Sei sulla pagina 1di 120

>

1
CHARLES BAUDELAIRE

FLORILE
RÂULUI
alte boeme
aşezate in limba română
de
RADU CÂRNECI
MJ64443R*

664443

CH151NÂU,
CBB84.44>pio-5
B 31

A
Prefaja Mihai Cimpoi
Coperta şi prezentarea grafica
Cheorghe Vrabie

"~~.....

1
B
■**.

M 756(10) — 91
ISBN 5-368-01026-5
■■"■; hAVDELAIRE
LES FLEURS DU MAL ET ÂVfJtES POEMES
EDITIONS l'AI LV PARIS 1939
. . - ©Prefaţa Mihai Cimpoi, 1991
112- 91 ©Traducere, tabel cronologic şi indice
alfabetic Radu Carnecl, 1991
©Coperta şi prezentarea grafică
Gheorghe Vrabie, 1991 |
ÎNTSE DUMNEZEU ŞI SATAN
Creează, oare, Baudelaire Florile răului după modelul DivineiComedii,
după cum au crezut unii Istorici literari ? Chiar dacă am afirma acest
lucru, o uriaşă diferenţă se impune: mijloacelor naturale danteşti, stelelor
io luminează ieşirea din infern li se preferă paradisul artificial aureolat
«In o lumină rece şi metalică a reflexelor stinse. Sentimentul bucuriei ingenui
Mie «iibstltuit prin conştiinţa măcinătoare a păcatului primar. In orice caz,
Paradliul şi Infernul se amestecă, devin substituibile şi chiar identificabile.
Niwrelr e scos din inima frămîntată a poetului (Paysage).
Nlrft/lle Parisului, in care se naşte la 9 aprilie 1821 şi in care moare
I* Al «iigimt 1867, sint cutreierate «de demoni» porni)! să sporească Răul,
de l'iomtnjla in persoană (Amurgul), de veşnic muritorii admiraţi de
Mi tm h II însăşi (Dans macabru). Orice reflex paradisiac a dispărut din
• «Muica misterelor. După ce ii moare tatăl, cind împlinise doar şase ani,
im iiimnu sa, care era totdeauna pentru el «un idol şi un camarad», se
iri AnAiorcştc cu generalul Aupick, Baudelaire trăieşte prima fisură de ordin
e»Uirii|!ul. Acceptă, bineînţeles, modelul de ţompprtqn'pnt etic al veşnicului
Milllni; «Sentimentul singurătăţii incă din copilărie. In ciuda familiei — şi
Mal Mim In mijlocul camarazilor — sentimentul unui destin veşnic solitar».
AMHUIUI-H singurătăţii din interior, in numele eului său autentic, şi opunerea
l»itit r« lumii aduce şi specifica culoare ontologică creaţiei sale. Fiinţa sa
(MU» in regimul Alterităţii şi al permanentei dedublări, extremele între
(Mcllează fiind Dumnezeu şi Satan. Dragostea lui de asemenea se
», impărţindu-se dramatic'tntre o Madonă, Apollonie Sabatier
»i iwtwtliuata pariziană totală, africana Jeanne Duval. Intre o «Venus albă»
»i ti • Vcniw neagră» se consumă sentimentul duplicitar al poetului, urcind
•|tm nfrni de senzaţii celeste şi coborind brusc in dragostea pagină şi
IRHIAIA. SplcmiLparizian demonstrează unul dintre sentimentele cele mai
ţi nobile, ii transformă dintr-o valoare naturală in una artificială,
intr-o asemenea realitate sufletească dominată de accentul hotărit,
««IIIMIII ţi terestru al melancoliei, de trăirea intensă, pesimistă şi byroniană,
•IM|I» cum notează poetul însuşi, "împăcarea mindră, orgolioasă cu Satan.
.....i Iul Dumnezeu se prăbuşeşte, determinind eul la închiderea in cercul
•iH|iirlHA|ll. Ilnudelaire se complace in cădere: «Cel ce se leagă de o
Hfc«ni, ndlca de prezent, mi se pare un om rostogolindu-se într-o rîpă şi
i«tf>, viind «o se agate de tufe, le-ar smulge şi le-ar duce cu el». Ripa
nprvtrnintA nu e declt abisul ontologic, din care Baudelaire va culege cenuşile
, (I)
INTRE DUMNEZEU ŞI SAT AN
IIIMCJII, adincurile cutremurate ale sentimentului Morţii, reflexele mate
ale Albului vidului lăuntric. Dacă poeţii romantici, spune Thibaudet, au
căutat geniul luminos al creştinismului, Baudelaire s-a dedicat căutării
nu In universul naturii, ci in întunericul conştiinţei, a unui geniu al cato-
licismului.
Oricum, acest geniu al dezgustului şi ororii universale făcea epocă literară
ţi Bmnctlcre Întrevedea in el, la 1887, un fel de idol oriental, monstruos,
a carul diformitate naturală era subliniată de culori stranii şi excesive.
l'.xtnzul vieţii şi oroarea de viaţă, pe care şi-o recunoaşte însuşi poetul,
nşeaza opera baudelairiană pe axul fiinţial jtnmnp.7p.ipsi-n-snianV- T"«-
siunea e alimentată mereu de dezbinul lăuntric, de opoziţia faţă de tot
ce este Natură^
în locul Poetului-rapsod, Poetului-pasăre care-şi propagă cintecul cu
mijloace orfice se Impune acum Poetul cobor» din cerurile senine ale
inspiraţiei in exilul său pămintesc: «Poetul e asemeni acestui prinţ de noruri,
/De-o seamă cu furtuna, sfidindu-i pe arcaşi;/ Dar surghiunit pe ţărmuri,
hulit şi fără zboruri,/ Cu aripile-i vaste se-mpiedică in paşi» (aici şi In
continuare versurile sint citate în traducerea lui'Radu Cârneci). Universul,
in faţa Poetului-Albatros, nu mai apare ca un Tot armonios, ci ca o «pjdure^
de simboluri», ca o ţesătură enormă de semne care nu revelează, ci tăin-
uiesc, nu descifrează, ci lncifrează, vraja pădurii fiind dulce-amăgitoare,
iar întunericul ei sporeşte, întrerupind drumurile cunoaşterii (in sensul lui
Heidegger) .'Poetului nu-i rămîne decit năzuinţa firavă de a găsi miraculoasa
cheie a acestor analogii greu perceptibile, acestor ingînări ezoterice de
culori, parfumuri, sonujl Natura nu se bizuie doar pe lucrarea acestui
Triecânism ascuns al legăturilor tainice sub semnul Totului armonios, ci şl
pe o dăruire sub semnul Necunoscutului şi Zădărniciei: «Si cite flori cu-
alcasă haină /Parfumul straniu ca o taină/ îl dau tăcerilor adinei !»
Însuşi poetul are un atit de puternic sentiment de frică în faţa acestei
familiarităţi cu extremele, cu negativul ducător spre Neant incit ii scrie
mamei sale, doamna Aupick, in 1857, anul apariţiei volumului Les Fleurs
du Mal : «Această carte, al cărei titlu Florile răului spune totul, este
acoperită, veţi vedea, de o frumuseţe sinistră şi rece ; a fost făcută cu
furie şi perseverenţă. Dovada valorii sale pozitive este tot ceea ce se spune
rău despre ea. Cartea înfurie oamenii. De altminteri, îngrozit eu însumi
de oroarea pe care o voi inspira am modificat o treime în corecturi».
Frumuseţea sinistră şijec££&}& un însemn al modernităţii şi prin postu-
larea ci ca normă estetică Baudelaire se impune ca primul mare poet
modern. După Verlaine, origimţliţatailuijgofundăconstălnTfireprezentat î)
puternic şi esenţial omul modern, modelat de rafinamentele unei civilizaţii •
excgsiyjEUjaracjerţzaţe mai Cjoeajaljjrin^oculnervQs şi drogarea sîngelui
şi creierului. T.S. Eliot ii consideră, în plin secolul nostru, «cel maijnare
exemplu de poezie modpxnft în orjf|P îîmha». iar Paul Valery constată, In
1924, că «ra*oiianja_npp.rpi imjrp. şi fnarţe puţin voluminoasejijui Baudş-
îairg umjip jnra. ţQatfl sfcra pitiră » Şi incă în multe alte mărturii ale
poeţilor secolului XX, autorul Florilor răului apare cu chipul de ctitor
(II)
INTRE DUMNEZEU ŞI SAT AN
întinerit al poeticii moderne. Exegetul ei german, Hugo Friedrich ne pro-
pune o summa de caracteristici, deduse atit din textele baudelairiene cit
|l din preluările tezelor lor programatice la Rimbaud, Mallarme, Eliot sau
Apollinaire. Cea dinţii trăsătură fundamentali a lui Baudelaire este disci-
pllnn spirituala aflanpezinea constantei sale artistiogj y nini p"^ţj(; imp^fillj"*
bi l ri C Bdl
p s gj mp^fillj
*c bine cu spiritul critic. Cu Baudelaire .începe fenomenul depersonalizării
Urltll mod£rnerinjre_euLljrj£_5Lce! .empiric apărind o diferenţl~ontologicâ
li anwnţJLJmpersonalitatea e obţinută prin travaliu intens, prin deliberare
•târultoare, metodică. Spaima, impasul şi căderea In faţa idealităţii rivnite
iu ardoare, dar niciodată atinse sint asumate ca «destin». Poeziile reiau
doar clteva leme care sint variante ale unei tensiuni fundamentale Intre
««Imitam şi ideajijajeJ[SuferintaJlransforniată in dezo!aie1_iaxjKIfijfina
iiiainn|fl ia nihilism, poate avea un efect catharctic prin forma perfectă:
1
i mii u'iilo* privilegiu ai arte), spune Baudelaire, că oribilul, artistic
M#H*M)i, <t< vlnr* fruiniiM'ir, ii cA durerea ritmată şi cadenţată umple spiritul
ir liiiiftliA» l'niiniiw'lra |l nobleţea pot fi rezultatul raţiunii şi
iar iii>a*flvi', Mirai tic fum Inalli' «Din urli, poetul va face să
ii i «iriii ^tiiilrlnlclaii, In cnre se asociază
i |HIMIIII ni III II* , un mijloc de a şoca cititorul
ilmn ii.nul MIIKIIII liMiuiriairian este un homo duplex
.n i.mr. |>.•tul Miirniu ţi cel ceresc, prclulnd unele forme
|l pHNHi n ni' i rrttiiiisimiiiii. Aceşti poli — răul adus de Satana
>a ajoalt — Miimiirn/fl evadarea din cercul strimt al realului.
iii» un ning al sunetelor, siluind In prim plan nu fondul, ci
i|a lormalA. kcgluu facultajilp»''omeneşti este, la Baudelaire,
i nir tlrscumpune întreaga creaţiune şi creează o lume nouă.
l'iie, notează Baudelaire, Imaginaţia este regina însuşirilor, dar
■ vini Infclege ceva mai înalt decit inţeleg cititorii de rind. Imaginaţia
IHM in, nu e nici sensibilitatea, deşi e greu de închipuit un om cu
N«|k una sa nu fie sensibil. Imaginaţia e o însuşire aproape divină,
|M>n i-|»< de la bun început, in afara metodelor filosofice, raporturile
I al secrete ole lucrurilor, corespondenţele şi analogiile».
■Mte de această schemă a trăsăturilor modernităţii poetice, astăzi se
»*•»» cu pregnanţă figura de poet al marilor nelinişti existenţiale,
■M art»|lcl sale fiind una profund ontologică. Baudelaire singur îşi
u*it de slinul, şi-l asumi,( luciditatea călăuzind toate aceste game
i. i. mi v flrlle lui spre interior sint făcute sub dictatulţraţiunii, jivinturile
MfikMle, tensiunea intre cei doi poli ai trăirii menţinută in mod
ia sonoră exorcizată. Izgonirea diavolului duce, in fond, la
•n» Iul, lată marele paradox al acţiunilor sale puse, toate, sub
fW. /
unturile baudelairiene, astfel urmate, duc spre Satan, căci, aşa cum
imr o scrisoare către mama sa, nu are nevoie de Dumnezeu, pentru
i I imate înţelege, ci anume de Satan, pe care-1 iubeşte, ca pe un
|ii*|ll al Iul Dumnezeu. . ^.
1*11, In lirica Florilor răului, un proces de demonizare tfontinuă,
( III )
INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN
care pune mereu trăirea sub semnul Iui pianâTiîsTp acţiune de a echivala
infinitul cu Infernul. In acest sens e meren-ettMvată stranietatea.
Mişcarea romantică in cercuri (ale Cunoaşterii) se transformă, la Baude-
lalre, Intr-o mişcare liniară in Necunoscut, unde se întrezăreşte doar Noap-
tea fflrft sflrşit. Misterul Sporeşte necontenit, omul şi marea asemănindu-se
In lupta lor neostoită cu «genunile fără sfirşit» : «Ci amindoi misterul nu
vl-1 lisaţi privit» .____________^
Taina sporeşte şi prin descoperirea progresivă a Răului şi Binelui; extremele,
monstruoase, şînt îmbrăţişate freneticjje_rjr>ptiii framn-.ţ^rariVi este indiferent
faţă de sursa Frumuseţii. Aceasta poate izvorî din infern sau din paradis
«Că vii dinspre azururi sau din infern, totuna : 76, frumuseţe! monstru
măreţ, grozav, candid/ Făpturii tale mindre mă dau pe totdeauna/ intrind
in Infinitul de taină şi avid». Monstrul frumuseţii, care amalgamează sensurile
pozitive cu cele negative, călăuzeşte modernismul de tip baudelairian.
Tot astfel, sub regimul fascinaţiei uritului, recelui, animalicului, se mani-
festă sentimentele erotice : «Şi te-ndrăgesc, o, fiară mereu mai nemiloasă,
/Căci chipul tău de gheaţă te face mai frumoasă». Esenţa divină a Femeii
e invocată In ciuda satanismului, vampirismului ei. Extremele cele mai
extreme fuzionează, chipul de madonă rafaelită Tund substituit chiar prin
«hoit» sau printr-o graţioasă înfăţişare felină, de pisică. Accentul e mutat,
şi in dragoste, de pe vital pe morbid, pe fascinaţia negativă a Nefiinţei
«...Mai mult decit Viaţa /E Moartea ce ne ţine In plasa-i de mister».
Universul e deosebit de fragil, la Baudelaire, generind şi conştiinţa
fragilităţii fiinţei umane, a cărei existenţă e închipuită ca o emanaţie de
parfumuri, de miresme aşteptate de abisul miasmelor. Mirosurile mijlocesc
