Sei sulla pagina 1di 474

G.lonescu

TRATATDE

PSIHOLOGIE MEDICALA

81

,

PSIHOTERAPIE

EDITURA

"ASKLEPIOS"

Bucure~ti

1995

~

u!V/JI?

CARTI

,

DE PSIHOLOGIE

MEDICAL\

SI PSIHOTERAPIE

,

AP ARUTE

IN ROMANIA

G.lonescu:

lntroducere

G.lonescu:

fn Psihologia Medicalii.

Editura ~tiintifica, Bucure~ti,

Psihosomatica.

v. Sahleanu:

Editura Stiintifica,

t

si Enciclonedica,

J"'-

Bucuresti,

,

1975.

1973.

Psihologia profesiunii

I. Vianu:

medicale. Editura ~tiintifica, Bucure~ti,

In:roducere fn Psihoterapie.

Editura Dacia, Cluj, 1975.

1975.

i r.;

(~m<

r.ll

Q

:S

t:)

es

""

0

l'il

E--!

:

:

:

~

;

v. Valeanu,

C. Daniel:

·i·wO."~,': w,

E:;~

~

Q ctt

~~

Psihosomaticafemininii.

Editura Medicala,

Bucure~ti, 1977.

"~E-<~

:

A.

Athanasiu:

Elemente

de Psihologie Medicalii. Editura Medieala,

G.

Ionescu

si col.:

U~~

Bucure~ti, 1983.

,

Psihologie

clinicii. Editura Academiei,

Lucrare distinsa eu Premiul Aeademiei

Bucure~ti, 1985.

Romane.

G.lonescu:

Psihoterapie.

Editura ~tiintifica,

Bucure~ti,

1990.

t

:1

f"

,

!f"""<

Cuprins

PREF ATA

I

Capitolul

PSIHOLOGIA

;

:'

MEDICAL.~. SFER~ ~I CONTINUT

1. Izvoare

etimologice

~i accep(iuni

ale psihologiei

clinice

II

15

15

2. clinica: no(iune controversata

Psihologia

ce cuprinde

0 realitate

general-acceptata

18

3. de psihologie

Notiunile

"clinica" ~i psihologie

"medicala"

 
 

intre rigoarea

semantica

~i utilizarea

operationaJa

19

4.

Precizari

asupra sferei ~i con(inutului

psihologiei

medicale

,

21

5.

Asupra

istoriei ~i orienUirilor psihologiei

medicale

;

23

6.

Conexiuni

~i convergen(e intre psihologia

medical a ~i psihiatrie

27

6.1. interdisciplinar

Caracterul

al psihiatriei

reune~te cuno~tintelemedicinii

~i psihologiei.

28

6.2. medical a ~i psihiatria

Psihologia

biologiciL

;

31

7. ~i rela(ii lntre psihologia

Interferente

medicala

~i psihopatologie

 

32

8. psihologiei

Problematica

medicale

din perspectiva

sociologiei

~i a psihologiei

sociale

34

 

8.1. Actul medical sub unghiul

faptului

social.

;

35

8.2. Problematica

~i extrapolarea

sociala a unor situatii psihologice

personale

lor in fapte medicale

35

9.

Psihologie

medicala,

psihagogie

~i psihopedagogie

:

37

9.1. la terapie

Complian(a

~i elemente

de psihagogie

37

9.2. COmportamentale sub unghiul

Regresiile

pedagogiei

medicale

38

9.3. medicala in condi(iile

Pedagogia

cronicizarii

starii

de boala

39

10.

Educa(ia

morala ~i psihologia

medicala

39

Bib Iiografie

 

42

Capitolul

II

CONDITIA PSIHOLOGICA

iN MEDICINA CLINICA

• .45

1. traditional

Cara~terul

al relatiilor

dintre psihologie

 

~i medicina

clinica ilustrat prin unitatea

somatopsihica

45

2. Contributi;1 personologiei

la implicarea

medical a a psihologiei

48

3. Relatii interprofesionale

in principalele

domenii psihomedicale

50

3.1. Continutul

rela(iilor profesionale

dintre medic ~i psiholog

50

3.2. ale rela(iilor profesionale

Particularitati

dintre medic ~i psiholog

 

51

3.3. supozitii

Prejudecati,

~i certitudini

in relatiile profesionale

dintre medic ~i psiholog

52

4. Statutul psihologului

in clinica,~i in echipa terapeutica

54

5. Problematica

specifica

a psihologului

in

clinica

55

6. Psihologu!

ca psihometrician

57

6.1. Examenul

psihometric

- simbol de

statut al psihologului

clinician

57

6.2. Asupra utilitalii

datelor psihometrice

in clarificarea

problematicii

clinice

59

6.3. Cunoa~terea

de sine ~iautopsihodiagnoza

psihologului

clinician

60

7. Psihologul

ca diagnostician

 

61

8. Psihologul

ca psihoterapeut.

62

9. Psihologul

ca cercetator

64

JO. Direcliile

dezvoltarii

psihologiei

medicale

in unele tari din Europa

~i America

66

10.1. DezvoItarea

psihologiei

medicale

in Germania

68

""

10.2. Dezvoltarea

psihologiei

medicale

in Franta

69

10.3. DezvoItarea

psihoiogiei

medicale

in AngJia

69

10.4. Dezvoltarea

psihologiei

medicaie

in Rusia

70

10.5. Dezvoltarea

psihologiei

medicale

in Statele Unite ale Americii.

