Groapa comentariu - roman de Eugen Barbu

GROAPA Roman de Eugen Barbu.

Anterior publicarii in volum, au aparut fragmente in Viata Romaneasca !in nr. "#"$%& 'unta, (epe de sisic, Ploaia,
)tatul * ultimele doua integrate in volum (ara titlu * si +ruda, Aia mica in nr. "#"$%-..
Prima editie in volum/ Groapa, Roman, Bucuresti, E)P0A, . Gene1a si evolutia Gropii, reconstituite partial c2iar de
scriitor * in 3urnal !"$&&., in 4aietele Principelui !(*V((#"$-5*l$6". si in diverse interviuri, doar in parte cuprinse in E.
Barbu interpretat de , Romanul romanesc in interviuri etc, constituie un e7emplu tipic de poveste fara sfarsit. 'ascut
dinlr*o faul8ne*riana revelatie a inepui1abilei bogatii umane pe care i*o oferea c2iar cartierul propriei copilarii, 4utitul
de Argint !re*numit intru fictiune 4utarida. e redactat intr*o prima forma inca din "$9%*l$9&, la sedintele din epoca
postlovines*ciana a cenaclului :)buratorul; la care tanarul Barbu lua parte.
4itirea fragmentului Aia mica nedumereste pe venerabilii din fotolii, trei1eci de ani mai tar1iu, capitolul, apreciat ca
repre1entativ, este reprodus in Romanul romanesc contemporan<. Romanul cunoaste !dupa declaratiile autorului.
intre "$9$ si "$%= nu mai putin de 1ece rescrieri, in "$%% urmand o a unspre1ecea, in "$%& a douaspre1ecea, a
treispre1ecea transcriere fiind facuta in "$%-, c2iar in cursul tiparirii primei editii !motiv pentru care scriitorul, aflat inca
in cautarea unui final si a unei superioare armoni1ari a componentelor, si*a retras cartea aflata in spalt, modificand*o
pana in ultima clipa.. Permanenta revi1uire a operei a continuat insa si dupa acest moment, ea reluandu*se practic
cu fiecare reeditare a romanului. Astfel, modificarile cele mai importante apar la editia a (i*a, din "$&=/ noua editie se
pre1inta sporita cu cateva capitole in care apar aspecte de ridicare a constiintei sociale. 'e*am straduit sa reiasa cu
mai multa putere protestul unei anumite categorii de oameni, e vorba de lumpenproletariat, fata de alcatuirea sociala
a timpului, sustine autorul in prefata pentru a*i deruta pe dogmaticii vremii. O alta tentativa de salvare a cartii a fost
atribuirea ei, ca inevitabila etapa, unui ciclu mai amplu consacrat muncitorimii.
4alitatea artistica a fost insa in realitate prea putin afectata. >n singur capitol *+ruda !preluat din volumul de nuvele
din "$%6 Oaie si*ai sai.* din cele = adaugate acum !alaturi de ?orcovii si Rudele lui Bica*.#:#nafa#e*publicate
anterior in volumul de povestiri din "$&5 Prin1ul de duminica, ultimul cu titlul inmormtntarea lui @umitru Ale7andru.
este cu adevarat in plus. @ar procesul de ci1elare si desavarsire nu s*a inc2eiat pentru autor niciodata.
(n ciuda calificativului definitiv atribuit te7tului tiparit in "$6= !capitolul +ruda * cel mai pronuntat muncitoresc si
totodata cel mai slab ca reali1are * este de acum e7pediat la nuvele., despre editii cu adevarat definitive nu se
poate vorbi decat dupa stingerea din A viata a scriitorului !- septembrie "$$=..
(n ciuda ostilitatii mai mult sau mai putin diriAate cu care, inca de la aparitia in revista a celor cateva fragmente, a fost
intampinata de o parte a criticii, dar si de alte personaAe influente ale vremii, valoarea cartii a fost totusi recunoscuta
imediat !subte7tual, c2iar de unii din criticii ei cei mai acerbiB..
Ea a devenit in timp o adevarata carte*reper a literaturii romane postbelice si, ca atare, a fost editata in repetate
randuri si in tiraAe imense !peste 5CC CCC de e7emplare numai primele patru editii., a fost tradusa in numeroase limbi
!polone1a, france1a, germana, mag2iara, spaniola, italiana, rusa, engle1a etc.., dramati1ata !o varianta dramati1ata a
fost reali1ata c2iar de catre autor si inclusa in volumul +eatru !"$&6..
(n "$&- la +ealrul 4iulesti i se montea1a scenariul rcali#at dupa roman, iar in "$-" o alta versiune este Aucata la
+eatrul )atiric ?u1ical 4. +anase. s. a. m. d.
Alaturi de ?orometii sau Bietul loanide, la momentul aparitiei Groapa a repre1entat o lovitura maAora dala
proletcultismului si trium*falismului noii lumi. 4limatul epocii nu*i putea inca tolera funciara sinceritate, asa ca noul
dogmatism estetic, aliat intr*o monstruoasa coalitie cu mai vec2ile preAudecati ale criticii romanesti !naturalismulD
fiind, inca de la )adoveanu, una din acu1atiile ei favorite. ori cu la fel de vec2iul puritanism e7cesiv care ii
sanctionase deAa pe Easdeu, Arg2e1i, ?. Eliade etc., a primit*o cu violente atacuri, fiind socotita o apologie a violului,
a crimei si a trivialului, retorica ## a ramasitelor putrede ale vietii. +ot astfel, incontestabila ei valoare i*a atras de
indata si entu1iaste ade1iuni, controversele si polemicile prelungindu*se o vreme, dar sfarsind totusi prin a admite
destul de repede ca era vorba de o carte fundamentala a literaturii romane postbelice.