alunecarea in Neant. Ele sint totuşi recuperatoare, creind un paradis artifi-
cial. Poetica baudelairiană este, in fond, o poetică a supranaturalului,
conceput ca o aură a intensităţii perceperii sau a absurdului posibil. «Lumea,
dicţionar hieroglific», această însemnare a lui Baudelaire vrea să spună că
artistul nu face decit să descifreze ceea ce este incifrat in mecanismul
realului. Atit sensul cit şi formele acestuia zac intr-o virtualitate pură,
intr-un amalgam de elemente care urmează să fie depistate, combinate şi
ordonate. Operaţia de valorizare a lor se identifică însuşirii unui dicţionar
in care fiecare cuvint este o ieroglifă, un semn ezoteric cunoscute doar
de iniţiaţi.ffmaginajiajeste singura capabilă să pună in acord aceste elemente
disparate din uriaşa magazie a Universului " «Întregul univers nu e decit
o magazie de imagini, de semne cărora imaginaţia le va da un loc şi o
valoare relativă; e un fel de hrană pe care imaginaţia trebuie s-o digere
şi s-o transforme». §• nu e nevoie de o imaginaţie oarecare, ci de una a
primului venit al cărui suflet să poată arunca o lumină magică şi supra-
naturală asupra obscurităţii fireşti a lucrurilor. Nimeni încă, in lume, nu
a elogiat atit de patetic şi ecumenic imaginaţia care este «regina adevărului,
iar posibilul e una din provinciile adevărului». A descifra şi a împrăştia
tenebrele obscurităţii e doar prima etapă a actului creativ, urmată de o a
doua care presupune o potenţare a calităţilor, o transgresare a acciden-
talului şi posibilului prin strecurarea fiorului galvanic al supranaturalului.
(IV)
INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN
nrilrn prin depăşirea imediatului, cotidianului, cenuşiului. Cea ce e descifrat
ircbule să sclipească, sa i se imprime o strălucire stranie, o vibraţie neîncetată
I rnomcnele sint împinse in zona principiilor generale, a categoriilor, regă
■JIKUI si acolo, o analogie reciprocă, un regim al armoniei ş contrapunctului.
Intensitate, sonoritate, limpiditate, vibrativitate, apoi saltul peste frontiera fires-
cului, îmbrăţişarea paradoxului şi absurdului, care permite pajişti colorate in
HHRI Şl copaci coloraţi in albastru. Baudelaire impune secolului al XK-lea
0 «colului nostru surnaluralismul stimulator de artificiu : «Ah, caii roz, ah!
lAranll liliachii, ah ! fumurile roşii! (ce îndrăzneală, un fum roşu !)» (Salonul
illn INVJ). Este estetica îndrăznelii, ridicată şi pe scutul avangardei, şi a
vtiitifl conştiente care se instaurează autoritar in spiritul modern.
Huiiilelnlre se simte bine numai atunci clnd e departe de natură, cind
M ili-tlM travaliului îndelungat pentru a găsi cuvintul potrivit. Este primul
|.o, i im ulmi iiirc preferit tehnica pură inspiraţiei. Najws^jregujn^genţru
i mtiţâilo a ln|cnultA|ll si spontaneităţii. Supralicitării tehnicii ii
i|MiMili> «upiiilli liurpii vollt a durerii : «Dacă Baudelaire ar fi natural,
.I.H iţit" H ■ ni pieiita, IfliA iiiilolitlfl, In mulţime, dar in acelaşi timp
i «im|i H Miiifiiln)* unui», m îndeplini, fArA efori, poruncile divine,
■ i ». n.it |u iir|>lin mulfumll in lume, Tocmnl oatn nu vrea el.
ii» * ii nhiiii r>ii*< A pentru «1 <•« vine de la Dumnezeu,
1
i itulA li luboiliic/c crcujln. l'rln durere, insatisfacţie
i>i M |i gAw-iiuA un loc «puric in univers». Frica faţă de
mit i ii i ipTMl* n comunului, a Iul Noi, se îmbină dialectic cu atracţia
'Hi A |H"IIIIII rn Hmulrlnli Innlsmul nu poate fi conceput, prin urmare,
un milIlMiiiilelnii iniiliin înţeles fie ca antlnatură (sub aspect psihologic),
i tii|iinnitliiiA (tub nsnect estetic). Baudelaire işi asumă durerea, o
'HI A ti <> prelungeşte, o transformă intr-un exerciţiu spirituaîtotasltfel
in ii n informa momentul inspiraţiei intr-un proces de elaborare supra-
i mc îngăduie artificiul. Este, aşadar, modelul de poeta artifex.
|| lilll'O cultiva un fel deAspiritnnlitalft npfiinivjţj flnrf rPa fiin/l, in
i
"> ■uiiniiil, cxercijiul in goi* af transcendenţei sale, cercul trăiri} cftre
t» llflngc, i.!mul care se închide : insatisfacţia îşi este insuficientă sieşi,
d (I nllnu'ntează sentimentul ieşirii in afara lumii, a transcenderii «cer-
I f\ «lilml». Eul baudelairian cunoaşte, astfel, ca şi cel eminescian, £_
liwfl dl mu nluatâ hyperionizare. Numai câ Hyperionul poetului nostru
iflpliirA superioară de tip zeiesc (eon al Demiurgului) in timp ce
parionlc» baudelairian se mişcă instinctiv spre Satan care apare ca
i ut ni durerii absolute (Sartre : «Orgolios şi învins, pătruns de sen-
ilul unicităţii sale in faţa lumii, Baudelaire i se asimilează lui Satan
m MTftfUndul Inimii sale»). «Soulagement et gloire unique, /La ccnscience
In Mul», spune însuşi poetul in L'lrremidiabk.
• irn|a/faţă de demonizarea absolută a sufletului este, la Baudelaire.
lut de eliberare sufletească, acceptarea măştii, minciunii, convenţiei
In i .MU' vAilInd şi un automatism, Q vindere prea ingăduitoare a sufjejujiil
ilMtulnliil: «Proslia-Ji nu m-atinge ! Boar să exişti! Nu-mi pasă : Decor
MM rnuM'A, vino! Destul că te iubesc» (Dragostea în minciunii).
< V)
INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN
Itote o predispoziţie tipic-baudelairiană de a degusta fără rezerve şl
f«rft teama de neantizare, dulceaţa tristeţii, ceea ce trădează — iarăşi — o
exaltare senina a Morjii : «Sfirşit de toamnă, iarnă şi primăveri cu ploi,
/De somn, lungi anotimpuri ! ce dragi tei sunteţi, voi !/ Mi-acoperiţi
glndlrea In ceaţa străvezie/ Şi inima mi-o prindeţi in giulgiu de sicrie»
(Ceţuri ţi ploi). Visul nu-şi mai vădeşte un efect recuperator, ca la roman-
tici, ci este chiar o formă a Morţii; ceţurile şl ploile cufnndînd eu! anume
Intr-un asemenea spaţiu captiv.
Pactul cu Diavolul este total, in Florile răului, şi poetul nu face decit
ifl se mjşte intr-un domeniu demonizat pe deplin, in care aerul dulce-veninos
se strecoară in plămini şi-i umplu fiinţa cu duhuri rele: «Fără de preget,
Dracul, cu glndu-i mă-nconjoară, /Pluteşte imprejuru-rai ca boarea ne-
văzută,/ II sorb şi-mi simt plăminii in flacăra-i amară, / Umplindu-mi-i o
poftă etern reîncepută» (Pierzania). Păcatul, «plăcerile spăimintătoare»,
aspiraţiile (foamea de înalt şi de stele), sentimentul dragostei, trăirea osîn-
dei, ispitele, tristeţea şi ardoarea sin! călăuzite de acest demon universal,
ce-aruncă sufletul pe panta Pierzaniei. De altfel, există şi îngeri ai pierzării
(Podoabele) ce îndeamnă spre Bine, dar şi spre o prea-tuîburare a sufle-
tului, adică spre o pierzare pozitivă.
Poetica baudelairiană nu mai explorează mişcările discrete ale sufletului,
reparabile in sfera ascunzişurilor şi vibraţiilor adinei, premuzicale, ci lu-
crarea spiritului Înclinat spre lumea hyperlonică, intelectualizată —a esen-
ţelor. Accentul se mută, astfel, de pe mişcarea sufletească spontană, pe
surprinderea liniilor austere ale vieţii spiritului, de pe individual pe ca-
tegorial, de pe procesul firesc pe reducţia fenomenologică (interesează,
deci, conştiinţa pură), de pe fenomen pe intersecţia universală a feno-
menelor care configurează legea. Poetul modern mi mai caufl sft surprindă
q jţare. ci s-o producă in noi, nu ţinteşte sa ne dea o imagine a Lumii,
c|_ojdge a ei prin ni|ţe__cgn.tururj de sistem^Lucruriîe. intr-o atare nerspec-
tivă, nu mai solicită o comuniune simpatică, ci o detaşare, o înstrăinare,
fiindcă apar proiectate, aşa cum am văzut, într-o pădure de simboluri
(semne). Refuzul naturalului se traduce, paradoxal, intr-o reînviere a lui
cu mijloacele intelectului. Natura fi mrxklata. «im PP cpnpfrn»n f fr»-
museţe stranie şi_fi sinceritate strigi»»*,
BauUelaire este unbcanf al_paeziei. mizind-JMLO raţiune pură,.pe juraea
de laborator al intelectului.
Prin acjiunile baudelairiene poezia se descoperă pe sine, are conştiinţa
propriei existenţe şi se concepe chiar ca un univers imanent, suficient sieşi.
Deoarece Edgar Poe pregătise solul poeziei in stare pură nu e de mirare
să vedem, zice Paul Valery, cum începe, la BaudeSaire, încercarea de o
perfecţiune care nu se mai preocupă decit de ea însăşi.
Linia discontinuă a spiritului este cea care creează poemul modem,
căci acesta s-ar închega din fragmente şi din mişcări zigzagate. Pithia,
această zeiţă a Continuului este incapabilă de a continua, deoarece aduce
unităţi incoerente de versuri, nu Poezia ca atare: Discontinuul astupă golu-
rile (Paul Valery). Fiind unui dintre cei mai importanţi, Baudelaire, după
( VI)
tNTRB DUMNEZEU ŞI SATAN
lui Paul Valdry, este un spirit prea slab pentru a învinge para-
doxnlismul şi logica retorică ce se revarsă din romantism in Villiers şi alţii:
■• multa mizerie, şi multe efecte de epatare. Fascinaţia artificialului este
lrr/l»tlhlla, arta fiind mai naturală decit insăşi natura, şi «paradisulartificial»
r»ir uri superior paradisului real, marmora, metalul şi apa prin molcoma
monotonie ce o provoacă sint preferabile «iregularului vegeta!» al peisajului
tiiuiH|iinttor. E o credinţă care duce la o permanentă invenţie tehnică, la
flicninlsmul bine organizat al analogiilor «legăturilor tainice» pe baza cărora
W fi construieşte universul «ideal».
I'IM-II( a lui Baudelaire se revendică de la poetica lui Poe, tot astfel
rum |Kn-ik-n Iul Valdry continuă liniamentele esenţiale ale primelor două ;
•.....trei ic realizează efectiv sub semnul superiorităţii spiritului. Autorul
{'orbului Pite tratnt cu admiraţie de poetul Florilor Răului pentru tendinţa
ilr n i im un l;riiinot nou; or, aceasta întreprindere temerară nu are sorţi
tir liliinilA fAi A rnpflcltnten de n fi «un minunat scamator» şi de a-l împinge
.11 pi clillof rAire un tcop volt, Sint elogiate misterele fabricaţiei,
NUMII.nur i mi- Imn pcwtla ia te asemene unei bijuterii de cristal,
|lit {) simUiiii.t., mic dni, diinn pAirirn Iul naudelaire, cea mai
ulm vldlfl mlnifilontA a operelor spiritului.
11
>ir iimtr iliimillr Mu/ri, dur jl de un geniu aparte:
■1 HI llt jitii, f ut» w BtiiMlh'»tA prlulr un mod minuţios de construcţie
i«.l«|ii«fpft Mimului. «Ii »i"ini unul refren reprezentativ pentru melancolie
ti .ii.ţ»r»r», n unui Mine tonorr, H tonului celui mal poetic, a sentimentului
• ii |MII Hi ilinaiMtrR pentru o moarte, $1 a unui simbol central —
patlion iHBuiImfl, roibul),
poMd Ntti In mare, o poetică a aspiraţiei spre frumuseţea
mviliitA dincolo de lot ce este natural. «...Principiul poeziei este,
pur ţi tlmplu, m.plmjle omenească spre o Frumuseţe superioară, şi el se
mftMlfpilA prlnirun entuziasm, printr-o emoţionare a sufletului, entuziasm
ut luiul lndr|H-ndcnt de pasiune, care e beţia inimii, şi de adevăr, care
f> himin i«|lunll. Cflcl pasiunea e ceva natural, prea natural chiar pentru
H nu it■ tinc un ton jignitor, discordant in domeniul Frumuseţii pure, prea
ftimiMiiiA |l prea violentă pentru a nu scandaliza Dorinţele pure, graţioasele
MHniu ulii $1 nobilele Disperări care işi au lăcaşul in regiunile supranaturale
'lei» (Note noi despre Edgar Poe, prefaţă la volumul a! doilea
d» li Aduceri din poetul american, 1857).
Florile râului, la o lectură mai atentă, se dovedeşte a fi un volum
.!■... ini do unitar si organic, punind in acord toate contrariile şi imbinind
1 ■ 11 JoaiLiucidilntea cu vagul simbo|isj^fîă.pură cu «maimuţâria»,'
. 11 «paradisul artificial^ De altfel, însuşi autorul ne dă, într-o scri-
1» MI' 1II11 IK66, cheia acestei miraculoase unităţi; «Trebuie s-o spun d-tale,
li di k operil-o mai mult decît ceilalţi, că in acoaslăjCMie atroce mi-am
1 ' «IA Inima, toată religia mea (costumată), toatăfiîra !}E drept că voi
iiiiriirlul, că voi jura pe ce am mai sfint că e o iarte de arta1 purS,
"imtU'uic, de jonglerie şi voi minţi ca şi cel mai mare mincinos». E
<* vorbim, pornind de la această cheie propusă de poetul însuşi, nu

