Scribd Logo
Carica

Benvenuto in Scribd!

  • 10instaurarea Dualismului in Transilvania

    Caricato da

    George Marinescu
    82 visualizzazioni2 pagine
    Într-un moment în care se aşteptau să apară efectele benefice şi pentru români, în conformitate cu principiile liberalismului (1860-1865), acest curs favorabil a fost stopat brutal, ca urmare a trecerii Vienei, din primăvara anului 1865, de la tratative secrete la acţiuni politice deschise, pentru înţelegere, pe bază de compromis, cu aristocraţia şi burghezia maghiară. Dificultăţile înregistrate pe plan intern, ca urmare a mişcărilor naţionalităţilor din Imperiul habsurgic, dintre care cea mai puternică a fost cea a maghiarilor, şi pe plan extern, în urma înfrangerilor suferite în războiul cu Prusia, au determinat Casa de Habsburg să accepte oferta insistentă de colaborare a aristocraţiei şi burgheziei maghiare, precum şi condiţia “sine qua non”, de fapt, o precondiţie, impusă de unguri încă de la demararea tratativelor: unirea Transilvaniei cu Ungaria, şi să opteze pentru noua soluţie politică, menită să salveze unitatea şi integritatea imperiului austriac. La începutul anului 1866, concilierea dintre cercurile dominante austriece şi maghiare era avansată şi numai războiul cu Prusia a înterupt, pentru moment, tratativele ce vor fi reluate în anul 1867. Ezitant faţă de noua formulă, guvernul Belcredi a demisionat, iar noul cabinet Beust va finaliza tratativele începute cu Deak Ferenc şi Andrassy Gyula, care au cerut restituirea, în parte, a legislaţiei de la 1848, în primul rând restituirea integrală a uniunii Transilvaniei cu Ungaria şi asigurarea hegemoniei elementului etnic maghiar în ţările care au format Regatul Sf. Ştefan. În aceste condiţii, evenimentele s-au succedat cu o uimitoare repeziciune: -la 5/17 februarie 1867, la Viena s-a încheiat pactul dualist austro-ungar, prin care Imperiul Hasburgic era transformat în monarhia dualistă Austro-Ungaria, -la 6/18 februarie 1867, împăratul austriac numea guvernul maghiar condus de Iulius Gyula Andrassy, care în martie 1867 restabilea Consţituţia din 1848 în Ungaria şi legile din 1848, fapt ce atrăgea, după sine, desfiinţarea autonomiei Transilvaniei, ale cărei probleme şi interese urmau a fi rezolvate, pe viitor, de guvenul şi Dieta de la Pesta. - la 27 mai/ 8 iunie 1867, împaratul Franz Joseph I a fost încoronat, la Pesta, ca rege al Ungariei, act ce legitima noua formă de stat, a cărei unitate era asigurată, în primul rând, de persoana monarhului. - la 15/27 iunie 1867, a avut loc ceremonia instituţionalizarii oficiale a încheierii pactului dualist austro-ungar. Prin noul sistem dualist se creau două entităţi politice distincte: Cisleithania, partea austriacă, mai evoluată social şi economic şi Transleithania, partea ungară , rămasă într-o stare de inferioritate. Una din raţiunile compromisului din 1867 a fost şi asigurarea dominaţiei grupurilor entice german şi maghiar asupra naţionalităţilor din cele două părţi ale Austro-Ungariei. Astfel, prin instaurarea sistemului dualist, ponderea etniilor dominante în cele două părţi ale monarhiei austro-ungare a crescut la 44%, dar majoritatea popolaţiei (56 %) aparţinea altor naţionalitaţi, care au fost plasate într-o poziţie de inferioritate, mai ales în Transleithania, unde politica guvernelor maghiare faţă de naţionalităţi a fost mai dură decât în Cisleithania. Organizarea politică şi administrativă a monarhiei austro-ungare a fost rezultatul compromisului încheiat în 1867 şi a consacrat dominaţia elementului etnic german în Cisleithania şi a celui maghiar în Transleithania. Organul central al monarhiei era Parlamentul delegaţilor, format din reprezentanţii parlamentelor austriac şi ungar, în număr de 60 de membri. Legea din decembrie 1867 asupra afacerilor comune ale Imperiului autro-ungar stabilea ca probleme de interes comun doar afacerile externe, armata şi finanţele, dar accepta că puteau fi rezolvate, pe baza unor principii identice, şi afacerile comerciale, sistemul monetar, impozitele indirecte şi problemele căilor ferate. Noul sistem politic recunostea existenţa Ungariei ca entitate politică d

    Titolo originale

    10Instaurarea Dualismului in Transilvania

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Formati disponibili

    DOCX, PDF, TXT o leggi online da Scribd

    Hai trovato utile questo documento?

