea rzboaie,
S-ajungem un popor de buboaie,
Pline de ur ca o spelunc!
Degeaba Eminescu. Degeaba Stefan.
Dac ne mncm ntre noi ca niste hiene,
Sraci c n-avem pe fund nici izmene.
Dou mii de ani de istorie-n van!
Ce tar, Doamne, ca un pahar.
Si ca un strigt. Si ce neam trist.
Rstignit pe muntii Carpati ca un Christ.
Vietuind pe pmnt n zadar!
TARA SE DUCE, TARA SE SCUFUND
Tara se duce, Tara se scufund,
S-a descompus ca un hoit si miroase,
I-au intrat viermii n ficati si n oase,
Istoria este o cloac imund!
Plng strmosii nostri zguduitor n morminte,
Le e rusine de urmasii lor, hoti si lasi,
Dumnezeu s-a prbusit n hohote peste oras,
Timpul nu mai vrea s curg-nainte!
Ce ne facem, Doamne, acum?
Suntem ai nimnui, ultimii cersetori pe pmnt,
Se rsucesc Stefan si Mihai n mormnt,
Sfintii orbeciesc cu lumnri n mini pe drum!
POETUL
Eram poet si plngeam
Mergeam pe strzi frumos luminate
Se mira lumea si se-ntreba
Cine e domnul cu marea n spate !
{tefan DUMITRESCU
(membru USR)
Nicolas Lancret - Concert n parc
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
10
Anul V, nr. 7(47)/2014
Doina DR~GU}
(membru LSR, UZPR)
Farmecul
arabescului
Nicolas Lancret - Desen
Dintotdeauna, arta si religia au urmat
acelasi drum, arta acceptnd s se miste,
exclusiv, ntre limitele simbolismului religios,
ns, n Evul Mediu, mai mult ca oricnd si
pretutindeni n lume, viata universal, inclu-
siv creatia, si mai ales arta, s-au svrsit sub
dogma religiei.
Pentru a vorbi despre arabesc, trebuie
s ne ntoarcem n timp, pn la Evul Mediu,
si s facem o incursiune abstract-spatial prin
existenta spiritului arab.
Islamismul, religie monoteist, influen-
tat de crestinism si mozaism, fondat de
Mahomed, n anul 622 e.n., si bazat pe pre-
ceptele Coranului, s-a extins ntr-un elan
slbatic de credint, de-a lungul Evului
Mediu, din Iran pn n Pirinei, prin Africa
de Nord. Islamicii, sraci si liberi, nomazi si
cuceritori, a cror patrie o constituiau doar
corturile lor, si mnati de un vis nebun de a
atinge miracolul din galopul cailor, au pornit,
cu burnusurile n vnt, s cucereasc p-
mntul. Este momentul cnd marii savanti si
marii artisti ai Atenei, izgoniti de mpratul
bizantin Iustinian, care urmrea restaurarea
fostului Imperiu Roman, se refugiaser pe
lng regele sasanid al dinastiei persane.
Arabii, folosind stiinta si arta nvtatilor
europeni, acopereau teritoriile cucerite cu
palate si moschei, ntr-un entuziasm fantas-
tic, si, adaptndu-se popoarelor nvinse, le
stpneau si le converteau totodat la religia
lor islamic. ntr-o explozie de betie mistic,
pretutindeni se simteau la ei acas. Toate
oazele, cu care erau presrate deserturile din
Africa, prindeau viat, iar deasupra pustiu-
rilor se nlta imaginea abstract a spiritului
arab. Orase albe tsneau din pmnt, ca o
mpletire splendid ntre realitate si iluzie,
turnuri rotunde cu vrful ascutit se nltau
ntr-o miscare iluzorie, ca o prelungire ctre
infinit, ntr-o mbinare gratioas a elementelor
componente si ntr-o armonizare delirant a
formelor si miscrilor n echilibru. Moscheile
si ncrucisau arcadele ntr-o gratie sublim
si si nltau sirurile de coloane ntr-un sublim
gratios, cu o senzualitate plin de elegant
spre infinitizarea cutrii estetice n timp si
spatiu. Pe acest fond al mretiei si tristetii
desertului, apare arabescul, care invadeaz
arcadele, boltile, peretii, explornd, ntr-o
fascinatie total, ideea de echilibru, dus p-
n la granitele infinitului. ntr-o desfsurare
aproape imperceptibil, mpletituri compli-
cate de linii si motive geometrice, nlntuite
pn la epuizare, motive ornamentale create
subtil, relev strile sufletesti ale creatorului
si ale admiratorului deopotriv. Exprimate
prin verticalitatea, orizontalitatea, nclinatia
liniilor, unduirea curbelor, suprapunerea poli-
goanelor, mpletirea n cercuri, n ovale, n
evantaie, trecnd de la exaltare la calm si
visare, de la forme ascutite la forme rotunde
si invers si de la fantezia curbelor rebele la
rigoarea absolut a formelor geometrice,
aceste fantastice elemente definesc farmecul
arabescului.
ndeprtate si apropiate, n acelasi timp,
ncepnd de niciunde si terminndu-se n
infinit, nlntuite si eliberate, formele par ade-
vrate feerii, functii continui, n care umanul
se integreaz si totodat se priveste detasat,
creeaz armonie ntre varietti si toate laolalt
devin revrsare abundent de rcoare peste
arsita desertului.
Arabescul nu a aprut ntmpltor, ci
dintr-o nevoie absolut, dintr-un adevr in-
dubitabil, dintr-o adaptare a spiritului la n-
tinderea nemrginit a desertului, unde pri-
virea nu se poate opri, iar imaginatia este ne-
cuprinztoare. Arabescul s-a nscut, asa cum
spunea Elie Faure, n Istoria artei - arta
medieval, din ncolcirea de frunze si de
flori aprute n jurul arcadelor vechii moschei
a lui Ibn-Tulun din Cairo, cnd, cucerirea
lund sfrsit, imaginatia arab, mai putin
ncordat, a avut rgazul s se complice si
s se vrea mai subtil.
Firi ciudate, fcute din contraste, cu att
mai pronuntate cu ct se adnceau mai mult
n desert, arabii nu cunosteau, n afar de t-
cere si contemplare melancolic, dect rsul
frenetic si strigtele. Dispretuiau moartea si
se pierdeau n uimitoare ospete, trecerea
timpului nensemnnd nimic pentru ei. n
fanatismul lor, ei si triau exuberant marele
lor vis feeric, unde arabescul abstract si afir-
ma combinatiile. Ca si viata lor, ce urma marile
contraste din natur - de la cldura devora-
toare a ntinderilor de nisip, cuprinse n cer-
curi misctoare, la oaza presrat cu palmieri,
prin care aerul fierbinte urc frenetic si r-
mne suspendat de bolta cerului -, arta cu-
noaste o desctusare, elementele arhitecto-
nice, ca niste voci luntrice, care rzbat n
afar sau se nchid n tceri adnci, se m-
preun, se resping, se misc n forme libere
sau se contopesc n plcere estetic a fru-
mosului pn la uitarea de sine.
Ceea ce impresioneaz este c, n civili-
zatia si cultura islamic, arta urmeaz un cult
al rugciunii, un delir al infinitului, nlntuiri
si balansri ritmice, miscri frenetice de an-
samblu, vioiciune si delsare, ncordare si
destindere, mbinare de geometrie si alegorie,
ntr-un spatiu creat cu o rigoare impecabil.
n arta islamic, arabescul pare a fi un
nceput al infinitului, cu o repetare a formelor,
si o infinitizare a vietii nencepute pn la
epuizare, o miscare ce slbeste si se stinge,
se consum n ea nssi ca o nvingere, ca,
apoi, s renasc si s creasc, progresiv, ntr-
o ncheiere natural, absolut, ntr-un sfrsit
care abia ncepe.
Anul III, nr. 5(21)/2012
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
11
Anul V, nr. 7(47)/2014
Fr pretentii de profunzimi poetice
abisale (desi exist, n volumul spre cercetare,
cel putin un distihiconico-hieratic, de ex-
ceptie: s ytii c-ntr-un trziu o s te rog/
ngenuncheat precum un inorog - cf. S
ytii..., p. 30), IOAN VASIU se nscrie, fr
niciun dubiu, prin poezia sa, n zona eroti-
cului teluric-apoteotic (cu nzuiri, rareori
mplinite, de transcendere spre celest). Poezia
izbutit a lui IOAN VASIU este cea cu rim si
cu metru clasic - rareori, si doar n al doilea
micro-ciclu al volumului, ntlnim valori (re-
levante si revelatorii), n cea cu vers liber si
alb. Volumul este construit tripartit si asimetric
(precum asimetrici sunt si coeficientii axio-
logici ai poemelor celor trei prti):
1-Dulce yi amar (continnd 48 de po-
eme, cu valori estetice fluctuante, dar atin-
gnd cele mai multevrfuri de sarcin,
din volum);
2-Iubind n yoapt (continnd 44 de
poeme scurte, amintind, vag si n linii foarte
generale, de principiile strvechii poezii
tanka
2
: izbnda/ nu e o batist/ cu care
s-ji legi/la ochi/duymanul, dar nelipsind
si adierile de haiku
3
: e iarn, iubito/
amintirile/mi troienesc/drumul spre
ziu);
3-Trziu n cuvinte (continnd 7
poeme, dintre care, valoric, doar primul,
Dragoste, poate fi luat n serios... ba chiar
depsind o medie valoric a primelor dou
micro-cicluri ale volumului).
Pe alocuri, poemele lui IOAN VASIU
comunic un amurg fiintial, prin care s-ar
confirma, doar foarte vag si relativ, stere-
otipul uman/romantic, al eternittii/eternizrii
Iubirii/Eros, prin Art: cnd voi muri va
ninge cu petale/de trandafiri peste iubirea
mea/yi va ploua cu lacrimile tale/peste
jrna umed yi grea// (...)cnd voi muri
va bate-n catedral/un clopot trist cnd
vntu-abia adie/yi va rmne casa noastr
goal/ca un poem de dragoste trzie - cf.
Dragoste, p. 94. Mai curnd, casa noastr
goal devine, simetric, sintagma-semnificat
(concept), pentrupoem de dragoste trzie
ndr[gostit de dragoste:
Ioan Vasiu, Trziu @n cuvinte
1
Adrian BOTEZ
(membru USR)
- deci, pn si Arta Ideal ar avea de suferit,
prinntrzierea n moarte a Poetului. De
aceea, putem concluziona si asupra semni-
ficatiei transmise de titlul volumului:Trziu
n cuvinte marcheaz si transmite o stare
de ostenit/epuizat amurgire, nu doar a fi-
intei umane-Poet, ci marcheaz/transmite si
o stare de istovire si declin al luminii aureo-
lnde a Logos-ului, al sansei/potentialului
seductiei taumaturgice, din cuvintele sale.
Arta nu salveaz/nu poate salva, din om,
dect ceea ce a apucat el a fi/a exista - si a
transmis n codul poetic (o s m
pociesc aya s ytii/ascuns ntr-un volum
de poezii, cf. M pociesc, p. 42). Arta nu
eternizeaz, neaprat, Ideea/Arheul, ci re-
trovizeaz/retrospecteaz, secvential (dac
are ce si dac exist fort expresiv sufi-
cient, n stih!), nssi viata.
Desi, parc pentru a se contrazice, Poetul
IOAN VASIU insist, n dou poeme de n-
ceput ale primului microciclu, asupra inver-
srii temporale, i-mediate, sub fascinatia
iubirii: iubirea mea e-o calm libelul/ce-
alunec pe-un ru vijelios/spre o cascad
veynic nestul/ce curge invers nu de sus
n jos, cf. Iubirea mea, p. 13 - precum si:
cnd plngi yi rzi cu faja spre apus/eyti
ca o ap care curge-n sus, cf. Cmpie cu
cercei de maci, p. 15. Sunt semne, si aici, mai
curnd, ale eternizrii fiintiale nu prin Art,
neaprat - ci, n primul rnd, prinErosul-ca-
Trire-Efectiv/Nemediat. Exist, ns, la
IOAN VASIU, si poeme ale Medierii Erosului
prin Logos: ca o dovad c nc exist/cte-
un poem din cnd n cnd ji scriu, cf.
Spre iarn, p. 21.
Dincolo de tentative hieratizante, de echi-
valare a Iubirii cu Starea-de-Rugciune
(unele chiar izbutite: visez mereu, adeseori
visez/c te recit n yoapt ca pe-un crez -
cf. Visez, p. 9 - sau: e-atta bucurie n
fiecare vers/yi-atta bucurie n fiece
cuvnt/rmne amintirea un curcubeu
neyters/cnd rsritul rde n ochii ti
rsfrnt - cf. E-atta frumuse(e, p. 11 ) -
exist teluricul, frust si intens vitalist: iubiri
rostogolite pe rzor/iubiri care alin yi ne
dor - cf. Iubiri, p. 33.
De aici, si setea existential, exasperat-
dioniysiac, a lui IOAN VASIU, pus sub
semnul Snului/Originaritate Maternal-
Fiin(ial, dar si aMacului Hipnotico-Oniric:
1-cnd tandr yi timid te dezbraci/
eyti o cmpie cu cercei de maci, cf. Cmpie
cu cercei de maci, p. 15 - dar, mai ales, finalul
poemului Las-mi, p. 29, cu inviazia oniric-
hipnotic a macilor: las-mi iubita mea un
dor nebun/s-mi jin de urt o zi ntreag/
yi-un fluture pe-o creang de alun/pzind
holda de maci att de drag. Fluturele,
ca simbol al evanescentei spiritual-celeste,
se afl n raport de complementaritate cuLi-
belula, simbol al elegantei, gratiei si mobilittii
subtil-surprinztoare: iubirea mea e-o
calm libelul/ce-alunec pe-un ru
vijelios (cf. Iubirea mea, p. 13), ajungnd
s fac jonctiunea functional-poetic si
cosmic, n liminaritate, cuPasrea Miastr
(un murmur de chitar s mi layi/s
umplu golul n fereastr /cnd de la orytie
pn la iayi / se pierde-n zbor o pasre m-
iastr, cf. Las-mi, p. 29 - golul din
fereastr este nssi Imaginea Mistic-
Arheic a Iubitei-ca-Iubire!), cuCntecul
Demiurgic-Curcubeu, dar si cu potente
imprecationale, sugerndSchimbarea/re-
crearea de lumi/Transcenderea (iubirea
mea e-un cntec care cade/ca un blestem/
e-un curcubeu ce rde cu ocheade/prin
universul tu nemrginit, cf. Iubirea mea,
p. 13) si cuFloarea-Hieraticul yi Hristicul
Trandafir Resurec(ional, yi, inclusiv, cu
Fulgerul Jupiterian/Revelator al Frumu-
se(ii, ca Stare de Gra(ie: visez n floarea
unui trandafir/prin ochii ti mi place s
respir - cf. Visez, p. 9 - dar si: cnd m
sruji cu pru-ji despletit/eyti ca un fulger
care m-ar trsni, cf. Cmpie cu cercei de
maci, p. 15; astfel, se ajunge chiar la simbolul
mistic-solar/YANG al Cocorului Alchimic
yi Hermetic, al Cocorului Exorcizator, sim-
bol al cunoayterii-recunoayterii de sine, al
12
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
vizionarismului vaticinar si al spirituali-
zrii/transgresrii
4
: mi place s privesc
prin ochiu tu/cum crduri de cocori se
pierd spre sud (n.n.: sudul solarittii apo-
llinico-dionysiace), cf. mi place, p. 19;
2-s ytii c ntr-un vers vreau s m-
ascund/cum m ascund sub snul tu ro-
tund (de fapt, combinatie a emisferei vizibil-
emergente a Snului-Ispit Demiurgic/Di-
vin cu emisfera imers-mistic, reversibil, a
Muntelui Cosmic/Meru si aIzvorului Cos-
mic al Vitalit(ii, tipAmaltheia - conducnd
la refacereaSferei Androginic-Paradisiace,
platoniciene!) - cf. S ytii..., p. 30. Iubita lui
IOAN VASIU, prin Sfera Snilor, este o
Patrie a Umanit(ii yi a Poeticit(ii Demiu-
rgice, prin simbolistica Strugurilor
5
: Cnd
snii ti miros a struguri copji/ji sunt
acelayi credincios soldat, cf. Credincios
soldat, p. 61 (oarecum similar functional, la
pagina 63, mi place: mi place s-ji fiu
cine credincios/mi place s m-ascund sub
snii ti).
Alteori, exist sugestia (noi am zice: falsa/
falsificata impresie) apcatului/ispitei, prin
Snul Sinecdocal: ca un copil rmas ne-
njrcat/m uit la sfrcul tu ca la pcat,
cf. Pcat, p. 55.
Din pcate (dac tot veni vorba de... p-
cat!), jocul imaginilor (dac nu e bine stru-
nit!) - precum si frenezia tririlor nemediate
corect, prin/de ctre Logos, derapeaz, facil
(laIOAN VASIU, din fericire, rareori...), din
zona arheic, fie sprezona vulgarului pe-
nibil, pur si simplu (nici mcaraerisit, liber
si barbar, de tip mironparaschivesc!): m
pociesc sub prul tu yaten/cu mna
furiyat-n sutien, cf. M pociesc, p. 42,
saugrosier, de-a dreptul: iar gndu-mi
ticlos yi face drum/spre snii ti rotunzi
yi goi, cucoan, cf. La fel de pctos, p.
49. Pn si furoul ar putea s devin
arheic, n definitiv - dar numai si numai dac
se afl, pe undeva, semne ale transcenderii
semni-ficatiei borborotice/platitudinii
placide, cea golit de orice vigoare de
zbor, spreSferele Logos-ului nalt-Demi-
urgic... - ...dar, din nefericire, aici, nu se
afl, nicieri, astfel de semne, ci doar un
aer de frond ste-ril: maria/ca un vnt/
strecurar/prin perdele/yi etaleaz furoul/
peste visele mele, cf. Maria, p. 57.
Cu totul altfel se vede/transpare Po-
etul-Alchimist, n progresia mistic, savant
elaborat, de la elementul cldur inci-
pent-catalizatoare a Logos-ului, la para-
disiaca expresie a desvrsirii procesului
ini-tiatic, ntru Eros, Lumin-ntru-
Logos - din poemul Cldura ultimului
vers, p. 71: Creionu-i obosit de-atta
yters/ Scriu la cldura ultimului ers//[...]
Iubirea e un dans fr revers/ Scriu la
lumina ultimului vers.
...Eros-ul lui IOAN VASIU este, uneori,
n mod explicit, sansa soteriologic a Omului-
Poet, sansa unui exil (de bunvoie!),
dinsprelumea aceasta profan yi degenerat
(chiar la nivel de Sn Sacru, ajuns... Uger
Bestial!), lume detestabil, alunecnd, ac-
celerat, spre/ntru borboros-ul Anti-Logos
(detest iubirile din interes/[]detest eroul
care st ascuns/de test/detest politicienii
care sug/la dou ugere ce sunt de muls
cf. nu foarte inspiratul poemDispre(, p. 25) -
nspreO LUME REVELAT-TRANSCENS/
TRANSFIGURAT/RESURECTIONAL,
ntru Vis-Visare (deci, ntru Suprema yi
Progresiva Cunoaytere Ini(iatic/Esoteric,
la modul eminescian!): n dragoste sunt ca
un exilat/ay evada dar tot mai mult mi
place/m simt precum un nger botezat/de
Dumnezeul patimii srace//n dragoste m-
ascund ca un copil/sub poala mamei care-
l protejeaz/[...] n dragoste sunt ca un
exilat/ce-ar vrea s plece dar yi s rmn/
iar dac plec m-ntorc neaprat/cu visul
tu jinndu-m de mn, cf. Exilat de
bunvoie, p. 26.
...Acest Poet-Preot Paradoxal-Tann-
huser-ian al Venerei Silvatice (pdurene
si slbatic-pgne, totdeodat!), IOAN
VASIU, slujeste, cu smerit-rzvrtit credint,
att laAltarul Iubitei, ct si ntru Efigia
MisticIUBIRE. CaPoet, este foarte agreabil
(desi ameliorabil... chiar si la nivel lexico-
semantic!), cu solutii de versificare uneori
ingenioase (dar si cu deficite metrico-ritmice,
deseori!). CaPreot al lui Venus, ns, este,
n intentie si nflcrare - desvrsit!
Cartea sa (aparent unAmurg al Zeilor
Minori/Ragnarkr ... Minorus!) este un
adevratbreviar ovidian al Iubirii, caStare-
de-Trire-Vitalist, dar si ca$ans-Pro-
fund-Soteriologic, prin conjunctia astro-
logic dintreVenera/Venus si Jupiter-De-
miurgul. Desi IOAN VASIU are(si vreas
aib!) mult din lejeritatea ingenioas a lui
George Toprceanu, de multe ori se auto-
depseste, n mod salutar - si, atunci,printre
fulgere yi zboruri temerare, asistm la un
spectacol, de bun calitate (cvasi-wagne-
riano-tannhuser-ian!), al unei improvizate
...Venere ntru Titanomahie! O Venus
Impromptu... - vasiuian!
1
Ioan Vasiu, Trziu n cuvinte, Editura Euro-
stampa, Timisoara, 2014.
2
-Tanka este o poezie cu form fix din literatura
japonez, care const din cinci unitti cu o form
a silabelor n fiecare vers de tip 5-7-5 / 7-7.
Partea care contine 5-7-5 se numestekami-no-ku
(fraza superioar) ?i 7-7 shimo-no-ku (fraza
inferioar). Tanka e o form de poezie mai veche
dect haiku. n vremurile mai vechi era numit
hanka (poem rsturnat), pentru c era de fapt
o aditionare plus concluzie la o chka.
3
-Haiku este un gen de poezie cu form fix,
traditional japonez, (limba japonez fiind o limb
silabic), alctuit din 17 silabe repartizate pe 3
versuri formate din 5, 7, 5 silabe. Haiku-urile
trebuie s contin cel putin o imagine sau un cuvnt
care s exprime anotimpul (kigo) n care acesta a
fost scris. Primul Simpozion international con-
temporan de haiku s-a organizat la Tokyio, pe 11
iulie 1999, sub patronajul Asociatiei de Haiku
Modern, una din cele trei organizatii importante
din J aponia. La ncheiere a fost dat publicittii
Manifestul Haiku din Tokio - 1999, n sapte
puncte, cu scopul de a reorganiza regulile tra-
ditionale ale Haiku-ului , pentru ca acesta s se
poat adapta la cultura fiecrui popor. Iat cteva
dintre acestea:
- Cuvintele sezonale pot fi nlocuite cucuvinte-
cheie, cu caracter universal: mare, copaci, viitor,
foc, ap, fr legtur cu anotimpurile;
- Criteriul esential pentru haiku va fi origina-
litatea;
- Se vor folosi ritmul si sunetele carcteristice
fie-crei limbi, pentru a scrie un haiku, care va
putea avea o structur de 3 sau 4 versuri, de
cte 4, 6 sau 8 silabe;
- O important deosebit le vor aveacuvintele
penetrante;
- Va fi necesar s se fac mai multe traduceri.
4
-Cocorul este la originea cuvntului
DUMNEZEU, a cunoayterii pe care omul o
are despre Dumnezeu. (...) n anumite religii
germanice, Cocorul avea un rol religios: era
consacrat, viu sau n efigie, zeului care
mplinea funcjii analoge cu cele ale lui
Hermes - cf. Alain Gheerbrant/J ea Chevalier,
Dic(ionar de simboluri, Ed. Artemis, Buc.,
1994, vol. I, p. 343.
5
-n Vechiul Testament, STRUGURII sunt
simbol al Mortii si al Nemuririi, concomitent!
L
a
n
c
r
e
t