( VII )
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI SATAN
numai de o tensiune intre ideal şi realitate ci şi de o unitate organică a
lor. Este receptarea modernă care se impune cu de la sine putere.
Poetul francez năzuie la o depăşire a Răului prin rău. E o întorsături
a psihicului atavic pe care o cunoaştem din eminesciana Rugăciune a unui
dac- convertirea blasfemiei In elogiu. Sintem trimişi şi de astă dată lajpScatul
orlglnaijffixul universului baudelăîrîHîşînir-unul din eseuri autorur\f lorilor
fiului meditează asupra esenjei satanice a risului. Omului din zările omenirii
nu-1 erau cunoscute manifestările exteriorizate ale bucuriei şi durerii; in
paradisul terestru in care toate lucrurile păreau bune nu se rldea zgomotos
şl nici bucuria nu era exprimată excesiv. Risul şi lacrimile slnt deopotrivă
copiii suferinţei, zice Baudelaire, şi s-au ivit pentru că trupul moleşit al
omului nu a avut puterea să le infrineze. Se intimplă un lucru paradoxal:
zeul suprem n-a pus in gura omului dinţi de leu, dar acesta muşcă rizlnd,
n-a pus substanţă veninoasă de şarpe, dar el seduce cu ajutorul lacrimilor.
«Şi luaţi aminte că tot prin lacrimi spală omul durerile omului, că prin ris
11 Imbllnzeşte uneori şi ii atrage; fiindcă fenomenele zămislite de păcatul
originar vor deveni mijloace de răscumpărare».
Deci păcatul originar are o dublă calitate, la Baudelaire: degradează
şi Înalţă, jflyeninează sTBmgauîeSte1, Tfirâieste "şi imbiinzeştşV provoacă la
pierdere,,dar si la răscumpărare.
Graţie acestei credinţe se declanşează un proces specific de demonizare
In bine şi in rău, demonismul avînd o singură rădăcină. Satanismul bau-
delatrian are o origine... divină, Satan şi Dumnezeu fiind zămisliţi din
aceeaşi substanţă. Diferenţa ontologică dintre ei este sfidată.
Aşa cum nu există o influenţă directă şi mecanică, ci o proiectare em-
patică a unei culturi sau a unui artist asupra altei culturi şi altui artist, o
interpretare a Eului nostru prin Celălalt, in Baudelaire spiritul românesc
străluminează dimensiuni dintre cale mai diferite. Oricum, atingerile cu
poetica şi personalitatea autorului Florilor raidul vădesc certa Iui aspiraţie
spre modernitate esenţială, adică neformală.
Titu Maiorescu preia şi promovează prin Baudelaire, contraztcindu-şi
spectaculos «clasicismul» său academic, programul estetic al lui Poe: scur-
timea stimulatoare de sugestie a poemului, cerinţa unei conformităţi intre
cuprins şi întindere («Frumosul ne dă cele mai multe idei in cel mai scurt
timp»). Garabet Ibrăileanu echivalează, in fond, baudelairianismul cu
«orăşenizarea». George Călinescu distinge, la poetul francez, «un spirit
sistematic de construcţie» in sensul clasicist al Renaşterii, centrul cosmic
al poeziei baudelairiene fiind Arteficele, Poetul. Fascinaţia «marelui arti-
ficier cu ochiul geometric» se exercită în cazul lui Arghezi într-un fel
apropiat de cel călinescian şi poetul Florilor de mucigai va întreţine cultul
poetului ca «un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de
turle şi de sarcofagii de cuvinte». Iar Macedonski care ii recepta prin
simbolişti mal minori credea că «wagnerismul, simbolismul unit cu instru-
mentalismul este ultimul cuvint al geniului omenesc».
Modul baudelairian de a concepe poezia ca «o specie de vrăjitorie
evocatoare», in care să se conţină de-a valma obiectul şi subiectul, lumea
( VIII )
INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN

