Luceafrul

de Mihai Eminescu
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii
romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura
romana, supranumit si "luceafarul poeziei romanesti.
Poemul Luceafrul, aprut n Almanahul Societtii Academice Social-Literare
Romnia jun, la Viena (1!" este capodopera creatiei eminesciene, o oper literar
unic a literaturii noastre, creatie liric inte#rat marilor $alori romantice ale ntre#ii
lumi. Poem filozofic n esenta sa, Luceafrul este o sintez a creatiei eminesciene,
$iz%nd deopotri$ tematica si $arietatea e&presiei, meditatia antren%nd timp si spatiu,
lume si uni$ers, natur si dra#oste, n#er si demon, z'urtor si #eniu, $is si real etc.
Poemul "(uceaf)rul" are ca surs) principal) de inspira*ie basmul popular
romnesc "Fata n grdina de aur", cules de #ermanul +ichard ,unisch. Mitul
"Zburtorului" este $alorificat n primul ta'lou al poemului, prin $isul erotic al fetei de
mp)rat care, ajuns) la $%rsta dra#ostei, -i ima#ineaz) ntruparea t%n)rului n ipostaz)
an#elic) -i n ipostaz) demonic), pentru a putea dialo#a cu acesta dup) le#ile p)m%ntene.
.tras de concepia filozofic a lui Arthur Schopenhauer, Mihai Eminescu preia
din lucrarea intitulat) "(umea ca $oin*) -i reprezentare" iziunea antitetic dintre omul
obi!nuit -i omul de geniu" moti$e mitolo#ice preluate din sistemul de #%ndire al
filozofilor reci Platon -i .ristotel, din "Poemele Vedelor" apar*in%nd filozofiei indiene -i
din mitolo#ia cre-tin), mai ales no*iunea de "p)cat ori#inar" -i $iziunea cosmo#oniei
cre-tine -i a apocalipsei.
"(uceaf)rul" este un poem filozofic, tema poemului fiind conditia nefericita a
#eniului, nascuta din apartenenta sa la doua lumi temporal diferite.
#itlul este numele celei mai luminoase stele / in termenii ale#oriei, (uceafarul este
#eniul 0 purtatorul de lumina solitar si neinteles de omul comun, incapa'il sa ajun#a la
infinitul #andirii sale. 1iinta rara de stea, in care 2emiur#ul a pus nemargini de gandire
", #eniul are doua 3fete" si doua nume4 o fata intoarsa spre oameni si una ascunsa,
esentiala (56perion 7 cel care z'oara pe deasupra".
Poemul "(uceaf)rul" are 392 de versuri, structurate n 98 de catrene, fiind dominat
de e&isten*a a dou planuri: unul uniersal$cosmic -i altul uman0terestru. care con$er#
unul c)tre cel)lalt -i se interfereaz) uneori n cele patru tablouri, #%ndite ca entit)*i
distincte. Pe parcursul ntre#ului poem sunt e$iden*iate ipostazele omului de geniu n
raport cu ipostazele ideii de femeie%
#abloul nti este o poeste fantastic de dragoste, deoarece se manifest) ntre
dou fiine aparinnd unor lumi diferite, cea terestr i cea cosmic -i tocmai de
aceea este -i o iubire imposibil% .-adar, planul uniersal$cosmic se ntreptrunde
armonios cu cel uman$terestru, geniul este astrul ceresc n ipostaza &uceafrului, fata
de mprat este unic, iar n raport cu luceaf)rul, aproape o e#al).
'ncipitul este o formul) ini*ial) de 'asm, atest%nd astfel filonul folcloric al
poemului4. fost odat) ca0n po$e-ti,/. fost ca niciodat),/in rude mari !mprteti/"
prea frumoas fat#" Epitetul care define-te frumuse*ea neasemuit) a fetei, ce pro$enea
"din rude mari mp)r)te-ti", este un superlativ popular, "prea frumoas)".
