1

UNIVERSITATEA Bucureti
Facultatea de Teologie Ortodox Patriarhul Justinian
Departamentul de Sistematic, Practica si Arta Sacra
Teologie PASTORAL, Licena, Anul al III-lea



DISCIPLINA:

Sociologia Religiei
- suport de curs, varianta de lucru



Atenie ! :
suport de curs, orientativ, pentru uzul studenilor;
se va completa cu lectura bibliografica recomandata;
a nu se difuza public.

Lect. univ. Dr. Laureniu D. TNASE
OBIECTIVUL CURSULUI:


Familiarizarea studentului teolog cu cercetarea tiinific n domeniu temelor de sociologia religiei i implicaiile
ei n pastoratia Bisericii si in educaia religioas.
Formarea capacitilor de analiz critica si obiectiv a fenomenelor sociale din perspectiva religioasa, de
identificare corect a cauzelor care determin aceste fenomene precum si formarea abilitilor de nelegere a
evoluiei probabile a vieii religioase.
Cunoaterea specificului religios al societii romneti contemporane i a mutaiilor privind reli giozitatea pe
plan local i internaional n contextul transformrilor socio - politice si economice din ara noastr i a
fenomenului de globalizare / secularizare pe plan mondial.
Asimilarea teoriilor i metodelor de cercetare specifice sociologiei; cercetare tiinific individuala prin lucrari de
seminar, inclusiv sesiuni de intrebari specifice domeniului de cercetare.
Responsabilizarea studentului teolog de a se angaja n dialogul intercultural i interreligios cu obiectivitatea
alteritatii religioase, a concepiilor despre lume, promovnd atitudine auto-critic, toleran, i dorina de a
coopera cu toti membrii societatii indiferent de orientarea religioasa, etnica sau culturala.
nelegerea fenomenelor religioase i sociale n context interdisciplinar n domeniul studiilor socio-umane.



SCOPUL CURSULUI:

Asimilarea, aspectelor teoretice si practice de analiza sociologica pentru a putea identifica si cunoate modul de
manifestare a religiozitii in societatea contemporana romneasca si europeana. In acest sens urmarim formarea
abilitatilor necesare cunoasterii relaiilor dintre comunitile sau reprezentanii vieii religioase si societate, n vederea
nelegerii situaiei actuale a Cretinismului si a altor religii att pe plan european cat si internaional. De asemenea ne dorim
formarea unei atitudini corecte si responsabile fata de pluralismul religios si fata de valorile fundamentale ale
democraiei si drepturilor omului cu scopul realizarii unei asistente sociale bazate pe respectarea demnitatii umane
inteleasa ca manifestare si chip a lui Dumnezeu.



Anul universitar 2013 2014
- semestrul I
- Bucureti -
2

STRUCTURA CURSULUI

Sem I 2 ore de curs/ saptamn

a) Elemente de istorie si teorie a Sociologiei Religiei
b) Metodologie de cercetare



TEMATICA DE CURS: - Semestrul I:

A. Elemente de istorie si teorie a Sociologiei Religiei

1. Sociologie generala si Sociologii de ramura; sociologia religiei
Relaia sociologiei cu alte tiine socio umane:Teologia /antropologia / tiinele economice/
politice
Primele preocupri concrete pentru studiul i nelegerea societii; fondatorii sociologiei si
contribuia lor la dezvoltarea metodei de cercetare sociologica si a temelor de analiza a
fenomenului religios
2. Emile Durkheim si Sociologia Religiei in Frana
Referine biografice; prima revista de sociologie l`Anne Sociologique
Primele cursuri universitare despre tiina sociologiei Sorbona 1913
3. Contribuia scrierilor lui E. Durkheim la nelegerea i dezvoltarea societii
In domeniul metodologiei cercetrii sociologice - Sociologia; Regulile metodei sociologie 1895.
In domeniul Religiei - Formele elementare ale vieii religioase - 1912.
coala durkheiminiana de sociologie
4. Max Weber si Sociologia Religiei in Germania
Referine biografice
Tipologie; Secta si Biserica in tipologia weberiana
5. Cercetri de sociologia religiei si economie Etica protestanta si spiritul capitalismului (1904-1905)
6. Interpretare sociologic comparativ a fenomenului religios in viziunea lui Max Weber i cea a lui Emile
Durkheim
7. Evoluia preocuprilor de sociologia religiei in Europa si SUA din perioada interbelica si pana in prezent;
8. Studii de sociologie si sociologia religiei in Romnia;
Dumitru Draghicescu studiile de psihosociologie romneasca;
Dimitrie Gusti monografia.

B. Metodologie de cercetare a Religiei ca fenomen social

9. Metode de cercetare in Sociologi a religiei;
10. Documentele statistice Recensamintele Nationale
11. Importanta cercetarii de tip: monografic pentru studentul teolog


****************
3

BIBLIOGRAFIE

***SECRETARIATUL de Stat pentru Culte, Viaa religioas din Romnia, Bucureti, Paideia, 1999; ed a II-a,
Bucureti, Bizantina, 2005; ed a III-a, Buzu, Tipogrup Press, 2008.
***SECRETARIATUL de Stat pentru Culte, Libertatea religioasa in context romanesc si european, Bucureti,
Bizantina, 2005.
AGABRIAN, Mircea, Sociologie Generala, Institutul european, Bucuresti, 2003.
BOROWIK, Irena, Grzegorz BABISKI (ed.) New Religious Phenomenona in Central and Eastern Europe.
Krakw (Polonia), 1997.
BOUDON, Raymond (coord.), Tratat de sociologie, Bucureti, Humanitas, 1997.
CIPRIANI, Roberto, Manuel de sociologie de la religion, Paris, l`Harmattan, 2004.
CUCIUC, C.; GHEORGHE, Manuela, Religia n legislaia din Romnia, Bucureti, 2001.
CUCIUC, Constantin, Religii care au fost interzise n Romnia, Bucureti, Gnosis, 2001.
CUCIUC, Constantin, Religii noi n Romnia, Bucureti, Gnosis, 1996.
CUCIUC, Constantin, Sociologia religiilor, Ed. Fundaiei Romnia de mine, Bucureti, 2003
CUCULEA, Daniel Gabriel, Libertatea religioas n Romnia, Bucureti, 1999.
DURKHEIM, Emile, Sociologia, regulile metodei sociologice, Bucuresti, Antet, 2005.
DURKHEIM, Emile, Formele elementare ale vieii religioase, Iai, Polirom, 1995.
GHEORGHE, Manuela, Religie si schimbare sociala in Romnia, ed. Axis, Iai, 2004.
GROSU, Dr Nicolae, Esenele sociologiei, Bucureti, Militar, 1997.
GIDDENS, Anthony, Sociologie, Bucuresti, ed. Bic All, 2001.
GUSTI, D.; STAHL, H., Sociologie romneasca monografia, teorie si metoda, Paideia, Bucuresti, 1999.
TNASE, Laureniu D., Pluralite religieuse et societe en Roumanie, Peter Lang, Bern, 2008.
TNASE, Laureniu D., Evoluia societii contemporane din perspectiva vieii religioase: globalizare,
secularizare, pluralizare, NMR, in Anuarul FTO Universitatea Bucureti, ed. Univ. Bucureti, Bucureti,
2006, pp.525-534.
VOICU, Malina, Romania religioasa, Institutul European, Iasi, 2007.
WEBER, Max, Sociologia religiei, ed. Teora, Universitas- colectia Logos, Bucuresti, 1999
WEBER, Max, Etica protestanta si spiritul capitalismului, ed Incitatus, Bucuresti, 2003.







*******************
4

Notiuni generale de Sociologie si Sociologia Religiei

ntrebrile Sociologiei

Care este obiectul cercetrilor sociologice? Analitii clasici ai vieii sociale au ncercat s rspund,
in general, la trei grupe de ntrebri, i anume:
Cum definim structura societii in care traim?
Cum difer societatea n care trim de alte ornduiri sociale?
Care este, n interiorul societii, semnificaia fiecrei trsturi particulare, relationarea inter-
umana si comportamentala pentru continuitatea i pentru transformarea ei?
Dac prima intrebare se refera la structura social, a doua intrebare are n vedere schimbarea
social, iar cea dea treia se concentreaz asupra studiului personalitii i a raporturilor si
comportamentelor ntre indivizi si intre individ societate.
ntrebrile pe care i le-au pus i continu s i le pun analitii sociali i frmnt i pe oamenii
obinuii, fr a avea o imaginaie sociologic educat, sistematic. Cine s-a ntrebat n decembrie 1989 ce
societate vom edifica? Cine poate s rspund azi la ntrebarea: Prin ce se difereniaz noua societate de
cea care ne-am desprit? Cum influeneaz economia de pia asigurarea drepturilor omului i un trai
decent pentru fiecare? Oamenii se ntreab: de ce a crescut exploziv infracionalitatea? De ce au sczut
producia i nivelul de trai? Care sunt cauzele extinderii ca o plag a corupiei? Ce fel de oameni sunt cei
care i-au schimbat instantaneu convingerile politice declarate? Prin ce se caracterizeaz ntreprinztorul
ca tip uman impus de societatea n tranzacia de la totalitarism la democraie? Cum se exercit justiia
social n perioada de tranziie post-comunist? Cum se raporteaz Biserica Ortodox la toate schimbrile
si mutaiile pe care le triete societatea contemporan att cea romaneasca dar i cea european?
Petru a putea da rspuns la toate aceste ntrebri facem apel la studiile si analizele sociologice. Intr-
o scurta definiie putem afirma c sociologia reprezint studiul structurilor i comportamentelor sociale.
n cercetarea sociologic adesea sunt abordate teme cum ar fi structurarea pe clase a societilor
moderne, familia, infracionalitatea, religia, etc.
Cnd vorbim despre sociologie nelegem ca este o tiin care are metode i mijloace specifice de
investigare a fenomenelor sociale, mijloace verificabile empiric.

Necesitatea cunoaterii tiinifice a fenomenelor i proceselor sociale.

Pe baza observaiei obiective, utilizndu-se metode adecvate, pot fi obinute enunuri empirice cu
valoare de adevr. Nu ntotdeauna ceea ce vedem exprima realitatea. ntlnim in filozofia engleza a sec. al
XVI-lea urmtorul exemplu:
Schilodul care chiopt pe un drum bun poate ntrece trpaul care alearg pe un drum greit. Mai mult, cu ct
trpaul care a greit drumul alearg mai repede, cu att schilodul l las mai n urm.

Definirea etimologica a termenului de sociologie

Termenul creat prin juxtapunerea conceptelor de societate i logos a dat natere unei noi
discipline de studiu numit sociologie.Etimologic, denumirea domeniului de studiu al sociologiei provine
de la cuvntul latinesc socius, -ia, -ium = tovar, aliat i de la cel grecesc logos = raiune, desemnnd n
5

sens larg tiina socialului. Aadar ntr-o definiie scurt putem afirma c: sociologia este studiul tiinific
al structurilor (instituiilor) sociale si al comportamentului i relaiilor sociale.
Ea nu este un simplu discurs, mai mult sau mai puin profetic despre societate sau despre
tendinele i viitorul ei ci este o disciplin tiinific modern care studiaz faptele i manifestrile sociale,
adic tot ceea ce primete viaa i comportamentul omului n societate: relaiile familiale. Practicile
culturale i religioase, viaa politic, etc. Sociologia este o disciplina academica importanta care ofer o
interpretare si o intelegere stiintifica a societatii. Despre studierea sociologiei, Peter Berger, sociolog
englez, afirma ca este un univers intelectual pe care l consider in mod special pasionant si important; (...).
Sociologia face parte dintre distraciile academice la moda; ea este insa asemntoare unui joc regal la
care nu participa dect cei ce au un bun entuziasm si o pregtire adecvata; altfel spus, nu invitam la turneul
de ah pe cei care nu sunt capabili sa joace nici mcar domino. (Peter Berger, Invitation a la sociologie,
Paris, 2006).

Scopul studierii sociologiei

Scopul studierii sociologiei este variat, de la comportamentul individului i pn la investigarea
proceselor sociale globale. Sociologia este aadar tiina despre societate! Ea ne ajut in acelai timp s
nelegem mai bine care sunt cauzele care genereaz un anumit comportament al omului in societate,
comportament care daca este cunoscut poate contribui la crearea unei societi mai umane i mai stabile.
De cele mai multe ori percepem lumea n funcie de trsturile propriei noastre personalitati si a vieii
pe care o trim fiecare dar constatm deseori c realitatea este mult mai complex. Studierea sociologiei
ne permite s nelegem c elementele caracteristice ale vieii noastre sunt puternic influenate de fore
istorice i sociale. De multe ori proveniena noastr social este determinant pentru deciziile pe care le
lum, iar deciziile noastre sunt adesea influenate de contextul social n care trim. Pentru a putea intelege
care este obiectul sociologiei, cercettorul sau cel interesat, trebuie sa fie in msura sa se distaneze
mental de sine si sa fie ca un om printre alii eliminnd pe cat posibil doza de subiectivism din orice analiza.
Societatea poate fi reprezentata intr-o maniera egocentrica structurata pe diverse trepte de interes
personal.













Norbert Elias : Quest-ce que la sociologie ?, ed Pocket, Paris, 2004,p.8

Toate reprezentrile-componente ale societatii sunt in funcie de interesul si de percepia personala, si
sunt intelese adesea ca obiecte aflate in exteriorul fiecaruia. In consecina individul se simte izolat de
STAT
Profesie
Scoala
Familie
EGO-Eu
Societate
6

societate si chiar ameninat de ea ceea ce ii ngreuneaz capacitatea de a o intelege. De aceea trebuie sa
treac dincolo de sine, printr-un exerciiu chenotic, pentru a putea intelege obiectiv comportamentul
celorlali indivizi, fara a deforma interpretarea lui printr-o permanenta raportare la temerile si
reprezentarile personale.
Sociologia analizeaz conexiunile dintre ceea ce face societatea din noi i ceea ce facem noi nine
din noi. Activitatea noastr structureaz, modeleaz, lumea social i este totodat structurat de ea.
Sociologia lrgete orizontul cunoaterii creeaz i ntrete contiina de sine i sporete
posibilitile libertii umane. Anthony Giddens afirma: Studierea sociologiei ar trebui s fie o experien
eliberatoare, deoarece sociologia ne lrgete orizontul simpatiilor i imaginaia si deschide noi perspective
asupra izvoarelor propriului nostru comportament. Ea creeaz o contientizare si cunoastere a unor cadre
culturale diferite de cele pe care le avem la un moment dat. n vreme ce ideile sociologice constituie o
provocare la adresa dogmei in general si ne nva s apreciem varietatea cultural i s discernem modul
de funcionare al instituiilor sociale, practica sociologic sporete in egala msura posibilitile libertii
umane.
1

Sociologia, ca disciplina stiintifica de studiu, face parte dintre tiinele socio-umane. Ea analizeaz cel
mai atent schimbarea i conflictul la nivelul societii, manifestnd o permanent preocupare pentru
nelegerea funcionrii societii. D. Gusti ddea o definiie scurt a sociologiei spunnd c sociologia este
tiina realitii sociale. (D. Gusti, Monografia-teorie i metod, Paideia, Bucureti, 1999, p.7).