71

10.6. medical a in Cuba

Psihologia

72

10.7. Psihologia medicaUi In Cehia ~i In Slovacia 72 10.8. Psihologia medicalii in Spania 72
10.7. Psihologia
medicaUi In
Cehia ~i In Slovacia
72
10.8. Psihologia
medicalii
in Spania
72
10.9. Psihologia
medicalii
in Portugalia
~
73
10.10.
Psihologia
medicalii
in
Mexic
~i America
de S).!,d.
73
10.11.
Psihologia
medicala
In Romania
:
74
Bibliografie
,
75
Capitolul
NORMAL
III
SI P A TOLOGIC
iN VIA T A PSffiICA
.•
•.•.•.•
•.•
79
1.
Criteriil~ si
coord
onate Ie siiniitiitii p'sihice
:
79
1.1. Nonnalitatea
psihica
79
1.2. Nonnalitate
~i siiniitate
~
80
1.3. Sanatatea
psihica
in fonnulare
negativa
81
1.4.
Sanatatea
psihica
in formulare
pozitivii
81
1.5.
Sanatatea psihica optimala
:.;.'
:
81
2.
Acceptii,
definitii ~i ipostaze
ale siiniitatii psihice
82
2.1. Sanatatea ca adaptare
82
2.2. ca mcdic sau norma
Siinatatea
83
2.3. ca
Siinatatea
proces ~i dczvoltare
83
2.4. ca integrare
Sanatatea
sociala
84
2.5. ca valoarc
Sanatatea
84
2.6. psihica din perspectiva
Sanatatea
morala
85
3.
BoaUi ~isanatate
psihica.
Accep(iuni
ale bolii psihice
86
3.1.
Boala, concept
supus reevaluarii
din perspectiva
cronicizarii
86
3.2.
Boa[a
~i anormalitate
87
3.3.
Boala
~i societate
87
4.
Forme ~i mijloace de prevenire
a tulburarilor
psihice
~i
de realizare
a sanata\ii
psihice
89
4.1. Evolu(ia masurilor
~i ac\iunilor
de
psihoigiena
~i psihoprofilaxie
89
4.2. Deziderate
~i dircqii
de aplicare
a
masurilor
de psihoigiena
90
4.3. Psihoprofilaxia
~i princip.alele
categorii
de prevenire
a tulburarilor
psihice
91
4.4. Psihoprofilaxia
primara
91
4.5. Psihoprofi laxia secundara
93
4.6. Psihoprofilaxia
tcrtiara
,
94
Bib liografie
95
Capitolul
IV
TIMP
SI BaALA-.
,
~-
PROBLEMA TICA TIMPULUI DIN PERSPECTIV A PSIHOMEDICALA
97
1. dia!ectica
Unitatea
a timpului
~i spa\iului:
argumente
din psihopatologie
97
2. dialectica biocronometrica
Unitatea
99
3. Dezvoltarea
notiunii
de timp ~i con~tiin\a
timpului
100
3.1. Geneza con~tiintei timpului
100
3.2. amiinarca ~i a~teptarea
Ab\inerea,
- elemente
opera(ionale
ale pedagogiei
timpului.
i02
3.3. Perceperea
~itrairea timputui
in func\ie
de varsta
102
4.
Biocronometrie
~iheterocronie
104
4.1. Heterocronia
dezvoltarii
cognitive
~
105
4.2. Heterocronie
in involu(ia
psihica
106
4.3. Heterocronie
In involu\ia
organica
106
4.4. Heterocronie
~i tanatologie
107
5.
Biocronometrie
~i hipnologie
108
5.1.
Ritmuri ~i perioade
ale activita\ii
hipnice
108

5.2. Faze, stadii ~i durate ale activiUiiii hipnice

5.3. Raportul somn lent - somn rapid

5.4.

evideniiate

onirice

Obiectivarea

~i estimarea

duratei manifestarilor

prin studilbioelectrice

6. Timpul

evenimentelor

~i con~tiinia subiectiva

a duratelor

7. Biocronometrie

~i nosografie

:

7.1.

Evoluiie

biocronometrica

~i taxonomie

nosograficii

~.2. Bo~la ~ub unghiul

ev?luiiei

temporale

~i caracterul

relaiiei terapeutice

8. Dlsmnezle

~l cronopatologle

8.1. ale delimitarii

Tulburari

prezentului

de imaginile

8.2. prezentului

Invadarea

de eatre imaginile

treeutului

9. Aspecte

cronopatologice

In principalele

boli psihice

trecutului

interpersonale

109

110

110

112

113

113

115

116

117

117

118

~perceperea

9

2.

Perceperea

t~mpulu~ !n

tImpulm m pSlhozele

sc?izofrenie.

dehrante :

118

119

120

122

122

122

123

124

9.3.

Perceperea

timpului In psihozele

afective

9.4. Starile confuzionale

~i perceperca

timpului

9.5. Sindromul

Korsakov

~i orientarea

temporala

9.6.

Pcrccpcrea

timpului

sub ac\iunea

drogurilor.

9.7. Semnifica\ia

afectiva a timpului

In psihopatologie

V

PSIHOLOGIC

AL DIAGNOSTICULUI

,

Bib Iiografie

Capitolul

CONTINUTUL

CLINIC

• 127

127

128

129

130

131

132

132

132

133

134

134

135

135

136

136

137

138

139

142

1. Epistemo!ogia

clinica ~i validitatea

diagnostica

2. Diagnosticul

medical

~i supoziiia

etiologica

3. Diagnosticul

medical

~i paradigmelc

patogenetice

4. Diagnosticul

medical

~i consensul

sociocultural

5. Caracterul

5.1. Demersul

5.2. Instante

6.0 premisa

6.1. AscuItarea

4.1. Abordarca

idiografica

~i elaborarea

diagnostica

4.2. Orientarea

nomotetiea

~i perspectiva

diagnostica

epistemic

al examinarii

~i axioma

tehnie al diagnosticului

clinic

epistemologice

a diagnosticarii:

ca solicitare

diagnosticarii

clinic

ale diagnosticului

aptitudinea

ascuWirii

a pacientUlui

,

 

6.2. ca disponibilitate

Ascultarea

fizica

 

6.3. ca aptitudine

Ascultarea

profesionala

7.

Urgenia

elucidarii

diagnostice

~i dirijarea

relatiei anamnestice

7.1. Demersuri

esen\iale

In procesul

de diagnosticare

 

7.2. Diagnosticul-

intre neeesitatea

explorarii

~i riseul iatrogenizarii.

7.3. Caracterul

unitar (somatopsihic)

al examinarii

~i veridicitatea

diagnosticarii

8.

Modelarea

~i standardizarea

relaiionarii

in scopul diagnosticarii

9.

Un deziderat

al diagnosticiirii

clinice:

oportunitatea

interveniiei

terapeutice

9.1.

Suprainvestirea

diagnosticarii

~i minimalizarea

tratarii

,

9.2.

Diagnosticul-

instanta preliminara

~i necesara

tratamentului

10.

Axiologie

diagnostica,

realitate

clinica

~i exigenia

etica

143

143

144

10.1. Scala axiologica

a diagnosticului

clinic: de la diagnosticul

chirurgical

la cel psihologie

10.2. Diagnosticul personalitatii pacientului - acreditarea cunoa~terii sale psihologice

11. Diagnosticul

ca proces de persona!izare

a bajii ~i de anulare

a personalitaiii

bolnavului

11.1

Formarea

psihologica

~i validitatea

diagnostica

11.2.

Relaiia dintre severitatea bolii ~i personalizarea diagnosticului

11.3.

Subiectivitatea

trairii bolii, dificultatea

estimarii

~iearacterul scolastic al diagnosticarii

144

145

146

146

146

147

5

~

am

12.

Diagnostical

plmidimensional,

incercare

de cuprindere

apatologieiomului

 

total

 

148

Bibliografie

 

~

150

Capitolul

VI

_

PSIHOLOGIE

SI SUICIDOLOGIE

 

:,.:

• •

153

 

1. Problematic~

general a actual a a fenomenului

suicidar

 

153

2. Semnificatia

~i natura fenomenului

suicidar

154

 

Suicidul

2.1. ca

singura manifestare

clinica a unei psihoze

cu evolutie

infraclinica

 

155

2.2. ca prim simptom

Suicidul

al unei psihoze

 

156

2.3. Suicidul

ca un epilog tardiv al unei boIi depresive

 

156

2.4. Suicidul

ca expresie

a unei stari psihotice

care

 
 

se manifesta

sub aparenta

unei fenomenologii

clinice somatice

 

156

 

3.

Asupra

incidentci

~i prcvalentei

fcnomenului

suicidar

 

157

4.