8trofa urm)toare ilustreaz) unicitatea fetei de mp)rat, prin rafii su#esti$e pentru a
accentua tr)s)turile care o fac cu totul aparte lume, aproape incluz%nd0o n spiritualitatea
superioar) a #eniului4 "$i era una la prin%i/$i m&ndr'n toate cele,/(um e )ecioara
!ntre sfin%i9$i luna !ntre stele#"
(onte*t
+urse de insipar%ie
'izvoare filozofice'
,ema
,itlul
(ompozi%ie
-
(e#)tura ntre cele dou) planuri se realizeaz) prin intermediul ferestrei, sin#urul
spa*iu de comunicare ntre cele dou) lumi, terestr i cosmic, metafor nt%lnit) at%t n
poemul filozofic "8crisoarea :", c%t -i n alte poezii eminesciene4
"in umbra falnicelor bol%i/.a pasul i'/ !ndreapt/0&ng fereastr, unde'n
col%/0uceafrul ateapt#"
;hemarea (uceaf)rului de c)tre fat) este patetic), nc)rcat) de dorin*) -i de for*)
ma#ic), strofa fiind construit) ca o formul cu puteri supranaturale:
";o'ori n jos, luceaf)r 'l%nd,9.lunec%nd pe0o raz),9P)trunde0n cas) -i n #%nd9<i $ia*a0
mi lumineaz)="
(uceaf)rul se ntrupeaz) mai nt%i su' nfi!area angelic a "unui t%n)r $oie$od",
ca fiu al cerului !i al mrii 0":ar cerul este tat)l meu9 <i mum)0mea e marea". (uceaf)rul
o cheam) pe fat) n lumea lui, oferindu0i statutul de st)p%n) a ntinderilor de ape4 ">, $in=
odorul meu nespus,9<i lumea ta o las)=9Eu sunt luceaf)rul de sus,9:ar tu s)0mi fii
mireas)".
1ata ns) l refuz), sim*indu01 "str)in la $or') -i la port", ca f)c%nd Parte dintr0o
lume necunoscut) ei -i de care se teme4 ">chiul t)u m)0n#hea*)". 1ntitezele prezente aici
demonstreaz) ideea c) cei doi j ndr)#osti*i apar*in unor lumi diametral opuse,
sim'oliz%nd via%a venici i iminen%a mor%ii: ";)ci eu sunt $ie, tu e-ti mort". ?otodat)
este -i @ prim) su#erare a ideii de neputin*) a fetei pentru a accede spre cunoa-tere4 "2ar)
pe calea ce0ai deschis9 A0oi mer#e niciodat)/".
1ata nu poate accede la lumea lui -i nici nu01 poate n*ele#e 0"2e-i $or'e-ti pe
n*eles9 Eu nu te pot pricepe"0, de aceea i cere s) de$in) el muritor, s) co'oare el n
lumea ei4 "2ar dac) $rei cu crez)m%nt 8) te0ndr)#esc pe tine, ?u te co'oar) pe p)m%nt,
1ii muritor ca mine."
Puterea de sacrificiu a omului de #eniu n numele mplinirii idealului a'solut este proprie
numai #eniului, fiind e&primat) prin intensitatea sentimentului de iu'ire, care duce la
renun*area la nemurire. B?u0mi ceri chiar nemurirea mea9 n schim' pe0o s)rutare,9 2ar
$oi s) -tii asemenea9;%t te iu'esc de tare/ ;i $oi s) m) dezle#e." (uceaf)rul pleac) spre
2emiur# pentru a0i cere acestuia dezle#area de nemurire, "80a rupt din locul lui de sus9
Pierind mai multe zile."
#abloul al doilea este o idil pastoral ntre dou) fiin*e apar*in%nd aceleia-i lumi.