+ema nu era deloc noua in literatura romana, lumea ma2alalei fiind diferii valorificata !in drama, pro1a sau vers. de o
serie intreaga de scriitori, de la A. Pann, (. 42ica, '. Filimon sau (. 0. 4a*ragiale la Barbu )t. @elavrancea,
)adoveanu, Re*breanu, Arg2e1i, ?atciu (. 4aragiale, 4. ?. Gamfirescu, (. Pelt1, )toian G2. +udor, 4. Bar*caroiu,
4arol Ardeleanu, )armanul Hlopstoc8, Petru Bellu, Panait (strati sau ?iron Radu Parasc2ivescu. Opera lui Barbu e,
cu siguranta, monografia completa si transfigurarea ei artistica e7emplara, acea carte*cosmos care proiectea1a
ca1ul particular in universalitate. )tructura e putin obisnuita pentru un roman, insa perfect adecvata scopului/ avem
astfel o aglomerare de secvente epice aparent independente, nuvele, povestiri si sc2ite !grupate in 5" de capitole in
"$%-, 59 in "$&=, 5= din "$6=. relativ autonome. Barbu e si aici povestitorul prin e7celenta, suflul epic nascandu*se
din insumarea tablourilor.
@e altfel, destule alte povestiri !v. Pran1ul de dumineca. se inscriu in aceeasi atmosfera a Gropii, dar sunt legate
totusi intre ele prin niste carlige !rolul comunicant al unor personaAe, alu1ii la evenimente relatate pe larg in alta
parte etc, dar mai ales liantul epic si tematic al 4utaridei.. Ele alcatuiesc o adevarata constructie in mo1aic,
revendicata de Barbu pentru romanul modern in Opinii despre te2nica romanului, in Viata Romaneasca nr. &#. >n
fragment de incepui si altul final, tara titluri, functionea1a asemenea unui generic, introducand desfasurarea
cinematografica a capitolelor*naratiuni si inc2egand, circular, o lume completa, desi desc2isa, construita pe principiul
2ologramei.
4a atare, fiecare capitol contine in el intregul !vi1iunea obsedanta a Gropii., tot astfel cum din reunirea acestor lumi
aparent monadice re1ulta o imagine tridimensionala, dinamica, vie, reala, ce i1buteste sa depaseasca
bidimensionalitatea cartii.
(n acest roman*poem despre periferia Bucurestilor de altadata, din primele decenii de dupa intaiul ra1boi mondial
!locul si timpul copilariei scriitorului., se consuma simultan nenumarate destine, tragice, comice, aventuroase,
absurde, romantice, sentimentale, anodine, indiferente. @intre firele epice multiple se detasea1a doua linii narative
principale/ ascensiunea crasmarului )tere * nu atil un 4esar Birotteau al periferiei romanesti !'. ?anolescu., cat
mai curind un forsIte*ian propietar de ma2ala * , observata, cu obiectivitate si detasare realista, si balada 2otilor
lui Bo1oncea, infatisata in c2eia unui romantism atent supraveg2eat.
4elelalte capitole, surprin1and mereu alte fatete, figuri si destine uimitoare, vin la randul lor sa intregeasca
perspectiva asupra acestei lumi infinit de bogate, al carei unic lu7 sunt totusi doar manifestarile, culorile, parfumurile
si :inelele sale inimitabile. 42iar daca protagonistii intamplarilor sunt lumpenii, o umanitate pestrita, ramasa in pragul
civili1atiei urbane, pastrand inca o fi1ionomie rurala !E. )imion., nascuta din ceea ce leapada orasul si ceea ce
alunga, din mi1erie, satul, marele personaA, suprapersonaAul, ce*si merita pe deplin maAuscula, e evident Groapa.
Pre1enta sa e concreta si masiva, strivitoare !caci determina mereu, nelasandu*se nicicand determinata., insinuandu*
se pretutindeni, atotpre1enta in stridenta imediatului sau inefabil camuflata in adancimile si inaltimile destinelor pe
care le modelea1a si deasupra carora pluteste. Amenintator si fatal ca un spectru al descompunerii, dar si ca un du2
rebel al unei vitalitati fara forma si stavila, Groapa e, asemeni 1eitei Hali, inceputul vietii si totodata perpetua,
nepasatoarea ei distrugere, totul insa in c2eia unui tragic degradat, a unui rau c2inuit, mi1erabil si fara speranta.
Bolgie si vis desert de paradis, situata dincolo de Binele si Raul restului lumii, dar tulburata inca de o morala proprie
!pentru ca lumea Gropii nu e nici a*, nici i*morala, ci profund morala, doar ca*si are propria ei morala * si inca una
ce nu cunoaste scu1a., 4utarida, ca un alt ?acondo sau Jo8napataKp2a, e rama povestirilor si substanta lor,
asemeni Eanului sadovenian. Ea e intregul in care se revarsa si se implinesc fragmentele, dar si supra*destinul la
care se conformea1a toate celelalte destine. E polul gravitational al ansamblului, pre1enta de fundal si totodata de
prim*plan, caci din supra*personai, Groapa in sine !si conditia de om al GropiiD. devine aici c2iar un supra*motiv
orc2estrat simfonic, ramanand vesnic acelasi, desi e reluat mereu altfel si imbogatit, si o supra tema in care toate
celelalte teme si motive !marirea si decaderea, viata si moartea, eterna reintoarcere a lucrurilor, puritatea si viciul,
pacatul si mantuirea, dreptatea si nedreptatea, tradarea si prietenia, salvarea timpului prin rememorare etc.. se
aduna si se contopesc.