Supozitii

etiologice

asupra suicidului

 

159

 

4.1. Factori

socioeconomici

 

:

159

4.2. Factorii psihosocio logici

,

:

:

:;.'

::-.-

.-::;:

160

4.3. Patternul

familial,

statutul

marital

~i fenomenul

suicidar.

 

161

4.4. Asupra corela\ici

dintre rasa, religie ~i fenomenul

suicidar.

161

4.5. Influen\a

factorilor

meteorologici

~i cosmici

asupra manifestarilor

suicidare

 

162

4.6. Gradul de urbanizare

in etiologia

manifestarilor

suicidare

 

162

4.7. Statutul profesional

~i fenomenul

suicidar.

163

4.8. Suicidul in functie de sex

 

163

4.9. Prevalen\a

actelor suicidare

la pacieniii

cu afeciiuni

 

medi~o-chirurgicale

 

165

4.10. Asupra supozitiei

ereditare

in manifestarile

suicidare

 

166

 

5.

Asertiuni

patogenetice

asupra manifestarilor

autolitice

 

:

166

(~Caracteristici

ale suicidului

in functie de varsta

 

167

\

-)

6.

I.

Suicidul la varsta copilariei

167

 

6.2. Suicidulla

adolescenia

~i tinereie

 

168

6.3. Suicidul

la varsta maturitaiii

 

168

6.4. Suicidulla

senescent a

168

 

7. Asupra

evolu!iei mijioaceior

de realizare

a suicidului

169

8. Problematica

psih.ologica a fenomenului

homicidar

170

 

8.

I. Supoziiii

asupra etiopatogeniei

homicidului

 

170

8.2. principalele

Homicidulin

boli psihice

171

8.3. InfanticiduL

 

172

8.4. Suicidul colectiv

173

"" 9. Actul suicidar din perspectiva

socio-culturala

 

173

 

9.1. Suicidul ~i responsabilitatea

morala

174

9.2. Implicaiiile

sociofamiIiale

privind

aciiunile

suicidare

 

175

10.

Aspecte

ale responsabiliUiiii

profesionale

~ijuridice

in fa\a actelor autolitice

 

176

1LMasuri

profilactice

~i programe

terapeutice

In manifestarile

autolitice

 

177

11.1.

Masurile de spitalizare

ale.persoanelor

suicidare

 

178

11.2.

Problematica

predictiei

suicidului

 

178

Bib liografie

 

180

Capitolul

VIl

PSIHOLOGIA

ACTULUI

TERAPEUTIC

 

•.•

183

 

1. Problematica

psihologica

~i evo1utia fenomenului

placebo

In medicina

clinica

 

183

 

1.1. Accep\iuni

ale nOiiunii de "palcebo"

 

183

1.2. Istoria fenomenului

placebo

 

184

 

2. Valoarea

terapeutica

a efectului

placebo

,

188

 

2.1. Efectul

placebo in principalele

simptome

somatice

 

188

2.2. Asupra efectului placebo

in principalele

entitati nosografice

psihiatrice

 

189

3. Factori psihologici

3.1. Bolnavul

ai fenomenului

placebo

ca factor al efectului placebo

4.

3.2. Boala ca factor al efectului placebo

3.3. Terapeutul

3.4.

3.5.

3.6.

ca factor al efectului placebo

rela(iei terapeutice

fannaceutica

Calitatea

Fonna

Spita]ul ca placebo

~i efectul placebo

a medicamentului

~i efecml placebo

Asupra

mecanismelor

patogcnetice

a]e fenomenului

placebo

4.1.

4.2.

Mecanismele

Sugestia

nespecifici

condi(ionarii

din perspectiva

te:lOmenului placebo

placebo

psihofannacologiei

cIinice

exercitata

de medic ~i fenomenul

5. Factori

6.

ai ageniilor psihofannacologici

in eoudiliile

Problematica

relatiei terapeutiee

7. prescrip(iei

Asupra

compulsie!

psihofarmacologice

~i imperativul

cunoa~terii clinice

8. ~i problematica

Relatia

terapeutica

transferenliala

Bib Iiografie

;

,

Capitolul

VIII

PSIHOTERAPIA:

PRINCIPII

~I ME TO DO LOGIE

I.Psihoterapia

modema:

izvoare ~i istorie

2. Psihoterapia

ca expresie

a culturii

:

3. Definitiile

~iacceptiunile

psihoterapiei

4. Sensuri]e

si semnificatiiie

notiunii de psihoterapie

5. Izvoare

te~retice

si m~dele op'erationale,

In psihoteraoie.-

6.

Tehnici

~i metode in psihoterapie

7.

Factori comuni

(nonspecifici)

In psihoterapie

 

8.

Aria obiectivelor

psihoterapiilor

9.

Orientari

psihoterapeutice

in diferite situalii clinice ~i conditii

nosografice

10.

Selectia pacienlilor

pentru psihorerapic

~i interviul

initial, investigativ-instructiv

(evaluarea

de orientare in psihotcrapic)

191

19]

] 92

]92

194

]94

195

] 95

195

] 96

196

] 99

200

202

204

• 207

207

209

21 0

;

21 ]

212

213

215

216

218

219

II.

Cadml

~i programul

de desta~urare a psihoterapiei

L

 

220

12.

Eficacitatea

real a ~i aparema a psihoterapiilor

221

12.1.

Problema

remisiunii

spontane

~i a implicatiilor

ei asupra rezuItatelor

 

psihoterapiei

222

]2.2. Problema

agravarii

starii pacientului

prin psihoterapie

 

223

12.3.

Asupra

eficacit5(ii comparative

a psihoterapiilor

 

224

12.4.

Factori

ai eficacitalii

psihoterapiei

225

12.5.

Asupra

posibilitiitilor

actuale de evaluare

a rezultatclor

psihoterapiei

228

Bibliografie

 

,

229

Capito]ul

IX

PSIHANALIZA

SI PSIHOTERAPIA

PSIHANALITICA

 

231

I.

Acceptiuni

si ~inonimii ale notiunii de psihanaliza

23]

].1. Psiha~aliza

ca

teorie a p;ihicului

 

,

231

1.2. ca metoda

Psihanaliza

de

investigaiie

a psihicului

:

232

1.3. ca metoda

Psihanaliza

de psihoterapie

232

2. istoriei psihanalizei

Asupra

~i a contributiei

lui S. Freud la edificarea

psihanalizei

233

3. "aparatului

Asupra

psihic" ~i a instantelor

sale "topo]ogice"

din perspectiva

teoriei psihanalitice

235

4. simptomului

Semnificatia

din perspectiv5

psihanalitica

240

5. ca metoda de psihoterapie

Psihanaliza

.241

5.]. Evantaiul

psihoterapiiIor:

de la psihanaliza

la terapia comportamentala

241

5.2. Organizarea

si cadml de destasurare

a curci psihanalitice

242

5.3. Principalele

tehnici ale psihan~lizei

243

5.4. ~i pacientul

Terapeutul

in procesul

analitic

246

7

_31

 

5.5. Rela~ia terapeutica

in abordarea

psihanalitica

 

247

5.6. Relaiia transfereniiala

in psihanaliza:

transfer,

contratransfer,

nevroza

de transfer.