exterioară a artistului şi artistul pare să obsedeze, autoritar, pe toţi marii


creatori români ai primei jumătăţi de secol XX.
Proiectarea romanească in oglinda ispititoare a modelului Baudelaire
niosta si o delicată retragere din sfera lui de radiere- Prin aceasta se
manifestă puternic datul ontologic al culturii române. Fireşte, nu avem de
* face cu o acţiune de respingere totală, ci cu una de diferenţiere, care
n uneori formele inconştientului pitit in arhetipuri.
Diagrama receptării Florilor răului de către secolul XX românesc începe
Mitr-un punct de reticenţă desenat de Ibrăileanu in cronica publicată in
VUi(n romanească (1911, nr. 12) şi atinge punctul de sus in «portretul
Ihli • realizat de Ion Pillat in 1936. «Anormalitatea», inapetenţa pentru
vin |A, limitarea la senzaţii, lipsa puterii de iluzionare, ii determină pe criticul
Vtftli nnnăneştl să nu vadă in Baudelaire «un poet de primul rang in
tui iniiirn universală. Prezenţa sincerităţii nu lasă, insă, nici o îndoială.»
•Ai PMifl «Impntlr pentru lot ce e viaţă Împuţinată e un sentiment atit de
In limidrinlic, Incit, In orice domeniu al realităţii, pe dinsul 11
• PP« t# MiiiMifemi n/.A m«l pu|ln acea «vie Impudente et criarde».
t rwMit fi ŞMIIIHI ile i«r* x ruprtni miMclul obosit ni poetului francez
irtfcti it.lm mal uMpiull» «i mul uniunile dlii Jur, spaima care sub
.«.nnmiie «ir Im liluliil nunul de el i IMOKUIC amplifică misterul
«I lumii fpiiimirmilr Wrlli <n|.i Iul Ibrâllcanu c, In fond,
ilml «■<« ilf>« ifmiA ncuuiA rclu|le existenţială cu lucrurile,
lui Ion I'IIIHI, caro nu mal împărtăşeşte asemenea rezerve, se
itii*#HiA »»ii|ini i Rutelor şl caracterelor proprii ale fenomenului Baude-
' A «par» (ii unul din marile rezervoare de alimentare ale poeziei
mpomne. lntul|llle critice ale autorului Amăgirilor şi Limpezimilor
TIDIIMIC, formula unică a versului baudelairian se naşte din "îmbinarea
iMiuiui poetic cu cel critic prin arta «corespondenţelor» şi «ecourilor».
i IfliinirlcA a poetului francez e dublă: «Drama artistică: convieţuirea
i «uflui mpnmiilhll. de poet, a unei inimi vibrante de iubire, alături
IIl> lucid, de o glndire necruţătoare, de o putere rară de critică
4$ autiNTltlcă. Drama omului: dezacordul intre puterea de imaginaţie
«Ulikhinen voinţei». (Este corectat aici, prin răsturnare, punctul de
l«iMi Ml Iul Ibrfiileanu care găsea şi inacţiune, şi lipsă de imaginaţie)
mfonlc, mai pur şi mai lucid deci! romanticii, Baudelaire e «precur-
il illrocl «1 poeziei moderne». Florile răului ar fi o carte esenţialmente
i, <UipA credinţa lui Pillat. Ideea «păcatului originar» ii face să
< mgl către Satan care e Domnul Păcatului, către Dumnezeu, mai
■ i, care c Izbăvitorul acestui Păcat. Prin asemenea rugi zilnice ajunge
• «itnfl ordine spirituală, izbăvindu-şi sufletul, nu insă şi trupul. Bau-
«Dtc, pentru Pillat, un poet «clasic», care realizează un amestec
MIMIIA, cotoare şi de nespusă legănare nostalgică ; in felul acesta se
it/A insftşl estetica clasicistă a poetului român, se precizează orizontul
nene» de receptare a lui Baudelaire. Florile răului sint, de fapt, un
ilc atitudini disparate şi contradictorii, un singur poem.
Wnllt rii|n Iul Ibrăileanu şi aprobarea necondiţionată a iui Pillat se intil-
( IX )
INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN
nesc in mod superb, fiind fejele aceleiaşi medalii. Atit unul cit şi celălalt
îşi apropie anumite laturi şi se detaşează de altele acceptîndu-1 pe clasicul
normal şi lucid, ros de o drama lăuntrică şi Înfruntat cu misterul înfricoşător
al lucrurilor.
Vladimir Streinu ne-a arătat convingător, in substanţialul său studiu
Fenomenul Baudelaire (1968), In ce mod poeţii români au îmbrăţişat sau
au respins poetica baudelairiană.
Bacovia, In volumul său Plumbjiin 1916, este cel mai inveterat bawde-
lalrian, evocind scene funerare*, piacese_ de. degradare_§ijatQnJe.„aîSJi3a-
terlel sub plol^care intoneazăcWarjpJnsuLei, sub_^vălu
urban aruncat ţeste circiume şl bordeluri, şi cazărmi m
sub sunetele dogite ale tălăngilor, toate acestea configurind metafora
universală a «plumbului» existenţei. Antinomia mat<*rie-spirit era pr eiuajă
de Ia maestrul francez, cu..ynaccejiţj?us_ii£ degradare, p
luţie. lotuşi, unicitatea lui Bacoviajiu^ejte^fej:tată^ «dwU
nerăscumpărat în spirit ca,laJJaudgJaire, atrage dimpotrivă şldec
spiritului, funcţiile m^^^uxisÂsiai^^^^l!lJ^Aog^1_uisenmi^^~
instinct, în simpie-automatisme de viată, care se dispensează de expresia
construitrşi se satisfac în inartirir1''*'" ■•^ţ^^^*^<^f'~.^aai^foj
şTrepetiţii». Tremurai fiinţei bacoviene este unui exisîeni'iai-seci^rizant.
lîîn~l
de recuperare a spiritului. Ceea ce, la Baudelaire, apare ca o sa-
tanizare continuă, la Bacovia, e explorarea neîncetată a fiorului exi-
stenţial sub povara plumbului destinului. Trăirea bacoviană se
conturează ca în sfera subliminală a conştiinţei, adică a inconştientului
obscur, arhetipal.
Tot in mod tranşant se distanţează de poetica baudelairiană Tudor Ar-
ghezi, care asimilează influenţa autorului Florilor Râului nu sub aspectul
disjungerii materiei de spirit, ca la Bacovia, ci al cultivării unităţii £aleţic
a antinomijlgr_„
«Perceperea coruptibilităţii şi a elevaţiei spirituale, cu tot ceea ce derivă
din ambii ei termeni ca forme depresive exultante ale limitării şi ale in-
finitului, sau ale piericiunii şi eternităţii, este !a el fapt liric indisociabil».
Arghezianismul corectează rădicai baudelairianismul prin vigoarea contu-
rului, prin libertatea democratică a versului., prin variaţie, forţă şi invenţia—
verbală. Arghezi depăşeşte incalculabil modicitatea formefTuiBaudelaire.
ţpârglnd tiparele clasice cu ajutorul yerfjijfiii «(Ifi»"*"
o luptă zadarnică de a recupera materia prin spirit, de a depăşi limitele
existenţei prin aventură şi a ispăşi păcatul prin remuşcare, totul sfirşind
intr-un impas pesimist. La Arghezi, zice criticul, precumpăneşte insă ter-
menul pozitiv al antinomiilor . «Poezia lui se luminează de aceea ca şi
paradiziac in cele din urmă, diferind cu totul de refuzul baudelairian al
existenţei» (Sensibilitatea argheziană faţă de suflul viu al incolţirii şi înfloririi
se opune ho ia rit glacialei estetici baudelairiene a sterilităţii*
~~ApTcun] ne-o dovedeşte studiul comparativ al luTVladimifatreinu, spiritul
românesc a asimilat într-o perioadă ce se înscrie intre imitaţiile simboliştilor
<X)
INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN
din preajma anului 1910 şi traducerile numeroase care vor apărea după
1930, doar latura dialectică a antinomiilor baudelairiene, completind-o cu
un organicism specific ce nu a mers pe linia «luciferizării» sufletului.
De fapt încă Eminescu respingea «masca lucifericâ» a lui Baudelaire,
mlmillnd din el doar motivul furnicarului uman şi structura antinomică
generata de dezbinul lăuntric, fără exacerbarea vreunui element in mod
volt. Apologia anorganicului, a sterilităţii şi a unităţii lumii obţinute prin
itablllrca de analogii artificiale (nu şi a corespunderilor sintetice naturale)
a ilirnlt rezervele cuvenite ale autorului Luceafărului.
Afli IA Baudelaire cit şi la Eminescu masca spulberă angelitatea femeii,
mimul ca imaginea baudelalriană se constituie din antinomii extrem de
|Nilnil/(tir, Iar peste chipul iubitei eminesciene se aşează vălul răcelii femi-
nine Urliii crnlica a autorului Florilor răului apare cu desăvîrşire fea-
HallfilA, micccalunca faţetelor emblematice ale erosului deconcertîndu-ne:
iiihliH IM e iiMMiciicrt cerului, soarelui, stelelor, ba se înfăţişează ca un
I ilmfliiml tu i' a baudclairiană a iubitei Dumnezeu si
i)l ilmi «Mim, (Mirtul LomplAclndu-M inir im/oc infernal al contra
> B if|tiiilil ni IMIIIMII' din iMiiidlitil Iubirii pentru a I se
MMfoW|iln tlfiat iHijiMl' finii, it tfiir vlilmlli" n|ililiimlc «le IrAIrll erotice,
ie »|ltwtuii|# fpililill» «IleniFii/A brusc cu bucuria coborlrii in
.te*|ti« MI* m viiitw|ii< In Jurnalul Intim al poetului francez,
iiurţtn iiiniiK IIK Ic nAIrlI erotice Intr-un mod convenţional,
MMffh *<tu nli Iiimii. ili»imi|n dintre poet şi Iubită generind o indiferenţă
mllflt iul», l*r Iubite» tpliliuulA fiind substituită lesne prin cea carnală,
lllinltmul emili Iwuili'lnlrlan culc prin ci insuşl salvator, traducind insidios
n mitiiniii (IIIIVIM IIIA cu mijloace artificiale, un paliativa] trăirii. Eminescu,
int«. MM M fOtt organic şi necontrafăcut, ruptura dintre el şi iubită
imului unt iionr o sporire a iluziei, un continuum al recuperării prezenţei
i« l'.l cu ujulorul visului: «Pustiul şi untul de-a pururi mă cuprind.
bm|cle de marmur, in visul meu se-ntind».
1.1 ni i.iniMiiiil lui Eminescu este incidental şi in chiar atît de «baude-
Detgust, Gelozie, prezentind doar reluări nesemnificative de
adlorl reci dinspre Arcticele spiritului pe care poetul Ie intimpină
»> lud rrpede vălul cald al iluziilor continui.
I HIIIIMLII desăvirşeşte printr-un contur mai tranşant hyperionica infâ
i • poetului modern, pe care Baudelaire o sugerează in BinecuvliUare:
tflu |llu cA lingă tine işi are loc Poetul /tn rind cu heruvimii, sortit la
«■inii II», Dumnezeul baudelairian este insă doar ce! ce oferă generos «un
rilvhi ii'iiicdlu eternelor căderi»: suferinţa; Demiurgul eminiscian asigură
nm«iili»imi|lnlilatea esenţială a geniului cu el («Vrei poate-n faptă să arăţi/
TftH* |l puicrc ?...»)
.•LII, Bacovia şi Arghezi se înrudesc cu Baudelaire prin explorarea
Mii II -; HDoiiste â SSM1 de îngrijorare a fi!n.jE|. La cei tre: poeţi
i'i.iTH Intimă Ac. nţyjj^Jhaudejairiaiia a fast
nfliicnscă faţă te yţ-jţ, ljîgiihrnl fflnmnfVj
ehotărit. excesiv, de
de a cuprinde tot universul in unitatea lui organică.
< XI )
INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN
Democratismul alegerii surselor de inspiraţie, al lărgirii sferei de motive
stă de asemenea sub semnul lui Baudelaire care elogia acţiunea de pă
trundere universală a soarelui asemănătoare celeia a Poetului: «Iar cind,
precum poetul, coboară in oraşe,/ Innobilind ideea de lucruri nevoiaşe,/
Asemeni unul rege, fără de-alai In spate,/ Pătrunde şi-n spitale, şi-n
marile palate», goeţii romani, incepind cu Eminescu, îşi Îndreaptă regal_
paşii deopotrivă—ane, «scundele taverne mohorite» şj _şpre castelele
voievodale auz]nd_de^a_yaJfflaj_iiLP_lan metafizic, plinsul fiinţei umane, ca
şi acela, de proporţii, al materiei in proces de degradare. Caleidoscopul
«captivilor şi învinşilor» şi-al tuturor celor care pling pe care-1 reînvie
amintirea lui Baudelaire in Lebăda, poezie dedicată Iui Victor Hugo, este
lesne identificabil in ceata pribegită a copiilor săraci şi sceptici al plebei
proletare. Bineînţeles, «democratismul» baudelairian este demonic, excesiv,
liberal, admiţlnd nu numai osindiţii de soartă, ci şl armata tuturor bolnavilor,
vicioşilor- «Vin curvele, escrocii, cu alaiul lor de vicii, /$i hoţi de meserie
nerăbdători aşteaptă (...) /E vremea cind bolnavii dureri nu mai suportă,/
Şl nefiinţa Nopţii le suflă in aortă».
Ceea ce caracterizează energic baudelairianismul «românesc» este, in
sfirşit, dorul cu complexul lui de momente şi stări.
Este suficient să comparăm Ceţuri şi ploi a lui Baudelaire cu Balada
toamnei a lui Ion Pillat ca să ne dăm seama că, dacă la primul avem de
a face cu o alunecare in Neant («Vezi, sufletu-mi mai bine ca-n primăvara
vie,/ cu-aripi de corb se-nalţă şi intră in pustie»), la cel de-al doilea
decorul autumnal tipic simbolist recheamă doar «uitarea ce durerile alină».
In starea baudelairiană de spleen se infiltrează dorul, care uneşte dialectic
hybris-u! cu catharsisul şi instaurează echilibrul sufletesc. Prăbuşirea duce,
pe această scară complexă a trăirii dilematice, spre înălţare, Neantul e
evitat prin scufundarea in fondul spiritual ancestral, intr-un substrat adine
in care trăirile iau formă arhetipală.
Cultura română se proiectează in Baudelaire cu disponibilitatea sa pentru
dialectica supremă a trăirii, pentru ciqipul tensional cg sg naşte intre ideal
•"şTrealitate care duce, insă, spre eliberare. Edgar Papu arăta că această
infruntare dramatică, lipsită de iluzii e caracteristică deopotrivă lui Baude-
laire, Rimbaud, Verlaine, Mallarme1 şi Eminescu.
Focalizind la autorul Florilor răului această sensibilitate lucidă şi tragică
in raport cu monotonia plană romantică, spiritul creativ românesc ne con-
turează un poet al fiinţei, al limitelor ei. Poezia apare in lumina acestei
atitudini, ca act existenţial. Poetul pur şi simplu este, dincolo de virstă şi
de marcarea de păcat: «Nici bătrln, nici ttnăr, el este. Este ceea ce vrea».
Deci poezia e totodată existenţă şi voinţă. Eminescu, Arghezi, Bacovia
şi Pillat, Ion Minulescu şi toţi poeţii «splendidei generaţii» valorizează anume
această imagine profund fiinţială a lui Baudelaire. Faţă de acest poet conP
plex al Fiinţei s-au apropiat in mod diferit şi traducătorii români: dacă Al.
Philippide a căutat să releve in special satanicul, iată că Radu Cârneci
prin acest integral Baudelaire românesc ne propune un accent pus pe
zeiescul din el
MIHAI CIMPOI
OPERA LUI BAUDELAIRE
Cu excepţia celor două volume din Florile răului şi a Paracliselor ar-
tlflclaU, cea mai mare parte a scrierilor lui Baudelaire a apărut in ziare
ti mict reviste, nefllnd adunate decit după moartea ^a. Iată-le, intr-o ultimă
iiii|»»r|lre de specialitate:
O NJIVIÎlA
|i i.i'i/urlo (1847)
.....IA VOIIIMI N POBZI1
.Aw/«HIN17,i<ill|l«MdftU|lta
IM IHfil |l HfiN»,
M ta puni (rftrupul* \n
Mii
TRADUCERI
Revista Crofy: Fermecătorul finăr
(1846); Edgar Poe: Povestiri ex-
traordinare (1856); Alte povestiri
extraordinare (1857), Aventurile
Iul Arthur Cordon Pym (1858),
lUNka (IB63); Povestiri groteşti şi
»erkHi,\t (1865).
lifhhil» (1160); DIVIÎRSi: SCRIERI APĂRUTE
/ H •n'ifi (HAI); COSTUME
1 .„., ., ii,. (articole rcgrupulc Corespondenţă;
tah ÎMI PDIIII potitum, 1869); Jurnale intime;
\,l„ ., mumiini (Idem, 1869) «Sărmană Belgie».