4a atare, personaAele sunt si ele functie de Groapa. Pe sub oc2i ni se perinda o umanitate dura si sentimentala, de
o mare diversitate si autenticitate !gunoieri, lucratori la morga si abator, pravaliasi, tutungii, sifonari, bidinaresc,
g2icitoare, 1idari, tramvaisti, laptari, 1ulitori, popi, lautari etc. ., din care se detasea1a, prin spatiul acordat, cateva
figuri/ carciumarul )tere si nevasta lui, 0ina, camatarul Bica*3umatate !un suflet din familia gandacului de gunoi.,
Bo1oncea, starostele patriar2al al bresleiD 2otilor, dur, autoritar, respectand totusi nescrise coduri ar2aice, cvasi*
2aiducesti, Parasc2iv, ucenicul, un fiu al ma2alalei amintind de fatalaul arg2e1ian, criminalul de tip nou, sangeros
si avid de faima, mi1antrop si incrancenat, facand trecerea spre gangsterul lumii capitaliste, @idina, o +inca si o
Rada convertita tardiv la fidelitate etc. intreg spectrul e7istentelor ma2alalei, dainuie insa in memorie cu o egala
intensitate/ de la 2aitele de caini la cetele de copii !inocent altoi de inger si demon. si de la tinerele fete ce abia
descopera iubirea !Veta. sau o negocia1a, fara scrupul, in sc2imbul vietii !)inefta., la babele si mosnegii insufletiti
doar de gandurile si ticurile ultimilor lor ani !Aglaia coborand aici de*a dreptul din 1amfirescianul sobor al tatelor., de
la negustorii greci la lautarii tigani !petrecerea lor din lume ramane o pagina antologica. si de la lumea crunta a
sutilorD lui Bo1oncea !)andu ?ana*mica, 'icu*Picle, Oaca, +iti Aripa. ori a parnaiei, unde politia depaseste in
bestialitate faptele 2otilor, la formidabila galerie a aspirantilor la o imposibila puritate !casapul ?arin Pisica, plin de
sange si pe suflet, moare de uratul vietii pe care o duce, argatul ?ielu agoni1ea1a visand o mantuitoare, Austitiara
metempsi2o1a, 'ea Fane 4arambol, un cinic iubitor de oameni, regreta ca dreptatea nu*i o sarma, pentru a o putea
indrepta, G2eorg2e +reanta, biet suflet candid cu aere de ucigas, e de fapt un 2ot credincios, ce fura pentru a*si
putea fauri legal un modest vis de fericire.. @oua figuri simetrice, cu o functionalitate aparte, vin sa rotunAeasca
portretul acestei umanitati obscure, aprinsa de patimi si macinata de vicii, aspirand mereu la inalt, sfarsind mereu in
cadere. >na e cea a primului locuitor al Gropii, gunoierul Gri*gore, martor si evocator al evenimentelor pe care, ca
protagonist al fragmentelor ncintitulate de la inceputul si sfarsitul cartii, le readuce la viata, rememorandu*le. ?editatia
lui asupra vietii !va1uta ca o adevarata comedie umana, o panorama cu intamplari vesele si triste ce se petrec pe
fundalul unui stil de viata care ramane vesnic acelasi, tragic si fara speranta. sugerea1a, cum se va intampla mai
tar1iu si in Principele, ideea eternei repetari a lucrurilor, a unor destine pecetluite in blestemul lor pentru totdeauna.
4ealalta e misteriosul +udose, spargatorul de lemne, iposta1a de ma2ala a ingerului mortii.
)pre deosebire de maAoritatea predecesorilor sai, Barbu nu se re1uma insa la pitoresc si e7otic, ci !re.aduce in fiinta
o intreaga civili1atie, o lume completa, infatisata sub toate aspectele, de la pitorescul etnografic, e7terior, la
metafi1ica ei si de la marile ei ritmuri de viata se1oniere la viata celui mai mic fragment. Avem prin urmare o
monografie integrala a lumii ma2alalei romanesti interbelice, in care coe7ista, completandu*se, perspectiva
geografica, cea etnografica si folclorica sau c2iar cea antropologica. )ub acest aspect capitolul 'unta e documentat
de*a dreptul profesionist, tot asa cum poe1iile, descantecele, blestemele, cantecele de dor sau de inc2isoare vin
direct din prea putin studiata, dar e7trem de bogata traditie a periferiei. Precum la )adoveanu, 4reanga sau )lavici,
e7istenta omeneasca se desprinde din observarea grupurilor etnice si a varietatii lor, a gesturilor tipice, c2iar rituale,
ce se repeta 1ilnic, saptamanal, dupa anotimp, pe categorii si varste, apartinand oranduielilor traditionale ale
ma2alalei !mersul la crasma sau la spovedit, sfintirea casei in constructie, 1idirea bisericii si venirea noului preot,
perceptorul cu impo1itele, iarmarocul de toamna la Obor, dragostea, nunta, cu inevitabilul petit, petrecerile ma2alalei,
adesea crunte, conciliul babelor, bote1ul, moartea ctc.. Viata este constant proiectata in dimensiune cosmica si
integrata marilor ritmuri si momente ce structurea1a materia, ordonand miscarea Gropii. Astfel ca @in rotirea
anotimpurilor, din repetarea ciclurilor universale, Eugen Barbu scoate o poe1ie a pamantului si a cerului, a apei, a
vegetalelor, a vietii !'. ?anolescu..