249

5.7. Indicaiiile

~i contraindicaiiile

psihanalizei

251

B ibliografie

:

252

Capitolul

X

 

TERAPIA

COGNITIV A

 

255

I.

Izvoare

teoretice

ale terapiei

cognitive

255

2.

Cogni\ia,

element primar

~i central al teoriei ~i al terapiei cognitive

 

258

2.1. Asupra accepiiunii

~i definiiiei

nOiiunii de cogniiie

258

2.2. Implicarea

cogniiiei

In psihologie

~i In psihopatologie

259

3.

Structura teoriei cognitive

~i rela\ia ei cu patogenia

tulburarii

depresive

 

259

3.1. Triada cognitiva

259

3.2. Schemele

cognitive

260

3.3. Disfunc\iile

s:m distorsiunile

cognitive

261

4.

Structura

terapiei

cognitive

~i procesul

terapeutic

262

4.1. Principalelc

tchniei ale tcrapiei cognitive

263

4.2. Modul de actiunc

al tcrapici cognitive

 

264

4.3. Elcmcnte

tcrapeutice

asociate

~i coneurente

ale terapiei cognitive

 

265

4.4. Caracteristici

didactice

ale terapiei

cognitive

266

4.5. Combinarea

terapiei

cognitive

cu mcdicamentele

antidepresive

266

5. Indica\iile

~i contraindica\iile

terapiei

cognitive

 

267

6. Eficien\a

tcrapiei cognitive;

rezultate

comparative

ale principalelor

abordari

terapeutice

268

Bib liografie

 

269

Capitolul

XI

 

PSIHOTERAPIA IN GRUP

271

I.

Operaiionalitatea

defini(iilor

~i aria sinonimiilor

psihoterapiilor

in grup

271

2.

Istoria ~i evolu\ia

psihoterapiei

in grup

273

2.1. Principii.e

didactice

in psihoterapia

in grup

274

2.2. Contribuiia

psihanalizei

la psihoterapia

in

grup

275

2.3. Psihoterapia

in grup astazi

277

3.

Organizarea

grupului

terapeutic

277

3.1. Selec(ia pacieniilor

pentru

psihoterapia

in grup

278

3.2. Pregatirea

pacicn\ilor

pentru psihoterapia

in grup

 

279

4.

Compozitia,

structura

~i funciionarea

grupului

terapeutic

280

4.1. Compoziiia

grupului

terapeutic

280

4.2. Structura

grupului

terapeutic

282

4.3. Dinamica

participarii

membrilor

la grupul terapeutic

 

283

4.4. Functionarea

gnlpului

terapeutic

284

5.

Statutul ~i rolul terapeutului

in coordonarea

activita\ii

grupului

287

5.1. Rolul psihoterapeutului

in conducerea

activitaiii

grupului

287

5.2. terapeutului

Personalitatea

~i calitaiile

care ii permit lndeplinirea

rolului

de conducator

al grupului

288

5.3. Coterapeutul

(terapeutul

asistent

sau consultant)

289

5.4. Expectaiiile

~iobligaiiile

membrilor

grupului

290

6.

DesIa~urarea

~ediniei de psihoterapie

in grup

290

6.1. Stimularea

participarii

membrilor

la activitatea

grupului

291

6.2. Coniinutul

comunicarii

291

6.3. Tema supusa analizei

grupului

292

7.

Integrarea

pacieniilor

in grup ~i evoluiia

grupului

terapeutic

292

7.1. Stadii evolutive

ale gmpului

terapeutic

293

 

7.2. ~edintele

alternate

- un test al maturiz1irii grupului

:;;iun pas spre societate

 

295

7.3. Incheierea

psihoterapiei

In grup

295

8. Specificul

psihologic

al grupului

terapeutic

 

296

9. Principalele

procese

psihologice

care apar In grupurile

psihoterapeutice

 

297

 

9.1. Universalizarea

- ca mijloc

de dizolvare

a solipsismului

298

9.2. Coeziunea

- ca proces

de valorizare

a grupuluiterapeutic

298

9.3. Identificarea

cu terapeutul.

299

9.4. Transferul

- ca ata~ament incon~tient

fata de 0 persoana

semnificativa

 

299

9.5. Presiunea

9.6.Ventilatia

grupului

ca forme de

exprimare

libera

301

~i catarsis-ul-

301

9.7. Abreactia

- ca experienta

terapeutica

a rerrairii evenimentelor

:;;ia sentimentelor.

 

302

9.8. Intelectualizarea

- ca disponibilitate

de cunoa~tere ~i stapanire

a realitatii

302

9.9. Testarea

realitatii

- ca disponibilitate

de evaluare

obiectiva

a lumii

 

303

10.

Grupul - ca factor terapeutic

;

:

304

10.1. Rolul eseniial

al grupului

in procesul

de ameliorare:;;i

vindecare

 

304

10.2. Factori care inhiba spiritul de grup diminuand

valoarea

terapeutica

a grupului

305

10.3. Salonul

de pacienii

- ca 0 unitate

terapeutica

de grup deschis,

heterogen

 

307

II. Psihoterapia

In grup din perspectiva

psihanalitiea

 

308

12. Clasificarea

psihoterapiilor

in grup

312

13. Raportul

dintre psihoterapia

individuala

~i psihoterapia

In grup

313

14. Psihoterapia

combinata

- 0 modalitate

terapeutidi

tot mai frecvent

recomandata

 

314

 

14.1. Psihoterapia

combinata

din perspectiva

integr1irii elementelor

pozitive

 

ale relatiei

diadice ~i de grup

315

14.2. proceselor

Caracterul

psihodinamice

~i terapeutice

In psihoterapia

 

combinata

316

14.3. Psihoterapia

de grup interactional-structurata

316

15. asupra psihoterapiei

Observaiii

In grup In principalele

entitati nosografice

psihiatrice

317

16. In grup a pacientilor

Psihoterapia

eu durere eronicii

 

320

 

16.1. Durerea

croniea

- model particular

de tulburare

psihosomatica

 

320

16.2. Organizarea

gnlpului

terapeutic

al pacientilor

cu sindrom

algic cronic

 

321

16.3. Abordarea

terapeutica

In grupul de pacien(i cu durere cronica

 

322

17.

Aspecte

ale psihoterapiei

In grup In unele boli psihosomatice

324

18. Psihoterapia

in grup cu copii ~i adolescenti

 

325

19. Indicatiile

~i contraindieatiile

psihoterapiei

In grup

328

Bib Iiografie

328

 

Capitolul

XII

psrno DRAMA

 

331

I. Actualitatea

si validitatea

metodei

 

331

2. : ca replica metodologica

Psihodrama

fata de psihanaliza

cIasica

 

;

332

Psihodrama

3. -Intre

psihoterapia

individuala

~i psihoterapia

In grup

 

333

4. Elemente

specifice

ale terapiei psihodramatice

334

5. Roluri In psihodrama

335

6. Grupul psihodramatic

~i dinamica

de grup

337

7. Indicatiiie

~i posibilele

aplicatii

ale psihodramei

339

Bibliografie

340

 

Capitolul

XIII

PSmOTERAPIA

iN BOLILE

PSIHOSOMATICE

341

1.

