Cum sa nu orbacai pe intuneric

VIZIONR, -, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea
substantivat) Care se las stpnit de vise, de idealuri (nelegate de realitatea imediat);
care prevede, prevestete evenimentele viitoare.
Am spus in trecut ca oamenii au doua bestii pe care trebuie sa le hraneasca, anume
vizionarul si omul de actiune; sau, ca o imagine simplista, mintea si carca. Exista insa
un moment in viata noastra cand incepem sa dam de mancare doar uneia si sa o
ignoram pe cealalta.
In momentul in care hranim prea mult vizionarul, se intampla sa nu fim ancorati in
realitate, sa nu avem rezultate in viata reala pe masura visurilor noastre. In momentul in
care hranim prea mult omul de actiune, avem toate sansele sa muncim fara nicio
directie, sa intram in rutina, sa nu vedem dincolo de lungimea nasului.
Ambele laturi, luate individual, sunt defecte. Un tot unitar il formeaza doar cand le impaci
pe amandoua cumva.
Primesc deseori e-mailuri de la abonatii ConstruimImperii.ro care imi spun ca viata lor
este un cerc vicios, ca au impresia ca nimic nu ii multumeste si ca se simt ca intr-o
cusca. Au impresia ca nu isi traiesc propria lor viata, ca lucrurile nu ies asa cum ar fi vrut.
Ma intreaba cateodata cum sa obtina acea viziune si cum sa o pastreze. Cum sa isi dea
seama de ce vor cu adevarat. Cum sa aiba viziune si sa se tina de ea.
Vorba unui prieten de-al meu, care a facut o analogie foarte interesanta: este ca si cum
te speli pe maini. Daca te speli o data inseamna ca nu te mai speli din acel moment?
Asa este si cu descoperirea propriului tau adevar, pentru ca viziunea este dincolo de tine
si ce faci zi de zi. O persoana cu viziune apare in ochii celorlalti drept un om
echilibrat, care stie ce vrea de la viata, apare ca un stapan al propriului destin.
Am citit la un moment dat insemnarile unui austriac, Victor Frankl, care supravietuise
detentiei din lagarele naziste de la Auschwitz.
Vai de cel care nu mai avea niciun sens, nicio directie sau niciun scop in viata, deci
niciun motiv pentru a continua sa traiasca! Acela era pierdut in cel mai scurt timp viata
lui intra intr-un declin iar el cadea prada degradarii fizice si morale Doar oamenii care
isi pierdeau forta interioara morala si spirituala deveneau, intr-un final, victimele
influentelor degenerative ale lagarului.
In schimb cei care aveau un scop mai mare decat existenta lor din acel lagar, fie ca
vorbim de un copil de care trebuia sa aiba grija, o carte stiintifica ce trebuia terminata
sau o aspiratie mai puternica decat realitatea crunta, acela rezista si avea sansele cele
mai mari de supravietuire.
Din pacate viata multora dintre noi seamana cu un lagar de concentrare. Ce viata
este aia in care alergam de dimineata pana seara pentru un salariu mizer, pentru creditul
pe un apartament si cu zilele pline si prea asemanatoare ca sa putem spune ca le
controlam.
Traim de multe ori o viata care e sapata de dinainte si fara voia noastra.
Acum cativa ani reusisem sa finalizez niste proiecte, proiecte pe care le planuisem de
multa vreme. Le-am terminat, le-am vazut indeplinite (acea bifa din agenda), m-am
felicitat singur pentru a mia oara ca pot duce la capat un lucru atunci cand mi-l propun.
Nu stiu daca stii acea senzatie de fericire, intrinseca, data nu de o finalitate, ci de
implinirea faptului ca mergi pe drumul tau, ca stii cine esti. Atunci cand ai impresia ca esti
deasupra celorlalti.
M-am relaxat o perioada, am hotarat ca merit asta. Am hotarat sa ma si recompensez.
Mi-am amintit ca atunci cand eram la facultate, pierdeam zile intregi cu un joc pe
calculator. Era o combinatie de strategie cu management, perfecta pentru mine. Pe
atunci m-a ajutat sa am o gandire analitica.