Foarte larga este si perspectiva sociologica. Alaturi de o miscare ori1ontala * a ruralitatii spre periferie, a periferiei
spre centru, dar si a centrului spre ma2ala, asistam si la una verticala * ascensiunea lui )tere, decaderea altora,
marirea si sfarsitul lui Bica*3umatate, tran1itia de la 2otul traditional la gangsterul modern ele. 0umea ma2alalei este
riguros stratificata si ierar2i1ata. 0a fel cea politica. Politicianul demagog, greva tramvaistilor si alte semne * inca
foarte slabe * ce sugerea1a nasterea unei constiinte de sine a umanitatii Gropii ca grup solidar prin conditie etc, ori
cea estetica sau morala, doar ca ultima apartine mereu vocilor Gropii, niciodata autorului.. +oate aceste perspective
converg, insa, intr*un adevarat poem*epopee !liric si epic totodata. al starii ontologice de Groapa, al conditiei de om
al Gropii e7plorata insa in iposta1a ei bucurestean*interbelica, o ontologie a unei vitalitati mi1ere !acel fund de lume
pestilentiala, atat de parasiti de societate, de civili1atie, notea1a Barbu
(n 3urnal., dar neingradite. Aceasta pentru ca, desi sugestia centrala a titlului este de Aos, de cadere, oamenii
Gropii nu sunt totusi niste simpli mi1erabili/ comple7 amestec de coruptie si inocenta, violenta si tandrete, instincte
brutale si elanuri generoase pana la anar2ie, ei sunt, cu toata mi1eria lor, niste neinvinsi. intr*adevar, din intentia
demascarii mi1eriei unei oranduiri !te1a repetat afirmata de scriitor. si din capacitatea de a surprinde autenticul unor
e7istente napastuite pana dincolo de orice te1ism !salvatoare antite1a a cartii. s*a nascut acest roman gor8ian
modern al periferiei bucures*tene, al mlastinii in care se ineaca virtuti si din care se salvea1a constiinte !?. Bucur..
E tulburatoarea cronica a unei lumi*Aungla de o ticaloasa frumusete, reverberand culori, sunete si parfumuri inedite si
violente, o lume a etern *omenescului ivit unde te*ai astepta mai putin, o lume ce marturiseste un vec2i si permanent
!insa intotdeauna tragic. miracol/ ireala frumusete a unei flori crescute pe fermentatia maidanului !(. Rotaru..
4aci viata Gropii are cu adevarat ceva din esenta vitalitatii clo*cotioare si nestavilite a Aunglei, a e7plo1iei ei de
forme, colcaind, incolacindu*se, inaltandu*se din ume1eala spre soare, prabusindu*se apoi si devenind absenta,
pentru a renaste de indata, iar si iar, una cu forta si 1buciumul materiei universale, in vesnica ei trecere si
necontenita*i germinatie.
)i totusi, ca si la umilitii si obiditii dostoievs8ieni, la vagabon1ii gor8ieni ori la nacaAitii si obiAduitii sadovenieni,
dincolo de pitoreasca mi1erie a e7istentei acestor fapturi c2inuite suntem de fiecare data in stare sa descifram o
vibratie umana, o filosofie grava, tradusa in gesturi si acte neobisnuite !E. )imion.. Aceasta nu reduce, ci sporeste
tragedia acestei lumi, ceea ce n*o impiedica sa si*o traiasca cu o incandescenta, !auto.distructiva intensitate. E
tragedia mi1eriei, la toate nivelurile fiintei, traita pe de*a*intregul de acea viata a gunoiului, undeva in
absolut!3urnal., nici macar absurda, pentru ca nu ingaduie rationali1area si e7clude posibilitatea teoreti1arii unui
mod de viata alternativ, ci data parca dintotdeauna si pentru totdeauna si data stramb !nu intamplator dreptatea e
pentru 'ea Fane ca o sarma ce nu poate fi indreptata . si fara speranta/ 'u e de1nadeAde si nici macar e7istenta
larvara. E o lume care protestea1a prin tragedie, O lume fara ecou. 4um ai striga in apa. Groapa e o carte ce s*ar fi
putut numi la fel de bine O suta de ani de singuratate !colectiva.. +onul in care Barbu 1ugraveste aceasta lume
tragica c unul de poe1ie aspra, de pitoresc fascinant, profund indatorat esteticii uratului dar niciodata compromis de
sentimentalismul vec2ilor pictori ai ma2alalei. Altminteri insa decat la Arg2e1i sau la ?ateiu (. 4aragiale !penumbra
4railor era cea a unei lumi de purpura si aur in amurg, penumbra Gropii e cea a unei lumi subterane in care soarele
ra1beste rar si putin ori a unei Aungle intunecoase si Ailave., substanta limbaAului e acum argoul pur, limbaAul frust al
omului simplu si needucat !se poate vorbi c2iar de o inegalabila eruditie argotica, ea, inclusiv onomastica, situandu*
se insa prin autenticitate dincolo de orice intentionalitate satirica sau tragica * ?. Popa..
0irismul e sumbru, disonant, scrasnit, c2inuit ca la Bacovia sau Geo Bog1a, fra1a e scurta, nervoasa ca la
EemingKaI, sfarsind ici*colo in inflorescente metaforice de e7tractie Aoasa in sensul florilor de mucigai arg2e1iene,
crude si e7presive pana la durere !ca in unele dintre poemele sau reportaAele lui Bog1a.. Repetatele rescrieri au
sfarsit prin a conferi operei si sub aspect formal o clara structura poematica !E. )imion., un ritm si o armonie ale
acestei succesiuni poematiceD !(. Rotaru. aduse cu fiecare editie tot mai aproape de o ideala !si imposibila.
perfectiune.