Psihosomatica

din perspectiva

validarii

etlopatogenetice

~i a abordarii

psihoterapeutice

 

341

IT, Patologia

psihosomatica

- sfera si continut.

341

1.2. Contribuiia

factorilor

psihosoci~li

la e~iologia bohlor psihosomatice

 

342

1.3. Rolul

evenimentelor

psihotraumatizante,

al situatiilor

conflictuale

~i frustrante

 

in aparitia

bolilor psihosomatice

;

343

 

"1.4.

"Stresul biologic

fundamental",

consecinta

a pierderii

afective

345

1.5.

Boala psihosomatica

dinperspectiva

ecologica

~i psihoterapeutica

347

1.6.

Supozi\ia

specificitatii

conflictului

psihic !Iirolul sau in raspunsul

psihosomatic

348

1.7.

Profilul personalita\ii

pacientului

psihosomatic

din perspectiva

procesului

psihoterapeutic

:

350

 

1.8. psihoterapiei

Necesitatea

bolilor psihosomatice

din considerente

etiopatogenetice

351

1.9. in bolile psihosomatice,

Psihoterapia

 
 

consecinta

inerenta

a unei abordari

cIinico-terapeutice

holistice

,

355

2.

Probleme

metodologice

in abordarea

psihoterapeutic1i

a pacientilor

psihosomatici

357

 

2.

I. Particularita\i

ale relatiei medic-bolnav

in medicina

psihosomatica,

 

din perspecti va psihoterapeutica

357

 

2.2. 9i conduita

Obiectivele

psihoterapeutului

in abordarea

pacientilor

psihosomatici

358

2.3. 9i selec\ia pacien\ilor

Complianta

psihosomatici

pentru

psihoterapie

360

2.4. psihiatrica

Consultatia

in clinica de boli somatice;

consultaiia

de legatura psihiatrica

361

3.

Principalele

metode psihoterapeutice

utilizate

in psihoterapia

pacien\ilor

psihosomatici

363

3.

I. Psihoterapia

suportiva

in bolile psihomatice

364

3.2. Utilizarea

biofcedback-ului

in tcrapia bolilor psihosomatice

 

365

3.3. Asupra oportunita\ii

psihanalitice

in bolile psihosomatice

367

3.4. Combinarea

tcrapiei farmacologice

~i psihologice

in boIiIe psihosomatice

 

372

4.

Particubrit3.\i

ale psihoterapiei

in principalele

boli psihosomatice

 

374

4.

I. Boala coronariana

din perspectiva

psihologiei

clinice 9i a abordarii

psihoterapeutice

374

4.2. Hipertensiunea

arterial a esen\iala

sub unghi psihologic

!Iipsihoterapeutic

 

385

4.3. Astmul

bron9ic - psihopatologie

~i psihoterapie

 

390

4.4. Ulcerul

duodenal

- abordare

psihoterapeutica

din perspcctiva

psihosomatica

395

4.5. unghi psihosomatiqi

Co!ita ulceroasasub

psihoterapeutic

·

,409~

Artrita rellmatc)ida

4.6. di~

perspectiva

psihosomatica

9i psihoterapeutica

 

408

4.7. 9i obezitatea

Suprapondcraiitatca

psihosomatica

 

9i psihoterapeutica

cIinica din perspectiva :

413

L1.8. Abordari

psihofarmacologice

9i psihoterapeutice

utilizate

in limitarea

~i reducerea obezitatii clinice

429

4.9.

Analiza comparativa

a eficacita\ii

abordarilor

psihoterapeutice

9i psihofarmacologice

 

utilizate in reduce rea obezitll\ii c1inice

437

4.

I O. Rezultate

9i reeomandari

In psihoterapia

pacien\ilor

psihosomatici

441

Bibliografie

442

Capitolul

XIV

PSIHOTERAP1E

S1 PS1HOFAR1\1ACOLOGIE

447

,

I. Apariiia

psihofannacologiei

In contextul

terapiilor

psihologice

447

2. dintre psihofarmacologie

Originile

opozi\iei

9i psihoterapie

448

3. si realitate

Investitie

narcisica

farmacodinamica

449

4. ~tiin\a psihofarmac~logica 9i psihoterapia psihanalitica

450

4.1.

Opozitia de principiu

a psihanalizei

fata de psihofarmacologie

451

5. Terapia bifoca11i- compromisul

psihanalistului,

impus de ameniniarea

existentei

pacientului

.:

452

6. Eviden\ele psihofarmacologiei

c1inice ~i postulatele

psihoterapiei

analitice

453

6.1.

Observa\ii

ale psihanali9tilor

asupra utilizarii

comparative

a psihoterapiei

9i a neurolepticelor

453

7. Extinderea indica\iilor psihoterapiei prin intermediul psihofarmacologiei

455

8. Tendin\a actual a generala a terapiei psihiatrice:

asocierea mijloacelor psihofam1acologice 9i psihoterapeutice

456

9.

Asupra unor modalitati

concrete

de asociere

a psihofam1acologiei

eu psihoterapia

457

Bibl iografie

460

~-

PREFATA

Relatiile psihologiei

cu medicina, a CarOl'sorginte poate fi regasita in primele acte

medicale,

manifestatii in investigatie

a relatiilor

cxamcnului

cunosc actualmenteo

eu pacientul,

reevaluare

clinicii impusa de excl::siva orientare tehnica A devenit astfel evidcnta nevoia de umanizare

a actului

medical

~i de revalorizare

:lj.

~i terapeutica.

de personalizare

clinic in special.

Bazandu-se

pe 0 viziune

integrativii,

psihologia

medicaHl

pune

in centrul

prcocuparilor

~icomprehensivii, in istoria dezvoltiirii lui psiho-illdividuale ~i socia!e, din care desprindc

semnificatii

pcrspectivelor

propus, acela de

cunoa~tere aprofundata a pacientului din perspectiva boiii sale, de cunoa~tere a fC:lomenalu1ui, in tendinta continua de evidentiere a urnunului, considcrat aid drept ccrol~r al esen;ia!ului.

elementul

llicdicala dcniiscste".

sale ornul aflat sub incidenta bolii, abordandu-l

esentiale,

sale.

care-i

permit

orientarea

rcalista

intr-o perspcctiva

asupra

dinamica

~i

sHirii prezente

h orientarea

sa aplicativii, lucrarea a cautat sa raspundii scopdui

Pastrand ca aspect fundamental

,

1.1.- fantnl observatiei1

re!ational~ interpersonal,

psihologia

directe si, individuale,.•••. proDTIU-ZlS clinict?-, recmgand

la observatii mediate, indirecte, obtinute prin tehnici, teste ~i metode de lab orator, care

confera con~inut explorarii psihologice paraclinice. Prin aceasta, psihologia medicala pastreaza ample rela~ii cu psihologia experimentala, psihofiziologia ~i psihometria. Totodata, prin direc~ionarea sa esentialmente eliniea, ea prezintii ample deschideri asupra fiecami domeniu medical, a carui problematica psihologica speci:i:ica 0 abordeaza in mod primordial. Din aceasta perspectiva lucrarea aduce preciziiri necesare chiar in privinta sferei ~i continutului domeniului, intrucat, de~i a depa~it un secol de evolu~ie, dezvoltare ~i

afinnare, ca domeniu aplicativ de cunoa~tere ~icercetare, psihologia medicalil i~i continua procesul de cnstalizare ~i delimitare.