-
D
a
n
s

n

c
a
s
a

d
e

v
a
r

13
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul V, nr. 7(47)/2014
Romanul Apus n deriv a aprut n
luna februarie 2014, la Editura Bibliostar,
din Rmnicu-Vlcea. Scriitorul George Baciu
a mai publicat Tristetea unei iubiri - un
roman de profund analiz psihologic, cu
largi deschideri spre orizonturi din diferite
domenii ale culturii. Prin cele dou romane
publicate pn acum, autorul dovedeste c
are virtuti de fin analist, c este un observator
atent al strilor sufletesti ale personajelor si
al metamorfozelor acestora. Tehnica artistic
se impune si prin notarea cu precizie a sen-
zatiilor organice, care accentueaz tririle per-
sonajelor, prin descrierea erudit a arhitec-
turii cldirilor, a locuintelor si a interioarelor,
precum si prin frumusetea mirific a cadrului
natural. Sensibilitatea scriitorului George
Baciu este n aceeasi msur a poetului si a
prozatorului, ea dovedindu-se prin expresi-
vitate stilistic de o inconfundabil origina-
litate. Prin cele dou romane, George Baciu
se dovedeste a fi un prozator cu multiple re-
surse de creatie, un bun portretist, un liric
reflexiv si un povestitor de o superioar cursi-
vitate. Una dintre preocuprile constante ale
spiritului domnului Baciu este setea de eru-
ditie, constnd n preocuprile sale creative:
istorie, filozofie, psihologie, eseistic, poezie,
proz. Scriitorul s-a impus prin talentul de a
crea n mai multe domenii ale frumosului lite-
Apus @n deriv[,
roman de George Baciu
rar, precum si prin capacitatea de exprimare
artistic. Cele dou romane se impun si prin
bogtia universului epic creat de autor, prin
diversitatea tipologic si prin arta construirii
personajelor. Elementele naturii au o valoare
referential n relatarea simbiozei om-natur.
Romanul Apus n deriv este struc-
turat n dousprezece capitole, fiecare avnd
un nucleu epic, un spatiu specific si o reali-
zare scenic adecvat. Romanul debuteaz,
n tehnic realist, prin descinderea nara-
torului ntr-un anumit spatiu si timp, cu o
frumoas descriere a naturii. Tehnica aceasta
este reluat n toate capitolele crtii. Capitolul
nti ncepe cu o frumoas descriere a unei
dimineti ntr-un cartier al periferiei bucures-
tene: Linitea diminetilor este tulburat
de strigtele unor olteni care strbat grbiti
cu cobilite ncrcate cu fel de fel de produse,
cel mai adesea pete adus spre vnzare.
Pe una dintre strzi se afl o societate fores-
tier, a crei fabric se gseste undeva ntr-
o zon intramontan, scldat de apele
Lotrului - afluent al rului Olt. Toat acti-
unea romanului se desfsoar n jurul acestei
fabrici de cherestea, dar cu multiple referiri
la criza economic din anul 1933 care a cu-
prins ntreaga tar, precum si alte tri din
Europa. Scriitorul nregistreaz totul cu
ochiul obiectiv al realistului si contureaz
imaginea artistic a societtii romnesti din
deceniul al IV-lea si al V-lea din secolul trecut.
Este o perioad de mari frmntri economice
si social-politice, care au dus, n final, la de-
clansarea celui de-Al Doilea Rzboi Mondial.
Este un domeniu n care autorul acestui ro-
man exceleaz, el fiind si autorul unei remar-
cabile crti de specialitate: Agresiuni, b-
tlii, campanii, rzboaie din istoria lumii
(Mileniul al III-lea .Hr.- 2 septembrie 1945).
Cartea, de factur enciclopedic, cu-
prinde cinci milenii de istorie.
Fabrica de cherestea se gsestentr-o
frumoas depresiune subcarpatic de pe
rul Lotru si este un complex de instalatii si
birouri administrative. Prezentarea fabricii
este nsotit de o frumoas descriere a de-
fileului Oltului. Directorul fabricii locuieste
ntr-un castel situat n partea de nord a fa-
bricii. Este un om amabil, radios si agreabil
n afara fabricii, dar nenduplecat cu mun-
citorii. Numele lui este Sieg. Secretara direc-
torului este o tnr unguroaic, plin de
farmec, cu o nftisare angelic si cu o privire
gales. ntr-un monolog interior - tehnic
artistic n care exceleaz autorul - secretara
si dezvluie relatiile pe care le are cu direc-
torul fabricii: Printii? Cread ce-or vrea,
eu nu renunt la el - asa si ncheie secretara
gndurile.
Printii secretarei sunt ngrijorati de ce
crede lumea. Tatl fetei este mecanic pe o
locomotiv din fabric si este pltit mai bine
dect ceilalti mecanici. Recunoaste c i se
acord o favoare datorit fiicei sale, Ily. Se-
cretara este un amestec de mister si gratie,
de luciditate si inocent. si asigur printii
c nu au motive de ngrijorare.
n capitolul urmtor se prezint viata
muncitorilor de la fabric. Acestia dorm n
barci, cu aer nchis si cu miros greu de n-
cltminte veche. Fabrica este vizitat de di-
rectorul general al Societtii Forestiere. El
vine cu gndul s asigure fabricii noi per-
spective. Intentioneaz s extind exploa-
tarea, care va duce la cresterea valorii actiu-
nilor si lao crestereaproductiei. si propune
s rezolve stocurile masive de cherestea exis-
tente. Suntem n anul crizei economice din
anul 1933. n mod surprinztor, pentru cititor,
directorul general si cu directorul fabricii, Sieg
pun la cale incendierea fabricii. Ei sunt con-
vinsi c ncasrile de la Asigurri vor fi
pe msura pierderilor. Incendierea s-a
produs ntr-o noapte. Era un adevrat spec-
tacol de dimensiuni apocaliptice. Cldirile si
stivele de cherestea au rmas ns neatinse.
Dup anul 1933 se va construi o nou fabric
de cherestea. A luat fiint un nou lot silvic
pentru exploatarea forestier care va alimenta
fabrica cu materie prim cel putin zece ani.
Au fost angajati ca muncitori la busteni t-
rani veniti de la coarnele plugului, iar pentru
transportul bustenilor au angajat muncitori
din Maramures.
n subsolul unor pagini se fac numeroase
referiri la situatia politic din tar si influenta
Constantin VOICULESCU
14
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
acesteia asupra strii economice. Cititorul
este informat de asasinarea prim-ministrului
I. Gh. Duca de ctre legionari, n Gara Sinaia,
la 29 decembrie 1933. Autorul asasinatului
este legionarul Nic. Constantinescu. La n-
ceputul anului 1934 au loc numeroase greve
muncitoresti la Timisoara, Brasov, Anina si
n alte centre. Se mentioneaz si procesul
din iunie 1933 de la Craiova, cnd, printre
condamnati au fost si Chivu Stoica, Gh.
Gheorghiu-Dej, Constantin Doncea. Se face
si o scurt prezentare a Ligii Natiunilor - orga-
nizatie international nfiintat n iunie 1919,
n urma Tratatului de la Versailles. Au loc si
multe comentarii politice ntre functionarii
fabricii, autorul prezentnd aspecte din viata
acestora n contrast cu cea a muncitorilor
forestieri. Se vorbeste si despre Pactul de
ntelegere Balcanic - semnat de Grecia,
Turcia, Romnia, Iugoslavia, la 9 februarie
1934. n vara acestui an a luat fiint si o
organizatie de mas numit Amicii
U.R.S.S, creat de Petre Constantinescu-
Iasi - activist al P.C.R. Printre membrii aso-
ciatiei se aflau: N. D. Cocea, Alexandru Sahia,
Mihai Beniuc, Petre Pandrea, Teodor Bug-
nariu, Iorgu Iordan, Demostene Botez, Za-
haria Stancu s.a.
La 29 august 1936, Nicolae Titulescu a
fost ndeprtat din functia de Ministru de
Externe pentru intentia sa de a ncheia un
tratat de asistent mutual cu Uniunea So-
vietic. ntr-un alt capitol sunt informatii des-
preGardadeFier, careafost interzis n de-
cembrie 1933, dar a reaprut dup un an sub
numele deTotul pentru tar, avndu-l n
frunte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-
Grnicerul.
Din discutiile celor din conducerea fa-
bricii aflm si despre Acordul de la Munchen
semnat de Hitler, acord care reprezint -
spunea unul dintre ei - nceputul dezmem-
brrii Cehoslovaciei. La 24 noiembrie 1938
a avut loc, la Berghof, o ntlnire ntre regele
Romniei Carol al II-lea si Hitler, care i cerea
regelui s rup toate legturile cu Franta si
Anglia si s ncheie o aliant cu Germania n
toate domeniile, s aduc la putere Garda de
Fier. Imediat Carol al II-lea a ordonat executia
lui Corneliu Zelea Codreanu, mpreun cu
alti 13 conductori legionari. Executia a avut
loc la 13 noiembrie 1938. Dup aceast dat,
regele a nfiintat Frontul Renasterii Natio-
nale. Tot acum a fost creat si organizatia
Straja Trii, din care fceau parte bietii
cuprinsi ntre 7 si 18 ani, precum si fetele cu
vrsta cuprins ntre 7 si 21 ani. Comandan-
tul suprem al Strjeriei era regele Carol al
II-lea, iar deviza strjerilor eraCredint i
munc pentru tar i rege.
n anul 1940, organizatia a fost desfiintat
dup nlturarea lui Carol al II-lea de la pu-
tere. Revenind la Fabrica de Cherestea, auto-
rul prezint atmosfera de munc din ntre-
prindere, de dimineata pn seara trziu. La
nivelul conducerii au loc discutii despre ex-
tinderea depozitului de material lemnos.
Fabrica ncepe s dea randament. Acum sunt
muncitori romni, maghiari, italieni, sasi, po-
lonezi, cehi, rusi, numrul acestora depsind
dou mii. Anul 1938 s-a ncheiat cu realizri
remarcabile: 50.000 de metri cubi de che-
restea, n valoare de aproape 300 milioane
lei. Fabrica s-a modernizat si a nceput s
livreze mrfuri n Germania, Cipru, Grecia,
Egipt, Ungaria, Bulgaria, Siria, Franta, Anglia.
n Europa, politica a devenit tot mai
agresiv. n prima jumtate a lunii septembrie
1939, trupele germane au ocupat Polonia, fapt
ce a grbit izbucnirea celui de-Al Doilea
Rzboi Mondial. La Moscova, la 23 august
1939 se semnase Pactul Ribentrop-
Molotov, cunoscut si sub numele de Pactul
Stalin-Hitler.
n Fabrica de Cherestea au loc tot mai
multe defectiuni la utilaje, fapt ce mpiedic
realizarea productiei: vagonete care sar de
pe linie si se rstoarn, locomotive care intr
n reparatii capitale, pnze care se rup n bus-
tenii de brad etc. Juristul fabricii crede c
toate acestea sunt provocate de muncitori
pentru a sabota productia. E nevoie de con-
ditii mai bune si de salarii mai mari - crede
inginerul tnr Mihai.
Fr a prezenta desfsurarea rzboiului,
istoricul George Baciu, n subsolul ctorva
pagini prezint date ale operatiunii Valul
nimicitor. Primul raid anglo-american asu-
pra Romniei s-a desfsurat la 1 august 1943,
s-a intensificat n lunile iunie-iulie 1944, cnd
s-au efectuat 25 deincursiuni aerienedezi si
de noapte. Au fost bombardate zonele pe-
trolifere, depozitele si conductele de petrol.
S-a mai urmrit distrugerea cilor ferate, a
nodurilor de comunicatie, a industriei aero-
nautice si distrugerea avioanelor aflate la sol.
Romanul se ncheie cu prezentarea, n
subsolul ultimelor pagini, a Proclamatiei ctre
Tar a Regelui Mihai I, la radio, n seara zilei
de 23 August 1944. Cu o propozitie metafo-
ric si sugestiv, care cuprinde si tema aces-
tui izbutit roman, se ncheie cartea scriito-
rului si profesorului George Baciu: Era
apusul unei epoci Un apus n deriv.
Romanul captiveaz atentia cititorului
prin mai multe caracteristici, pe care le relum
ntr-o scurt sintez: prin harul de povestitor
al autorului, prin bogtia, obiectivitatea si
importanta datelor istorice transmise, prin
magistralele descrieri de natur, care devin
adevrate poeme n proz, prin capacitatea
cu care autorul creeaz si prezint viata n
miscare, realiznd personaje vii, prin bogtia
si frumusetea procedeelor stilistice.
Nicolas Lancret - Iarna
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
15
Anul V, nr. 7(47)/2014
George FILIP
(Canada)
Moytenirea
un mosneag si o btrn
au agonisit prin viat
un bordei si o fntn
lng-un petec de verdeat.
sub o raz-a diminetii
s-au culcat visnd condori
si-au rmas la umbra vietii
dup ei - sase feciori
care-n grab, grab mare,
rosi de intrigi si-nvrjbire,
au pornit cu-nversunare
lupta pentru mostenire.
fiecare din cei sase
de la legi cerea putere
pe ceilalti dorind s-i lase
Ir partea de avere.
multi judectori au vina
c n-au vrut s sparg sfada
da-ntre fratii cu pricina
si vrse dracul - coada.
asa dar roznd din trud
si visnd la cozonaci
ntr-o dimineat crud
cei sase-au rmas sraci.
de pe prispa vechii ere,
btrnii cnd au plecat
au lsat un pumn de-avere
ns minte nu le-au dat.
tot ce scriu nu-i vis, dar este
de prin viat - o poveste.
Fabul cu proverb
la o punte - mic tare,
au venit din ntmplare
un Iedut si-un Tap mai greu.
zice pustiul: s trec eu
primul - s vedem de tine,
crede-m, asa e bine.
Tapul mare, ngmfat,
i rspunde rspicat:
- cum s treci mi, ntflet,
naintea-mi, pe podet?!
nu cumva te crezi, vezi bine,
tu - mai ntelept ca mine?...
si cu lauri falsi pe frunte
Tapul s-a urcat pe punte,
dar n centru... trosc!.. necaz:
s-a dat berbeleac n iaz.
ntmplarea nu-i banal
Si-are pn si MORAL:
Prostul... dac nu-i fudul,
Parc nu e prost destul!
ntmplare cu o fat
nepotica mea - Lucica,
musafirii i-a primit
si l scuz pe tticu,
dus n zori - la pescuit.
desi mic, fata stie
multe prin gospodrie:
le serveste o cafea
si-i invit s mai stea,
dar n gnd, de suprare,
plnuia o rzbunare.
cnd s-au plictisit mai-marii,
clcnd rar, ca toti pescarii,
iat c tticul vine
cu dou rucsacuri pline,
povestind cu tlc, fudul,
c si azi a prins destul!
toat lumea l priveste
Icnd zmbre ctre peste,
(pofta-i poft, ce s-i faci,
ludndu-l pe dibaci)
dar Lucica, pui strengar,
l ntreab pe pescar
uite-asa, din tam-nisam:
- ct ai dat pe kilogram ?
toti au rs cu gluma-n gur
spernd la o saramur.
Nici pescarul... ntepat,
sigur - nu s-a suprat,
iar cnd masa a fost gata
srutri i-a dat... tot tata!
Gloria melcului
La concursul de-alergare
s-a nscris, cumva, si-un melc.
Are dreptul fiecare,
zicea el, asa c-ncerc.
Se-ntrecea cu Iepurasul,
campion de pn-atunci,
Cel ceia-n picior imasul
ntr-o clip - si trei lunci.
Dar s vezi ncurctur,
Iepuril n-a venit.
Circula din gur-n gur
zvonul c s-a-nbolnvit.
Chiar n clpa anuntat,
evident, startul s-a dat.
Iar soldanul, ce surpriz,
nu s-a mai calificat.
Coymar
milioane de muste
se reped s m muste!
m zbat de mai bine de-un ceas,
mi intr n ureche, n nas;
imbecilele carnivore
au tbrt s m devore!
nu m iart de loc,
vreau s tip... m sufoc!
mi dau palme, cele rnite
sunt de altele nlocuite,
numai eu - singur, singurel,
victima acestui mcel,
Ir armur, sudoare tot
m trezesc urlnd, nu mai pot!
...privesc prin perdeaua ca roua:
atac desantul seria doua.
deci nu visasem
precum sperasem;
iau lupta de la capt,
alte mpunsturi capt,
caut pompa cu flit,
n-am MUSCAMOR, sunt rnit,
mi regret zadarnic momentul
cnd am vrut s-mi scriu testamentul;
adio lume, sunt istovit,
poate, deja, am murit!
...n clipa fatal, un Bzgoi,
cel mai al dracului din trboi,
mi zice: poete, ti ceremscuze
dar am vrut si noi s-ti fim... MUZE!
Poveste cu tlc
Iedul cu cornite mici
si cu ochi de licurici,
ntr-o zi se-ntinse arc
si-o zbughi, flos, prin parc.
Top-top... top-top,
a pornit-o n galop
s colinde curtea mare
ce-i prea ne-ncptoare;
S-au scris frunze si reclame
despre Melcul - campion,
Dar n loc s l aclame
prin pdure umbla zvon
Cum c Melcu-l mituiese
cu o traist de alune.
MORALA:
Treab care, pare-mi-se,
se mai poart si prin lume!
Tinere(e fr btrne(e
stiu un vis n care Feti-frumosii
se ascund n vise de copii
si cnd zmeii lumii - fiorosii,
pasc prin pajisti verezi de nostalgii...
Soarele pe cer atunci ne pare
jos, de s arunci cciula-n el
si cnd Luna, Luna cnd rsare
navigm n arca ei nitel;
de la rsrit spre-a serii buz
colindam cu-o nuc si-un covrig;
Feti-frumosi pe cai hrniti cu spuz
ne pierdeam prin nopti de tipirig.
nu era nimic foarte departe,
tot ce era vis - era fcut!
...visele acestea-s azi o carte
lng care, teafr, am crescut
si cnd toti nepotii m nseal,
(un srut mi dau pe-un manuscris)
nu i las pleca cu mna goal
si cioplind din amintiri - un vis,
eu le spun un basm cu Feti-frumosii
ce se-ascund n vrste de copii,
pe cnd zmeii lumii - fiorosii,
pasc prin pajisti verzi de nostalgii...
Dar de-odat, din verdeat,
i apare, certreat,
drept n cale, o motat
de pui multi nconjurat
care-n mare, mare prip
i se-adun sub arip:
- Cot-cot... cine esti
si rspunde-mi: ce poftesti?
- Sunt un Ied, cum vezi, breaz,
dar s stii c sunt viteaz!
- Cot-cot... eu socot
c-ai putea s-ti vezi de drum...
- Nici de cum!
- Te fac ghem!
- Nu m tem!
Si motata, suprat,
Se repede dintr-o dat
Drept la Iedul mic n coarne;
Gata-gata s-l rstoarne...
Cum fugea viteazul nostru
S v spun, nu-si are rostul,
Dar de-atuncea, micul Ied,
Sprintenelul patruped,
Cnd se plimb putintel
si ia Muica - dup el...
16
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
Florentin SMARANDACHE
(SUA, membru USR)
Un mod de via(
De ce jurnal instantaneu?
Pentru ca sentimentele s fie proaspete,
Nealterate, nefabricate.
S iau pulsul vietii
S intru n vorb cu omul obisnuit
S bat trotuarele
Ori s stau la o teras privind la trectori.
Turismul ca unmodus vivendi.
Ca o adaptare continu.
Ca o aventur cultural.
Excursiile sunt relaxante
Excursiile sunt obositoare
Excursiile sunt foarte costisitoare
Devii mai srac material
Si mai bogat spiritual.
Amazon la Infinit!
Amazon al Linistii Profunde.
mi place curentul de aer
Care-mi flutur prul
Valurile-s rosii la mal.
Mai mult exotic dect frumos.
Mai putin excitant
Eu m scald n toate bltile
Lumii...
La Barikatuba not
Cu delfinii,
Prietenii de Suflet ai Nostri.
Att de blnzi sunt
C poti s-i iei n brate.
Din cauza valurilor
Salupa sare si cade pe ap dur
De parc am merge pe pietre!
Rd cltorii: ho-pa, ho-pa!
Fiecare pe limba lui.
Un canal panoramic
Cu pomi n ap pn la bru:
Esteforesta inundada...
- n sezonul viitor, dac vii aici,
mi explic ghidul,
o s poti merge pe fundul iazului sta!
Apa se retrage
mi place c n Amaznia
Totul e colorat.
Nuante aprinse la case, garduri.
Oamenii bronzati.
Dimineata e rcoare si umbr,
Att de mult dorite
Sub torida tropical.
Manausul vzut de sus
Este n plcuri-plcuri:
Case, pduri; case, pduri...
S facem baie n Rio
Rezemat de zidul pietros
La adpost de soarele ru
mi scriu jurnalul pe Plaja Urca din Rio.
Apa e rece la nceput,
Pn te nveti cu ea.
Ce nisip interesant!
Luceste n soare
Parc-ar fi din mrgele cristaline
Cu grunte mari ca icrele de salmon.
Si psri cu ciocul lung
Ce cad ca ghiuleaua n ap
Si nsfac pestii.
Dect s tii banii la ciorap
Mai bine te plimbi
Prin America Latin.
...O aglomeratie pe soselele din Riooo...
Si autobuzele circul bar la bar
Cu-o vitez...
Istoviti de mers,
Rupti de picioare,
Toat ziua pe strzi.
Acum vorbim si noi
Portunol: cteva cuvinte portugheze
Si mai multe spaniole
O aventur n noapte
Pantanalul ca si Amazonul
Fiind terenuri mlstinoase
Pe hart sunt colorate n albastru -
Ca niste mri interioare.
Plou continuu la Campo Grande
Si minivanul despic acest orizont plat
Cu crnguri pe alocuri
Si vaci albe pscnd iarba mustoas.
Pe rul Miranda n aval
Si amonte
ntr-o barc cu motor.
Psri negre, mai mari si mai mici,
Pe crengi, cu ciripituri abia perceptibile.
De un verde nchis si apa si frunzele
Si pdurea deas...
Totul se reflect n oglinda fluvial.
E o linisteee... ca o terapie psihic.
Vidre lungi n valuri.
Triesc si papagali Macaw n Pantanal.
Iat dou lumini fosforescente de caiman.
Bag mna n ap. Ce cald,
Poti s faci baie... desi afar e pcl,
Si frig si lapovit. Si nori negri se adun.
Noi plutim deasupra hului...
Doar farul brcii strluceste
n ntuneric...
Uma aventura em uma noite.
Plimbare n Nhecolandia,
Peste pod.
Noul ghid este indigen
Din tribul Khadu Wel.
Tribul su numr sub cinci sute de membri,
Iar limba vorbit se numestetupi guarani.
Circa 150 triburi locuiesc n Pantanal,
Si n Amaznia mai mult de 300 -
Unele fr vreun contact cu civilizatia
modern... Csute srccioase prin zon,
Din blni si acoperite cu azbest.
Guvernul brazilian face eforturi
n rezervarea de locuri
La universittile publice si private
Pentru minoritatea neagr si cea indigen.
Prin arbusti vietuiesc jaguari.
Se vd urme ale labelor n ml.
Nu trebuie s fugi prea tare
Ca s nu te mnnce un jaguar,
Ci... mai repede dect ultimul om din grup!
Cnd te debarasezi de haine vechi
Ori le abandonezi n hotel,
Parc ntineresti... Fiindc te eliberezi
De un trecut apstor.
n canoe de unul singur.
Am vslit cum (n-)am putut!
M-a rsucit curentul rului de cteva ori,
Dar mi-am tinut echilibrul.
M ducea canoea cnd cu fata,
Cnd mai ales... cu spatele!
nchiriasem canoea de la o cas
Pe piloni, n mijlocul junglei,
Unde tria o singur familie.
Uite, zic, asta viat izolat!
Am vzut si capibara:
Un animal cafeniu, mare,
Ce mergea ca un urs.
Si maimute negre srind.
17
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul V, nr. 7(47)/2014
Nicolae M~TCA{
(membru USR)
- ncet, s nu speriem animalele...
Tranquilo...
Desi m-mbrcasem cu o pelerin galben
M-a udat burnita ciuciulete.
N-am nici pantaloni de schimb,
Nici pulovr, nici adidasi...
Hainele nu se usuc n camer
Din cauza climei extrem de umede.
Beregata diavolului
Cu url apele Iguaului brazilian
n acest rzboi infernal
De multiple cderi
ntr-o cascad
La Infinit.
Un curcubeu. Al veseliei. ntretaie
Simfonia valurilor. Nu e frumos -
E minunat. Un Grand Canion
American apos.
O defilare a spiritului.
Ameteste ridicarea. n jos!
ti vine ru. De la Suflet.
Ca o plapum nuclear.
Se npusteste
Perdeaua stropilor.
De parc tot Universul
ntr n noi. Cum s te nalti. n abis?
Un torent de sentimente,
Un Uragan de Vise. Apa rece ca gheata
Fierbe. La izbirea de pmnt.
Cum se bulucesc . Vlurile .
Parc dau cu ur. ntr-o vitez. Nebun.
Ct energie. Artistic!
Formoso... Impresionante...
Un amfiteatru .De Idei.
Viva a experincia! Nu doar s vezi
Si auzi, Ci S SIMTI.
Iguaz argentinian si mai strasnic...
- Mam, Doamne!
Deasupra cataractei cea mai nvolburat,
Cea mai mare din lume.
ntr-un climat subtropical,
Cu temperaturi nalte
Si precipitatii abundente.
Nu hrniti animalele,
Ca s nu le alterati Habitatul.
Atta ap curge continuu, continuu
Cu fort divin
nGarganta del Diablo.
Parc s-ar scufunda Pmntul,
Sau... ca la Sfrsitul Lumii!
Pe circuitele superior si inferior
Facem popasuri la urltoare mai mici,
Dar periculoase. Si maiestoase.
Trecem pe lng colonii de lilieci -
Ce miros urt...
Ne scldm din nou
De stropii abundenti. - Dac nu te uzi,
Nu e interesant!
N-am mari preten(ii. Una simpl, minim
Arp sngernd, Basarabia.
Ar vrea s-si uite rnile-n trecut.
Se-mbt cu-agheasm podurile pe Prut,
si smulge gardul, colti de srm, tabia.
Si nu mai doarme podul, drum durut.
Pe malul drept, s-si vad sora, vrabia,
Pe malul stng, s-si duc dorul, salbia.
Rigizi doar grnicerii, stlpi de lut:
- De unde vii? - De-acas, de la frati.
- Si unde mergi? - Acas, la surori.
Privirea lor, holbat,-ti d fiori.
Se-nfige-n cord cinia de gealati.
N-am mari pretentii. Una simpl, minim:
Nu-mi mai arati, nici boroniti prin inim.
Sleit yi singur, trist, crunte plai
Din cronici mai auzi mugt de zimbru,
Semnal de dropii, tril de ciocrlie.
Fpturi de sfinti ce tot mai rar nvie,
Gravate-n lemn. Nici zvon de corn sau timbru.
Nici nu mai simti, de pesticide,-n glie
Mirs de corovatic sau cimbru
Si, poate,-n biodom sau pe vreun timbru
De mai adulm a copilrie.
Fatal se-mputineaz si romnul
Ca negrii, alt dat, pe plantatii,
Si nu-i excus, de-i vrea s-l vezi, stpnul,
S-l cati, iarb de leac, n rezervatii.
Sleit si singur, trist, crunte plai:
Ne-au prins sirene-n alte guri de rai.
Canari yi noi, vndu(i pe trei parale
Legat n lanturi cobz de catarg.
S nu m fure cntul de sirene,
Sub trilurile tale indigene
Si munti de fiare-as fi putut s sparg.
Acum te zbati ca apele-n avene
n colivie,-n doping un La Fargue,
Doar glasul tu rsun ca n larg
De dor de zbor, de boarea din morene.
Canari si noi, vnduti pe trei parale,
n tarc nchisi ca mortii-n tintirim,
Doar cntul nostru sfnt de dor si jale
Ne-a ajutat s supravietuim.
Si liberi azi, arpile ni-s pale,
Orbecim, dar Tara n-o gsim.
Nu-i (arc. Pe apa smbetei s-a dus
Nu-i tarc. Pe apa smbetei s-a dus.
Vitelu, -n soc, e slobod la breakfast.
Capcan-i? Man? Libertate? Test?
Spre CSI, UE sau Belarus?
De-atuncea suge, lcomos, pe sest
La dou vaci, netrebnicul intrus:
La una, uger suplu, de la est,
La alta, mai pulpoas, din apus.
Stiind c n-o s-l dea din mini nicicnd,
l las-n dusi s-si fac marafetul,
Chiar dac-i trece, tintes, cte-un gnd
S-i mai nchid-area robinetul.
La ce l-ar priponi sau s-l alunge?
Ce creste din vitel tot bou ajunge.
7
18
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
Este de presupus c prima faz a creatiei literare, aprut nc din
stadiul comunei primitive, revineliteraturii orale, nsumnd productii
ca: mituri, legende, proverbe, ghicitori, cntece de munc, de lupt,
de vntoare sau de nmormntare. Si iarsi este de presupus c
poezia nu putea s lipseasc din formele de redare ale acestor pro-
ductii, chiar dac ea avea chipul neatrgtor al versificatiei brute si
stngace, ce nsotea de regul dansul, muzica si incantatiile magilor
vrjitori.
Odat cu aparitia societtilor mprtite n clase si a scrisului,
productiile literare ncep s fie fixate n scris (pe tblite de argil,
papirus, tblite cerate etc.), transmitndu-se astfel posterittii. Vechea
literatur oral se continu n noile conditii. ns n ea se asimileaz
si ecouri din scrierile culte, si astfel se nasteliteratura oral popu-
lar, deosebit de vechea literatur oral primitiv sau a comunei
primitive.
Primele literaturi scrise s-au constituit n ariile de cultur ale celor
mai vechi civilizatii cunoscute pn n prezent, si anume n ariile
orientale: egiptean, sumero-babilonean, ebraic, indian si chinez.
Acest fapt nu este deloc ntmpltor, ntruct cultura n general,
literatura n special, din totdeauna a avut rolul unei semnificative ci
de rulare a istoriei unui popor, precum si a civilizatiei sale nsotitoare.
Problema care se pune n perspectiva unei juste si lesnicioase
abordri a poeziei ca parte component a literaturii universale, este
aceea a periodizrii. Cci se stie c mprtirea istoriei n perioadele
prea bine cunoscute, este pur arbitrar, dictat de nevoile didactice
de studiu, clasificare si cercetare.
Cum Renasterea a efectuat o adevrat tietur n profilul moral,
spiritual, cultural si economic al omenirii, iat de ce filosoful romn
Nae Ionescu vedea n Renastere singurul si adevratul moment de
referint din istorie, prin urmare, opta pentru mprtirea istoriei n
dou mari perioade: prerenascentist si postrenascentist.
Deoarece Renasterea a actionat n domeniul artelor chiar mai
transant si mai distinct dect n alte sfere de activitate uman, nu
vd nici un impediment ca literatura n general, poezia universal n
particular, s fie mprtit n trei mari grupe:
A. Prerenascentist;
B. Renascentist;
C. Postrenascentist.
Pstrnd aceast clasificare, poezia prerenascentist va
cuprinde:
A1. Literatura antic oriental;
A2. Poezia antic greac;
A3. Poezia latin;
A4. Poezia Evului Mediu.
Renasterea, la rndul ei, va trata curentul cultural numitumanism
si poezia aferent din Italia, Franta si alte tri, inclusiv din Principatele
romne.
Poezia
component[ esen\ial[
a culturii universale
Ct priveste poezia postrenascentist, ea va mbrtisa o
multitudine de mari si fecunde curente europene si universale, prin
care va ajunge pn n zilele noastre:
C1. Clasicismul;
C2. Iluminismul;
C3. Neoumanismul german;
C4. Romantismul;
C5. Realismul;
C6. Parnasianismul si simbolismul;
C7. Futurismul, expresionismul si suprarealismul;
C8. Poezia secolului XX.
A. Prerenascentismul
A1. Literatura antic oriental
a) Literatura egiptean, cu o vechime ce urc pn aproape
de anul 3000 .e.n., are o mare varietate de productii care, cu o real
valoare artistic, reflect realitti istorice, conceptii si stri de spirit
din diferite perioade ale istoriei egiptene.
Dintre aceste productii literare, cea mai mare valoare artistic o
au imnurile si povestirile. O adevrat capodoper este celebrul Imn
al lui Eknaton (sec XIV .e.n.), compus de Amenofis al IV-lea, faraonul
care a ncercat s limiteze puterea clerului printr-o reform curajoas.
n acest imn, Soarele devine zeul iubirii dintre oameni si popoare, al
fertilittii si al pcii. Merit deasemenea subliniat iradierea culturii
faraonice n tot bazinul mediteranean.
b) Literatura sumero-babilonean cuprinde productii
literare create nc de la nceputul mileniului al III-lea .e.n.: imnuri,
rugciuni, mituri si eposuri. Dintre aceste productii, cea mai impor-
tant esteEpopeea lui Ghilgame, poem eroic din mileniul al III-lea,
nscris pe 12 tblite de argil ars, ce au fost descoperite n biblioteca
regelui Assurbanipal al Asiriei. El a fost transmis fragmentar n mai
multe versiuni redactate n diferite limbi din Asia Mic.
Epopeea lui Ghilgames ne apare ca un poem al prieteniei, al ata-
samentului fat de viata pmnteasc si al ntrebrilor nelinistitoare
despre viata de dup moarte.
c) Literatura ebraic antic este aproape n ntregime
cuprins nVechiul Testament, carte care nsumeaz scrieri cu un
caracter extrem de variat, datnd din epoci foarte diferite. Dintre
scrierile cu caracter literar se remarc operele lirice (Psalmii, Cntarea
cntrilor) si Crtile profetilor.
Psalmii (Cntecele de laud) este partea cea mai ntins a
Bibliei. Cei 150 de Psalmi au fost scrisi ntr-o perioad de aproape
1000 de ani, ncepnd cu vremea lui Moise, pn dup revenirea din
robia babilonian. Cea mai mare parte a Psalmilor (circa un sfert) l au
ca autor pe regele David, dar printre autori se mai numr: Moise
(Psalmii 90 si 91), Etan (Psalmul 89) etc.
George PETROVAI
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
19
Anul V, nr. 7(47)/2014
Psalmii sunt adevrate culmi de lirism, cu o mare intensitate
sentimental si emotional, cu metafore foarte sugestive.
Cntarea cntrilor, atribuit lui Solomon (Eclesiastul), este un
poem de dragoste, la a crui form definitiv s-a ajuns n ultimele
veacuri ale erei vechi. Tensiunea sentimentelor din acest frumos
poem se transmite fie direct, fie prin intermediul unor sugestive com-
paratii si metafore, ncrcate de un mbttor parfum exotic.
d) Poezia antic indian a sporit tezaurul literaturii uni-
versale prin cele peste o mie de imnuri nchinate elementelor naturii
si mitologiei, care alctuiescRig-Veda, prin cele dou colosale poeme:
Mahabharata si Ramayana (Mahabharata este considerat cea mai
ampl oper de imaginatie a Asiei) si prin opera lui Kalidasa (sec. V
e.n.), apreciat ca fiind cel mai mare poet indian din toate timpurile.
Din creatiile lirice, epice si dramatice ale lui Kalidasa, celebr n toat
lumea a devenitSakuntala, drama mult admirat de Goethe si Schiller
si att de frumos tradus de George Cosbuc.
e) Poezia antic chinez a intrat n literatura universal
prinCartea cntecelor, o antologie de 300 de poezii populare, si
prin doi mari poeti: Li Tai-pe, poet al iubirii si al vietii plcute, si prin
Tu Fu (sec. VIII e.n.), considerat a fi cel mai mare poet chinez din
toate timpurile prin forta expresiei, profunzimea sentimentelor artistice
si realismul viziunii (nedreptti sociale, ororile rzboiului).
A2. Poezia antic greac
Literatura greac pe ansamblul ei este una dintre cele mai strlucite
literaturi a tuturor timpurilor, care continu s farmece prin generalul
uman exprimat n forme de nalt valoare artistic si care a exercitat o
influent decisiv nu doar asupra literaturii latine, ci si asupra ntregii
literaturi renascentiste.
Poezia antic greac poate fi grupat astfel:
a) Poemele homerice;
b) Poezia liric;
c) Comedia;
d) Tragedia;
e) Fabula.
a) Iliada yi Odiseea, cele dou faimoase poeme homerice ce au
fost plmdite n forma actual cel mai trziu n secolul al IX-lea,
sunt de fapt operele unor poeti de geniu, dar care - gratie unittii lor
exceptionale de compozitie - au fost asamblate fr cusur si au sfrsit
prin a fi atribuite legendarului Homer.
Se stie, ns, c evenimentele care s-au petrecut n timpul rzbo-
iului troian, subiectul central al poemelor, au fost cntate deaezi,
poeti care se nsoteau cu lira atunci cnd la ospete, povesteau n
versuri multe episoade din rzboiul dus de greci mpotriva Troiei pe
la anul 1210 .e.n.
Dar oricare ar fi autorul sau autorii, cele dou poeme exist aidoma
unor falnice coloane printre care omul avid de cultur ptrunde n
imensul templu al literaturii universale. Nararea impresioneaz nu
numai prin expunerea clar a faptelor, ci si prin mijloacele principale
de plasticizare poetic: epitetul, comparatia, discursul n cazul Iliadei,
iar n cazul Odiseei - poemul care relateaz extraordinarele peripetii
ale lui Ulise pe mare, n drumul spre cas de dup rzboi - se mai
nvedereaz superba mbinare dintre real si fantastic.
b)Lirica greac
Cu toate c elementele de poezie liric se fac simtite nIliada si
Odiseea, cu adevrat poezia liric greac se dezvolt n secolele VII-
VI .e.n. Principalele specii ale liricii grecesti sunt: elegia, iambul si
oda, iar cei mai de seam reprezentanti ai ei au fost Sappho, Anacreon
si Pindar.
Sappho (sec. VII) afost naintedetoateo poet aiubirii, asacum
rezult din ode. S-a nscut pe insula Lesbos, a fost exilat n Sicilia,
iar iubirea a fost pentru ea unicul ideal si unicul sens al vietii.
Anacreon cnt n versurile sale (a compus elegii, epigrame si
imnuri) plcerea si vinul: Eu beau n cinstea voastr, ce pasnic
beau./Adu-mi la pat clondirul, biete, iar!/ mai bine beat si-ntins pe
pturi,/ Dect cadavru-ntins n moarte.
Pindar (521-441 .e.n.) este cel mai strlucit reprezentatnt al liricii
ocaziilor solemne. El caut peste tot sublimul si elevatia. Bunurile pe
care le celebreaz sunt bogtia, puterea, gloria, tineretea nsotit de
frumusete si dragoste. n conceptia lui, conditia fericirii este virtutea,
vzut ca totalitatea nsusirilor morale, intelectuale si fizice: Cci si
suferinta amar se stinge/ Si-i domesticit n dulci bucurii,/ Atunci
cnd o soart slvit ridic/ n sus fericirea, mereu spre zenit.
Dac lirica la Sappho si Anacreon este simpl si aproape familiar,
Pindar face ca n lirica lui, ideile abstracte s se amestece cu imaginile
concrete.
De mentionat c prin poezia liric, literatura greac a fcut un
pas mare nspre analiza propriilor gnduri si sentimente ale poetului,
si prin aceasta ea a exercitat o fecund influent asupra poetilor ce i-
au urmat peste veacuri.
c) Comedia greac l are ca ilustru reprezentant pe Aristofan. n
piesele sale, poetul satirizeaz oameni si stri de lucruri contemporane
cu el. Astfel, nNorii Aristofan i satirizeaz pe sofisti si educatia
amoral pe acestia o ddeau elevilor lor, nViespile tinteste mania
judectilor de care erau cuprinsi atenienii, pe cnd n Pacea este
vorba de pacea ncheiat ntre atenieni si peloponezieni, cunoscut
sub numele de pacea lui Nicias.
d) Mareatragedie greac este reprezentat de triada de aur:
Eschil, Sofocle si Euripide.
e) Dintre fabulisti, o mentiune special merit Esop si Fedru,
modelele literare ale marelui fabulist francez J ean de La Fontaine.
A3. Poezia latin
n dezvoltarea poeziei latine, n general a literaturii latine, se
disting trei mari perioade:
a) Prima perioad, care ncepe dup cucerirea sudului Italiei, cnd
romanii au venit n contact cu literatura greac si au nceput s cul-
tive epopeea, poezia liric, poezia dramatic, elocinta, istoriografia,
cci pn atunci (aprox. 270 .e.n.), ei aveau o poezie religioas si pro-
fan, n care - ntr-un vers simplu si cu ritm nedefinit - exprimau sen-
timente colective, invocau zeii sau fceau urri la nasterea unui copil.
Dac n unele genuri literare, precum: epopeea, tragedia, drama
ori istoriografia, literatura latin a fost copios influentat de literatura
greac, genurile literare de felul satirei si epigramei sunt specific
latine.
Acestei prime perioade i apartine Plaut (254-184 .e.n.), fr
ndoial cel mai mare poet comic latin. Printre cele 21 de piese
autentice (traditia antic i atribuie 130 de piese!), se numr Aulularia
(Ulcica), cea din care s-a inspirat Molicre n piesa saAvarul.
b) A doua perioad corespunde rboaielor civile: 133-44 .e.n.
Este perioada clasic n care au trit si scris Cicero si Caesar, perioada
n care poetul Catul a cntat n nemuritoare versuri pe Lesbia, iar
poetul Lucretiu (99-55 .e.n.) a scris poemul filosofic n sase prti De
rerum natura (Despre natura lucrurilor).
c) n fine, cea de-a treia perioad (43 .e.n.-14 e.n.) este epoca
principatului lui Augustus, cnd literatura latin cunoaste epoca sa
de aur. Acum triesc si scriu cei mai mari poeti ai Romei: Virgiliu,
Horatiu, Ovidiu; acum si scriu versurile Tibul si Propertiu si tot
acumse nfiinteaz celebrul cerc literar al lui Maecenas, prietenul lui
Augustus si marele protector al literelor.
20
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
A4. Poezia Evului Mediu
Evul Mediu a durat aproximativ 1000 de ani. Este perioada n
care au loc nsemnate acumulri spirituale sub stricta supraveghere
a clerului, care monopolizeaz nvtmntul, studiul filosofiei
(transformat nslujnica teologiei) si cercetarea stiintific.
Invazia arabilor n Peninsula Iberic (sec. al VIII-lea), nseamn o
benefic influent din partea oamenilor de stiint, filosofilor si poe-
tilor asupra culturii europene. Cci arabii cunosteau n mod direct
gndirea stiintific si filosofic a antichittii greco-latine, pe care au
difuzat-o prin traduceri si comentarii.
Cele mai reprezentative genuri din literatura Evului Mediu au
fost: poezia epic, poezia liric, literatura satiric si dramaturgia.
Poezia Evului Mediu cunoaste urmtoarele patru directii:
a) Poemele eroice;
b) Poezia liric;
c) Poezia lui Franois Villon;
d) Poezia persan.
S le lum pe rnd si s vedem prin ce se remarc fiecare dintre
ele.
a) Epoca migra(iei popoarelor se caracterizeaz prin rzboaie
sngeroase si expeditii de jaf. Evenimentele acestei perioade au fost
evocate prin scurte compozitii versificate, recitate de cntreti
ambulanti cu diverse ocazii ce adunau un auditoriu numeros: trguri,
srbtori, nunti, pelerinaje etc.
Faptele si figurile evocate aveau n ele un smbure de adevr
istoric, alterat ns fie de fantezia cntretului popular, fie de nece-
sittile compozitiei sale, dictate de efectul scontat asupra ascult-
torilor. Cu timpul, aceste cntece scurte au fost contopite n com-
puneri ample si unitare, centrate pe un eveniment sau un personaj.
n felul acesta au aprut cntecele de vitejie saupoemele eroice,
cele mai cunoscute fiindCntecul lui Roland n Franta, Cntecul
Nibelungilor n Germania, Cntecul Cidului n Spania si Cntecul
despre oastea lui Igor n Rusia.
b)Poezia liric medievalapare mai trziu (aprox. sec. al XII-lea)
la curtile senioriale, la o dat cnd moravurile se mai rafinaser dup
ce cruciadele i puseser pe europeni n contact cu forme avansate
de cultur, ca de pild cea bizantin. Centrul de dezvoltare al acestei
poezii a fost sudul Frantei (regiunea Provencei), de unde apoi s-a
rspndit n nordul trii, n Germania, Spania si Sicilia.
Aceast poezie a fost cultivat detrubaduri, care n nord erau
numiti truveri, iar n GermaniaMinnesngeri. Trubadurii erau poeti
de origine nobil sau modest, stabiliti pe la curtile marilor seniori.
Lirica lor este n esent o poezie de dragoste, adesea conventional
si cu o form de exprimare ngrijit, manierat si ornamental.
Cu toate nemplinirile sale, totusi poezia trubadurilor a reprezentat
o etap deloc neglijabil n evolutia liricii universale, prin interesul
artat de ei pentru natur, pentru exprimarea ngrijit si pentru culti-
varea unor specii ale liricii de dragoste, asa carondelul saualba.
c) Franois Villon (1431-?1463), considerat cel mai mare poet
francez medieval si unul dintre marii poeti ai tuturor timpurilor, a
avut o viat aventuroas si dezordonat, care l-a dus nu numai la
cunoasterea lumii sracilor, ci si a celor deczuti din punct de vedere
moral: hoti, tinuitori, puscriasi, prostituate.
Poetul porneste de la faptele trite de el nsusi, iar exprimarea sa
este frust, deseori n jargon, si de-o sinceritate de-a dreptul brutal,
ndeosebi atunci cnd se uit la comportarea sa nedemn: Eu sunt
Franois - si d-aia-s breaz,/ ft din Paris lng Pontoise./ n streang
va sti bietu-mi grumaz/ ct trage curul la necaz (Patruversul pe care
l-a fcut Villon cnd a fost osndit la moarte).
N.B. n Evul Mediu au aprut trei mari scriitori, ale cror opere au
deschis drumul spre Renastere: Franois Villon, Geoffrey Chaucer
(c.1340-1400), cel mai mare scriitor medieval englez, si Dante Alighieri.
d) Cronologic vorbind, tot n acest capitol intr catrenele persane
(robaiurile) scrise de poetii: Omar Khayyam (1022-1122), Saadi (1213-
1292) si Hafez (1326-1396). Iat spre exemplificare un admirabil robai
din creatia lui Omar Khayyam, om de stiint si autor al unor impor-
tante tratate de matematic si astronomie: Cine-n rai si iad a fost
anume/ si se-ntoarse din cealalt lume?/ Teama si speranta noastr
izvorsc/ din ceva ce-l stim doar dup nume.
Dup cum se stie, spre sfrsitul vietii Goethe a alctuit culegerea
liric Divanul occidental-oriental, marcat de influenta marilor poeti
persani...
*
n procesul cultural-istoric al trecerii de la Evul Mediu ctre epoca
modern, Italia a avut un rol de frunte. Patru sunt cauzele care i-au
conferit aceast pozitie de lider mondial:
1) Poporul italian s-a dezvoltat pe spatiul istoric al vechii Rome,
si astfel el a beneficiat mai direct ca alte popoare de mostenirea ei
cultural;
2) Asezarea geografic a Italiei i creeaz o admirabil pozitie
economic, gratie creia porturile sale vor fi primele centre din Evul
Mediu unde apare marele capital, iar comertul cunoaste un deosebit
avnt. De unde va decurge n chip logic gradul lor de prosperitate si
rolul important ce le revenea n politica timpului;
3) Chiar dac uneori papa nu era de origine italian, totusi, ntruct
Scaunul papal se afla pe teritoriul Italiei (ns fr acel scurt si nostim
interludiu de pe vremea lui Filip cel Frumos, cnd au existat doi
papi!) si ntruct papii pretindeau s fie nu doar capii bisericii uni-
versale, ci si ai politicii mondiale, faptul acesta - n pofida rzboaielor
pentru putere pe care le-au generat - a dus totodat la aparitia unor
formidabile fluxuri diplomatice orientate din toate prtile lumii de-
atunci nspre cettile-state italiene, ceea ce deasemenea a contribuit
la sporirea prestigiului lor international;
4) Italia a fost prima tar european n care s-a desfiintat iobgia.
L
a
n
c
r
e
t

