EPOPEEA = poem epic de mari dimensiuni, in versuri, in care se povestesc

fapte eroice, legendare sau istorice, ale unui singur personaj sau ale unui grup de
personaje sau ale unui popor, dominate adesea de actiuni cu totul iesite din comun
care se petrec in locuri stranii si indepartate.
Cuvantul “epopee” provine din cuvantul “epos”, semnificand o productie epica
de mare amploare.
Epopeile se numara printre cele mai vechi opera literare care au supravietuit
pana in zilele noastre. Ele au contribuit substantial la formarea culturilor vechi.
Acestea, la randul lor, au influentat puternic traditiile culturale ale civilizatiilor
ulterioare, reverberand semnificativ pana in prezent.

Eneida transpune in lumea mitului si in trecutul legendar realitatea istorica a

Romei, care culmineaza cu idealul de perfectiune adus de veacul de aur, al
principatului lui Augustus, elogiat in cateva secvente din Eneida.
Cuprinde 12 carti si aprox. 10.000 de versuri.
Este considerata epopeea nationala a romanilor, bazata pe legenda conform
careia, Aeneas, erou troian de origine divina (fiul zeitei Venus), dupa caderea Troiei
si lungi peregrinari, ajunge in Latium pe tarmurile Italiei, fondeaza o colonie, din
care va rezulta mai tarziu Roma. Conform legendei, fiul sau, Ascanius, va intemeia
cetatea Alba Longa.

Primele sase carti infatiseaza evenimentele care au avut loc in al saptelea an

de rataciri pe mare. Dupa ce flota lui Aeneas este aruncata de furtuna pe tarmurile
Africii, regina Cartaginei, Didona, ii gazduieste pe troieni. Didona se indragosteste
de Aeneas, acesta insa – in urma indemnului lui Jupiter – o paraseste pentru a-si
indeplini menirea intemeierii unui stat infloritor in Italia. Dezamagita, Didona se
sinucide, injunghiindu-se cu sabia lui Aeneas.
In ultimele sase carti se povesteste debarcarea lui Aeneas in Italia. Aici se
casatoreste cu Lavinia, fiica regelui din Latium. Turnus, conducatorul rutulilor si
logodnicul Lavinie, pregateste razboiul impotriva lui Aeneas. La insistentele zeitei
Venus, cu ajutorul lui Jupiter, Aeneas iese victorios, apropiindu-se de indeplinirea
misiunii sale istorice.

Poetul isi concentreaza actiunea pe eroismul moral al lui Aeneas, care se

diferentiaza de eroii de epopee printr-o virtute numita pietas, notiune cu
semnificatii profunde : - respectul fata de zei si de familie, prin cultul si
religiozitatea mortilor, compasiunea ptr suferinta umana, grija ptr soarta alor sai.
Datorita acestei virtuti, Aeneas beneficiaza de revelatiile divine, de
cunoasterea providentiala a viitorului Romei precum si a tainelor cosmosului,
dezvaluite de Anchises in cartea 6.
Aeneas – erou pasional supus tentatiilor lui Eros – cartile 1 si 4.
 TRASEUL LUI AENEAS

Cartea 3 alactuieste impreuna cu cea de-a doua, o unitate, in sensul ca cea de-a
doua povesteste nenorocirile Troienilor, iar cea de-a treia, ratacirile lor pe mare,
dupa care, odata cu cartea 4 se revine in mijlocul actiunii, in palatal reginei Dido, in
Cartagina.
In prima parte a Eneidei exista 6 popasuri si 5 prevestiri. Eroii pleaca de la
poalele muntelui Ida, intr-o primavara timpurie.
1 popas = Tracia unde se construieste orasul.
1 prevestire = Polydoros, fratele Creusei ii vorbeste lui Aeneas si il indeamna
sa fuga ,,de pe taramul asta al lacomiei”.
2 popas si 2 prevestire = insula Delos din Marea Egee, in care Latona gasise
adapost sa-I nasca pe Apollo si Diana. Troienii sunt primiti de regele Anius, preot al
lui Apollo si prieten al lui Anchises. Apollo invocat, le raspunde : ,,Cercati-va
varstnica mama”. Ambiguitatea acestei prevestiri creeaza confuzii, insa Aeneas
presupune ca este vorba despre Creta.
3 popas = Creta. Aici inalta cetatea Pergamos, insa toamna adduce aer stricat.
3 prevestire = molima. Aeneas este dezorientat, dar penatii (zeii protectori ai
casei) il indruma spre Hesperia.
4 popas = Insulele Strofade – insule mici, risipite pe mare, unde traieste
apriga Caeleno impreuna cu harpiile.
4 prevestire = foamete cumplita. Troienii ajung in Italia, darn u vor intemeia
orasul pana cand, morti de foame nu vor manca si mesele.
5 popas = Epir – tarmul Actiumului. Oprirea lui Aeneas aici nu are nicio
motivare interna, singura ratiune fiind aceea de a aduce un omagiu victoriei lui
Adrian. Sunt instituite jocurile italice si aici nu exista nicio prevestire.
6 popas = cel mai lung – in orasul Buthrotum, cel mai bine realizat d.pd.v.
artistic. Aici au loc intalnirile cu Helenus si Andromaca. Aeneas este condus la
altarul zeului Apollo si apare cea mai importanta prevestire = scroafa alba cu 30 de
purcei.
Concluzii ale partii I :
- prezenta permanenta si rolul exclusiv al lui Apollo in conducerea calatoriei.
- absenta zeitelor Iunos
- contradictii cu cartile 1 si 2
- accentele patriotice si misiunea hegemonica a Romei
- calatoria are aspect initiatic