:~"">-<-==.,,,;:~

Totodata, pentru anumite domenii ale medicinii ~i in primul rand al

etiopatogeniei

~i terapiei; psihologia medicaHi prezinta noi valente"susceptibile de a fi valorificate in

cadrul unoI' probleme epistemologice medicale inca neelucidate. Astfel, eu toate

remarcabilele

psihologice in complexele plurifactoriale etiologice este tot mai intens invocat. Sub

acest unghi se mentioneaza ca nu numai in aria vasta

a bolilor psihosomatice, dar ~i in

privinta iatrogeniilor ~i conversiilor, elementul psihogen este tot mai elocvent subliniat

progrese inregistrate

in cunoa~terea cauzelor bolilor,

rolul implicatiilor

11

4!!!!1'-!lP'j

,

=

T ••

"

~-'''-~~-----'-.'-

---~~~-

---

si mai stiintific analizat.

, i~timp ce contributia psihoiogiei medicalc la descifrarea prob1emelor etiopatogepjce

se inserie in aria preocuparilor

zisa se afla In prim-pl::mul actiunilor practice situatiile In care, prin natum 9i gravitatea sa,

interoga~ie, ell opcrioada de amdo:lsa expectatie, direia psihologia medica1a ii peate raspunde prin disponibilW'ili psihoterapcutice care-i revin prin continutul demersurilor sale si, prin vocatie.,

sale ~tii!1titicc, rolul sau in asistenta medicaUi prepriu-

A.cestea devin eu atat mai necesare in bonIa sc instituie ca un moment de

Aceasta

.•

COIltrlOU\le ~1.pSl11010g1c;l

-

-1'

"'

1

'

111::ulC,11e este ell ala:. mal necesara ell ca "t"-

•.••

1

••.•.••

"'"

ti

a

In SltU3,

-.L-

de boala, particulara ~i In fapt singubrll pentru padent, el patrunde Intr-o 1ume a semr1e1or de intrebare determinaia prinir-un proces de autoanaliza. Trait pe fundaiul

~i uneori al ignorantei, acest proees este suseeptibil sa

determine aparitia de noi simptome care se pot constitui intr-o a doua boaHi, de fapt 0 stare morbidil secundara, expresie a trairii sufcrintei ~i reactiei insului 1a afectiunea propriu-zisa, considerata ca boaIa primara. De cele mai multe ori insa, este vorba de 0

potentare a simptomatologici acesteia prin coeficientul de psihogenie, rleterminat de

Djferit de la un. ins la altul, in functie de natura, gravitatea sau

, momentui evolutiv <21 bolii, dar mai r.:lesde structtlra personalitatii pacientului, aceastii

potentare psihogenetica se l'nscrie, de asemenea, in aria actiunilor de psihologie medicaUi. In faza actualil a evolutiei ~tiintelor medicale ~iantropologice, a dezvoltarii gandirii ~i conceptiilor filozofice, cand existi'. un consens privind unitatea somatopsihica, fenomenelc ~i stariie psihologicc care insotesc afectiunile somatice sunt nu numai recunoscute, ci ~i investigate ~i estimate in fiecare boala ~i in fie care situatie clinic a particulara. De fapt, implicatiiIc psihologiei asupra medicinii elinice, intotdeauna apreeiate ca neindoielnicc, au devenit actualmente axiomatice, fiindsupuse studiului prin numeroase programe ~tiil1tifice, in fiecare domeniu al bolilor somatice.

nesigurantei,

al necunoa9tcrii

eonstiinta

"

boHi ca atarc.

.

Intrucat orief.)bos15, indifercilt de Ii.aillrasau gravitatea

•• -

••.•.•

pardClltara,

-

.••

uC ccle men i11Uite

1

.••

1

on ameli

•••••••

sa, constituic 0 expcrien~a

,

angajarea

'h'

pSh ica a

~

negaliva

pacientului este profunda 9i autcntica. Daca reactia psihologica a pacientului este constanta

in orice afectiune somaticil, oriel1tarea medicuIui asupra starii psihiee a paeientului trebuie sa eomporte 0 valoare axiOlr.atica. De9i preocupat de boala, el nu ramane la nivelul fenomenal al acesteia, ci aoordeaza in mod primordial omul aflat sub ineidenta suferintei eu emotiile, anxietatile, frustratiile, Cll triiirile ~i reactiile pe care boala Ie dezvoltii. Totodata, cunoa9terea autentica a persoanei care prezinta acest proces, a structurii psihismului sau susceptibil de a conditiona 9i influenta toate componentele bolii, de la cele etiopatogenice la cele c1inico-terapeutice 9i evolutiv-prognostice, se inscrie in dezideratul cunoa~terii integrale, comprehensive, totale.

~1uramatIca,

:1

•.

,

,

,

Prin eficacitatea

contributiei

sale, psihoiogul

clinician

necesar nu numai in domenii medicale dcvenite traditionale

,

"

s-a dovedit un colaborator

ci si in altele noi

cum este

,

psihofannacologia, un de testarca actiunii substantelor psihotrope a devenit 0 activitate

cvasispecifica

a psihologiei

clinice.

ir U;;.;:

~:,:,;.'-1-·.u:",

)')'"\:;,,)1>,:;.':::

UNI\rERSITATEA

.L-·~L·:-:1,

SPffiU

HARET

BILBLIOTECA

Mr. Inv.

"."

J0J::J

.

consti'i in

faptul ca spre deosebire de relatii1e medicului cu a1ti speciali9ti ::mgajati In munen. de investigatie, rdatii mediate prin aparate ori prin produsele biologice recoltate, colaborarea

o particularitate

a relatiilor

profesionale

din domedile

psihomedicale

- ell psihologul implica relatii directe, determinate de specificul abordarilor ~iactivitatilor

saic care sunt nemijlocite ~i interpersonale.

