Mediul nconjurtor este totalitatea condiiilor i factorilor naturali care influeneaza activitatea omului.

n lumea de azi (lumea modern) omul este considerat parte component, central a mediului nconjurtor,care este considerat un sistem, cu o structur. Prile componente ale mediului nconjurtor: atmosfera, litosfera, hidrosfera i biosfera conlucreaz i interacioneaz realiznd un echilibru. Degradarea mediului nconjurtor este un proces complex de alterare a calitii mediului nconjurtor datorit utilizrii neraionale a resurselor, polurii i aglomerrii urbane. Poluarea este orice alterare fizic, chimic, biologic sau bacteriologic a mediului peste o limit admisibil stabilit. Poluantul este orice substan (solid, lichid sau gazoas) sau forma de energie (radiaie electromagnetic, ionizant, termic sau vibraii) care introdus n mediu modific echilibrul acestuia i al organismelor vii, cauznd daune bunurilor materiale.

1. Degradarea mediului aerian.

Aerul atmosferic absoarbe zilnic cantitati mari de particule solide , lichide si gazoase emanate de variate surse naturale si artificiale. Cel mai mare impact asupra atmosferei sunt factorii antropici. Impactul antropic negative asupra proceselor ce decurg in atmosfera este cauzat de : reducerea considerabila a suprafetelor de padure, poluare Oceanului Planetar; consumul sporit de oxigen in procesele de ardere tehnologica la mijloacele de transport ce functioneaza pe baza motoarelor cu ardere interna si in industrie. Surse de poluare : a) naturale (solul uscat si neacoperit de vegetatie; plantele si animalele; eruptiile vulcanice) b) artificiale (antropice): surse fixe (include intreprinderile industrial, obiectele in constructive, centralele termoelectrice, statiile de alimentare, depozitele de produse petroliere); surse mobile (include transportul auto, parcurile auto si tehnica agricola).

Calitatea aerului atmosferic in orasele mari este influentata preponderent de emisiile ce provin de la autovehicule , cazangerii si intreprinderile mari , iar in centrele raionale si in localitatile rurale de la intrepriderile mici, precum mori, fabric de vin, brutarii, cariere si gospodariile casnice.

Protectia mediului aerian:

Pentru protejarea mediului, in primul rand trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul de deteriorare si stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective. In ceea ce privesc modalitatile de protejare trebuie solutionate trei categorii de probleme:

crearea unui sistem legislativ si institututional adecvat si eficient care sa garanteze respectarea legilor in vigoare. evaluarea costurilor actiunilor de protejare a mediului si identificarea surselor de suportare a acestora. elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan national si international referitor la protejarea mediului. inverzirea teritoriilor; crearea ministatiilor de epurare a apei; etc

2. Degradarea mediului acvatic:

Apa este factorul de baza in formarea climatelor Terrei, modeleaza scoarta terestra, generind variate forme de relief, constituie mediul de viata al multor organisme, serveste ca materie prima in industria chimica ,ca sursa energetica. Fara apa nu se poate realiza fotosinteza la plante, iar organismele vii, inclusive omul, nu pot exista. In cadrul unor procese industrial se consuma cantitati foarte mari de apa. De exemplu : pentru a produce : 1 tona de fonta 15-40 m3 de apa;1 tona de plumb 40-70 m3;1 tona de carne 6-10 m3;1 tona de sapun 6-10 m3;1 tona de zahar 100-150 m3.

Poluarea apelor (modificarea in mod direct sau indirect a compozitiei normale a acesteia, avind impact negativ asupra mediului inconjurator) poate fi diferentiata in : a) poluarea fizica (cu substante radioactive); b) poluarea biologica (adica bacteriana, virotica, caracterizata de prezenta microorganismelor patogene); c) poluarea chimica (patrunderea in apa a unor substante de natura organica : glucide, lipide, protein ; sau anorganica : saruri). Cai de poluare : naturala (are loc in urma unor fenomene natural: ape de ploaie); artificiala (se deosebeste cantitativ si calitativ fata de cea naturala; aici intervin unii produsi de sinteza organica).