I Oi. Uudcliire
( XIII )
TABEL CRONOLOGIC
VIATA LUI BAUDELAIRE
VIATA POLITICĂ
1821 9 aprilie: se naşte Charles-Pier-
re Baudelaire, la Paris, strada Haute-
feuille.
1827 Moartea tatălui său, Joseph-
Francois Baudelaire.
1828 Mama sa, Caroline, se recăsă
toreşte cu comandantul de batalion
Jacques Aupick.
1832-1836 Charles Baudelaire gim-
nazist la Lyon, la Colegiul Regal.
1839 Elev al Liceului «Louis-le-
Grand» din Paris încă din 1936,
Baudelaire este eliminat de la cursuri
şi îşi va trece examenul de baca-
laureat ca elev particular
1841 Călătoria lui Baudelaire in in-
sula Mauriţiu şi Ia Reunion
1842 Tinărul Baudelaire intră in stă
pinirca moştenirii din partea tatălui
său. O intilneşte pe Jeanne Duval.
1844 Numirea unui consiliu judi-
ciar asupra lui Baudelaire.
1845 «Salonul 1845». Tentativă de
sinucidere a poetului.
1847 «La Fanfarlo».
1348 Poetul participă la revolu|ie.
Prima traducere din Poe.
1852 Primul poem închinat doamnei
Sabatier Traducerea operelor Iui Poe
continuă.
1857 Apar «Florile răului». Proces.
Sunt suprimate poemele: Lesbos, Femei
danviate, Lethe, Celei prea vesele.
Bijuterii, Metamorfoza vampirului
Ruptura cu doamna Sabatier Dete-
riorarea sănătăţii poetului.
1860 Apar «Paradisele artificiale».
1861 Apare ediţia a doua din «Flo-
rile răului».
1864-1866 Şederea in Belgia a
poetului.
1867 La 31 august, Charles Baudelaire
moare Ia Paris şi este inmormintat in
cimitirul Montparnasse.
1821 Moartea Iui Napoleon I.
1824 Moartea lui Ludovic al XVIII-
lea, căruia ii succede Carol al X-lea.
Triumful reacţiunii.
1825-1830 Creşterea impetuoasă a
influenţei teoriilor socialismului uto-
pic (Prudhon, Fourier)
1830 Abdicarea Iui Carol al X-lea.
Începutul domniei lui Ludovic-Filip.
Cucerirea Algeriei.
1837 Regina Victoria cucereşte tro-
nul Angliei.
1848 La 24 februarie, abdică Ludo-
vic-Filip. La 10 decembrie, alegerea
Iui Ludovic-Napoleon. Răscoala In
Italia şi Austria.
1851 Lovitura de stat a lui Ludovic-
Napoleon.
1852 Încoronarea, ca împărat, a Iul
Napoleon al IH-lea. Legile represive
asupra presei.
1854 Recunoaşterea dreptului la
grevă.
1854-1856 Războiul Crimeii.
1859 Războiul din Italia.
1860 Liberalizarea regimului po-
litic. Anexarea regiunilor Nice şi
Savoie.
1861 Victor-Emmanuel III este pro-
clamat rege al Italiei.
1861-1865 Războiul de secesiune al
Statelor Unite.
1867 Execuţia Iui Maximilian, care
fusese numit împărat al Mexicului de
către Napoleon al IlI-lea, in urma
cuceririi acestei ţări de către fran-
cezi; impopular, abandonat de Paris-
este prins şi împuşcat la Queretaro.
< XIV)
VIATA LITERARA
VIATA CULTURALĂ
1822 Thomas de Quincey: «Mărtu-
risirile unui opioman».
1826 Alfred de Vigny: «Poeme an-
tice şi moderne».
1830 Bătălia pentru «Hernani».
Stendhal: «Roşu şi Negru».
1833 George Sand: «Lelia». Balzac:
«I* Pere Goriot».
1836 Musset: «Nopţile».
1837-1843 Balzac: «Iluzii pierdute».
1839 Stendhal: «Minăslirea din
l'nrma».
1840 Gogol: «Suflete moarte».
1844 A. Dumas: «Cei trei muş-
chetari».
1852 Leconte de liste: «Poeme an-
llce». Th. Gautier: «Smalţuri şi ca-
mcc».
1855 Nerval: «Aurelia».
1856 Hugo: «Contempiaţiile».
1857 Flaubsrt: «Madame Bovary».
1862 Hugo; «Mizerabilii».
1864 J.Verce: «Călătorie spre cen-
trul pumîntului».
1866 Dostoievski: «Crimă şi pe-
ilmpsi».
Verlalne: «Poeme saturniene».
1867 Zola: «Therese Raquin».
1822 Champollion descifrează scrie-
rea hieroglifică. Schubert: «Simfonia
neterminată». Delacroix: «Masacrele
lui Scio».
1823 Beethoven: «Simfonia a IX-a».
Rossini se stabileşte ia Paris.
1823 Delacroix: «Moartea lui Sar-
danapal».
1830-1835 Daumier colaborează la
«Caricatura».
1831 Stabilirea la Paris a lui Chopin.
1837 Realizarea primului daghe-
reotip.
1839 Ingres: «Odalisca şi sclava».
1840 Delacroix: «Intrarea cruciaţi-
lor in Constantinopol».
1841 Wagner: «Corabia fantomă».
1844 Wagner: «Tannhauser».
1849 Courbet: «înmormintare la
Ornans».
1853 Verdi: «Traviata».
1855 Prima expoziţie universală la
Paris.
1858 Millet: «îngerul».
1860 Liszt: «Rapsodii ungare».
1862 Manet: «Lola de Valence».
1863 Manei: «Muzică la Tuileries»
Ingres: «Baia turcească».
1865 Monet: «Dejunul pe iarbă».
1866 Offenbach: «Viaţa parisiană»
(XV)
INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAîRE
CUVlNT ASUPRA EDIŢIEI
Trebuie să mărturisesc, aci si acum, că majoritatea cănilor pe care
le-am scris sunt adine trăite, inclusiv cele pe care le-am tradus din alte
literaturi. Altfel spus, am dat haina cuvintului acelor sentimente şi idei
care mi-au marcat existenţa, contribuind la esenjializarea fiinţei mele in-
terioare. Este şi motivul pentru care cititorul se află acum in faţa acestei
integrale lirice Baudelaire.
Cum am tradus Florile răului şi celelalte poeme ale marelui damnat
francez? Tinăr fiind, am citit din creaţia sa, in interpretarea atit de inspirată
şi de exactă a lui Al. Philippide, unele dintre cele mai frumoase piese,
care m-au uluit prin transparenţa lor poetică. Profunzimea ideilor şi muzica
învăluitoare a versurilor baudelairiene aveau ceva ce venea dintr-un inalt
inaccesibil. Aşa am rămas cu o tinjire intru frumos, ca intr-o ceaţă al-
basiră-aurie de vis.
Cind, in 1968, a apărut, cu prilejul centenarului morţii marelui poet,
acel volum antologic şi bibliofil Florile răului, alcătuit de distinsul nostru
confrate, Geo Dumitrescu, prefaţat de regretatul Vladimir Streinu, bucuria
mea a fost totală: aveam de-acum una din marile cărţi de poezie dintot-
deauna! Editura pentru Literatură Universala se întrecuse pe sine!... Am
citit-o pe îndelete, luni şl ani de zile; comparam tălmăcirile cu poemele
originale, tar la addenda cercetam diversele transpuneri ale aceloraşi
bucăţi, găsind asemănări, diferenţe, îndrăzneli, subtilităţi de limbă, toate
datorate, fireşte, personalităţii poeţilor-traducători. Fiindcă, fără-ndoială
, numai adevăraţii poeţi —chiar dacă unii fără operă originală! —pot
şi au dreptul să traducă din creaţia marilor poeţi. Aşa se face că este
cuprinsă in acest op o sumă de nume de aleasă rezonanţă (Arghezi,
Philippide, Ion Barbu, Pillat, Perpessicius, Minai Codreanu, Virgil
Teodorescu, Doinaş, Caraion, Andriţoiii, Vulpescu, C. D. Zeletin,
Hagiu, Baltag, Tomozei etc, etc.) dar şi traducători-poeţi (Al. Westfried,
Const. Z. Buzdugan, Şerban Bascovici, Constantin Stelian, Lazăr Iliescu,
Al. Hodoş, N. Ţimiras, Tudor Bogdan, Neculai Roşea, N. Argintescu-
( XVI)
INTEGRALA LIRICA BAUDELAIRE
Amza, Vladimir Colin, Lucian Rădan etc, etc), toţi contribuind, prin
vocaţie si dăruire, la Împlinirea acestei cărţi de excepţie.
Citind şi recitind poemele in original şi traducerile acestora, m-am pă
truns de Baudelaire, simţeam că sunt el, că poezia sa este poezia pe care
n-am scris-o Încă, pe care trebuie s-o scriu! Publicasem intre timp Clntarea
Clntârilor, Grădina in formă de vis, Banchetul şi Sonetele, pregăteam
rondosonetele din Pasărea de cenuşă, dar, undeva in adincul meu Florile
răului germinau, se pregăteau să răsară, să-şi desfacă minunea culorilor,
să-şi răspindească parfumele strinse in timp ca intr-o cădelniţă neagră.
Primele piese — Albatrosul, Armonie de seară, Uriaşa, Bufniţele, Un
hoit—le-am încercat prin 1976; sunau frumos, dar nu eram pe deplin
mulţumit, ceva nu mergea! Mi-am dat seama că, străduindu-mă pentru o
traducere cit mai fidelă, pierdeam din misterul poemelor. M-am decis atunci
pentru o traducere In esenţialitate. Admiiind cunoscutele variante roma-
neşti In oglindă sau aproape (Philippide, Bascovici, Lazăr Iliescu, Pillat,
Hodos s.a.) dar ferindu-mă de acel traduttore, traditore folosit de Arghezi,
rtvnind permanent la acel rotund al perfecţiunii: fond-formă, am început
acest travaliu extraordinar. După zece ani reuşisem abia 20 -25 bucăţi;
Înaintam încet, nu-mi sosise Încă momentul Baudelaire, dar era pe aproape,
simţeam că se va declanşa in curind. Lupta cu îngerul am dus-o, propriu-zis,
din 1987 pină in 1989, cind am învins! Am tradus, aşadar, Florile răului
in mai puţin de doi ani, lucrind retras, dar într-un ritm susţinut la Bucureşti,
dar şi la Olăneşti, la Otopeni şi, de asemeni, la mlnăstirile Răteşti din
Judeţul Buzău şi Vorona din Botoşani. Eram ca intr-o claustrare, avindu-i
In preajmă numai pe Baudelaire şi minunile sale. Lucram uneori pină la
cincisprezece ore pe zi, eram ameţit de tainele frumosului pe care le
descopeream, de formidabilele stări ce mi se creau. Mai traversasem
asemenea intensităţi cind scrisesem Clntarea clntărilor, Banchetul şi
Sonetele, dar, de data aceasta, extazul Împlinirii era parcă şi mai puternic.
Baudelaire, pe care l-am trăit pină la identificare, mi-a prilejuit o retopire
a eului, un suiş in sonurl celeste şi o coborire in mineralul omenescului.
Fiindcă marele poet, care a schimbat structural poezia europeană, sublimind
In mod genial dramatismul existenţei noastre, mi s-a descoperit ca o parte
nouă, ascunsă in dedesubtul dedesubtului, întregitoare a fiinţei mele lă-
untrice. Punlndu-i opera poetică in tiparele limbii române, lucru făcut cu
chin şi sfintă patimă, mă rezideam, desăvîrşindu-mă prin el. Eu, care
scrisesem pină la acea dată un număr considerabil de sonete, descopeream.
Iar şi iar, harul Împlinirii intr-o arhitectură de linii şi culori nemaiintilnlte.
Baudelaire eram eu!...
( XVII )
INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIKB
Oferind iubitorilor de frumos de la noi, pentru Intlia oară, întreaga
creaţie lirică a acestui neîntrecut analist al abiselor sufletului omenesc,
tălmăcitorul a avut in vedere citeva considerente şi anume: in primul rînd,
ideea unui Baudelaire total, aceasta, intrucit chiar impunătorul volum co-
lectiv din 1968 a lăsat in afară un considerabil număr de poezii şi fragmente
de poeme, elemente ce nu apar nici măcar in masiva addenda la aceeaşi
ediţie, in al doilea rind, gindul împlinirii unui stil unic, altfel spus, o
interpretare de unul singur a întregii poezii baudelairiene, ceea ce conferă
unei asemenea cărţi unitate din punct de vedere al trăirii ideatice şi afective,
deci o supremă armonie a expresiei artistice, tn sfirşit, al treilea motiv ii
constituie dorinţa de a avea un Baudelaire Ia zi, a! nostru, cu alte cuvinte
transpus intr-un registru contemporan, fără a-i ştirbi ceva din puterea
originalităţii.
Desigur, aceste puncte de vedere s-au cristalizat pe parcurs, la început
importantă fiind traducerea in sine a operei poetice. Şi încă o precizare:
in dorinţa epurării textului de orice balast, am reuşit să-mi fac o lege din
evitarea repetării rimelor in toate poemele, mai lungi ori mai scurte, cu
excepţia celor cu formă fixă, se-nţelege, preocupare ce n-au avut-o traducă
lorii de pină acum. Sigur, această trudă artizanală a dus la o îmbogăţire
a sonurilor, problemă ce 1-a preocupat cu siguranţă pe autorul Florilor
răului.
Din multele ediţii franceze consultate am optat in final pentru Baudelaire
— Les Fleurs du mal et autres poemes, Editions «J'ai Iu», 1986, care
cuprinde întreaga lirică baudelairiană, făcind loc intre coperţile sale pină
şi «fărimiturilor» de poeme — «les bribes', — ba chiar şi puţinelor (citeva)
bilete, mici scrisori in versuri, interesante, şi acestea, prin jocul neaşteptat
de cuvinte, prin inventivitatea rimelor, unele de-a dreptul savante. De
aceea nu vom fi de acord cu Geo Dumitrescu care, in «Cuvint la ediţie»
la opera citată, îşi motivează destul de neconvingător omiterea cu bună
ştiinţă a unor poeme de aleasă frumuseţe şi indubitabilă valoare artistică.
După un calcul relativ, in amintitul volum din 1968 n-au intrat cea douăzeci
de poezii şi fragmente de poeme cuprinzind nu mai puţin de şapte sute
treizeci de versuri, adică o coală de autor in calculul nostru editorial!
Poeme ca: Monstrul sau însoţitorul unei nimfe macabre, Promisiunile
unui chip, Schiţă pentru un epilog la a doua ediţie şi chiar Pipa păcii
(un poem mai lung, după Longfellow), ca să nu mai vorbesc despre Poeme
diverse, unde o excelentă angajare ideatică şi o deosebită virtuozitate lirică
( XVIII )
__________________________INTEGRALA UMCĂ BAUDELAIRE__________________________
dovedesc din plin că intreprinderea noastră, privind integrala lirică Baude-
laire, merita strădania pe care am depus-o. Sigur că unele dintre aceste
bucă}! nu se ridică Ia înălţimea marilor poeme baudelairene: ele com-
pletează insă in mod necesar imaginea generală a creaţiei genialului
poet, asemenea măruntelor flori şi arbuşti care adaugă farmec pădurilor
majestuoase.
Mi-am propus ca această carte, cuprinzindu-1 pentru prima dată
pe Baudelaire-poetul in totalitate in limba română, să apară la editura
«Hyperion» din Chişinău, din mai multe motive. In primul rind, faptul
ca literatura din această parte a Moldovei ar primi, pentru intiia
oară, In admirabila haină latină, pe principalul innoitor al poeziei
europene din secolul trecut, şi care ar constitui un excelent model
artistic pentru creatorii tineri de azi şi o reală satisfacţie pentru
Iubitorii de frumos. In al doilea rind, ideea că, editată la Chişinău,
nceastă carîe ar pune intr-o lumină deosebit de favorabilă relaţiile
culturale ale Moldovei cu lumea francofonă căreia ii datorăm atît de
mult. In sfîrşit, in al treilea rind, dar nu şi ultimul, gindul că un
Ilaudelaire cu intreaga-i creaţie poetică in româneşte ar constitui
pentru cercetătorii de aici, ca şi pentru cei de la Bucureşti, un fericit
prilej de studiu in materie. De altfel, excelentul eseu introductiv,
M in nat de eminentul critic şi om de cultură Mihai Cimpoi, subliniază
In esenţă aceste preocupări ale noastre.
Florile răului —această ediţie —cuprinde, aşadar, totalitatea poeziilor
Iul Baudelaire; traducătorul a organizat cartea după exemplul din J'ai
Iu, respectind atit ordinea secţiunilor cit şi cea a poemelor cuprinse in
acestea, fără insă a le mai numerota cum se intimplă in ediţia franceză.
Volumul mai prezintă, pe lingă prefaţa semnalată, un tabel cronologic,
In care sunt prinse in paralel: viaţa lui Baudelaire, viaţa politică, cea
literară şi culturală a anilor respectivi într-o redare foarte selectivă. De
asemeni, am considerat util un sumar cu titlurile întregii sale creaţii.
Un indice alfabetic (după titlurile poeziilor, iar acolo unde lipsesc, după
primul vers) încheie acest volum, in a cărui necesitate şi valoare cred
cu Întreaga mea fiinţă. Coperta şl concepţia grafică, semnate de artistul,
( XIX)
INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE
atit de talentat, Gheorghe Vrabie, subliniază fericit liniile esenjiale ale
poeziei baudelairiene care a îmbogăţit lirica universală cu frumusej!
nepieritoare.
Tălmăcitorul (si alcătuitor, totodată, al acestei versiuni româneşti — Baude-
laire) mulţumeşte călduros conducerii Editurii Hyperion — domnilor Ion
Ciocanu — director şi Arcadie Suceveanu — redactor şef, domnului
Gheorghe Chirijă, şeful secţiei traduceri, corpului tehnic şi tipografilor,
tuturor ceior care, cu dragoste şi pricepere, au făcut să apară aici una
din marile cărţi ale lumii.
Chişinău, noiembrie 1990
RADU CÂRNECl
POETULUI DESAViRSIT
NEÎNTRECUTULUI MAGICIAN
AL LITERELOR FRANCEZE
SCUMPULUI ŞI VENERATULUI MEU
MAESTRU ŞI PRIETEN
THEOPHILE GAUTIER
CU SENTIMENTUL
CELEI MAI PROFUNDE SMERENII
li DEDIC
ACESTE FLORI BOLNAVE
C. B.