    Questo contenuto è inappropriato?

    Segnala questo documento
    Într-un moment în care se aşteptau să apară efectele benefice şi pentru români, în conformitate cu principiile liberalismului (1860-1865), acest curs favorabil a fost stopat brutal, ca urmare a trecerii Vienei, din primăvara anului 1865, de la tratative secrete la acţiuni politice deschise, pentru înţelegere, pe bază de compromis, cu aristocraţia şi burghezia maghiară. Dificultăţile înregistrate pe plan intern, ca urmare a mişcărilor naţionalităţilor din Imperiul habsurgic, dintre care cea mai puternică a fost cea a maghiarilor, şi pe plan extern, în urma înfrangerilor suferite în războiul cu Prusia, au determinat Casa de Habsburg să accepte oferta insistentă de colaborare a aristocraţiei şi burgheziei maghiare, precum şi condiţia “sine qua non”, de fapt, o precondiţie, impusă de unguri încă de la demararea tratativelor: unirea Transilvaniei cu Ungaria, şi să opteze pentru noua soluţie politică, menită să salveze unitatea şi integritatea imperiului austriac. La începutul anului 1866, concilierea dintre cercurile dominante austriece şi maghiare era avansată şi numai războiul cu Prusia a înterupt, pentru moment, tratativele ce vor fi reluate în anul 1867. Ezitant faţă de noua formulă, guvernul Belcredi a demisionat, iar noul cabinet Beust va finaliza tratativele începute cu Deak Ferenc şi Andrassy Gyula, care au cerut restituirea, în parte, a legislaţiei de la 1848, în primul rând restituirea integrală a uniunii Transilvaniei cu Ungaria şi asigurarea hegemoniei elementului etnic maghiar în ţările care au format Regatul Sf. Ştefan. În aceste condiţii, evenimentele s-au succedat cu o uimitoare repeziciune: -la 5/17 februarie 1867, la Viena s-a încheiat pactul dualist austro-ungar, prin care Imperiul Hasburgic era transformat în monarhia dualistă Austro-Ungaria, -la 6/18 februarie 1867, împăratul austriac numea guvernul maghiar condus de Iulius Gyula Andrassy, care în martie 1867 restabilea Consţituţia din 1848 în Ungaria şi legile din 1848, fapt ce atrăgea, după sine, desfiinţarea autonomiei Transilvaniei, ale cărei probleme şi interese urmau a fi rezolvate, pe viitor, de guvenul şi Dieta de la Pesta. - la 27 mai/ 8 iunie 1867, împaratul Franz Joseph I a fost încoronat, la Pesta, ca rege al Ungariei, act ce legitima noua formă de stat, a cărei unitate era asigurată, în primul rând, de persoana monarhului. - la 15/27 iunie 1867, a avut loc ceremonia instituţionalizarii oficiale a încheierii pactului dualist austro-ungar. Prin noul sistem dualist se creau două entităţi politice distincte: Cisleithania, partea austriacă, mai evoluată social şi economic şi Transleithania, partea ungară , rămasă într-o stare de inferioritate. Una din raţiunile compromisului din 1867 a fost şi asigurarea dominaţiei grupurilor entice german şi maghiar asupra naţionalităţilor din cele două părţi ale Austro-Ungariei. Astfel, prin instaurarea sistemului dualist, ponderea etniilor dominante în cele două părţi ale monarhiei austro-ungare a crescut la 44%, dar majoritatea popolaţiei (56 %) aparţinea altor naţionalitaţi, care au fost plasate într-o poziţie de inferioritate, mai ales în Transleithania, unde politica guvernelor maghiare faţă de naţionalităţi a fost mai dură decât în Cisleithania. Organizarea politică şi administrativă a monarhiei austro-ungare a fost rezultatul compromisului încheiat în 1867 şi a consacrat dominaţia elementului etnic german în Cisleithania şi a celui maghiar în Transleithania. Organul central al monarhiei era Parlamentul delegaţilor, format din reprezentanţii parlamentelor austriac şi ungar, în număr de 60 de membri. Legea din decembrie 1867 asupra afacerilor comune ale Imperiului autro-ungar stabilea ca probleme de interes comun doar afacerile externe, armata şi finanţele, dar accepta că puteau fi rezolvate, pe baza unor principii identice, şi afacerile comerciale, sistemul monetar, impozitele indirecte şi problemele căilor ferate. Noul sistem politic recunostea existenţa Ungariei ca entitate politică d

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato DOCX, PDF, TXT o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    82 visualizzazioni2 pagine

