Romantismul

Romantismul reprezinta o miscare artistica si literara afirmata in primele decenii ale secolului al
XIX-lea in Europa, care a fost pregatita de un moment cultural de tranzitie de la Iluminism la
Romantism, numit Preromantism.
Acesta s-a manifestat initial in Anglia, apoi in Germania, Franta si in intreaga Europa. Aceasta
miscare culturala a avut in vedere nu doar literatura, ci si artele plastice, muzica, filozofia, istoria,
estetica.
Romantismul a cunoscut mai multe stadii teoretice, pentru a se concretiza definitiv ca doctrina
estetica in deceniul al 3-a al sec al XIX-lea, cand Victor Hugo, a publicat prefata la drama
Cromwell( 1827), considerata a fi manifestul romantismului european.
Introductie la Dacia literara.
La 30 ianuarie 1840 a fost infintata la Iasi, revista Dacia Literara, fiind prima revista romaneasca
dedicata in exclusivitate literaturii. In primul numar al revistei, Mihail Kogalniceanu, redactorul sef,
a publicat articolul program intitulat Introductie. Importanta revistei poate fi apreciata cu adevarat
numai avand in vedere contextul istoric, politic si cultural din care au aparut cele trei numere ale
revistei iesene. La aceasta data, unitatea nationala era inca un ideal, in acest sens, numele revistei
Dacia fiind unul simbolic. Kogalniceanu a enumerat in Introductie, cele mai bune reviste ale
timpului: Curierul romanesc ( Bucuresti, Ion Heliade Radulescu); Foaie pentru minte, inima si
literatura ( Suplimentul literar al gazetei de Transilvania, care aparea sub conducerea lui Gheorghe
Baritiu) si Albina romaneasca de la Iasi sub conducerea lui Gheorge Asachi. Acestea au insa o
culoare locala prea accentuata, sustine Kogalniceanu si se ocupa in special de probleme politice.
Obiectivele Daciei Literare prezentate in Introductie:
favorizarea colaborararii scriitorilor din toate provinciile romanesti
realizarea unei limbi si s unei literaturi comune pentru toti romanii
crearea unei literaturi originale
combaterea imitatiei altor literaturi si a traducerilor ( mai ales a operelor nevaloroase) care
nu pot forma o literatura originala.
Afirmarea criticii literare obiective
Kogalniceanu propune scriitorilor urmatoarele surse de inspiratie: istoria poporului roman,
folclorul si frumusetiile patriei.
Introductie la Dacia Literara este manifestul program al romantismului romanesc.
Romanstimul ca si curent literar.
Romantismul este un curent artistic complex, manifestat atat prin lupte si aspiratii revolutionare, cat
si prin deznadejde si pesimism.
Romantismul a avut o serie de predecesori cum ar fi Jean Jack Rousseau.
Epoca destramarii feudalismului si a dezvoltarii capitalismului, epoca revolutiilor burghezo-
democrate si a razboaielor pentru eliberare si independenta nationala, aduc in campul literaturii un
nou curent literar numit ROMANTISM.
Cultivat si afirmat de o clasa sociala ridicata de jos si potrivnica nobilimii, romantismul impune un
suflu nou, caracterizat prin setea de libertate, spargerea normelor conventionale si rigide ale
clasicismului, inclinarea spre reverie si spre explorarea complexitatii eului uman. Aparut mai intai
in Anglia, apoi in Germania si Franta la sf sec al XVIII-lea si inceputul sec al XIX-lea, romantismul
este o miscare literara complexa cu tendinte adeseori contradictorii.
In literatura universala, cei mai importanti scriitori romantici sunt: Byron, Kcats, Shelley,
Shakespeare ( in Anglia) si Novalis, Chamisso, Schiller, Heine, Goethe ( in Germania), Lamartine,
Victor Hugo, Dumas, Stendhal, Musset(in Franta) , Puskin, Lermontov ( in Rusia).
Romantismul romanesc
Romantismul romanesc prezinta caractere proprii, specifice conditiilor sociale si politice din tara
noastra. Mai intai trebuie remarcat faptul ca la noi, romantismul, cu toate ca predomina, coexista
alaturi de clasicism si realism. La scriitori ca si: Grigore Alexandrescu, Negruzzi, Alecsandri, gasim
alaturi de atmosfera romantica si elemente clasice sau realiste. In al doilea rand, romantismul in tara
noastra, este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. In evolutia
miscarii romantice din tara noastra, se pot distinge mai multe etape:
Intr-o prima etapa, preromantica, scriitori cum sunt: Vasile Carlova, Heliade Radulescu sau
Gheorghe Asachi prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de un trecut istoric care poate
servi la exemplu a luptei prezentate, in care visul, fantasticul si meditatia primeaza.
O a doua etapa, momentul pasoptist propriu-zis, aduce o poezie lirica, patriotica si vizionara de
evocare istorica, de inspiratie folclorica, asa cum apare la scriitori ca: Balcescu, Bolintineanu,
Alexandrescu, Russo, Kogalniceanu, Alecsandri.
O a treia etapa, postpasoptista, cand burghezia realizeaza monstruoasa coalitie, tradand masele
populare, duce la maturizarea estetica a romantismului, dar si la o reactie critica si pamfletara fata
de societate, chiar si de refugiu in natura si mitologie, asa cum se manifesta la genialul nostru,
Mihai Eminescu.
Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist, raman patriotismul si lupta pentru
realizarea idealului national, o constiinta militara cetateneasca, o inimoasa daruire si slujire a
poporului.
Principalele caracteristici ale romantismului universal:
- romantismul neaga si inlatura normele si metodele prescrise de clasicism;
- romantismul afirma primatul subiectivitatii, al sentimentului si fanteziei creatoare, al
spontaneitatii si sinceritatii emotionale.
izvoarele de inspiratie sunt indeosebi populare si folclorice
romanticii isi manifesta preferinte pentru personaje exceptionale, care se impun fie prin
grandoare si noblete sufleteasca, fie prin slutenia lor fizica (cocosatul de la Notre Dame de
Paris) sau decadenta morala.
Limbajul la romantici este metaforic, iar de cele mai multe ori evenimentele sunt prezentate
in antiteza.
Impletirea speciilor literare, iar actiunea se incheie adesea printr-o lovitura de teatru