0iniile epice se intersectea1a polifonic, unele sunt duse pana la epui1are, altele sunt abandonate pe parcurs, fara nici
o e7plicatie suplimentara, sporind astfel sen1atia de neregi1are a secventelor de viata ce trec parca prin fata unei
camere cinematografice care inregistrea1a impasibil, dar cu egal interes, accidentalul si esentialul. intregul stil de
abordare a perspectivei e, de altfel, cinematografic !s*au facut c2iar repetate trimiteri la neorealism ori la Pasolini.,
proiectand, lent, gesturi marunte pe intinse panorame. Eforturile autorului se indreapta cu precadere spre crearea
traditionalei ilu1ii a obiectivitatii, doar ca avem acum de*a face cu o obiectivitate prin e7celenta moderna, ce ascunde
in mie1ul ei o intentie de o cu totul alta orientare decat simpla scrupulo1itate mimetica, si anume o amara ironic.
3udecatile morale nu se formulea1a insa niciodata ca atare, din e7terior, de catre un eu transcendent, ci scriitorul
pre1inta, cu medicala detasare si fara cel mai mic comentariu personal, un ca1. intreaga patima, frustrare, revolta si
durere, sublimea1a in stradania !estetica. a recrearii adevarului acelei lumi asa cum a fost, pentru ca toti sa
inteleaga. @edicata tatalui !tamplarului 'iculae Barbu. si sugerand viitoare 1one de interes ale autorului, aceasta
vitriolanta acu1are !impletita nu o data * ca la Faul8ner * parado7al si ine7tricabil, cu o tulburatoare nostalgie. a
Gropii, una dintre cele mai i1butite din literatura romana si universala, ne apare ca o e7orci1are a traumelor unei
copilarii, ca o rascumparare a lor intru creatie.
?oderna e7plorare a unor omenesti, prea omenesti tinuturi cu monstri, Groapa repre1inta atlasul e7emplar al
comorilor acestei lumi, un ve2ement !dar si amar. protest si totodata o vibranta pledoarie pentru demnitatea fiintei
umane.
PER)O'A3E GROAPA @E E>GE' BARB>
Rezumat, Personaje Groapa de Eugen Barbu, comentariu
Romanul "Groapa", aparut in anul 1957, este decisiv pentru activitatea scriitorului si un moment de
reerinta al romanului romanesc contemporan!
Geneza! Romanul isi are originea intr"un senriment de indignare ata de proza ietina cu cai si amante!
#ircumstantele concrete care i"au sugerat ideea acestui roman sunt descrise de autor, dupa aparitia
cartii$ "%n 19&' am alat de la vecini ca ultima parte a aimoasei "Gropi" a lui (uatu este pe cale de"a
i astupata!
)ucrarea inceputa cu ani in urma se parea ca va lua sarsit! *in curiozitate, am mers la locul acela plin
de pra si gunoaie si am ramas o jumatate de zi pe un mal inalt de pamant, privind autocamioanele
pline de gunoi care descarcau ultimele resturi ale orasului spre undurile, de odinioara, oarte adanci,
ale aimosului loc! *in clipa aceea se putea spune ca "Groapa" incepuse sa ie scrisa in mintea mea!!!
Peste un an reusisem sa scriu vreo +,, de pagini pe care un scriitor binevoitor, citindu"le, s"a grabit sa
le trimita unui editor! -u"mi pare nici astazi rau c"am avut curajul sa reuz o suma destul de mare,
banuind ca voi avea de lucru cel putin un an! .cele peste +,, de zile s"au transormat in inca 9 ani de
munca /ncordata"!
0!RE#EP1.RE. #R%1%#.!
Receptarea romanului n"a ost avorabila, de la inceput! ( parte a criticii dezaproba limbajul naturalist,
atitudinea ingaduitoare ata de lumea declasatilor si aglomerarea pana la teriiant a imaginilor evocand
laturile dizgratioase ale e2istentei! 1arziu, autorul, in 3urnal, oera o replica din care rezulta ideea de
roman realist$ "*upa protestele iscate de "Groapa", ideea de a mai aduce in scena iar declasati, iar
preigurari pacatoase ale unei lumi disparute, starneste nemultumiri! *ar e lumea mea4 .m trait prin
ea, in ea cine ma impiedica s"o scot la supraata5 #e vreti, daca asa a ost5 *e ce sa ne erim ata de
dogorile pestilentiale5 -u e mai bine sa ne intrebam cine a ingaduit o astel de lume5 -u e asta
mesajul pe care critica literara il cauta cu limba scoasa prin cartile mele5"!
%deea de roman remarcabil e evidentiata insa copios si statornic de eminentele criticii si istoriei literare
actuale!
%on 6lad, in "#onvergente", #luj"-apoca, Editura *acia, 1970, subliniaza "durata epopeica", caracterul
de "istorie", ritmata clasic in trei timpi " geneza, devenirea si moartea " iliatiunea magulitoare
7.rg8ezi, 6oiculescu, 9iron Radu Parasc8ivescu:, muzicalitatea de actura baladesca a stilului si stiinta
interludiilor!