Vergilius gradeaza etapele calatoriei prin destainuirea treptata a drumului

si intercaleaza episoade de variatie (interpretare gresita a oracolului).
Tinuturile pe care le paraseste sunt tinuturi orientale, pangarite de ciume si
blesteme, pentru ca dupa fiecare pangarire, poposirea sa se faca intr-un tinut
purificat, mereu sub indrumarea lui Apollo.

CARTEA A 4-A - AENEAS SI DIDONA

Didona, indragostita de Aeneas, ii marturiseste Annei, sora sa, aceste

sentimente cu toate ca Dido era credincioasa fostului sau sot mort, Sychaeus.
Anna o sfatuieste pe Dido sa se casatoreasca totusi cu noua ei iubire, lucru cu
care indragostita era de accord.
Iuno, induiosata de suferinta Didonei, merge la Venus pentru a-I cere
socoteala. Cele 2 cad de acord ca cei doi trb sa se casatoreasca.
Aeneas si Dido pleaca la vanat, iar Iuno porneste o furtuna, a.i. cei doi se
adapostesc intr-o pestera unde se afla si Iunona impreuna cu zeul casatoriei. Cei
2 se casatoresc insa monstrul Enceladus raspandeste vestea care ajunge la
urechile lui Iarlas, pretendent al Didonei. Maniat, este ajutat de Jupiter care il
trimite pe Mercur, zeul mesager, sa ii aminteasca lui Aeneas misiunea sfanta
care trb indeplinita.
Dandu-si seama de greseala facuta, Aeneas doreste sa plece cat mai repede
spre Italia dar ascunde pregatirile de plecare, fata de Dido, pentru a nu o
supara. Dido realizeaza ce se intampla, ii blesteama pe troieni ca moartea lor sa
fie din cause nedemne.
Desi Aeneas ar fi vrut sa amelioreze situatia, Mercur i se arata din nou si il
indeamna sa plece cat mai repede, inainte ca Dido sa se razbune.
Odata cu plecarea lui Aeneas, sotia sa Dido este cuprinsa de disperare si
deznadejde, acesta fiind motivul pentru care se sinucide, injunghiindu-se cu
sabia lui Aeneas.

CARTEA A 6-A - CATABAZA

Nuanteaza cel mai mult valentele mitice ale epopeii : realitatea istorica
se dilate in favoarea celei legendare, iar timpul si spatial devin entitati auxiliare
menirii civilizatoare a lui Aeneas.
In momentul patrunderii in lumea Infernului, calauzit de Sybilla, Aeneas
traieste din plin experienta spirituala, descoperind mirajul eternitatii umane.
Umbrele muritorilor pe care ii intalneste in cautarea tatalui sau nu sunt decat
instrumentele introspectiei in fantastic.
Revederea Didonei semnifica indepartarea definitiva a ispitei. Dido,
tentatia pasionala, reprezinta acum trecutul, iar portretele eroilor romani
simbolizeaza perspective mitica.
 Coborarea in infern , include valentele detaliate ale epopeei : strabaterea
zonelor subpamantene, sumbre la inceput si haotice, apoi din ce in ce mai
luminoase. Acestea reprezinta treptele intierii si ascensiunii spirituale menite
sa-l determine pe Aeneas sa constientizeze actul creator.
La capatul acestui tunel al devenirii, Aeneas are posibilitatea de a
contempla si de a veghea soarta descendentilor sai.
Fantasticul are darul de a conota suplimentar experienta traita de Aeneas.
Spre deosebire de Dante Aligheri, infernul nu constituie la Vergilius o lume
a pieirii ci imbinarea celor 3 cercuri concentrice : infern, purgatoriu si paradis.
Lumea epopeei nu este o lume unica, singulara sau limitativa, ci una a
universului dual. Eneida este lumea a 2 realitati : istoria si mitul.
Dubla apartenenta a eroului la un destin eroic dar si la o realitate
individuala este de fapt ceea ce il pune in opozitie cu sine insusi, transformandu-
l din simplu erou epic in personaj complex.
Sfera mitica intruchipeaza infernul ca fiind un loc subteran de retregere,
fie al pedepsei divine, fie al ispasirii si purificarii.