CÂTRE CITITOR
Greşeala şi păcatul, minciuna şi prostia
Ne bîntuie fiinţa cu aspre frămîntări
Iar noi hrănim nevolnici domoale remuşcări
Cum cerşetorii-n zdrenţe îşi cresc păducheria.
Păcatele-s cît munţii, căinţele mărunte,
Mărturisirea laşă ne-o răsplătim apoi,
Ne reîntoarcem veseli greşelilor din noi
Crezînd că biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.
în pernele pierzării, Satan înşelătorul
Ne leagănă făptura de taină, ca un voal,
Iar al voinţei noastre nepreţuit metal
La voia-i se topeşte cum se destramă norul.
Da, fără de oprire in jocul său ne leagă!
In suflet ne pătrunde cu tot ce e mîrşav
Şi scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav,
Iar cloaca ne cuprinde cu-mpuţiciunea-i neagră.
Cum desfrînatul muşcă, dorind împreunarea,
îmbătrînita ţîţă a tirfei, hid trofeu,
Plăcerile oprite le procurăm cu greu,
Din stoarsa portocală ne-mai-zimbind licoarea.
Foind ca milioane de viermi in răscolire,
tn cap ne chefuieşte un ocean de draci
Şi Moartea ne respiră şi-o respirăm buimaci
întrind in negrul fluviu, gemind a neoprire.
(3)
Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava,
De n-au ajuns a-şi pune blazonul de ponos
Pe pinza ce ne-o ţese destinul ruşinos,
E semn că-al nostru suflet încet işi stinge lava.
Dar printre rîşi, pantere — rînjindu-şi bucuria —
Şacali, maimuţe, scorpii şi vipere-aşteptind,
Dihănii fioroase urlind, scrîşnind, muşcind
Şi sufletului nostru sporind menajeria,
E încă o jivină, şi poate cea mai rară!
Şi chiar de nu se zbate iar chipu-i pare şters,
Cu ce plăcere-ar sparge întregul Univers
Şi lumea-ar inghiţi-o cu pofta lui barbară;
Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajmă adunate,
Visează eşafoduri fumîndu-şi pipa lin;
Pe monstru-acesta gingaş tu 11 cunoşti deplin,
— O, cititor făţarnic, — tu, semenul meu, — frate!
SPLEEN
SI IDEAL
CHARLES BAUDELAIRE
— «Fii preamărit, o, Doamne, şi dă-ne suferinţa
Ca un divin remediu eternelor căderi,
Esenţă din esenţe ea-i pentru noi putinţa
Ce ne călăuzeşte spre sfintele plăceri!
Eu ştiu că lingă tine îşi are loc Poetul
în rînd cu heruvimii, sortit la veşnicii,
Şi-l chemi la sărbătoare să-şi mistuie regretul
Tirziu de-a fi părtaş la atotputernicii,
Şi ştiu că suferinţa este virtutea rară:
Pămîntul n-o supune, nici veşnicul infern,
Iar spre-a se împletire cununa mea stelară
Tu birui Universul şi Timpul cel etern.
Da, salbele pierdute de antica Palmiră,
Nepreţuitul aur şi perlele din mări
N-ar fi de-ajuns, chiar mîna-ţi divină de le-nfiră,
Acestui nimb extatic ivit în aşteptări.
El e urzit în taină din strălucire pură
Pe care începutul o a creat cu dor
Şi-n faţa lor chiar ochii, umană aventură,
Doar palide oglinde-s în lacrimile lor !»
SPLEEN ŞI IDEAL
ALBATROSUL
Adesea, marinarii, spre-a-şi alunga plictisul,
Prind albatroşi, largi păsări pe mările de fum,
Care-nsoţesc alene corăbiile pe-abisul
Amarelor noianuri, lunecătorul drum.
Abia aduşi pe punte, şi regii de azure
Se-arată-a fi deodată stîngaci, fără de gînd,
Mari aripile-şi lasă — o, albele armure! —
Ca nişte visle triste alături atirnind.
Cel călător de ceruri, el, nu de mult, stăpînul
Superb al înălţimii, stă umilit şi-nvins!
Oo pipă peste pliscu-i ii necăjeşte unul
Maimuţărindu-1, altul, pe cel cu mersul stins.
Poetul e asemeni acestui prinţ de noruri,
De-o seamă cu furtuna, sfidindu-i pe arcaşi;
Dar surghiunit pe ţărmuri, hulit şi fără zboruri,
Cu aripile-i vaste se-mpiedică în paşi.
3 Ch. Baudclaire
(9)
ÎNĂLŢARE
Deasupra: peste lacuri, deasupra: peste văi
Şi peste munţi şi codri, deasupra peste mări,
Mai sus de mindrul soare, ds-albastre etherări,
De ceruri mai departe, de-a' stelelor văpăi,
Te-nalţi acum măiestru, o, suflete al meu,
Precum înotătorul ce-n unde se răsfaţă,
Despici cu frenezie a neştiinţei ceaţă,
In aspră bărbăţie cu-nsemnul tău de zeu.
Mergi in purificare cu zboru-ţi preacurat,
Ridică-te şi-nvinge miasmele morbide,
Şi bea divinitatea licorilor limpide
Din focul ce străbate cel Infinit visat.
In urma ta uritul şi vastele mîhniri
Rămlnă-n a lor noapte, in ceaţa ei miloasă;
Ah, fericit acela cu-aripa viguroasă
Mereu în căutarea prea-sfintei năluciri;
El, ale cărui ginduri spre cer îşi iau avînt
Asemeni ciodrliei in zarea dimineţii,
— El poate sa-nţeleagă, plutind deasupra vieţii,
A' lucrurilor taină şi-al florilor cuvint!
SPLEBN ŞI IDEAL
I.ROATURI TAINICE
Nilufi • un templu cu stilpii trăitori
ţii au <w cuvinte printre goluri,
i «i tle ii itrâbatem pădurea de simboluri
■.i|ilnfl|l dr othll sal proteguitori.
lungi, |IM lungi BCOUli unitc-n depărtare
IN |l iiiltiu'A armonie,
ui niwpIcN dorind lumina vie,
mtiiurl se vor cu nerăbdare.
(p miresme ca fragezii copii,
înl.i pi11 uni oboiul, sau verzi cum e cimpia,
Im ulif le viclene, trufaşe-n bogăţii,
I'IUMIKI in clc-avlntul etern şi bucuria,
< ii miilrnn, moscul, ambra, tămîia-mbătătoare,
Dini tlmturllor noapte şi spiritului soare.