Sociologia Generala si studiile sociologice de ramura Sociologia Religiei

Odat cu mbogirea contribuiilor academice in dezvoltarea cercetrii sociologice s-au diversificat si
ramurile de abordare tiinifica. Astfel apare sociologia industriala, sociologia politica, sociologia
economica, sociologia muncii, sociologia rurala, sociologia mortii, etc.
Dintre aceste ramuri se desprinde nc din perioada nceputurilor sociologiei un interes aparte pentru
studierea fenomenului religios in societate ceea ce a contribuit la apariia unei sociologii a religiei sau a
religiilor. Sociologia Religiei analizeaz si explica fenomenologia religioasa cu ajutorul instrumentelor
teoretice si empirice specifice sociologiei, de aceea putem afirma ca exista o strnsa legtura intre
sociologie si sociologia religiei nc de la nceputurile preocuprilor sociologice.
Intr-o scurta definiie de lucru putem spune ca : sociologia religiei studiaz modul in care sacrul
(divinul) se manifesta ca fenomen in viaa social. Ea i propune sa studieze relaiile care exista intre religie
si societate si formele de aciune reciproca ce pe care le genereaz aceste raporturi.

Obiectul de studiu al Sociologiei Religiei

Obiectul de studiu al sociologiei este viaa religioasa a societii. Sociologia religiei cerceteaz
comunitile de credincioi : statusul acestora, relaiile din cadrul lor, formele de organizare a Bisericilor si
cultelor, riturile si ritualurile, etc. Sociologia religiei nu-i va studia numai pe credincioi unei biserici sau ai
unei denominaiuni religioase ci si ntreaga societate, raportndu-se permanent la ntreg, analiznd
distribuirea sociala a acesteia, mprejurrile in care se manifesta fenomenul religios, etc.
Primul cercettor care a pus bazele unei metode de cercetare in Sociologie este Emile Durkheim,
autorul lucrrii: Les regles de la methode sociologique - Regulile metodei sociologice (1895).

1
Anthony Giddens, Sociologie, ed. Bic Alii, Bucureti, 2001, p.7
7

Max Weber, un alt fondator al gndirii sociologiei religiei, a fost unul dintre primiicercettori care s-au
preocupat de analiza relaiilor existente intre religie si societate precum si despre modul cum morala
religioasa a influenat comportamentul economic capitalist.
Iat ce afirma Durkheim: pentru a respecta canoanele tiinei, trebuie in primul rnd ca faptele sociale
sa fie considerate lucruri (... la premire rgle et la plus fondamentale est de considrer les faits sociaux
comme des choses).
Sociologul trebuie sa ia distanta fata de faptele sociale pe care le observa. Potrivit concepiei lui
Durkheim, sociologul trebuie sa refuze sa considere socialul ca pe ceva imediat si transparent pentru ochiul
lui. El trebuie sa se comporte asemeni fizicianului care nlocuiete senzaia de cldura cu o msura exacta,
oferita de termometru. Termometru sociologului sunt tocmai metodele experimentale, pragmatice,
obiective, pe care le aplica in studiile sale.
Pentru a-si construi obiectul de studiu, sociologul trebuie sa izoleze si sa defineasc acea categorie de
fapte pe care i propune sa o studieze.

Teologia si Sociologia Religiei

Trebuie clarificate de la nceput raporturile existente intre diferitele ramuri ale tiinelor religiei mai
precis intre teologie si sociologia religiei.
Teologia, fiind o tiina normativa, are drept scop analiza, interpretarea si expunerea unei credine
date. Sociologia, in schimb, nu se ocupa cu explicarea esenei religiei ci studiaz condiiile si efectele
comportamentului uman in comunitate, comportament motivat de percepia subiectiva a noiunilor
religioase.
Sociologia religiei, este in mod esenial descriptiv-analitica si are ca scop principal analizarea
fenomenelor religioase cu intenia de a facilita nelegerea oricrei religii.
Aadar exista o diferena cantitativa si calitativa intre tipurile de abordare, metodele si scopurile
celor doua genuri de discipline; att teologia cat si sociologia au drept obiectiv al cercetrii o religie sau un
grup de religii diferite, nsa metodele lor difer; teologia este normativa iar sociologia religiei este
descriptiva.
Se cuvine menionat faptul ca sociologia religiei va aborda si va clarifica multe dintre aspectele
referitoare la fenomenul religios contemporan, dar nu se va putea substitui niciodat fenomenologiei,
psihologiei si istoriei sau cu att mai puin teologiei. Teologia are marea responsabilitate de a formula
normele religioase si valorile morale att de necesare echilibrului social.

Unii cercettori in sociologia religiei promoveaz o sociologie militanta, care urmrete o perspectiva
confesionala sau anticonfesional, in timp ce alii prefera o neutralitate prin care evita implicaiile directe
(participante) si aplicaiile imediate. In general analizele referitoare la fenomenul religiei in societate pot fi
influenate de apartenena religioasa a cercettorului sociolog, nsa remarcabil ar fi ca neutralitatea
academica sa elimine orice forma de subiectivism interpretativ.

Relaia sociologiei cu alte tiine socio umane

nelegerea specificului sociologiei, ca tiin, rezult i din studiul relaiilor acestei discipline cu alte
tiine, grupate n categoria tiinelor socio-umaniste (antropologia, teologia, economia, dreptul, geografia,
psihologia, literatura, istoria, tiinele politice).
8

Sociologia comunic, practic, cu toate tiinele, deoarece socialul adic obiectul ei de cunoatere -
cuprinde elemente care sunt studiate din toate perspectivele tiinei. Cum fiecare tiin i delimiteaz
obiectul la segmente ale realului este evident c viziunea sociologiei trebuie ntregit cu argumente i din
tiine conexe. De aceea, graniele dintre tiinele socio-umane sunt fluide.
Circumscrierea sociologiei de alte tiine socio-umane se reflect n obiectul de studiu i n
problematica specific celorlalte tiine. Cu ce se ndeletnicete sociologia? Ea studiaz realitatea social
dincolo de aspectele ei particulare. Finalitatea sociologiei st n cunoaterea, explicarea i nelegerea
tiinific a structurii i funcionrii societii globale. n acelai timp, sociologia caut rspuns la o ntrebare
esenial, i anume relaia dintre individ i societate sub toate aspectele.
Rezumnd relaia sociologiei cu alte tiine socio-umane, reinem n principal patru aspecte relaionale.
Psihologia este tiina care studiaz comportamentul individual i personalitatea prin proprieti
cum sunt: atitudini, nevoi, sentimente, precum i prin procese: nvare, percepie, etc. n acest domeniu
se distinge o tiin particular, psihologia social. Strns asociat cu sociologia, psihologia social este
cunoaterea tiinific a interaciunii comportamentelor i proceselor psihice umane. Ea studiaz modul
cum are loc interaciunea comportamentelor individuale i de grup, ca i strile i procesele psihice
colective, personalitatea sub raportul condiionrii socio-culturale ( S. Chelcea: Psihologia social, n
Dicionar, 1993, p. 476). Sociologia, spre deosebire de psihologie, se ocup de cunoaterea relaiilor
sociale, a structurilor, interaciunilor i organizrii din societate. Psihologia studiaz psihicul individului, iar
sociologia abordeaz colectivitile sociale.
Antropologia este tiina despre om ca individ, grup i specie (G. Gean, Antropologie, n
Dicionar, 1993, p.40), vzut din perspectiv biologic i social. Antropologia fizic analizeaz teme
referitoare la originea omului. Apropiat de sociologie este antropologia cultural, aceasta fiind
preocupat de studiul comportamentul uman n contextul normelor i valorilor dintr-o societate concret.
Sociologia se centreaz pe cunoaterea societilor contemporane, pe cnd antropologia cultural are ca
obiect culturile arhaice. Antropologia social studiaz structurile sociale ale unei societi tradiionale, iar
sociologia abordeaz aceeai problematic n societile actuale. Antropologia are ca obiect societatea, la
fel ca i sociologia. De aceea, ea a fost considerat ca fiind sora sociologiei. Din aceast cauz exist mici
diferene ntre antropologie i sociologie.
tiinele economice studiaz producerea, distribuirea i consumul bunurilor i serviciilor. Temele
predilecte sunt: munca, banii, finanele, afacerile, relaiile economice internaionale. Spre deosebire de
sociologie, aceste tiine acord mic atenie interaciunii dintre oameni n activitatea economic, sau
structurile sociale din sfera economic. Pentru sociologie, economia este mediul de producere unor relaii
sociale. De afirmare a omului ca for de munc n anumite contexte sociale. Evoluia gndirii sociologice a
condus la constituirea unei sociologii de ramur, sociologia economic, orientat ctre analiza sociologic a
vieii economice.
tiinele politice studiaz ideile despre organizarea politic a societii, modurile de guvernare,
comportamentul politic, structurile de putere, micrile politice, comportamentul electoral, participarea
politic. Sociologia include multe dintre subiecte, analizate ns ca realiti sociale. Trebuie spus c ntre
sociologie i tiinele politice deosebirile sunt mici. Baza tiinelor politice este dat, indiscutabil, de
sociologie.
9

PRIMELE PREOCUPRI DE ANALIZ SOCIAL



Printre primele preocupri complexe de analiz social, l ntlnim pe Montesquieu (1689-1755).
Montesquieu, s-a nscut n castelul din la Brde lng Bordeaux ntr-o familie de magistrai aparinnd
micii nobilimi; a fost una din cele mai complexe figuri ale iluminismului francez. El este considerat i unul
dintre fondatorii gndirii sociologice si propunea, n mod explicit cunoaterea tiinific a socialului.
De asemenea Isacc Newton, renumit om de stiinta englez, (1642-1727), promotorul teoriei
mecaniciste era interesat de studierea i nelegerea societii. Fiecare poate s descopere i s neleag
legile naturale. Pe cale de consecin, dezvoltarea tehnicii i a mainilor de orice tip ne conduce la ideea c
natura, si deci si societatea, funcioneaz mecanic.
Aadar, primele discursuri asupra societii se coaguleaz n secolul XVII-XVIII cnd societatea
ncepe s se constituie ca obiect de studiu, reflectnd in primul rnd preocuparea pentru nelegerea
funcionrii societii. n mod concret ns, abia la sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul celui de al XIX-
lea se poate vorbi despre o structurare real a discursului sociologic.
Analitii consider c primele impulsuri sociologice se regsesc n efectele revoluiei industriale i
politice a Occidentului european desfurate ntre 1780-1860 care a produs prin industrializare,
urbanizare, profesionalizare i raionalitate tiinific i economic schimbri sociale fr precedent
concretizate att n apariia unor fenomene sociale total necunoscute precum migraia, aglomerarea
urban, nstrinarea i depersonalizarea, ct i n intensificarea i extinderea la nivel de societate a unor
fenomene izolate precum: prostituia, celibatul, divorul, naterile ilegitime, criminalitatea, exploatarea,
srcia, sinuciderea. Mai exact transformrile profunde nregistrate n Europa, S.U.A. i apoi Japonia la
nceputul secolului XIX-lea se desfoar n prelungirea principiilor Revoluiei Franceze din 1789.
O ntreag ordine social se rstoarn. Tradiional ea era fondat pe monarhia absolut, diviziunea
societii n ordine profesionale, i rolul central pe care l ocupa religia n societate. Revoluia francez i
ideile care au urmat nu se mai conduc dup principiul absolutismului ci dup alte principii precum cel de
libertate, progres, dreptate, etc.
Se petrec importante transformri sociale i economice provocate de Revoluia industrial la
sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea, originar n Anglia. Societatea se
caracterizeaz prin trecerea de la o societate rural la una urban cu profunde consecine; dispare
solidaritatea specifica satelor bazat pe rituri, srbtori si apare individualismul. Se nate o nou clas
muncitoare burghezia, n detrimentul nobilimii.
Toate aceste convulsii ale societii industriale au creat o serie de reacii neateptate din partea
grupurilor, ceea ce a ncurajat i impus necesitatea cunoaterii tiinifice a fenomenelor respective, ca
observaie, descriere, explicaie i predicie, a mecanismelor care le genereaz, astfel spus necesitatea
cunoaterii tiinifice a societii ca ntreg.
10

Primele preocupri concrete pentru studiul i nelegerea societii;
Fondatorii sociologiei ca stiinta

Auguste COMPTE (1798-1857 ).

Termenul de sociologie a fost creat i pentru prima dat de filosoful francez Auguste Compte
August Compte este cunoscut n istoria filozofiei ca fiind reprezentat al pozitivismului, curent filosofic
conform cruia orice cunoatere se bazeaz pe observaie i experiena, i deci trebuie s aib un caracter
empiric. Aadar Compte consider c societatea poate fi cunoscut bazndu-se pe evidena tiinific.
Cu toate c pentru preocuprile lui tiinifice ar fi preferat termenul de fizic social (atribut lui
Adolphe Quetelet), totui, pentru a marca exclusiv domeniul de studiu, dar i pentru a se deosebi de rivalii
si intelectuali din epoc inventeaz termenul de sociologie cu sensul de cunoatere tiinific a
societii .
Noua disciplin se definete ca fiind: la vraie sciene de la nature humaine (adevrat tiin a
naturii umane), caracterizndu-se prin ltude positive de l`ensemble des lois fondamentales propres aux
phnomnes sociaux (studiul pozitiv al ansamblului legilor fundamentale specifice fenomenelor sociale).
Compte aeaz sociologia pe treapta cea mai nalt ce deriv din fizic, biologie, chimie, fiind cea
mai complex i mai important dintre toate apreciindu-o drept. Regina tiinelor!.
Ideile sale despre cunoaterea tiinific a societii au fost expuse, ntr-un cerc restrns de prieteni
sub forma unui curs.
Primele trei edine ale cursului au fost organizate de Compte n apartamentul su, n faa ctorva auditori,
incepnd cu aprilie 1826. Dup trei edine, din cauza surmenajului ntrerupe cursul, rmnnd internat ntr-o cas de
sntate cteva luni. n ianuarie 1829 reia Conferinele n total 72.
Ultimele 10 dedicate analizelor de fizic social. Ele au fost structurate ntre 1830-1842 n: Curs
de filozofie pozitiv.
Cu aceast ocazie, n 1838, folosete pentru prima dat termenul de sociologie. El consider c
nelegerea transformrilor societii din vremea sa (ne aflm n plin Revoluie industrial a Europei
secolului al XIX-lea), se poate face cu ajutorul studiilor de sociologie.
Toate aceste idei care postuleaz umicitatea raiunii, excluznd astfel vecintatea i chiar existena
divinitii, apar n medii filosofice precum cele din Germania, Anglia sau Frana, n secolul XIX-XX-lea. n
aceste ri s-au dezvoltat micrile Reformei religioase din secolul din secolul al XVI-lea i ideile
Iluminismului n secolul al XVII-XVIII-lea, idei care au stat la baza ideologiei regimurilor comuniste care l-au
exclus parial.
Analizele despre societate ale lui Auguste Compte au avut, ulterior, o puternic influen asupra
concepiilor lui Helbert Spencer i Emile Durkheim.