Eugen ;imion, in ";criitori romani de azi", vol!%, Editura #artea Romaneasca, 197<, p!5&&, elogiaza
"stilul decis, spectaculos, poezia amara si viziunea umana necrutatoare, proza aspra, in opozitie cu
idilismul literar mai vec8i, sincronizarea cu literatura moderna postbelica, intuitia unui timbru uman
autentic sub invelisuri sociale degradate"!
Gabriel *imisianu, in volumul "Prozatori de azi", Editura Romaneasca, 197,,p! 1+,, il incadreaza pe
Eugen Barbu prin "Groapa", in categoria balcanicilor, subliniindu"i insa nota particulara, respectiv
"actura stilistica"!
)iviu #alin, in Preata la a 6%"a editie a romanului 7Editura Eminescu, 197&:, apreciaza "puterea
asociativa in plan senzorial", "acuitatea observatiei", "mestesugul e2emplar de a converti cuvantul
crud si invectiva in simpla truculenta"!
+!#(9P(=%1%.!
*esi impartit in capitole, in roman se pot distinge doua ire epice$ istoria intemeierii carciumarului
;tere si a unui nou cartier, #utarida 7Eugen ;imion:!
&PER;(-.3E!
*in multimea personajelor care se proileaza in spatiul dinamic al romanului, ne vom opri asupra a
doua, mai reprezentative pentru umanitatea din acest univers original$ ;tere *raganoiu si Bozoncea!
;1ERE *R.G.-(%> reprezinta in lumea pestrita, violenta, ara traditie, "ara un sistem de valori
morale" 7Eugen ;imion:, e2otica, o adevarata "bolgie terestra"7)iviu #alin: a cartierului #utarida, tipul
arivistului de actura balzaciana si stend8aliana, un el de ;noopes din ciclul aul?nerian 7%!6lad:!
#a multe din personajele romanului, ;tere soseste in Bucuresti, la 10 ani, din lumea saraca a satelor
(lteniei! *evine baiat de pravalie la domnul Pandele 6asiliu, negustor cuprins "cu carciuma mare in
gura )ipscanilor, zgarcit al dracului", distant si drastic! 1atal lui ;tere, taran atalist, ortodo2 si
imperativ, il satuieste sa ie cuminte si sa asculte de un singur om, jupanul, persoana cu autoritate
sacra! >cenicia, in conormitate cu principiile pedagogice ale burg8eziei, este o scoala a asprimii! %n
literatura universala, in raport cu metoda brutalitatii, se disting doua atitudini ale copiilor ucenici$
revolta si resemnarea dureroasa! ;tere, venit de la "coada vacii", "legat vandut" stapanului, deprins de
acasa cu traiul rau, "se in8ama" la lucru ara a se lamenta$ roboteste de la 5 dimineata pana seara
tarziu, matura pravalia, cara butoaie cu bere, curata cartoi cu bucataresele, mananca laturi ramase
din arurii, e deseori "scarmanat" de jupan! Poarta 8aine de capatat, un 8alat albastru, peticit pe la
coate, cu miros de lesie! )ui insa nu"i pasa! #and se mai ridica, imprumuta deprinderi barbatesti$ bea
pe uris din tuica stapanului, se culca in patul bucatareselor si asista ascinat la petrecerile organizate
de ;antul Pantelimon " ziua jupanului " invitati iind ostii ucenici ai patronului, acum negustori de
vaza! *urata slugarelii e lunga de la 10 ani pana la vremea armatei, aceasta iind vazuta ca o necesara
treapta a asprei initieri, o "incaltare"! 6rednic iind, ;tere, in armata devine sergent! #u aceasta
procesul initierii se inc8eie! 6enise timpul sa plece de la stapan! .cesta il plateste cinstit!
#lasiicat de unii critici ca un el de "insecta de gunoaie" 7)iviu #alin:, Pandele 6asiliu, negustor din
epoca de inlorire aburg8eziei romanesti, acand parte dintr"o autentica dinastie comerciala, cu avere
rumoasa, conducandu"se dupa principii clare, e, in limitele de ier ale concurentei, un om, un pedagog
care ormeaza comercianti, ajut@ndu"i la nevoie, si bucurandu"se de succesul acestora! .ceeasi
atitudine pedagogica o are si ata de ;tere, caruia, la plecare, ii rezuma principiile care stau la baza
negustoriei$ autoritate ata de slugi, calcul, munca ara odi8na si ara petreceri, evitarea
sentimentalismului si risipei, respectarea datoriilor ata de stat si plasarea carciumei intr"un cartier
nou! >rmand indemnurile practice ale patronului, ;tere cumpara un loc de casa spre 1arapanaua
ilantropiei, langa groapa lui (uatu, unde se ridica un nou cartier, #utarida! .ici intemeiaza un 8an
primitiv, cu c8eltuiala putina, mare parte din amenajari iind improvizatie! )ucrurile au mers mai greu
la inceput! #urand, insa, cand s"a alat ca unul a desc8is pravalie in gura gropii, au inceput sa curga
musterii, lume amestecata, mecanici, gunoieri, soeri, olteni, samsari! ;tere ace impresia de om
cinstit! 1ine tuica buna si vin adus de un podgorean onest si taciturn tocmai din (ltenia! E2tinderea si
ameliorarile 8anului se ac in ritmul strictei necesitati, evitandu"se lu2ul si platile! #umpara numai
panza pentru un sort nou, croiala o ace pe gratis vecina .glaia! ( lampa o procura, pe bautura, de la
un musteriu impatimit! #ei doi caini sunt de pripas! #u gandul la bani, munceste ara odi8na, stand
toata ziua in picioare, in aburi de tuica si gunoaie! %arna, c@nd se raresc clientii, nu sta un ceas,
reparand si papurind butoaiele"!