r ţiVTI~\\ SCUMPA AMI^iTIREA

/
AITT TIT PV H
Mi-e scumpă amintirea acelui ev — şi-1 sui! —

/
/
/
/ Cind Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.
Atunci, fără de grijă, în toată-a lor minune,
Bărbatul şi femeia iubeau fără-a supune,
îndrăgostit şi cerul, şi-i săruta din slavă
Iar stirpea creştea falnic, nu se ştia bolnavă.
Sublimă în rodire, Cybela, ca o vară,

- Ai Terrei fii, mulţime, nu-i socotea povară,


Şi admirind lupoaica şi dăruirea sa,
La ţiţele-i preapline natura invita.
Sta omul în puterea deplinei tinereţi,
Stăpin pe viaţa-i toată, pe-acele frumuseţi
De roade pîrguite, la trup catifelate,
Cu carnea de lumină, voindu-se muşcate.
Acum Poetul nostru visează fără rost
Cea tainică grandoare; prin locuri unde-a fost
Doar goliciunea-şi plimbă, de suflet, omenirea;
El simte-un val de scirbă întunecîndu-i firea
Văzlnd tabloul simplu şi fără de scăpare
De stlrpituri cătlndu-şi veşmintele sumare!
Ciudate busturi! bune să sprijine vreo mască
Şi hlde trupuri, strtmbe, cu carnea moartă, flască,
Pe care zeul vremii, Utilul, implacabil,
De prunci i-a strins In scutec de-aramă prea-durabil!
Femei cu chipuri stinse, ca falsele odoare,
Muncite şi hrănite de vicii, şi fecioare
Păstrind In plasmă .morbul păcatului matern
Si al fecundităţii distrugător infera!
Şi noi, corupte neamuri, avem — nu neagă nime'—
( 12)
-*•

SPLEEN Şl IDEAL
însemne neştiute acelor din vechime:
Obraji mincaţi de cancer — amorurilor fiu —
Şi chipuri leşinate, cu farmecul pustiu;
Dar toate-acestea, însă, de muze plăsmuite!
Nu pot opri vreodată ca rasele-ostenite
S-aducă tinereţii un imn de preamărire
— Preasfînta tinereţe cu fruntea de uimire,
Cu ochi de limpezime, ca un izvor sclipind,
La toţi, la fiecare speranţe dăruind,
Ca florile, ca zarea, ca păsările-albastre:
Miresmele, şi dorul, şi-ndemnul către astre!

CHARLES BAUDELAIRB
ÎNĂLŢARE
Deasupra: pesîe lacuri, deasupra: peste văi
Şi peste munţi şi codri, deasupra peste mări,
Mai sus de mindrul soare, de-albastre etherări,
De ceruri mai departe, de-a' stelelor văpăi,
Te-nalţi acum măiestru, o, suflete al meu,
Precum înotătorul ce-n unde se răsfaţă,
Despici cu frenezie a neştiinţei ceaţă,
In aspră bărbăţie cu-nsemnul tău de zeu.
Mergi în purificare cu zboru-ţi preacurat,
Ridică-te şi-nvinge miasmele morbide,
Şi bea divinitatea licorilor limpide
Din focul ce străbate cel Infinit visat.
In urma ta untul şi vastele mîhniri
Rămină-n a lor noapte, in ceaţa ei miloasă;
Ah, fericit acela cu-arîpa viguroasă
Mereu în căutarea prea-sfintei năluciri;
El, ale cărui gînduri spre cer îşi iau avlnt
Asemeni ciodrliei în zarea dimineţii,
— El poate să-nţeleagă, plutind deasupra vieţii, j
A' lucrurilor taină şi-al florilor cuvînt!
( 10)
SPLEEN Şl IDEAL
LEGATURI TAINICE
Natura e un templu cu stilpii trăitori
Si auzim adesea cuvinte printre goluri,
Cînd zi de zi străbatem pădurea de simboluri
întimpinaţi de ochii săi proteguitori.
Ca lungi, prelungi ecouri unite-n depărtare
într-o întunecoasă şi-adîncă armonie,
De necuprins, ca noaptea dorind lumina vie,
Culori, parfume, sonuri se vor cu nerăbdare.
Sunt proaspete miresme ca fragezii copii,
Ori dulci precum oboiul, sau verzi cum e cimpia,
— Iar altele viclene, trufaşe-n bogăţii,
Purtînd in ele-avintul etern şi bucuria,
Ca smirna, moscul, ambra, tămîia-mbătătoare,
Dind simţurilor noapte şi spiritului soare.
,
(li )
CHARLES BAUDELA1RE
FARURILE
Rîu al uitării, Rubens, grădină-n îenevire
Şi pernă ds trup fraged, lipsită de săruî,
Dar unde viaţa curge cu îără-de-oprire,
Ca aerul spre ceruri, ca apele spre sud;
Da Vinci, dinspre sine, intr-o oglindă sumbră,
Ivind un cer de îngeri, fermecător şi blînd,
Acoperit de taină în transparenta umbră:
A gheţurilor ţară şi-a pinilor tăcînd;
Rembrandt, spital durerii cu vaiete-n şuvoaie,
Gu numai o podoabă: un crucifix de lemn;
Acolo plinsul rugii se-nalţă din gunoaie
Sub nemişcata rază cu-al neputinţii senin;
Buonarroti, vagul nedesluşit în care
Herculi cu Chrişti alături înalţă chip de zei,
Şi-n înserarea goală năluci de închinare
Cu degete de fildeş rup giulgiul de pe ei;
Atleţi în încordare şi fauni în amoruri
Şi încă: frumuseţe lichelelor a dat,
Debil şi palid, insă, cu capul printre noruri,
Puget cel melancolic, stăpin pe-aşa regat;
Watteau, un bal-minune de suflete ilustre
Zburind ca nişte fluturi in dans carnavalesc,
Decor al ameţelii luminilor din lustre,
Superbă nebunie pe care o iubesc;
(
CHARLES BAUDBLAIRE
(MIE SCUMPA AMINTIREA
ACELUI EV...)
Mi-e scumpă amintirea acelui ev — şi-1 sui! —
Cînd Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.
Atunci, fără de grijă, In toată-a lor minune,
Bărbatul şi femeia iubeau fără-a supune,
îndrăgostit şi cerul, şi-i săruta din slavă
Iar stirpea creştea falnic, nu se ştia bolnavă.
Sublimă în rodire, Cybela, ca o vară,
Ai Terrei fii, mulţime, nu-i socotea povară,
Şi admirind lupoaica şi dăruirea sa,
La ţlţele-i preapline natura invita.
Sta omul in puterea deplinei tinereţi,
Stăpîn pe viaţa-i toată, pe-acele frumuseţi
De roade pirguite, la trup catifelate,
Cu carnea de lumină, voindu-se muşcate.
Acum Poetul nostru visează fără rost
Cea tainică grandoare; prin locuri unde-a fost
Doar goliciunea-şi plimbă, de suflet, omenirea;
El simte-un val de scirbă întunedndu-i firea
Văzind tabloul simplu şi fără de scăpare
De stîrpituri cătîndu-şi veşmintele sumare!
Ciudate busturi! bune să sprijine vreo mască
Şi hide trupuri, strimbe, cu carnea moartă, flască,
Pe care zeul vremii, Utilul, implacabil,
De prunci i-a strins in scutec de-aramă prea-durabil!
Femei cu chipuri stinse, ca falsele odoare,
Muncite şi hrănite de vicii, şi fecioare
Păstrînd In plasmă «morbul păcatului matern
Si al fecundităţii distrugător infera!
Şi noi, corupte neamuri, avem — nu neagă nime'—
(12)
Însemne neştiute acelor din vechime:
Obraji mîncaţi de cancer — amorurilor fiu —
Şi chipuri leşinate, cu farmecul pustiu;
Dar toate-acestea, însă, de muze plăsmuite!
Nu pot opri vreodată ca rasele-ostenite
S-aducă tinereţii un imn de preamărire
— Preasfinta tinereţe cu fruntea de uimire,
Cu ochi de limpezime, ca un izvor sclipind,
La toţi, la fiecare speranţe dăruind,
Ca florile, ca zarea, ca păsările-albastre:
Miresmele* şi dorul, şi-ndemnul către astre!

CHARLES BAUDELA1RE
FARURILE
Rîu al uitării, Rubens, grădină-n lenevire
Si pernă ds trup fraged, lipsită de sănii,
Dar unde viaţa curge cu fără-de-oprire,
Ca aerul spre ceruri, ca apele spre sud;
Da Vinci, dinspre sine, într-o oglindă sumbră,
Ivind un cer de îngeri, fermecător şi blînd,
Acoperit de taină în transparenta umbră:
A gheţurilor ţară şi-a pinilor tăcînd;
Rembrandt, spital durerii cu vaiete-n şuvoaie,
Gu numai o podoabă: un crucifix de lemn;
Acolo piînsul rugii se-nalţă din gunoaie
Sub nemişcata rază cu-al neputinţii semn;
Buonarroti, vagul nedesluşit în care
Herculi cu Chrişti alături înalţă chip de zei,
Şi-n înserarea goală năiuci de închinare
Cu degete de fildeş rup giulgiul de pe ei;
Atleţi in încordare şi fauni în amoruri
Şi încă: frumuseţe lichelelor a dat,
Debil şi palid, Insă, cu capul printre noruri,
Puget cel melancolic, stăpîn pe-aşa regat;
Watteau, un bal-minune de suflete ilustre
Zburînd ca nişte fluturi In dans carnavalesc,
Decor al ameţelii luminilor din lustre,
Superbă nebunie pe care o iubesc;
( 14)
SPi.EEN Şl IDEAL
Un vis de groază: Goya! cu hăuri mari căscate,
Cu prunci arzînd pe ruguri sub flăcările-n dans,
Cu babe Ia oglindă, copile despuiate,
Cu îngerii cei negri dorindu-le-n balans;
Delacroix: o baltă cu diavoli uzi de sînge,
In preajmă o pădure de brazi privind mîhnit
Şi-alături, sub cer negru, trecind, fanfara pllnge
Ca un suspin din Weber dar neacoperit.
Extaze şi blesteme, noian de lacrimi sfinte,
Te-Deum-uri de-a valma, pestriţe sărbători,
Imens ecou adună din mii de labirinte
Dumnezeiescul opiu al celor muritori.
Un strigăt! şi-1 repetă mulţimi de santinele,
E ordinul ce trece de mii de ori mărit,
E farul ce s-aprinde pe inii de citadele,
E strigătul ce-1 scoate un vînător pierit!
E pllosu-acesta, Doamne, amară mărturie
A demnităţii noastre ce-ar vrea seninătăţi,
Durere mindră care din veac în veac învie
Sîingîndu-se la sinu-ţi în reci eternităţi!