    10instaurarea Dualismului in Transilvania

    Caricato da

    George Marinescu
    Într-un moment în care se aşteptau să apară efectele benefice şi pentru români, în conformitate cu principiile liberalismului (1860-1865), acest curs favorabil a fost stopat brutal, ca urmare a trecerii Vienei, din primăvara anului 1865, de la tratative secrete la acţiuni politice deschise, pentru înţelegere, pe bază de compromis, cu aristocraţia şi burghezia maghiară. Dificultăţile înregistrate pe plan intern, ca urmare a mişcărilor naţionalităţilor din Imperiul habsurgic, dintre care cea mai puternică a fost cea a maghiarilor, şi pe plan extern, în urma înfrangerilor suferite în războiul cu Prusia, au determinat Casa de Habsburg să accepte oferta insistentă de colaborare a aristocraţiei şi burgheziei maghiare, precum şi condiţia “sine qua non”, de fapt, o precondiţie, impusă de unguri încă de la demararea tratativelor: unirea Transilvaniei cu Ungaria, şi să opteze pentru noua soluţie politică, menită să salveze unitatea şi integritatea imperiului austriac. La începutul anului 1866, concilierea dintre cercurile dominante austriece şi maghiare era avansată şi numai războiul cu Prusia a înterupt, pentru moment, tratativele ce vor fi reluate în anul 1867. Ezitant faţă de noua formulă, guvernul Belcredi a demisionat, iar noul cabinet Beust va finaliza tratativele începute cu Deak Ferenc şi Andrassy Gyula, care au cerut restituirea, în parte, a legislaţiei de la 1848, în primul rând restituirea integrală a uniunii Transilvaniei cu Ungaria şi asigurarea hegemoniei elementului etnic maghiar în ţările care au format Regatul Sf. Ştefan. În aceste condiţii, evenimentele s-au succedat cu o uimitoare repeziciune: -la 5/17 februarie 1867, la Viena s-a încheiat pactul dualist austro-ungar, prin care Imperiul Hasburgic era transformat în monarhia dualistă Austro-Ungaria, -la 6/18 februarie 1867, împăratul austriac numea guvernul maghiar condus de Iulius Gyula Andrassy, care în martie 1867 restabilea Consţituţia din 1848 în Ungaria şi legile din 1848, fapt ce atrăgea, după sine, desfiinţarea autonomiei Transilvaniei, ale cărei probleme şi interese urmau a fi rezolvate, pe viitor, de guvenul şi Dieta de la Pesta. - la 27 mai/ 8 iunie 1867, împaratul Franz Joseph I a fost încoronat, la Pesta, ca rege al Ungariei, act ce legitima noua formă de stat, a cărei unitate era asigurată, în primul rând, de persoana monarhului. - la 15/27 iunie 1867, a avut loc ceremonia instituţionalizarii oficiale a încheierii pactului dualist austro-ungar. Prin noul sistem dualist se creau două entităţi politice distincte: Cisleithania, partea austriacă, mai evoluată social şi economic şi Transleithania, partea ungară , rămasă într-o stare de inferioritate. Una din raţiunile compromisului din 1867 a fost şi asigurarea dominaţiei grupurilor entice german şi maghiar asupra naţionalităţilor din cele două părţi ale Austro-Ungariei. Astfel, prin instaurarea sistemului dualist, ponderea etniilor dominante în cele două părţi ale monarhiei austro-ungare a crescut la 44%, dar majoritatea popolaţiei (56 %) aparţinea altor naţionalitaţi, care au fost plasate într-o poziţie de inferioritate, mai ales în Transleithania, unde politica guvernelor maghiare faţă de naţionalităţi a fost mai dură decât în Cisleithania. Organizarea politică şi administrativă a monarhiei austro-ungare a fost rezultatul compromisului încheiat în 1867 şi a consacrat dominaţia elementului etnic german în Cisleithania şi a celui maghiar în Transleithania. Organul central al monarhiei era Parlamentul delegaţilor, format din reprezentanţii parlamentelor austriac şi ungar, în număr de 60 de membri. Legea din decembrie 1867 asupra afacerilor comune ale Imperiului autro-ungar stabilea ca probleme de interes comun doar afacerile externe, armata şi finanţele, dar accepta că puteau fi rezolvate, pe baza unor principii identice, şi afacerile comerciale, sistemul monetar, impozitele indirecte şi problemele căilor ferate. Noul sistem politic recunostea existenţa Ungariei ca entitate politică d