Aigura intemeietorului e prezenta in literatura, incepand cu iluminismul si continuand cu romantismul
si realismul, unii intemeietori iniintand civilizatii sau intreprinderi spre binele umanitatii, altii pentru
propriul interes! ;tere are un ideal mesc8in " banii! El nu intemeiaza, pe baza unor principii noi ,o
intreprindere luminoasa, ci o vec8itura 7carciuma: intunecata, "lucrul dracului", in mijlocul unei lumi
luctuante, mizere si primitive, o undatie care cuunda si mai mult lumea in inernul promiscuitatii si
saraciei!
( treapta in intemeierea carciumarului o reprezinta insuratoarea! .glaia, cu aima ei de petitoare
norocoasa, ii aduce aminte carciumarului, ingropat in treburile negustoriei, ca ar trebui sa"si ia o
emeie, caci acum e om cu situatie! Reactia e a avarului! Aemeia e o "belea pe cap"! #oncede insa
repede, cand .glaia ii gaseste pe )ina, singura mostenitoare a meseriasului 9arin Rosioara, "om cu
stare", "batran, serios si vrednic"! #arciumarul se deosebeste de arivistii clasici prin aspectul sau de
urs! Rastignac, Bel".mi, 3ulien ;orel, *inu Paturica sunt subtili, rainati, cunoscatori ai manierelor de
salon, seducatori, ascinand, prin inete si inteligenta! %n special lumea eminina! .spectul de
"paduret" al carciumarului ;tere se poate observa cand incep pregatirile pentru nunta! -eavand niste
8aine ca lumea, e impins sa"si cumpere un costum "de gata", g8ete si camasi! #icerone este .glaia!
9uierea, volubila, inainteaza pe aglomerata artera comerciala a Grivitei, in urma ei pasind, timid si
speriat, negustorul! %n marile pravalii, in ata volubilitatii comerciantilor, ramane retras, mut, lasandu"
se purtat ca un manec8in de .glaia! Probele scot la iveala iinta ciolanoasa, butucanoasa a
carciumarului! >merii adusi, labele noduroase si late, ac din el un client diicil si comic! #izmarul
scotoceste tot magazinul pana gaseste o perec8e de g8ete pe potriva! %postaza primitivului dispare in
lumea aacerilor! .colo e dezg8etat, bagaret, invartind greierii pe degete, platind in dreapta si stanga!
;tere nu"si uita legile si deprinderile rurale$ munca ara preget, atitudinea autoritara si atalismul!
#and 9arin Rosioara ii cere s"o treaca in actele de proprietate si pe )ina, ;tere se impotriveste,
invocand traditia taraneasca$ "de cand se ala lumea, era cunoscut ca averea se scrie pe numele
barbatului"! #a un autentic lacau de la tara, e generos in dragoste, cumparandu"i etiscanei din
*ragasani ciorapi de bumbac, salba de galbeni, stamba de roc8ii, cercei, "pentru ca si unui ticalos nu"i
este ingaduit sa ie zgarcit cand e vorba de iubire"! *aca in ma8ala e reticent, tacut, ganditor, o
energie puternica, dar ascunsa, in lumea podgorenilor din *ragasani, devine spectaculos,
desasurandu"se in gesturi 8aiducesti$ bea, petrece, iubeste, asculta cu gandul dus cantecele
lautarilor, arunca banii pe nimicuri emeiesti, se razbuna, mana aprig caii, statura lui inalta si
puternica, parul luturand in vant, conerindu"i maretie!
%n suletul carciumarului se angajeaza uneori o lupta interioara, intre pota de bani si compasiunea
pentru saracii #utaridei! #onlictul se rezolva insa repede, vinovata iind ordinea universala, o ordine
care imparte lumea in saraci si procopsiti! Problema care se pune omului este aceea de a lupta pentru
a i deasupra!
-u se prezinta decaderea arivistului, asa cum procedeaza alti scriitori! ;e sugereaza insa ideea ca
intreprinderea negustorului e mesc8ina, ara ecou in eternitate, e2presia plastica a acestui gand iind
imaginea zidului alb si gol al carciumei surprins intr"o lumina crepusculara$ "%ntr"o zi, zarise zidul
carciumii, alb si gol, in lumina amurgului! %i trecuse prin gand ca nu lasase macar un semn in
caramizile astea, ca va pleca de aici si, dupa moartea lui, nimeni nu va mai sti cine a ridicat casele"!
.ceasta constituie drama omului care intuieste esecul, mizeria ilosoiei practice a negustorimii, ceea
ce ace din roman nu numai istoria unei ma8alale, ci si o meditatie asupra e2istentei!
B(=(-#E., pungasul, este un e2ponent al raului, dar nu al raului universal ca in nuvelistica lui ;lavici,
ci al raului burg8ez, esenta maleica a unei lumi, principiul gol, ara masca, demonul dintr"o bolgie
dantesca, igurata geograic de groapa lui (uatu! Privita la modul general, lumea, "jupanilor" pare
acceptabila! %ndivizii apar in ipostaza unor oameni vrednici! Porniti de jos, de la nimic, cei mai multi,
zbatandu"se, muncind, reuzandu"si placerile costisitoare, ajung sa aiba pravalii, case, bani, prestigiu
social! *incolo de aparente, insa, se ala masinaria inernala a adevaratelor principii care au condus la
realizarea averilor$ duritatea, urtul, egoismul, tirania de actura eudala! E2presia teribila a acestor
principii e Bozoncea! Banda condusa de el e randuita dupa principiul breslelor, iecare membru
ascultand de stapanul care judeca, strange veniturile, imparte beneiciile, conduce aacerile, distribuie
insarcinarile, supraveg8eaza! ;e distinge prin aspectul izic impunator, statura masiva, obrazul aspru,
palmele mari, umerii lati, dintii puternici, vestimentatia aleasa, prin atitudinea imperativa, vorba
scurta si gestica parcimonioasa, prin pota de avere si putere, el iind in lume insasi legea!