Am dat cateva telefoane, am facut rost de jocul original (mult imbunatatit) si am rupt din
timpul meu. Am zis ca merit asta Era ca pe vremuri, cand in loc sa ma duc la
facultate, preferam sa stau o zi intreaga in fata calculatorului. Si a trecut o zi. Intreaga. A
inceput sa fileze becul. O sa iti explic imediat ce e si cu becul asta.
Dupa o saptamana inca ma jucam (poti spune ca imi luasem un mini concediu meritat,
nu?) cu o indarjire pe care nu o recunosteam. Imi placea, dar nu mai faceam nimic
altceva. Fiecare seara care trecea dupa ce ma jucam o traiam cu parere de rau ca am
pierdut o zi intreaga. Cu durere as putea spune (pastrand proportiile). La un moment dat
am ramas cu ochii larg deschisi in fata monitorului, m-am uitat in gol aproape o ora, am
sters apoi jocul cu un gest mecanic, desi as fi vrut sa joc si a doua zi, sau a treia, sau
saptamana viitoare..
M-am imbracat si am plecat sa ma plimb.
Experienta mea, chit ca pare neinsemnata, m-a ajutat sa inteleg un proces. Multe
persoane sunt prinse in rutina si cred ca la un moment dat viata se va aranja de la
sine. Ghici ce.. Pana nu iei tu destinul tau in propriile tale maini, cel mai probabil ca nu
se va intampla mai mult decat faci zi de zi.
Ca sa ai viziune, daca tot ma intreaba lumea despre ea, ai nevoie de efort zilnic in
directia pe care o vrei, ai nevoie de focusare, nu ai nevoie de 1000 de lucruri la care sa
te gandesti. Pentru ca daca nu te antrenezi ca sa iti vezi viitorul si incotro te indrepti,
prins de ceea ce faci zi de zi, vei accepta orice ti se ofera in schimb de la viata.
Ori asta este inacceptabil!
Exista un concept care intotdeauna m-a ajutat atunci cand am simtit ca imi pierd directia.
Se spune ca in oameni se bat doua nevoi contradictorii:
Nevoia arzatoare vs nevoia pe termen lung
Implinirea imediata vs scopul vietii tale
sau (diferenta care conteaza)
cautarea fericirii vs cautarea adevarului (despre tine)
Vorbim aici de deciziile comode care ne distrug viitorul sau care ne inchid optiunile pe
termen lung. Fiecare decizie pe care o iei in ideea de a iti satisface o nevoie imediata,
cel mai probabil ca te implica si mai mult in acest cerc vicios.
Ironia este ca urmand calea placerilor imediate, in timp devii gol pe dinauntru si
din ce in ce mai lipsit de directie si motivatie, cu caderi de depresie.
In cazul in care esti motivat intrinsec de o viziune pe care o ai, in timp devii mai
puternic, mai linistit, vei dobandi un caracter autentic si vei da celorlalti impresia
ca esti stapanul propriului tau destin.
Ironic insa, este mai usor sa stai peste program la un job unde seful tau nu te respecta,
ca sa acoperi creditele pe un apartament cumparat din nevoia imediata de a avea unde
sa stai, decat sa iti pastrezi optiunile deschise si sa dormi pe unde apuci (da, ai auzit
bine), dar sa stii ca iti urmezi drumul. E mai usor sa ramai intr-o relatie care iti distruge
sufletul cu fiecare zi care trece decat sa ramai singur (si sa suferi pe termen scurt).
Nevoile pe termen scurt ne omoara! E mai usor sa alergi dupa ideea de fericire pe care o
poti defini in bani, masini, case.. si intr-un final sa ajungi de fapt un mediocru neimplinit si
in conflict permanent cu toata lumea, decat sa te gandesti la cine esti tu cu adevarat si
ce vrei de la viata.
