J. KRISHNAMURTI Prima si ultima libertate Cuvnt inainte: ALDOUS HUXLEY Traducere de CLAUDIA DUMITRIU Editie ingrijité de GINA ARGINTESCU-AMZA EDITURA #4 HERALD BucurestiCUVANT iNAINTE Omul este o fiingt amfibie, care traiegte simultan in doua lumi ~ cea data si cea creat& de el, lumea materici, a viefii gia constiinfei, pe de o parte, gi lumea simbolurilor pe de alta. in gandirea noastra folosim o mare diversitate de sisteme- simbol - lingvistice, matematice, imagistice, muzicale, rituale. Fara asemenea sisteme-simbol nu am avea nici arta, nici stint, nici lege, nici filozofie, nici macar rudimentele civilizafiei: cu alte cuvinte, am fi nigte animale. Deci, simbolurile sunt indispensabile. Dar, asa cum 0 dovedeste foarte clar istoria propriei noastre epoci si a tuturor celorlalte, simbolurile pot fi fatale. De exemplu, s& udm in considerare pe de o parte domeniul stiinfei, iar pe de alta domeniul politicii si al religiei. Gandind in cadrul unei serii de simboluri si actionand ca raspuns Ia alta serie, am reusit, intr-o oarecare méasur&, si infelegem gi s& controlim forjele elementare ale naturii, Gandind in cadrul unei alte serii de simboluri si acfionand ca raspuns la ele, folesim aceste forfe ca pe instrumente ale crimei in masé gi ale sinuciderii colective. In primul caz, simbolurile explicative au fost bine alese, analizate cu grija $i adaptate treptat faptelor apirute in existenja fizic’. In cel de al doilea, simbolurile, gresit alese de Ia inceput, nu au fost niciodatt supuse unei analize complete, niciodata reformulate pentru a le armoniza cu faptele aparute in existenfa uman4. Mai rau, aceste simboluri mistificatoare au fost pretutindeni tratate cu respect cu totul nejustificat, ca si cum, intr-un mod misterios, ele ar fi mai reale decat realititile la care se refereau. in contextul religiei si al potiticii, cuvintele nu sunt considerate ca simbolizand, intr-un mod oarecum neadecvat, lucruri si evenimente; dimpotriva, lucrurile gi evenimentele sunt considerate ca ilustriri determinate ale cuvintelor. 5Pana acum, simbolurile au fost folosite realist numai in acele domenii pe care nu le consideraim extrem de impor- tante. in fiecare situafie ce implici impulsurile noastre mai profunde, am staruit 4 folosim simboluri, nu numai in mod nerealist, dar si idolatru, ba chiar nebunesc. fn consecinja am. fost capabili s4 comitem, cu sange rece si pe lungi perioade de timp, fapte pe care animalele le comit numai pe moment si numai in crize de furie, de lacomie sau de frica. Deoarece folosesc gi adora simbolurile, oamenii pot deveni idealisti, $i fiind idealisti, pot transforma l&comia periodic’ a animalului in imperialismul grandios al lui Rhodes sau J.P. Morgan; pot transforma agresivitatea periodicd a animalului in stalinism sau Inchizitic spaniol&; pot transforma atagamentul periodic al animalului fat’ de teritoriul stu in delirul calculat al na- fionalismului. Din fericire, ei pot, de asemenea, transforma blandefea periodica a animalului in generozitatea de o viata a unei Elisabeth Fry sau a unui Vincent de Paul; pot sa transforme fidelitatea periodic&’ a animalului fafa de pere- chea sau de puii lui in colaborare rafionala gi durabila, care pana in prezent s-a dovedit destul de puternicd pentru a salva lumea de consecinfele celuilalt fel de idealism, cel mai dezastruos dintre toate. Va fi el capabil sa salveze lumea? La aceast’ intrebare nu se poate raspunde. Tot ce putem spune este c&, odat& cu idealistii nafionalismului care dispun de bomba A, sansele in favoarea idealigtilor colaborarii gi ai generozitapii au scdzut simfitor. Chiar si cea mai buna carte de bucate nu poate inlocui o mas& proasta. Faptul pare a fi destul de evident. Si totugi, de-a lungul timpurilor, cei mai mari filozofi, cei mai invafafi gi mai perspicaci teologi au cdézut mereu in eroarea de a identifica constructiile lor pur verbale cu fapte; sau intr-o eroare gi mai mare: aceea de a-si imagina c& simbolurile sunt, Intr-un fel, mai reale decat ceea ce reprezinta. Adorafia lor fafa de cuvant a trezit si dezaprobari, , Numai