Beregata arsa de soare, camasa rosie, pielea paroasa, ata neagra, mo8orata, aspra, muncita, stalcita
in batai, ii conera lui Bozoncea un aer demonic! #a orice demon, isi are locasul intr"o bolgie a
inernului, reprezentata de groapa lui (uatu, cu apa adanca, verde, maluri negre de gunoaie dospite,
inconjurata de ierburi salbatice, de masalarita, de maracini, prin care misuna sobolanii grasi, cenusii
ca ierul! 1unsi cu c8ipurile negre, taiati in obraz, desculti, "8aidamacii", "caiaele" sunt "8oti batrani"
dusi pe la puscarii care taiasera sare la viata lor si luasera oamenii in cutit! "Groapa" lui (uatu, cu 8otii
si buruienile ei otravite, e un simbol intunecat al esentei pestilentiale a lumii negustoresti, romanul
iind o necrutatoare demascare!
Romancierul e indecis, osciland intre ormula romanului parabolic si a romanului realist! *aca, prin
unele elemente, Bozoncea are dimensiunile unui simbol, prin altele, acesta se contureaza ca un
personaj comple2 structurat din umbre si lumini! %n banda, Bozoncea i2eaza o morala bazata pe
"onoare"! Botul trebuie sa respecte anumite legi, sa pastreze secretul, sa se supuna stapanului, sa
respecte consemnul, sa nu jeuiasca pe saraci! ;e recomanda eleganta vestimentara, se interzice
lamentatia eminina si vorbaria inutila! %n toate imprejurarile, 8otul trebuie sa airme o atitudine
barbateasca, gluma, in situatii dramatice, razbunarea!
Bozoncea, atent, dur, stapanit, e in ond un sentimental, aectivitatea iind e2primata in gesturi
8aiducesti, spectaculoase$ placerea de a asculta cantece "de inima albastra", bacsisuri grase,
distribuite imparateste, strabaterea ma8alalelor in compania lautarilor, c8iuind si jucand "cu o mana la
spate si una deasupra capului"! 9a8alaua e saraca! (amenii sunt vitali$ beau, glumesc, petrec, iubesc,
isi intemeiaza gospodarii din nimic! E2presia suprema a vitalitatii ma8alagesti e banda lui Bozoncea!
Botii colinda drumurile, dorm pe unde apuca, au ibovnice in toate partile, petrec cumplit, mananca
udulii de berbec, ciorba de burta, "gazbana naprasnica" si beau vinul rosu "cu vadra"!
#a modalitati de caracterizare se utilizeaza procedeele clasice$ portretul, aptele, gesturile, numele,
limbajul, mai putin analiza psi8ologica! Procedeul speciic asupra caruia insista prozatorul, ramane
mediul cosmic, cu pestilentiala groapa de gunoaie, dar si cu peisaje proaspete, stralucitoare, "parsive"
nopti cu luna, primaveri leganate, cu parumuri, ierni teribile, cu zapezi abundente si lupi, omul iind o
relectare a unui cosmos contradictoriu!
5!1E9.!
Aormularea temei romanului diera$ "monograia unui cartier, de la origini la integrarea lui in capitala"
7;erban #ioculescu:, "mentalitatea unui mediu social" 7Eugen ;imion:, "o reprezentare despre
teritoriile ma8alalei" 7%on 6lad:, "umanitatea declasata si tragica a perieriilor"7Gabriel *imisianu:!
'! %*EE.!
9esajul cartii este inteles dierit$ intentia de a descoperi "un timbru uman autentic, sub invelisuri
degradante" 7Eugen ;imion:, sublinierea speciicului raporturilor si a ondului suletesc caracteristic
lumii ma8alalei " "duritatea raporturilor umane, patima, ondul sentimental subiacent"7G! *imisianu:!
#onsideram insa ca ideea cea mai prounda a romanului o surprinde insusi autorul care arata ca, in
ond, in romanul acesta a intentionat sa e2prime o ilosoie, aceea a indierentei cosmice, in raport cu
imensa si ininita mizerie umana$ "ideea de miscare a lumii, de perisabil, de inconstienta, de nepasare
universala la o imensa si ara de sarsit mizerie umana"!
7! ;1%)>)!
Romanul este scris "in intregime, in stilul cruzimii celiniene"! )imbajul este dur, percutant, cu multe
tarii luate dintr"o abuloasa oralitate! %n aceasta privinta se inscrie pe linia balcanicilor iubitori de
vocabule pitoresti! %nsa ce era acolo savoare le2icala menita sa placa estetului, devine aici limbajul
unctional al naratiunii! Personajele si naratorul vorbesc in acelasi el! ;i elul place, incitaC vorbele
rusinoase nu supara pentru ca ele e2prima o imaginatie productiva si o umanitate elementra DEugen
;imionE! *esi duritatile le2icale abunda, totusi te2tul nu vizeaza niciodata trivialul, in aceasta privinta
mestesugul scriitorului iind asemanator cu acela ilustrat de Rabelais D)iviu #alinE!