Herbert SPENCER ( 1820-1903)

Herbert Spencer fondator al sociologiei prin argumentarea teoriei privind organicitatea societii.
Spencer, dezvolt ideile lui Auguste Compte i privete societatea ca pe un organism viu, aflat n cretere
care, pe msur ce devine mai complex, trebuie s neleag i s controleze, ntr-un mod contient de
sine, mecanismele propriului su succes. Cel mai important dintre aceste mecanisme ar fi competiia
permanent pentru resurse pe care Spencer o numete: supravieuirea celui mai puternic anticipnd
teoria seleciei naturale a lui Darwin. Spencer crezut c aplicarea nengrdit a acestui principiu ar
conduce, n cele din urm, la cea mai bun societate posibil.
11

n viziunea lui, societatea este asemntoare organismului biologic. Aa cum este alctuit corpul
uman din organe, (rinichi, plmni i inim), tot aa i societatea este alctuit din instituii (familia, religia,
educaia, statul i economia). Din aceast interpretare deriv aadar teoria organicitii societii.
Aadar o societate cunoate toate etapele dezvoltrii i evoluia asemenea unui organism biologic
evoluie care poate fi numit prin analogie, progres social. Finalitatea oricrei dezvoltri o reprezint
crearea unei situaii de echilibru iar Spencer concepe dezvoltarea istoric ca pe o lupt. Ideile sale vor fi
reluate de ali sociologi, mai ales pe linia evoluionismului. Concepia sa a avut o oarecare influen asupra
unor gnditori romni, cu deosebire la junimiti.

Emile Durkheim (1858-1917)

Emile Durkheim este cel mai renumit sociolog francez, considerat printele sociologiei franceze i
unul dintre cei mai importani fondatori ai sociologiei tiinifice moderne.
S-a nscut n data de 15 aprilie 1858 n localitatea Epinal (n zona munilor Vosges, regiunea Lorena)
din prini evrei. Fiind rabin, tatl su l orienteaz spre o educaie specific, nva limba ebraic, merge la
coal sabinic dar prefer cariera didactic. Studiaz filosofia la cole Normale Suprieure dup care ntr
n nvmntul prednd filosofia n diferite licee de provincie. n 1885 Durkheim beneficiaz de un stagiu
n Germania, la diferite laboratoare de cercetare, n Berlin, Leipzig i Marbourg. Este interesat de legturile
cauzate existente ntre problemele economice i aspectele morale.
Primul su post de lector universitar l obine n 1887 unde pred un curs despre tiinele sociale i
pedagogice. Fiind influenat n lecturile sale de ideile lui Ag. Compte i Spencer, Montesquieu sau
Rousseau, pune bazele unei reflecii sociologice, definind societatea dup modelul unui organism nzestrat
cu contiina colectiv.
Tot n 1887 se cstorete cu Louise Julie Dreyfuss, fiica unui bogat industria parizian .
n 1894 public o serie de articole n Revista filosofic n care trateaz Regulile metodei sociologice, una
dintre cele mai apreciate lucrri de metodologie a sociologiei, articole grupate i publicate ntr-o carte n 1895.
Un aspect important al activitii sale l constituie faptul c n 1896 nfiineaz revista l`Anne
Sociologique, revist ce reunea tineri colaboratori care, sub conducerea sa, aveau s constituie coala
francez de sociologie. Un an mai trziu, n 1897 public Sinuciderea care va rmne o lucrare de
referin a sociologiei empirice.
n 1902 este numit profesor la Sorbona ocupnd un post n domeniul tiinei educaiei. Catedra pe
care o ocup se va transforma n 1913 n Catedra de tiina educaiei i sociologiei.

n aceast perioad Durkheim este cunoscut i recunoscut drept cel mai atent i mai valoros
cercettor al fenomenelor societii. Primete n 1907 distincia naional Legiunea de Onoare i susine
numeroase conferine publice dintre care, amintim n 1906 Determinarea faptului moral prezentat n faa
Societii franceze de filozofie, i n 1911 Jougements de valeurs et jugements de ralit prezentat n faa
Congresului internaional de filozofie din Bologna.
Anul 1912 un an de referin pentru sociologia religiei deoarece este anul n care Durkheim public,
la Paris, o lucrare de referin numit: Les formes lmentaieres de la vie religieuse, Formele elementare
ale vieii religioase. Formele elementare ale vieii religioase (1912)

Este ultima lucrare important de cercetare pe care o scrie Emil Durkheim, n 1912. Dup aceast dat,
evenimentele istorice i persoanele i vor remarca definitiv existena (criza social de dinaintea Primului Rzboi Mondial
i uciderea fiului su Andr pe frontul de la Salonic, n 1915).
12

n studiul su, E. D. i propune s identifice, s analizeze i s neleag cauzele care genereaz
comportamentul religios n societate.
Pentru acest demers, n vederea elaborrii unei teorii generale a religiei, i propune s studieze instituiile
religioase cele mai simple i mai primitive, fiind convins c este legitim i posibil a frauda o teorie a religiilor superioare
pe studiul formelor primitive ale religiei.
1. Lucrarea este structurat pe trei direcii de abordare:
2. cuprinde o descriere i o analiz detaliat a sistemului clanurilor i a totenismului n anumite triburi primitive-
aborigene, australiene, cu aluzii i la triburile din America
3. conine o teorie a esenei religiei, desprins din studiul totenismului australian
4. schieaz o interpretare sociologic a formelor gndirii umane, adic o introducere n sociologia cunoaterii.
n opinia lui Durkheim, un sistem religios poate fi considerat cel mai simplu dintre cele observate atunci cnd:
1. se ntlnete n acele societi a cror organizare nu este ntrecut n simplitate de o alt
2. poate fi explicat fr a se recurge la elemente mprumutate de la o religie anterioar.
Durkheim i propune s urmreasc modul cum religia s-a alctuit progresiv n istorie, descompunnd religia
n elementele constitutive, pentru a afla cauze care au generat comportamentul religios.

Europa anilor 1914-1916 cunoate o serie de convulsii socio-economice i militare care vor afecta
stabilitatea continentului i vor declana Primul Rzboi mondial.
n 1915 Durkheim i pierde unicul fiu, pe Andr, un strlucit lingvist, ucis pe frontul din Salonic,
tragedie care va zgudui profund viaa cercettorului.
ntr-o scrisoare adresat unui prieten n 1917, Durkheim scria Am impresia c v vorbesc despre oameni i
lucruri, cu detaarea unui om care ar fi prsit deja lumea. Puin dup aceea, pe 15 noiembrie 1917,
moare n urma unui atac de inim la vrsta de 59 de ani.
Dup moartea sa, n 1927, sociologia devine obiect de studiu n programa de pregtire a colii
normale, iar la Strasbourb, n 1927, i la Sorbona, n 1932, se nfiineaz catedre de sociologie.


MAX WEBER (1864 1920)

Max Weber se nate la 21 aprilie 1864, la Erfurt (Germania) intr-o familie de industriasi protestanti
prosperi, membri ai burgheziei germane; tatl magistrat, mama de origine hughenota-deosebit de
cultivata. Max Weber este considerat de unii exegei ca fiind cel mai mare sociolog al tuturor timpurilor. La
18 ani se inscrie la facultatea de drept din Heidelberg, unde urmeaz de asemenea , cursuri de economie
politic, filozofie, istorie i teologie, iar in 1884, i continu studiile la Berlin.
Noua ani mai tarziu, in 1893, pred istoria dreptului roman i dreptul comercial la facultatea din Berlin, in
1894, este numit la catedra de economie politic la Fribourg, iar in 1896, l ntlnim la catedra de economie
naional la facultatea din Heidelberg.
Max Weber cltorete i i lrgete orizontul intelectual, ndeosebi spre sociologie. Este membru
fondator al revistei: Arhivele tiinelor i politicii sociale, revista in care publica in 1904 1905 cele dou
articole care vor alctui Etica protestant i spiritul capitalismului.
1

In 1909, nfiineaz mpreun cu alti colegi ai timpului sau, Societatea german de sociologie i va deveni
trezorierul acesteia. In 1918, pred economia la Viena, iar in 1919, este invitat sa predea sociologia la
Universitatea din Munich, la o catedra pe care universitatea din Munich a creat-o special pentru el. Moare
in 14 iunie 1920, in urma unei pneumonii netratate corespunzator.


1
Prof. dr Ioan Mihilescu , Protestantism i capitalism, n Max Weber, Etica i spiritul capitalismului, ed Incitatus, Bucureti,
2003

13

TIPOLOGIE

Economia i religia sunt temele care l-au preocupat cel mai mult pe Max Weber. Preocuparea lui Weber
in lucrarile sale de sociologie religioas nu este att cunoaterea religiilor n sine ct raportul lor cu restul
lumii i influena lor asupra practicilor economice.
Pentru el, religia esteun mod deosebit al manierei de a se comporta in comunitate
1
iar condiiile
i efectele acestuia trebuie studiate. Domeniul specific al activitii religioase const n a regla raportul
ntre puterea supranaturala cu oamenii subliniaz Weber, care rmne foarte prudent n definiia sa
privind fenomenul religios El refuz in mod deosebit s se pronune asupra esenei religiosului . Referitor la
religie, Weber face o interpretare care schimba radical maniera de interpretare dogmatica promovata de
Biserica pana atunci:

Cele mai simple forme ale comportamentului motivat de factori religios i sau magici sunt orientate ctre lumea
pmnteasca. Actele prescrise de religie sau de magie trebuie ndeplinite pentru a avea () fericire si viata lunga pe
pamant (Deuteronom IV,4O)
2
. Acest lucru reprezint o rsturnare considerabil in raport cu toate celelalte perspective
teoretice care, nefiind suficient de distanate de discursurile religioase, identific interesele religioase i interesele materiale
pentru lumea cealalt.

Weber acord de la inceput o deosebit importan celor dou caracteristic principale ale religiei ca
fenomen social: legtura social creia i d natere i tipul de putere pe care l prilejuiete. Sociologia
religiei a lui Weber vrea s defineasc n special tipurile de comunalizare religioasa (religise
Vergemeinschaftung ) i tipurile de autoritate religioas.
Cele dou tipuri de comunalizare religioas, pe care le definete ca fiind Biserica i Secta, sunt
vzute precum dou moduri ale existenei sociale ale religiei.
Biserica, reprezint o instituie birocratizat de mntuire, deschis pentru toi i unde autoritatea
se exercit n funcie de preot: ea este strns simbioz cu societatea.
Secta, constituie o asociaie voluntar de credincioi, religia definit este mai mult sau mai puin
desprins de mediul social, intr-o astfel de asociaie n care predomin o autoritate religioas de tip
carismatic.
A aparine unei secte era, pentru individ echivalentul unui certificat de calificare etic ,n special
pentru garantarea moralitii n afaceri , spre deosebire de a aparine unei Biserici in care suntem
nascuti si care face maretia sa sa strluceasc asupra a ceea ce este drept si nedrept. ntr-adevr, o
Biserica, corp social constituit n vederea mntuirii, administreaz bunurile religioase necesare mntuirii.
A aparine unei Biserici este ,n principiu pe o asociaie voluntar, exclusiv, a celor care au din punct de
vedere religios i moral calitii comune pentru aderare.
Biserica i Secta sunt, n abordarea lui Max Weber, tipuri ideale, adic modele elaborate pentru
cercetare i care nu exist n stare pur n realitate dar care sunt elemente utile de referin pentru studiul
realitii empirice.