-
E
v
a
d
a
r
e
a

p

r
i
i
va urma
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
21
Anul V, nr. 7(47)/2014
Ion PACHIA-TATOMIRESCU
(membru USR)
Prim-vztor al cuantelor de
foame la nenumratii scribi din uni-
versul / cosmosul nostru cel de toate
zilele, cel ce observ mai nti c
scribocratia a produs niste mutatii
genetice n text (inclusiv n cel po-
etic), mutatii potrivit crora vo-
calele au dinti, consoanele-s nzes-
trate cu gheare lipicioase, cu aderent
mai ales la sub-harduita sticl de
tele-ecran, ntr-o alarmant-aneanti-
zatoare msur (zicerea nghite ne-
zicerea - SEtem, 27 -, ceea ce, dup ntemeietorul paradoxismului
ontologic, ns pe alt nivel ntru Logos, nseamn: cuvntul ngur-
giteaz necuvntul), este admirabilul poet bine temperat-paradoxist,
Constantin Stancu (nscut n zodia Scorpionului, la Hateg-Dacia, n
2 brumar 1954, licentiat al Faculttii de Drept din Cluj-Napoca, n
1988, debutant, n toamna anului 1981, cu poezii publicate aproape
n acelasi timp de revistaOrizont din Timisoara si de periodicul
Braovul literar i artistic, cu debut editorial colectiv - prin ciclul
de stihuri Fructul din fruct - n antologiaArgonautii, ntocmit de
Eugen Dorcescu, n urma concursului national pentru tinerii condeieri
Ir volum, organizat de Editura Facla, n 1988, membru al Uniunii
Scriitorilor din 2009), a crui oper liric ncoroleaz (ntre anii 1998-
2014) volume de marc de refluxgenerationist val (sau de Ge-
neration of the Deep Clearness):Psrile plng cu aripi (Timisoara,
Editura Helicon, 1998), A privi cu ochii inimii - poemele roadelor
(Hunedoara, Editura Polidava, 2002), Pomul cu scribi (Timisoara,
Editura Eubeea, 2006), Greutatea gndului nerostit (Vulcan, Editura
Realitatea Romneasc, 2012),Cu fantezia pe fantezie clcnd(Sibiu,
Editura Cenaclului de la Pltinis, 2013), la care s-a adugat, n prezentul
florar, si volumul de sub lupa noastr critic, Etemenanki - Ultima
sptmn * (2014).
Critica literar - care a ntmpinat volumele de poeme publicate
pn acum de Constantin Stancu(supra), sau ante-Etemenanki,
evident, dinspre valorile estetice incontestabile ale liricii contem-
porane - evidentiaz n esentialele buchetului: Ceea ce nlumin
cu frumusete versul lui Constantin Stancu [...] este senintatea n
patim; este evident c poetul trieste niste experiente spirituale
de anvergur (precum Marii Orbi-Prooroci ai Vechiului Testament)
si, deci, de mare ptimire interioar - dar lectia / implicita porunc
divin a nteles-o: calmul senin este o slvire a lui Dumnezeu iar
mhnirea[-i] pcat! (Adrian Botez, n revista Noua Provincia
Corvina, 2009); Poezia lui Constantin Stancu [...] are, drept strat
semnificativ si generativ-bazal, transfigurarea, n acceptiunea biblic,
non-testamentar, a termenului. Lumea, n ntregul ei, de la minerale
la fiintele vii, de la un orizont la cellalt si de la cer la pmnt, este,
Deznodmnt cu litere
de Turn Babel ]i vecie marcat[
cu venin de sapien\ial ens
pentru ochiul inimii, pentru ochiul poetului [...], altfel dect pare a fi,
la prima vedere, continund s fie, pentru simturi, afect si ratiune,
ceea ce este ea n aparent. Aceast uimitoare si minunat schimbare
la fat se petrece, desigur, sub puterea si lucrarea tainic a harului...
(Eugen Dorcescu, n revistaReflex, nr. 1-6 / 2010 / Literatur i
ideologie, Editura Calameo, 2014); referitor la poezia lui Constantin
Stancu a mai scris o serie de poeti, critici, editori: Ladislau Daradici,
Ioan Evu, Dumitru Hurub, Lorinczi Francisc-Mihai, Maria-Daniela
Pnzan s. a.
Vrednic-atentul poet ce poart si rob de critic, Adrian Botez,
este deja autorul primei cronici, Fr de scribul-poet-n-revelatie,
nu exist mntuire..., despre volumul de poeme, Etemenanki (Ultima
sptmn), de Constantin Stancu, intrat n planetarul circuit
literar de prier-florar-2014, gratie ctorva reviste online de cultur -
Starpress (ISSN 1844-7546),Armonia (din 14 aprilie 2014),Omniscop
(Craiova, ISSN 2069-8674, 16 aprilie 2014) etc. - cronic din care
retinem pentru Distinsul Receptor de Poezie cele privitoare la stan-
cian-etemenankiana structurare si la vectorizare autentic n orizontul
cunoasterii metaforice: Cartea lui Constantin Stancu (un calofil si
filocalic strlucit, un bijutier perfect) are 64 de pagini, mprtite astfel:
1. Cteva cuvinte, prin careautorul nu doar c explic sensul si eti-
mologia cuvntului etemenanki, ci sugereaz, de fapt, si temele abor-
date n cartea care acum se deschide - principala tem fiind aceea a
rotii / rotirii / ciclicittii implacabile, infinit-deschise, a existentei
cosmico-fiintiale, dar aceast tem principal si subsumeaz, printre
altele, tema lansat de mult vreme, dar neprimind, pn acum (cel
putin) chip poetic, aMuntelui Sacru, cu doi versanti (Religia i
Cunoaterea Stiintific-Rational), Piscul semnificnd mpcarea
si resintetizarea spiritual a celor dou forte ale Cunoasterii, ntru
Dumnezeu-Atoatecreatorul [...] - chiar si acest Cuvnt nainte are
ritmicitti si dispuneri, semantice si formale, de stihuire liturgic.
[Etemenanki] Ultima sptmn este, de fapt, prima sptmn,
eterna / originara sptmn, temelia Creatiei, sptmna cea
mistic-meree, paradisiac, fr msurare, fr de ceas...; 2. un
argument - intitulat Memoria luminii; 3. si patru prti notate cu
cifre romane (punndVechiul Testament sub semnul si stpnirea
spiritual aNoului Testament / Crucii prin care geneticul (mostenirea
genetic) este / va fi dominat() de Spirit / al cincilea element al
Crucii Umane): I. Turnul Babel (Flacra verde i cmpia Sinear);
II. Semn ntr-o lume de fosfor (Septembrie cu ore moi); III. Ultima
sptmn (Cauti locul perfect: e ultima sptmn...); IV. Starea
de veghe ([ce] contine 31 de poeme, fiecare fiind un microcosmos
poetico-liturgic [...]). Dintr-o privire fugar asupra titlurilor, se observ
obsesia lui Constantin Stancu pentru Scrib, pentru Constructia
Divin (catedrala albastr). Ceea ce nu se observ, la o prim
privire fugar, este reinterpretarea mitului Turnului Babel (pus n
22
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
relatie cu Creatorul-Om-Nzuitor-spre-Dumnezeul-su, dar si cu
nsusi Dumnezeu). Turnul Babel, la Constantin Stancu, nu mai apare
ca o rezultant a tendintelor arogant-luciferice, din spiritualitatea
lumii umano-terestre, ci ca [...] Legitimat, de nsusi Dumnezeu,
Nzuire spre Cer / Originaritate [...].
Deosebit de interesant este si ceea ce scriecriticul Constantin
Stancu - n epistola de autorecomandare pus ntre coperta celui
de-al saselea volum al su de poeme, Etemenanki (Ultima spt-
mn), si prima-i pagin, cea cu autograful ctre subsemnatul, din
plicul pe care l-am primit n 22 mai 2014 -, ntre altele, despre poetul
Constantin Stancu: Volumul de versuri red limitele omului n fata
universului, vremurile pe care le trim, cuvintele care s-au spus ntr-
o sptmn din aprilie cu ngeri, memoria luminii si uitarea cea de
toate zilele, ntoarcere la rigoarea primelor cuvinte soptite si [la]
luciditatea scribilor sub entropia haosului melodios. Din provincia
mea de cuvinte....
Imediat lmuririi celor legate de misterele din mitonimul /
toponimul asiro- / sumero-babilonian, Etemenanki, rsrit n titlul
de pe-o copert de carte valah-liric de azi, vom cerceta dac nu
cumva, cel de-al VI-lea volum de poeme al lui Constantin Stancu se
comport aidoma unei rachete cosmice n trei trepte - n zborurile
sale ntru cucerirea privelistii de Poezie de pe raz de ciclopic
telescop -, trepte desemnate n epistol cu mult-magnetizator-fer-
mectoare sintagme: 1) cuvinte rostite / rostuite ntr-o sptmn
de-april cu ngeri; 2) revenirea (celest-acvatic-primordial) la
rigoarea primelor cuvinte optite ntru Genez; 3) luciditatea
scribilor sub entropia haosului melodios.
De la Etemenanki la Tor[i]da[va] > Turda. n deschiderea
volumului, Constantin Stancu ntmpin Distinsul Receptor cu
Cteva cuvinte, ntr-adevr-lmuritoare nu numai din punct de vedere
lirico-semantic-sincretic, ci si ntru fixareaunittii de loc (ariesi
relief de orizont metaforic) si a unittii de poematic timp. Simbolul
prelnic-dominator de orizont metaforic, polivalent-misteriosul
simbol din centrul galaxiedric al textelor stanciene esteTurnul
Babel, zigurat desemnat de sumerologi cu aproximatie cunei-
form dinspre limbile sumeriene / asiro-babiloniene, cu interme-
dieri persane etc., prin mitonimul si deopotriv toponimul Eteme-
nanki / E.temen.an.ki (baz laCteva cuvinte - SEtem, 3 - si la
poemul-cheie, I. Turnul Babel - Flacra verde i cmpia Sinear
- SEtem, 9 sq.), zigurat cu simbolul brumat de epoci cu potoape si
cu atlantide, extras n litera articolului lexicologic de poetul Constantin
Stancu dintr-unDictionar biblic (de Oradea, 1995, p. 119): Cldirea
platformei de temelie a cerului si a pmntului al crei vrf ajunge n
cer - v. infra fig. asi fig. b - / Cldireaal crei vrf esten cer, ori
- n litera majorittii dictionarelor strine: thename of the large
temple tower in Babylon, also known as the Tower of Babel. Its
Sumerian nameE-temen-an-ki means....
Cele patru cardinale imagini pentru ntelegerea simbolisticii
polivalente aTurnului Babel / Etemenanki (cf. supra, fig. a, b, c,
d), surprinznd macheta centrului asiro-babilonian (a, b) n
oglindirea arheologilor si a arhitectilor de astzi, pe baza dezvelirii
ruinelor dintre fluviile Tigru si Eufrat, de sub o plapum prelnic-
etern-conservatoare a vestitei civilizatii antice, n grosime de
saisprezece metri de nisip desertic, dar surprinznd si zboruri ale
Zeitei-Gaie, divinitate celest-ascensional / descensional a mortii
si renvierii, zboruri fixate de cele mai vechi picturi rupestre si
arhaic-parietale cu psri-zeitti din Eurasia - mai exact, (c) din Dacia-
Romnia (Pestera Chindiei / Gaura Chindiei, de pe malul Dunrii de
la Pescari, n amonte de Orsova, din orizonturile cultural-rupestre al
anilor 10 000 si 8 000 . H.) si (d) dintr-un templu mezolitico-neolitic
din orizontul anului 7500 . H. ncoace, descoperit n Anatolia-Turcia
(Catal Hyk) - sunt reproduse pentru Distinsul Receptor din dou
motive:
Poetul Constantin Stancu, cerce-
tnd zaristea dintre valaho-
dacicul zigurat de aur de-acas,
adic vrful J idovu (din Muntii
Metaliferi), cel foto-eternizat, din
Zlatna bunicii (cf. coperta, supra /
fotografia, infra), si ziguratul
asiro-babilonian, Etemenanki, de la
Tigru si Eufrat (v. infra, fig. a si b).
a
b
a / b) Turn Babel / Etemenanki;
c / d ) Pelasgo->valaho-daca Zei(-Gaie: 9000 . H., n Peytera
Chindiei-Dacia (c); 7500, n Catal Hyk, Anatolia-Turcia (d).
c
d
Valaho-dacic zigurat de aur, vrful Jidovu, nalt de 936 metri, din
Muntii Metaliferi - provincia Ardeal, Dacia (de Romnia), fotografiat
de Constantin Stancu, de lng gardul de la grdina bunicii sale
din Zlatna.
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
23
Anul V, nr. 7(47)/2014
1) pentru a-si lega curcubeul privirii sugestiv-dezlegtoare de
mister de o imagine aTurnului Babel / Etemenanki (a) si de foto-
grafia (v. supra) de pe coperta volumului de poeme - avnd, nu
ntmpltor, n prim-plan, o parte dintr-un gard, alta dintr-o grdin
din spatele unei jumtti de case traditional-pelasge >valahe (a
bunicii poetului, aflat n aria aurifer a Zlatnei, jud. Alba), si, pe
fundalul celest, n lumin bej-movie, central, piramida / zigu-
ratul unui vrf de munte, Jidovu, din Carpatii Apuseni-Metaliferi
cu vestitul aur-de-Dacia, cu capacitate inductiv-lirico-semantic-
sincretic si proiectie / pro-jetare a Eroului poematic, nu n
pelasg->valah-eternele Valea Galben si Valea Plngerii, ci ntr-un
relief cu zigurat autohton-spiritual; pentru verosimilitatea co-
nexiunii noastre, Distinsul Receptor poate afla o incontestabil
baz de date n dou lucrri mai vechi ale noastre: Mihai Eminescu
i mitul etnogenezei dacoromneti (Timisoara, Editura Aethicus,
1996 - capitolul Panorama civilizatiei arhetipale asiro-babilo-
niene..., pp. 11-14) si Istoria religiilor (Timisoara, Editura Aethicus,
2001; vol. I, Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, pn n
Cretinismul Cosmic..., cap. Cultul craniului / capului, pp. 193-
224); simbolica de pe copert si continutul poematic din volumul
Etemenanki..., de Constantin Stancu, sugereaz babilonizarea
lumii, indiferent dac-i vorba de cea crestin, sau dac-i de alt religie,
indiferent c-i pornit din Pelasgimea >Valahimea bazinului dacic-
sacrului fluviu al planetei, Dunrea (Donares >Dun-re[s], casa
zelui rzboinicilor, Ares-thracul), ori din Babilonimea dintre fluviile
Tigru si Eufrat;
2) pentru a-si lega (peste ere / spatii) curcubeul privirii sugestiv-
dezlegtoare de mister de o imagine aTurnului Babel / Etemenanki
(b) ce, n profil, nu-i altceva dect capul Gii, zeitate ascensional
/ descensional (supra, fig. c si fig. d), cea care, dup moarte, trans-
port ntru renviere la Tatl-Cer cele dou capete de sotie si de sot,
de pereche re-editnd pe pmnt perechea edenic; rensufletite,
capetele perechiisotie - sot sunt readuse n aceast lume a templului
Gaiei, Etemenanki (picturile rupestre, dup cum s-a mai spus, supra,
reprezentnd naripata zeit-Gaie, s-au conservat dintre orizonturile
anilor 10 000 si 8 175 . H., n Pestera Chindiei din Clisura Dunrii,
comuna Pescari-Dacia / Romnia, de-aici lundu-si sacrul zbor ctre
alte spatii culturale euro-asiatice, nu invers, mai nti, n orizonturile
unittii culturale / civilizatorii, euro-central-balcano-anatoliene, Old
European Civilization, dup Marija Gimbutas, apoi, la o sritur
de iepure schiop, ntre fluviile etemankiene, Tigru si Eufrat, ori, pe
directia Dunrea de Jos / Dacia - Masagaetia - Caucaz - Moesopo-
tamia Asiro- / Sumerian).
n viziunea poetului, simbolul Etemenanki, guvernat de atot-
cuprinztor-cosmica memorie a luminii (Lumina si pstreaz
memoria, [...] / si aduce aminte de / nceputurile lumii si de obsesiile
tale oranj sau mov, / de insomniile galbene n care se odihnesc gutui.
// Lumina este aceeasi ieri, azi si mine [...] // Lumina cuprinde totul
[...] // Lumina nfloreste n bratele lui Dumnezeu - Argument /
Memoria luminii - SEtem, 7), simbol [atot]cuprinztor, mai ales, de
Patrie-Dacie-Crestin-Cosmic (gratie neuitrii din scolile oralittii
culte ale Zalmoxianismului, gratie neuitrii din fibrele fiintrii Pe-
lasgului >Valahului), are o uimitoare polivalent lirico-semantic-
sincretic alimentat de mustul, de sevele pmntului pe care s-a
nscut ntru fotonic nemurire; flacra edenic-verde a Daciei are
perenitate / eternitate ca de grdin a Maicii Domnului (cum ne
ncredinta n Bucurestii / Romnia luminosului april-2009 si Papa
Ioan-Paul al II-lea), n vreme ce antic-edenica flacr verde din Cmpia
Sinear, cmpia dintre Tigru si Eufrat, a intrat n dunele desertice, cu
Turnul Babel cu tot.
Si Dacia - partea din Dacia Nord-Dunrean ce se numeste Ro-
mnia - este nedesertizat nc n ntregime, ca Sinear-Cmpia, dar
rmne amenintat de etemenankizare deoarece si aici, pe pmntul
nasterii eroului poematic, ncurcatu-s-au limbile zidarilor de zigurat,
limbi ale migratorilor, ale scursorilor imperiale etc. (unele capete
mai clipesc [...] / altele vorbesc ntr-o limb numai de ei stiut -
SEtem, 9), deoarece si aici, mai ales aici, n Dacia nasterii sale, trdrile
de Neam / Patrie se tin lant de-aproape 2000 de ani, religiile s-au
ghiveciuit infernal etc. - chiar si pe Valea Sarmisegetusei cercetat
zilnic de ochii poetului din Hateg.
Acuitatea perceptiei lirice a istoriei neamului su Pelasg >Valah,
biblic perceptie dinspre pgn-sngerosul dans al Salomeii (Pn
la urm toate capetele / vor ajunge pe o tav a Salomeii, / capetele
brbatilor...), dinspre dansul cu tava capetelor tiate, este prezent
n orice loc / timp, si n antichitatea asiro-babilonian, si n con-
temporaneitatea programatic-haotizat de clanuri, de mafii etc.,
din Romnia-i natal.
Brbatii - a se citi conductorii de Tar / Popor, vrf-piramidalii
- nu stiu nimic despre satanica dansatoare cu capete tiate, puse pe
tava thanatic: Unele capete mai clipesc din ochi obositi, / [...] /
altele trupul i-au pierdut la Torda, / unele memoria gri (s. n. -
SEtem, 9; memoria gri de decodific n omeneasca memorie a
materiei cenusii).
Distinsul Receptor stie c pelasgo->valaho-dacic-anticul to-
ponim, Toridava (sacra cetate cu turn dac de veghe), din centrul
Daciei Nord-Dunrene, adic dinArutela > Arudela > Arudeal >
Ardeal (sau dinTransilvania, rebotezare incert-barbar-asemantic,
adic [tinutul] de peste pdure / pduri, c astfel vrut-au evmezicele
imperii s numeasc din nou aria intracarpatic, prin vitrege istorii,
unul dintre medievalele state valahe, azi euroregiune din U. E.,
rebotezare fcut describii strini de Pelasgime >Valahime ntru
diminuarea constiintei nationale a nc marelui Popor Pelasg >Valah
- a se retine c vocabulascrib are frecvent special n textele
stanciene), Toridava > Turidava, toponim devenit n evul mediu al
Valahimii, Tordace, n lucrarea legilor fonetic-valahe (de nchidere
a lui -o- n-u-), este astzi Turda Daciei (de Romnia).
Torda > Turda, se relev, prinmemoria luminii poetului, chiar
din istoria tragic a regelui (ales al Poporului) / domnului (alesul,
sau unsul Dumnezeului) Valahimii, Mihai Viteazul, cel trdat si
decapitat miseleste n noaptea armatei sale de eroi, cantonat n
Cmpia Turzii, la 9 august 1601, pentru c, n ciuda imperiilor
evmezice, n anul 1600 d. H., a furit re-Unirea partial a Valahimii din
(trile de ruri / munti, adic din) provinciile Daciei Nord-Dunrene
Zlatna valaho-dacicelor zigurate de aur.
24
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
(nu din Dacia Burebistan / Regalian, despre a crei parte dintre
Dunre, peste Peninsula Balcanic, peste Marea Thracic / Egee,
peste Frigia Troian etc., pn n Capadochia / capul Dochiei / Da-
ciei, adic despre Dacia Sud-Dunrean, adic despre Pelasgimea
>Valahimea sud-dunreano-anatolian, istoricii mancurti, ori, cum
s-ar zice cronicreste, istoricii cu blan de iepure la spate tac mlc,
nu scriu vreun cuvnt).
Dincoace de versul Tordei, mai n valea textului poematic,
Distinsul Receptor gseste snapse strvezii n realittile noastre
de la Revolutia Valah Anticomunist din Decembrie 1989, n Romnia
postrevolutionar-decembrist-babilonizat, n societatea / economia
noastr polidirectional-haotizat, ori melodios-haotizat de
btrni / tineri mancurti-decidenti / conductori neostalinisti / neo-
paukeristi, proletkultisti s. a., nct ndureratii din Valahime, ale cror
lacrimi cad n cer, invoc n desertic soapt,Etemenanki, Eteme-
nanki: Medicii au descoperit o tehnic de a transplanta / capetele
obosite pe trupurile tinere, / asa c se organizeaz periodic cte o
revolutie, / tineri curajosi ies n strad, n fata tancurilor, / cu trupuri
fragile de sticl, / privesc glontul n ochi, / [...] // Toti cei pe trupuri
tinere vorbesc ntre ei, / au congresul lor, biserica lor, / muzeul lor de
tvi de argint. // ntr-o zi Dumnezeu i-a adunat si i-a pus / s constru-
iasc Turnul Babel / si de atunci, ei duc fericiti crmizi din pmnt
rosu / tot mai sus, mai sus. // Unii ajung n vrf / si-n plin orgie si
amestec trupurile ntre ei, / privesc de acolo, din nalt, cmpia Sinear,
/ lacrimile lor picur n cer / si soptesc: etemenanki, etemenanki... (I.
Turnul Babel / Flacra verde i cmpia Sinear... - SEtem, 9 sq.).
Convergent lirico-semantic-sincretic, temperat-modernist-
paradoxist, ntru cele relevate mai sus, au mai toate poemele acestui
volum al lui Constantin Stancu. ns Ariadna liricii stanciene -
dup cum s-a mai spus(supra) - mai are de acompaniat Distinsul
Receptor de Poezie pe trei meridiane.
Primul meridian este cel desemnat prin sintagma: Cuvinte
rostite / rostuite ntr-o sptmn de-april cu ngeri. Dup
distihuirea problemei fundamentale a planetei de azi - Oamenii de
stiint au constatat c resursele planetei / pentru un an se sfrsesc
n luna septembrie. (s. n.) -, accentul nainte-cuvnttorului cade
crestineste, evidentiind pentru Distinsul Receptor n ce const ultima
sptmn la care se face privire nc din titlu, dincoace deEteme-
nanki: A existat o ultim sptmn pentru Iisus n care a / lsat
lumii cteva principii [...] / Era n aprilie, dup calendarul modern... /
Glasul mieilor se auzea n cetate..., spre a nchide simetric si sub
semnul interogatiei sfrsitul resurselor planetei: Exist o ultim
sptmn, n septembrie, pentru / fiecare din noi? (SEtem, 5).
Amplul poem, Cauti locul perfect: e ultima sptmn (SEtem,
12-17), conjug la un mod liric inconfundabil principiile lsate de
Iisus Hristos n ultima sptmn ntru locuirea fiecrui ens de
ctre acestea, dar nu n luminos april, ci n luna rpciune, a Sfintei
Marii; n ultima sptmn - suntem ncredintati de eroul poematic
stancian - trebuie s intri n cetate ducnd ziua pe umeri, / mpins
de vntul rsritului, trebuie s vorbesti tare, s calci n picioare
monezile de aur / pe care este imprimat chipul de mprat / dictator,
trebuie s stai n trupul tu ca n Templu, spre a te metamorfoza n
tainic flacr, / [n] lujer de crin care arde..., apoi trebuie s iesi
din Templu spre a privi la cei care cumpr adevrul, dragostea,
dreptatea lor, libertatea lor, / constiinta cu bani de argint, / [la cei]
care cred c stiu pretul corect n piata de sclavi, ori la cei ce si
schimb trupurile moarte n trupuri de aur; n ultima sptmn
trebuie s-ti pltesti impozitele, s te rogi n camera ta, nchis ca-
ntr-o celul, spre a putea iubi cerul senin, fr icoane, / mieii du-
cnd diamante n gura lor neatins de iarba otrvitoare; mai trebuie
nvtat de ctre fiecare dintre noi tehnica subtil a mortii, mai
trebuie vizitat vduva locuitoare pe-o moned veche, ca-ntr-un
palat, / ntins pe cearsaful de argint al zilei, spre a constata c si
cerul este umbra gndurilor / pe obsesia mineralelor, unde ncepe
polenul luminii, unde s-a murit totul, / sub greutatea mslinilor /
care poart n coaja lor mesajul, spre a constata c si bibliotecile
ca pntecul femeilor nsrcinate, / pregtite[-s] s nasc, n vreme
ce poetul arunc substante / n dreapta cuvintelor si / pregteste
jarul.
Al doilea meridian este cel desemnat prin sintagma: Reve-
nirea (celest-acvatic-primordial) la puterea / rigoarea Cuvn-
tului nti (adic ntruptor de Genez). Un loc aparte n economia
acestui volum de poeme al lui Constantin Stancu si face si mitul
Cuvntului. Reamintim Distinsului Receptor c mitul Cuvntului
primordial, al Unicei Limbi a nceputurilor, planetar n arhaitate,
s-a conservat aproape integral numai ntr-o arie spiritual lateral
/ izolat a planetei, aria Eschimoilor Alaskani, ns miteme de
panou central s-au pstrat att n spatiul pelasgo->valaho-dac /
thrac (dacoromn), ct si n spatiile culturale / civilizatorii, sumerian,
ebraic - esentializat-hermetizat, ca nBiblie (Evanghelia dup
Mihai Viteazu
(regele - alesul poporului / Domn - ori Domnitor, unsul lui
Dumnezeu - n Valahimea evmezic, nscut n anul 1558, n Trgu-
de-Floci / com. Giurgeni, provincia Muntenia-Dacia - mort pe frontul
anti-imperial-habsburgic de la Turda, provincia Ardeal-Dacia, la
9/19 august 1601, Mihai Viteazu este desvrsitorul, ntre anii 1599
si 1601, al celei de-a VII-a re-Uniri partiale a Daciei Nord-Dunrene;
despre moartea lui Mihai Viteazu, Istoria Romnilor..., de
Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu - Bucuresti, Ed.
Albatros, 1971, p. 380 - scrie: Si czu trupul lui cel frumos ca un
copaciu - ne spuneCronica ]rii Romneti - pentru c nu stiuse,
nici se prilejise sabia lui cea iute n mna lui cea viteaz; ucigasii
i tiar capul...; din acest adevr istoric se iveste si stihul lui
Constantin Stancu: trupul si-au pierdut la Torda).
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
25
Anul V, nr. 7(47)/2014
Ioan: La nceput era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu si
Dumnezeu era Cuvntul), indian, chinez etc., spatii unde se mai
nrzresc miteme din constelatiaCuvntului primordial. Potrivit
mitului integral al Cuvntului Primordial, putereade Genez /
Facere a vorbei din gura lui Dumnezeu s-a transmis primilor oameni
nctsemnificantul, n functie de nchipuirea rostitorului (si nchi-
puirea lucrului - dup cum, de altfel, relev si William James - face
respectivul lucru imaginat n timpul T-1 s fie ceva mai mult n
realitatea timpului T-2, adic respectivul lucru nchipuit este mai
mult dect nainte de a fi imaginat), deci semnificantul se
materializeaz, devine palpabil / materialsemnificat - si aceast
realitate din orizontul cunoasterii metaforice nu poate servi dect
n chip benefic lui homo creator. Potrivit paradoxismului ontologic
al Logosului / Limbii, ntlnit mai nti la Nichita Stnescu (autorul
celebrului poem, Omul-Fant, din volumul 11 elegii, aprut n anul
1966, dar si al volumului Necuvintele, din 1969, necuvinte, adic
vorbele / verbele Fant-Omului / Omului Fant, cel alctuit
din antimaterie, evident, deloc pe ntelesul pelicanilor-critici-
literari proletkultisti / post-proletkultisti, sau neoproletkultisti,
creatori / lansatori ai vocabulei peiorative la adresa-i, cea de nichi-
tisme), Materia decurge din Cuvnt (am tot relevat acest adevr
istoric-literar din 1972 ncoace si-l mai rostesc n puterea Cuvntului
dinti, pn cnd plesni-vor gusile doldora de pesti si de batracieni
ale majorittii pelicanilor si cocostrcilor-critici-de-poezie din Dacia
de Romnia, pentru c paradoxismul nu s-a nscut n Americi, n
Africa de Nord, ori altundeva, ci aici, n Sfnta Literatur Valah).
La Constantin Stancu, mitemele Cuvntului se consteleaz ntr-
un poliedric-original chip al bucuriei divine a catharsis-ului, cu
nimicul ce nmugurete, cu vocabule-berline n care eroul
poematic se poate plimba o noapte, ori o eternitate (Cuvinte locuite
de cltori, / doar pentru o noapte, / doar pentru o eternitate, / doar
pentru o singurtate // Spre munte, spre mare, / spre cuvnt sau
precuvnt, / raiul ncepe cu un singur cuvnt, / dar cine s mai crea-
d c / nimicul nmugureste? - SEtem, 23), cu catedrale albastre,
unde-i profetul prefcut n cuvnt (SEtem, 29), cu un soi aparte de
jertf ana-manolic de zidire n Poem (cci Poemul se destrma n
timp ce poetul l scria, / cuvnt de cuvnt, / sreau n aureola zilei
atomii, / celulele poemului, / [...] / D atentie cuvintelor, mi spunea
necunoscutul din poem, / fii atent la cuvinte, / la restul materiei inte-
ligente din poem - SEtem, 35), ori n istoria unei lumi ale crei
statui plng cu sfinti, ale unei lumi cu edenic pereche - unde Ea
pune un cuvnt, El pune un alt cuvnt si Dumnezeu le uneste
cu snge, / le zideste cu snge (SEtem, 50), cu semnificanti cltori
pe aripi de negru nfipte n gturi sub care-s gusi cu pene rosii
(cuvintele cltoresc pe aripi de rndunic, / ajung la urechile scri-
bului si / el sunete schimb pe cuvinte / ca pe o tarab n piata de
flori... - SEtem, 37), cu un soi aparte de cuvinte care nu se mai
ntrupeaz - fiecare n parte -, nici nu mai las n urma lor un trup,
ca la Nichita Stnescu, dup puterea dinti a Cuvntului, ci, supo-
zitional / conditional-optaviv, prudent, puse cap la cap / ar putea
forma un trup de carne (SEtem, 21) etc.
Al treilea meridian este cel desemnat prin sintagma: Luci-
ditatea ecriturii, entropia yi haosul melodios. Noblete de
calm / solar cogaionic are luciditatea ecriturii lui Constantin
Stancu, de vreme ce vedepoet-brbatul drept rndunica de duce
n ciocul ei / sgeata otrvit si apoi se odihneste / pe streasina
Templului, fcnd parte din ornamentele de aur ale cerului
(SEtem, 25). Dar ecritura nu nseamn la acest poet doar cuvinte
puse cap-la-cap, adic potrivite cuvinte, formnd un trup, ci si
aspectul tehnic al compozitiei adaptate la muzica sferelor, de unde
si circumscrierea / itirea n texte a unui epitet, melodios, ce dintot-
deauna se conecteaz armoniei cosmice.
Ars poetica stancian relev, n ultim instant, ...un cntec
care schimb lumea / cu sunete subtiri, pe cnd tace si priveste
uimit cum i ard buzelemelodios, / cumseevapor umerii cu ngeri
cu tot, / [...] / Si la nceput a fost nceputul, / la sfrsit e tot nceputul,
/ pn si la mijloc e nceputul // Din aceast cauz cerul si pmntul
/ se cuprind ntr-un cntec, / soapt n furtun, // tipt pur / ca min-
tea din afara mintii (SEtem,28).
Entropic - fie ca mrime de stare a poeziei, cu crestere n procesul
de ireversibilitate a metamofozelor, ori cu constant n cursul
schimbrilor ireversibile, fie indicndu-se cantitatea de informatie
din orizontul cunoasterii metaforice prin raportare la elementul
mesajului transmis -, si numai n catedrala de frig (mai ales n cea
din euro-nordul-celorlalti), distanta dintre chemare si rspuns
este numit de poet, dup nvttura btrnlui eremit, drepttimp
melodios; tot ntr-o astfel de misterioas catedral ntemeiat de
parnasienii fiordurilor de sub aurora boreal, dar trecut din anul
1965, al marii explozii lirice, n proprietatea paradoxistilor, se
constat chiar si absenta de gam major: E o absent melodioas
n catedrala de frig / si eu o stiu si nu stiu, / cntnd am s m eliberez
de trup (SEtem, 41), dac nimicul se sprijin pe o infinitate de
cuvinte... (SEtem,47).
Dar nu numai melodios timp exist, ci si spatiu melodios (spa-
tiu-capcan n care poetul mai respir prin poeme ca Iona n chitul
su - SEtem,32 -, spatiu de Fat Morgan etc.), Turn Babel, palat
/ labirint reverberant, cameremelodioase, fr / cuPrint si Scribi ce
alearg pe coridoare lungi, strig, / se cheam unii pe altii - / ecou
labirintic ntr-un palat / n care s-au rtcit multi. // Se opresc, brusc,
uimiti: / Printul este manuscrisul, / [...] // Printul iesea din camerele
melodioase, / ei, scribii, nu ntelegeau, / fiecare se strduia s-si
aminteasc / limba n care au rostit primele cuvinte, // prin arterele lor
curge cerneala nemuririi, / plngeau cu lichide cuvinte... (SEtem,
47); scribul - cel ce satisface foamea de scribi din univers, cel cu
umbra-i pe cuvintele sale nescrise -, n ultima instant a textului,
se declar monovalent-potential: Att pot face: scriu textul / cu
un stilet vechi pe tblit de pmnt uscat, / apoi textul m nghite
(SEtem, 27); cauza-i analfabetismul polivalent-potential, faptul c
scrie ntr-o vreme cnd nimeni nu citeste (SEtem, 43).
Fie poet, fie scrib, ori, n general, ens din orizontul cunoasterii
stiintifice / metaforice, ntotdeauna s-ar ntoarce la Dumnezeu, /
dar l mpiedic trupul, pentru c-ntotdeauna i scap ceva impor-
tant, / [si] din cauza aceasta nu-si vede umbra / pe minile lui Dum-
nezeu (SEtem,46).
Totusi, poetul Constantin Stancu trebuie s se bucure etern,
fiindc n amiaza acestei duminici prime de ciresar eu vzui umbra
volumului Etemenanki (Ultima sptmn) chiar ntre cei cinci
fluturi de pe mna dreapt a lui Dumnezeu (citind).
(Aceast ultim cronic de carte beletristic** de la Piramida Extraplat...
dateaz din 1 iunie, 2014)
_____________________
* Constantin Stancu, Etemenanki (Ultima sptmn), poeme, Sibiu,
Editura CronoLogia (ISBN 9786069349755), 2014 (sigl: SEtem).
** Aceast ultim cronic de carte beletristic, pe care am ntocmit-o
astzi, duminic, 1 iunie, 2014, n Dacia-mi strmoseasc, la Piramida Extra-
plat de Tibissiara >Timisoara, desigur, nchide - cibernetic vorbind -,
dup patru decenii si jumtate, activitatea-mi / opera-mi de critic literar de
ntmpinare, care, cu bunvointa Zeilor din Litere, s-a deschis n 1969 -
tot cibernetic vorbind -, cu mai rar (nu cu mrar, cum, poate, s-o fi gsind
vreun grbit-prezbit s cread, deoarece, pe-atunci, la numai patru ani de
26
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
la marea explozie liric valah antiproletcultist, functiona nc o puternic-
centralizat cenzur ceausist), ori fr feedback, cu o dens recenzie,
Clamor de toamn, publicat, gratie marelui jurnalist si om de cultur, re-
dactor-sef-adjunctul, Alexandru Firescu (Craiova, 1935, mai, 3-8 aprilie 2008,
Sibiu), n ziarul nainte (Craiova), nr. 7720, 26 decembrie 1969, p. 2. Pentru
Distinsul Receptor dornic de un curcubeu de litere ntre anii 1969 si 2014,
reproducem- ca soclu / subsol cronicii Deznodmnt cu litere de Turn
Babel yi vecie marcat cu venin de sapienjial ens - densa mea recenziela
volumul-antologiedepoezii presratentr-o ariedetrei decenii (1938-1968),
Clamor, de Ion Potopin (Bucuresti, Editura pentru Literatur, 1969).
Poetul romnteano-bucurestean, Ion Potopin (Dobrosloveni-Olt, 1916,
septembrie, 2-10 mai 1998, Bucuresti), cu studii la Facultatea de Litere si
Filosofie - Universitatea din Bucuresti, ntrerupte n 1941, de al doilea
rzboi mondial, apoi cu studii de teatrologie si licentiat, n 1959, al Institutului
I. L. Caragiale din Bucuresti, studii ncununate - n anul 1970 - de un
doctorat n istoria teatrului, cu o interesant tez, Dialectica eroului tragic,
a debutat cu poezie, n periodicul Zorile Romanajiului, n anul 1934, apoi,
dup a doua conflagratie mondial, n 1946, si face si debutul editorial cu
Cartea rnilor, reunind versuri dintre anii 1934-1946. Parnasiana oper
poetic a lui Ion Potopin, n afar deCartea rnilor (1946) si deClamor
(1969), mai ncoroleaz volumele: Discobolul (1972), Murmurul statuilor
(1974), Profil de ivoriu (1976), Poema romn (1980), Maieutica luminii
(1985) si Drumul luminilor (1987); n ntregul operei tiprite, se relev
si monografiaGheorghe Lovendal (Bucuresti, Editura Meridiane, 1987).
RecenziaClamor de toamn, de Ion Pachia-Tatomirescu, publicat n
ziarul nainte (Craiova), anul XXVI, nr. 7720, 26 decembrie 1969, p. 2.,
prin care-si facedebutul n critica literar:
Una dintre cele mai reprezentative cr(i semnate de Ion Potopin
este Clamor. Aprut la Editura pentru Literatur (Bucureyti, 1969),
cartea lui Ion Potopin este o substan(ial selec(ie liric raportat cro-
nosian la tinere(ea anului 1938 yi la maturitatea poetic a lui
1968. E vorba de o arie liric de trei decenii n care se poate urmri
glasul poetului ntr-o frumoas evolu(ie.
n acest volum antologic, Ion Potopin pare s descind din Arghezi
(ntr-o zi / de primvar sau toamn, / fr s ytiu ce-nseamn, / jo-
cul nu va mai fi - Elegie pentru ziua de-atunci), apoi, cnd vocea sa
devine cert, se elibereaz sub consemnul asocia(iei metaforice de o
distinct rezonan( (Pdurea electric), reuyind s traverseze moda
poetic a vremii - nu fr a-i fi dat un tribut considerabil.
ntr-adevr, pn spre mijlocul vrstei sale poetice, Ion Potopin
rmne, poate, un palid trubadur (Casa copilriei). Apoi, la harpa-
i bine acordat, bine inspirat, cntecele sale capt ceva vechi, de
balad rostit pentru a ni se prea drumul mai scurt, ori clocotesc
juvenil aidoma unui torent purificator. Gsim yi destule note de
roman( veche sau modern (Ca lacrima fu clipa, Ay vrea un cntec...,
O, crinul alb..., Numai extazul de-ar fi, M-ajunge pasul, Brajul tu, Mi-
ai fost extaz etc.).
Clamor-ul lui Ion Potopin ne ndeamn spre liniytea yi farmecul
fructelor, la firea lucrurilor, la sublim. n ultimele poeme (Din tot-
deauna, Fr-de-ochi etc.), poetul conjug n plan liric raportul dintre
Fiin( yi Neant, propunndu-ne o ecua(ie dificil, de factur exis-
ten(ial, pe care n-o rezolv. n poezia Din totdeauna, dedicat lui Al.
Philippide, se ncearc descrierea unui spa(iu al legendei romneyti
proiectat sub iezerele galaxiei oarbe; ctre finalul poemului, poetul
cade (inexplicabil) ntr-un exod damnat fr escal, n prolixitate.
n Fr-de-ochi, poemul cel mai consistent din volum yi de o ntindere
considerabil, poetul aduce n prim-plan pe Oedip (yi suita: Orpheu,
Euridice, Athena, Antigona, Apollo) cu care dialogheaz despre abso-
luta cognoscibilitate a lumii, tratnd la modul liric raportul individ
- destin.
P. S. Si din aceast fereastr de tnr / debutant critic-literar, rog pe
Distinsul Receptor ca, nainte de-a ciber-nchide-o, s vectorizeze Curcu-
beul n Privelistea Aproape-Semisecular, evident, ntre anii-mi 1969 si
2014. Si-i multumesc anticipat...! (I. P.-T.)
Frumoasa mea vener cu trup alb de vnt...
De n-ai s m pstrezi la coltul gurii tale,
Ia-mi stelele din noapte si dreptul de la soare .
Arunc-m din cer, striveste-m-n pmnt,
Frumoasa mea vener cu trup alb de vnt!...
Nu-mi face jurminte, cuvintele m dor,
Fragila mea rebel din zbuciumat amor ;
Slveste-m duios n desfrnri trzii,
Nostalgic minune din anotimpul gri.
D-mi tremurul din soapte, pe buze mi-l revars,
Venera mea prea dulce din noaptea nenteleas!...
Ispit esti, femeie, n lungul meu amor,
M faci a fi excentric si mult prea vistor...
Gseyte-mi adpost n ochii ti de lacrimi ...
Vorbeste-mi, iubito, de cer, de eternitate
Pe patul de spital cu ziduri reci, crpate.
n pacea din iubire, rmas pn la moarte,
Nu-mi spune necuvinte, de lacrimi fiind spate.
Tu arzi n minesi moarteanu mi-apus zbrele,
Zeit pmntean a noptilor cu stele...
Doar strnge-m la sn n clipele desarte,
Ti-am fost desvrsit, ti sunt si dup moarte...
Nu voi s stiu nimic de ceasuri trectoare
Pe patul de spital cu ziduri reci si goale,
De calendarul meu ce mine nu mi -e de folos,
De versul cel amarnic, la vremea care-a fost.
Gseste-mi adpost n ochii ti de lacrimi,
S fiu nemuritor cu ale mele patimi;
Priveste-m duios de vezi c trec prin moarte,
n trna alb, spre eternitate!...
{tefan Radu MU{AT
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
27
Anul V, nr. 7(47)/2014
Dan LUPESCU
(membru UZPR)
Primul spectacol
Robert Wilson @n Romnia:
RINOCERII, dup[ Eugen Ionescu
Celebrul regizor nord-american Robert (Bob) Wilson monteaz pentru prima oar n
Romnia. El reuyeyte, la Craiova, un spectacol yocant - ca un desant aerian necru(tor
- pornind de la capodopera Rinocerii, care l-a catapultat, n deceniul al yaptelea, pe
dramaturgul francez de origine romn, Eugen Ionescu, n elita creatorilor de gen,
umr la umr cu Brecht, Beckett, Genet.
Apreciat ca o veritabil efigie a spiritului european si, n an-
samblu, al omenirii din veacul al XX-lea -, piesaRinocerii a constituit,
prin sutele sale de versiuni scenice, ncepnd din 6 noiembrie 1959,
unul dintre cele mai rsuntoare succese de public din perioada
postbelic, avnd n proximitate doar creatii antologice precumEn
attendent Godot de Samuel Beckett si The Mousetrap de Agatha
Christie. Ea constituia o reactie la ria nazismului, care se trans-
formase incredibil de repede n pandemie european, n anii 30-40,
ducnd la declansarea celui de-al doilea rzboi mondial.
Pentru a testa cu subtilitate reactia spectatorilor si, n functie de
feed-back, a-si redimensiona, dac era cazul, anumite accente, Ro-
bert Wilson a experimentat, n Cetatea Bniei, nu una ori dou, ci nu
mai putin de cinci avanpremiere (repetitii generale cu public), pro-
gramate n serile zilelor de 27 iunie - 1 iulie 2014. Premiera din 2 iulie
a fost urmat de nc dou reprezentatii, pe 3 si 4, dup care colectivul
Nationalului din Craiova le va relua la nceputul lunii octombrie a.c.
Aceast microstagiune estival Rinocerii s-a derulat, simbolic, sub
acolada de lumin a Zilei Iei Romnesti si Zilei Independentei S.U.A.
n preambulul prietenos al fiecreia dintre cele cinci seri, regizorul
american a mrturisit c l-a ntlnit, pentru prima oar, pe Eugen
Ionescu n 1971. Nu stia cine este si a fost cu att mai socat cnd
dramaturgul i-a propus s-i montezeRinocerii. A declinat oferta nu
pentru c i era strin specificul creatiei ionesciene, ci deoarece nu
stiam prea multe despre teatru, eu venind dintr-un orsel din Texas
unde... nu exista teatru - precizeaz autoironic, cu dezarmant
candoare, dar, credem noi, si cu spirit ludic, oaspetele din S.U.A.
Cei doi aveau s se rentlneasc la Paris dup 15 ani, apoi la
Boston. Si n acele noi mprejurri, regizorul considerase c nc nu
sosise momentul s se angajeze ntr-un asemenea travaliu de orches-
tratie extrem de dificil. A participat, ns, laCraiova Shakespeare
Festival, n 2008,cu spectacolul Femeia mrii de H. Ibsen, n 2010
cu conferinta Have I been here before?, care a prefatat filmul realizat
n 1995 dup reprezentatia de la Alley TheaterHamlet - Un monolog
(n regia si interpretarea sa), iar n 2012 Berliner Ensemble i-a prezentat
Sonetele lui William Shakespeare, care s-au bucurat de o primire
triumfal.
Cu aceste prilejuri, a cunoscut colectivul Teatrului National
Marin Sorescu, s-a convins de functionalitatea incintei (aici inclu-
znd echipa de profesionisti, ncepnd cu compartimentele tehnice).
La insistentele directorului general al primei scene din Craiova,
reputatul regizor Mircea Cornisteanu, si-a spus: De ce nu ? Dup
44 de ani (n.n. de la prima cunostint cu Eugen Ionescu) poate c
trebuie s fac si o asemenea ncercare.
Performanta pe care o izbuteste Robert Wilson, aici, n inima
Olteniei, la Craiova - posibil Capital Cultural European 2021 -
este dezarmant. Ludabil din foarte multe puncte de vedere, dar si
contrariant, provocatoare pn la a deveni demn de o critic se-
ver, asa dup cum - bnuim - extrem de exigent a fost el nsusi, fat
de tot materialul pus la dispozitie, ncepnd, desigur, cu acela numit
resurs uman.
Directorul de scen american duce la extrem procesul derino-
cerizare, extinzndu-l de la spatiile de joc (care, n afara scenei,
cuprind fosa - loc al mlastinii ce poate exploda oricnd, contaminndu-
i pe spectatori!), de la coloana sonor bulversant si de la toate
elementele vizual-auditive de o materialitate att de palpabil nct
ti dau frisoane, ti fac pielea de gin, te fac s salti de pe fotoliul de
spectator, ti strng inima n menghina angoaselor cu aur extinctiv...
pn larinocerizarea chiar a textului piesei, prag att de insolit
nct nici mcar Eugen Ionescu - poate unicul dramaturg din lume n
fata cruia nu au existat bariere - nu l-a intuit, nu l-a visat si, desigur,
nu avea cum s si-l asume.
n conceptia artistului vizual Robert Wilson despreRinocerii,
totul, dar absolut totul se afl sub semnul automatismelor deperso-
nalizante, tembelizante, aneantizante. Aici sunt inclusi, nainte de
toate, actorii - priviti nu ca actori fr umbr, ci ca simple umbre ale
actorilor, cum ar afirma George Banu. Nu am ntlnit pn acum, n
patru decenii de urmrire scrupuloas a vietii teatrale de aici si de
aiurea, un regizor care s lase impresia c este, pur si simplu, asa-
sinul actorului, c nu-l intereseaz ctusi de putin personalitatea
1. Rinocerizare la extrem
2. Replici scurte, repetate pn la aneantizare
28
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
acestuia, disponibilittile interpretative, capacitatea individual de
trire a destinului unui personaj si de transmitere a fiorului (dra-
matic, tragic, liric, comic) dincolo de luminile rampei. Subliniem: s
lase impresia.
Din piscul unei pozitii poruncitoare, inchizitoriale, pe Robert
Wilson nu-l intereseaz, cel putin nRinocerii de la Craiova, actorul-
om si profesionist, actorul ca unicitate si personalitate distinct, ale
crui virtuti s fie valorificate, ci exclusiv Echipa, ansamblul compo-
nentilor acesteia, care se impune s functioneze perfect, ca un ceas
elvetianSchaffausen - dac nu cumva pn dincolo de perfectiunea
terestr ndeobste acceptat. Vznd n automatisme, n repetitivitate
chintesenta teatrului ionescian, autorul montrii scenice selecteaz
o avalans de replici scurte, reluate - n spectacol - parc la infinit,
speculnd astfel nssi o practic a lui Eugen Ionescu, cultivat n
Rinocerii prin repetitii de genul: Ca s vezi! (...) Ca s vezi! (...) Ca
s vezi! (de sapte ori), Un rinocer! (...) Un rinocer si gata. (...) Un
rinocer alergnd singur prin oras..., Oh! Un rinocer! (n.n. tota-
liznd numrul cel mai mare de repetitii, nou, ntr-o secvent care
nu depseste 30 de cuvinte), Biata pisicut! (de patru ori), Numai
propaganda (...) Care propagand? (...) Nicio propagand (...) Auzi
dumneata: propagand! Propagand pentru ce?, Dup dumneata
(repetat tot de nou ori, n scena evacurii din finalul primului tablou
al actului al doilea), Morala (cuvnt reluat, n pies, de sase ori).
Acest comportament papagalicesc constituie anticiparea celui al
robotilor, al globalizrii de acum.
Numai c Robert Wilson nu se rezum la acestea. El selecteaz
alte si alte replici succinte, cu finetea chirurgului care opereaz nu
cu traditionalul bisturiu, ci cu tehnica/tehnologia secolului al XX-
lea: laserul. Suntem tentati s precizm: laserul vagului, citndu-l
pe Marin Sorescu, laureat al Premiului Herder.
Artistul vizual ignor indicatiile scenografice ale dramaturgului
Eugen Ionescu si concepe o nou partitur, ntr-o viziune proprie,
cu totul original, ostentativ frapant prin declansarea unui autentic
rzboi mpotriva spectatorilor, crora le mitraliaz, le bombardeaz si
le suprasolicit, n fiecare fractiune de secund, toate cele cinci simturi
cu care i-a nzestrat Dumnezeu.
n indicatiile privindDecorul, autorul piesei oferise detalii clasice,
realiste, poate enervant de exacte. nainte de ridicarea cortinei, n
spectacolul realizat la Craiova de Robert Wilson nu se aude dangtul
clopotului bisericii din apropiere (care chema enoriasii la liturghia de
duminic),dangt care ar fi trebuit - n gndirea dramaturgului - s
rsune cteva secunde si dup ridicarea cortinei...
Dintre toate indicatiile autorului, Robert Wilson o retine pe aceea
privind lumina crud - transcris scenic la modul cel mai agresiv
cu putint, din prima pn la cea din urm clip a reprezentatiei: un
lant de tuburi cu leduri orbitoare, montate pe toat ltimea scenei, la
marginea dinspre fosa orchestrei - metamorfozat, de regizor, n mlas-
tin. Artistul vizual a avut, probabil, n vedere generarea unui soi de
halou ntre public si farsa tragi-comic de pe scen, pentru ca baza
reprezentatiei (partea cea mai de jos) s fie cufundat ntr-o ceat
ultrafin, ntr-o ambiguitate cu sensuri de toate felurile.
Secventa de nceput (nainte de ridicarea primei cortine) las
impresia c dureaz cel putin 166 de secunde, rstimp n care, pe
fundalul unui grohit fioros si al pasilor grei, ai unei namile nevzute,
sunt repetate sacadat, sunt reluate iar si iar sintagme din primele
sapte pagini de text ale piesei: Bun dimineata, Pis-pis, S-astept,
Nu-mi place s-astept, Pis-pis, Cmasa ta, Pis-pis, Calculez,
F un efort de voint, Pis-pis.,.
Totul, pe fondul grohitului coplesitor, nct nu mai ai timp s te
ntrebi: cioburile de replici sunt punctul, iar mugetele rinocerului -
contrapunctul acestui concert animalic? Ori viceversa...
Starea de isterie devine contagioas aproape instantaneu, att
de contagioas nct cele 13 cptni (ce simbolizeaz tot attia
rinoceri) cu priviri tmpe, tintind toate punctele cardinale si toate
subpunctele acestora, cptni rsrite din mlastina devoratoare
(infern, purgatoriu? plasat n fos) intr n jocul acustic asurzitor din
spatele cortinei si reiau la nesfrsit replicile trunchiate.
Peste culmea vacarmului isterizant tsneste sunetul unei orgi
electronice. S fiecontrapunctul (catolic) la neauzitul/ nesesizatul
dangt de clopot prescris de dramaturg ?!...
Cortina rosie se ridic brusc si, pe fondul grohitului apocaliptic,
asistm la intrarea n scen, din laterala dreapt, rnd pe rnd, a celor
17 personaje din pies - caricaturizate ngrosat, sculptate parc n
font (mlastin ntrit, solidificat), mbrcate cu vesminte de-a
gata... rinocerizate.
Machiate strident, pentru a li se scoate n evident chipurile
cadaverice, sprncenele bine arcuite, limbile si buzele intens colorate,
podoabele capilare ciudate -, aceste fantose par dansatori rupti dintr-
un vodevil, dintr-o lume de blci, dintr-un iarmaroc al vorbelor si
gesturilor n devlmsie...
Revine obsedant ghilotina cuvntului In-cre-di-bil!... In-cre-di-
bil!... Incredibil!. De parc regizorul vrea s ne atrag atentia, cu
obstinatie, asupra sigiliului inconfundabil pe care a tinut s-l pun,
apsat, pe productia sa.
Cortina neagr - care lsase dansatorilor/ baletului mecanic o
fsie de fiintare de doar doi-trei metri n profunzimea scenei - dispare
instantaneu. Pe o platform de circa cinci metri adncime - un decor
minimalist. Patru mese, plus aceea la care se afl actorul Ilie Gheorghe,
sugernd c el este organistul ce opune mugetelor rinocerului un
sunet electronic att de tandru nct poate sugera c, ntre cele
dou entitti sonore (mugetul si sabia acustic a orgii), poate nflori
o nebnuit poveste de amor.
Dansul felinelor (Doamna Boeuf/ Mirela Cioab, Sotia bca-
nului/ Tamara Popescu), care prevestesc, parc, primul act criminal
al rinocerului (strivirea pisicii), este nfsurat n salul insolit al replicii
acuzatoare: Nu mai vrea s cumpere de la noi... Nu mai vrea s cum-
pere de la noi....
n sfrsit, intr n scen Berenger - neras, nepieptnat, cu hainele
sifonate: nssi imaginea neglijentei - subliniaz Eugen Ionescu,
care, pentru a-i pstra doza necesar de credibilitate si de omenesc,
l descrie ca avnd aerul obosit, somnolent, nicidecum ca pe un...
matol n ultimul hal, emannd o nesigurant total.
Nu stim ct de dictatoriale au fost indicatiile de regie date de
Robert Wilson lui Valentin Mihali - si, prin extensie, lui Valler Dellakeza
(Dudard), Constantin Cicort (Botard), Claudiu Bleont (J ean), Angel
Rababoc (Bcanul), Nicolae Poghirc (Domnul btrn), George Albert
Costea (Patronul cafenelei), Cosmin Rdescu (Dl Papillon), Iuliei
Lazr-Bleont (Daisy), Monici Ardeleanu (Chelnerita), lui Ion Colan
si Iuliei Colan (Vecinii btrni), Raluci Pun (Gospodina), lui Dragos
Mceseanu (Un pompier) si celor13 actori (care figureaz rinocerii
din mlastin), crora li se vd doar cptnile: Corina Druc, Geni
Macsim, Natasa Raab, Costinela Ungureanu, Clara Vulpe, Ctlin
Bicus, Cosmin Dolea, Claudiu Mihail, Stefan Mirea, Marian Politic,
Anca Maria Ghit, Eugen Titu, Ctlin Vieru -, dar din prestatiile
scenice de calibru indiscutabil deducem c Valentin Mihali (urmat
cu devotiune de colegii si) si-a nsusit ca pe un imperativ idealul lui
3. Balet mecanic pe buza infernului
4. Un Chaplin care l-a citit pe Pascal
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
29
Anul V, nr. 7(47)/2014
Eugen Ionescu de a comunica incomunicabilul (Descriu lucrurile
care nu se las descrise), propunndu-si ct se poate de clar, nc
din1934: Mai bine s sfintesc fleacurile dect s compromit sfintii.
ntr-o lume a tuturor vanittilor, abandonrilor si trdrilor, a
rinocerizrii iminente, rinocerizare radical instantanee si cumplit de
violent (fie ea de sorginte nazist, bolsevic ori, pur si simplu,
ecou, val eruptiv venit din strfundurile lungului sir de animale sl-
batice care ne locuieste) -, Robert Wilson i biciuieste pe actori fr
pic de crutare, le nfige pn la sngerare pintenii obsedantelor sale
tablouri vizual-auditive, determinndu-i pe Ilie Gheorghe, Valentin
Mihali et company s descopere chintesenta capodoperei lui Eugen
Ionescu.
Cu totii, mpreun, n ritm de metronom implacabil (precum
curgerea timpului), ei dau viat pachetului miraculos de mijloace
histrionice si vizual-auditive prin care coplesesc spectatorii prin
transmiterea genuin a unui fior metafizic de dimensiunile unui tsu-
nami.
Se pare c Robert Wilson nu e strin de rdcina incendiar a
acestui fior metafizic, care si are geneza n profilul fugos creionat de
Emil Cioran lui Eugen Ionesco: Un Charlie Chaplin care l-a citit
pe Pascal.
Instalatia vizual Rinocerii, de sub cupola Teatrului National
Marin Sorescu din Craiova, a fost construit de Robert Wilson
pornind de la ideea c spectatorii din zorii mileniului al treilea nu mai
au disponibilitatea de a asista la o reprezentatie de circa trei ore - ct ar
fi durat, dac regizorul urmrea, pas cu pas, textul lui Eugen Ionescu.
n spectacolul su, Robert Wilson face apel la toate artele, de la
coregrafie, pantomim, arte plastice pn la euritmie, arhitectur,
cinematografie - cu pondere peremptorie pe mijloacele celei de-a
saptea arte. Nutrim convingerea c, asa cum a procedat cuHamlet -
Un monolog, Robert Wilson va dispune filmareaRinocerilor din
Craiova, distribuind apoi pelicula (DVD) marilor retele internationale
de cinematografe din lume.
Pentru a concentra ntregul angrenaj n 88-90 de minute, Robert
Wilson gseste o cale inspirat, inventnd un rol inexistent n pies:
acela al autorului, al lui Eugen Ionescu nsusi, ncredintat actorului
Ilie Gheorghe, care citeste, cu o dictie si o impostatie impecabile, n
ritm antrenant, cu putere de nuantare si cu aplomb, acolo unde e
cazul, cvasitotalitatea partiturii dramatice. Cu vocea sa percutant,
bogat n inflexiuni de violoncel astral, acest mare actor european,
singurul din Romnia care a jucat o stagiune ntreag la Londra, n
Furtuna de Shakespeare, citeste (ca ntr-un dicteu automat, ca si
cum le-ar scrie chiar atunci, n fata spectatorilor) 99 la sut din toate
replicile piesei Rinocerii.
Lui Ilie Gheorghe i revine, asadar, acest rol insolit, dar si acela al
Logicianului, pe care dramaturgul l-a gndit caalter ego al su.
ndrznim s afirmm c omul de art nord-american a amnat 44
de ani montareaRinocerilor tocmai pentru c nu gsise actorul
potrivit, nu-l gsise pe Ilie Gheorghe.
Singurul actor craiovean pe care Robert Wilson l pune n valoare
la parametri maximali este Ilie Gheorghe. Pentru el a creat marele
artist vizual de peste ocean aceast galerie cu lucrri de art vii
(actorii din Bnie), aceast saraband de tablouri animate.
Una dintre cheile spectacolului su, poate cea mai important, a
descoperit-o Robert Wilson n urmtoarele precizri ale lui Eugen
Ionescu din preludiul actului II: Cteva secunde dup ridicarea
cortinei, personajele rmnimobile (s.n.), n pozitia n care va fi
rostit prima replic, un moment de genul tableau vivant (la fel
trebuia s se ntmple si la nceputul actului I).
Strnindu-ti fiori reci ca gheata, pe sira spinrii, fcndu-te s
respiri aerul rarefiat al unor lumi extraterestre, n care Timpul pare o
aschie srit din dalta unei metafizici nebnuite - dar aschie zbur-
toare spre infinit -, tablourile scenice dinRinocerii lui Robert Wil-
son sunt gemene cu celebrele picturi din lumea ncremenit n neant
create de plasticieni unici prin bizareria universului lor de semne
precum De Chirico, Magritte, Dali.
Dac te lasi cu totul furat de universul metaforelor regizoral-
scenografice ale lui Robert Wilson, este imposibil s nu te nfiorezi
de frigul existential ce coboar din aceste tablouri metafizice, cu
orizonturi onirice, din tensiunea halucinant a galopului de imagini
bntuite de spectrul malitiei.
Simplificnd la extrem formele, ca nMinimal art, Robert Wilson
pare urmrit de mrturisirea lui Yves Kleinconform cruia acesta
fusese strfulgerat, din 1947, de ideea de a umple, riguros si uniform,
cmpul tablourilor sale cu o singur culoare. n Rinocerii de la
Craiova ai lui Robert Wilson, toate tablourile vivante - n care actorii
pot fi asemuiti, nu rareori, cu marionete metafizice sau convivi de
piatr - sunt pictate n unica, fada culoare a rinocerilor, culoarea
noroiului ordinar (sau de cea mai pur esent... noroioas!) n care ei
se cufund, clip de clip, cu o plcere satanist.
Parafrazndu-l, parc, pe pictorul rus Malevici, care, n 1915,
expunea la Galeria Tretiakov din Moscova tabloul Ptrat negru pe
fond alb, urmat, n 1918, la New York, dePtrat alb pe fond alb -,
Robert Wilson ne invit ntr-o galerie colosal doldora de o sumedie
de tablouri sceniceRinocer pe fond (de) rinocer, variatiuni cvasimo-
nocromee o tem dat de Eugen Ionescu.
Stiind, odat cu Pablo Casals, c Severitatea este expresia dra-
gostei supreme, Robert Wilson este att de nemilos cu actorii cra-
ioveni nct le cere s se aplatiseze la maximum, s par simple coji,
panouri extraplate, de grosimea unei foite de tigar sau de ceap, dar
de o plasticitate deloc tcut, ci, dimpotriv, de o plasticitate de
gheizer pornit spre zenit.
Frumosii actori craioveni demonstreaz c au vointa, ntelep-
ciunea si rafinamentul de a se metamorfoza, la cererea unui regizor
nebun de bun n utopia sa matematizant, n simple panouri care, de-
a lungul reprezentatiei (n frecventele momente n care li se cere s
danseze), tind s ating perfectiunea coregrafilor de prim mn ai
lumii, Isadora Duncan ori Serghei Diaghilev - recunoscuti pestetot
n lume ca personalitti de rscruce n dezvoltarea baletului si muzicii
clasice, a operei si artelor vizuale.
Mobilitatea luntric a actorilor craioveni, dup zecile de turnee
pe toate continentele lumii, atinge cote siderale - la solicitarea expres
a artistului vizual nord-american, pentru care plasticitatea, de o ex-
presivitate dus (dincolo de orice paradox) pn la virtuozitate, este
doar prima prob de foc.
Ei dau viat scenic unei lumi alienate si alienante, n care pasul
de la incertitudinea difuz, apoi din ce n ce mai grea (lespede de
piatr de greutatea Everestului, desi misterioas, incredibil, stropit
cu vermorelul vagului), pasul spre frica dezarmant, spre spaima
galactic si angoasa devastatoare, dezumanizant, s fie la fel de
uriesesc si strivitor ca acela al turmei de rinoceri care iau nstpnire
totul, demoleaz nu doar zidurile institutiilor/edificiilor intrate n
traditie, ci ntregul sistem de valori cldit de omenire de-a lungul
mileniilor.
5. Bob Wilson creeaz personajul Eugen Ionescu
6. Artist vizual nebun de bun n utopia sa avangardist
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
30
Anul V, nr. 7(47)/2014
n prima parte a spectacolului, scena este dominat de imensul
fundal - stop-cadru al unui prag de infern: perdeaua celor 9 brazi
despuiati de vesnicia verde a frunzelor prjolite de un suflu incendiar
trecut ca fulgerul prin pntecul pdurii seculare. Brazii acestia, dez-
brcati de orice urm de demnitate, fr crengi si cu vrfurile retezate,
au culoarea alb-gri. Nu este acel gri-sobolan (gri-jeg, gri-antijeg), pe
care destui proprietari comozi de automobile l prefer, ci gri-rinocer
- avertisment straniu, ns nedescifrat si neluat n seam de cei ce
ocup vremelnic scena vietii.
Cu o voce cnd difuz cald sau neutr, cnd oracular, ori sinilie
si rece -, actorul Ilie Gheorghe (Eugen Ionescu) d cep suvoiului de
replici din pies. Pe una dintre ele o reia mereu si mereu, aceasta
trecnd, la a opta repetare, de la ecou de robot humanoid la ...ltrat
de cine singur n noapte. Limbajul celorlalti interpreti este, aproape
exclusiv, gestual si corporal. Nesfrsitul fuior de vorbe tine locul
scrisului din filmele mute. Se succed rapid scena cravatei (lat exis-
tential), a pieptenului, a oglinzii...
n rolul lui Berenger - aparent mutilat de Robert Wilson, desi
avea ponderea covrsitoare n pies, finalmente dovedindu-se unicul
imun dintre personaje, singurul rmas om, cu misiunea de a regenera
omenirea disprut prin rinocerizare -, Valentin Mihali aduce cu
legendarul Charlot - omagiu, voluntar ori involuntar al regizorului, la
un secol de celebritate a lui Charlie Chaplin. Sunt momente care ne
readuc n memorie mersul sincopat, de strut, al lui Chaplin din filmul
Goana dup aur.
Secventa urmtoare: Dansul chelneritei - inventat de Robert
Wilson, ca toate celelalte - pare desprins dintr-un can-can din buricul
Parisului, de la Moulin Rouge.
Muget de rinocer: Ce-i asta?, In-cre-dibil!... Un rinocer!.... Pe
parcursul spectacolului, mugetul capt atribute de limbaj matu-
salemic, pierdut, de personaj cu centrul vorbirii blocat, dar care -
culmea! - comunic incomunicabilul. Nu rareori, regizorul american
modernizeaz n stil Broadway genul burlesc perpetuat anterior de
granzii comediei muteCharlie Chaplin si Buster Keaton.
Trecem subit la scena celor cinci becuri atrnate deasupra tot
attor scaune (Grdina zoologic... Pdurile mlstinoase...), revine
Balerina n alb (tinut si gesturi de ppus de portelan). Succesiunea
de decupaje vizuale, n cadent cinematografic, las spectatorului
libertatea de a desvrsi (cu/ n imaginatia sa) montajul, de a com-
plini productia lui Robert Wilson cu secventele de trecere.
Pe fundalul imens, adulmec frenetic un rinocer, cutndu-si
hrana. Actorii (dotati, fiecare, cu microfoane la vedere, pentru ca
sonoritatea replicii s-i cutremure pe spectatori, iar sunetele ono-
matopeice sau mugetele s ating mcar pragul de 120 de decibeli)
se dueleaz repetnd, ca un tonomat stricat, replici aiuritoare de
tipul Cte picioare are o pisic?...
Tabloul scenic urmtor frapeaz prin mesele rsturnate si redu-
cerea la doar trei a numrului de scaune... Cineva a dat iama... Un
rinocer... Un rinocer... Un rinocer INVERS... Un rinocer nu-i motiv s
spargi pahare... Pe imensul fundal cade, retezat de un fierstru/
joagr nevzut, un brad. Daisy reia, bolnvicios, uimirea hohotitoare
exprimat prin cuvntul In-cre-di-bil... I-a strivit pisoiul... Mai cade
un brad... Actorul Ilie Gheorghe, ntr-o form de zile mari, asa cum,
de altfel, este totdeauna, ncepe tiradele, n crescendo, despre rino-
ceri: Oh! Un rinocer! - repetat de nou ori... Tot nou sunt brazii
despuiati, care cad rnd pe rnd, secerati de spectrul invizibil al noii
lumi (New Age?) a rinocerilor.
Nu, nu era acelasi rinocer. Cel dinti avea dou coarne pe nas,
era un rinocer din Asia. sta din urm n-avea dect un corn, era un
rinocer de Africa! (...) Spui prostii! Cum ai fi putut s-i distingi
coarnele! Fiara a trecut cu o asa vitez, nct abia am apucat s-l
vedem... (...) Rinocerii din Asia au un corn, iar cei din Africa dou. Si
invers. (...) Logician profesionist - iat permisul meu. (...) Era posibil
s fi vzut de dou ori acelasi rinocer cu un singur corn... Ha, ha...
Aoleu, ce chestie... Nu-nteleg nimic. Mdeah, mdeah! (...) Este de
asemenea posibil ca ambii rinoceri s fi fost din cei cu dou coarne
si s si le fi pierdut pe toate-ntre timp.(...) African sau asiatic... Asi-
atic sau african... (n.n. se repet de nc dou ori)... O fi logic, dar
oare putem noi admite ca pisicile noastre s fie strivite sub ochii
nostri de niste rinoceri cu un corn sau cu dou, fie ei asiatici sau
africani?... Nu, nu, asa ceva nu putem ngdui!
Imediat dup aceast pozitie transant exprimat de Bcan (Nu,
nu, asa ceva nu putem ngdui!), textul lui Eugen Ionescu are, n
finalul primului act, tnguirea lui Berenger: N-ar fi trebuit s m cert
cu Jean! N-ar fi trebuit s-mi ies din fire!, ncheiat cu o fraz absurd
prin faptul c nu are nici pic de noim n contextul/ peisajul rscolit
de rinoceri de pn acum: Am inima prea grea ca s m duc la
muzeu. mi voi cultiva spiritul alt dat.
Robert Wilson inventeaz, n spectacolul su, o scen care antici-
peaz atmosfera, din ce n ce mai rvsitoare, din actul al II-lea. Ea
are, deci, rol de interludiu si directioneaz atentia publicului spre
mlastina/ fosa orchestrei. Pe un fundal sonor de balamuc - mugete n
cascad nestvilit -, se zresc doar sase dintre cele 13 moace pati-
bulare de rinoceri, care zbiar cu disperare existentialist: Eu nu
vd nimic!... Directia General e de vin!... Ati clrit vreodat?
Saxofon, jazz, dixilen -, atmosfera de cabaret sugereaz substratul
muzical n care debuteaz primul tablou din actul II... Dezordinea
troneaz ca o epidemie de cium fr leac. Snoave, povesti de
adormit copiii... Dar l-am vzut, am vzut rinocerul... Scrie la gazet,
e clar, nu poti nega... Pfff!... Dac scrie, scrie! Poftim, citeste la fapte
diverse. Cititi stirea, domnule sef!
n editur, sef e Domnul Papillon, ns, n spectacolul lui Robert
Wilson, lider este actorul cu fort de Anteu si expresivitate renas-
centist: Ilie Gheorghe. Din vrful unui scaun/ tron suppranltat la
trei-patru metri, divinul actor, citind cu voce tare ziarul, scandeaz ca
n anticul Imperiu Roman: Ieri, duminic, n Piata Bisericii din orasul
nostru, la ora aperitivului, un pachiderm a clcat n picioare o pisic.
Asta-i tot. Nu se dau alte detalii.
Haosul din capul si din sufletele personajelor trece vijelios un
nou prag al absurdului, pe care actorii craioveni l joac la cote fri-
znd perfectiunea: Domnisoara Daisy a vzut un rinocer unicorn.
Rinocerul dv. tot un corn avea, sau dou?... Pi aici e toat problema.
E cam ciudat chestia asta, nu vi se pare? Of! (...) Despre ce fel de
pachiderm e vorba? Ce ntelege un redactor de fapt divers printr-un
pachiderm? Nu ne zice. Si nu ne zice nici ce ntelege prin pisic.
Toat lumeastiece-i aiao pisic. Dar eo pisic sau un motan? Si ce
culoare avea? De ce ras era?
Discutia absurd, mereu n contradictoriu, totdeauna pus sub
semnul ndoielii, al suspiciunii exacerbate sare un nou prleaz,
aproape cosmic, atunci cnd trece de la pisic si rinocer la ...rasism,
termen repetat de convivii de piatr de opt ori n 14 rnduri de text.
Doamne, ct de repede se poate luneca pe panta rasismului, a
extremismului...
Culmea ironiei dramaturgului fat de stirpea brbatilor, candida
chelnerit Daisy (Iulia Lazr-Bleont) este cea care pune degetul de
ran: Dar v-am spus c aici nu-i nimeni rasist. Ati deplasat problema,
aici e vorba pur si simplu de-o pisic strivit de-un pachiderm. Mai
precis, de un rinocer.
(continuare n nr. urmtor)
7. Sub spectrul New Age al Rinoceriadei
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
31
Anul V, nr. 7(47)/2014
Sebastian GOLOMOZ
DEZAMGIREA TRIE$TE O ZI
Sptmna debuteaz cu
povesti de zahr ars care
nu au ajuns la destinatie
asear,
parfumul lor a rmas
ncurcat n buclele mele
cu pasi feminini
acum,
trebuie s m hotrsc
n ce tinut voi ntmpina
noul dar al vietii
din garderoba sentimentelor
primul care mi d Bun dimineata!
este zmbetul - haina
ce nu se va demoda niciodat
speranta intr brusc n camera mea
mi spune c m-a cutat toat noaptea
speriat c-o voi uita definitiv
n buzunarul cmsii
ptate de minciun
a fostei iubite
umorul m convingec
se asorteaz perfect cu zmbetul
speranta i vine ca turnat credintei
ctelul se gudur
printre picioarele mele
vrnd parc s m atentioneze
s nu ies pe us descltat
unde o fi vzut el
porumbei n pantofi?
RONDELUL PREFCUTILOR
Tu te prefaci c spui adevrul
Te las s crezi c m-ai convins
Nu poti da pe prietenie amorul
Sau s psesti pe focul aprins
Degetele mele ti srut prul
Gura ta mi arat dorul stins
Tu te prefaci c spui adevrul
Te las s crezi c m-ai convins
Cu soapte ti dezvelesc umrul
mi zmbeste sufletu-ti ncins
Te zbati, m iei cu binisorul
Spui c accidental te-am prins
Tu te prefaci c spui adevrul.
BILET DE DRAGOSTE
Blues-ul visurilor noastre
Intrigat de doamna lun
Lmurit va fi de astre.
Eleganti, noi mpreun
Trecem goi printre sperante
Dorinta o facem destin,
Edelvais si rozmarin
Din dragoste decupm
Rni, rutin, resentimente
Adugnd n locul lor
Gingase flori, sinceritate
Ogean de priviri latente
Sruturi - palme peste nor
Tendinte roz evidente...
Ene zmbeste cnd vism.
DE BUNVOIE/ SILIT
DE-MPREJURRI
Povestea noastr a luat fiint
Sub priviri de muzic sideral
Cnd Eol ne-a fcut cunostint
Aveam chipul ud, tu pulpa goal
Cu ochii ti-am sters glezna fin
ndrgostindu-m grav n ploaie
J une inocent n pdurea virgin
Hipnotizat de trupul tu siroaie
n inima mea ti-am fcut adpost
Cerndu-ti zmbetul drept plat
Sensul vietii pentru mine ai fost
M-ai avut ca amic, iubit si tat
Acum ne-nvinge cruda desprtire
Rmi cu noptile de foc suvenir
Mama ta ti-a ales deja alt mire
Iubirea vrea s i devin martir
Stiu c-are pentru tine vise mari
Sunt sigur c-o s-i faci pe plac
Eu nu mai am nevoie de ochelari
Dac lentilele roz se sting, tac
De bunvoie/silit de-mprejurri
Tu o s ti faci printii fericiti
Optnd pentru ale averii crri
Nu stii cu ce regrete te mriti.
***
Eu nu sunt Pasarea Peste
nici butura din paharul betivului,
copita de ied, craniul Frumoasei Calipso,
ochiul plngtor de imagini,
uterul terestru,
minunea ultim a lumii;
Turnul Babel rsturnat,
nici punctul de intersectie ntre paradisul pierdut
si paradisul viiitor,
sunt strina din lumea pe care am creat-o
din nimic.
***
Crezi c-ti pot fi utile cderii tale unele
fragmente ale vietii mele?
Dac da, atunci ia aceste scoici si acest schelet
de peste, cioburile colorate, cutiile de tot felul,
aceste ate, mosoare, aceast lumnare, cearsaful,
buchetul de flori, reqwiemul lui Mozzart si
ndeosebi creierul meu unde poti gasi totul
nmagazinat;
/ fie c a venit pe calea vederii
fie c a venit pe calea inimii, a auzului,
a sngelui./
cu aceast tav, poti psi n Salonul de sus.
ca mine, spre tine
E chiar asa; nisipurile nghit mersul cmilei albastre
si mirajul ierbii pe ici, pe colo, bezmetic,
pmntul acela, nesfrsit de mult poart pecetea
buzelor cu care te strig, fcnd ecourile s se ntoarc
cu porumbei si anemone, pe repetitie.
Nu vei clca, mai dureros un cer scurs pe sub gheata
subtire a lacului tcut, ca mine, dar stiu,
cnd voi pleca, retragndu-mi toate tririle
si gndurile,
si mai dureros ca mine l vei ruga pe Dumnezeu
s-ti refac revenirea mea spre tine, -
ct de putin.
Ecaterina NEGARA
(R. Moldova)
32
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul V, nr. 7(47)/2014
Jean BLEAKNEY
(Irlanda)
Jean Bleakney (n. 1956) - s-a nscut n Newry, Irlanda de Nord, si locuieste n prezent n
Belfast, unde lucreaz ntr-un centru de grdin. A studiat biochimia la Universitatea Queen
din Belfast, ndreptndu-se ctre poezie abia n jurul vrstei de treizeci de ani, dup nasterea
copiilor si. Pasiunea crescnd pentru poezie a coincis cu cea pentru horticultur, multe
dintre poeziile sale ilustrnd simbolistica si paradoxurile grdinilor. I s-a ncredintat amenajarea
grdinii pentru Centrul de Poezie Seamus Heaney din cadrul Universittii Queen, rezultnd
astfel, metaforic vorbind, o grdin-poezie.
Condus primejdios
Am parcurs 60.000 de mile
ct ai fost plecat
n orasul ciclistilor;
mile la fel de pustii ca oceanele,
stiind c la niciun colt,
de-a lungul niciunei benzi separatoare
nu te voi putea zri la volanul
micutei tale masini modeste cu us n spate.
M-ai sunat ntr-o zi, spunndu-mi:
Sunt acas, te voi cuta.
Ai zbovit doar att ct s-mi prezinti
noua ta masin -
una micut, cu us n spate, mbunttit;
o nuant mai nchis de albastru.
Ai grij de tine si s m suni
att am putut rosti.
Te-am urmrit cum ai pornit la drum,
nspre sptmni si luni si -
Fie-ti mil, Doamne - ani fr niciun cuvnt.
Stiu c ar trebui s-ti scriu, ori s te sun,
dar telefoanele sunt paratrsnete,
iar s-ti trimit din senin o scrisoare disperat
ca si cum as depsi n curb
nu cutez...
Locuim n aceeasi parte a orasului. Casa ta
e ntr-o fundtur (departe de o fundtur)
cu un afurisit de cerc de ntoarcere
ce asigur niste sosiri epice.
Asa c scrutez suburbiile,
Ir s gsesc nicicnd viteza a cincea,
Ir s am nicicnd nevoie de faruri cu faz lung.
Ct de primejdios am nceput s conduc
de cnd te-ai ntors. Ziua, m uit atent dup indigo.
Noaptea, filtrez numere de nmatriculare,
dat n lturi de farurile orbitoare.
Pedala de ambreiaj anevoioas si frna nesigur mi spun
c e timpul pentru o nou masin. M tem, ns.
O voi face eu s mearg cu ndejdea
c ntr-o zi vei conduce spre mine,
nevzut, dintr-un amurg orbitor;
c vei recunoaste
aceast berlin uzat, devenit rar acum
- c ti vei aminti...
Dragul meu, se apropie ceasul
cnd ne vom ntlni, orfani de tat,
la rscrucea cimitirului.
Acolo, mbrtisati stingher de durere,
ne vom da seama - tu si cu mine -
ct de risipitori am fost
cu milele si anii.
Aceste versuri sunt traduse n cadrul Proiectului
Interna(ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu,
Director al Masteratului pentru Traducerea Textului
Literar Contemporan - Universitatea din Bucureyti,
http://mttlc.ro
T
r
a
d
u
c
e
r
e

