PRASLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR

(rezumat )

A fost odata un imparat care avea o gradina frumoasa, cu un pom care facea mere de aur.
Insa acesta nu mancase niciodata mere din el, pentru ca cineva le fura de fiecare data cand se
coceau.
Multi voinici incercasera sa prinda hotul, chiar si fii cei mari ai imparatului, dar nu
reusira. Imparatul se hotarase sa taie pomul, dar mezinul l-a convins sa-l lase si pe el sa-si
incerce norocul.
Cand merele s-au copt, Praslea a intins mai multe capcane si a reusit sa-l raneasca pe hot.
Baiatul a cules cateva mere si le-a dus tatalui sau pe o tipsie de aur,care s-a bucurat foarte
tare ca in sfarsit putea si el sa guste din merele de aur.
Praslea i-a spus imparatului ca trebuie sa plece in cautarea hotului.
Fratii mai mari il urau pe mezin pentru ca el reusise sa culeaga merele, dar hotarara sa-l
insoteasca in calatorie, cu gandul sa-l omoare. Cei trei au pornit la drum, dupa dara de sange,
pana au ajuns la o prapastie, unde urma se pierdea. Dupa ce mezinul cobori in prapastie, fratii
lui au hotarat sa-l lase acolo, pentru ca ii facuse de rusine.
Ajuns in prapastie a dat peste un palat, Aici a intalnit o fata frumoasa, care i-a povestit
soarta ei si a surorilor sale, care fusesera rapite de zmei, pentru a le lua de neveste.
Mezinul se hotara sa-i infrunte pe cei trei zmei si in final a reusit sa-i biruiasca, fiind
ajutat de un corb si de o fata, eliberandu-le pe fetele de imparat. Cu ajutorul acestora Praslea
prefacu palatele in mere de arama, argint si de aur si s-au pregatit sa se intoarca pe taramul
oamenilor.
Fratii mezinului le trase afara numai pe cele trei fete, iar pe Praslea il parasi cu gandul sa-l
piarda.
Ramas acolo, voinicul salveaza puii unei pasari, care drept recunostinta il scoate la suprafata
pamantului.
Ajuns la imparatia tatalui sau este recunoscut cu mare greutate.Fratii sai au fost pedepsiti, iar
el s-a insurat cu fata cea mica, urmand tatalui sau la domnie, dupa moartea acestuia.