ETICA PROTESTANTA I SPIRITUL CAPITALISMULUI

n 1904-1905, Max WEBER public n prima versiune a tezei Etica protestant i spiritul
capitalismului, un studiu care analizeaz dou categorii aparent contradictorii Religia i dezvoltarea
economic. Acest studiu rmne nc i astzi o referin pentru cei ce vor s neleag apariia i

1
Jean Paul Willaime, Sociologie des religions, colecia Que sais-je?, ed Presses Universitaires de France , Paris, 1995.
2
Max Weber, Economie et socit, cap V "Les types de communalisation religieuse", t. I, 1921, Paris , Plon , p 429, 1971.
14

dezvoltarea capitalismului in Occident .WEBER prezint i explic rolul hotrtor al eticii protestante n
formarea capitalismului modern.
WEBER remarc apariia capitalismului modern i mediile de confesiune protestant .La sfritul
secolului XIX , WEBER verific faptul c n regiunile germane n care coexist catolici i protestani, acetia
din urm dein n majoritate prghiile puterii industriale i comerciale.
Potrivit doctrinei catolice, mntuirea, depinde numai de fidelitatea fa de Biseric i nu de o activitate
intens pe pmnt. n schimb, dup cum remarc WEBER, exist o strns legtur ntre protestantism ( n
cadrul cruia trebuie s includem, n afar de calvinism, pietismul, metodismul i alte curente religioase
generate de micarea baptist) i progresul capitalismului.
Ceea ce ne trimite spre o ntrebare central : care sunt trsturile particulare ale religiei protestante
care au putut influena un comportament de via caracteristic capitalismului modern?
Max Weber compune astfel un portret ideal-tipic al capitalistului modern caracterizat prin trasaturile
urmtoare: cutarea sistematica a profilului in cadrul unei profesii; atitudine sobra fata de plcerile vieii;
dezvoltarea economiilor in vederea acumulrii de capital .
Spiritul capitalismului modern este definit astfel in contrast cu alte doua tipuri de mentalitate ,cea a
antreprenorului tradiional si ce a omului de afaceri ,aventurier si fara scrupule. Profitul si bunstarea nu
sunt condamnabile dect daca sunt folosite pentru plceri trectoare. Sensul acumulrii de capital
presupune reinvestirea acestuia deoarece el este considerat ca dar si semn al lui Dumnezeu ca te afli
printre cei alei pentru mntuire. Lenea si utilizarea banilor castigati pentru placeri trectoare sunt
condamnabile deoarece omul nu trebuie sa uite ca el este numai un servitor al lui Dumnezeu si va da
socoteala de toate darurile primite de la Creator.
Astfel, concomitent cu ideile religioase ale Reformei se contureaza si o morala puritana care se
caracterizeaz prin: munca permanenta, pietate, simplitate si spirit ascetic autocontrol si spirit critic.
Pentru a verifica teoriile lui economice bazate pe interpretarea comportamentului religios protestant
,Weber face analiza speciala a sectelor protestante si puritane din SUA, ncercnd sa explice felul cum
mecanismele economice ale capitalismului au fost introduse intr-o societate in formare cum era cea
americana la sfarsitul secolului XIX lea si nceputul secolului XX. Conform observaiilor lui Weber, membrii
sectelor, care se considera alei isi dezvolta un puternic sentiment d solidaritate, dovedind in permanenta
ca merita darul de a fi alei de Dumnezeu (comentariu privind succesul sectelor azi - in context concurential
se considera foarte buni si alei si rezulta implicare in activitatea misionara zeciuiala prin convingere nu
constrngere ).
CONCLUZIE: Analiza lui Weber privind explicarea aparitiei manifestarilor capitaliste ca urmare a unei
morale puritane favorabile nu poate constitui un comentariu eshaustiv al cauzelor sistemului capitalist.
Mai mult chiar, Weber insusi afirma ca intre protestantism si capitalism este o legtura incidentala (care
intervine intamplator), si nu o dependenta cauzala absoluta . Aadar teoria lui Weber este o teorie de
explicatie regionala.
El evidentieaza un concept cheie introdus de Luther, noiunea germana Beruf, unde profesiunea
devine o datorie, o vocaie, o mrturie a credinei. Noile comportamente se caracterizeaz printr-un
ansamblu de valori precum inclinatia ctre economisire, abstinenta, refuzul luxului, disciplina muncii si
constiinta profesionala . Acest mod de a trai si a gandi, impune credinciosului sa suca o viata de clugr
ascet. Spiritul capitalismului pe care il remarca Weber constrasteaza cu un comportament tradiional,
conform cruia muncitorul prefera mai muli bani pentru munca mai putina, in timpul programului este
preferabil minimum de efort si sa fie supus la cat mai puine modernizri cu putina in procesul de
productie ca schimbare a metodei de lucru.
15

Fundamentele acestei noi etici de lucru trebuie cutate in doctrina sectelor protestante ascetice si
in mod special in calvinism. Invatatura ortodoxa si cea catolica il prezint pe Dumnezeu ca fiind bun si
iertator. In Apus chiar, s-a mers pana la extrema cu o astfel de percepie ajungndu-se la Apocalipsa lui
Origen. Niciodat nu este prea trziu sa fii mntuit si sa ti se ierte pcatele .Acest fapt poate genera uneori
un comportament lax si foarte permisiv. In protestantism, in schimb, avem doctrina predestinaiei conform
creia din venicie fiecare om are hotrta starea de gratie sau de pedeapsa venica. Omul singur nu mai
poate face nimic ntruct omul nu poate coopera cu Dumnezeu si nici nu-i poate ptrunde tainele.
Pe Weber nu-l intereseaza capitalismul in sine, ci o anumita forma a spiritului capitalist modern asa
cum apare el numai in Occident in secolul XVII. Dupa aceea, pentru ca Weber nu ia drept obiect de studiu
doctrina lui Calvin ci consecintele morale pratice retinute doua secole mai tarziu de catre pastorii
protestanti si de catre fideli. In modconcret, ceea ce-l intereseaza pe Weber , este naterea unei noi forme
de comportament in viata economica.
Weber considera ca sistemul capitalist functioneaza acum intr-un mod mecanic: daca puritanul
vroia sa fie om constiincios, noi suntem nevoiti sa fim.
Cartea lui Max WEBER are si anumite ambiguitati. Ce trebuie sa intelegem , de exemplu, prin spiritul
capitalismului? Este un anumit tip de mentalitate sau un anumit tip de comportament ,de stil de viata?
Nefacand clar diferena intre acestea doua, WEBER se expune riscului unui rationament circular : a explica
schimbrile de comportamente observate prin prisma noilor motivaii suscitate de evoluia mentalitatilor,
si, prin faptul de a considera aceeasi schimbare a mentalitatilor drept verificata prin comportamentele nou
observate.
Max WEBER nu a sustinut niciodata faptul ca , exclusivist, constitutia etica puritana ar fi putut fi una
din cauzele care au dat nastere capitalismului ca sistem economic, chiar daca, in anumite pasaje din Etica
putem remarca un rationament implicit care merge in acest sens si pe care il putem schematiza astfel:
1. 1.etica protestanta a influentat spiritul capitalismului modern
2. 2.spiritul capitalismului modern a favorizat nasterea sistemului economic capitalist: problema
majora a expansiunii capitalismului modern nu este ce a originii capitalului ci cea a dezvoltarii
spiritului capitalist. Peste tot pe unde se desfasoara, peste tot pe unde este capabil sa actioneze,
creeaza propriul sau capital si rezervele sale monetare- modurile de actiune dar invers nu este
adevarat.

BIBLIOGRAFIE
LALLEMENT , Michel, Istoria ideilor sociologice, traducere din limba franceza de Marius CONCEATU, ed. Antet XX Press, Prahova
MENDRAS, Henri; ETIENNE Jean , Les grands auteurs de la sociologie, ed. Hatier, Paris , 1996
WEBER, Max , L`thique protestante et l`esprit du capitalisme, ed. Plon, 1964
WEBER, Max , L`thique protestante et l`esprit du capitalisme, ed. Flammarion, Maanchecourt, 2001
WILLAIME, Jean Paul, Sociologie des religios, Presses Universitaires de France, Paris, 1995
WEBER, Max, Sociologia religiei,ed. Teora, Universitas- colectia Logos, Bucuresti, 1999
WEBER , Max, Etica protestanta si spiritul capitalismului, ed Incitatus, Bucuresti, 2003

16

Scurt prezentare istoric a evoluiei preocuprilor de sociologie n Romnia

Preocupri atente despre compoziia i evoluia societii au existat i n Romnia, primele ncercri
reuite, identificndu-le n scrierile cronicarilor. Evident nu putea confunda cronicile, cu scrieri dominate de
sociologie, dar, chiar i aa, ele ne ofer o serie de aspecte structurale interesante ale societilor
respective, aspecte utile n munca de cercetare sociologic.
Nicolae Milescu (1636-1708) a fost un adevrat uomo universale , iar prin activitatea sa a contribuit
la cunoaterea romnilor n lume i la cunoaterea lumii de ctre romni. A cltorit n Europa, n Imperiul
Otoman, n Rusia i China, a fotografiat realitile sociale i le-a interpretat (aa cum au procedat i Ion
Codru Drguanu, Dimitrie Bolintineanu, Ioan Popper, Nicolae Comneti, etc.).
Dimitrie Cantemir (1673-1723), fiu de domnitor moldovean, a studiat tradiiile bizantine i turceti,
autori clasici i contemporani, a nvat limbi clasice i moderne (orientale i occidentale). Lucrarea sa
Istoria creterii i descreterii Imperiului Otoman a abordat aceeai tematic prezent la G.B. Vico sau la
Montesquieu. Prbuirea imperiului turcesc se corela cu ascensiunea Europei moderne, n care se nscria i
Moldova vremii sale. La cererea Academiei din Berlin a scris Descriptio Moldoviae n care arta c romno-
moldo-vlahii pot deveni un factor de echilibrare ntre Est i Vest.
Boierul Dinicu Golescu (1777-1830) considera reforma social necesar, dar ea trebuia fundamentat
pe cunoaterea temeinic a realitii omeneti. n O nsemnare a cltoriei mele (1824), pe baza
observaiilor i a experienei sale, el formula soluii practice: ameliorarea situaiei ranilor, austeritatea
boierilor (care triau n lux, lcomie, lene) concomitent cu occidentalizarea lor, nlturarea speculaiilor, a
parveniilor (care au venit desculi i au acaparat n scurt timp palate i domenii), munc mai eficient, etc.
Ion Ghica, Nicolae Blcescu, Mihail Koglniceanu, Bogdan Petriceicu Hadeu, etc. au subliniat necesitatea
diagnosticrii societii romneti i au cutat soluii reale la probleme reale.
Nicolae Blcescu (1819-1852), un adevrat vizionar european, a scris opere cu un vizibil caracter
analitic descriptiv de tip sociologic. Romnii sub Mihai Voievod Viteazul i Chestiunea economic n
Principatele Dunrene. Micarea progresiv a societii romneti nseamn emancipare naional i
rezolvarea chestiunii agrare. Ordinea social a romnilor a fost aristocratic (boiereasc), oreneasc
(fanariot), birocratic i ea trebuia s devin democratic. Fiecare naiune are o misie de mplinit.
Naiunile fac istoria. n interiorul lor trebuie s consolidm liantul social, adic s facem s triumfe
egalitatea, libertatea, fraternitatea.
Societatea romneasc a primei jumti a secolului al XIX-lea nu s-a cunoscut practic prin sociologie,
Documentele relev un amestec original de romantism, iluminism, liberalism, ntr-o societate predominant
rural, cu moravuri balcanice, spiritualitate bizantin i credin ortodox.
Boierul Mihail Kolglniceanu (1817-1891) a devenit liberal cu o concepie democratic, o
personalitate care a participat la toate momentele importante pentru societatea romneasc a secolului al
XIX-lea. Romnii trebuie s se maturizeze, dar s-i pstreze particularitile psihice, culturale, spunea el.
Imitarea fr discernmnt risc ruperea de trecut fr a ntemeia un prezent. Progresul este legea
umanitii. Niciodat n-am fost contra ideilor i civilizaiei strine. Dimpotriv, mi-am petrecut tinereile n
aceste ri ce se afl n fruntea Europei []. Nici o naiune nu trebuie s se nchid fa de influenele
timpului, numai c trebuie s distingem ntre civilizaia sntoas i civilizaia fals, superficial i s o
respingem pe aceasta din urm.
Ion Ghica (1871-1897) a fcut studiile la Sorbona. Progresul i civilizaia, nu ntoarcerea la o
presupus vrst de aur este soluia pentru societatea romneasc, spunea el din fruntea naiei. Trebuie
ncurajate libera iniiativ i mai ales munca. Starea de civilizaiei nseamn munc i supremaia legii,
egalitatea tuturor n faa legilor.
17

Nici marele poet i publicist, Mihai Eminescu nu a fost indiferent fa de utilitatea abordrilor sociologice
considernd c: sociologia, care studiaz evenimentele concrete din viaa unui popor pentru a descoperi
legi fixe, poate participa la rezolvarea marilor probleme ale societii romneti.
n mod concret gsim elemente de sociologie (rural) n scrierile lui Ioan Ionescu de la Brad (1818-1891)
unul dintre ntemeietorii edificiului sociologiei romneti. Dup studii la Paris i cltorii prin rile Europei,
Ion Ionescu s-a ntors la Iai, unde a predat la Universitate, a participat la revoluie, a fost expulzat din ar
timp n care a fcut propagand n favoarea unirii iar dup Unirea Principatelor a contribuit la reforma
agrar (scop n care a realizat numeroase anchete de teren, monografii zonale, iar parlamentul rii a
militat pentru modernizarea societii romneti). Jules Michelet l-a considerat sufletul naiunii romne.
n acelai timp s-au cristalizat preocupri de sociologie moral, de sociologia culturii, sociologia cunoaterii,
sociologia educaiei, etc. Pentru romni idealul social era progresul n civilizaie, considera Constantin
Dimitrescu Iai (1849-1923). Alexandru Claudian (1958-1962) n Sociologia literaturii releva c
produciile culturale, artistice nu sunt complet autonome, c au rezonan social i ndeplinesc funcii
sociale. Virgil Brbat (1879-1931) i G.E. Marica (1904-1952) s-au preocupat de cunoatere, reformarea
culturii i a colii nscrieri de sociologia culturii i sociologia educaiei.
nainte de 1859 era rspndit ntrebarea: Suntem milioane de romni....Ce ne lipsete ca s ajungem un
neam tare? i rspunsul: Unirea, numai Unirea!. De ce nu am devenit un neam tare dup Unirea
Principatelor? Un rspuns aflm de la Vasile Alecsandri, ministru de externe: n vrful scrii sociale st un
domn cu toporul n mn i cu legea sub picioare; pe treptele scrii, o boierime ghiftuit de privilegiuri,
bucurndu-se de toate drepturile, pn i de ilegaliti, fiind scutit de orice efi, venii de la Fanar i din
vizuinile muntelui Athos, se desfa ntr-o via de lux, trndav i scandaloas, iar jos, n pulbere, o gloat
cu cerbicea plecat sub toate sarcinile. Sus puterea egoist, jos erbirea i mizeria fr protecie, totul
micndu-se ntr-o atmosfer neguroas de ignoran i de superstiii, de pretenii, lcomie i fric. (citat
n Al. Zub, op. Cit,. P. 23).
Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) este primul cercettor al satului romnesc. Realitile sociale au
fost investigate cu metode ale cercetrii empirice. n acest sens, el a ntreprins cercetri de teren, utiliznd
metoda monografiilor. Din acest punct de vedere, el este considerat ntemeietorul metodei monografice
din Romnia, ce va fi dezvoltat apoi de D. Gusti. Ion Ionescu de la Brad a realizat monografiile judeelor
Mehedini, Putna i Dorohoi i ale regiunilor dobrogene. Aceste monografii au abordat aspecte pedo-
climatice i fitotehnice, statistice i economice, demografice i sociale din regiunile cercetare. Din datele
sintetizate n lucrrile sale rezult un profil al romnului, aa cum exista el n mediul rnesc, i al unei
civilizaii adecvate activitii agricole. De aceea, el argumenta necesitatea cercetrii agriculturii din toate
zonele locuite de romni, o cercetare direct i amnunit a tuturor satelor.
Spiru Haret (1851-1912) a edificat o concepie sociologic bazat pe principii matematice de
cercetare a fenomenelor sociale, n lucrarea sa Mecanica social (1910). Haret remarc lipsa unei legi
sociologice, aa cum n mecanica raional este legea newtonian. De aceea, consider c tiina
sociologic nu dispune de o teorie de acelai nivel ca mecanica raional. El apreciaz c sociologiei
experimentul i este interzis i observarea se reduce pentru ea la nvmintele istoriei, care sunt departe
de a fi suficiente (Spiru Haret, 2001, p 90). Din aceste raiuni, sociologia trebuie s parcurg toate etapele
prin care a trecut tiina micrii fizice, iar pentru moment nu-i rmne dect s studieze realitatea social
cu aproximaii succesive. Sociologia va deveni tiin veritabil cnd va fi capabil s foloseasc calculul.
Pn atunci ea este o disciplin tiinific imatur. Astzi, studii despre gradul de evoluie a tiinelor
plaseaz sociologia aproximativ n aceeai zon de dezvoltare ca i savantul romn, cu toate achiziiile
importante n analiza cantitativ a socialului. Explicaia acestei situaii a sociologiei este progresul
18