d
e
A
l
e
x
a
n
d
r
a

M
u
n
t
e
a
n
u
,
m
a
s
t
e
r
a
n
d

M
T
T
L
C
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
33
Anul V, nr. 7(47)/2014
Mariana ZAVATI GARDNER
(Anglia, membru USR)
n Pia(a Florescu
Atunci m-ai strns n brate
n labirintul cu biciclete
la scoala cu flori si fantome
cu frunze uscate de Ziua Recoltei
M-ai srutat lng tractorul
din cmpul cu usturoi -
eram ascunsi n ceat
ntre cminul cultural si liceu
Focuri de artificii pe cer,
explozii, eroziuni astrale din
strigtul profei de la fereastra
clasei noastre de la primul etaj
Nu m-ai srutat n Piata Florescu
din Bacul bacovian - furtuna se balansa
n scrnciob, ploaia btea
sacadat n tufe muribunde
Trziu, erai pe-un tandem la soseaua
cu trafic nebun - eram ntr-o cltorie
spre nicieri, la colt - confuz! -
Strfulgerati cocorii plecau n toamn
Fluturi yi vise
Erai un alt vis cu buze fantom
n parcul cu havuz si colivii solare
cu ascunse locuri de vntoare
ci btute de fluturi, ci btute de vise
Erai un alt vis cu ochii albastri
n alte lumi cu preeri fragmentate
msti si totem, cioplituri senzuale ci
btute de fluturi, ci btute de vise
Erai un alt vis cu trupul atletic
la distant m-ai iubit la Podul cu Lanturi
vedenii de nopti si zile trecute pe web
ci btute de fluturi, ci btute de vise
Erai un alt vis cu haine de marc
stingherit n patul din lemn ecologic
amintiri scolare cu msti de vpaie
ci btute de fluturi, ci btute de vise
Erai un alt vis cu maniere rebele
bani, muzici, arcusuri, naiuri, lute,
sgeti, himere, alaiuri din pene
ci btute de fluturi, ci btute de vise
La yaisprezece ani
M chemi din oglinda cu vise -
te-am adorat sub mareea
de adjective albastre
te-am iubit la nebunie
ruginit de-atta rsft -
n croaziere pe corbii albastre
n visul meu la saisprezece ani
te-am adorat sub mareea
de adjective albastre
te-am iubit la nebunie
imagini dintr-o plimbare lunar
ntepenite grmad ntr-un srut
Etern, mpletit, nserat n foi de vise
te-am adorat sub mareea
de adjective albastre
te-am iubit la nebunie
n arcuri peste dune mrunte,
fluent, prezent peste dune uriase
Tulburat mi-ai grit din nisipuri
te-am adorat sub mareea
de adjective albastre
te-am iubit la nebunie
castele din vise si abalone absconse
amndoi form si tint - tot una
Erai ibis conturat de frunze
te-am adorat sub mareea
de adjective albastre
te-am iubit la nebunie
descoperire lunar, stelar, solar
n visul meu la saisprezece ani
Eram amndoi actori de himer
te-am adorat sub mareea
de adjective albastre
te-am iubit la nebunie
dune mai mici, dune mai mari
tu nc acolo... eu nc aici.
Ploaie cu poame de fulger
Se face noapte n vis
n iatacul cu jar
si saltimbanci pe pereti
Se face noapte n vis
tu apari fermecat, zpcit
pe tapiseria grdinii
Se face noapte n vis
testori ne brodm iubirea
pe-un tapet cu poame de fulger
Unde eyti acum?
iarn fr sfrsit, straturi
de devieri n vise albastre
peste lumea din casa bunicii
cu melci si carusel ruginit
rulezi nisipul clepsidrei
plutesti n lacul cu ascunzisuri,
cu vise bizare
n cadre de fumsi de gheat
te petreci n canoe de vis
strmutat n islazuri formale
n furtuni sacre si interdictii
n tranzit esti cenus si fum -
La Soare-apune
Ce-a rmas din ce-a fost
eclip peste oceanul din mine
eclip peste oceanul din tine
lume la amurg n prognoz pe web
taifas sau furtun a celor rmasi
s nu se aud, s nu se vad, s nu...
Ce-a rmas din ce-a fost
eclip peste oceanul din mine
eclip peste oceanul din tine
cheie si simtiri prinse-n us,
pe-un alt pmnt, pe-un alt ocean
s nu se aud, s nu se vad, s nu...
Barc fr vsle
ne-am iubit
la intrarea de la bloc
iubirea nostr
consumat n trenuri
cu navete albastre
ne-am iubit
ntr-o barc fr vsle
m-ai iubit n barca din nuiele
nebul si magie sumar
furtun... fulgere... zbor...
34
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
Dino BUZZATI
(Italia)
MORT DIN GRE}EAL{
ntr-o dimineat, cunoscutul pictor Lucio
Predonzani, de 46 de ani, care de mult vreme
se retrsese la casa lui de la tar din Vimercate,
rmase mpietrit cnd, deschiznd jurnalul
din ziua aceea, zri pe pagina a treia, la dreapta
jos, pe patru coloane, titlul: DOLIU N ARTA
ITALIAN. A MURIT PICTORUL PRE-
DONZANI
Sub o stire, cu litere cursive, se spunea:
Vimercate, 21 februarie, noaptea. n ur-
ma unei scurte maladii, care n-a tinut seam
de ngrijirile medicilor, s-a stins acum dou
zile pictorul Lucio Predonzani. Stirea, n
urma vointei defunctului, a fost fcut pu-
blic la funeraliile care au avut loc.
Urma un necrolog, cam de o coloan, plin
de elogii, semnat de criticul Giovanni Steffani.
Si mai era si o fotografie, fcut decedatului
cu douzeci de ani n urm.
Uluit, necrezndu-si ochilor, Predonzani
arunc o privire fugar peste necrolog, ob-
servnd, cu viteza fulgerului, n ciuda grabei,
cteva propozitii care trdau o rezerv ve-
ninoas, plasate ici si colea, cu o inegalabil
diplomatie, printre adjectivele encomiastice
care se revrsau la adresa lui.
Matilde! Matilde!, strig Predonzani,
relundu-si cu greu respiratia.
Ce e? rspunse sotia din camera al-
turat.
Vino, vino, Matilde! o chem.
Asteapt un moment. Calc rufele.
Dar ti zic s vii!
Vocea i era att de nspimntat, nct
Matilde ls fierul de clcat asa cum se gsea,
si si fcu aparitia.
Priveste, priveste! gemea pictorul ntin-
zndu-i jurnalul.
Ea privi, deveni palid si, cu absurditatea
minunat a femeilor, izbucni ntr-un plns
disperat. Oh, Lucio al meu, bietul meu Lu-
cio, comoara mea, bolborosea printre ho-
hote de plns.
Scena ajunse s-l exaspereze pe brbat.
Ai nnebunit. Matilde? Nu te uiti la mine?
Nu ntelegi c e o confuzie, o confuzie ngro-
zitoare?
Si, ntr-adevr, Matilde ncet subit s
mai plng, si privi sotul, chipul ei se n-
senin si, pe neasteptate, cu aceeasi usurint
cu care o clip mai devreme se simtea vduv,
lovit de partea comic a situatiei, fu trt
spre ilaritate. Oh, Dumnezeul meu, ce ca-
raghios! Oh, oh, oh! ce rs... scuz-m, dar
stii Lucio... un doliu n art... si esti aici, s-
ntos tun! se vita printre cascade de rs,
rsucindu-se pur si simplu.
Ajunge! Ajunge! o rug, scos din fire.
Nu-ti dai seama? E teribil, e teribil! Acum
m voi judeca cu directorul jurnalului. Ah! l
va costa scump aceast glum!
Iesind repede n oras, Predonzani alerg
la ziar. Directorul l primi cu amabilitate.
V rog, scumpe maestre, luati loc. Nu,
nu acolo. Fotoliul cellalt este mai comod. O
tigaret?... Brichetele astea care nu functi-
oneaz niciodat, o adevrat disperare,
sunt... Iat scrumiera... Si acum, spuneti-mi:
crei plceri datorez vizita dumneavoastr?
Simula sau, ntr-adevr, nu stia ce publi-
case ziarul lui? Predonzani rmase ngrozit
n fata acestei atitudini.
Dar... dar... n jurnalul de astzi... n pa-
gina a treia... se comunic moartea mea...
Moartea dumneavoastr? Directorul
lu un exemplar al jurnalului, care se afla
mpturit pe birou, l deschise, vzu, ntelese
(sau se fcu c ntelese), trd o o scurt n-
curctur, chestiune de o fractiune de secun-
d, si reveni ntr-un mod minunat, tusi slab.
Ei, ei, ei, ceva nu functioneaz, adevrat?
Aici se afl o ciudat discrepant. Prea un
tat care-si dojenea de form copilul c in-
sultase pe cineva.
Predonzani si pierdu rbdarea.
Discrepant?, url. M-ati omort, m-
ati o-mo-rt! E monstruos!
Da, da, zise directorul placid. Poate...
s zicem asa... contextul stirii a mers mai mult
dect erau intentiile... Pe de alt parte, sper
c dumneavoastr veti aprecia n mod just
omagiul adus de jurnalul meu artei dumnea-
voastr...
Prozator, dramaturg, pictor si jurnalist, Dino Buzzati s-a nscut n 1906 si a murit n 1972. Notorietatea
literar i-a adus-o romanul Il deserto dei tartari (Deyertul ttarilor), publicat n 1940, devenit
faimos dup traducerea acestuia n francez. De o circulatie deosebit s-au bucurat si povestirile lui
care, n 1958, vor cstiga renumitul premiu italianStrega pentru proz, sub titlul Sessanta racconti
(60 de povestiri). Multi italieni, care l pretuiesc, se plng de faptul c Dino Buzzati este, poate, mai
faimos n afar dect n Italia (v. Wikipedia). Un exemplu de proz scurt n care ironia, notatia
aparent fugar dar plin de semnificatii, amrciunea mascat, la nceput, sub aripa absurdului, apoi
devenit sarcasmfat de o pres amoral (Dino Buzzati a fost unul dintre cei mai renumiti jurnalisti ai
ziarului Corriere della Sera, deci profund cunosctor al metehnelor institutiei autointitulat a patra
putere n stat), pe care o flageleaz cu mijloacele cele mai rafinate si mai penetrante ale narativei, n
care nu se simte nicio urm de vulgaritate. n esent, Mort din greeal este un pamflet. Dar un
pamflet trist, al crui autor se retrage discret si distins n spatele celor ce le spune. Dino Buzzati ne
avertizeaz c si soaptele pot deveni strigte. (Traducere si procesare: Marin Budic)
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
35
Anul V, nr. 7(47)/2014
Frumos omagiu! M-ati distrus, ruinat.
Eh, nu neg c au fost comise unele ine-
xactitti...
M prezentati ca mort, dar sunt viu...
iar dumneavoastr numiti asta inexactitate!
O chestie care te nnebuneste. Pretind o dez-
mintire n mod formal, exact n acelasi loc.
ntelegndu-se bine c mi rezerv orice ac-
tiune mpotriva daunelor morale!
Daune? Dar, scumpul meu domn - de
la maestru trecuse la simplul domn, semn
urt -, dumneavoastr nu realizati extra-
ordinarul noroc care a dat peste dumnea-
voastr. Oricare alt pictor ar fi srit n sus la
asa ceva.
Noroc?
Noroc, se ntelege. Cnd un artist moare,
operele lui cresc imediat n pret. Fr s se
vrea asta, da, fr s se vrea, v-am fcut un
serviciu formidabil.
Si eu... eu ar trebui s fac pe mortul?...
s m volatilizez?
Desigur, dac dumneavoastr ati vrea
s profitati de minunata ocazie... La dracu,
doar n-ati vrea s-o scpati... Gnditi-v: o
frumoas expozitie postum, unbattage bine
organizat. Noi nsine vom face tot posibilul
s-o lansm. Vor fi milioane, scumpe maestre,
chiar foarte multe.
Dar eu? Eu ar trebui s dispar din cir-
culatie?
Asa as zice: dumneavoastr, din ntm-
plare, aveti un frate?
Ba da. De ce? Trieste n Africa de Sud.
Magnific. Si v seamn?
Destul de mult. Totusi, el are barb.
De minune! S-o lsati si pe-a dumnea-
voastr s creasc. Si s faceti n asa fel nct
s treceti drept fratele dumneavoastr! Totul
va merge brici. Ascultati-m: e mai bine s
lsati lucrurile s mearg pe fgasul lor... Si
apoi veti ntelege... O transformare de felul
acesta... Nu stiu cui i va folosi n cele din
urm... Dumneavoastr, personal, iertati-mi
sinceritatea, ati face o figur cam meschin...
N-ar avea rost, renviatii n-au reusit niciodat
s devin simpatici... Chiar n lumea artistic,
stiti bine cum merg lucrurile astea, nvierea
dumneavoastr, dup attea tmieri, ar face
o impresie foarte rea...
N-a putut s spun nu. S-a ntors la casa
lui de la tar. S-a ascuns ntr-o camer, lsnd
s-i creasc barba. Sotia lui s-a mbrcat n
doliu. Prietenii veneau la el acas, mai ales
Oscar Prandelli, pictor si el, care sttuse me-
reu n umbra lui Predonzani. Apoi ncepur
s vin si cumprtorii: negustori, colectio-
nari, oameni care adulmecau afacerea. Ta-
blouri care, nainte, cu greu ajungeau la pa-
truzeci, cincizeci de mii, acum, s se vnd
cu dou sute de mii, era floare la ureche. Si
acolo, n retragerea lui clandestin, Predon-
zani lucra, pnz dup pnz, datndu-le -
se ntelege - cu anii din n urm.
Dup o lun, - barba i crescuse destul
de mult - Predonzani se ncumet s ias,
prezentndu-se drept fratele lui ntors din
Africa de Sud. si pusese niste ochelari si si-
mula un accent exotic. Si asa, oamenii se mirau
ct de mult i semna.
Din curiozitate, n una din primele lui
plimbri dup claustrare, se aventur pn
la cimitir. Pe lespedea mare din marmur de
pe pardoseala din capela familiei, un pietrar
spase numele lui, cu datele de nastere si de
moarte.
si zise c putea fi fratele lui. Deschise cu
cheia portita de bronz. Cobor n cripta unde
sicriele rudelor se ngrmdeau unul peste
altul. Cte! Era acolo unul nou, foarte frumos.
Pe tblita de alam era scris: Lucio Predon-
zani. Capacul era fixat cu suruburi. Cu o
team obscur, btu cu nodurile degetelor
pe o latur a cosciugului. Cosciugul scoase
un sunet de gol. Slav Domnului!
Fapt curios. Cu timpul, vizitele lui Oscar
Prandelli deveneau din ce n ce mai frecvente,
iar Matilde prea c ntinereste. Doliul, prin-
tre altele, i priia. Predonzani o urmrea cu
satisfactie si ntelegere. ntr-o sear si ddu
seama c o doreste, asa cum nu se mai ntm-
plase de ani de zile. O dorea pe vduva lui.
n ce privea pe Prandelli, asiduitatea lui
nu era inoportun? Dar cnd Predonzani fcu
aceast observatie Matildei, ea reaction cu
animozitate: Ce-ti trece prin minte? Bietul
Oscar! Singurul tu prieten cu adevrat. Sin-
gurul care te regret cu adevrat. El nu stie
ce s mai fac s-mi mngie singurtatea,
iar tu l suspectezi. Ar trebui s-ti fie rusine.
ntre timp, n oras se deschisese expozitia
postum, cu un succes magnific. Rodul: du-
p scderea tuturor cheltuielilor, cinci mili-
oane si jumtate. Dup care, cu o rapiditate
impresionant, uitarea czu peste Predonzani
si peste opera sa. Tot mai rar era citat numele
lui n rubricile si n revistele de art. Si curnd,
nu mai fu citat deloc.
Cu o stupoare dezolant, el constata c
si fr Lucio Predonzani lumea reusea s se
salveze prin ea nssi; soarele rsrea si apu-
nea ca mai nainte, ca nainte ea si btea co-
voarele dimineata, lumea mnca si se distra,
iar noaptea tinerii si fetele se srutau, n pi-
cioare, de-a lungul gardurilor negre din parc,
la fel ca nainte.
Pn cnd, ntr-o zi, ntorcndu-se acas
dup o plimbare prin sat, recunoscu agtat
n anticamer impermeabilul prietenului drag,
Oscar Prandelli. Casa era linistit, ntr-un fel
ciudat, intim si primitoare. Dar dincolo, voci
soptite, murmure, suspine tandre.
n vrful picioarelor, se retrase pn n
prag. ncet-ncet iesi, ndreptndu-se spre
cimitir. Era o sear plcut, cu ploaie.
Cnd se afl n fata capelei, privi n jur.
Nu era niciun suflet viu. Atunci deschise
oblonul de bronz.
Fr grab, n timp ce ntunericul cdea
ncet, scoase cu un briceag suruburile care
nchideau cel mai nou sicriu, sicriul lui, al lui
Lucio Predonzani.
l deschise cu mult calm, se ntinse pe
spate n el, lund poza pe care presupunea
c o luau defunctii pentru somnul etern. O
gsi mai comod dect o credea.
Fr s se tulbure, treptat-treptat trase
peste el capacul. Cnd mai rmase o deschi-
ztur ngust, el ascult cteva momente,
spernd s-l strige cineva. Dar nimeni nu-l
strig.
Atunci ls s cad complet capacul
peste el.
Traducere: Marin Budic
Nicolas Lancret - Decernarea ordinului Duhul Sfnt
36
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
Livia CIUPERC~
(membru UZPR)
O noapte dintre ani. O noapte-a vegherii.
O noapte a sperantelor ndoliate prin trdare.
Trdare de frate.
Sngernd-i neacceptarea!
Pentru ctiva arginti?
n mod cert, un urmas de-a lui Iuda, ntr-
o ntunecat noapte a mintii!
Da, n vrtejul istoric romnesc, strful-
ger memoria unui anume timp, cobornd n
piept de secol al XVIII-lea, la anul una mie
sapte sute optzeci si patru. Documentat is-
toric sau cu mijloacele artei literare, aceast
nfricostoare pagin sngernd s-a cerut
scris, re-scris, evocat. Iar n istoria litera-
turii romne sunt multe consemnri despre
diversitatea de genuri si specii literare, prin
care s-a cerut evocat momentul Rscoalei
trnesti condus de Horia, Closca si Crisan.
Cel care reface - acum un secol - acest
zguduitor moment istoric, cel al trdrii, este
scriitorul Zaharia Brsan (1878-1948). n
viziunea sa, noaptea dintre ani (1784-1785)
devine noaptea privegherii. n colibele ro-
mneyti ard candelele... de jale... Buciu-
mele rsun jelind mistuirile sufletelor pri-
gonite sau torturate. Se face ziu. Asa se
numeste drama lui Zaharia Brsan. Dar acea
Zi nu este o zi salvatoare, ci oZi care ilumi-
Un secol de istorie @n
dramaturgia romneasc
neaz constiintele. Romnii nteleg (a cta
oar?) c viata lor nseamn lacrimi, durere,
sacrificii.
DramaSe face ziu (Ed. Minerva, Bu-
curesti, 1914) poart n ea emblema unei
sngeroase file din istoria neamului ro-
mnesc. Textul dramatic este dispus ntr-un
act si sase scene. Actiunea se desfsoar n
satul Gura Cornii, din jos de Abrud, mai
precis, n casa btrnului preot Costan, octo-
genar, cu anumite rsfrngeri zvrcolinde n
trupu-i neputincios, dar cu mintea treaz, cu
glsuire vulcanic, de brbat care a retrit n
toate fibrele sale durerea de veacuri a po-
porului romn transilvan. O glsuire dublat
de precepte biblice, atunci cnd se refer la
druirea total a fiecrui crestin fat de Horea
(Vasile Ursu Nicola): S-l urmeze! S-l
urmeze cum a urmat Petru pe Hristos!...
ntru netrdare. n juru-i, Ilica, nora btr-
nului preot, are motive de ngrijorare. n su-
fletul acestor romni slsluiesc - ntru n-
frtire - si teama, dar si speranta. Sunt romni
cliti. Triesc vremuri tulburi, evenimente
primejdioase.
Orice rzvrtire naste sperante. Dar si
mult foc si moarte...
A ars satele, a srcit lumea i a sdrobit
sufletele oamenilor...
Mesajul scriitorului este unul ndrznet,
de neuitat: Romnii nu se las nfrnti. Aspir
spre lumin. Cnd ti-e dor de lumin,
spargi zidurile i iei!...
Romnii sunt flmnzi delumin. Au
suferit mult, mereu, n valuri succesive, dar
sunt constienti c numai prin jertf pot do-
bndi lumina. Si-avem a crede. Nimeni
nu ti-o d altfel: poti s te rogi i s te
plngi! Cnd ne-am dus la Sibiu s ne pln-
gem, cu ce ne-am ales? Ne-au btut cnd
ne-am ntors acas... vru-meu, Gavril
Todea, sracul, a murit din btaia asta...
Sunt reale mrturiile istorice care confirm
acesteziceri. Si la 1784, dar si la 1514 (v-
amintiti? jertfa lui Gheorghe Doja!); la 1892
(Procesul Memorandumului), dar si la 1914;
la 1919, dar si la 1940... suferint si moarte.
Sunt momente de ncordare, mai ales
pentru cei implicati direct n rzmerit. Fiul
Btrnului su, Nutu - este cpitan al lui
Horea, iar nepotul, Mihai - este cprar. Sufer,
dar nu uit (si nu vor uita niciodat) c Horea
le-a clcat pragul casei, c a mncat la masa
lor, c au vzut hrtiile si cruciulita de aur
druite de-mpratul (n cuvntul cruia,
Horea credea cu religiozitate), c Horea l-a
srutat pe Mihai pe frunte, c vorbele lui
Horea arunc limbi de foc n sufletele lor:
Credeti cuvintelor mele i nltati-v
credinta pe ele cum ati nlta o cas pe
piatr!...
Srutul lui Horea estevrjit. Ne-o mr-
turiseste si Dominic Stanca (n ciclul de po-
vestiri Pentr-un ho( de mprat...) - descriind
ntmplrile cu... opincile lui Horea...Glasul
lui Horea ar fi micat i stncile ctu-s de
ntelenite... Asemenea, si vocea lui Crisan,
trsnetul lui Dumnezeu!...: A btut
ceasul!... S se ridice pn i pruncul din
pntecele maic-si i s vie cu mine!... S
nu rmn piatr de piatr!...
Cea mai mare durere este cea a asteptrii,
cnd orice semn naste descumpnirea. Se
stinge lumina de la icoan - Nu ne mai vine
norocul n cas!... Si-n adevr, Soldes a-
duce triste vesti: s-a frnt pornirea noastr
cum s-ar frnge zborul unui vultur izbit de
glonte... despre doi dintre capii rscoalei.
Horea si Closca sunt surprinsi n fundul
pdurii de la Scorcet, din muntii Alba-
cului, n timp ce,edeau la un foc sub un
brad scorburos n pragul unei colibe de
nuiele
Scenariul dramatic surprinde o crunt
realitate, pe de o parte - neputinta bietilor
oameni de a nvinge hidra, deopotriv - sl-
biciunea trdrii. Si-n aceast real mbr-
tisare, ce rmne? Plnsul, jelania si blestemul
- prin vocea btrnului preot: Doamne
Dumnezeule, carele eti n ceruri, rscum-
pr lacrimile mele i d drumul trsnetelor
tale s cad pe capul vnztorilor. nchide-
le, Doamne, Ierusalimul ceresc! Sufletul lor
chinuit fie de toat Gheena i puterea ce-
rului i a pmntului s-i sting i s-i ni-
miceasc!...
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
37
Anul V, nr. 6(46)/2014
La trecerea dintre ani (1784-1785), tra-
ditionalele urri sunt formulate de Crisan,
imortalizat n acest text dramatic ca un ves-
titor al unor promittoare prefaceri: Sculati
oameni nu dormiti, / Sculati i vmpodo-
biti, / C nu-i vreme de dormit / Ci-i vreme
dempodobit... / C Iudan raiu a intrat / Si
raiul ni la prdat!...
Prezenta lui Crisan n mijlocul acestei
familii torturate de neliniste, groaz si durere,
are rolul de implantare a unor posibile spe-
rante de viitor: Anul Nou cu pace i cu s-
ntate, cu spor ntru toate. S fie aceast
cas ntru toate mai aleas, tot cu man i
cu hran... din neam n neam, din semintie
n semintie...
Buciumele care s-aud vestesc alte
semne: Horia si Closca - prinsi, Crisan -
cutat cu nfrigurare (ascuns ntr-o cas de
crestini, acolo unde slsluieste ambigui-
tatea). Elocvent este secventa n care un
tnr baron cere s i se salveze viata, urmrit
fiind de rsculati. Firesc, btrnul preot,
cunosctor al repetatelor miselii svrsite de
baronii tritori n acest spatiu romnesc, i
rspunde ndurerat si hotrt c n casa
asta nu e loc pentru tine!... Dar Ilina, suflet
nentinat, l ocroteste. Si ct de trziu va
ntelege c ea a crutat viata aceluia care i-a
omort pe unicul ei fiu!
O mare lectie de viat, asemenea, replicii
lui Crisan, n momentul confruntrii sale cu
tnrul baron: Sufletul nu ni-l puteti omor.
El iese din toate astea cum iese lumina din
bezn... n el ne e tot sprijinul i e otelit de
nici trsnetul nu-l mai ptrunde, necum
uneltirile voastre!...
Toti asteapt zorile. Dinspre coline - doar
focurile, iar dinspre vguni - url vi-
forul... ncordat atmosfer. Scriitorul re-
compune simtmintele omului confruntat cu
pieptul unui munte, nevoit s doboare cu
securea un stejar. Dar stejarul geme - ca
un om... Vifornita iernii anului 1784 este
vifornita unor neputinte, asa cum glsuieste
si Soldes: s-a frnt pornirea noastr cum
s-ar frnge sborul unui vultur izbit de glon-
te... ntruchiparea lui Crisan - n chip de
ceretor ntru dreptate, amplific durerea
strbunilor nostri, ceva mult mai aproape de
viziunea scriitoriceasc dect a noastr, a
acestor fii de romni tritori n mileniul al III-
lea: Focule focorule / Eu tenvelesc, tu nu
tenveli. / Eu te potolesc, tu nu te potoli. /
Eu voi adormi, tu nu adormi. / Ci te desve-
lete / Si despotolete / Si te f laur, balaur
/ Cu aripi i solzi de aur / Si te du peste ho-
tare / Savem i noi rod la var!
n zorii marii conflagratii mondiale, n
1914, mesajul dramaturgului se doreste op-
timist: n noi s credem si numai aya
are s se fac odat ziu... Tonalitate
optimist - si prin reprezentarea, n premier,
n martie 1914, pe scena Teatrului National
din Bucuresti, cu o distributie de neuitat:
George Ciprian (1883-1968) - cunoscut actor,
dramaturg, om de teatru - n rolul lui Crisan,
Ion Manolescu (1881-1959) - figur pro-
eminent a scenei romnesti, Aurel Atha-
nasescu (c. 1890 - c. 1965), Olimpia Brsan
(sotia dramaturgului) s.a.
Lumin ntru amintirea bravilor eroi
romni din toate timpurile!
C#r]i primite
la redac]ie
Nicolas Lancret - Dans n faja fntnii
38
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul V, nr. 7(47)/2014
ECOUL
CUVINTELOR
Antonia BODEA
(membru LSR)
Volumul ,,Promisiunea, al foarte tinerei
scriitoareMaria Lucia Rebrean, aprut la
Ed. Napoca Nova, Cluj-Napoca, n 2014, sur-
prinde att prin vrsta autoarei, aflat doar
la 15 ani, ct mai ales prin temeritatea cu care
abordeaz un subiect att de complex, dintr-
o zon att de disputat ce se nscrie n spa-
tiul suprarealismului, al supranaturalului.
Desi precizat n timp si n spatiu, anume n
orselul numit Neversober, din America, n
anul al VII-lea dup vizita unor oaspeti din
alt galaxie, actiunea, ca si personajele, apar-
tin timpului cosmic iesit de sub imperiul isto-
ricittii, de sub accidentul cronologizrii.
Personajul principal, cu un nume sugestiv
,,Clara, sugestie a nevoii de Adevr, si n-
scrie destinul n zona predestinrii care, al-
turi de alte prezente initiate, initiatice n magie,
mister si paranormal, urmreste dezlegarea
vrjii ,,Promisiunii. Aparentele ne proiec-
teaz n modernitti, eroii sunt antrenati ntr-
un spatiu existential dintre cele mai impor-
tante care le ofer si le solicit totodat sansa
si datoria de a se sacrifica pentru Adevr, si
anume un trust de pres, cel mai de prestigiu
din zon: ,,Newersober News. Initiati n toa-
te problemele vitale, cunosctori ai psiho-
logiei individului si multimilor, buni profe-
sionisti, un nucleu de redactori n frunte cu
Fleonc, directorul, se nscriu n cursa tragic
mpotriva timpului dusmnos, prelungit prin
vesnicie spre jertfa vietii n ghearele urii si
ale mortii, sub forta blestemului. Reiterarea
unor scene ntr-un anume spatiu, precumacel
al pdurii aflate sub forta maleficului, unde
blestemul ,,Promisiunii a prins contur, in-
duce ideea prelungirii n infinitate. Astfel, spre
finalul naratiunii, Clara, amenintat de bleste-
mul ,,ngerului ru - Maia - se regseste n
aceeasi ipostaz, a fetei sacrificat de vrji-
toare, deasupra unui rug n flcri, de inten-
sitatea distructiv a iadului. n btlie sunt
antrenate forte ale binelui si rului care alter-
nativ se depsesc sau se egaleaz, dar de
fiecare dat rmne un spatiu tert, acel mis-
ter care parc tine n echilibru cele dou forte
ce ar putea deveni distructive. Actiunea
poart nsemnele paradoxale ale spiritului de
Ev Mediu Timpuriu, cnd vrjitoria, magia,
destinul se exersau ca modalitti ale fiintei,
cnd omul apela la mit, la simboluri, la imagini
fetisizate ca forme cu care se umpleau go-
lurile, contradictiile necunoasterii. Prin ele
omul cuta s se salveze de amenintarea cu
disparitia, a lumii czut n isterie, ncercnd
s-o renscrie n ordinea cosmosului care p-
rea articulat si semnificativ. Prezenta ngerilor,
a cror substant este explicat la un mo-
ment dat, ca mesageri, salvatori, sau uneori
adversari ai omului, avnd o viat lung dar
nefiind nemuritori, aduce aminte de antichi-
tatea greac, unde zeii erau direct implicati
n conflictele pmntesti. Acest aspect con-
duce la ideea sustinut de istoricul religiilor
Ion Petru Culianu, care, spre deosebire de
Mircea Eliade, consider sacralitatea ca o
reactie mental a omului nevoit s-si caute
salvarea n solicitarea sacrului ntr-o ipostaz
morfodinamic. Cu alte cuvinte, asistm la
umanizarea substantei sacralittii, investirea
uneori cu duble atribute, umane si suprana-
turale, gsindu-si sensul n sprijinul umani-
ttii pentru care este dealtfel rspunztoare.
Adolescenta Clara, personajul purttor al
mesajului crtii, este o fiint cuceritoare prin
frumusete, inteligent, curiozitate, curaj si
sensibilitate. Cu o deosebit deschidere spre
a cunoaste totul, spre a descoperi logica n
ordinea lucrurilor, eroina are prilejul de a
traversa unele experiente exceptionale, con-
sumate la granita dintre real si fantastic, n
care sunt implicate personaje tot att de com-
plexe ca n ,,Noptile de snziene a lui Mircea
Eliade. Unii, initiati cu o clar perceptie de
deschidere spre ,,dincolo, altii, ntruchipri
ai sacralittii n ipostazele ei pozitive si nega-
tive, cu totii se afl sub imperiul implacabil al
Destinului care practic traduce legitatea cos-
mic. La o simpl nclcare a acestui echilibru
apare o fisur care presupune sacrificiu pen-
tru reinstalarea armoniei. Astfel, un anume
,,blestem, ce pluteste asupra unei familii
reputate din orselul Neversober, se naste
din ur, gelozie si trdare si se prelungeste
n urmrirea stingerii neamului respectiv.
Regsim aici ideea blestemului strmosesc
si constatm o coincident n ordinea religiei
si cea a miturilor, ca o creatie a omului arhaic,
preocupat s se gseasc n sacralitate. Nu
ntmpltor, Clara, eroina realizeaz vrsta
adolescentei, ca vrst propice initierii. Nu-
mai n aceste conditii si cu privilegiul unei
minti iscoditoare, eroina cunoaste fata mis-
terioas a vietii. Ea are capacitatea si inte-
ligenta de a naviga printre obstacole, veri-
ficndu-si astfel forta stpnirii de sine, ho-
trrea si disponibilitatea spre cunoastere,
toate datorit unei inteligente ascutite si a
cunoasterii psihologiei umane.
Scris cu un real talent narativ, cartea
ofer discursul ideal al unei creatii moderne
care, n lumea supranaturalului, stie s creeze
situatii conflictuale, stie s realizeze si s
mentin suspansul, intuieste jocul ntmpl-
rilor care face actiunea s nainteze. Este ui-
mitoare priceperea cu care autoarea gliseaz
ntre scene surprinztoare, uneori chiar ne-
verosimile, fcnd ca mersul narativ s de-
vin credibil. O acuitate a observatiei aduce
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
39
Anul V, nr. 7(47)/2014
n detaliu gesturi, replici si priviri care tr-
deaz tensiunea momentului si prelungeste
misterul, camufleaz sacrul, n scene de foarte
bun calitate. n mod deosebit este observat,
analizat si pus sub semnul codificrii
privirea personajelor care nicio clip nu
renunt la autocenzur reusind s se nscrie
n ceea ce literatura de specialitate apreciaz
ca prezent parapsihologic. Aparitiile si dis-
paritiile unor personaje cu puteri paranormale
aduc n prim plan tehnici parapsihologice,
ca teleportarea, transgresarea unor corpuri
opace, intuitia gndului celuilalt, metamor-
fozarea, desigur prezente n literatura S.F.,
dar realizate aici ntr-un angrenaj mai com-
plex, ce le confer originalitate. Fraza armo-
nioas, replicile firesti, gesturile spontane
dau naratiunii veridicitate, savoare si frumu-
sete. Nu lipsesc descrierile cadrului n care
se consum unele sau altele dintre eveni-
mente, adesea fascinate prin grandoarea,
coloritul, atmosfera si aerul ce l degaj, am-
plificnd momentele de maxim tensiune.
Rmas sub semnul misterului nu ntru-totul
elucidat, naratiunea asteapt geniul autoarei
s-i hotrasc destinul care, sunt convins
c va fi din cele mai strlucitoare.
Alexandru VAKULOVSKI
(R. Moldova)
Fat iubire
fat iubire acum trenul
probabil te duce din
orasul nostru
nainte de a urca n
tren te-ai fi gndit
la la care acum scrie
care venea la tine si acum
nu
fat iubire eu plec
eu n toat ziua plec
din capitala lor (voastr?
noastr?)
stii ct ursc drumurile dar
trebuie trebuie s uit si nu pot
fat iubire las-ti capul
pe umrul meu s plecm
amndoi
Basarabia go home
da asa e mai bine
ultima oar cnd ne-am
vzut erai trist c plec
si totusi tu ai plecat prima
eu ti fceam cu mna
cnd troleul te ducea
eu mi dezlipeam posterele
cu J im de pe pereti
eu mi fceam bagajele
si m gndeam la tine
la muscturile de pe urechi
la zgrieturile de pe spate
eu beam si ti-am promis
c nu mai fumez iarb
eu ti-am promis c totul
va fi bine ce bine ar fi
s pot s am grij de tine
mi-ai zis
da si coboram
scrile si pe pereti am
vzut Basarabia go home
si amnjurat si amdat
cu pumnul n perete
si am zis
I'll be back
Patrie amputat
n orasul sta toti sunt
nefericiti pe pmnturile astea
e o liniste nainte de
explozie da iubit plec
plec pe pmnturile
patriei mele
acolo toti si triesc bucuria
de a nu cunoaste
bucuria de a pierde
de-a nu fi clcat de-o
masin de-a creste
copii nefericiti de a
mnca si a nu bor
(sorry, vomita) niciodat
plec acolo iubit
patria mea e acolo unde
sunt eu
dragoste dragoste dragoste
tu m-ai fcut fericit
m-ai fcut s uit totul
asta n-am s ti-o uit
niciodat
plec
Eu
fat dragostea noastr a
fost un lung gard de srm
o desprtire sadic atunci
cnd te petreceam la gar
cnd m asteptai
privesc copacii printre
gratii si e att de usor
s ies din camer afaaar
afar si s culeg porumbrele
un copac de porumbrele si
jos o tuf de cnep
un cine vagabond cu
curelus la gt
mai fac 20 de flotri
ascultnd trosniturile muschilor
& sepultura
N
i
c
o
l
a
s