Complexitatea

domeniului

in care i~i dcsfil~oara activitatea,

bogatir. ~i lloutatea

mijloacelor investigatorii, precum ~i caracterul incdit al fic~arui c~z examinat ccnfedi

psihologului

o veritabila consacrare. Aceasta se datore~te faptlilui ca spre deosebirc de aiti specia1i~ti, psihologul nu face propriu-zis un examen ~iniei nu intreprinde 0 invcstigatie, ci desfa~oara

o explorare, ceea ce ii asigura un stah.~ pariicuhlr in eercctare. Contributia psihologului clinician in domeniul eercetarii med.icale este regasiti in

toate ariile activitatii sale, de la campul vast al cauzelor tulburiirii psihice ~i somaticc, de

clinician 0 activitate privilegiata in ccrcetare, domcniu In care ~i-a asigurat

la analiza

faetorilor

genetici,

eredo-familiali

~i psihosociali,

Ia studiul

incidentei

~i

prevalen~ei diverselor

entit1'itinozografice,

a1 reac;iilor

insului b barcia,

al terapiei ea

proces ~i al evaluarii rezultatelor terapiei, pana In elaborarca cKamcndor

psihoI1ictriec

.-'

~i

validarea

instrumentelor

investigatiei

sale specifice .

.- conduitei insului in boala, psihologia medicaHi cste implicata in sustinerea tcnlpeutidi ~i de sanogeneza generaHi. 1ntrudit orice act tcrapeutic se desili~oara pe un fundal psihologic, care-i confera ~ieonditioneaza valentcle sanogcnetice, este nelEdoiclnic faptul ca interventiile terapeutice, indiferent de natura lor gilsesc resurs,= de valorificare in

si a

In afara eontributiei

,

sale la aprofundarca

cnl10astcrii simvtomatologicl

,

.••••.••

bolii

J

domeniul psihologiei medicale. De fapt, orice :1Criune farmacodhl:1lnici1 ~iin general

uctivitatea farmacocinetica

evidentiati

Pe langs. aceste aspecte psihologice, care acrcditeazii eficacitmea diferitelor actiuni

tcrapcutice, psihologia medicala ~i-a dezvoltat ffiijloace de tr ••iamcnt specifice, a caror expresie 0 constituie metodele ~iprocedeele psihGtuap~utic<;. Printr-o judieioasa selectic ~i aplicare practica, aceste metode de tratament psihologic pot completa ~i potenta cfectnl actului terapeutic specific, in orice domeniu dinie, de la psihiatrie la chimrgie, de la dermatologie la stomatologie.

poate

fi potentata

sau dimhmata

de factori

subiectivi,

de investigapa

psihologica.'

Activitatea

psihologilor

clinicieni

nu se desfa~oarii llumai in aria investigatiei,

asistentei sau a psihoterapiei, ci ~i prin participarea lor la instan~c decizionale in cadrul comisiilor de evaluare a eapacitatilor profesionale sau al comisiilor medico-legale. Toate

acestea au :facutea psihologia

contemporani ca 0 "~tiin¥i fundamentala in medicina" sau ca "0 ~tiinta de baza in medicina". Totodata, mai mult de jumatate din numarul psihologilor practicieni i~i des:fa~oara activitatea in domeniul medical, psihologia medicala reprezentand cea mai mare specialitate dintre ramurilepsihologiei aplicate.

medicaHi sa fie apreciata de ditre cei mai acreditati c1inicieni

medicale,

1ntr-o privire

se poate

get'efi11a asuPt:~;~W~~l1~'

coristat~&V inle¥esu1dlh~ntru

< h.'l "

r.:~' A IN'f!!.U'

cunoasf

>.A

"

~vqA~

~~~f~,

~

~~

J.

F\Il<l/~ 1;

,

~~~

rnB~IO!fCA

irv. :!!i:t_8_

~

I

I

I

rea ~i perspectivelor si asistcnta

,

l7

psihologica psihologiei

~

13

a

bolnavului este intens invocat ~i general manifestat. Totodata, preocuparea medicilor

pentru psihologie este dublata de 0 gandire psihologica izvoratil din practidi ~i continuu

stimulata

medicaUi realizeaza 0 recvaluare a eticii asupra relatiiIor profesionale. Sub acest

practicii medicale

aspect, al nonnelor morale medicale, psihologia medievaUi analizeaza in primul rand relatiile interpersonale dintre medic ~ibolnav, care insotesc ace~ti protagoni~ti ai actului medical de Ia initierea rclntiei anamncsticc pana la incheierea actiunii terapeutice.

Fundamentata, stimulata ~i mode1ata de sistemul social, psihologia medicala contribuie

Ia crearea

devina inerente valorilor profesionale, fiind tot atat de importante in cadrul activitatii clinice ca si cunostintele stiintifice si deorinderile tehnice.

de activitatea

clinid.

Prin problematic a sa generaUi psihologia

~i 0 mai marc deschidere

unui

,

mediu mora! eu un inalt continut

""

t

.•.

umanitar,

in care nonnele

etice sa

Automl.

Capitolul

I

PSIHOLOGIA MEDICALA SFERA 81 CONTINUT

,

Remarcabilele

,

progrese medicale ca ~i recentele

schimbari

socia1e au ipostaziat

in

medicina

raporturi

noi, particulare,

concretizate

prin trei axe directoare:

bolnav-boala,

bo1nav-medicina,

bolnav-societate.

In analiza acestui complex rela1;iona1,bo1navu1 apare ca element esentia1 ce trebuie

in1;e1esatat prin prisma

exceptiona1e;

de boala ~i a aspectelor

Fara a cunoa~te progrese1e medicale ca atare, dar con~tient de existenta lor, bo1navu1

are noi ~i inalte expectafii fata de medicina, [ata de institutia medicala, ca atare, ~i fata de medic, de la care a~teapta vindecarea; el considera interventia medicala ca un fapt firesc, iar boa1a ca pe un rau ce trebuie ~i poate fi inlaturat. Evo1utia favorabilaa bolii a devenit pentru bolnav un fapt scontat, iar procesu1 de vindecare, fiind inieles ca 0 etapa fireasca in evo1utia afec1;iunii, nu mai pastreaza legiitura, univoca in trecut, cu ideea de

sa1vare. Agravarea,

suferintei

~i starii sale, cat ~i a situatiei

infinita

lui deosebite,

uneori

de aici decurge variabi1itatea

sale atitudinale.

a comportamentului

sau in situa1;ia

ca ~i cronicizarea,

sunt apreciate

ca eventualitati

rare, improbabi1e,

care nu sunt core1ate cu natura sau severitatea

actual a

este marcata

posibilitatile terapeutice, in sensu1 ca, in virtute a progreselor efective inregistrate in acest domeniu, s-au investit sperante exagerate care, in mod real, nu pot fi indeplinite. Neconcordan1;a expectatiilor pacieniilor fat a de nivelul posibilitatilor actuale a determinat 0 criza a medicinii pe care aceasta cauta sa 0 rezolve prin reanalizarea orientarilor si revalorizarea resurselor sanogenetice. Pe acest fundal, reconsiderarea rela1;iilor medicinii cu psihologia apare nu numai ca necesara, ci ~i salutara, sinuoasa lor raportare regasindu-se actulamente pe un teren fertil de implicare.

sale rata de

afeqiunii,

ci cu competente profesionale

~i orientari

terapeutice

inadecvate

sau neinspirate.