nesatisfctor n descoperirea legilor sociale, care, aa cum afirm Haret, trebuie s fie analoage cu cele
dup care dirijeaz echilibrul i micarea material. (Schifirne, 2001, b, p.x).
Fr s identifice sistemele mecanice cu cele sociale, Haret a sugerat o analogie ntre cele dou tipuri de
sisteme. Modelul dup care opereaz Haret este cel al spaiului social cu trei coordonate:
Economica; moral; intelectual.
ns progresul este produs de ceea ce el numete fore sociale: conformaia minii i limbajul,
cauze sociale de prim ordin care au determinat micarea social. (S. Haret, 2001, p. 133). Determinismul
social este conceput de Haret ca un complex de relaii cauzale n societate, iar n explicaia vieii sociale ia
n seam toi factorii, de la mediul geografic pn la individ cu toate actele ale.
Dimitrie Drghicescu (1875-1945) a fost studentul lui E. Durkeim. n principalele sale scrieri de
sociologie: Rolul individului n determinismul social (1904), Idealul creator, Eseu psihosociologic asupra
evoluiei (1914) etc. apreciate ulterior de ctre G. Bouthoul, P. Sorokin, etc. el a dezvoltat o concepie
sociologic n ton cu sociologiile vremii. Sociologia este tiina unei societi concrete, a unei naiuni.
Faptul social nu este universal. O lucrare reprezentativa o reprezinta eseul : Din psihologia poporului
roman, publicata in 1907.
Traian Brileanu (1882-1947) druiete patrimoniului sociologic modalitatea proprie de analiz
privind existena unei tiine autonome despre societate. n concepia sa, exprimat n lucrrile Introducere
n sociologie (1923), Sociologia general (1926), sociologia este o teorie a principiilor generale despre
societate, derivate din investigaia diferitelor tipuri de existen social, i nicidecum o colecie de date
empirice sau o metafizic despre social. Prin corelarea sociologiei cu etica i politica, el confer un mod
original de gndire sociologic. Sociologia ocup un loc central n sistemul tiinific sociale fiindc ofer
fundamentul teoretic pentru cunoaterea oricrei componente a societii. Societatea capt o expresie
concret, cea a comunitii, iar sociologia studiaz comunitatea: obiectul sociologiei este sistemul social,
adic societatea ca form evolutiv, sau, cum am putea-o numi cu un cuvnt, comunitatea.
nvmntul sociologic a fost introdus la Iai la doi ani dup introducerea lui la London School of
Economics. Primul profesor de sociologie la Iai (1897) a fost Constantin Leonardescu, liceniat n drept la
Paris, doctor n filosofie i litere la Bruxelles, cu influen sociologic pozitivist.
Dimitrie Gusti (1880-1955) se nscrie printre ntemeietorii sociologiei din Romnia. n concepia sa,
sociologia este un sistem de cunoatere a realitii sociale prezente (D. Gusti, I, 1968, p. 237). Sociologia,
spre deosebire de istorie, care caut s refac traseul evoluiei societilor n trecutul lor, explic
fenomenele aa cum apar ele n realitatea social: socialul este nainte de toate rezultatul unui concurs de
mprejurri: spaiale, temporale, vitale i spirituale, care formeaz cadrele cosmologice, istoric, biologic i
psihologic, cu alte cuvinte ceea ce numim mediu [.]. Aceasta este geneza realitii sociale, acestea sunt
condiiile care acioneaz permanent asupra ei, realitatea social reacionnd i actualizndu-se n
activitatea social, care poate fi redus la patru categorii: economic, spiritual, politic i juridic. Valorile
economice i spirituale constituie nsui coninutul vieii sociale, categoriile ei constitutive. Cu alte cuvinte,
ele fac ca societatea s existe, ele sunt societatea. D. Gusti cuprinde n social tot ceea ce ine de
activitatea uman desfurat ntr-un context sau mediu, dar precizeaz c exist o anumit ierarhie n ce
privete tipurile de activitate social. Activitatea economic i cea spiritual, concretizat n valori
economice i spirituale, sunt determinate societii ns acestea exist numai dac fiineaz politicul i
juridicul cu funcii de organizare i reglementare.
Una din cele mai productive contribuii ale lui D. Gusti i ale colii sale o constituie elaborarea
metodei monografice i aplicarea ei la studiul realitilor sociale romneti, aa cum fiinau ele n
comuniti steti. n viziunea lui Gusti, sociologia i cldete eafodajul teoretic numai n temeiul
cunoaterii faptelor sociale prin metode autonom i acestea este metoda monografic. Mai mult, el crede
19

n necesitatea fuziunii sociologiei cu metoda monografic astfel nct se poate discuta despre sociologia
monografic. Se urmrea astfel depirea limitelor monografiilor sociale ca simple culegeri de
documente. Prin metoda monografic propus D. Gusti se ntreprinde descrierea i cercetarea sistematic
i integral a unitii sociale studiate. De aceea: Sociologia nu se poate mrgini la studiul relaiilor sociale
sau la cel al manifestrilor de via, expresie a tuturor circumstanelor locale. Dup experiena de opt ani
de activitate de cercetare monografic, D. Gusti a recomandat reguli ce trebuie respectate n aplicarea
observaiei sociologice.
Acestea sunt:
1. observaia trebuie s fie sincer i obiectiv;
2. trebuie s fie exact, adic ptrunztoare i complet, s cuprind toate detaliile n
varietatea i unitatea lor;
3. trebuie verificat i controlat, obinndu-se astfel o observaie experimental;
4. observaia monografic trebuie s fie colectiv, rodul colaborrii specialitilor;
5. observaia trebuie informat i pregtit, studierea teoretic fiind prima condiie pentru
reuita tiinific;
6. observaia sociologic se cere s fie intuitiv, fiind un act de ptrundere a obiectului
cercetat, ea este totodat i un act de creaie;
7. alturi de observaie se cuvine s fie folosit i metoda comparaiei cu ajutorul creia se
elimin progresiv tot ceea ce este particular i accidental.

Regulile formulate de D. Gusti n anii '30 sunt, n esena lor, valabile i astzi, cu tot ceea ce ine de
demersul empiric din sociologie. Cele apte norme decurg dintr-o logic a cercetrii monografice a
unitilor sociale i dovedesc caracterul tiinific al sociologiei monografice, prin urmrirea nelegerii i
explicrii realitilor sociale studiate, semnificative pentru modul de a gndi metoda monografic.
Observaii critice fa de metoda monografic s-au formulat cu privire mai ales la caracterul ei empirist.
Metoda monografic i aduce astfel contribuia decisiv la constituirea tiinei naiunii. Unitatea
social reprezentativ n afirmarea tiinei naiunii este satul deoarece el pstreaz nealterate trsturile
vieii naionale. De aceea, activitatea monografitilor s-a orientat exclusiv spre sate. Opera lui Gusti se
constituie ntr-o demonstraie a necesitii unei tiine a naiunii, ntr-un context naional romnesc
deosebit de favorabil, cum a fost perioada de dup nfptuirea Marii Uniri de la 1918. Naiunea romn
impunea, n noul cadru statal cuprins n graniele sale etnice, decelarea acelor cadre i manifestri
constitutive caracteristice pentru viaa naional romneasc. D. Gusti i coala sa au oferit un model, cel al
sociologiei monografice, de cunoatere i explicare a realitilor sociale romneti n integritatea lor.
Petre Andrei (1891-1940) a elaborat un sistem sociologic ntemeiat pe o concepie integralist
determinist. Format sub influena ideilor lui Gusti, dar detandu-se de acesta, Petre Andrei a cercetat
socialul n relaie cu naturalul. Societatea are un fundament material, dar ea e produsul spiritului, e o
parte din spirit (Petre Andrei, 1970).
Dac ar fi s cutm i la noi o vrst de aur, am afla-o n perioada interbelic. Ar fi de ajuns s semnalm
recunoaterea ei internaional, amintind c n 1939 ar fi trebuit s aib loc la Bucureti al XIV-lea Congres
Mondial de Sociologie (i anunaser deja participarea circa 200 de sociologi din 26 de ri, ntre care M.
Halbwack, H. Stoltenberg, M. Bloch, G. Richard, R. Bastide, F. Znaecki, etc.). Invadarea Poloniei i izbucnirea
celui de-al doilea rzboi au fcut ca aceast manifestare tiinific s nu mai aib loc.

20

Parcursul istoric al sociologiei la nceputul secolului al XXI-lea

n primii ani ai secolului al XXI-lea sociologia reprezenta un proiect intelectual de prestigiu, cu
contribuii deosebit de importante la cu contribuii deosebit de importante la cunoaterea pozitiv a
realitii sociale. (Auguste Compte pozitivism cunoaterea sociologiei prin cercetare analiz empiric,
tiinific). Marile personalitii academice ale vremii ca Emile Durkeim sau Max Weber, au contribuit
substanial la definirea unei personaliti tiinifice distincte a sociologiei n cadrul tiinelor socio-umane.
n perioada ins, care a urmat Primului Rzboi Mondial, dificultile socio-economice i politice al rile
europene, n special ale Franei i Germaniei, au afectat i evoluia i dezvoltarea studiilor de sociologie.
Instalarea comunismului sovietic, izbucnirea crizei economice mondiale, ascensiunea micrilor fasciste
europene, iat unele dintre marile dificulti socio-politice prin care a trecut sociologia european
interbelic.
n Frana, dup Durkeim preocuprile de sociologie sunt continuate de membrii colii durkeimiene
de la Paris, dar evoluia politic i climatul social al Franei vor cauza declinul preocuprilor de sociologie.
Germania perioadei interbelice este dominat de micrile politice pro-naziste, evident cu
importante consecine negative si asupra mediului universitar tiinific.
Nici sociologia nu este ocolit de aceste consecine care mpingeau preocuprile sociologice spre
confiscarea ei de ctre ideologia propagandei naionalist naziste. O serie de sociologi se arat favorabili
acestui curent naionalist german, alii ns prefer, n mod explicit, s rmn la distan de nazism.
Instaurarea celui de-al treilea Reich pune capt cu brutalitate elanului sociologiei germane,
majoritatea revistelor de sociologie dispar, sociologii de origine evreiasc emigreaz din Germania i se
exileaz cu precdere n SUA.
Dincolo de Atlantic, Statele Unite cunosc o er industrial nfloritoare, modul de via urban devine
dominant, prosperitatea e general dar nu dispar fenomenele de marginalitate, devian i de delicven.
Pragmatismul american preseaz sociologii s lase la o parte tradiia speculativ a furitorilor de sisteme
teoretice i s elaboreze cunotine pozitive, fondate pe cercetarea empiric inductiv cu aplicaii sociale
imediate. Credina n progres rmne fundamental n sociologia american. Sprijinul financiar dat de
familia Rockefeller sociologilor este substanial. Sociologia american ntr n era metodologiei statistice
din ce n ce mai sofisticate, elaborarea tehnologiilor sociale avnd rostul de a rezolva fenomenele de
marginalitate, criminalitate i segregare social sau de a pune la punct tehnologia sondajelor preelectorale
i anchetele de marketing. Oraul este un adevrat laborator pentru Universitatea din Chicago fiind locul n
care instituiile se dezvolt rapid, unde fiecare caracteristic a naturii umane este vizibil, unde fiecare tip
de individ criminalul, ceretorul ca i omul de geniu capt dimensiune tiinific evident i impune
respectul cuvenit unei cercetri aprofundate!
Metodele de cercetare sociologic privilegiate de coala american sunt: studiul mediului,
monografiile cartierelor (monografie monos = obiect unic; grafeim (grec.), a descrie), observaia
participant, analiza istoriilor sociale locale sau studiul comunitilor.
Anii 1945 1968 sunt anii ambiiilor pentru sociologia european ieit anemic din rzboi n
Germania, prbuit n Frana, dispreuit n Anglia, ignorat n Italia i ai vrstei de aur pentru
sociologia american cu tendine spre universalism i achievement. Fundaia Rockefeller, noii mecena
privai (Carnegie, Ford, Rand, etc), comenzile publice (din partea Ministerului armatei, al Agriculturii, al
Sntii) procur sociologiei resurse imense, ceea ce permite nmulirea centrelor de cercetare, a
societilor savante i a revistelor.
i n Frana sociologia recapt dinamismul nceputului de secol afirmndu-se o pasionat ambiie a
cunoaterii sociale. Instituiile internaionale (CE i UNESCO) dau sociologiei noi comenzi de cercetare,
21

finanrile americane venite de la Ford, Rockefeller sau Kodak o ntresc. Aceast reconstrucie a
sociologiei nu se face ntr-un mediu cu totul favorabil ns.
A fi sociolog n 1950 nu era de invidiat, i amintete A. Touraine. Din punct de vedere material viaa
tinerilor cercettori nu era uoar, cariera era lent, salariile mici, Mica lume a sociologilor era la marginea
universitii. A fi sociolog era mai puin onorat dect a fi istoric, filosof sau latinist.
Cu timpul ns s-au creat numeroase echipe de cercetare n cadrul CNRS (Centre National de la
Recherche Scientiphique) sau n cadrul EPHE (Ecole Pratique de Hautes Etudes), care au trecut la
investigarea lumii reale, a educaiei i nvmntului, loisir ului, organizaiilor, mijloacelor de comunicare
n mas, sntii populaiei, condiiei femeii.
n jurul anului 1970, succesul internaional al sociologiei este de netgduit, cu toate diferenele i
inegalitile dintre sociologiile fcute n diferite ri care traduc efectele contextelor socio-istorice. Crete
rolul UNESCO i al Statelor Unite n dezvoltarea sociologiei. rile occidentale au beneficiat de un ajutor
financiar considerabil din partea marilor fundaii americane pentru dezvoltarea cercetrii empirice, fiind i
astfel complete finalitile planului Marshall. n lumea non- european sociologia a cunoscut o dezvoltare
n Australia, Japonia, Canada, America Latin sau India. n rile comuniste sociologia a fost confiscat de
aparatul de propagand ideologic a regimului comunist.
ntre 1968 1990 sociologia cunoate o explozie a paradigmelor. Paradigma este un concept
sociologic utilizat tehnic pentru prima dat de Thomas Kuhn sociolog i filosof 1962 i se refer la
convingerile tiinifice ale comunitii de specialiti pe baza crora se elaboreaz teoriile, ipotezele i n
general, i definesc obiectivele i metodele.
Spre deosebire de teoria tiinific, pe care o poate emite orice analist solitar, o paradigm, nu
poate exista dac nu e recunoscut i utilizat ca instrument de structurare analitic, de ctre ntreaga
comunitate tiinific existent.
Sociologia i extinde treptat n prezent cmpul de studiu la noile forme de consum, de cultur, de
marginalitate, de protestare, la politicile sociale i culturale, la viaa local, btrnee, imigraie, deviana
juvenil, srcie, excludere, globalizare, secularizare, viaa religioas, etc.
Sociologia este un instrument de problematizare a socialului i suscit ntrebri pe care societatea i
le adreseaz siei, fiind un indicator elocvent al profunzimilor societii contemporane. Sociologia este
necesar i apreciat doar n societatea care dorete cu adevrat s se cunoasc pe sine n profunzime, n
societatea n care funcioneaz libertatea individual pluralismul i democraia politic.