L
a
n
c
r
e
t
-
P
e
t
r
e
c
e
r
e

r
u
s
t
i
c

40
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul V, nr. 7(47)/2014
Daniel MARIAN
ndrgostit si nempcat, dect aparent,
iluzoriu. Plecnd una-ntr-una, premeditndu-
si plecarea cea care n mod straniu chiar fiind
conceptual la brat cu dragostea. Nu e nicio-
dat prea devreme cumnici prea trziu, pentru
plecare si deopotriv pentru dragoste. La
urma urmei fiind vorba despre Poezia rock,
de ce n-ar fi oarecare struint, cum aceast
perpetu plecare, un lait-motiv, un under-
ground pe care s se sprijine strident sune-
tele, ca pe un portativ plin de culoare (?)...
Fie-ntre noi, e un fel de plecare-neplecare, o
suspinare a unei clipe si un balans n care
nu-si gseste loc crunta desprtire, Doamne
fereste !...
Fat iubire: fat iubire acum trenul/
probabil te duce din/ orasul nostru/ nainte
de a urca n/ tren te-ai fi gndit/ la acela care
acum scrie/ care venea la tine si acum/ nu/
fat iubire eu plec/ eu n toat ziua plec/ din
capitala lor (voastr?/ noastr?)/ stii ct
ursc drumurile dar/ trebuie trebuie s uit si
nu pot/ fat iubire las-ti capul/ pe umrul
meu s plecm/ amndoi. Imediat vine si
contradictoriul care s nchid cercul, sau
elipsa, unei frmntri teribile care nghite
spatiul si timpul o dat pentru totdeauna: ...
plec acolo iubita/ patria mea e acolo unde/
sunt eu/ dragoste dragoste dragoste/ tu m-ai
Icut fericit/ m-ai fcut/ s uit totul/ asta n-am
s ti-o uit/ niciodat/ plec (Patrie amputat).
Dac tinem seama c e vorba de o mai
grea, neierttoare iubire de patrie, contra-
pus iubirii celei firesti, inerente, cu care ne
ntlnim odat si-odat n viat, lucrurile se
simplific, chiar printr-un Eu: fat dra-
gostea noastr a/ fost un lung gard de srm/
o desprtire sadic atunci/ cnd te petreceam
la gar/ ... / Eu: totul nu e dect un joc/ totul
nu e dect o nebunie/ cuvinte afurisite/ capul
n cldare/ Tu: s rdem ca s nu/ fim tristi.
Poate prea ciudat, dar as zice c se face
remarcat un fel de ritual al plecrii, care sub-
liminal, nu stiu dac si tangentrock-ului, de-
termin poezia s se manifeste ca o arip fl-
find a unei existente care altfel ar fi fost
(doar) uman si att (!). Dar, afost s fie, ca
omul s se cheme si poet; si iat: Alexandru
Vakulovski este acela care sfinteste locul
tocmai prin acest joc al plecrii din si nspre
acest loc, oricare ar fi el, iar cnd e vorba de
patrie atunci cu att mai mult... da asa e mai
bine/ ultima oar cnd ne-am/ vzut erai trist
c plec/ si totusi tu ai plecat prima/ ... / eu ti-
am promis c totul/ va fi bine ce bine ar fi/ s
pot s am grij de tine/ mi-ai zis/ da si co-
boram/ scrile si pe pereti am/ vzut Basa-
rabia go home/ si am njurat si am dat/ cu
pumnii n perete/ si am zis/ Ill be back
(Basarabia go home).
ntr-un Zats, parc s-ar mpca viitorul
unei plecri cu trecutul altei / aceleiasi (?)
plecri, ntr-un prezent construit fie si numai
pentru a fi o chestiune tranzitorie: fat fru-
moas/ fat iubire/ sunt terminat iat/ privirile
mele se ndreapt/ napoi cnd ncerc s/
privesc nainte// plec dar te rog/ mai trziu
vin/ si sufl-mi cu gura ta/ un fum de tigar/
Poezia rock
Pentru fat frumoas / fat iubire,
s fii n stare de orice.
Dup ce ai promis c totul /
va fi bine ce bine ar fi
n plmnii morti/ vreau mort s fumez o tigar
cu tine// fat iubire/ ncercri disperate/ de-a
vedea viitorul/ n zatul cafelei/ ce tocmai am
but-o.
n aceeasi not liric, fr a-mi prea trist
ci doar iremediabil vistor-nostalgic, l gsim
pe poet Unplugged (deconectat - n.n.):
merg pe strzile pe care/ fat am trecut cu
tine/ pe care am fost/ cu tine n unplugged/
fantomele bntuie prin apropiere/ sngele se
ridic pn la genunchi/ ridic un pumn si mi
cltesc gura/ fat dar mi se face si mai dor/
fat dar mi se face si mai sete/ plmnii sunt
uscati/ si mai aprind o tigar/ ... / eu cu mna
stng ridicat/ n sus n care tin o frnghie/
cu capul meu ce se ridic/ la cer ca un balon
plin de fum.
Am putea spune deci, iat, c nu pleac
nicieri de-adevratelea, Alexandru Vaku-
lovski e un maestru al plecrii-neplecrii,
poetul care se joac ntr-un propriu carusel
existential. Si, foarte important, care iubeste.
Si, la fel de important sau mai mult, si iubeste
enorm Patria.
Nicolas Lancret - Petrecerea prnzului n parc
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
41 Anul V, nr. 7(47)/2014
From: Florentin Smarandache,Date: 8 iunie 2014, 17:58
Doina si J anet,
Ati strns n paginile CD un colectiv de scriitori de frunte,
talentati, renumiti. Revd acum editia din mai 2014 (am fost plecat
trei sptmni n Brazilia si Argentina - si de aceea rspund abia
acum; am avut si o prezentare la Buenos Aires despre logica
neutrosofic a mea).
Nu luati n seam ruttile unor scriitori mpotriva altora.
Cutm s calmm mintile ncinse.Faceti o adevrat scoal
literar, care nu va fi neglijat de istoria literaturii.
Tineti-o tot asa: de la foarte bine... n sus!
Eu m mndresc c sunt prietenul vostru, att literar ct si de
suflet - cu... un adevrat oltenism.
Mentineti-v energia literar prin aceast revist superb.
Al vostru colaborator ntru spirit,
Florentin Smarandache, SUA
From: Aurel Buricea, Date 18 iunie la 21:27
n revista Constelatii Diamantine semneaz personalittile
literaturii romne...
A. Buricea
From: Stefan Dumitrescu,Date: 20 iunie 2014, 09:49
La muli ani, drag Doina, ie i revistei minunate pe care o
scoi! Felicitri pentru revista extraordnar pe care o gndeti i
cu care mbogti cultura romn. Fie ca domnul s te ajute s
faci ca aceast revist minunat s se impun i mai mult n
contiina i n sufletul cititorilor! Revista creat de tine este
mult mai bun dect multe reviste care apar sub egida uniunii
scriitorilor! Te felicit pentru truda ta i pentru revista
exraordinar pe care o creezi tu, reuind s strngi pe lng tine
scriitori talentai!
ti spune lucrul acesta, te felcit si se bucur pentru tine, colegul
si prietenul tu, Stefan Dumitrecsu, membru al Uniunii
Scriitorilor, cu voia Domnului scriitor cu o oper literar bogat,
propus pentru Premiul Nobel! Sunt ct se poate de regretabile
invidia si asasinatul moral din lumea scriitorilor, ca si publicarea
prea multor nonvalori! Sunt alturi de tine, te ncurajez si te sustin.
As vrea s publici acest mesaj al meu! Pentru c el este desigur si
pentru colegii nostri, scriitorii! Multumesc, felicitri si mult succes
pe drumul pe care ai apucat, acela de a fi Creator de reviste de
cultur! Cu pretuire si prietenie,
tefan Dumitrescu, membru al Uniunii Scriitorilor
From: ion n. oprea, Date: 20 iunie 2014, 19:39
Multumesc, l-am citit din revist (articolul - n.n.) si l-am apreciat,
este un rspuns nc blnd mpotriva gstilor literare care dup ce
rod un os si nu se ngrijesc de promovarea literaturii autohtone
mai si lovesc cu nerusinare.
Constelatiile este o publicatie bun, de succes si nu avem pentru
ce a ne umili. Felicitri!
INO
From: Petrovai George, Date: 20 iunie 2014, 20:05
Delicios pamflet, domnule Janet Nic. Dar cine este acest
ipochimen, cruia i spuneti Ifi-geniu (tradus de mine n geniu de
debara, sau mai degrab de hazna)? De fapt n-are important. Stiu
foarte bine c cei mai multi dintre useristi sunt nulitti cu ifose.
Mai exact, nu sunt nici pe departe creatori si veritabili oameni de
cultur, ci doar activisti, culturnici si spgari. Cu stim,
George Petrovai
From: Dimitrie Grama, Date: 20 iunie 2014, 20:07
Dragi prieteni,
Eu apreciez revista Constelatii Diamantine si m simt onorat de
toti cei care mi trimit revistele sau textele lor. Unele preri critice
sunt bine intentionate si ajut de multe ori pe oricine spre mai
bine, pe cnd, dup cte mi dau seama din acest text, o critic
nestpnit, general, nu dezvluie nimic, doar ngustimea sau
prostia criticului.
Sunt intru totul de acord cu cele spuse de Janet Nic.
D. Grama
From:DUSESCU CONSTANTIN,Date: 2014-06-21 0:27
NU VA ENERVATI. Tineti-o tot asa! Faptul c sunteti buni, asta
deranjeaz! Continuati.
Constantin Duescu Montreal
From: Elena Buica Buni, Date: 21 iunie 2014, 05:13
ntr-adevr PLCUT LECTUR - m-a delectat copios. Cam stiu
cine se ascunde sub acest pseudonim.
Dumneavoastr s mergeti nainte fr s v mpiedicati de cteva
borne care v ies n cale.
V citesc cu interes. Succes n continuare!
Elena Buica -Toronto
From: George ROCA,Date: 21 iunie 2014, 06:20
V rog s mi trimiteti materialul n format WORD ca s-l pot
publica si eu la revistele cu care colaborez.
Am nercat s-l extrag din formatul PDF dar nu se vede dect
partial... Si articolul trebuie s circule! Salutri
George Roca - Australia
From: Ion Pachia, Date: 21 iunie 2014, 12:50
V multumesc pentru trimiterea pamfletului...!
Ifi-geniul bnuiesc a fi fiind ing-doctorul-n-metale-ruginite de la
luceafrul de dimineat, horia grbea...
Dar..., e binevenit si cte-o rafal de mitralier spre vrfistii-
usr... ! Cu deosebit stim si ncredere,
IPT
From: Ion Urda, Date: 21 iunie 2014, 12:58
Extraordinar replic! Felicitri d-lui Janet! As putea intra n
posesia articolului n format .doc pentru o reluare n Noua
Provincia Corvina? Cu stim,
Ion Urda
From: mihai stirbu, Date: 2014-06-21 13:02 GMT+03:00
Pi, turbatilor li se administreaz antirabicul!
Mihai tirbu
From: dan lupescu, Date: 21 iunie 2014, 13:13
E prea ncifrat... Cine-i ipokimenul... C J anet nu-i d numele, si
bine face... ca s nu-i ofere si reclam pe gratis...
D L
From: Ioan Vasiu, Date: 21 iunie 2014, 14:17
Multumesc pentru minunatul comentariu, semnat Janet Nic,
referitor la ceea ce mai nscocesc cei de la revista
Luceafrul, referitor la unele reviste literare ce le fac o concurent
care-i deranjeaz, asa cum se ntmpl bunoar cu tot mai buna si
interesanta revist Constelatii Diamantine.
Ecouri la articolul lui Janet Nic[
UN IFI-GENIU TURBAT - ap[rut @n nr. trecut
42
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
Rezult, clar, din comentariile ce apar n Luceafrul, de ct
incultUR d dovad semnatarul care-i mproasc bine cu noroi
pe cei care sunt mai talentati dect unii ce semneaza n revistele
USR.
Fr comentarii. Cu bine si tineti-o tot asa, n continuare, s crape
de ciud toti infatuatii si ncrezutii...
Ioan Vasiu, scriitor si jurnalist
From: Mariana Gheorghe, Date: 21 iunie 2014, 16:22
Multumesc si eu pentru lectur. M ntristez c mai exist atta
ur, si mi-e greu s-i nteleg izvorul... si-apoi mi se face mil
de neputinta acestor ifi-genii de a se iubi pe ei nsisi, de acesti
dezrdcinati ai bunului simt, de acesti dezbrcati de har... mi se
face o mil care umple paharul indiferentei.
Mariana Gheorghe, Canada
From: <mehedinti@agerpres.ro>, Date: 21 iunie 2014, 17:57
Multumesc, aveti mult dreptate. Ar trebui s facem front comun
mpotriva non-valorilor.
Cu pretuire, Florian Copcea
From: marinus vartosu, Date: 21 iunie 2014, 19:37
DA! Subscriu. Pertinent si respectos punctul dvs de vedere.
Felicitri pentru dreptul la replic, stimate confrate de... cum ai
spus? cu/cultura?...
V. Vrtosu
From: Iustinian Zegreanu, Date: 22 iunie 2014, 09:21
Bun ziua. Am citit articolul si chiar m bucur de rspunsul dat.
mi pare ru c exist astfel de oameni de anticultur, mai mult vor
s distrug dect s construiasc.
La Cluj situatia este similar, desi sunt membru n Liga scriitorilor
dar si n Uniunea scriitorilor, constat c avem si noi cozile noastre
de mtur. n loc s ne bucurm c avem reviste de literatur, c
avem unde s publicm, c un grup de oameni se sacrific pentru
o idee, pentru o revist ca ea s mearg mai departe, noi aruncm
cu gunoaie si distrugem tot.
Chiar dac mai exist autori care las de dorit, nu revista este de
vin, vinaneapartinenou scriitorilor c nu demulteori dorims
spunem ceva, dar nu stm s finism produsul final, din dorinta si
emotia scrisului, uitm s dm o form final, bun de tipar.
Revista n sine este foarte bun.
Domnilor si Doamnelor - mergeti mai departe pentru c faceti o
treab ca lumea. Vorba aceea Cinii latr - Caravana trece.
dr. Iustinian Zegreanu, medic specialist neurolog,
medic specialist medicina de familie, doctor n stiinte medicale
From: Dominic Diamant, Date: 22 iunie 2014, 11:55
Multumesc, stimabile domn! Te urmresc cu o mare satisfactie n
paginile revistei, ai humor cu carul, pot spune, fr s exagerez c
esti o comoar la casa Omului. Am zis si eu!
Zi-i mai departe, c le zici trznet.
Noi nu avem nevoie nici de Cucu nici de Cur, dect n viata
privat, nu? O zi minunat!
D. Diamant
From:Gabi Sonnenberg, Date: 2014-06-22 11:56 GMT+03:00
Super! Vai ce-mi place! E scris elegant, curat si inspirat. Multumesc!
Gabriela
From: Marian Patrascu, Date: 22 iunie 2014, 18:07
Cine este domle persoana? Vreau a o sti, asa - deuncuriosite, nu
spui la nimeni, parol! C nu vreau s m obosesc a cuta revista
aia si apoi articolul cu pricina.
Sntate si mult succes redactiei CD! Toat stima si aprecierea,
Marian Ptracu, Rmnicu Vlcea
From: Ioan Ghiocel, Date: 22 iunie 2014, 23:37
V multumesc pentru consecventa trimiterii revistei
CONSTELATII DIAMANTINE, publicatie mult pretuit de mine
si de toti cei crora, la rndu-mi, le-o prezint.
Aprecieri superlative d-lui JANET NIC, al crui editorial (viznd
denigratorii) mi-a amintit validitatea versurilor argheziene:
E parc un fcut, ca nimnui / S nu-i miroase murdria lui;
Pe cnd, pe vrute, sau nevrute, / Parfumul altuia i pute!
Consideratie fr frontiere, Ioan Ghiocel
From: Mircea Coro, Date: 25 iunie 2014, 00:14
Bravo, domnule Janet Nic. D-le la gioale, dar de ce nu-i numesti
(mcar cu liter mic) pe numele lor de IFIGENI-sti? S-i
cunoastem si noi, c mare drag avem de asa-zisii culturnici. Curaj
aveti, condei de asemenea, n revist apreti... asa c aprati-v
de lighioanele care fac pui.
Cu prietenie si sustinere de laMircea Coro.
From: muresanu stefan lucian, Date: 26 iunie 2014, 11:37
Domnule Janet NIC,
Am citit cu foarte mult atentie si iritat, totodat, articolul
respectiv. Din prea mult ngmfare si lips a bunului simt unii
cred n superioritatea proprie. Cndva, am scris un articol legat de
misiunea criticului si doresc s l atasez pentru aduceri aminte
acelora care si depsesc, cnd nu au ce face, limitele care
ncadreaz un literat cu bun simt.
Mult respect pentru munca pe care o depuneti n sprijinul culturii
si a sustinerii talentelor scriitoricesti. Articolul dumneavoastr
este foarte binevenit, iar cei lipsiti de respect fat de autorii care
public n revista Constelatii Diamantine ar trebui s-si cear
iertare de cuvintele gratuite si lipsite de valoare. La drept vorbind,
autorii care public n revist nu au nevoie de prerea
personajului implicat n calomnie, l sfideaz si l ridiculizeaz.
Cu stim, tefan Lucian MUREANU
On Monday, July 21, 2014 5:48 AM, Leonard Voicu
Bun ziua Dna Drgut,
Multumesc pentru revist. Am citit-o cu mult interes.
Ct priveste loviturile sub centur... (care vi se dau) ce s
spun? Numai dac cineva este remarcat devine tinta unor atacuri.
De insignifianti nu se sichiseste nimeni. Dar aceasta stiati si dvs.
Leonard Ionu Voicu, Canada
From: Marioara Bujoreanu, Date: 19 iunie 2014
Cine a ndrznit s critice frumoasa revist?Ac. Ifigenie IFI-GENIU
s-a pricopsit cu un rspuns acid si colorat din partea genialului
scriitor J anet Nic!
From: Virgil Stan, Date: 19 iunie 2014
O revist de prestigiu n care amavut si eu onoarea s apar.
Sunt mndru c si numele meu a aprut uneori alturi de ilustrii
scriitori publicati n paginile acestei prestigioase revist.
From: Filip George, Date: 19 iunie 2014
Stimat Doina Drgut, dar vd c Dl. JANET foloseste un limbaj
superior, desi este n LUPT cu un neinitiat n materie de
jurnalistic sau de dialog
From: Nicolae Rotaru, Date: 19 iunie 2014
Excelent! Adevrat! Ei si? Tot ei sunt cei mai si. Gasca sau gsca!
Si banii din cotizatii, subventii, repartitii guvernamentale etc.
N. Rotaru
From: Dumitru Ichim, Date: 20 iunie 2014
Pentru mine este o onoare s apar n CONSTELATII
DIAMANTINE. Felicitri, Doamna Doina Drgut! Multumesc!
pr. D. Ichim, Canada
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
43 Anul V, nr. 7(47)/2014
Lumina zilei se estompeaz cu fiecare clip. nc nu s-a mrit
ziua, chiar dac la sfrsitul lunii se va introduce ora de var. Pe litoral
vremea este mohort, se simte n atmosfer umezeala adus de
norii ncrcati cu precipitatii. mpreun cu amicul meu mai tnr,
Gogu, ducem fiecare spre gar cte un bagaj. M nsoteste la tren.
Stie cum este s cari bagaje prin gri si aeroporturi, fiind mai mult
plecat spre alte noi zri si locuri de munc, pe unde l poart necazurile
si nevoile: prin America, Italia, Germania sau, ultima dat, n Anglia.
Cepoatefacen tar un romn cu maximum10 lei peor ct i dau
patronii particulari? Cum s-si hrneasc cele 5 guri din cas si s-si
plteasc si ratele la banc? Nici mcar nu esti sigur c ti se pltesc
ctre stat asigurrile de sntate si de pensie, ca n caz de nevoie s
nu te trezesti s nu ai niciun drept pentru anii de munc efectuati la
diverse firme private.
Pn va sosi n gar motorul ce face cursa Mangalia-Constanta,
mai sunt cincisprezece minute, asa c n timp ce Gogut mai fumeaz
o tigar asistndu-mi cele dou genti, eu mi iau tichetul de cltorie
pe ruta Mangalia-Iasi. Plec la sedinta anual a Ligii Scriitorilor -
Filiala Iasi, din care fac si eu parte.
n ultimul timp pentru mine s-au creat mai multe oportunitti.
Poate c asa le-a rnduit hazardul sau Bunul Dumnezeu. S pot fina-
liza romanul nceput cu un an n urm si, mai ales, s cunosc pe
internet persoana care m v-a sprijini la finalizarea romanului, dndu-
mi sansa de a-i gsi un final pe care nu-l prevzusem n timpul scrierii
lui si mai ales de a m nsoti si feri de orice neprevzut ntr-un oras
att de mare si frumos precum Iasul. Aparitia sa, n activitatea mea
creativ, mi-a influentat hotrtor si dorinta de a participa la sedinta
anual a filialei, prilej care din nou mi-a deschis o nou portit si
anume oportunitatea de a lansa romanul Parfum de orhidee n fata
colegelor si colegilor mei de filial, scriitori si poeti cu experient si
renume si cu multe scrieri recunoscute ca valoare artistic.
Curnd a sosit motorul (garniturile de tren ntre Constanta si
Mangalia circul doar n timpul sezonului estival) ce m va duce
timp de aproape o or si jumtate pn n gara Constanta, asa c mi-
am luat la revedere de la amicul meu Gogut si mi-am ocupat un loc
la fereastr, s pot revedea, dup multi ani, partea maritim a lito-
ralului, pe cea rutier vznd-o destul de des.
ntunericul, ce apas peste acoperisurile orasului, este spart de
luminile grii destul de firave. Cobor din motorul parcat la linia a
patra si, prin tunel, m grbesc s urc n trenul Constanta-Iasi ce
asteapt linistit la linia nti. mi gsesc locul si rmn surprins de
confortul compartimentului. Parc as fi ntr-un vagon de clasa I. n
sfrsit se pune n miscare. Din ce n ce este mai ntuneric si peronul
dispare n urma garniturii, rmnnd tot mai departe, n timp ce luminile
se mputineaz, iar trenul nainteaz spre periferia orasului Constanta.
De acum pn dimineata, la ora opt trecute, am timp destul s m
pregtesc sufleteste la ce voi descoperi n capitala cultural a Mol-
dovei si a coanei Chirita lui Brzoi din comediile marelui poet si
dramaturg Vasile Alecsandri.
Virgil STAN
(membru LSR)
Spre surprinderea mea, care nu am mai cltorit cu trenul de ani
buni, am descoperit un nou tip de vagon, mai confortabil, cu doar
sase locuri n compartiment, exact ca la clasa I, asa cum am mai spus,
ns inconvenientul era c nu exista us care s-l nchid, iar luminile
rmn pe tot timpul cltoriei permanent aprinse, chiar dac ai prefera
s atipesti cteva minute.
Mai erau doi cltori, doi moldoveni de undeva de pe la optzeci
de kilometri deprtare de Focsani, unde trebuiau s coboare, dup
cum am aflat mai trziu, si apoi s astepte un alt tren sau autobuz, n-
am nteles ce, pn n localitatea lor. Un tip mai slbut, de puteai s
asezi doi ca el pe un singur loc, a adormit cum a terminat de servit
cina frugal, compus din pine si ceva mezeluri, care din cnd n
cnd erau acompaniate cu o gur de bere dintr-un PET de doi litri,
ns cellalt, mai nalt si mai robust, cum i st bine unui tran nvtat
cu greuttile cmpului, la vreo cincizeci si ceva de ani, mi-a tinut
companie pn la coborrea lor la Focsani. De la el am aflat c de
fapt erau angajatii firmei Chevron si mai existau cazati n Venus circa
patru sute de alti salariati care erau pltiti s contribuie la pros-
pectarea si descoperirea gazelor de sist n Dobrogea. Dup trei sp-
tmni de cutare pe cmpurile dobrogene cu niste aparate care n-
registrau coduri pe care numai specialistii Chevron le cunosteau
semnificatia, plecau spre casele lor pe banii firmei, ca apoi s revin
dup alte sapte zile la hotelul din Venus, unde erau cazati, pentru
alte trei sptmni de alergat pe cmpiile Dobrogei.
Trenul se misca n noapte, cnd alene de parc era o mocnit de
munte, cnd alerga sprintar spre destinatia final. Undeva prin nu
stiu ce gar sensul de mers s-a schimbat, de parc mecanicul de lo-
comotiv a uitat ceva n ultima gar abia prsit si ne ntoarcem
spre locul de plecare. Am nteles de la vrncean c se schimbase
traseul iar o parte dintre vagoane au pornit spre alt destinatie. Pe la
miezul noptii iar s-a schimbat locomotiva. n sfrsit, cnd zorile n-
cepeau s sparg ntunericul, muscnd flmnde din negura noptii,
ne aflam n gara Vaslui. Eram, cred, n viata mea de cltor cu trenul,
pentru a treia oar n aceast gar. Am mai fost odat la Iasi imediat
dup cutremurul din 1977 si acum vreo patru-cinci ani n urm,
cltorind spre Suceava, ca s ajung la Vatra Dornei, ntr-un concediu.
Prsind Vasluiul, nu peste mult timp trenul alerga printr-o ceat
din ce n ce mai dens, amintindu-mi de diminetile petrecute pe mare,
cnd ceata cuprindea, cu umezeala sa, ntreaga ntindere nemiscat
a apei, asemenea unei oglinzi de clestar din camera vreunei printese
din basmele lui Petre Ispirescu. Uneori, cnd m aflam la pescuit, se
ntmpla ca, din cauza cetii dense czut din timpul noptii, s m
ntmpine si o mare neprietenoas, cu valuri rebele, nspumate, ce se
loveau cu trie de corpul din fibr de sticl al brcii mele. Speram s
nu se ntmple asa si cu Iasul. S fiu ntmpinat cu aceeasi rceal si
umezeal.
Acum eram printre dealurile Vasluiului si ceata sttea agtat de
ramurile plopilor de pe marginea cii ferate, splnd ghemotoacele
Sub teiul lui Eminescu,
s-a n[scut iubirea
44
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
de vsc atrnate ca niste cuiburi de ciori de crengile golase. Erau
att de multe nct mi-as fi dorit s le fotografiez dac era posibil. Era
o dimineat umed, cetoas, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-
o descrie n poeziile sale pline de umezeal.
Se luminase de ziu. Si ceata se mai disipase. Doar umiditatea din
atmosfer o simteai cum persist prin grile unde oprea trenul. La un
moment dat, prin fereastr, se distingeau, n deprtare, parc ruinele
unor constructii megalomane de pe timpurile apuse acum mai bine
dedouzeci si patru deani. Nu stiu ceputeau fi. Dac n dreaptaera
gara Nicolina, nseamn c puteau s fi fost cndva renumitele uzine
Nicolina?
n timp ce m apropiam de punctul final, simteam cum prin corp
ncep s m ntepe niste ace care se tot miscau continuu crendu-mi
un disconfort vizibil, nemaiputnd sta pe fotoliul confortabil din
compartiment. Nu stiam cum va arta persoana ce ar fi trebuit s fie
la captul peronului. Stiam doar c sunt asteptat de cineva pe care
trebuia s-o descopr doar din imaginea vzut pe un avatar de mes-
senger. Dar dac nu va fi ajuns la timp n gar? M gndeam eu cu
teama n suflet. Nu-i nimic. Stiu unde am ntlnirea pentru sedinta de
a doua zi, merg s m cazez ntr-un hotel si la ora stabilit voi fi la
ntrunirea cu ceilalti membri ai filialei Ligii Scriitorilor.
La coborrea din vagon, cu bagajele n mn, am descoperit spre
linistea mea luntric cum o doamn elegant, subtiric, mbrcat
ntr-un pardesiu de culoare verde, cu prul bine aranjat, de un rosu
nchis, cred la fel de emotionat ca si mine, dac nu mai mult, m
astepta renuntnd la dulcele somn al diminetii.
Eram doar prieteni virtuali internauti si, ca n orice prietenie vir-
tual, atunci cnd faptic ajungi n situatia de a te cunoaste personal,
aceast ntlnire nu poate dect s-ti creeze o stare emotional pe
care numai cei ce-o triesc pot s-o nteleag. Nu mai simteam oboseala
unei nopti nedormite si nici a alteia n care nu m-am odihnit tot din
cauza emotiilor mai mult de dou ore. Simteam doar cum pulsul a
ajuns la maximul btilor admise naintea infarctului si cum picioarele
nu m mai ajut s merg mai departe. Trebuia s trec si peste aceasta.
Doar am mai fost adeseori n asemenea situatii emotionale, ns pe
atunci eram mai tnr, nu cu o sptmn nainte de a deveni septua-
genar. O strngere n brate, o srutare de mn si alta pe obraji si
parc s-ar fi ndeprtat ceata n care intrasem odat cu trecerea prin
gara Vaslui. Doar rcoarea mai persista, dar aceea nu era rcoarea
diminetii, ci cea a emotiilor pe care le simteam amndoi ca niste
adolescenti.
Lng mine psea o doamna elegant, cu un chip luminos, un
ten fin, zmbitoare, cu mersul drept, sprintar, un pic jenat, chiar
dac ncerca s-si ascund starea emotional. M-am lsat condus
spre statia de tramvai si am refuzat de a fi ajutat la bagaje. Dup ct
era de subtire la trup, asa cum se distingea prin pardesiul din stof
fin, asortat cu o esarf elegant din mtase, imprimat cu desene
mari, florale, ce-i acoper un ntreg umr, m gndeam c orict de
usor ar fi fost bagajul meu, tot s-ar fi simtit presiunea lui asupra
minilor sale delicate, cu degetele lungi si subtiri si cu o manichiur
impecabil. Fr s vreau eram atent la toate detaliile n ceea ce o
privea. Nu stiam unde si cine m nsoteste si ct de puritan va fi
fat de un individ necunoscut, venit de la malul mrii s cunoasc
Iasul si, de ce nu si, iesencele?
Cltoria cu tramvaiul, la ora diminetii, cnd cltorii nc se mai
ndreptau spre locurile de munc sau spre scoli, a durat poate o
jumtate de or. Ne ndreptam spre o alt parte a orasului, spre car-
tierul Ttrasi. Auzisem de aceast denumire de cartier, dar nu aveam
habar unde este ca zon sau directie. Tramvaiul a trecut pe strzi
largi, cu blocuri nalte si elegante, constructii vechi avnd o arhi-
tectur impresionant, dar si pe altele nguste, unde casele erau
modeste, unele destul de degradate, ceva firesc pentru marile orase
de la noi din tar, unde se vd pregnant nu numai urmrile cutre-
murului devastator din 1977, ct mai ales neglijenta condamnabil a
edililor tuturor oraselor.
Pe la amiaz, dup ce m-am refcut printr-un somn odihnitor si
am servit un prnz regal, oferit de amabila si frumoasa mea gazd,
amndoi aveam aceeasi dorint: eu s vad orasul seara n toat
splendoarea lui, gazda s-mi fie ghid, asa c am hotrt s mergem
s vizitm pentru nceput parcul Copou pe care nu l-am putut vedea
n prima mea vizit la Iasi, de prin anul 1979-1980.
Eu chiar mi-am dorit s mergem pn la captul liniei de tramvai,
s vd si mnstirea de maici din parcul Copou, unde este maic si o
fost vecin, a crei familie are locuinta lipit de a mea, ns era prea
trziu si puteam pierde alte locuri interesant de vzut din parc.
La pas, umr lng umr, ampornit s colindmprin parcul Copou,
pe aleile sale bine iluminate, pline cu statui reprezentnd diferite
personalitti culturale, sau reprezentative ale unor timpuri de distins
si memorabil glorie ale Moldovei.
Asa am ajuns n fata teiului lui Eminescu, acum ncins cu un
rezistent bru metalic pentru a nu i se risipi n zeci de bucti trunchiul
secular, ajuns ntr-un real grad de putrezire. Cum Eminescu va dinui
pentru cultura romneasc de-a lungul timpurilor viitoare, n pofida
faptului c aceasta a devenit o sor vitreg att pentru guvernantii
acestei trisoare greu ncercat n ultimii douzeci si patru de ani, ct
si pentru noua generatie care este complet dezinteresat de crti si
continutul lor, indiferent de tematica acestora, teiul lui Eminescu va
dinui si va fi permanent n inimile iesenilor si, prin ei, ale tuturor
romnilor, de aceea Bunul Dumnezeu a fcut ca din rdcinile teiului
secular s rsar o nou mldit de viat care s continue spiritul
eminescian n inimile locuitorilor acestui minunat oras.
Luminile proiectoarelor scoteau n relief mretia teiului si fru-
musetea lui, n ciuda faptului c n acest anotimp era dezbrcat de
cea mai frumoas podoab a sa, frunzisul si florile plcut mirositoare.
Eram gelos pe ieseni care, aflndu-se n compania unei fiinte
dragi, puteau, stnd pe banca de sub tei n companiei iubitei, s
simt vibratia energetic a poeziei eminesciene, asa c ne-ammultumit
s facem fotografii lng tei si lng statuia marelui poet national,
fotografiindu-ne reciproc.
Plimbarea noastr nocturn a continuat dup iesirea din parc,
cobornd colina Copoului, spre centrul orasului. Am fcut fotografii
n poarta Centrului Militar, cu o poart mreat de parc te aflai n
fata portii Brandenburgului, la fel de bine iluminat de proiectoarele
amplasate n fata portii, ca si cldirea Centrului Militar, ce se profila
maiestuos n fundalul curtii. Pentru Iasi este un important simbol al
orasului si concomitent un simbol de stat de care sunt legate multe
evenimente importante din istoria armatei romne de-a lungul
timpurilor. Pe frontispiciul portii sttea scris cu litere mari aurite:
ONOARE SI PATRIE. Aceste litere aurite te umpleau de emotie gn-
dindu-te la trecutul glorios al ostirii romne pe cmpurile de btlie.
A urmat vizitarea holului de intrare n Universitatea Alexandru
Ioan Cuza, unde am admirat tablourile marelui pictor Sabin Blasa,
ce acopereau peretii slii Pasilor pierduti, cum era denumit acest
hol mret, tablouri n care predomina culoarea de azuriu.
Si de o parte si de cealalt a bulevardului strjuiau cldiri mrete,
cu o arhitectur plin de istorie, fie c acumfunctionau n ele spitale,
teatre sau sediile diferitelor institutii de stat.
Timpul devenise atemporal. Nici nu simteam cum se scurge pe
lng mine. Nu stiam ctre ce s-mi ndrept obiectivul aparatului de
fotografiat. Spre mretia statuilor sau frumusetea cldirilor. Asa am
ajuns n central orasului, n fata hotelului Unirea, hotel de care m
legau singurele amintiri din prima mea vizit la Iasi, cnd am admirat
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
45
Anul V, nr. 7(47)/2014
orasul de la etajul patrusprezece, unde exista un bar. Doar hotelul si
restaurantul Traian mi erau cunoscute ct de ct. Acumle revedeam
sub o alt perspectiv. Una a realittii actuale, nu ca o imagine vag
rmas din vremuri trecute. Centrul Iasului, ce se profila n ntunericul
spart de luminile proiectoarelor amplasate peste tot, ti creea certi-
tudinea c este un oras interesant, viu iluminat, frumos din punct de
vedere arhitectonic, un oras ce merit s fie vizitat pentru c are ce
s-ti ofere la tot pasul.
Nici nu am simtit cum a trecut timpul pe lng noi si nu numai
rcoarea serii de nceput de martie, ct mai ales oboseala mersului pe
jos, mers ce nu m caracterizeaz, fiind comod n aceast privint,
fat de gazda mea, pe care puteam s-o numesc o adevrat globe
trotter local, dup cti kilometri fcea zilnic pe jos pentru mentinerea
conditiei fizice, s dorim a ne ndrepta spre cas, cu speranta si in-
tentia de a relua aceast vizit nocturn ntr-o alta diurn, la lumina
zilei, dup sedinta filialei ce avea loc a doua zi.
Teiul lui Eminescu mi-a rmas ntiprit n memorie si n visul
noptii ce a urmat, l-am vzut din nou sub o alt aparitie. Avea ramurile
puternice pline de verdeat, n al crui frunzis se auzea trilul psrilor
ca o melodie cntat de o tnr mbrcat ntr-o rochie lung, vapo-
roas, din mtase alb, ciupind cu delicatete corzile unei harpe, ca o
chemare spre iubire, spre acel sentiment nlttor ce numai inegalabilul
poet a fost capabil s-l defineasc cu miestrie n versurile sale ne-
muritoare.
Tnra nlta, n eter, prin melodia ce-o interpreta, un imn al iubirii
ce nvluia cu mantia sa fermecat perechea asezat, pe banca n-
drgostitilor, cum o pot numi iesenii, de sub ramurile pline cu flori
albe, plcut mirositoare, deoarece orice pereche s-ar aseza pe ea, nu
poate dect s fie cuprins de vibratiile energetice ale teiului, dt-
toare a unei clduri sufletesti si a unei dorinte de viat, cum numai
acolo o poti gsi cu atta pregnant. Simti cum te ptrunde senzatia
c te afli ntr-un loc vrjit, unde gndirea nu poate deveni dect una
pozitiv, una plin de buntate, de iubire, de nevoia de a-ti mprtsi
sentimentele cu o alt fiint indispensabil vietii tale viitoare.
n vis, sub tei se afla o pereche ce-si spunea jurminte de dragoste
unul celuilalt si ca un laitmotiv repetau cuvinte de iubire, srutndu-
se. Florile parfumate picurau asupra lor boabe de nectar, ca pe un mir
al mprtsaniei sfinte n tainele spiritual-crestine. Era mirul iubirii ce
se nstea n inima celor ce poposeau pe banca fermecat. Era pecetea
ce marca legtura ancestral a iubirii mostenit din vremurile cnd
pe aceste meleaguri marele Stefan apra cu sabia, dreptul de moste-
nire a neamului romnesc si dreptul la iubire a pmntului strbun.
Spiritul marelui voievod si al lui Eminescu va veghea de-a lungul
anilor asupra celor ce poposesc n Dealul Copoului, sub teiul secu-
lar, marcndu-i definitiv cu acele sentimente nlttoare, cntate att
de miestru de poetul fr de seamn, sentimentul de iubire. Atta
timp ct teiul va pulsa de viat, sub coroana sa mreat, mereu se va
naste o nou dragoste, iar perechile ce se vor aseza pe acea bncut
plin de farmec, indiferent de vrsta celor ce se odihnesc pe ea, vor
simti cum sunt cuprinsi de dulceata sentimentului de iubire si de
bucurie a vietii.
n vis simteam cum m cuprinde dorinta de a fi si eu sub teiul
fermecat, n prezenta unei femei care s-mi druiasc acea cldur
sufleteasc de care numai iubirea ti-o poate da. Somnul mi-a fost
dulce si visarea plcut. Eram, n sfrsit, sub teiul lui Eminescu,
mereu dttor de dragoste, asezat pe banca fermecat n compania
unei femei cum numai visul ti-o pate arta ct de frumoas este. M-
am druit visrii si poate c mai visez si astzi la plcutele zile petre-
cute la Iasi, cu dorinta pregnant a revenirii. Iat c se adevereste
nc o dat faptul c sub teiul lui Eminescu mereu a rsrit iubirea.
n toate exist un Dumnezeu
n toate exist,
l simt n cerul gurii
cum mi ntinde o mn
si mi opreste cuvintele
pe vrful limbii Sale.
n anotimpul cu ploaie,
Dumnezeu va nflori n mrul
din fata casei
si si va scutura pletele
peste inim.
Semin(e
La ceasul
cnd luna va curge prin mine
ca printr-o plnie,
voi smulge toate cuvintele
din pntec
si sufletul meu fr prunci
va mbrca psri negre.
Minile
mi vor acoperi irisul
cu lacrimi
si n pntecul gol oarb
voi desena semintele clipei,
s nasc muguri de cuvinte
pe care i voi alpta
la snul negru al noptii.
Ploaia va da muguri
ti simt buzele,
abia mi ating inima,
de team
s nu-mi rtceasc suflarea
n plasa cu fluturi.
Trupul meu s-a fcut pasre.
Zborul lui
ti deseneaz n ochi
cuvinte mbrcate n alb.
Doar ntinde o mn,
ploaia va da muguri
si-ti va acoperi degetele
pn la vrfuri...
Nu, nu m tem de moarte
Nu, nu m tem de moarte,
i respir aerul uscat si nrile ei
m ard
ca o noapte n care ielele
au uitat s adoarm.
ntr-o bun zi,
copiii ei nelegitimi m vor
rstigni si pe mine,
cea creia ntunericul
i-a mnjit inima cu lut strin.
Sub luna coapt ca un pepene
cu pumnalul nfipt
n dreptul inimii,
mama mi va zmbi
a flori de iasomie,
din albul pietrei rotunde.
n dimine(ile cu ngeri
n diminetile cu ngeri,
cnd minile tale gust
pielea dulce
si buzele coapte rodesc soare,
mi-e dor s taci iubirea
ntr-un fel numai de tine stiut,
s mi pronunti pe silabe
albastrul,
s te rusinezi c-ai druit
al nu stiu ctelea rsrit
primverii desculte de noi.
Atinge-m cu flfirea
unei aripi,
sub epiderm
srutul tu mi umple fntnile
de cntec
pn la ultima sngerare...
Armina Flavia ADAM
46
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
Janet NIC~ Eugen DEUTSCH
SONET CU APRO COT
Dac vii cu cotcodac
Nu poti trage cu sgeti
Cci dusmanii sunt procleti
Iar cocosii umbl-n frac;
Iar de rvnesti colac,
Cat cinii ntfleti,
Care au n cozi scaieti,
Cci fac gard la malac
Iar eu, ca pui de drac,
Nenscut n Paradis,
Nu pot nicidecum s tac
Deci griesc asa cum pot
Ctre cel ce mi-a trimis
Veste dar m doare-n cot!
Eugen Deutsch,
4 martie 2013
SONET MARTIAN
Azi este marti sonetul martian,
Aduce vesti din galaxii uitate,
Pe unde luptele sunt controlate
De minti ce nu lovesc nicicnd n van
Dar tu ai scos, se pare, din ghiozdan,
Idei trsnite cam necalibrate
n mici cpuse, palid, deghizate,
Si care-mi par bucti de martipan
Eu l-am citit pe bravul MARTIAL,
Cel ce scria pe vremea celor daci,
Dar si pe cam ciudatul Arrabal,
Cel ce punea ctuse unor flori,
Probabil inspirat de niste draci
Cnd te citesc m prind, vai!, reci fiori!
Eugen Deutsch,
5 martie 2013
SONET CROCANT
Cred c esti un bun strateg
Sturlubatic si abil.
Furisndu-te tiptil,
Mic si negru ca un neg,
Spargi, ca parte, un NTREG,
Si, cu biciul de vechil,
Rupi al verbului pistil,
Drag si scump, onor coleg!
Poate-i bun acest travaliu
De-a ciopli ntregul mond
Dup chipul tu de zbir
De crocantul tu empir,
Nu m doare n detaliu,
Nu m doare nici n fond!
Janet Nic
5 martie 2013
SONET MARTA-FOI
Te trec fiori? Aha, te-am prins!
Eu doar o fent ti fcui
Si nasul tu se-nfipse - cui! -
n huma drumului ncins,
Probnd c esti ca orice ins.
Acuma pot s spun oricui
C esti, pe ramur, cucui,
Pleostit, de fric, si nvins.
Tu l-ai citit pe MARTIAL
Si pe ciudatul ARRABAL,
Dar eu pe TINE te citii
Ca pe o carte din ghiozdan.
Si, morcovit, pe-aici de vii,
Te bag cu telina-n borcan!
Janet Nic
5 martie,2013
C#r]i primite
la redac]ie
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
47
Anul V, nr. 7(47)/2014
MIORI|A
Emil CHENDEA
(SUA)
Comitetul Judetean de Cultur din Piatra Neamt avea n plan
organizarea Salonului de Carte si vroiau ca n cadrul salonului s
aib loc lansarea Mioritei c de, s nu fie mai prejos de Capital,
drept pentru care, ElviraPopescu - tot Elvira- mi spunec vatrebui
s m duc la Piatra Neamt mpreun cu Tudor Gheorghe. l sun pe
Tudor la Craiova, vorbesc cu Geta, sotia lui, care-mi spune c a doua
zi vor fi amndoi n Bucuresti si c vor trece si pe la noi, ceea ce au
si fcut. Geta cu Luisa - ca dou mame - aveau ce s-si povesteasc
una alteia. Eu cu Tudor, intru direct n subiect:
- Tudore, trebuie s vii cu mine la Piatra Neamt, auzi, nu m lasi
pe mine s-ti cnt eu Miorita!
Tudor se ntoarce spre nevast-sa si, cu o voce prefcut a lin-
gusire, o ntreab pe Geta:
- Getuto, m lasi s m duc cu Chendea la Piatra Neamt?
- Du-te, Tudore, m mir c m mai si ntrebi! Da chiar, ce-ti veni
s-ti ceri voie de la mine?
- Ei, si tu...
Gata! Aranjm plecarea peste dou zile. n ziua respectiv urma
s ne ntlnim n Gara de Nord, cred c pe la orele dou dup amiaza