Placerile actuale (distractie, femei, jocuri pe calculator, alcool, droguri poate) daca nu
renunti la ele (la ideea de nevoie pregnanta de ele) si nu faci un efort sa cauti directia, nu
vei descoperi cine esti. Nu vei avea viziunea, pentru ca esti prea angrenat in nevoia de a
te recompensa. Rapid, cat mai rapid. Esti prea implicat sa alergi dupa un strop de fericire
ca sa ai si o directie.
Placerea de scurta durata iti omoara capacitatea de a lua deciziile care conteaza
intradevar, acele decizii existentiale corespunzatoare viziunii tale, care, in timp, te vor
ajuta sa te bucuri de ce-ti doresti cu adevarat de la viata.
Ironic este ca multi care se considera oameni cu viziune, cand ii intreb care e viziunea
imi spun: imi cumpar un apartament, imi fac o casa, imi iau o masina. Toate sunt forme
de fericire imediata. Departeaza-te si mai mult de ele. Ce vrei cu adevarat? Cine vrei sa
fii cu adevarat? Cum vrei sa isi aduca aminte ceilalti de tine?
Doar asa faci o schimbare, pentru ca toata lumea alearga dupa bani. Din pacate viata
nu este un maraton, care alearga mai repede sau care munceste mai mult!
Ok, vrei o masina sau o suma de bani. Pe urma ce mai vrei? Alta masina? O suma de
bani si mai mare?
Fa un efort, deschide ochii, pentru ca fericirea de genul asta doar te imbuiba si te face sa
uiti de ceea ce vrei de fapt. Alergand dupa fericire e ca si cum orbecai in intuneric. Avand
viziunea de partea ta, stiind ce vrei cu adevarat, este ca si cum ai vedea lumina.
Ironic este ca un om care orbecaie prin intuneric si nu a vazut niciodata lumina, nu crede
ca exista asa ceva. Stie doar ca trebuie sa alerge prin intuneric dintr-un punct in altul.
Ceea ce iti ofera o viziune insa, este puterea de a lua decizii corecte.
Cati prieteni ai cu voce incredibila, care stiu sa cante cat sa tremuri de emotie.. si in
acelasi timp sa fie agenti de vanzari in vreo companie de asigurari de viata? Si care,
daca ii intrebi de ce nu au facut nimic cu talentul lor, dau vina pe sistem (nu am avut
bani, pile etc); insa nu isi dau seama ca nu le-a trecut prin cap o clipa sa dea la
conservator, ori au renuntat la cursuri pentru o slujba reala sau au ales o placere
imediata sau o comoditate (care s-a repetat) in loc sa se tina de repetitii cu trupa lor, de
exemplu?
Viziunea iti da puterea de a lua deciziile corecte in detrimentul placerilor imediate.
Pentru ca becul sa fileze si pentru tine si sa vezi o scanteie, poate ar trebui sa
raspunzi la cateva intrebari:
1 Cine esti acum? Ce te reprezinta? CUm iti petreci ziua? Saptamana? Luna? Anul?
2 Fa un exercitiu de imaginatie si, in functie de rutina ta zilnica si de ceea ce faci
(incearca sa fii sincer), spune-mi unde esti peste 5 ani de acum incolo? Dar peste 10?
Este viata pe care ti-o doresti?
3 Care e primul scop care iti vine in minte si pentru care muncesti tare acum ? Spune
care e urmatorul scop dupa ce il obtii pe aceasta. Pe urma scrie-l pe urmatorul? Care e
scopul cel mai indepartat de tine? Cel mai valoros? Pentru ce te trezesti de fapt
dimineata?
4 Ia-ti cateva momente si cauta in adancul tau. Imagineaza-ti ca esti pe patul de
moarte, ai o boala in faza terminala si poti muri in orice clipa. Ce te poate tine in viata?
Pentru ce ai alege sa lupti?
5 Descrie cu lux de amanunte versiunea ideala a ta. Cum ai vrea sa fii peste 30-40-50
de ani. Imagineaza-ti ca ai 70 de ani, ca esti implinit si ca ai avut totul de la viata. Cum ti-
ai descrie aceasta viata ?