22

Sociologia captiv din perioada comunist

Sociologia captiv din perioada comunist dup cel de-al doilea rzboi mondial, instalarea
comunismului la noi a nsemnat obligaia de a aplica politica economic, social i cultural a U.R.S.S. (P.
Calvacoressi, Politica mondial dup 1945, ed. All, Bucuresti, 2000). Mai exact: colectivizarea,
industrializarea (aberant), urbanizarea (construcia de bloc-uri, fara mari pretentii artistice),
ultracentralizarea tuturor activitilor colective, aservirea mass-mediei.
Cei care apreciau Occidentul sau aveau prieteni acolo deveneau susceptibili de nalta trdare. Economia
(planificat) a fost condus dup criterii ideologice (conductorii de partid aveau toat puterea fr a
putea fi trai de cineva la rspundere, specialitii aveau toat responsabilitatea fr nici o putere).
Comunismul s-a vrut o societate a oamenilor egali. n fapt a fost o societate uniformizat, nivelat
poporul unic muncitor - o mas tcut, asculttoare a cuvntrilor magistrale rostite n limba de
lemn.
Toate aceste fapte i fenomene au marcat sociologia romneasc. Dup instalarea comunismului,
sociologii care s-au afirmat ntre cele dou rzboaie mondiale au fost obligai s-i precizeze opiunile
ideologice. O parte a acceptat aproprierea de marxism-leninism, nutrind sperana c astfel vor putea s
continue s fac sociologie. Sperana lor a fost serios zdruncinat n 1948 cnd sociologia, etichetat ca
tiina burghez, a fost scoas din nvmnt (prin Legea nvmntului din 1948). Treptat sociologii au
fost excomunicaii din viaa sociocultural a rii, sociologia devenind captiv ideologiei totalitate, fiind
obligat s accepte compromisul subordnrii (totale) fa de regimul comunist.
]ncepnd cu 1977 sociologia a fost suprimat pn n decembrie 1989. A supravieuit ca o tiin
social asimilat adesea cu materialismul istoric ori cu socialismul tiinific, sociologii avnd de
urmrit impactul industrializrii, al migrrii de la sat la ora, navetismul, sistematizarea sau formarea
omului nou.

Scurta recapitulare aide memoire,

Sociologia Religiei; obiectul de studiu al S.R, metoda durkheiminiana de cercetare,
primii analisti ai fenomenului religios in societate.

Odat cu mbogirea contribuiilor academice in dezvoltarea cercetrii sociologice s-au diversificat
si ramurile de abordare tiinifica. Astfel apare sociologia industriala, sociologia politica, sociologia
economica, sociologia muncii, sociologia rurala, etc.
Dintre aceste ramuri se desprinde nc din perioada nceputurilor sociologiei un interes aparte
pentru studierea fenomenului religios in societate ceea ce a contribuit la apariia unei sociologii a religiei.
Sociologia Religiei analizeaz si explica fenomenologia religioasa cu ajutorul instrumentelor teoretice si
empirice specifice sociologiei, de aceea putem afirma ca exista o strnsa legtura intre sociologie si
sociologia religiei inca de la nceputurile preocuprilor sociologice.
Intr-o scurta definiie de lucru putem spune ca : sociologia religiei studiaz modul in care sacrul
(divinul) se manifesta ca fenomen in viata social. Ea i propune sa studieze relaiile care exista intre religie
si societate si formele de aciune reciproca ce pe care le genereaz aceste raporturi.
Trebuie clarificate de la nceput raporturile existente intre diferitele ramuri ale tiinelor religiei mai
precis intre teologie si sociologia religiei. Teologia, fiind o tiina normativa, si are drept scop analiza,
interpretarea si expunerea unei credine date. Sociologia, in schimb, nu se ocupa cu explicarea esenei
23

religiei ci studiaz condiiile si efectele comportamentului uman in comunitate, comportament motivat
de percepia subiectiva a noiunilor religioase.
Sociologia religiei, este in mod esenial descriptiv-analitica si are ca scop principal analizarea
fenomenelor religioase cu intenia de a facilita nelegerea oricrei religii.
Aadar exista o diferena cantitativa si calitativa intre tipurile de abordare, metodele si scopurile
celor doua genuri de discipline; att teologia cat si sociologia au drept obiectiv al cercetrii o religie sau un
grup de religii diferite, insa metodele lor difer; teologia este normativa iar sociologia religiei este
descriptiva.
Se cuvine menionat faptul ca sociologia religiei va aborda si va clarifica multe dintre aspectele
referitoare la fenomenul religios contemporan, dar nu se va putea substitui niciodat fenomenologiei,
psihologiei si istoriei sau cu att mai puin teologiei. Teologia are marea responsabilitate de a formula
normele religioase si valorile morale att de necesare echilibrului social.
Unii cercettori in sociologia religiei promoveaz o sociologie militanta, care urmareste o
perspectiva confesionala sau anticonfesionala, in timp ce alii prefera o neutralitate prin care evita
implicaiile directe (participante) si aplicaiile imediate
In general definiiile date religiei pot fi influenate de apartenena religioasa a cercettorului
sociolog, insa remarcabil ar fi ca neutralitatea academica sa elimine orice forma de subiectivism
interpretativ.
Obiectul de studiu al sociologiei este viata religioasa a societatii. Sociologia religiei cerceteaz
comunitile de credincioi : statusul acestora, relaiile din cadrul lor, formele de organizare a Bisericilor si
cultelor, riturile si ritualurile, etc. Sociologia religiei nu-i va studia numai pe credincioi unei biserici sau ai
unei denominatiuni religioase ci si ntreaga societate, raportndu-se permanent la ntreg, analiznd
distribuirea sociala a acesteia, mprejurrile in care se manifesta fenomenul religios, etc.
Primul cercettor care a pus bazele unei metode de cercetare in Sociologie este Emile Durkheim,
autorul lucrrii: Les Regles de la methode sociologique - Regulile metodei sociologice (1895).
Iat ce afirma Durkheim: pentru a respecta canoanele tiinei, trebuie in primul rnd ca faptele
sociale sa fie considerate lucruri (... la premire rgle et la plus fondamentale est de considrer les faits
sociaux comme des choses). Aceasta reprezinta o abordare complet diferita fata de abordarile filosofice
anterioare studiilor lui E. Durkheim ; inseamna trecerea de la subiectivismul filosofic la obiectivitatea
stiintifica. Durkheim era dominat de importanta metodei de cercetare, esentiala in dezvoltarea oricarei
stiiinte, influentat evident de studiile lui din Scoala Normala dar mai ales de conceptia pozitivista a lui
Auguste Comte. Potrivit concepiei lui Durkheim, sociologul trebuie sa ia distanta fata de faptele sociale pe
care le observa.; el trebuie sa refuze sa considere socialul ca pe ceva imediat si transparent pentru ochiul
lui. Comportamentul lui trebuie sa fie ca al fizicianului care nlocuiete senzaia de cldura cu o msura
exacta, oferita de termometru. Termometru sociologului sunt tocmai metodele experimentale,
pragmatice, obiective, pe care le aplica in studiile sale.
Pentru a-si construi obiectul de studiu, sociologul trebuie sa izoleze si sa defineasc acea categorie
de fapte pe care i propune sa o studieze.
Max Weber, un alt fondator al gndirii sociologiei religiei, a fost si el, primul cercettor care s-a
preocupat de analiza relaiilor existente intre religie si societate precum si despre modul cum morala
religioasa a influenat comportamentul economic capitalist.

24

B. Metodologie de cercetare a Religiei ca fenomen social

METODE DE CERCETARE SPECIFICE SOCIOLOGIEI
(prezentare teoretica si aplicatii in sociologia religiei)

Preocupat de metodele de cercetare a fenomenelor sociale, Emile Durkheim afirma, in 1895 in
lucrarea sa: Regulile metodei sociologice, ca faptele sociale se exprima prin reprezentari (manifestari)
dar trebuie tratate precum obiectele, lucrurile concrete.
Durkheim indica faptul ca sociologul trebuie sa-si elaboreze metodele de cercetare ale fenomenelor
sociale ca si cum ar studia stiintele exacte, astfel spus trebuie facut catre sociologie un transfer al
procedurilor de cercetare de tip experimental.
De aceea, primele interpretari sociologice purtau denumirea de fizica sociala. Elementele concrete insa
de tehnica de cerceatre sociologica le gasim la Max Weber, si-n mod special la E. Durkheim.
Stiintele sociale sunt discipline de observare a vietii sociale si in consecinta, sociologia cerceteaza
practicile sociale si le analizeaza cu ajutorul unor metode stiintifice. Activitatea sociologului nu se limiteaza
doar la a reflecta asupra existentei fenomenelor sociale ci el se intreaba si despre modul cum pot fi
cunoscute cauzele care genereaza fenomenele sociale. Sociologul e chemat, in primul rand sa incerce
gasirea unor raspunsuri pentru intelegerea fenomenelor sociale.
Problemele sociologice nu trebuie confundate, ca interpretare, cu ceea ce presa prezinta ca fiind
problemele sociale. Exista o mare diferenta de abordare intre aceste doua notiuni, probleme
sociale /probleme sociologice.
Pentru a intelege problemele sociologice trebuie sa intelegem ce se intampla ca urmare a
interactiunii sociale. Astfel, cercetarea problemelor (aspectelor) sociologice, nu-si propune sa explice de ce
lucrurile nu functioneaza corect, conform opiniei autoritatilor sociale ci, in primul rand cum functioneaza
intregul sistem social, care sunt principalele elemente constitutive si cum sunt mentinute impreuna si in
echilibru.
Analiza sociologica nu-si propune sa studieze crima ci sa inteleaga sistemul juridic ; nu sa studieze
divortul ci rolul casatoriei in societete, nu discriminarea sociala ci comportamentul si stratificarea sociala
definita in termenii raselor sociale, nu revolutia ci exercitiul puterii in societate (P. Berger).
In planul sociologiei religiei, analiza nu isi propune asadar sa studieze confesiunea x sau y ,
sau secta z , ci raporturile generate de logica relatiilor dintre religie si modernitate si modul de
manifestare a fenomenului religios in societate. Analiza sociologului este bazata pe utilizarea celor mai
eficiente metode de cercetare care sunt aplicate cu ajutorul unei tehnici speciale de cercetare.
Se cuvin clarificate aspectele etimologice ale termenilor care vizeaza cercetarea sociologica si
metodologia de cercetare:
- metoda-modul de analiza sociologica
- tehnica-aplicarea concreta a metodei de cercetare
- metodologie-construirea teoretica a etapelor de cercetare in vederea formularii concluziilor stiintifice.

Schema generala de cercetare sociologica presupune o etapa initiala-exploratorie si o etapa finala
de verificare. Anumite cercetari sunt m.m exploatarii altele m.m de control, insa trebuie sa existe
permanent o stransa legatura intre etapa exploratorie si cea de verificare.
Fiecare metoda de colectare si de tratament de informatie trebuie, pentru a fi completa sa evalueze
de la un pol de explorare catre un obiectiv final de verificare prin interpretarea ipostazelor de lucru si
raportarea lor la un sistem mai larg de cercerare teoretica si comparativa.
25

DEFINIREA METODELOR DE CERCETARE

In sociologie pot fi identificate patru metode reprezentative de cercetare :
1. Observatia
2. Ancheta
3. Experimentul
4. Studiul indiciilor (urmelor, amprentelor)

OBSERVATIA: poate fi definite ca o privire atenta asupra unei situatii(eveniment) fara ca aceasta sa
fie modificata. Metoda este de natura generala si permite adunarea de informatii necesare care ajuta la
intelegerea evenimentului.
ANCHETA : a realiza o ancheta inseamna a interoga exprimarii unei concluzii (generalizarii).
Pentru a desfasura o ancheta cercetatorul intervine adresand intrebari dar fara a urmari sa modifice
configuratia sociala de cercetat. Trebuie spus totusi ca simpla intervievare modifica totusi, in parametrii
acceptabili situatia de cercetat.
Ancheta se deosebeste de observatie (unde interventia cercetatorului este minima) si de experiment unde,
in mod contrar cercetatorul creeaza si controleaza situatia de care are nevoie ( de ex se creeaza o situatie
de criza pentru a urmari reactia unui grup social cu scopul prevenirii unor efecte imprevizibile-atac terorist,
incendiu chimic, explozie).
In concluzie, ancheta este o metoda sociologica de cercetare care presupune o prezenta neutra a
cercetatorului dat totusi vizibila. Rezultatele anchetei sunt aplicabile in special pentru concluzii
reprezentative unor studii mai vaste de analiza.
EXPERIMENTUL : poate fi definit ca o forma particular de interogare asupra unei situatii create si
controlate de cercetator. Aceasta interogare are ca scop verificarea unei ipoteze sau a unui corp axiomatic
al carui produs este ipoteza.
STUDIUL INDICIILOR: poate fi considerate ca o forma speciala de observatie care dintr-un scop bine
definit, isi propune sa analizeze numai anumite aspecte-speciale ale unui fapt social sau fenomen. Aceasta
metoda poate fi folosita pentru analiza anumitor documente,a statisticilor oficiale,precum si a unor indicii
materiale concrete. Este tipul de metoda considerate non-reactiva (nu declanseaza reactii din partea
subiectului de cercetat) deoarece cercetatorul nu intervine decat dupa ce s-a produs fenomenul si in
consecinta, nu mai poate fi influentat.
Trebuie totusi avut in vedere ca procesul de productie si de conservare a indiciilor poate fi
foarte complex ceea ce ar putea cauza concluzii eronate.
De asemenea anumite indicii,ca de exemplu statisticile oficiale, pot avea un termen de valabilitate
foarte scurt, deci pot fi foarte repede depasite ca utilitate in cercetare.