aveam tren spre Bacu. A doua zi, Elvira mi nmneaz un document
foarte important, si anume un citat din Ceausescu ce trebuia expus
la Salon. Era ditamai sulul de hrtie fotografic, cu un text lung pe
care oricum n-am avut curiozitatea de a-l citi. Atunci, zis si fcut. M
duc acas, iau masa de prnz si, cu geamantanul gata pregtit (bine-
nteles, cu sulul sub brat), mi srut copiii si pe Luisa si plec la gar.
M vd cu Tudor, ne ducem la rapidul de Suceava, ne urcm n tren
si ne asezm n compartimentul de clasa-nti, punndu-ne geaman-
tanele, ghitara lui si sulul meu, dragul de el, n plas, c mai bine mi
l-as fi legat de gt. O s vedeti de ce, mai ncolo. Conform regula-
mentului CFR, vagonul restaurant unde vroiam s bem si noi o bere
nu se deschidea dect la un sfert de or dup plecarea trenului, asa
c am mai asteptat si noi pn cnd am vzut c se pune trenul n
miscare. n fine, ajungem n vagonul cu pricina, ne asezm la o mas
vis-a-vis la geam, fireste, ca s ne mai cltim putin ochii cnd vom
ajunge pe frumoasele plaiuri moldovenesti.
- Cevrei s mnnci? - m ntreab Tudor - c eu iau un peste. N-
am apucat s mnnc nimic acas, pe unde doar am trecut, venind
de la teatru.
- Nu, multam, abia am luat prnzul acas nainte de plecare - i
rspund - am avut timp destul. Poate o bere...
- Da, si eu vreau o bere- ziceel. M ntrebamcumdracu merge
pestele cu berea, c de, asa ceva nc n-am auzit, dar probabil c asa
se obisnuieste la olteni...
Stm de vorb, de una de alta, despre ce mai pregteste ca reper-
toriu, i povestesc cum s-a terminat cu Omagiul si, uite-asa, pn
cnd sosesc doi tovarsi care politicos ne ntreab dac nu deranjeaz
si dac pot s stea la mas cu noi. Binenteles, vagonul se umpluse.
Intrm cu ei n vorb si aflm c sunt amndoi deputati n Marea
Adunare National si, cum lucrrile sesiunii s-au terminat, se ntor-
ceau acas. Mai tin minte c unul era de pe la Adjud, dar de cellalt,
inginer agronom, nu mai stiu de pe unde era, tot de pe acolo, pe
undeva. Vorbe, ca s treac timpul mai repede... Cu recoltele, cu
Marea Adunare, cu Divizia A si altele.
La un moment dat, de la masa vecin se ridic un brbat cam la
vreo cincizeci de ani, vdit bine but care, abia tinndu-se pe picioare,
se apropie si, sprijinindu-se cu o mn de coltul mesei si cu cealalt
gesticulnd prin aer, si d drumul:
- Vazic s-s-sunteti deputati n M-m-area Adunare National,
auz?
- Da, suntem!, rspunde unul din cei doi comeseni, putin agasat
de intruziunea individului.
- Si at votat legile astea, adic at avut curajul s le votat, asa-i?
continu individul...
- Da, le-am votat!
- Pi de ce, c n-aduc nimic bun, da m rog...
- Ca s bei dumneata mai mult! i replic inginerul.
- Da, da eu beau de necaz! Si v salut!
Ne ntoarse spatele si plec. Am schimbat subiectul: n exclu-
sivitate fotbal. Fotbal stropit cu bere. Deputatii au ajuns si ei la des-
tinatii, am rmas singuri la mas comentnd ntmplarea. Revolta
populatiei era justificat. Se adoptase o nou lege a spatiului locativ
care restrngea si mai mult drepturile oamenilor la cti metri ptrati
aveau voie ca s-si duc viata si asa chinuit de lipsurile zilnice.
Am ajuns la Bacu, unde trebuia s schimbm trenul: cursa de
Bicaz cu oprire la Piatra Neamt. Se ntunecase de-a binelea. n gar,
niste soldati amrti tare ar fi vrut si ei s bea o bere, dar n-aveau
voie s intre n restaurantul grii. Tudor m-a lsat cu bagajele, s-a
dus n restaurant, a cumprat cteva sticle de bere venind cu ele pe
continuare din nr. anterior
48
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
brat, cum tii lemnele crpate gata s le pui pe foc:
- Ia luati si voi o bere rece, mi flci!
- Multumim, de-a-v Dumnezeu sntate domnule, c tare bun
inim aveti! Si avea. Are. Tudor este de o druire fr margini, un su-
flet generos, mare, pe ct de mare este talentul lui. Asa l-am cunoscut.
Asa va rmne pentru mine.
n sfrsit, a venit si trenul de Piatra, adic de Bicaz. Ne urcm.
Vagon de clasa a doua, necompartimentat, tren muncitoresc. Ne
asezm. Suntem cam obositi. Drum lung, bere ndeajuns, ba poate
chiar prea mult. Se aseaz lng noi un tnr la vreo douzeci de
ani, nevenindu-i s cread c-l vede pe domnul Tudor Gheorghe n
carne si oase. Intr n vorb cu noi si discutm de una de alta. Trenul
se oprea n fiecare statie. Tren personal. La un moment dat, se opreste
n plin cmp si st. Si st... l ntrebm pe tnr de ce st trenul atta
acolo, s-a ntmplat ceva?
- Nuu, - ne rspunde el - asteapt s ias muncitorii din schimbul
doi de la Postvria din Buhusi.
- Aha, ne-am lmurit noi...
- Da stiti, este si un bar, uitati-v pe geam, acolo, peste cmp,
unde se vd luminile alea.
Bar la Buhusi. De... Ce-ar fi s vedem si noi ce e cu barul la.
Lsm toate lucrurile n tren si hai s vedem minunea. O lum peste
cmp avndu-l drept ghid pe tnrul moldovean si n cteva minute
ajungem. Intrm, urcm scrile, pn cnd dm de o hal mare, unde
putea a bortur, a fum de tigri, a transpiratie, a iuft. Mesele pline.
Cutm o mas mai liber si o gsim. Un brbat spre saptezeci de ani,
slab, neras si cu chef de vorb, ne pofteste s ne asezm. Nu asteptm
a doua invitatie.
- Da ce bei mosule? - l ntreab Tudor.
- Beau bere, c doftorii aia mi-o zs c po s beau, c stiti, io-s
cam beteag, da bere po s beau. C, uite-aisi! si si desface aripile
ponosite ale hainei, artndu-ne buzunarele interioare pline cu
sticlute si cutii cu tot felul de doctorii. Iau medicamente, astea m
mai tin..., c de mncat nu po s mnc, c uite, mai am un dinte aisi.
Ca s-si dovedeasc spusele, deschise gura artndu-ne un dinte
singuratic agtat de o gingie sngernd. Da bere po s beau...
Comandm bere si mici si asteptm...
- Ai slujb, mosule? l ntreab Tudor.
- Nu, n-am slujb c sunt pensionar la CAP. mi dau optzci de lei
p lun, daaa... mai tai un lemn, mai curt o ograd, c de...
- Daaa... copii ai?
- Am, dea-le Dumnezu sntate! Am dou fete la Bucuresti,
acolo! Curve mari, ce mai, da nu m vd cu ele c le e rusni cu mine!
Mai am un ficior la Costanta acolo, maior la Securitate. sta vine la
mine o dat pe an, cam nainte de
Crciun... Vine, ia porcu si se
duce. C tr s stiti c io tai porc
n fiecare an. Daaa... tai porc! Pun
hlcile la afumat n pod. C io la
porci le dau nume: la-i Stalin, la-
i Hitler, la-i Dej. Si ast iarn am
tiat unu si i-am dat nume, da nu
v spun...
Nu mai puteam de rs. Btr-
nul avea mult haz.
- Si, zi asa, mosule, optzeci de
lei pensie, nu?, zice Tudor.
- Io am fo n rezbel, am luptat
cu nemtii, am fo pn la Odesa
acolo... Eee, anii iano fo buni la
pensie. Da ce - le-am zs - io am luptat pntru ei, de ce nu-s buni?
Nu-s buni si gata. Apoi am luptat si cu rusii mpotriva nemtilor, daa...
La 23 August m-o pus p caru alegoric c eram veteran de rzboi.
Mi-am pus decoratiile pe chept. Aci aveam decoratiile de la nemti,
aci aveam decoratiile de la ceilalti. M-o dat jos de pe car. O zs c
decoratiile de la nemti nu-s bune. Daa, ase o fost...
A venit timpul s plecm la tren. Ne-am luat rmas bun de la
mosu, am trecut peste cmp pe ntuneric si am urcat n vagonul
nostru care, ntre timp, se cam umpluse de lume. Tudor si ia ghitara
furios si ncepe s cnte Ursul Romnesc. Lumea se adun n jurul
nostru: ca... la urs. Din cnd n cnd, Tudor si ntrerupe cntecul:
- Auzi, Emile, optzeci de lei pensia lui mosu, mama lor! Si d-i mai
departe cu cntecul.
Eram obosit de drum, berea mi se cam urcase la cap. M-am ntins
pe o banc goal spre captul vagonului si am adormit. Tudor cnta
mai departe s-si descarce furia pe nedreptatea fcut btrnului
veteran de rzboi.
M trezeste un tnr cu o sticl de cherry wine chinezesc n
mn:
- Domnu, luati o gur de lichior. E bun!
- Nu, multumesc! - atta mi-ar mai fi trebuit. Unde suntem?
- Am ajuns la Piatra.
Ne-am luat lucrurile si ne-am dat jos din tren amndoi. Era trecut
de unu noaptea. Tudor, c vrea un taxi, numai c nu era nici urm de
taxiuri. Cineva ne ntreab unde mergem. i spunem c la hotelul
Ceahlul, la care ne zice c putem merge pe jos c e aproape. O
lum pe jos, ce s facem? Pe drum, de-a curmezisul strzii, agtat
ntre doi stlpi de iluminat, o pnz mare, alb, pe care scria BUN
VENIT, TUDOR GHEORGHE!. Aha, carevaszic, stie tot satul de
venirea noastr, ba, mai bine spus, de venirea lui. Ajungem la hotel.
Dmbuletinele, lumcheia de la camer si receptionerul ne spune c
s lum liftul pn la etajul trei. La lift, nc vreo dou, trei persoane
asteptnd. Urcm. Eu fiind ultimul, stau cu fata spre usa care se
deschide la etajul trei. M uit n stnga, n dreapta, vd camera 306
si, pn s ntorc capul, Tudor nicieri. Usile liftului se nchiseser.
Ei, las c vine el, mi-am spus. Intru. Camer curat, cu dou paturi.
mi asez lucrurile, m dezbrac si m bag n pat s-l astept pe Tudor.
ntr-un trziu, adorm... Pe la sase, sase jumate m trezesc. M uit la
patul de alturi.
Neatins... Unde-o fi nebunu la?
La un moment dat, usa se deschide brusc, izbit de perete:
- ...tu-ti Dumnezeii m-tii, m-ai uitat n lift, auzi, m-ai uitat n lift!
apare Tudor n paltonul lui din stof ntoars, flfind-si aripile, cu
ghitara ntr-o mn si sacosa de voiaj n cealalt.
- Stai, m omule, cum adic te-am uitat n lift?
- Da, m-ai lsat n lift cu plasticii ti.
Ce se ntmplase? Cum toate
localurile de noapte n Piatra
Neamt se nchideau pe la miezul
noptii, singurul loc de refugiu
era terasa de la ultimul etaj al res-
taurantului Ceahlul unde, la
ultima oprire, ascensorul se des-
chidea exact pe teras. Tudor, n
loc s m urmeze, adic s ias
la etajul trei, s-a trezit pe teras,
n plin atmosfer de chef:
- Bine ati venit, domnu Tu-
dor! i-au strigat cei de la mese.
Si doar atta a trebuit! Artisti,
plastici sau nu, dar bucurosi de
Marin Sorescu
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
49
Anul V, nr. 7(47)/2014
un asaoaspete. Si d-i cu whisky si ce-or mai fi but ei acolo. Cnd
s-a nchis barul, s-au mutat acas la pictorul Radu Ceontea, pe care-l
cunosteamde la una din admiterile de la Grigorescu, unde au continuat
pn dimineat. Asa c astfel s-a dezlegat misterul uitatului n lift.
Tudor s-a culcat si dus a fost...
Prea devreme pentru orice activitate, am mai zcut n pat cu o
carte n mn, chipurile s citesc ceva. Ochii mi erau nc mpienjeniti
de oboseal, de toat ziua si noaptea trecut. La un moment dat, las
cartea din mn, strfulgerat de un gnd: citatul. Unde e citatul lui
Ceausescu? Sar din pat, m uit peste tot n camer; citatul nu-i nicieri.
L-am uitat undeva. Unde? n acceleratul de Suceava? n trenul de
Bicaz? Unde Dumnezeu l-am uitat? Nu-i citatul. Si acu, ce-ai s faci,
Emile? Ai bgat-o pe mnec! Nu se poate Salon de Carte fr citat,
clar!? Mi-a trecut toat oboseala. Am intrat n panic. Cum o scot la
capt? mi fac toaleta de dimineat, m mbrac si dup ora opt dau un
telefon la Comitetul J udetean de Cultur si Art s aranjez o ntre-
vedere cu presedintele. Zis si fcut. M duc la Comitet. Organizarea
salonului era n sarcina lor. M primeste un tnr foarte amabil si mai
ales foarte ntelegtor, care dup ce i-am povestit toat istoria a
ncercat s m ajute. Dar cum? Am gsit solutia:
- Tovarse presedinte, dac-mi dati voie, am s dau un telefon la
Centrala Crtii si am s o rog pe Elvira Popescu s-mi dicteze citatul
- care mai era si lung al dracului - si am s-l scriu de mn, c doar am
scris o cartentreag, i spun eu zmbind mnzeste. Zis si fcut. Sun
la Central, o gsesc pe Elvira i spun ce s-a ntmplat, caut citatul
si mi-l dicteaz la telefon rznd.
- Elvira, drag, nu poti s-l faci mai scurt, m apuc groaza la ct
o s amde scris! - i spun.
- Nu, Emile, e o fraz ntreag, fr punct si stii c nu poate fi
trunchiat. Ce, vrei s dm de bucluc?
- Bine, las, am s-l scriu tot, zic, njurndu-l n gnd pe cel care-l
concepuse.
Cu pretioasa foaie de hrtie n mn, cu gndul la pierduta
fotocopie fcut de Agerpres, m-am dus la librrie, am cumprat o
coal mare de hrtie mai groas, ba chiar dou n caz c stric ceva,
tus, creion, gum de sters, toc si penite redis, un liniar si valea spre
Salon. Am gsit o mas si m-am apucat de lucru. Dup vreo patru,
cinci ore de scris, citatul era gata.
ntre timp, apare Tudor proaspt odihnit - era spre dup-mas -
se uit la mine si, vzndu-m cum trudesc la litere, mi zice:
- Asa-i, dac nu ti-a plcut cartea!
- Taci dracului si las-m-n pace! Asta mai mi lipsea.
A venit si deschiderea Salonului de Carte. Cuvntri, autografe,
complimente. Tudor a cntat Miorita, pot s spun, lamentabil.
Stiamce spun pentru c o cunosteampe dinafar, nu ca versuri, ci
ca melos, dar, n fine, a trecut si asta. Principalul e c totul s-a sfrsit
cu bine. n timp ce Tudor cnta, m uitam la citatul spnzurat sub
inevitabilul portret al ilustrului conductor. Dar era acolo. Nimeni nu
a observat c e scris de mn, spre norocul meu. Si, la urma urmelor,
dac s-ar fi observat?
Seara a avut loc un spectacol Tudor Gheorghe la Teatrul National
din Piatra Neamt, recital de mare succes, dup care a urmat o mas
festiv n foaierul teatrului unde au fost invitati intelectualii orasului.
Initiatorul acestui festin nu a fost altul dect directorul teatrului,
actorul Cornel Nicoar, bun prieten al amndurora, coleg de facultate
al lui Tudor si coleg de pat cu mine la admitere. Da, coleg de pat.
Cum? n 1961, cnd am dat admiterea la Institut, am fost cazati la
cminul studentesc de pe General Budisteanu, si noi, cei de la arte
plastice, si candidatii de la Institutul de Teatru. Cum paturile erau
putine, trebuia s dormim doi ntr-un pat, pn cnd se fcea prima
triere la teatralisti si se mai rreau candidatii. n treact fie spus,
primele dou nopti am dormit sus, pe dou dulapuri, avnd drept
saltea doar o ptur. Apoi ne-am nghesuit ntr-un pat, eu si Cornel
Nicoar alte cteva nopti pn cnd, dup a doua triere, am avut
fiecare patul nostru. Si nu aveam o statur firav nici eu, nici el. Asa
s-a legat ntre noi o prietenie care avea s dureze peste ani. Ardelean
din Cmpia Turzii, cu o voce grav si cu o statur de voivod, Cornel
era un excelent povestitor, fiind de altfel si un foarte bun director de
teatru. Nu voi uita niciodat ce ne-a povestit Cornel despre vizita lui
Harry Barnes Junior, ambasadorul SUA la Bucuresti, care s-a dus la
Piatra Neamt la premiera piesei de treatru a lui Marin Sorescu, Iona.
Era deschiderea stagiunii. Cornel l invit pe ambasador la premiera
piesei, stiindu-l mare amator de teatru, si ambasadorul rspunde in-
vitatiei sosind la Piatra Neamt cu masina ambasadei. La teatru, pre-
gtiri n toi. Securitatea - n alert c a venit ambasadorul - si plasase
oamenii n obiectiv de-a lungul scurtului drum dintre hotelul Cea-
hlul si teatru. Harry Barnes o ia frumos pe jos nefiind recunoscut
de bieti si, ajungnd acolo, se duce la intrare, ntreab de director
si e poftit n biroul lui Nicoar, care l serveste cu un ceai, si ncep s
povesteasc despre una, alta. Era o zi senin, cald, de nceput de
toamn. Fereastra biroului deschis. La un moment dat, Cornel l
vede pe seful Securittii agtat de pervazul geamului, n strad:
- Tov director, unde e ambasadorul la c nu-l gsim nicieri!? Si
trage o njurtur, furios la culme.
- Stai linistit, e aici cu mine, nu-ti mai f probleme tovarsu...
Dar, s revin la ale mele...
Dup spectacol si banchet - c doar nu se putea termina numai
cu att - ne-am adunat cu ctiva actori n subsolul teatrului, Tudor
continund s cnte pn dimineata. Cte amintiri, cte momente
plcute am trit de-a lungul acelor ani n tovrsia lui si a celorlati
prieteni, Romulus si Ileana Vulpescu, Valentin Hossu Longin, Marin
si Virginia Sorescu, Adrian Dohotaru, Petre Ghelmez, ca s numesc
doar ctiva dintre ei.
Elvira Popescu mpreun cu Directorul adjunct al Bibliotecii
Centrale de Stat aranjeaz n secret cu cei de la Trgoviste, de la
Comitetul de Cultur, s se nfiinteze un premiu National de Biblio-
filie si care s-mi fie decernat n cadrul Salonului Crtii. Asadar,
dup premiul Publicului de la Salon, mai aveam s iau si premiul
Societtii Romne de Bibliofilie, Societate de a crei existent n-am
avut habar si al crei prim si ultim laureat am fost eu. Asta, ca s com-
penseze faptul c la concursul Cele mai frumoase crti ale anului
Miorita nu fusese selectat sub pretextul c apruse n 1973, si nu n
1972. Anul urmtor nici nu a mai fost luat n consideratie la concurs.
Uitat. Asa s-a scris istoria.
n acelasi an a venit n tar mpreun cu sotia William David
Snodgrass, traductorul versiunii engleze al Mioritei. Ne-am ntlnit
la editura Albatros, n biroul lui Ghelmez. Un irlandez nalt cu prul si
barba roscovan, ochi albastri, foarte plcut la vorb. Conversatie
prin translator. Cum, mpreun cu Ghelmez, intentionams continum
seria Mioritei cu Mesterul Manole, l-am ntrebat dac nu ar fi
dispus s traduc n englez si aceast balad:
- Trebuie s m consult cu sotia mea - ne-a rspuns poetul ame-
rican - pentru c trebuie s stiti c avem si noi ceea ce voi numiti
diviziunea muncii. De exemplu, sotia mea se ocup de treburile
mrunte ca amenajarea locuintei, cumprarea mobilei, plata facturilor,
si asa mai departe. Eu m ocup de treburile majore: rzboiul din Viet-
nam, criza economic, situatia politic american...
Am nteles... N-am mai insistat.
Ar fi trebuit s nchei aici capitolul Mioritei. A fost un eveniment
editorial deosebit. Distins cu premiul publicului la cel de-al treilea
Salon National al Crtii, cu o diplom de onoare la Expozitia Cele
mai frumoase crti din lume din Berlin, RDG, n 1973, si cu o distinctie
la Salonul International al Crtii din Los Angeles, SUA, n 1974,
Miorita a nceput s circule n lume.
n volumul Pagini din istoria crtii romnesti de Dan Simionescu
si Gheorghe Bulut, aprut la editura Ion Creang n 1981, este re-
produs volumul (pp. 154) si comentat (pp. 153):
O lucrare care ilustreaz faptul c industrializarea tiparului nu a
eliminat pasiunea pentru crtile frumoase, ci, dimpotriv, o si sustine,
este volumul Miorita... Editia poliglot a celebrei balade populare
romnesti aprut la Editura Albatros, tiprit cu litere special de-
senate pe sorturi diferite de hrtie, cuprinde si un disc cu dou in-
terpretri, una popular, si alta cult, ntrunind astfel toate atributele
crtii frumoase si, n acelasi timp, deosebite prin conceptie si realizare
tipografic.
Asadar, nici o vorb despre cel care a desenat - nu literele, ci
toat cartea - autorul, nomen odiosa - cutndu-si norocul prin lume,
dar s nu-l pomeneasc pe Tudor Gheorghe, care nu era transfug ca
mine!? Asa s-a scris istoria n acei ani de trist amintire. Acest citat
ar lsa impresia c sunt pomenite doar crtile. Nu e chiar asa. Cteva
rnduri mai jos, citesc despre graficienii Val Munteanu, Ligia Maco-
vei, Done Stan. Deci...
C nu am fost bine vzut de colegii de breasl!? Si asta e adevrat!
Nu am fost primit n Uniunea Artistilor Plastici. Am depus o cerere
odat si mi-a fost respins. Nici nu am mai insistat dup aceea. mi
era de ajuns c puteam s-mi iau drepturile de autor prin Fondul
Plastic. Mai trziu, dup aparitia altor crti concepute si gndite
de mine, Val Munteanu m-a acuzat c nu am personalitate.
- Drag Val, vezi tu, personalitatea mea const tocmai n lipsa de
personalitate, n sensul n care o ntelegi tu si ceilalti colegi de meserie.
- Nu te nteleg. Explic-te!
- Eu concep o carte: sunt proiectant, arhitect, inginer, decorator.
Sunt totul. Orice alt element, la mine se supune ntregului. Nu vd
numai ilustratii. Vd cartea ca un ansamblu, ntelegi?
- Mda...
Si m-a lsat n pace. Am fost buni prieteni, dar la meserie nu ne-am
nteles. Vorba lui Robert Morel: crti crmizi...
***
Notatii pe un exemplar al Mioritei, exemplar pe care-l pstrez
cu sfintenie n bibliotec:
Era la sfritul lui August ori la nceputul lui Septembrie
1971 cnd s-a nscut un gnd frumos ca un cntec de fluier, pentru
o carte dureroas ca o lumin de stea umbltoare, cnd, mpreun
cu tine, mptimitule de slov aleas, menestrelule de tu i penit
zburtoarte - Emil Chendea - am pus temelie acestei zidiri a
Mioritei. Zilele au trecut, anii s-au petrecut, nici noi nu mai
suntem cei de atunci pentru c, ascult! Din fibra de hrtie
nglbenit bate sngele nostru nesupus. Si, cine tie, poate c
acel snge va ilumina frunza mai mult dect noi. Pentru c totul
nu a fost dect o datorie care trebuia mplinit.
Petre Ghelmez
... ctre Emil Chendea cu atta admiratie i uimire fat de
pasiunea i migala sa, care depete limitele iubirii i rbdrii
omeneti!
Zoe Dumitrescu Busulenga
Combien je suis heureux de voir quune si belle oeuvre a t
realise avec une telle simplicit par un ami cher qui, du fond du
coeur, je souhaite beaucoup de bonheur et dautres succs.
Louis Truffault
La noi n munti se zice: Nu oricui i e dat s spun Miorita,
dac cineva o spune, acela trebuie s o triasc, dac o cnt, s
moar, i dac o scrie, s nvie din tot ce n-a fost s fie!
Marcel Petrisor
Emile, prietenul sufletului meu, venit de departe, din vetrele
noastre de mioritic spatiu, spatiu de frumusete, unde se tnguie
ciobanii, unde avem i noi o stea, mi plec uor genunchiul n fata
cumintei i durei tale forte din care ne adpm cu totii, cei alturi
i asemeni tie; un dor nebun m ncearc pentru plecatul dintre
noi (vai, iart-m, trebuie s-l pomenesc aici, aici e i el, aripa lui
o simtim ori de cte ori stm umr lng umr, sfidnd
nemrginirea)...
Valentin Hossu-Longin
DINTR-UN CATALOG DE EXPOZI]IE
Universul lui Emil Chendea pare a fi cel al fluturelui palpitnd
- petal policrom pe vibrarea de culoare a aripilor imobile ale
unei lepidoptere florale.
Grafica lui are zigzagul acelui sbor (dezordonat n aparenta
imediat, nscriindu-se de fapt, pe un subtil itinerar dramatic al
demonstratiei c n negru, n alb, n gri triete latent n substant,
exuberanta policromiei), zigzagul acelui zbor de la corol pn
la corol, printre lujeri, i printre miresme, spre a lega ntr-o retea
- hart strategic a visului liniilor - popasuri de referint cultural
n timp, etape i repere de civilizatie n spatiu...
Dedat crtii i vemintelor ei de gal cu impenitenta pasiune a
unui amator de raritti, Chendea reuete performanta de a restitui
publicului marea bucurie a crtii frumoase, elegante i scumpe,
cndva privilegiu al ctorva, azi dar oferit tuturor, nscriind n
terminologia bibliologic o nou realitate artistic: bibliofilia
pentru toti. Caligraf cu abnegatie de copist anonim multiplicnd
manuscrise pentru performanta istoriei, dar i cu iscusinta plin
de umilitate a unui artist nscocind semne inedite, nlntuiri de
litere pe care numai ochiul lui atent la drumul gzei i la cile
clorofilei a tiut s le discearn n nervura frunzei i-n elitra
libelulei. Chendea s-a-ncumetat s scrie oralitatea baladei, s
adune-n geometria plan a hrtiei dimensiuni spatiale ale
cntecului popular.
Bard anonim al desenului precum rapsodul necunoscut - poet
al vorbei, pagina lui realizeaz un echivalent de miracol: rspunde
melodic, azi, ochiului, precum, n timpii arhaici, strlucea urechii
policromia incantatiei. La Chendea, hrtia cnt ca un fluier
mioritic.
Romulus Vulpescu
Lancret - D-ra Camargo dansnd
50
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
51
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
51
Anul V, nr. 7(47)/2014
- Ai vzut cum vorbeste sta? ntreb n
soapt Marina Cochilescu pe Delma Avram,
care nu se mai stura s-l asculte pe directorul
scolii.
La ultimul consiliu profesoral din acel an
scolar, acesta a tinut s elogieze activitatea
didactic a doamnei Carmen Tibanu, care
dup douzeci si cinci de ani va pleca la
Brasov. Vorbitorul a fcut-o n termeni super-
lativi cantitativi si calitativi, ceea ce pe multi
dintre cei prezenti la acel consiliu de pomin
i-a fcut s strmbe din nas.
- N-am vzut!... Ce s vd? repet Delma,
plictisit de insistenta amicei sale.
- Ei, na, chiar n-ai vzut? se mir Marina.
Sigur ai orbu ginii!
- De-aici nu se vede, s-aude! atention
cea care fusese ironizat.
- Fato, acesta-i face necrologu, remarc
Marina.
Delma Avram se uit cu atentie la persoa-
nele aflate la masa mare din cancelarie.
- Ai dreptate. Ia, uite ce fete de mormn-
tare au!
- Mai au putin si o s le pise ochii!
- Pun pariu c madam Pelteu o s bo-
ceasc! Se bucur Delma.
-De-aia a venit toat n negru nsica lu
madam Tibanu, ddu Marina aprobativ din
cap. Ce prevztoare e babeta!
Scoase din poset o batist si mim c-si
sterge coada ochilor.
- Vaai, tu, ce sensibil esti! suspin cea
de lng Marina. Si se grbi s fac la fel si
s-si stearg ochii.
- Te-oi fi molipsit? Spuse grijulie Marina.
Ce suflet mare ai!
- N-o s mai vedem poze din excursii!
Scnci Delma. Eu am nvtat geografie de la
Carmen Tibanu. Noroc cu itinerarele ei pe
mapamond c pot s vd si eu lumea, fr s
fac un pas afar din cas!
- Cic si continu cursurile deGeografie
prin cltorie
- Ooo, ce bine, ce bine! aplaud n surdin
Delma Avram. Mcar o dat pe semestru o
s m-nvoiesc, s pot s merg si eu la Brasov,
poate mi d calificativFe Be
- Nu-i nevoie, cursurile o s le tin prin
corespondent, prin e-mail, lmuri Marina.
STATUTUL
Constantin MIU
(membru USR)
- Da, de unde stii tu toate-astea?
- Pi, m-a fcut purttoarea ei de cuvnt,
se lud Marina.
- D-aia e asa mut azi, remarc femeia.
- Vezi c nscrierile pentru cursuri tot la
mine se fac!
Delma Avram se simtea mndr c are o
amic asa destoinic, al crei prestigiu a fost
vizibil augmentat cu ocazia apropiatei descin-
deri la Brasov a doamnei Carmen Tibanu.
- Dac tot te-ai ludat c le stii pe toate,
poate ai habar dac madam Tibanu se mai
duce la nmol, la Techirghiol
- Pensiunea de la ru, unde o s stea
patroana, are n dotare si mpachetri cu
nmol, se lud Marina.
- De toate are femeia-asta! se minun
Delma. Halal de mama ei!
- Sotul doamnei, domnu Floricel, e plecat
dejaacolo, cu zece tiruri
- Car nmol cu tirurile? se sperie Delma.
- Nu, drag, tirurile-astea sunt pline cu
pahare de unic folosint, s vnd nmol.
- Si-atunci, de unde au atta nmol?
- La ct a plouat n ultima lun n tot
csoiu-la, era de-asteptatDoamna adat
dispozitie s se ia tigla de pe acoperis si s
se pun plas de tntari.
- Da, la ce e bun plasa de tntari?
- Noi nu oferim dect nmol ultra-fin!
- Noi?
- Da, drag, si eu m-am implicat n afa-
cere Am filmat deja cteva spoturi publi-
citare, n care eu recomand tuturor mpa-
chetri cu nmol de la Casa Tibanu.
- S vorbeste tu cupatroana, poate m ia
si pe mine ladespachetri
- S stii c vom avea nevoie si de aseme-
nea prestri.
- Cum le stii tu pe toate, Marina!
- Mi-ai dat o idee grozav. Se ntinse si-
si srut amica pe obraz.
- Ce idee?
- Te iau asociat n colectivul de redactare
a monografiei pentruPensiunea de la ru.
- O s m duc lapreotu Demirel si-i cer
binecuvntare, si poate scrie si o prefat
Marina se lumin la fat. Avea ntr-adevr
o amic sritoare.
- O s dea bine la public, cnd o s citeas-
c Aprut cu binecuvntarea preotului
Delma Avram se foi pe scaun, semn vdit
c nu mai are rbdare.
- Ai dreptate! Recunoscu ea. sta chiar
i face necrologu De mai bine de juma de
or o ridic n slvi! coment ea, uitndu-se
la ceas.
- Ti-am zis eu, da nu m-ai crezut
- Dac te tot lauzi c le stii pe toate, tu
crezi c patroana pleac la Brasov numai
pentru comertu cu nmol?
- Vrea s fie n preajma printisorului!
- DeSorinel?
Marina Cochilescu ddu din cap de mai
multe ori, semn c asa e.
- Orice mam vrea s-i fie copilului n
apropiere!... Mai cu seam cnd e si student
- Da, drag, tre s se sacrifice Nu l-a
putut ntrca si acesta cum e mmos, i cere
si-acu tt!
- Nentrcatu nostru drag!
- Poate nfiintm o asociatie sau un club,
ceva-acolo
- Ce asociatie?... Ce club?
- Asociatia sau clubul mamelor cu copii
nentrcati.
- Statutul conteaz! Eu sunt dotat! se
lud Delma, sltndu-si snii bogati, cu pal-
mele fcute evantai.
Lancret - Prnz cu jambon
52
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
Leonard Ionu] VOICU
(Canada)
continuare din nr. trecut
Toate acestea apartineau trecutului, erau
uitate astzi, fiind ultima zi a anului scolar,
penultimul pentru Dan Vardan nainte de
sfrsitul liceului. Elevii terminau la prnz
cursurile, predau dormitoarele si lenjeria de
pat, si luau bagajele si... cu totii plecau n
vacanta mare. Soneria ce i destepta n fiecare
dimineat fiind semnalul nceputului unei noi
zile de calvar, astzi, era muzic asteptat cu
nerbdare pentru urechile tinerilor. n toate
celelalte zile o urau cnd o auzeau, toti se
prefceau surzi, se ntorceau pe partea cea-
lalt si adormeau iarsi n grab, dornici s
mai fure cteva minute de somn. ncercarea
lor de evadare spre bratele lui Morfeu nu
tinea prea mult, vreo trei - patru minute. Otra-
va de sonerie suna a doua oar si de data
aceasta chiar mai lung. Apoi toti auzeau vo-
cea de stentor a pedagogului:
- Care mai sunteti n pat... m? Mai
doarme careva? Usile de la camere era izbite
de pereti n mod violent una cte una. Repede
trebuiau s deschid geamurile, chiar dac
afar erau -20
0
C si n pas alergtor, s mearg
fiecare la baie. Apa rece i trezea definitiv,
alungndu-le orice urm de atractie spre ad-
postul cuverturii patului si lumii viselor.
- Ce este mai rece dect apa rece? se
ntreba Dan Vardan invariabil cnd ajungea
la spltor. Rspunsul era acelasi - Apa cal-
d. nclzirea n dormitoare era aproape ine-
xistent, iar apa cald lipsea cu desvrsire
la robinetele de la spltor. O dat pe spt-
mn aveau acces la ap cald si la dus. De
aceea, nici nu se mai oboseau s fac vreo
alegere - care din robinete s deschid, era
tot una, n fiecare dimineat, apa era glacial
pe amndou conductele. Precum niste ro-
boti, elevii se aliniau disciplinati si se splau
pe fat. Pe atunci, Dan credea c este normal
s-l doar dintii cnd se spla cu periuta,
mai trziu a nteles c era numai din cauza
temperaturii sczute a apei.
Prin anul doi, vechiul pedagog - domnul
Cavania Nicolae a plecat mutndu-se cu
serviciul mai aproape de cas. Asa s-au trezit
cu Iurin Petre, un tip foarte nalt, de aproape
doi metri, slab, si cu un gt lung ca de coco-
strc. Mergea cocosat, n timp ce capul su,
prea mic n comparatie cu corpul, se bln-
gnea precum inflorescenta maronie a unui
lujer de papur spre stnga, spre dreapta,
ori de sus n jos, dup cum btea vntul, cre-
deau elevii, dup cum se ntorcea s pri-
veasc spre ei, i asigura Iurin.
Seara, afar, n curtea liceului, nainte de
a intra n dormitoare, se fcea prezenta. Acele
momente puneau rbdarea adolescentilor la
mare ncercare.
- Alinieeeerea! zbiera Iurin ca un apucat.
Fiecare la clasa lui! Micati-v mai repede!
Mucoilor! Abia v trti picioarele.
Noul pedagog ntindea gtul su lung,
bulbucndu-si ochii de la nltimea sa de
stlp de telegraf, astfel nct toti elevii se
simteau vzuti, chiar dac erau asezati n
ultimul rnd.
- Drepti! Nici unul s nu mite! continuau
ordinele lui Iurin. Atentie la apel!
Urmau minute lungi si penibile n care
zgribuliti de frig, elevii stteau n ploaie, vnt,
ori ninsoare, n timp ce el striga pe nume pe
fiecare din cei peste dou sute de copii. Cte-
odat, dac vreunul nu rspundea Pre-
zent! destul de repede si clar cum i plcea
lui, ori dac si aducea aminte de vreo greseal
anterioar fcut de cel ce era strigat, se lansa
ntr-o prelungit serie de insulte adresate
ghinionistului, aceasta, prelungind agonia
tuturor.
Iar cnd, n sfrsit, intrau la dormitoare,
venea dup ei si i controla s-si curete ncl-
tmintea, s aseze hainele n dulapuri, s
deschid geamurile si cte si mai cte reguli
de disciplin strict, unele inventate chiar
de Iurin n persoan, fcndu-i pe bietii copiii
s se simt ca ntr-o nchisoare chiar n locul
unde ar fi trebuit s aib si ei un pic de liniste
si intimitate.
Excesul de zel al pedagogului i-a mpins
pe elevi spre ceva neasteptat - exasperarea
lor s-a transformat n ironie. Ctiva s-au vor-
bit ntre ei si indiferent ce nume era strigat la
prezenta de sear, aceeasi patru-cinci bieti
rspundeau ntotdeauna. Cum unii dintre
elevi aveau vocea mai pitigiat, iar altii mai
grav, s-au intercalat pstrnd o anumit
ordine. Astfel se auzea un sir dePrezent!-
uri pe note cnd mai nalte - cnd mai joase,
formnd parc o melodie a batjocurii. Iar cnd
au nceput s strigePrezent!la auzul numai
al primei silabe al vreunui nume, unii, nu au
mai putut s se abtin si hohote de rs
nbusite s-au auzit printre rnduri.
ntelegnd ce se ntmpl, Iurin Petre, a
zvrlit o privire mnioas spre copii ridicnd
capul n acelasi timp si lungindu-si gtul, de
au crezut cu totii c este extensibil. Ochii i s-
au nrosit iesindu-i din orbite ca la un melc,
iar venele de la tmple i s-au nverzit. Cu un
gest de nebun turbat a aruncat n aer hrtiile
ce le avea n mn si a strigat, ori mai bine
spus a zbierat:
- Aceasta o s mi-o pltiti voi! Cine este
responsabil va fi exmatriculat! Rgusit de
furie, nu a mai fost n stare s adauge nimic.
Apoi a fcut stnga mprejur si a plecat ca
un bezmetic gesticulnd si vorbind singur.
A doua zi, unii elevi l-au vzut cnd a
intrat n biroul doamnei Mestesugaru, direc-
toarea liceului. De afar, auzeau cu totii cum
continua s zbiere fr s fie capabil s se
controleze. Nu se stie ce i-a spus doamna
directoare, dar cnd a iesit din birou era alb
cavarul si mergeacocosat, prnd mult mai
mic. Acesta a fost ultima dat cnd a mai
fost vzut, apoi s-a aflat c n aceeasi zi si-a
Icut bagajul si a plecat, spre satisfactia tu-
turor.
Nimeni nu a venit s ancheteze ce s-a
ntmplat cu adevrat. Viata de internat a re-
venit la o monotonie acceptabil pentru elevi
si drept recunostint, au salutat-o cu respect
pe directoarea liceului pn la sfrsitul
ultimului an si chiar mai trziu dup absolvire,
cnd au mai avut ocazia s o ntlneasc.
va urma
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
53
Anul V, nr. 7(47)/2014
Ionu] CARAGEA
(membru USR)
* Poetii-mpreun nsum o voce, menit s schimbe iubiri si destine.
* Poetii - ngerii ntre orgoliu si etic.
* Multi vorbesc din suflet, dar nici unul nu d suflet vorbei asa cum o face un poet.
* n fata mortii, poetul are ntotdeauna un as n mnec: metafora.
* Poetul - pasrea care pluteste pe aripi de vise si mister.
* Poetul - rstignitul pe crucea propriului gnd.
* Cu totii ne nastem poeti, unii doar urmeaz calea...
* Poetul cultiv miracole pe cmpiile elocintei.
* Poetul - pasrea oarb cu ciocul ncovoiat spre propria inim.
* Si chiar dac-i rtcitor printre cuvinte sau exilat departe pe o insul pustie,
poetul tot poet rmne, cu inima lui urias, ct o Patrie, btnd n pieptul unui
copil.
* Poetul - exemplul esecului reinventat n art, dar si exemplul zborului frnt din
prea mult iubire...
* Poetul - magicianul cuvntului si creatorul liberttilor personale pentru fiecare
individ, mai putin pentru sine nsusi.
* Poetii - piscurile pe care zpezile cuvintelor nu se topesc niciodat.
* Poetii - apele rzvrtite de propria curgere, ntorcndu-se n propriul izvor sectuit
de dor.
* Vrei s cunosti si cuvntul care te face poet? Nu cuta-n manuale cel mai frumos
epitet. Scrie pe pagina alb ceea ce simti si ce vrei, spune-ti cu drag rugciunea,
chiar si n groapa cu lei. Las-ti iubirea s plece si nu privi cu necaz. Tot ce ai dat te
va face mai fericit si cu haz...
* Poetul se hrneste singur cu dragoste, prin gura cuvintelor sale...
* Cel mai mare chin pentru un poet este s nu aib cititori. S moar de propria lui
poezie, necat n propriul su snge, asfixiat cu propriul su suflet...
* Cu ct esti mai profund, cu att oamenilor le este team s-si piard nimicurile n
profunzimea ta. Si totusi poetii sunt o categorie aparte de oameni profunzi. Ei spun
ceea ce este, n acelasi timp, profund pentru omul profund si folositor pentru cei
care caut ntelesuri la suprafat.
* Unui poet, numai chipul tandru al muzei i poate abate atentia de la ploaia de
lovituri a cuvintelor.
* Poetul si nchide sufletul ntr-un poem, lsnd cheia pe dinafar.
* O oper demn de un mare poet este aceea care, chiar dac e scris n singurtate,
este ndreptata mai mult ctre iubirea de oameni si mai putin ctre iubirea de sine.
* S nu-ti plngi de mil n fata oamenilor, poetule. Datoria ta este s mergi cu
iubirea pn dincolo de nori, chiar dac durerea ti pune lanturi la fiecare pas, chiar
dac amintirile ti toarn plumb n oase si-n inim.
* Poetul este ca un vulcan aflat la marginea civilizatiei. Unii i admir mretia,
solitudinea si eruptia, altii fug ca s nu fie atinsi de lava si cenusa inimii sale. Dar
cnd poetul erupe n mare, formnd o nou insul, nu devine acel petec de pmnt
locul cel mai exotic pentru aventura ndrgostitilor?
* Un poet devine esential atunci cnd atac marile teme ale omenirii si scrie versuri
care pot rezona oricnd cu sentimentele celor care le citesc, chiar si atunci cnd
bruma mileniilor se va asterne peste contemporaneitate. Ridicndu-se deasupra
propriei vieti prin forta luntric creatoare, poetul devine un far luminos care cheam
vasele rtcite din marea dezavuare nspre portul linistii sufletesti.
* Poetul are un singur profesor care-i pred toate materiile la scoala vietii. Orict de
bine ar nvta, orict de bine ar scrie, nu-si poate depsi profesorul. Uneori i
nteleg certurile cu profesorul su, chiar dac nu-i folosesc la nimic...
* Cartea unui poet este ca lacul unui munte de om cu izvor de inspiratie. Ctiva
cititori pescuiesc sensuri si metafore pentru cina cea de tain cu sufletul lor, ctiva
se scald, revigorndu-se, iar cei mai multi merg pe marginea lacului, multumindu-
se cu imaginea si mirosul proaspt al copertilor.
SONETUL PLOII
Cu trupul meu desertului dau viat,
Iar curcubee-mi stjiuesc aleea;
Cci fr mine viat nu-i, de-aceea,
Sunt a vzduhului prea bun soat.
Cnd nimeni nu-mi ascult melopeea,
M cheam paparude si mi-e great,
Samani invoc-n cntec a mea fat...
Cu voi mi-e ns trist odiseea...
Toti aranjeaz ploi, ntr-o durere,
Cei vinovati se fac ades c plou,
Si-ap de ploaie-i orsice gargar!
M-am sturat de soarta mea amar,
Am s m-nchin cu minile-amndou,
S fiu potop, divinului voi cere!
RONDELUL TOAMNEI POETULUI
M-nnebuneste toamna asta
Cnd n grdini mor trandafiri
Si o iubit, ca npasta,
Plec spre alte nluciri
Molanul doar mi d porniri
Cci cu rachiul am spus: basta!
Si iluzorii fericiri
mi mai ofer doar nevasta
n proz plng, nu ca Iocasta
Blocnd poetice porniri
Nu pot s-mi onorez nici casta!
Cu crize si somaj, scumpiri
M-nnebuneste toamna asta!
SONETUL IERNII MBLNZITE
N-as spune c mi place iarna, este frig
Nasu-mi curge, la troiene dau mereu
Si cum ceaiul nu e singur panaceu
Nici nu pot, precum un cine, sta covrig,
M reped pn la crsm, ca un zmeu
Vreau o tuic, deci la bar iute m-nfig
Si pe barman, bun prieten, tare-l strig:
Fr grab, c suntem la matineu!
Una mic, s nu calc pe rele ci
La-nceput, ns dup-aia, mare iau
Dar mai multe, c afar e omt,
Cald e-aicea si aud chiar zurgli
Sun-n n cap. Uit ce-am spus, c nu mai beau!
Fiindc iarna-mi place! Numai de m-mbt!
Mihai BATOG-BUJENI}~
(membru USR)
P o e t u l
54
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
Constantin P~UN (n. 22.03.1936)
G
r
u
p
a
j