;adrul naturii este dominat de spaiul uman$terestru. ?a'loul ncepe prin prezentarea lui
;)t)lin, "$iclean copil de cas)", c)ruia Eminescu i face un scurt portret, n care tonul
ironic este e$ident4 "ndr)zne* cu ochii", cu "o'r)jei ca doi 'ujori" -i care o urm)re-te
"p%nditor" pe ;)t)lina. Aumele celor doi, ;)t)lin -i ;)t)lina nu este nt%mpl)tor acela-i,
deoarece ei sunt e(ponenii indiiduali ai aceleia!i spee omene!ti% nt%lnirea celor doi
p)m%nteni seam)n) cu dra#ostea dintre un fl)c)u -i o fat) de la *ar), o idil pastoral
ilustrat) -i prin lim'aj -i prin #esturi4 "0 2ar ce $rei, m)ri, ;)t)lin9 :a dut de0*i $ezi de
trea')". )ocul dragostei ca ritual ce se manifest) n toate poeziile erotice eminesciene
este ilustrat de gesturile tandre, mngietoare pentru n$)*area iu'irii4 "02ac) nu -tii, *i0
a- ar)ta9 2in 'o' n 'o' amorul. C...D ;%nd s)rut%ndu0te m)0nclin,9 ?u iar)-i m) s)rut)".
'deea compatibilitii celor dou lumi este ilustrat) foarte su#esti$, ntr0un limba2
popular, c%t se poate de o'i-nuit4 "<i #urali$ -i de nimic9 ?e0ai potri$i cu mine...".
8uperioritatea (uceaf)rului este con-tientizat) de ;)t)lina, prin e&primarea propriei
neputin*e de a p)trunde n lumea ideilor nalte4 "n $eci l $oi iu'i -i0n $eci9 Va r)m%nea
departe...".
#abloul al treilea, numit -i "drumul cunoa!terii", este dominat de planul
uniersal$cosmic, (uceaf)rul este *+perion (h6per eon 0 pe deasupra mer#)torul", iar
fata este motiaia cltoriei, simbolul , iubirii ideale%
.cest fra#ment liric ncepe cu un pastel cosmic, n care natura este fascinant), Eminescu
f)c%nd scurte referiri la ideea filozofic a timpului !i a spaiului uniersal, trimi*%nd
totodat) -i la geneza -niersului. BEn cer de stele dedesu't, 2easupra0i cer de stele
0P)rea un ful#er ne0ntrerupt +)t)citor prin ele.
--
---
;)l)toria lui 56perion spre 2emiur# n spa*iul inter#alactic sim'olizeaz) un drum
al cunoa!terii -i totodat) moti$a*ia meditaiei pe care Eminescu o face asupra condiiei
omului de geniu n raport cu oamenii o'i-nui*i, dar -i cu idealul spre care aspir) acesta.
Setea de cunoa!tere a omului de geniu 0"o sete care0l soar'e"0 face ca 56perion s)
mear#) la 2emiur# pentru a fi dezle#at de nemurire n scopul de a descifra taina
fericirii, prin mplinirea iubirii absolute, n numele c)reia este #ata de sacrificiul
suprem. "+eia0mi al nemuririi nim' <i focul din pri$ire, <i pentru toate d)0mi n schim'
> or) de iu'ire..."
2emiur#ul i refuz) lui 56perion dorin*a, prin e&primarea ideii c) omul este muritor,
nu0-i poate determina propriul destin -i se 'azeaz) numai pe noroc, n antitez cu omul
de geniu, capa'il de a mplini idealuri nalte, care0l fac nemuritor, dar -i nen*eles de
societate4 "Ei doar au stele cu noroc <i pri#oniri de soarte, Aoi nu a$em nici timp, nici
loc, <i nu cunoa-tem moarte."