OBSERVATIA : notiuni generale

Observatia este o metoda de cercetare care iti permite sa descoperi ceva nou. Poate fi asemanator
cu relatarile facute cu ocazia unei calatorii, sau cu reportajele realizate de trimisii speciali, sau cel mai
simplu cu descrierea unui eveniment pe care o face un martor ocular care a auzit si a participat la
eveniment.
In orice caz, observatia necesita o prezenta speciala pe termen. Aceasta prezenta poate fi de cateva
ore (a observa o sarbatoare sau un curs, sau o mica manifestare), sau pe parcursul mai multor ani
(prezenta continua, uneori revenire repetata pe teren pentru a studia comparativ evolutia diferitelor
26

elemente de cercetat). A observa inseamna a trai printre, sau a fi foarte apropiat de zona de interes si
intensitate a unui eveniment.
Deontologia cercetarii sociologice necesita ca sociologul sa nu se ascunda atunci cand observa un
eveniment ba chiar sa se prezinte daca prezenta lui poate crea anumite suspiciuni. Cand insa anonimatul
lui nu ridica semne de intrebare, atunci e bine sa fie pastrat cercetatorul observator trebuie sa aiba o
atentie dubla :
atentie la noutate, la ceea ce poate fi nou si surprinzator
atentie la sine, sa nu atraga asupra sa prea multe priviri

Observatia presupune :
plan general de observare
grila specifica de observare
Ea necesita inregistrarea cat mai precisa si imediata (posibil) a ceea ce se observa si analiza
frecventa si regulata a ceea ce a fost inregistrat.
Cercetatorul debutant are adesea teama sa inregistreze ceea ce vede si aude cu microfon, carnet de note,
aparat video, altfel spus, nu-si asuma pozitia de cercetator. El considera ca un astfel de comportament ar
putea aduce prejudicii epistemologice (sa nu deranjeze) si morale.
Totusi, odata depasita aceasta etapa, prima regula e sa te prezinti, sa explici motivul prezentei si
obiectivele cercetarii si sa soliciti acordul de a putea participa la eveniment. Uneori e bine venita
disimularea identitatii si obiectivelor cercetarii, sau, cel putin se vor face prezentarile numai catre un grup
restrans (sef, sau superiori ierarhici). Unii cercetatori prefera, pentru corectitudinea informatiilor sa intre,
ca adepti militanti, in organizatii (secte sau partide) cu care imparte o perioada de timp activitatea fara insa
a fi motivat de idologia grupului respectiv. Din punct de vedere etic trebuie vazut daca valoarea
cunostintelor dobandite justifica moral, disimularea cercetatorului.
Un rol important pentru cercetare il au asa numitele persoanele de contact si intermediere a
informatiei din grupul de cercetat. De obicei acestia sunt purtatori de cuvant sau reprezentanti de presa,
delegati,presedinti de asociatii, etc. Catre acestia sociologul trebuie sa se prezinte si sa solicite acordul
pentru adunarea de informatii. Cu cat informatorii sunt mai diversificati cu atat observatorul are
posibilitatea de a aduna si lamuri informatii cat mai exacte si mai diverse.
A inregistra si a analiza imediat comportamentul social al unui eveniment este o conditie esentiala
pentru reusita cercetarii. Durata in timp, precizia si multiplicitatea inregistrarilor sunt primele conditii
pentru calitatea analizei. Cel mai util este sa fie intocmit un jurnal de teren, in care se trec toate detaliile
observate. Jurnalul de teren poate fi completat cu dictafon, aparat foto sau video.
Cercetatorul trebuie sa stabileasca un plan de observare cu care sa ghideze cercetarea. Aceasta
poate fi sub forma unui chestionar detaliat.
regiunea, locul, evenimentul de cercetat
etapele de cercetare
diviziunea muncii in echipa (unul atent la imbracaminte, altul la gesturi, altul la
continut, sau cate doi pe o categorie astfel incat sa se verifice si detaliile
observatiei).
27


Complementara planului de observare este grila de observare.

Planul urmareste in mod special a favoriza si a organiza descoperirea subiectului de observat iar
grila asigura conditiile sistematice ale observarii. De exemplu, prezentam mai jos, o grila de observare a
unei situatii pedagogice. Cu ocazia acestei crecetari trebuie notate (uneori cu ajutorul codului de notarea)
urmatoarele:
- starea generala psihica a salii
- locul ocupat de fiecare elev
- relatia dintre ordinea intrarii in sala si locul ocupat
- prezenta sau absenta conversatiei
- natura preocuparilor fiecaruia inainte de inceperea cursurilor
- comportamentul fiecaruia imediat dupa inceperea cursului
- continutul intrebarilor adresate profesorului

A aplica aceeasi grila pentru mai multe situatii pedagogice, intr-o anumita unitatea de timp permite
o comparatie sistematica a rezultatelor si intareste validitatea cercetarii. Mai mult chiar, o astfel de
cerectare in domeniul pedagogic este indicat sa se efectueze chiar in mai multe scoli, cu scopul diminuarii
concluziilor subiective care ar putea fi legate strict doar de specificul unei anumite scoli.

28

STUDIUL DOCUMENTELOR SOCIALE
(documente statice, cifre publice oficiale);

Date statistice - recensmintele,
Anuarul statistic,
Documente statistice (cifrice) publice oficiale si neoficiale,
Valoarea i limitele utilizrii documentelor statistice n cercetarea socio-uman

Identificarea unui document

Metodologia cercetrilor de sociologia religiei prersupune, concomitent cu lrgirea surselor
informative, si consultarea documentelor sociale, in special a statisticilor oficiale.
n limbajul comun, termenul document are, n principal, nelesul de act oficial cu ajutorul cruia
poate fi probat un fapt, poate fi recunoscut un drept sau stabilit o obligaie. n cercetrile socio-
umane, termenul de document este utilizat, cu precdere, n accepia lui originar:
Lat. documentum (de la docere= a indica) i semnific un obiect sau un text care ofer o informaie.

Clasificarea documentelor sociale

Din multitudinea criteriilor de clasificare a documentelelor (natura lor, coninutul, gradul de
ncredere n ele, autencitatea, destinaia lor, vechimea, accesibilitatea,.... ), vom reine doar pe acelea
care au un grad mare de generalitate, putnd fi aplicate, cel puin unor categorii mai largi de
documente.
Terminologia ntlnit n descrierea diferitelor tipuri de documente sociale sufer de o oarecare
neclaritate: uneori se vorbete de documente personale, alteori de documente private; se utilizeaz
greit termenii de cifrat n loc de cifric, iar termenul de oficial nu este foarte clar precizat.

Cteva interpretri terminologice!

Sunt oficiale (lat. officialis) documentele emise de guvern i de autoritile de stat-cele emise de o
nalt autoritate, n timp ce oficioase (lat. offciosus) sunt cele care exprim poziia oficial, fr a fi
recunoscute expres ca atare (spre exemplu, ziarele diferitelor partide politice).
Documentele private sunt individuale (lat. privatus) i cele personale (lat. personalis), ele aparin
cuiva (fiind proprietatea lui). Distincia ntre privat i personal este neclar, de multe ori, termenii fiind
utilizai cu acelai neles. Exist nuane care ne ndreptesc s reinem pentru clasificarea
documentelor termenul de personal, care are nu numai nelesul de individual, ele aparinnd cuiva,
dar i nelesul de specific, caracteristic pentru o anumit persoan. Putem spune proprietate privat
sau proprietate personal, dar nu putem afirma ca cineva are farmec privat (n timp ce este foarte
mgulitor s constatm c are un farmec personal). Referitor la documente, putem apreciat c
buletinul de identitate- ca document oficial- este personal, dar nu vom spune niciodat ca el este
privat. Documentele publice, spre deosebire de cele personale, intereseaz ntreaga colectivitate
uman, privesc viaa politico-administrativ a statului. Ele pot fi oficiale sau neoficiale (n nici un caz
private). Uneori, n lic de documnete cifrice (exprimate n cifre) se utilizeaz- greit- termenul de
documnete cifrate (scrise n cifru).


29

Documentele cifrice publice oficiale

Colectivitile i activitile umane, societatea n ansamblul ei, pot fi caracterizate sub raport
cantitativ prin expresii numerice, cifrice. Dac cifrele nu guverneaz lumea, cel puin ele ne arat cum
e guvernat- spunea Mihai Eminescu.
Recensmintele populaiei, ale locuinelor i animalelor, statistica strii civile, vechile caragrafii i
urbarii (registru oficial de proprietate funciar), actele administrative, drile de seam statistice,
balabna cheltuielilor i ncasrilor etc., sunt attea documente cifrice oficiale, cu caracter public. Ele
sunt, pentru unele teme, indispensabile n cercetarea vieii sociale.
Nici o cercetare sociologic nu poate fi ct de ct relevant dac nu porneste de la cunoaterea
numrului, structurii pe vrste i socioeconomice, de la cunoaterea repartizrii pe localiti a
populaiei.

Recensmintele populaiei

Acesat form de observare static urmrete nregistrarea populaiei la un moment dat mpreun
cu o serie de caracteristici demografice i socioeconomice: domiciliul, vrsta, sexul, starea civil,
cetenia, nivelul de instruire, locul de munc, categoria sociak, ocupaia, etc, organizat n vederea
determinrii numrului, structurii i repartizrii teritoriale a populaiei (Vladimir Trebici, 1975). Spre
deosebire de alte modaliti de determinare a populaiei (anchete, registre permanente alr populaiei),
recensmintele moderne ale populaiei au o serie de caracteristici distincte, din care decurg att
valoarea, c i limitele lor:
sunt iniiale de autoritatea administrativ suprem n stat,
se refer la ntreg teritoriul asupra creia se exercit suveranitatea statului respectiv (n cazul
recensmntului general ) sau la anumite zone bine delimitate (recensmnt parial);
se nregistreaz situaia la un moment determinat, acelai pentru toat populaia cuprins n
recensmnt (momet critic al recensmntului ziua decretat, ora zero).
Chiar dac nregistrarea dureaz mai multe zile, totdeauna se are n vedere situaia din momentul
critic al recensmntului, asigurndu-se astfel condiia de simultaneitate a nregistrrii;nregistrarea
populaiei se face n baza unei metodologii unice pentru ntreg teritoriul cuprins n recensmnt. Fiind
realizate n baza unui act normativ de stat, nregistrarea populaiei devine obligatorie. Obligativitatea
nregistrrii se extinde asupra ntregii populaii. Formularele de recensmnt, buletinul individual ce se
completeaz separat pentru fiecare persoan, lista membrilor gospodriei (cnd unitatea de observare
este gospodria) pot cuprinde date mai bogate sau mai limitate despre populaie. Recensmntul din
15 martie 1966 marcheaz introducerea n ara noastr a prelucrrii electronice a datelor, vrsta, locul
nalterii, anul stabiirii n localitatea de domiciliu, starea civil, anul ncheierii cstoriei, numrul
copiilor nscui vii, cetenia, naionalitatea, limba matern, nivelul de instruire, coala absolvit, sursa
de existen, locul de munc, ocupaia, sectorul social-economic de ncadrare i categoria social
(obinut prin corelarea caracteristicilor economice nregistrate).
Volumul informaiilor cerute ntr-un recensmnt depinde de necesitile de organizare i
conducere ale societii n fiecare etap a evoluiei ei de disponibilitile materiale i umane.




30

Din istoricul recensmintelor

Din cele mai vechi timpuri, n scopuri administrative s-au militare, s-a urmrit nregistrarea
populaiei. n China i Egipt s-au fcut astfel de nregistrri mai mult sau mai puin complete cu mii de
ani nainte. Astfel, este atestat recensmntul efectuat n Egiptul antic, n 1400.......n prezent, aceast
form de nregistrare s-a extins, astfel c numrul i caracteristicile populaiei globului se determin n
cea mai mare parte prin recensminte i numai n foarte mic msur prin estimaii.
Recensmintele se efectueaz n prezent pe baza metodologiei ONU, pentru comparabilitate,
apreferin din 10 n 10 ani (n anii terminai cu 0 sau 5).

Recensmintele n Romnia


Istoricul nregistrrii populaiei pe teritoriul rii noastre ncepe imediat dup cucerirea Daciei, prin
cens ul dispus de mpratul Traian (98-117 e.n. ). Din pcate rezultatele acestei nregistrri, ca i ale
celor efectuate n timpul ocupaiei romane, nu s-au pstrat. n perioada Statelor Feudale, evidena
populaiei se fcea pe baza listelor de dri fa de biseric, prin catastifele vistieriei. Catastiful din 1591
a Domnitorului Petru chiopul este cunoscut ca prima nregistrare n limba romn a populaiei. Din
timpul domniei lui Mihai Viteazul (1599) se pstreaz un al doilea catastif. n 1713, sub domnia lui
Constantin Brncoveanu, se efectueaz o cuprinztoare nregistrare a populaiei pentru stabilirea
tributului datorat turcilor.
Din secolul XVIII-lea se pstreaz catafrafii ale localitilor (fiscale) sau religioase i conscripii
(fiscale, militare), ca i urbarii, registre de dijme, aezminte omeneti, etc.
Din aceeai perioad dateaz i primul recensmnt modern din ara noastr (1838). Pn n
prezent s-au efectuat 12 recensminte ntr-un interval de peste 150de ani. Frecvena lor s-a dublat n
ultimile decenii: n prima sut de ani s-au efectuat cinci recensminte, mai puine dect sau fcut n
ultima jumtate de veac.
Recensmntul din 1838 a cuprins ntreg teritoriul Moldovei, populaia nregistrndu-se nominal.
Recensmntul din 7 ianuarie 1992 s-a desfurat n climatul nc tensionat al schimbrilor radicale
produse n Romnia dup evenimentele din decembrie 1989. La acest recensmnt, pe lng aflarea
numrului (22 810 035) i distribuia teritorial a populaiei, s-a putut nregistra i structura pe
naionaliti.
La recensmntul populaiei din 18 martie 2002 s-au urmrit aflarea numrului, structurii
demografice i socioeconomice ale populaiei, precum i stabilirea numruluii structurii cldirilor,
locuinelor i gospodriilor. Rezultatele definitive ale acestui recensmnt arat c, n perioada
intercenzitar, volumul total al populaiei a sczut cu 1 129 061, fiind de 21 680 974 de persoana
(brbai- 10 568 741, femei 11 112 233).
Ultimul Recensamant National al populatiei in Romania s-a realizat in luna octombrie a anului
2011, incercandu-su astfel treptat ca Romania sa ajunga la recenzarea populaiei in anii cu 0 sau cu
5, conform metodologiei ONU, putand astfel compatibiliza mai uor datele interne cu cele
internationale. Datele oficiale ale Recensamantului National din 2011 au fost facute publice in a
doua parte a anului 2013.