r
e
a
l
i
z
a
t

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut n com. Bradu de Jos, jud. Arges. A absolvit Scoala Profesional CFR Pitesti, Scoala Tehnic Exploatare
Ci Ferate, din Bucuresti, si Facultatea de Exploatare Ci Ferate, la Institutul Politehnic Bucuresti, dup care a lucrat
ca inginer la CFR Craiova, n prezent fiind pensionar, stabilit la Pitesti.
Poet si epigramist, membru fondator al Cenaclului Umoristilor C.S.Nicolescu-Plopor (vicepresedinte) si al
revistei Pcal, ambele din Craiova (1980), al Uniunii Epigramistilor din Romnia (1990), al Societtii Scriitorilor
Olteni (1995), al Cenaclului Epigramistilor Olteni si revistei Cugetul (2008), ambele din Craiova, precum si membru
al Cenaclului LiterarAlexandru Macedonski din Craiova si Cenaclului Fundatiei Liviu Rebreanu din Pitesti (2009).
Aparitii editoriale epigramatice: Cu ochii-n patru (epigrame, 1991), Sfere umoristice (epigrame, fabule, cronici
rimate, 1992), Stele verzi (epigrame, 1995), Epigrame (1996), AsteRISCuri (epigrame si dueluri, 1997), Drumuri
mpucate (epigrame, poezii, proz, 1999), Nite epigramiti (epigrame, replici, ncondeieri, 2002), Inscriptii cu o
frunz de cactus (epigrame - retrospectiv, 2004), Zbor fr aripi (epigrame, tristihuri, cronici rimate, poezii, proz,
fabule, poeme haiku, vol.I, II, 2011), iar ntre anii 2005-2009 a realizat ominicolectie cu 23 de crti de epigram, n
format liliput si cu tiraj redus. La cele de mai sus, se adaug 9 crti de poezii si haiku.
Reper oltenesc
Romnu-acesta dezinvolt
Ce-a luat istoria n piept,
E frate bun cu rul Olt,
Dar mai ales cu malul drept!
Elegie
Pe Dunre de-ar curge vin,
M-as nchina dumnezeieste:
Isuse! Scap-m de chin
Si f-m ct mai iute peste!
Timidul
Toat lumea tura-vura
St ce st si d cu gura,
Numai el, n tot ce face
St ce st si iarsi tace.
Primvara
Cnd se-ntorc la destinatii
Berzele, plutind sub soare,
Au emotie brbatii,
Dar si unele fecioare.
Motivul motivelor
Bine-a fost n lumea asta,
Cnd s-a inventat nevasta;
Dar a aprut si patul
Si-a proliferat pcatul!
Femeia, eterna...
Femeia, eterna poveste...
O spuneti ades cu sfial;
Poveste stim si noi c este,
Dar stim si ct e de real.
TIR (Transporturi interna(.auto)
Are mama dou fete,
Doi boboci pe-acelasi fir!
Amndou sunt cochete
Si-amndou trag la... TIR.
n Iad
Pe femeie-a dezbrcat-o
Dracu-mpins ctre ispit,
Da-n cazan n-a aruncat-o,
C era deja prjit!
Proces
Inculpat, pricepi de ce
Reclamanta nu consimte?
Cic dragoste nu e!
Si e, domle, dar nu simte!
Bucurie
De la trg la prefectur,
Se ridic osanale...
C se d mult cldur,
Prin organele locale!
Medicul
Dumnezeu dac e sfnt,
O spun fr nici o ur,
Medicul e pe pmnt
Omul lui de legtur!
Premierul yi (ara
Nestiind cum e povara
Si fcnd-o pe eroul,
Premierul d cu tara
Cum a dat Columb cu oul!
Juponul
E o fust, ca tampon
Sub rochita strvezie,
Creia i spun jupon
Si ascunde-o colivie.
Directorul adjunct
Cu firea lui curtenitoare,
Atent si foarte maleabil,
El este pentru directoare
Mai mult dect indispensabil!
Femeia
Femeia este ca un joc,
Un fel de roat cu noroc
La care, dup cum stim bine,
Nu poate cstiga oricine!
nsur(elul
S-a dus la fat, la ferestre,
S vad dac are zestre,
Dar ea a replicat asa:
Prezint-mi-o si tu pe-a ta!
Etern
Fericirea e o stea
Ce zadarnic lumineaz,
Fug attia dup ea,
ns ea se deprteaz.
Diferen( de combustie
Unele fr noroc,
Sting ca apa orice foc!
n schimb altele, de crude
Se aprind si-n paie ude!
Existen(ial
n minciun se cam stie
C-ar mai fi si adevr;
Dar exact ca-ntr-o chelie,
Ct mai vezi un fir depr.
Btrnul regizor
Ca spectacolul s vad,
Zice-o dam mititic:
Las cortina s mai cad,
Numai dac se ridic!
Urmrirea
Soata-l urmrea ntruna
Pe stimabilul Georgic
Si-n sfrsit, l-a prins la una!
Dar zice, c una mic!
Clipe de gra(ie
Domnul a luat o coast
Si-a fcut din ea nevast,
N-a stiut n clipa-aceea
C-a scpat din mini femeia.
Nayul
CFR-ul l-a-mbrcat
Si-i st bine cu vestonul,
Dar se-ntoarce ncrcat
Mai ceva dect vagonul!
Cocostrcul
Nu si-a furit un nume
Si probabil ca remediu,
El aduce prunci pe lume!
Cnd e barza n concediu...
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
55
Anul V, nr. 7(47)/2014
Georgeta Paula DUMITRU (28.04.1929)
G
r
u
p
a
j

