Nina Cassian - Halucinatie intentionata

Spuneti-mi cnd, spuneti-mi cnd O sa ne scoatem ochii din pantofi? Ne-au intrat pe cnd manifestam cntnd Ca niste pietre ude, ca niste cartofi. Ochii snt ai mortilor foarte tineri Si circula sub asfalt ca niste ganglioni. Am mai gasit vreo doi ntr-o vineri Si i-am ascuns n buzunarul de la pantaloni. Ochii - daca nu-i descoperim la vreme Luneca iremediabil spre fundul pamntului. n drum, scot uneori o fntna cu blesteme Pe la rascruci de drumuri, sub furculita vntului. Calcam n fiecare zi pe mormane de pupile, Pe sticla frageda, pe apa gelatinoasa. Niciodata n-au alergat pe maidane attea bile! Niciodata parada n-a fost mai frumoasa! Si am strivit sub calci un ochi ca o icra mare Care-a mirosit pna la ultimul rnd. S-a facut ziua... Pn' la ferestre au crescut trotuare... Spuneti-mi cnd, spuneti-mi cnd?

Nina Cassian - Forma Si Continut

ntr-un recipient de lut, am introdus un continut. Dar continutul cel netot n-a izbutit sa intre tot. Ceva mai mult de jumatate i atrna nca la spate, iar jumatatea de la cap tipa si dnsa: Nu ncap! Atunci am convocat poetul sa faca treaba cu ncetul. Poetul a intrat n vas,

dar continutul a ramas afara ca si-acum un ceas.

Nina Cassian - Voiam sa raman in septembrie

Voiam sa raman in septembrie pe plaja pustie si palida, voiam sa ma-ncarc de cenusa cocorilor mei nestatornici si vantul greoi sa-mi adoarma in plete cu apa navoade; voiam sa-mi aprind intr-o noapte tigara mai alba ca luna, si-n jurul meu - nimeni, doar marea cu forta-i ascunsa si grava; voiam sa raman in septembrie, prezenta la trecerea timpului, cu-o mana in arbori, cu alta-n nisipul carunt - si sa lunec o data cu vara in toamna... Dar mie imi sunt sorocite, pesemne, plecari mai dramatice. Mi-e dat sa ma smulg din privelisti cu sufletul nepregatit, cum dat mi-e sa plec din iubire cand inca mai am de iubit...