In plus, asistenta medicala

~i a familiei

de 0 expectatie

disproportionata

a pacientului

1. Izvoare

etimologice

~i acceptiuni

ale psihologiei

eUnice

Situata la confluenta psihologiei cu medicina, psihologia clinica i~i afla sorgintea

totu~i, prin acest atribut adjecti-

in domeniul

filozofiei,

psihopedagogiei

~i sociologiei;

val, de clinica, se dore~te sublinierea caracterului sau medical, avand ca element de continua referinta omul bolnav sau aflat in stare de suferinta. Intr-adevar, spre deosebire de psihologia medicala, care cuprinde 0 problematica mai ampla ~i 0 arie mai extinsa

de preocupari, psihologia clinica

asupra caruia intrevine nemijloeit, ilustrandu-~i astfel caracterul sau pregnant aplicativ.

are in vedere mai ales starea ~i situatia pacientului

Subliniem

insa faptul ea atributul

de "clinica"

nu mai pastreaza

decat 0 slaba ~i

poate aparenta legatura eu sensul sau etimologic

pat) intalnit initialla bolnavului imobilizat.

(groklinikos

sau lat. clinicus, bolnav la

Plinius

eel Batran,

care-l utiliza spre a desemna ingrijirile acordate

Mentionam,

toto data, faptul di in epoca Rena~terii, alaturi de aceasta aeceptiune,

notiunea de "clinic" era folosita in sens pedagogic, instructiv, sprc a ilustra inva!amantul

aplicativ

formarea medieala a fost urmaU'i eu tot mai multa vigoare pana in zilelc noastre, cand

intreg invatamantul clinic se desIa~oara in spital, fiind ilustrat prin observatia, analiza ~i discutia cazurilor clinice.

medical, notiunii de clinica ii putem

descifra ~i 0 sorginte filozofid. Astfel,

"clinica"in argumentarea sistemului sau filozofic ~i0 considera definitorie in exprimarea "experientei sensibile". Pomind de aici, orientarea clinica ce a determinat rcvolutionarea

cunoa~terii in medicina seeolului al 17-lea a avut la baza metoda empirica al carei

deziderat era observatia

desfa~urat

in spital, Hinga patul

bolnavului.

Aceasta

metoda

adoptata

in

Pe lingii evolutia sa semantica din domeniul

constatam ca John Locke folosea notiunea de

directa,

imediata

si nemiJolocita. In felul acesta, medieina

,

,

clinic a, prin orientarea sa pragmatic a, s-a afirmat in antiteza cu teoria, considerata ca desprinsa de individual ~i coneret ~i eali'iuzita de interpretarea scolastica.

directe pe care 0

Pe

de alta

parte,

metoda

clinica,

in virtutea

observatiei

preconizeaza,

se opune metodei

experimentale,

ce are la baza cunoa~terea mijlocita,

mediata.

Prin antiteza initial a fata de teorie, ca ~i fata de experiment, dovedit a fi deosebit de fecunda pentru cunoa~tere, ea impunandu-se

orientarea cliniea s-a

atat in medicina cat

~iin psihologie,

subordonandu-~i

actul mediat, investigator,

tradus prin teste sau analize

de laborator.

Medicina clinica s-a afirmat nu numai prin studiul direct, coneret ~i imediat al cazurilor patologice, ci ~iprin analiza lor individuaH'i, atat in situaiia prezenta, cat ~iin viziune 10ngitudinaUi. Aceasta accepiiune a notiunii de clinica a fost preconizata de Littre (1873), pentru a defini medicina care vizeaza studiul individual al bolnavilor. Prin oportunitatea ~i utilitatea sa, noua metoda, de analiza individuala a cazurilor,

a fost aplicata, inca de la inceputul secolului nostru ~i in domeniul psihologiei, atat in investigarea bolnavilor, cat ~i in afara ariilor patologiei, largirea sferei notiunii de psihologie clinica vizand astfel tendinta de "a conota extensiunea spiritului clinic ~i a mctodei clinice asupra cazurilor individuale care nu sunt neaparat medicale" (DoLagache, 1961, p. 1)

Pe de alta parte, constatam

ca persista

0 anumita

confuzie

intre

noiiunea

de

psihologie

dinica

(cultivata

in studiile anglo-saxone)

~i aceea de metoda

cUnica (ce

vizeaza explorarea

psihologidi

directa ~i aprofundata

a cazurilor individuale,

nonnale ~i

Dezvoltata ea 0

replica fata de analiza teoretica, precum ~ifata de cercetarea experimentaHi ~ide evaluarea statistica, metoda cUnica nu are comun cu psihologia cUnica (In afara de simpla omonimie) dedit faptul ea ambele folosese analiza individuaHi a eazurilor, procedeu comun, dealtfel, intregii patologii. Faptul ca metoda eliniea vizeaza, in afara eazurilor

patologice, ~ipe cele considerate

larga dedit psihologiei medicale. Aeeasta eu atat mai mult eu cat, continutul unei notiuni nu este tributar etimologiei sale, ci domeniului faptic pe care-l ilustreaza; astfel, psihologia clinica nu poate fi restransa la analiza psihologica directa a pacientilor intemati, aria sa fiind extinsa ~i asupra problematicii medicale din afara stationarelor ~i din spitale. In acest context subliniem distinctia intre metoda cUnica ~i psihologia clinica, pentru a putea fi evitata confuzia determinata de sinonimia termenilor. Metoda clinka vizeaza studiul individual al cazurilor normale ~i patologice sau abordarea care permite intelegcrea aprofundata ~i intrinsec-comparativa a individualului, in raport cu conjunctura socioprofesionaHi ~i familial a, cu experienta de viat:i, Cll motivatiile ~i expectatiile bolnavului; metoda clinica este deci orientata spre studiul "singularului ~i simptomaticului, ai diferentialului ~i comparativului" (P. Fedida, 1968, p. 911). In acest sens, metoda clinica este utilizata, nu numai in medicina uncle a fost

consacrata,

investigare, ca acelea ale pe;-sonologici, psiha.'1alizci, psihoterapiei,

~colare ~i profesionale.

de cunoa~tere ~i

patologice),

initiata ~i promovata prin excelenta de psihologia

franceza.

nonnale nu asigura insa psihologiei clinice 0 sfera mai

ci ~i in psihologie,

pedagogic

ca ~i in domenii

particulare

consilierii ~iorientarii

Desigur,

in tiirilc de limba engleza continutul

notiunii de psihoiogie

clinica a fost

extins, dincol0 de ariile spitalului, asupra tuturor situatiilor patologice sau disfunctionale,

suseeptibile de-a fi investigate prin metoda c1inica; in aceste tari, sfera notiunii de psihologie clinica "este cea mai vasta", iar "domeniul clinic inglobeaza toate institutiile

~i eonsultatiile

fragili sau inadaptati"

Psihologia clinidi este axata asupra "intelegerii cazului particular al bolnavului, care-~i triiief?te boala eu temperamentul sau propriu, eu trecutul 9i istoria sa individuala, toate acestea conducand spre nuantarea unui diagnostic ~i instituirea unui tratament" (J. Favez-Boutonier, 1961, p. 321).

care se ocupa, i