spiritul”, spunea sfantul Pavel, ,d& viasa, litera ucide”. ,Si de ce”, intreaba Eckhart, ,de ce tot palavragifi despre Dumnezeu? Orice s-ar spune despre Dumnezeu este fals”. La capatul 6celalalt al lumii, autorul unei Mahayana sutra afirma ca adevarul n-a fost niciodat’ propovaduit de Buddha, avand in vedere c& tu trebuie s&-I realizezi in interiorul tau”. Asemenea afirmafii pareau profund subiective si camenii respectabili le ignorau. Strania supraestimare idolatra a cuvintelor si simbolurilor a continuat fara intrerupere. Reli- giile au decizut, dar vechiul obicei de a formula principii de baz& si de a impune credinta in dogme a persistat chiar gi printre atei. in anii din urma, logicienii si semanticii au realizat o analiza foarte minutioasé a simbolurilor ce stau la baza gandirii umane. Lingvistica a devenit 0 stiin{A si se poate chiar studia o disciplina c&reia regretatul Benjamin Whorf i-a dat numele de metalingvisticA. Toate acestea sunt, in mare masura, bune, dar nu suficiente. Logica si semantica, lingvistica si metalingvistica sunt discipline pur intelectuale. Ele analizeaz diferitele cai, corecte gi incorecte, semnifi cative gi nesemnificative, prin care cuvintele pot fi asociate Jucrurilor, evolusiilor $i evenimentelor. Dar ele nu constituie un indreptar pentru problema, cu mult mai importanta, a raporturilor omului, in totalitatea sa psihofizicd, cu cele doua lumi ale sale, cea datX, pe de o parte, cea de simboluri, pe de alta. Problema a fost de mai multe ori rezolvata, in fiecare regiune a globului gi in fiecare perioada a istoriei, de diferite personalitati, barbasi gi femei. Chiar gi atunci cand vorbeau sau scriau, aceste personalitifi nu au creat sisteme, stiind cad fiecare sistem este 0 permanent’ tentafie de a da o pondere prea mare simbolurilor, de a acorda mai multa atensie cuvintelor decat realititilor pe care se presupune ca le simbolizeaz&. Scopul lor nu a fost niciodata de a oferi explicafii gata ficute, panacee, ci de a determina oamenii si-si puna singuri diagnosticul, s4-gi vindece propriile boli, sa-i fac si ajung& acolo unde problema omului si solu- fionarea ei se prezint& singura gi direct experienjei. fn acest volum de culegeri din scrierile si convorbirile lui Krishnamurti, cititorul va gasi o clara si actuala formulare a 7problemei fundamental umane, cat si invitafia de a 0 rezolva prin singurul mod in care ea poate fi rezolvata, gi anume, r de cAtre fiecare in parte. Solufiile colective, in care Hse incred cu disperare, nu sunt niciodati a infelege chinul si tulburarea ce exist& existA si in lume, trebuie mai intai s& ru nostru, iar aceast& claritate rezulta te o claritate care nu trebuie se fi schimbata cu alta. Gandirea unui Claritatea nu este rezultatul nei intense auto-constientizari $i tA nu este consecinta baza de gandire; fara autocunoastere, ceea ce Gest nu este adevarat”. Aceast4 tema fundamentald e dezvoltaté cu consecventa de Krishnamurti. In oameni se afla speranja, nu in socie- tate, nici in sisteme, nici in sisteme religioase organizate, ci in tine si in mine”. Religifle organizate, cu intermediarii lor, cu c&rfile lor sfinte, cu dogmeie, ierarhiile si ritualurile lor, oferi doar o falsd solufie problemei de bazd. ,,Cand citezi Bhagavad Gita sau Biblia, sau unele C&rti Sacre chineze, fara indoiala c& nu faci altceva decat sa repefi. Si ceea ce repefi nu reprezinta adevarul; este un neadevir, deoarece adevarul nu poate fi repetat’”. Un neadevar poate fi amplificat, expus si repetat, dar adevarul nu; iar cand repefi adevarul, el inceteaza de a mai fi adevar 3i, prin urmare, cirfile sfinte sunt lipsite de importang’. Doar prin autocunoastere si nu prin credinta in sim- bolurile altcuiva, poate ajunge omul la realitatea eterna, unde fiinja sa igi are originea. Credinja intr-o adecvare totala si intr-o valoare superlativa a unui sistem de simboluri dat, oricare ar fiel, nu ne duce la eliberare, ci la istorie, la aceleasi vechi dezastre. ,,Credinfa dezbind in mod inevitabil. Daca ai 0 credin{4 anume, sau cauti siguranfa in credin{a ta, te separi 8