r
e
a
l
i
z
a
t

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut la Iasi, unde a urmat scoala primar, liceul si Facultatea de Medicin. A lucrat trei ani ca asistent
universitar la Spitalul de Boli Contagioase Iasi, apoi a lucrat, pn la pensionare, ca medic de laborator la Spitalul
C.I.Parhon, din aceeasi localitate. A absolvit si cursuri deArt Dramatic si Canto la Conservatorul George
Enescu din Iasi.
Este membru fondator al Cenaclului Flacra Iasului (1975), devenit ulterior Academia Liber Pstorel si
membru al Uniunii Epigramistilor din Romnia. Scrie poezii, epigrame, rondeluri, sonete, semnnd si cu pseudonimul
Dana Dinea, apare n numeroase publicatii de gen, a primit mai multe distinctii pentru creatiile sale. A publicat
dou volume de versuri (unul n colaborare), precum si: Epigrame (2006), Candela (sonete si rondeluri, 2006),
Mrgritare (sonete si rondeluri, 2007), Mrtioare (epigrame si catrene, 2009), Amalgam (epigrame, catrene,
versuri, 2013). Este inclus n peste 40 de volume colective de epigram.
Epigrama
E un atac versificat
Si cred c esti de-acord,
C orisicum e preferat
Atacului de cord.
So(ului meu
Sever, chiar dac nu-mi convine,
Dar e brbat si eu socot
S l ascult cnd predici tine,
Findc mi-i sot, dar nu DES POT.
Vecinele de palier
Eu am plecat c-aveam un curs,
Dar nu stiu vremea cum s-a scurs;
Le-am regsit pe-aceeasi scar
Si tot cu vorbe de ocar.
Sfat
S moi pinea e-o plcere,
S moi glasu-i mngiere,
S moi inima cnd cere,
Se fac toate prin muiere!
Csnicie ideal
Ei au pornit odat
Cu lucru-n mod egal:
Ea face treaba toat
Iar dumnealui scandal!
Unui yef intransigent
S-i duci un plic la el nu merge,
Nu pot s-i reproduc limbajul;
Si de la prim chiar te sterge
Dac nu-i umpli portbagajul.
Unui vnztor de vinuri
Spunea c dou sorturi are
Si nu-l pot face s priceap
C au perfect-asemnare
Ca dou picturi de ap!
La magazinul de muzic
De Schubert cnd i s-a propus
O simfonie,-a spus mirat:
De ce n-o fi la pret redus
C este doar Neterminat!
Dup yedin(a cu prin(ii
Vezi, tu esti chiar att de prost,
Cic-ai creat poeme;
Ca fiul sefei s fi fost:
El a creat probleme!
Pensionarii din Romnia
La vrsta-a treia-n mod real,
Sunt ntr-un hal fr de hal
Si eu mrturisesc de-aceea
C sunt de fapt n lumea treia.
Cinii vecinului
Sunt ngrijiti, parc-s copii
Eu mi dau pensia pe pine,
Dar cnd mai fac si datorii,
Tnjesc la viata cea de cine!
Martie
Mrtisoare-atunci se dau;
Desi fetele-s curtate,
Singurul moment cnd au
Babele ntietate.
Toamna
Fiindc unii se mai tem
De vremea iernii care-ngheat,
si fac conserve si dulceat,
n timp ce altii numai gem.
Incendiu
nspre vecin focu-avanseaz,
Dar el nicicum n-actioneaz;
Consider c-ar fi ridicol
S-si pun viata n pericol.
Nemul(umita
Pe primul sot ea l-a lsat
C nu-i ddea nici o letcaie;
Al doilea mereu i-a dat
Dar rmnea cu vntaie!
Pe strada mea
Pavajul ieri l-au terminat
Si chiar spuneam c-i o splendoare,
Dar azi sparg tot, c-ar fi pcat
S uite de canalizare.
Dou gemene
Fiind nervoase, iuti din fire,
Fr motiv se iau la rost:
N-ar trebui s mai mire
Soro, doar stiu c esti neam prost!
Tcerea e de aur
Stiind zicala cu-acest tlc,
El la examen tcu mlc;
Dar a luat o not care
Fu dus la reexaminare.
Durerea de msea
Chiar dac sufr tot n-as vrea
La dentist nepoate
Cum mai trag eu la msea
Dac el mi-o scoate?
Avocatul
Un avocat, poate s scoat
Un criminal basma curat,
Cu care-mbrobodeste-ndat
Acel complet de judecat.
Unui adept al lui Bachus
E afumat si ameteste
Si casele se-nvrt hai-hui
El st si cheia-si potriveste,
Pn va veni si casa lui.
La oper
Strig Otello-nfuriat:
S-mi dai batista imediat!
Dar Desdemona calm zise:
Cred c-am uitat-o n culise!
Unui crai
n drumul tu ctre mormnt
Tu dovedesti c n-ai fost sfnt:
n viat ai avut iubite
Azi bocitoare nepltite.
Asocia(ii
Tutungerita-aceea Stela,
Fcu contract cu cimitirul:
Cu ct si pierde clientela,
ngroas tot mai mult chimirul!
56
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
Doina DR~GU}
Personaje:
- Gary (profesor, 65 de ani)
- Candid (un alter-ego al lui Gary); este un personaj invizibil; o
voce interioar, o completare a gndurilor nerostite. Este o voce
din culise.
- Xantipa (sotia lui Gary - al treilea personaj care relateaz
ntmplri din viata real, de la cozi etc.).
Deasupra scenei este scris un motto ce caracterizeaz nsusi
secolul XX.
Motto:
Toji cei care yi pierd ncrederea n Umanitate yi n Istorie se
ntorc, cu faja sau pre-faja, spre Dumnezeu...
Asta, dac nu alunec n apathia ndobitocirii sau a cinismului
ticloyiei cotidiene.
Actul II
Actiunea se petrece n aceeai garsonier. Gary i Xantipa stau de
vorb. Sunt relaxati. Gary fumeaz i bea cafea. Xantipa i face
de lucru prin camer. Sterge praful, aeaz florile n glastr etc.
Se aude o muzic de Bach.
(Xantipa se ntoarce n camer cu o farfurie cu mere.)
Xantipa: Uite ce mere frumoase am gsit la Aprozar. Am stat dou
ore la coad. Sunt din stocul refuzat la export. Norocul nos-
tru... Sper c mine poate voi prinde si eu cteva portocale.
Gary: Ce frumos calmant al durerilor: speranta. Care nseamn am-
nare, poate mine, poate la anul, cu sigurant pn n 1990,
nu se poate s nu... Speranta presupune ncredere n istorie,
valori si evolutie; n circulatia freatic a adevrului si a binelui.
EXERCI|II
DE
LUCIDITATE
Dramatizare dup# romanul
JURNALUL UNUI JURNALIST F~R~ JURNAL,
de I. D. S@rbu
continuare din nr. anterior ntre disperarea unui om si cea a poporului su poate s
treac si o sut de ani.
Xantipa: S ne aducem aminte de Xenopol, cu a sa teorie despre
serii si sectiuni n istorie. Toate gloriile au fost, de fapt, uriase
cderi, urmate de prbusiri; cderea unui erou urmat de pr-
busirea operei sale imperiale. Asa s-a ntmplat cu Alexandru
Macedon, cu Caesar, cu Napoleon.
Gary: S facem bilantul deceniilor glorioase pe care le-am trit noi
doi. Anii 50 au nsemnat ruptura URSS-ului de Tito, anii 60
au adus ruptura nc nevindecat de China lui Mao, anii 70
au determinat ruptura partidelor comuniste europene si apa-
ritia acestor partide hibride numite euro-comunism. Anii
80, n care am intrat, nu se poate s nu aduc ruptura comu-
nismului de sine nsusi, chiar n URSS.
(Xantipa iese din camer)
Gary: (Vorbind de unul singur.) Trind n umbra unui mare ano-
nim, dar avnd diferite nume trectoare, am cunoscut o cen-
zur imanent, crud, tenace, direct si permanent. Am si n
subconstientul meu un cenzor care, ramolit si plictisit, acum,
la btrnete, m las n pace. Nici nu-mi pot nchipui viata
Ir cenzur. Tot luptnd cu ei, am ajuns s-i nteleg, tot oco-
lindu-i sau driblndu-i, i-am inclus n definitia propriei mele
libertti. Asta mi aduce aminte de acel nenorocit pe care cei
din camera supra-aglomerat 85 din Gherla, l-au pus s doarm
lng tinet. Apoi l-au uitat. Peste trei luni, am ridicat problema
rotatiei: s treac si altii la locul de lng tinet. Atunci, l-am
auzit pe acel tran nenorocit, strignd: nu m misc de aici
nici mort; acesta e locul meu, e tineta mea, nu aveti nici un
drept s m mutati unde vreti voi!. Tatl meu, gnditor naiv
n felul su, mi spunea asa: Lumea e bntuit de dou mari
rele: de foame si de fric. Unii ncep ndreptarea lumii prin
eliminarea foametei, altii prin eliminarea fricii. Dar, din neno-
rocire, ele sunt surori siameze, trebuie s ne gndim s le
gonim deodat, mpreun, n aceeasi zi.
(Xantipa intr n camer)
Xantipa: Cnd m gndesc c lumea asta e condus de militari si
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
57
Anul V, nr. 7(47)/2014
economisti, sunt nevoit s recurg la rugciune: doar bunul
Dumnezeu mai stie dialectic si moral. Numai el ar mai avea
puterea de a ne salvain extremis.
Gary: (Vorbind ca pentru sine.) FiindBufon, ca vocatie si destin,
din cnd n cnd simt nevoia s le povestesc celor tineri.
Acestia rd, dar rd de mine, nu de ptaniile mele. Cltoream
ntr-un personal aproape gol spre Simeria. Mergnd de-a
lungul culoarului pustiu n cutarea unui compartiment mai
cald, deodat zresc o figur de doamn ce m face s tresar.
O recunosc. Deschid usa si o strig: Marta!. Ea se uit ngro-
zit la mine, m recunoaste, si acoper fata cu minile ei
zbrcite si pline de pete hepatice, si-mi strig cu ur: Car-
te, Gary, car-te, nu vreau s m vezi asa!... Aceast Marta
fusese una din frumusetile Sibiului studentiei mele: student
strlucit la englez si francez, apartinea unei vechi familii
din Clopotiva. n sfrsit... Altdat, treceam distrat si melan-
colic pe Bulevardul Blcescu. n dreptul Bisericii italiene, la
ctiva pasi de mine, zresc o fat de o rar frumusete. Ca
strluminat, mi deschid bratele si strig: Bombonica. Fata,
surprins, se las mbrtisat si chiar srutat pe frunte. Aveam
n jur de 52-53 de ani. Apoi, cu hotrre, mi pune n piept o
mn de zeit, ia distant, si, zmbindu-mi ironic, dar si cu
mil, mi spune: Da, domnule, numai c eu sunt fiica Bombo-
nicii dumitale!.
(Xantipa rde n hohote. Gary o privete cu mil.)
Gary: Dac tot suntem la ora confesiunilor si a mrturisirilor, vreau
s-ti spun ce am ptit n Occident. n cele trei luni ct am cir-
culat prin Apus, suferind de niste insomnii nevrotice groaz-
nice, neavnd nici posibilitatea de a-mi procura o retet pentru
barbiturice, am simtit tot timpul c ceva esential mi lipseste
n permanent. Nu mai eram deloc inteligent, ncetasem s
functionez critic, verva mea spiritual prea a fi secat total.
La ntoarcere, abia mi-am dat oarecum seama c, n confor-
mitate cu starea mea de rumnie continu, de-a lungul a
cinci decenii de marginalizare si urgisire, mi s-a format un fel
de reflex conditionat, la nivelul functiilor mele spirituale: nu
pot gndi dect n lanturi, prin lanturi, contra lanturilor. Nu
pot dansa dect ca ursul romnesc, pe tipsie fierbinte. Nu
pot fi inteligent dect prin dialectic contrast cu marea mz-
goas a prostiei autohtone n continu expansiune. Sunt si
rmn un fiu al mizeriei si oprimrii. Desi am devenit comunist
ilegalist n 1940, din 1945 nu functionez dect ntr-un fel de
vag, dar consecvent, postur de crturar jignit n fiinta sa.
Toate aceste categorii de sens si baz mi fuseser anulate n
Apus, devenisem acolo o jalnic memorie rsritean de care
nimeni nu avea nevoie si din care existau cu sutele de mii pe
toate bulevardele si n toate orasele. Paradoxal, a trebuit s
recunosc c nu pot tri si functiona inteligent si sensibil fr
dusmanii mei demoarte, singurii caredau un sens si un con-
tinut creator vietii si chiar mortii mele.
(Gary se plimb prin camer, se oprete n fata bibliotecii, ia o
carte, o pune la loc, ia alta i o rsfoiete. n bibliotec, ca i pe
birou, domnete dezordinea)
Gary: Nu am nici un fel de ordine n mica mea bibliotec, ntre hrtii,
n munca mea de zi cu zi. Nu pot avea ordine nici n ceea ce
gndesc si scriu. Cuvntul ordine m oripileaz. Am fost
un an ucenic, patru ani (cursul superior de liceu) am stat n
internat, trei ani de rzboi, pe front. M-am format n internate
si cazrmi. De puscrie, s uitm acum! Peste tot, ordine si
disciplin. Hitler urla: Vreau o nou ordine european!. Stalin
si ale sale diferentiale cretine nu au mai urlat, dar au realizat
aceast nou ordine. Consider dezordinea mea (n care m
orientez perfect, gsesc tot ce caut) ca fiind fcut de zei.
Ideile si scrierile se adun singure si se nsiruie cnd bate un
clopot sau sun o goarn. ...Dar nu mai bate demult nici un
clopot, goarnele toate sunt mobilizate, nimeni nu are nevoie
deceen bietul meu cap. As regreta, totusi, s nu seobserve
cndva c dezordinea mea e o metod, totusi! (Ia un caiet
din bibliotec, l rsfoiete, i citete.) Noaptea de Crciun.
Sunt att de singur, att de departe de oameni si izolat de
lume, nct, nu ar fi deloc exclus catot cevisez si gndesc s
fie att de fals nct s fie adevrul-adevrat.
Xantipa: Se pare c n fiecare om exist un clu care doarme, n
fiecare partid exist, alturi de lozinca de pace, dreptate si
progres, un arsenal de cnuturi si pistoale. n orice form de
societate exist un cuantum de crime si monstruozitti ce
trebuie trite, consumate si pltite.
Gary: Pn si cuvntul dragoste e mnjit de snge, iar cuvintele
dreptate si libertate sunt narmate pn n dinti.
Xantipa: Ideea c am putea fi o simpl ser experimental a unei
civilizatii infinit superioare, care ne viziteaz regulat, inter-
venind att n evolutia speciei umane, ct si n istoria socie-
ttilor de pe Terra, mi d un sentiment de ameteal disperat
si de sperant stupid.
Gary: Dac ei exist si ne manipuleaz stiintific, trebuie s m
consider egal cu orice microb dintr-o cultur de laborator, cu
orice cobai sau cine supus unor experiente de care habar nu
am. Revin la metafor chinez: semnm cu viermele clcat
de roatele carului regal, ce poate sti viermele ce este n capul
regelui?. mi amintesc c n anii obsedantului deceniu,
prin potopul de sedinte din acele cumplite vremuri, s-au impus
dou stiluri de vorbire: cel evreiesc - sofist, interogativ - si cel
rusesc - drbnos, basarabean.
Xantipa: Orice atac mpotriva Culturii - indiferent cum si de unde
vine - de-acum trebuie considerat un atac mpotriva grani-
telor trii. Dar am avut un Eminescu, Brncusi, Blaga, Arghezi,
Clinescu, Lovinescu, Iorga, Ionesco, Eliade... Ei ne apr
acum hotarele spirituale, ultimele noastre hotare. Ei ne apr
si de dusmani, punndu-si opera ntre neputinta noastr de
acum si acei barbari partizani ai pieirii noastre.
Gary: M simt mutat ntr-o singur metafor, ca ntr-o cochilie a
unui melc mort de mult.Adormfoarte, foarte greu. Visez multe,
uneori adevrate seriale. Foarte rar tin minte continutul
acestor vise, care, ziua, mi se par lipsite si de sens si de sem-
nificatie. Doar visele cu puscria si cele cu printii mei le retin
uneori aproape n ntregime. Visele n care, iar si iar, sunt
arestat, btut si trimis napoi la lagr sau la celul. Uneori, m
prezint singur si cer s mi termin pedeapsa. M ntreb dac
trauma cumplit a celor trei condamnri succesive pe care le-
am ndurat n crescendo - 1 an, apoi 3 ani administrativi, apoi
7 ani munc silnic, urmati de domiciliu obligatoriu la mina
Petrila si Craiova - nu au engramat n inconstientul meu un
complex de frustrare si claustrofilie.
Xantipa: La coad la cartofi, mi spunea prietenul nostru Costi,
profesorul de latin, care si el ascult Europa liber, c ungurii
ne dispretuiesc profund. Poate c, la ora asta, meritm acest
dispret. Ei nu admit Ardealul dect ca unguresc si nu vorbesc
de romni dect ca de niste barbari nvlitori.
Gary: n Ardeal, romnii au fost aceia care s-au opus, fizic si ideo-
logic, att fascismului, ct si comunismului de tip rusesc.
Ungurii au trecut cu grmada. Clujul, n anii 1947-1956, era un
oras n care noi ne sufocam si ei erau fericiti. Nu aveam voie
58
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
s public, aveam voie doar s traduc din maghiar, dar fr
s isclesc. Pe o poart a orasului dispreau crturarii nostri
(spre Canal, spre Aiud, spre sinucidere), pe alte trei porti
nvleau fostii szlasisti cu dosare de partid curate, ca s fie
Icuti universitari. Blaga, Liviu Rusu, D.D. Rosca, Naum,
Bezdechi, Marica mureau de foame. n schimb, Gal Gbor,
Csehi Gyula, Gaal Ernu etc. triumfau zgomotos. Eraminspectat
la lectiile mele de literatur romn de o comisie de inspectori
dintre care nici unul nu stia romneste, iar din discutia cu ei
reiesea c eu sunt cel care vorbesc maghiara cea mai corect
si mai cult. Agrbiceanu, pe ai crui umeri plngeam cnd
nu mai puteam de nefericire, era izolat si pzit. Nagy Istvan si
Asztalos, prolet-culti barbari, se predau n scoli. St Andras
debuta si avea succese cu diferite porcrii staliniste. n Valea
Jiului, toti stahanovistii erau unguri (Haydu Gyula, Kopetin
Geza etc.), toti cei patru ministri ridicati dintre mineri erau tot
unguri: Muzsik Mihaly, fratii Suler, fratii Kovacs. Pn n
1968, prin dispozitie de la C.C., toti secretarii de partid din
Valea Jiului trebuiau, obligatoriu, s fie unguri. Desi procentul
de mineri unguri nu depseste nici azi 10% din populatie. Nu
pot s uit c cele trei atacuri organizate de partid mpotriva
reactiunii (atacul Cminului studentesc Avram Iancu,
manifestatia de 1 Mai 1947 si spargerea slbatic a tipografiei
ziarului Patria) s-au fcut de ctre muncitorii care vorbeau
numai ungureste... Si, totusi, azi, fiindc sunt n primul rnd
european si doar dup aceea un bun romn, m doare si mi
este rusine de politica sovin a morometilor din Bucuresti.
Antenele romnilor din Ardeal se ntorc spre Televiziunea
budapestan, inimile lor si vd istoria iobgiei trecutului
stears de ucazele prostesti si slbatice ale unor pecenegi
barbari pusi de rusi s ne sfsie prin divide et impera.
Xantipa: Dup 40 de ani de construire a socialismului de tip sovietic,
noi nu am fcut, de fapt, dect s lichidm cu elitele si valorile
noastre europene, dezbrcndu-ne de subtirele noastre ves-
minte de liberalism si democratie, pentru ca s ajungem, re-
pede si pe cheltuiala noastr, la nivelul continental de sufe-
rint, nerentabilitate, srcie si criz.
Gary: Drag Xantipa, viata mea se poate reduce la 2-3 gafe fatale.
Prin anii 47-48, n Cluj, am comis prima mea gaf politic: am
cerut, n public, drepturi egale cu colegii mei maghiari. Am
zburat din Universitate, din pres, a trebuit s fug din oras...
La Bucuresti, n 1956, lucrnd la revista Teatru, am comis
cea de-a doua, si cea mai grav, gaf a vietii mele. Am cerut
drepturi egale cu colegii mei evrei. Am zburat din literatur,
libertate, pres, teatru, cinematografie. Ajuns, dup multi ani,
n Craiova (cu domiciliu obligatoriu), am reusit s supravie-
tuiesc, alturi de tine, ce e drept, tocmai fiindc, fiind ars si cu
ciorb si cu iaurt, nici prin gnd nu mi-a trecut s m ridic n
vreo mare sedint si s cer, chiar si n soapt, drepturi egale
cu colegii mei olteni. M simt foarte bine n situatia n care
sunt. Nu fac parte dintre cei care sunt preferati, promovati,
propulsati, sunt n schimb suspectat, suportat, tolerat n limi-
tele unei vieti onorabile de lepros politic. Am libertatea de a
scrie despre lepr si lepre si... te am pe tine, drag Xantipa.
Mi se asigur toate conditiile de a putea s mor nainte de a
muri... Baranga mi spunea, cu cinism: n cultur, domnule,
noi nu admitem dect romni prosti sau foarte prosti, cu con-
ditia s fie ct mai mari lichele!.
Xantipa: Ar trebui scris o foarte documentat istorie a non-literaturii:
cu biografii precise si detaliate, cu drepturi de autor ncasate,
cu vile si cltorii; cu case de odihn, case de oaspeti, case
de creatie; cu multe citate din acele opere pe care istoria le va
arunca la cos. Cu mascri si demascri, denunturi si turntorii
benevole etc.
(Xantipa iese din camer.)
Gary: (Singur.) Sunt nevoit s admit c Diavolul exist si c el este
cel cu care stau cel mai des de vorb. n curnd am s-l si
vd, nu este exclus s devenim nedesprtiti prieteni. Tova-
rsul Dracu este alter-ego-ul meu dialectic, lui i adresez
ntrebrile la care nu am rspuns si ndoielile ce mi se par fr
de sperant sau noroc. Dracul meu pzitor este un biet nger
trimis la munca de jos pentru grave abateri de la morala
revolutionar. Nu are nici o putere special: ver-bele a fi, a
putea si a avea i-au fost luate. Acum, ca si mine, nu este, nu
poate si nu are nimic. Are un dispret suveran fat de mai marii
si care fac politic, istorie, cultur. Sper ca, prin mine, s
ajung s-si piard coarnele, s-si uite coada. Asa cum si eu,
prin el, sper s uit ct de infinit e infernul si ct de lung e
drumul prin iad, spre iad. Eu l nvt s se roage, promitndu-
i c, ntr-o zi, o s-i fac cunostint cu un arhanghel delaca-
dre; el m nvat istorie si politic, teologie si marxism, pro-
mitndu-mi c dac voi fi cuminte si asculttor, ntr-o frumoas
sear are s-mi dezvluie taina Rului ca Bine, si a Binelui ca
Ru, n noi si n lume.
(Xantipa se ntoarce n camer.)
Xantipa: Cinstit ar fi asa: fiecare om, nainte de a muri, s poat,
mcar n ultimul ceas al vietii sale, s citeasc ce scrie, si cine
scrie, acolo, n acel dosar al destinului su. Ar putea astfel
s-si cunoasc prietenii casei si pe dusmanii carierei sale.
Ar muri mai usor, ar muri cu plcere...
Gary: Am prieteni numai printre universitarii care predau matematica
si fizica. Fiindc sunt pasionati dup discutii de filozofie. Cei
de la Filologie, desi stiu c am fost cadru universitar la Cluj,
m ocolesc. Din prudent sau fric... Un decan - T., care a dat
examen cu mine cndva, a spus unde trebuie: miroase a
puscrie. Acest ipochimen jalnic a atins cota ideal de igno-
rant si sterilitate. Nu a scris nici o carte, nici un studiu. A
fost prins si demascat fiindc a plagiat pe Nedioglu, din manua-
lele liceale de odinioar.
Xantipa: Doamne, ct risip de oameni mari am fcut n acest
caraghios secol XX. Ne-am pltit datoriile de rzboi n aur,
grne, petrol si pduri, dar si prin cteva sute de mii de ca-
ractere, talente, poate si genii virtuale pe care le-am sacrificat.
Gary: Avem regimente ntregi de tehnicieni, doctori, semidoctori,
ingineri si inginerasi, economisti, egonomisti, iconomisti etc.
Dar foarte putine, din ce n ce mai putine caractere. Adic,
personalitti libere, capabile s triasc si s moar pentru
adevrul si binele n care cred att din punct de vedere moral,
ct si din punct de vedere stiintific si politic. n Clujul meu
triau: Blaga, D.D. Rosca, Liviu Rusu, Ghibu, N. Mrgineanu,
Bezdechi, Naum, Silviu Dragomir, Lupas, Hatieganu, Borza si
multi altii. La toti acesti dascli noi ne uitam n sus, cu re-
spect, mndrie si admiratie. Au murit, discret, n mare anonimat.
Unde e lista celor care i-au urmat?
Xantipa: S nu disperm, totusi. Numrul copiilor capabili si in-
teligenti, al oamenilor-oameni e n continu crestere. Srcia
e o scoal, ntunericul o bibliotec, sclavia poate deveni o
academie a liberttii si democratiei adevrate. Se scriu o
multime de crti foarte bune, se ascult radio ca niciodat, se
citeste enorm. Exist un instinct de conservare care a devenit
teribil de elastic, destept si siret.
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
59
Anul V, nr. 7(47)/2014
Gary: Pier gnditorii, gazetarii, dirigintii de opinie si atitudine; nu-i
nimic, apar filosofii de bulevard, navet, coad sau sal de
asteptare. Devenim o nou natiune? Tupeul triumfalist al pu-
terii oficiale e n rapid scdere. Umbl bietii activisti - mi
spunea un vecin - de parc ar fi scopiti de-a-mpicioarelea....
Circul prin clinici si ntre pensionari diferite studii despre
existenta sufletului dup moarte: Life after life. E vorba de
anchete ntreprinse printre cei n com lung, chiar si printre
cei decedati clinic si reveniti la viat dup cteva ore sau
zile, printr-o minune. Se vorbeste de o desprindere spre lumin
si fericire a sufletului care, separat de trup, si vede trupul
mort, pe medici, rudele, auzind chiar ce vorbesc acestia. Apoi,
mai toti acesti reveniti si exprim imensul regret de a fi fost
readusi n viat si de a nu fi lsati acolo unde erau fericiti,
unde se rentlneau cu printii lor morti demult etc...
Xantipa: A existat, mai demult, o emisiune la TV: Cine stie cstig,
destul de interesant. Acum, ea s-a reluat sub titlul Tineretea
noastr, tineretea epocii Lui. E fals, stupid, aleluiatic.
Gary: Este ct se poate de adevrat teribila fraz a lui Bismark:
Popoarele ar fi nnebunite de spaim, dac ar afla cu ct de
putin ntelepciune sunt conduse. mi amintesc, cnd eram
pe front la Odesa, sergent artilerist. Comandantul diviziei, un
fiu de boier craiovean, blnd si fricos si ignorant, acest gene-
ral de salon nu cunostea harta, habar nu avea de liniile de
teren, de cote etc. Eram student la filozofie, dar terminasem
un bun liceu la sectia matematic si eram si absolvent al unei
scoli de ofiteri de rezerv din Craiova. Stiam topografie. Co-
mandantul diviziei mele dicta ordine aiurea, oblignd s se
fixeze pe teren, n contra-pant, batalioane, baterii observa-
toare... sub btaia brandurilor, la vedere, a inamicului. Era
asistat de doi cpitani. Acestia vedeau greselile comandan-
tului, dar nu ndrzneau s-i atrag atentia. ntre timp, n linie,
se murea cu grmada, gratuit, absurd. Nu m-am putut stpni
si le-am raportat celor doi cuci prerea mea. M-au btut cu
cravasa, spunndu-mi: n armat, disciplina e mai sfnt dect
viata.
Xantipa: Suntem un popor de trani, chiar si dup ce am pierdut
ogradasi satul. n loc s neunimct dect, noi suntemmnati
de egoismul meschin si de individualismul crncen trnesc.
Gary: La Cluj, scriitorii romni (cei unguri, cinste lor, sunt fier-beton
uniti) sunt divizati pe clanuri, gsti, bisericute de ur, dispret,
interese mici si meschine. Cei de la Tribuna nu vorbesc cu
cei de la Steaua. Universitarii s-au desprtit de Asociatie,
teatrul e certat cu editura si ambele cu Capitala. La Craiova, e
destul s ies ntr-o singur zi n urbe, ntlnind doar doi sau
trei colegi de la teatru, revist, universitate, ca s am senzatia
c am intrat ntr-o broscrie de lucrturi si patimi fr sfrsit
si fr leac. Sforrii, brfe, lucrturi.
Xantipa: Exist o cumplit si total indiferent a stelelor fat de
soarta noastr. La indiferenta cosmosului si la cea a istoriei
se adaug cinica si cruda rceal si indiferent a sefilor nostri
de stat, care si consider supusii ca fiind cifre sau materii prime.
Gary: A vorbit la Europa liber cea mai odioas lichea a prolet-
cultismului: fostul mare-inchizitor al Teatrului, redactor la
pagina a II-a a Scnteii, tovarsul Andrei Bleanu. E-hei,
declar el acum, el, de cnd ncerca s-si dea doctoratul n
marxism la Moscova, n 1954, si-a dat seama c.... Asta nu l-
a mpiedicat ca, n plin dezghet antistalinist, n 1956-57, timp
de 6 luni, s organizeze o campanie n pres mpotriva mea,
numai si numai fiindc am ndrznit s critic un pic piesa
foarte stalinist a tnrului su prieten, coleg la Scnteia,
genialul Al. Mirodan. Campanie terminat cu arestarea mea
si condamnarea, n trei trepte de groaz si anchet, la sapte
ani munc silnic si confiscarea averii. Iar dup executarea
pedepsei, acelasi cabinet Rutu-Bleanu-Mirodan aranjeaz
cu Drghici s plec n domiciliu fortat la mina Petrila, iar mai
trziu la Craiova. Dup cte stiu, as fi singurul detinut ale c-
rui crti si manuscrise au fost date la topit, singurul care nu
am primit napoi buletinul de Bucuresti, singurul care nu am
primit dreptul deapublicadoar n 1967, dar fr s amvoies
fac filme, s fiu jucat n Bucuresti, Cluj si Iasi, interzis deafi
jucat cu o comedie, interzis de a iesi din tar... Domnul Andrei
Bleanu - clul si groparul meu - a cerut azil politic n R.F.G.
Si a obtinut. Va primi acolo si o catedr universitar (de mar-
xism, antimarxism, nu are important), n timp ce eu, citind
Biblia si studiind Cabala, voi continua s-mi execut condam-
narea mea silnic pe viat, n cadrul statutului de lepros pe
care el si mafia lui l-au fixat odat pentru totdeauna. Mene,
mene, teke, upharsin, ceea ce n limba noastr nseamn
Numrat, numrat, cntrit i mprtit.
Xantipa: Noi stm pe tus si asteptm. Asteptm ca un nger cu sa-
bie de foc s coboare din cer si s-i pun n ram pe El si pe
Ea, artndu-i ntregii lumi: iat, va striga ngerul, imaginea
cea mai vie a stalinismului: ei doi sunt contributia stiintific a
poporului Romniei la marele experiment care se cheam co-
munism; iat cum arat drumul cel mai scurt si mai sigur ntre
bunstare si mizerie, democratie si dictatur, crestinism si
totetism calmuco-african......
Gary: Pentru mama, toate relele familiei erau concentrate n cuvntul
Sotalist, pe care ea, care vorbea stlcit si romneste si un-
gureste, l deducea logic din cuvntul, drag ei, sot. Sotaliste
erau, asadar, toate necazurile si ngrijorrile legate de activi-
tatea sindical a tatlui meu: sedintele, grevele, pltirea oalelor
sparte, certurile cu domnii de la Werk; dar si chefurile si
escapadele sotului intrau n acest larg concept de sotalist.
Tranc ceho-german din Banat, fost servitoare la Belgrad,
mama era structural si religios convins c Dumnezeu a fcut
lumea n asa fel ca s fie, oricnd si peste tot, oameni srmani
si domni ngmfati. Chiar de a fi s veniti voi la putere, ne
zicea ea, cineva de jos va trebui s mture strzile, s pli-
veasc grdina, s v spele izmenele si s scoat crbunii
din min! Cnd, n toamna lui 1963, fiind nevoit s mbrac
hainele de sut ale tatlui meu, care murise abia de 3 ani, si s
intru ca simplu vagonetar n mina strmosilor mei, ea, preg-
tindu-m, ca si pe tata, att a avut s-mi spun: Vezi, ai fost
mare profesor, ziarist, filosof, tot aici te-ai ntors. Miner te-ai
nscut, miner e soarta ta. Din Valea asta nu poate pleca ni-
meni... ntre 1967-71, cnd am adus-o pe mama la cteva din
premierele mele craiovene (Frunze care ard, A doua fat a
medaliei, ntoarcerea tatlui risipitor...) si am ntrebat-o ce
prere are ea despre piesele mele, a rbufnit cu ciud si revolt:
Nu mi-au plcut deloc! Sunt stul de min, accidente, pro-
ductie. M mir c tu nu te-ai sturat deele. Doamne, cnd ai
s scrii si tu o pies cu printese, cu rochii frumoase, cu ba-
luri?! As fi un mare prost s consider piesele mele cu mineri
ca fiind scrise pentru a fi jucate n Valea Jiului, pentru minerii
de acolo. Eu le-am scris pentru Bucuresti, pentru ziaristii,
activistii, ministrii care hotrsc, acolo, departe si sus, soarta
celor din Vale. Plngnd pe umerii mamei c iar am fost dat
afar de la Teatru, cu calmul ei de tranc ptit mi-a spus
asa: dac nu te las s scrii n limba romn, d-ti demisia de
60
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul V, nr. 7(47)/2014
la romni, si treci n alt limb. Nu scrie nicieri c trebuie s
murim n limba n care ne-am nscut...
Xantipa: Un btrn, dascl de profesie, spunea, la coad la lapte,
ntr-un cerc restrns, despre un fenomen bizar: acum 20 de
ani, zicea el, se spunea asa: stia au scumpit rosiile!; acum
10 ani, se spunea deja: au scumpit rosiile! (nu se stie cine);
iar mai nou, se spune simplu: s-au scumpit rosiile!. Adic
rosiile, ele, au provocat propria lor scumpire. De la stia ne
dau carne s-a ajuns la se d carne.
(Gary, copleit de amintirea printilor si, continu.)
Gary: Nu i-am auzit niciodat pe printii mei alintndu-se sau spu-
nndu-si vorbe de dragoste. Si totusi - acum mi dau seama -
ei s-au iubit enorm. Erau, ntr-adevr, un singur trup si un
singur suflet. Mi-aduc aminte, eram tnr universitar, prin
47-49, n vacant. Trebuia s mergem toat familia n vizit
undeva. Eu si tata, gtiti ca niste grofi, am iesit n ulit si am
luat-o ncet spre biseric. Deodat, observ c tata nu era de-
loc atent la ce i povesteam eu. Se cuta n buzunare, mor-
mind: Acte am, bani am, batiste am, ochelarii sunt.... Ceva,
totusi, i lipsea, era nelinistit. Apoi, deodat, tresri, iluminat.
Se ntoarse din drum (eu l urmam mirat si nedumerit), se duse
pn sub geamul casei noastre si acolo, cu teatral ciud
brbteasc, strig: Ce te gtesti ca o mireas?! Nu vezi c
nu pot pleca? Hai, odat, tu, muiere, nu-mi place s te as-
tept... Asa a fost. Nu era ntreg fr mama. Dup moartea lui,
mama nu a ncetat s-l pomeneasc: mereu l visez, ne spunea,
visez c vine si mi cnt frumos sub geam.
Xantipa: Adevrul e c, ntre cele dou rzboaie mondiale, eram un
popor blnd, tolerant, ospitalier n toate. n ultimul timp, dup
40 de ani de involutie, coordonatele s-au mai rsturnat.
Gary: mi amintesc c, prin 1954, l-am vzut pe Blaga, n Cluj, n fata
bisericii reformate, rezemat de un castan si plngnd: Voi fi
uitat, opera mea va pieri, chiar si voi, cei mai buni studenti ai
mei, v veti lepda de mine.... A murit cu un imens gol n
jurul su. Noi, majoritatea n detentie; fiica nstrinat, Clujul
devenit agresiv si timorat ca un lagr de rufctori. Dar, iat,
s-a artat forta n sine a valorii: opera sa a nviat n ntregime,
dup ce n ntregime fusese ngropat sub cenus. Am scris
nuvela satiric Soarecele B, prin 1955, n asa-zisul plin-
dezghet. Trebuia s apar n volum, n 1957, dar acest volum,
mpreun cu toate manuscrisele, fisele si caietele mele, din
ordinul direct al ministrului Drghici, au fost date la topit... L-
am rescris din memorie, prin 1964. Dup un an, l-am dus la
Viata Romneasc. Nu stiam c nu am dreptul de a iscli si
publica. Redactorii m primesc, m citesc. Remus Luca - dr-
gut, ardelean, ipocrit si stalinist - mi spune: Frate Ioane, noi
nu facem experiente cu soareci. Uite ce ti propun eu. Nuvela
este bun, e pcat s o ratezi. Mut tu actiunea undeva n
Germania. Tot esti tu un pic de neamt, n-are s-ti fie greu...
Am transcris nuvela, mutnd totul ntr-o universitate din
Germania. Citit, de ast dat de alti redactori, mi s-a comu-
nicat urmtoarea hotrre: Pcat! Chiar acum vine n vizit
Willy Brandt, nemtii sunt hipersensibili la satir, ce-ar fi s
muti dumneata actiunea n Statele Unite!? Acolo, avnd ei
peste o mie de universitti, fac si experiente cu soarecii si cu
oamenii.... ncptnat, am mutat toat povestea ntr-o uni-
versitate american. Din nou ghinion. De ast dat, refuzul
mi este comunicat de ardeleanul Vlaicu Brna: Frate Ioane,
n-ai noroc, vine n vizit Nixon.... Ioanichie Olteanu, fcndu-
i-se mil de mine, si necunoscnd prima versiune a nuvelei,
mi propune prieteneste: De ce te ncptnezi s umbli prin
strintti? Mut-o la Cluj, doar acolo ai audiat cursurile de
psihologie gestaltist cu Beniuc si Al Rosca.... M-am nfuriat
si am inventat un oras fictiv: Genopolis.
Xantipa: Nimeni nu mai are siguranta zilei de mine. Ni s-a fcut fric
de orice schimbare, fiindc ea nu poate fi dect nspre mai ru.
Mai asteptmSchimbarea, care trebuie s porneasc din cer.
Gary: Grija zilnic pentru hran si liniste, frica zilnic pentru libertatea
mea si a muncii mele, angoasa continu - si n somn, si n vise
- nu n legtur cu moartea mea (stiu s mor, am avut ocazia
s nvt), ci cu moartea trii si a poporului meu, m urmresc
ca o umbr rea si dureroas. Mai nou, a scpa de scoal e o
usurare, a intra n pensie, o eliberare, a muri e singura salvare.
Xantipa: Munca ar fi singurul scop al vietii, productia mult si ieftin,
pentru export, e singurul scop al muncii. Ridicol, jalnic...
Gary: De ani de zile, de zeci de ani, parc de o viat ntreag, triesc
melcoid, ntr-o singurtate eremit, vietuind doar prin filozofie,
pentru literatur. Dup o tinerete n care am discutat enorm
(fiind nconjurat de amici iubitori de conversatie, idei si co-
municare), dup o maturitate petrecut n puscrie si n min
(unde am fost dascl luminator), iat-m singur, doar cu tine,
Xantipa, tu care esti coeficientul meu de singurtate. Stau
baricadat ntre crtile, obsesiile, scrierile mele, cu sentimentul
c asist, din turnul de paz al cettii, la asediul acesteia nu de
ctre niste barbari, ci de o barbarie ce url si amenint cumplit.
Xantipa: ncepi s semeni cu lumea pe care o contrazici si o negi.
Suntem att de porci, nct pn si dracilor le e scrb de noi.
La noi, vorba lui Drghicescu, nici nu apuci s contrazici pe
cineva, c a si trecut de partea ta.
Nicolas Lancret - Vara
(continuare n nr. urmtor)