31

Alte Documente cifrice publice i oficiale

Am struit mai mult asupra recensmintelor pentru c ele constituie forma principal a observrii n
statistica social, dar i pentru c n cadrul acestor forme de nregistrare au fost elaborate tehnicile
generale de observare statistic. Alturi de recensminte, statisticile economice, culturale, juridice, etc
sunt indispensabile cercetrii socioumane. Trebuie s subliniem faptul c Anuarul static al Romniei
conine o mare bogie de informaii utile cercettorului.
Anuarul static al Romniei, aprut prima dat n 1902, fiind publicat de Direciunea statistic din
Ministerul Finaelor. Urmtoarele apariii ale Anuarului (din 1909 i 1912) au fost asigurate de
Ministerul Industriei i Comerului. Anuarul din 1922 e editat de Institutul de Statistic General a
Statului i prezint date cu privire la Romnia ntregit . Din 1922 Anuarul apare cu regularitate,
prezentnd un volum mai mare sau mai redus de date.
n perioada de dup cel de-al doilea rzboi mondial s-a continuat publicarea Anuarului statistic,
volumul de informaii variind de la o etap la alta. Cenzura absurd practicant anterioar prbuirii
comunismului n Romnia a fcut ca datele statistice din Anuar s fie din ce n ce mai srace. Pentru
comparaie, a se vedea, de exemplu, structura Anuarului statistic al R.S Romnia (1983) i a Anuarului
statistic al Romniei (1999).

n prezent, Anuarul statistic al Romniei, n cele aproximativ o mie de pagini ale sale, cuprinde 18
capitole:
Cap.1 - geografia i mediul
nconjurtor
Cap. 2 - populaia
Cap. 3 - fora de munc
Cap. 4 veniturile,
cheltuielile i consumul
populaiei
Cap. 5 protecia social
Cap. 6 sntate
Cap.7- nvmnt,
industrie, cercetare
Cap.8 cultur, sport
Cap. 9- indicatori sintetici
Cap. 10- preuri
Cap. 11- agricultur,
silvicultur
Cap. 12- industrie,
construcii
Cap. 13- transporturi,
telecomunicaii
Cap. 14- comer, turism,
servicii
Cap. 15- justiie
Cap. 16- finane
Cap. 17- teritorii
Cap. 18- statistica
internaional.

Alte izvoare de informaie statistic sunt: Indicatorul statistic al statelor i unitilor administrative
din Romnia (aprut n 1922), care ofer date despre structura populaiei, numrul cldirilor, al
gospodriilor, al locurilor de munc i al ntreprinderilor comerciale i industriale din fiecare stat, ora,
pals i jude, Buletinul demografic al Romniei (aprut n 1932), Buletinul statistic al Eforiei Spitalelor
Civile (aprut n 1938), Statistica nvmntului din Romnia (aprut n 1922), buletinul muncii (aprut
n 1920). n afara acestor surse de informaii statistice, se poate face apel la publicaiile Institutului
Naional de Statistic (de exemplu, Breviarul statistic al Romniei, 1938).

Documente cifrice publice neoficiale

n diferite cri, ziare sau reviste sunt publicate date statistice de interes sociologic. Ele pot fi
reinterpretate, adncindu-se sau formulndu-se noi concluzii. Lipsa unor documente publice oficiale
adecvate l oblig pe sociolog la efectuarea unor micro recensminte. Publicarea micro recensmitelor
realizate n cercetrile sociologice de teren d natere unor documente cifrice publice neoficiale, ce pot
fi utilizate pentru comparaii sau ca baz pentru noi cercetri.

32

Documente cifrice personale oficiale i neoficiale

Astfel de documente sunt mai rar utilizate n cercetrile sociologice, dei, atunci cnd pot fi
colecionate n numr suficient, ele constituie o surs de informaii extrem de valoroas. Deciziile de
ncadrare, deciziile de trecere ntr-o alt categorie de salarizare-ca documente cifrice personale oficiale,
pot reconstitui evoluia real n cariera profesional a unei persoane sau a unei categorii socio
profesionale. De asemenea, listele de venituri i cheltuieli ale familiei-ca documente cifrice neoficiale,
pot furniza informaii dintre cele mai semnificative referitoare la calitatea vieii i evoluia ei. Este de la
sine neles c documentele cifrice personale oficiale i neoficiale trebuie corelate cu celelalte tipuri de
documente i cu informaii obinute prin intermediul altor metode i tehnici.

Valoarea i limitele utilizrii documentelor cifrice n cercetarea sociologic

Documentele cifrice asigur o determinare cantitativ a faptelor, fenomenelor i proceselor sociale.
Ele se cer a fi ntodeauna verificate pentru a se stabili autencitatea informaiilor statistice n expresia
lor numeric. Se exclud de la nceput statisticile trucate, cele cu erori de nregistrare sau incompetente.
Valoarea informativ a datelor statistice sociale depinde, n principal, de doi factori, i anume : de
sistemul de recoltare i prelucrare a datelor statistice i de vizibilitatea faptelor, documentelor cifrice
conin informaii n ansamblu valide. Verificarea lor se impune totui, ntruct sistemele de recoltare a
informaiilor pot introduce distorsiuni. Viznd scopuri diferite. Este greit, n aceste condiii, s se
acorde ncredere deplin doar uneia dintre statistici. Pentru a le stabili valoarea, statisticile trebuie
raportate la sistemul de eviden general, coroborndu-le, fr a exclude de la nceput vreuna din ele.
Vizibilitatea faptelor, fenomenelor i proceselor ce urmeaz a fi nregistrate condiioneaz
valabilitatea statisticilor sociale. Cu ct vizibilitatea fenomenelor este mai accentuat, cu att valoarea
de reflectare a documentelor cifrice este mai mare. n baza acestui raionament, ne ateptm n mod
legitim ca recensmntul locuinelor s fie mai exact dect recensmntul populaiei i acesta mai
exact dect recensmntul animalelor.
Chiar recensmintele populaiei, att de perfecionare sub raport metodologic, nu sunt ferite de
distorsiuni. Exist o atracie ctre rotunjirea numerelor, ca s nu mai vorbim de erorile de nregistrare
nesistematice. Persoanele care au 49 de ani, ca i cele de 51 de ani- de exemplu au tendina de
rotunjire a vrstei, declarnd pur i simplu c au vrsta de 50 de ani. Alctuind piramida vrstelor, se
observ o supradimensionare a claselor de vrst terminate cu zero (30, 40, 50, .a.m.d). Uneori,
rezultatele recensmintelor sunt n mod voluntar trucate. n urma recensmntului din 1980 din SUA,
municipalitatea din New York a intentat o aciune n justiie mpotriva biroului de recensmnt,
apreciind c populaia newyorkez a fost subestimat. Se pare c eroarea nu a fost deeloc
ntmpltoare: n SUA, n funcie de rezultatele recensmintelor se stabilesc numrul locuitorilor n
Camera reprezentanilor, ca i ajutorul federal pentru fiecare stat n parte.
Exprimarea cu precizie a rezultatului numrrii populaiei nu confer de la sine i exactitate
documentului. Se confund precizia cu exactitatea. n mod curent se spune : rutal ca o
cifr subnelegndu-se c cifrele reprezint adevrul crud, adevrul adevrat. Fr a considera
statistica doar ca pe o art de a mini cu precizie-cum se exprima Benjamin Disraeli (1804-1881),
primul ministru al Angliei din perioada expansiunii sale coloniale-, considerm c se impune fcut
distincia ntre calitatea documentelor cifrice de a fi precise i calitatea lor de a fi exacte. n mod
spontan tindem s credem c o informaie precis este i exact.
n concluzie, informaiile statistice cuprinse n documentele cifrice se impun dintru inceput ateniei
sociologului, care trebuie s le verifice autenticitatea i s le integreze cu alte informaii, astfel nct s
obin o descriere cantitativ-calitativ a vieii sociale n dinamica ei. Dar s nu uitm ceea ce a spus
Constantin Noica (1985) referitor la statistici : s fim prudeni n faa exactitii goale.

******************
33


Dr. Laureniu D. TNASE, Bucureti, Romnia
laurentiudtanase@gmail.com
Studii:
Seminarul Teologic Ortodox din Buzu 1983-1988 (ef de promoie),
Facultatea de Teologie Ortodox - Bucureti (1993, ef de promoie);
Studii ecumenice, Universitatea din Geneva Elveia, Institutul Ecumenic din Bossey (1996);
D.E.A. Master, bursier al guvernului francez, Universitatea de tiine Umaniste din Strasbourg, Marc Bloch Centrul de Sociologia
Religiilor (1997);
D.E.A. Master, Universitatea Robert Schuman Strasbourg, Frana, Institutul de nalte Studii Europene (2000), Master in Istorie
Europeana Contemporana, Geostrategie si Geopolitica;
Doctor n Teologie specializarea: sociologia religiilor, Universitatea de tiine Umaniste Marc Bloch, din Strasbourg, Frana
(2005), Noile miscari religioase si sectele in Romnia dup cderea comunismului si pana in prezent (magna cum laude).
Activitate universitara:
Lector universitar titular la Universitatea Bucureti, Facultatea de Teologie Ortodox, Sociologia Religiilor, Teologie Sociala, Sociologie
Generala.
Colaborare universitara Licenta si Master, Academia Nationala de Informatii (2008-2009 ; 2009-2010) ;
Colaborare universitara Master Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Bucuresti (2008-2009),
Functii de demnitate publica
Secretar de Stat pentru Culte n Ministerul Culturii i Cultelor (2001 - 2004),
Membru al Colegiului CNSAS (Consiliul Naional pentru Studierea Arhivelor Securitii 2006 - 2012) primul mandat.
Membru al Colegiului CNSAS (2012 - 2018) al doilea mandat.
Membru n consilii tiinifice, asociaii i organizaii interne i internaionale
1999 2003 Membru fondator al CTTOR (Conferina Tinerilor Teologi Ortodocii Romni ) .
2004 - Membru - expert n echipa de cercetare proiect european EUREL (Religia n Uniunea European), iniiat de C.N.R.S., Paris
Frana (Centre National de Recherche Scientifique - http://eurel.u-strasbg.fr/, (http://www.eurel.info/), reprezentant tiinific
pentru Romnia).
2007 - Membru fondator si Preedinte al Centrului de studii si documentare Societate, Drept, Religie, Bucureti, Romnia.
2007 - Cercettor asociat - Membru al echipei de cercettori n sociologie religioas a Centrului de Sociologie a Religiilor i Etic
Social CSRES, Facultatea de Teologie Protestanta, Universitatea de tiine Umaniste Marc Bloch din Strasbourg, Frana.
2008 - Membru al Societatii Internaionale de Sociologia Religiei - SISR, societate asociativa tiinifica, cu sediul in Belgia.
2009 - Membru al Asociaiei Franceze de Sociologia Religiei-AFSR, societate asociativa tiinifica - CNRS, cu sediul la Paris, Frana.

Ordine, decoraii si decizii naionale si premii academice:
2002 Ordinul naional Serviciul Credincios in grad de Cavaler, cf. Decret Prezidenial nr. 961 din 28.11.2002.
2006 Decizia CNSAS (Consiliului Naional pentru Studierea Arhivelor Securitii), nr. 235.36 /27.06.2006 ca dl. TNASE
Laureniu : nu a fost agent/colaborator al politiei politice comuniste.
2010 Premiul Dimitrie Gusti al Academiei Romane pe anul 2010, secia sociologie, pentru lucrarea: Pluralisation
religieuse et societe en Roumanie, ed. Peter Lang, Berna, 2008.

Participri grant european:
EUREL proiect european, site interdisciplinar cu informatii stiintifice si juridice referitoare la fenomenul religios in Europa.
Informatiile sunt in permanenta verificate si actualizate. Proiectul a demarat in 2004 si se continua si in prezent.
EUREL se adreseaza comunitatii stiintifice internationale precum si administratiei europene si oamenilor politici,
reunind informatii despre Europa unita. Fiecare tara este prezenta in site, fiind reprezentata de o personalitate
tiinifica recunoscuta de comunitatea organizatoare, reprezentant care coordoneaz la nivelul tarii lui o echipa de
cercetare. Numele reprezentantului naional si ale membrilor echipei, se afla pe lista de prezentare a membrilor
corespondeni. Proiectul EUREL se bucura de autoritatea tiinifica CNRS Paris, Frana (Centrul Naional de
Cercetare tiinifica). (http://eurel.u-strasbg.fr/).
Lucrri publicate : Numeroase articole de specialitate in reviste din tara si din strintate: teologie, sociologie, ecumenism, metodologie i
pedagogie cretin; coordonare volume colective de specialitate. Participare congrese, simpozioane, seminarii tiinifice i
reuniuni interne si internaionale, de specialitate.
Lucrari de autor limba franceza, engleza
1. TANASE, Laurentiu D., Pluralisation religieuse et socit en Roumanie, ed. Peter Lang, Publications Universitaires
Europennes, Bern, Suisse, 2008.
2. TANASE, Laureniu, Study regarding the Muslim community and the Islamic Education in Romania, in, ASLAN, Ednan (ed),
Islamic Education in Europe, ed. Bhlau, Vien, 2009, pp. 367- 403.
Participri mass-media :
- participri la numeroase emisiuni de dezbatere si informare publica la posturile de radio si televiziune, locale si
naionale, pe teme privind fenomenul religios, legislaia in domeniul relaiilor Stat Biserica, evenimente religioase
si dinamica vieii religioase contemporane.


***********