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Scarica in formato DOCX, PDF, TXT o leggi online su Scribd
    Segnala contenuti inappropriati
    di 2

    ntr-un moment n care se ateptau s apar efectele benefice i pentru romni, n

    conformitate cu principiile liberalismului (1860-1865), acest curs favorabil a fost stopat brutal,
    ca urmare a trecerii Vienei, din primvara anului 1865, de la tratative secrete la aciuni politice
    deschise, pentru nelegere, pe baz de compromis, cu aristocraia i burghezia maghiar.
    Dificultile nregistrate pe plan intern, ca urmare a micrilor naionalitilor din
    Imperiul habsurgic, dintre care cea mai puternic a fost cea a maghiarilor, i pe plan extern, n
    urma nfrangerilor suferite n rzboiul cu Prusia, au determinat Casa de Habsburg s accepte
    oferta insistent de colaborare a aristocraiei i burgheziei maghiare, precum i condiia sine
    qua non, de fapt, o precondiie, impus de unguri nc de la demararea tratativelor: unirea
    Transilvaniei cu Ungaria, i s opteze pentru noua soluie politic, menit s salveze unitatea i
    integritatea imperiului austriac.
    La nceputul anului 1866, concilierea dintre cercurile dominante austriece i maghiare
    era avansat i numai rzboiul cu Prusia a nterupt, pentru moment, tratativele ce vor fi reluate
    n anul 1867. Ezitant fa de noua formul, guvernul Belcredi a demisionat, iar noul cabinet
    Beust va finaliza tratativele ncepute cu Deak Ferenc i Andrassy Gyula, care au cerut
    restituirea, n parte, a legislaiei de la 1848, n primul rnd restituirea integral a uniunii
    Transilvaniei cu Ungaria i asigurarea hegemoniei elementului etnic maghiar n rile care au
    format Regatul Sf. tefan.
    n aceste condiii, evenimentele s-au succedat cu o uimitoare repeziciune:
    -la 5/17 februarie 1867, la Viena s-a ncheiat pactul dualist austro-ungar, prin care Imperiul
    Hasburgic era transformat n monarhia dualist Austro-Ungaria,
    -la 6/18 februarie 1867, mpratul austriac numea guvernul maghiar condus de Iulius Gyula
    Andrassy, care n martie 1867 restabilea Consituia din 1848 n Ungaria i legile din 1848, fapt
    ce atrgea, dup sine, desfiinarea autonomiei Transilvaniei, ale crei probleme i interese
    urmau a fi rezolvate, pe viitor, de guvenul i Dieta de la Pesta.
    - la 27 mai/ 8 iunie 1867, mparatul Franz Joseph I a fost ncoronat, la Pesta, ca rege al Ungariei,
    act ce legitima noua form de stat, a crei unitate era asigurat, n primul rnd, de persoana
    monarhului.
    - la 15/27 iunie 1867, a avut loc ceremonia instituionalizarii oficiale a ncheierii pactului dualist
    austro-ungar.
    Prin noul sistem dualist se creau dou entiti politice distincte: Cisleithania, partea
    austriac, mai evoluat social i economic i Transleithania, partea ungar , rmas ntr-o stare
    de inferioritate.
    Una din raiunile compromisului din 1867 a fost i asigurarea dominaiei grupurilor
    entice german i maghiar asupra naionalitilor din cele dou pri ale Austro-Ungariei. Astfel,
    prin instaurarea sistemului dualist, ponderea etniilor dominante n cele dou pri ale
    monarhiei austro-ungare a crescut la 44%, dar majoritatea popolaiei (56 %) aparinea altor
    naionalitai, care au fost plasate ntr-o poziie de inferioritate, mai ales n Transleithania, unde
    politica guvernelor maghiare fa de naionaliti a fost mai dur dect n Cisleithania.
    Organizarea politic i administrativ a monarhiei austro-ungare a fost rezultatul
    compromisului ncheiat n 1867 i a consacrat dominaia elementului etnic german n
    Cisleithania i a celui maghiar n Transleithania.
    Organul central al monarhiei era Parlamentul delegailor, format din reprezentanii
    parlamentelor austriac i ungar, n numr de 60 de membri.
    Legea din decembrie 1867 asupra afacerilor comune ale Imperiului autro-ungar stabilea
    ca probleme de interes comun doar afacerile externe, armata i finanele, dar accepta c
    puteau fi rezolvate, pe baza unor principii identice, i afacerile comerciale, sistemul monetar,
    impozitele indirecte i problemele cilor ferate.
    Noul sistem politic recunostea existena Ungariei ca entitate politic de sine stttoare.
    eful statului era regele Ungariei, care avea guvern propriu, un parlament bicameral, format din
    Camera magnailor, al crui membri erau numii de rege, i din Camera deputailor, constituit
    din deputai alei pe 3 ani i o armat de honvezi, cu atribuii de poliie.

    Potrebbero piacerti anche