Protectia mediului acvatic:

Calitatea apelor poluate poate fi imbunatatita pe doua cai : a) naturala (prin autoepurare ) Autoepurarea se efectueaza prin doua procese : 1. procese fizico-chimice (sint determinate de sedimentare, radiatiile solare, temperature, oxigenarea si reoxigenarea apei); 2. procese biologice si biochimice (concurenta microbiana, actiunea bacterivora a organismelor acvatice, biodegradarea). b) artificiala (prin procese tehnologice la statiile de epurare a apei). 1.epurarea apei operatia de indepartare din apele uzate a substantelor poluate organice si anorganice dizolvate sau in suspensie, care are loc la statiile de epurare a apei. Epurarea apei se realizeaza prin procedee mecanice, fizice si biologice:

a) epurarea mecanica (este etapa primara care are la baza procesele fizice de separare pentru retinerea si indepartarea corpurilor plutitoare, inclusive a grasimilor); b) epurarea chimica (are ca scop transformarea poluantilor in alte substante mai usor de separate. Cele mai frecvente procese chimice:neutralizarea, oxidarea, reducerea, precipitarea, coagularea si schimbul ionic ); c) epurarea biologica (se face in scopul eliminarii din apa uzata a poluantilor organici, process realizat de microorganisme care la rindul lor asimileaza subs. organice ca hrana).

3. Degradarea solului
Solul reprezinta una dintre cele mai importante constituent ale biosferei. Este un factor de mediu fara care nu ar exista viata. Activitatile economice care poarta un character din ce in ce mai intensive, au un efect poluant si degradant asupra solurilor. Dupa natura si consecintele lor se disting citeva categorii de procese de degradare poluare : a) Degradarea-poluarea fizica a solului (deteriorarea structurii solului; tasarea solurilor; intarirea; crustificarea; poluarea radioactiva); b) Degradarea poluarea chimica a solului (acidifierea solurilor; caderea ploilor acide; drenarea solurilor mlastinoase); c) Degradarea poluarea bilogica (reducerea populatiei de microorganisme; poluarea cu agenti patogeni).

Protectia solurilor:
1. construirea canalelor de evacuare rapida a apei pluviale; 2. drenarea terenurilor prin diferite metode; 3. impadurirea terenurilor afectate; 4.acumularea azotului biologic in sol prin majorarea cotei culturilor leguminoase in asolamente pina la 20-25%; 5. combaterea eroziunii solului prin impaduriri, etc.

4. Degradarea vegetatiei naturale.

In cadrul ecosistemelor terestre, vegetatia are un rol deosebit de important, constituind nivelul la care se realizeaza cele mai complexe schimburi de materie si de energie si la care se produc procesele de sinteza si de descompunere a materiei organice, pe baza energiei solare captate de plante. Terenurile acoperite cu vegetate compacta, bine dezvoltata, pe soluri cu o structura normal, sunt bine protejate impotriva eroziunii, pe soluri cu o structura normala, sunt bine protejate impotriva eroziunii eoliene si in suprafata. Apa din ploi si din topirea zapezilor se infiltreaza usor si se inmagazineaza in sol asigurind in acelasi timp un regim echilibrat al scurgerii. Activitatea antropica sub diversele ei forme a produs in decursul timpului modificari profunde ale covorului vegetal cu consecinte multiple asupra starii de echilibru a mediului inconjurator. Republica Moldova face parte din categoria statelor cu un grad scazut de impadurire, intinderile de teren acoperite de paduri fiind de 362,7 mii hectare, sau 10,7 % din teritoriul tarii. Astfel unui locuitor din Republica Moldova ii revin doar 0, 086 hectare de padure.

Masuri de protectie :
1. monitorizarea lumii vegetale; 2. publicitatea ecologica; 3. respectarea legislatiei ecologice; 4. crearea rezervatiilor floristice; 5. crearea unor rezervatii naturale in locurile de crestere a speciilor; 6. ocrotirea sectoarelor de padure, etc.

5. Degradarea lumii animale

Pe planeta locuiesc aproximativ 1,5 milioane specii de animale, depasind numarul de plantelor de circa 3 ori. Starea resurselor animale din Republica Moldova este determinate in mare masura , de starea functionala a ecosistemelor natural, care pe parcursul timpului , au fost supuse unor modificari esentiale. Impactul antropic negativ asupra mediului natural s-a soldat cu reducerea numerica si a speciilor lumii animale. In present sint pe cale de disparitie : ciocirlia, cristelul de cimp, vipera de stepa, sopirla multicolora, etc. S-a constatat ca reducerea numarului de berze este o consecinta e degradarii ecosistemelor acvatice.

Masuri de protectie a lumii animale:

1. protectia habitatelor prin instituirea de zone protejate (parcuri nationale,etc.); 2. protectia unor specii concrete; 3. conservarea speciilor in gradini botanice sau in banci de gene; 4. diminuarea procesului de poluare si de contaminare a biosferei; 5. comercializarea florei si a faunei; 6. organizarea rezervatiilor naturale, etc.