'deea dualitii e(isteniale ciclice, aceea c) e&isten*a uman) este alc)tuit) din
ia !i moarte, este unul dintre ar#umentele 2emiur#ului n con$in#e pe 56perion s)
renun*e la ideea de a de$eni muritor4 ";)ci to*i se nasc spre a muri9<i mor spre a se
na-te." 2emiur#ul respin#e cu fermitate dorin*a lui 56perion, "moartea nu noate...",
e&prim%ndu0-i profundul dispre pentru aceast) lume superficial), meschin), care nu
merit) sacrificiul omului de #eniu4"<i pentru cine $rei s) moriF9ntoarce0te, te0
ndreapt)98pre0acel p)m%nt r)t)citor9 <i $ezi ce te a-teapt)."
#abloul al '/$lea m'in), ca -i primul, planul uniersal$cosmic cu cel uman$
terestru, d%nd poemului o simetrie perfect% (uceaf)rul rede$ine astru, iar fata -i
pierde unicitatea, numele, frumuse*ea, nf)*i-area, fiind doar o muritoare oarecare, o
anonim), "un chip de lut"% ntorc%ndu0se "n locul lui menit pe cer", (uceaf)rul pri$e-te
pe p)m%nt -i0i $ede pe cei doi tineri ndr)#osti*i ntr0un dezl)n*uit joc al dra#ostei4"0 >,
las)0mi capul meu pe s%n,9:u'ito, s) se culce98u' raza ochiului senin9<i ne#r)it de dulce/"
0hemarea fetei adresat &uceafrului e&prim) $echile dorin*e, formula
modificat) n acest ultim ta'lou nu mai este ma#ic) -i accentueaz) ideea c) omul
obi!nuit este supus sorii, ntmplrii, norocului, fiind incapa'il de a se n)l*a :a
iu'irea a'solut), ideal care nu0i este accesi'il4 "0 ;o'ori n jos, luceaf)r 'l%nd,9.lunec%nd
pe0o raz),9P)trunde0n codru si in #and, 9Aorocu0mi lumineaza".
Eli'erat de patima iu'irii, 56perion se deta-eaz) de lumea str%mt), meschin),
superficial) -i "nu mai cade ca0n trecut9 n m)ri din tot naltul". e&prim%ndu0-i profundul
dispre fa de incapacitatea acestei lumi de a$si d ep!i limitele, de a se ridica spre o
iziune a ideilor superioare."0;e0ti pasa tie, chip de lut92ac0oi fi eu sau altulF"
Finalul poemului este o sentin n sens 1ustiiar, n care antiteza dintre
pronumele de persoana : sin#ular, "eu" -i a ::0a plural, "$ostru" semnifica esena
conflictului dintre etern !i efemer, su'liniind menirea creatoare a geniului eli'erat de
patima iu'irii, de am)#itoarele chem)ri ale fericirii p)m%nte-ti, care este trec)toare -i
lipsit) de profunzimea sentimentului4 "?r)ind n cercul $ostru str%mt9Aorocul $) petrece,
09;i eu n lumea mea m) simt9Aemuritor -i rece."
Poem romantic prin teme si moti$e, "Luceafrul" dez$luie tipul eroului de
e&ceptie, al titanului si al #eniului a'solut. Gestura te&tului poetic este sprijinit pe
antitez, potent%ndu0se astfel incompati'ilitatea dintre cele dou lumi (a efemerittii si a
uni$ersalittii". Prin no'letea ideilor si profunzimea sentimentelor, prin ad%ncimea
filozofic si ndrzneala atitudinii, prin forta de su#estie si splendoarea neo'isnuit a
ima#inilor, "Luceafrul" se nscrie ntre $alorile perene, cele dint%i si dintotdeauna ale
Marii Poezii uni$ersale.
Eminescu nsu-i consemna pe
mar#inea unui manuscris4
B.ceasta este po$estea C...D, iar
nelesul alegoric ce i$am dat este
c, dac geniul nu cunoa-te nici
moarte -i numele lui scap de
noaptea uitrii, pe de alt parte,
aici, pe p)m%nt nici e capabil de a
ferici pe cinea, nici capa'il de a
fi fericit. El n0are moarte, dar n$
are nici noroc%"
(oncluzie