CHARLES BAUDELA1RE
MUZA BOLNAVA
Vai, muza mea, eşti tristă in astă dimineaţă,
în ochii tăi vedenii mai bîntuie, nocturne,
Şi rind pe rînd, ca valuri, ţi se ivesc pe faţă
Sminteala şi oroarea, şi reci şi taciturne.
Ce-nveninată iasmă ori ce strigoi de gheaţă
Cînd groaza, cînd iubirea ţi-au răsturnat din urne?
Coşmarul, pumn despotic, parcă ivit din ceaţă,
Te-mpinse în adincui străvechilor Minturne?
Ah, mai revarsă, Doamnă, miresme de-nviere,
Iar pieptul să-ţi tresalte putere în putere,
Şi să-ţi ritmeze-n vene domn-singele creştin,
Ca imnele scandate în meşter vers latin
Slăvind pe Phoebus, tatăl cîntărilor totale,
Şi-apoi pe Pan, stăpînul pe-ntinderi pastorale.
( 16)
SPLEEN ŞI IDEAL
MUZA VENALA
O, muza mea, amanta palatelor bogate,
în iarna viscolindă, cind bate Ianuar
Cu nopţi de neagră veghe, vei izbuti măcar
A-ţi încălzi la vatră picioarele-ngheţate?
Marmoreeni-ţi umerii vor mai zimbi cu har
Sub luna de tristeţe ce-n casă-abia răzbate?
Săracă şi flămîndă, din ceruri înstelate
Comori mai aduna-vei, tu, harnic aurar?
Va trebui, vai, ţie, spre-a cîştiga o pîine
Să cînţi pe la biserici — trăind de azi pe mîine -
Te-Deum-uri ştiute, ci fără sentiment,
Sau într-un circ, alături, făcind-o pe paiaţa,
Să rizi cu plînsu-n suflet şi, blestemîndu-ţi viaţa,
Să faci să se amuze un public indecent.
(17)
CHARLES BAUDELA1RE
MUZA BOLNAVA
Vai, muza mea, eşti tristă în astă dimineaţă,
în ochii tăi vedenii mai bîntuie, nocturne,
Şi rind pe rînd, ca valuri, ţi se ivesc pe faţă
Sminteala şi oroarea, şi reci şi taciturne.
Ce-nveninată iasmă ori ce strigoi de gheaţă
Cînd groaza, cînd iubirea ţi-au răsturnat din urne?
Coşmarul, pumn despotic, parcă ivit din ceaţă,
Te-mpinse în adîncul străvechilor Minturne?
Ah, mai revarsă, Doamnă, miresme de-nviere,
Iar pieptul să-ţi tresalte putere în putere,
Şi să-ţi ritmeze-n vene domn-singele creştin,
Ca imnele scandate in meşter vers latin
Slăvind pe Phoebus, tatăl cîntărilor totale,
Şi-apoi pe Pan, stăpînul pe-ntinderi pastorale.
( 16)
SPLEEN ŞI IDEAL
MUZA VENALA
O, muza mea, amanta palatelor bogate,
In iarna viscolindă, cind bate Ianuar
Cu nopţi de neagră veghe, vei izbuti măcar
A-ţi încălzi la vatră picioarele-ngheţate?
Marmoreeni-ţi umerii vor mai zîmbi cu har
Sub luna de tristeţe ce-n casă-abia răzbate?
Săracă şi flămîndă, din ceruri înstelate
Comori mai aduna-vei, tu, harnic aurar?
Va trebui, vai, ţie, spre-a ciştiga o piine
Să cinţi pe la biserici — trăind de azi pe miine —
Te-Deum-uri ştiute, ci fără sentiment,
Sau intr-un circ, alături, făcînd-o pe paiaţa,
Să rîzi cu plinsu-n suflet şi, blestemlndu-ţi viaţa,
Să faci să se amuze un public indecent.
(17)
CHARLES BMJDELA.IRE
CĂLUGĂRUL NEVREDNIC
Pe ziduri afumate, bătrîna mînăstire
înfăţişa icoane de Adevăruri sfinte,
Blînd austeritatea in fără de rostire
Stingea acelor chipuri răceala dinainte.
Era atunci cuvintul lui Christ In înflorire,
Cînd mulţi, vestiţi călugări, ce nu se mai ţin minte,
Îşi mlădiau talentul sculptind prin cimitire
5i Moartea preamărind-o cu simple, vechi cuvinte.
— Mi-e sufletul asemeni unui adînc mormînt,
Ca el ne-mpodobită sărmana mea chilie;
Nevrednicul său schivnic îi sunt de-o veşnicie.
Neputincios în toate, cînd voi avea cuvînt
Din trista-nchipuire să-nalţ o sărbătoare:
A ochilor iubire şi-a miinilor lucrare?
(18)
SPLEEN ŞI IDEAL
DUŞMANUL
întreaga-mi tinereţe doar o furtună neagră
A fost, si prin aceasta rar soarele de jind;
Grădina mea sub tunet mincată-i de pelagră,
Cu doar cfteva fructe abia se pirguind.
Şi iată-mă in toamna ideilor supreme;
Cu sapa şi cu grebla va trebui, zeiesc,
Pămintul dintre ape s-adun, spre-a nu mă teme
De gropile-mprminte ce-n fată se ivesc.
Dar cine ştie dacă acele fiori de ginduri
Vor mai găsi in solul spălat ca aspre prunduri
Dumnezeaiscă hrană spre-a le însufleţi?
— Durere! O, durere! cum ne mănlncă Timpul,
Duşman ascuns in inimi, temeinic zi de zi,
Cum singele ce-1 pierdem ii străluceşte nimbul!
(19)
CHARLES BAUDELAIRB
ZADARNICII
Nu, n-am curajul tău celest,
Sisif, să port aşa povară,
Darmite pentru-a multa oară!
Ars longa vita brevis est.
Nicicum, nu voi mormint celebru
Ci, spre un cimitir pustiu
Inima, toboşar tîrziu,
îmi bate-n ritm de marş funebru.
— O, cîte rare nestemate
Dorm, pe vecie îngropate
Singurătăţilor, sub stînci,
Şi cîte flori cu-aleasă haină
Parfumul straniu ca o taină
îl dau tăcerilor adinei!
SPLEEN ŞI IDEAL
O VIATA ANTERIOARA
Am locuit, lungi zile, sub falnice portice
Şi splendid aurite de soarele marin,
A' căror nalţi pilaştri se-asemănau din plin,
Cînd seara-şi umbrea faţa, cu grotele antice.
Talazuri cu răsfrîngeri din cerul opalin,
tn chip solemn şi mistic amestecau complice
O muzică de ape în rezonări ferice
Cu-amurgurile triste în ochiul meu declin.
Da, am trăit acolo plăcutul efemer,
înconjurat de-azururi, de valuri înspumate,
Şi sclavii goi în juru-mi cu trupuri miresmate
Mă răcoreau cu frunze de fraged palmier,
Şi gindul lor acelaşi, mereu sîrguitor:
Să-mi afle taina care mă subţia de dor.
(21 )
CHARLES BAVDELAIRB
ŢIGANII PEREGRINI
Profetic, seminţia cu ochii arzători
Din nou la drum porneşte spre alte zări visate,
Iar pruncii sug dulceaţa din ţîţele bogate
Sau dorm la mame-n spate, de ei neştiutori.
Bărbaţii merg alături de carele-ncărcate,
Cu armele la şolduri şi strălucind fiori;
Ei leagănă sub pleoape un cer de sărbători
Năluci de fericire topindu-se, ciudate.
Un greier, părăsindu-şi culcuşul de pămînt,
Le cintă din vioară cu înrudit avînt;
Cybela, ce-i iubeşte, covoare verzi le-aşterne,
Izvor le dă din stîncă şi-mbracă-n flori de vară
Pustiul ce-i petrece spre jinduita ţară,
în suflet locuind-o visărilor eterne.
(22)
SPLEEN $1 IDEAL
OMUL ŞI MAREA
Om liber, pururi fi-vei înamorat de Mare,
Ea, propria-ţi oglindă! Si cugetul ţi-1 vezi
In luciul de soartă, eternă legănare:
Amaru-i fără margini în suflet îl păstrezi.
Şi te-adînceşti in unda-i ca-n propria-ţi icoană,
Şi o alinţi cu ochii, cu imnuri o răsfeţi,
Iar inima îşi uită nefericita-i goană
Cînd marea-şi urlă dorul şi-adîncile-i tristeţi.
întunecaţi şi vajnici, şi mîndri faţă-n faţă:
Ai, Omule, în fire genuni fără sfîrşit;
O, Mare.-ascunzi in sînu-ţi comori, ca intr-o ceaţă,
Ci, amîndoi misterul nu vi-1 lăsaţi privit.
Şi, totuşi, lupta voastră-i mereu neostoită:
Nici remuşcări, nici milă, de mii şi mii de ani
Fără-ncetare, Moartea vă duce în ispită:
Beligeranţi de-a pururi, o, fraţi mereu duşmani!
CHARLES BAUDELAIRB
DON JUAN ÎN INFERN
Cind Don Juan ajunse in zări subpămintene
Şi i-a plătit lui Charon al trecerii obol,
Un cerşetor cu ochiul trufaş, de Antistene,
Lopeţile apucă vîslind spre-adincul gol.
Cu desfăcute rochii, cu sinii de tăcere,
Sub cerul ca o noapte 1-întîmpinau femei,
Precum o mare turmă împinsă la tăiere
Şi rămînea in urmă un plînset către zei.
îi pretindea simbria rizîndu-i Sganarel
Lui Don Luis, şi-acesta, de parcă da porunci,
îl arăta mulţimii de morţi pe fiul cel
Care-i batjocorise bătrîna frunte, -atunci.
în voalul ei de doliu, Elvira, -nfiorată,
Alături de perfidul ei soţ, ce-1 adora,
Părea a-i cere-un ultim surîs ca-ntîia dată
Credinţă cînd jurase, pe care o trăda.
Nalt în armura-i sumbră, un om de piatră, parcă,
Sta-nalt la cîrma bărcii tăcut Inăintind,
Ci, sprijinit in spadă, uitînd a morţii arcă,
Eroul privea valul, nimic nemaivăzînd.
(24)
SPLBEN ŞI IDEAL
PEDEAPSA TRUFIEI
în vremuri minunate, pe cînd Teologia
Da flori nemaivăzute pulsindu-şi energia,
Se spune că un doctor, preamare învăţat,
— Ce-nnobilase inimi supuse la păcat,
Muncindu-le adîncul cu-aleasă măiestrie —
Şi după ce ajunse prea-sus, la slava vie,
Pe căi necunoscute, de nimeni cercetate,
Pe unde Duhuri pure cîndva de-au fost umblate,
Ca omul ce în piscuri cuprins e de-ameţeală
Strigă, dezvăluindu-şi satanica-i sminteală:
«Isuse mic, Isuse! prea-n ceruri te-am suit!
O, dacă slăbiciunea-ţi aş fi adeverit,
Ruşine ai culege, nu gloria măreaţă,
Ai fi de risul gloatei, o biată mogîldeaţă!»
Nici nu-şi sfîrşise vorba şi mintea-1 părăsi.
Lumina lui de soare c-un văl se adumbri;
întregul haos, parcă, ii năpădi gîndirea,
Odinioară templu boltit în strălucirea
Ideilor de aur ce-şi rînduia; acum
Tăcerea, noapte-adîncă, se-nstăpini precum
într-un cavou cu cheia uitată undeva.
Cu vitele asemeni, de-atunci, în calea sa
Trecea fără şă ştie, şi nu vedea nimic
Pe cimpuri dacă-i vară sau iarnă pe colnic;
Era o biată zdreanţă în colţul unei vetre:
îl huiduiau copiii şi-1 alungau cu pietre.
4 Ch. Baudelaire
(25 )
CHARLES BAUDELAIRB
FRUMUSEŢEA
Frumoasă sunt, ca visul în piatră: o minune,
Iar sinul meu, spre care toţi au aflat pierirea,
Menit e să inspire poetului iubirea,
Materiei asemeni, care nicicînd apune.
Tronez în zări ca sfinxul, mereu neînţeleasă;
Leg inima-mi de gheaţă de-al lebedelor crin;
Urăsc mişcarea care-i al armoniei chin,
Nu rid, nu pîîng vreodată: rămîn in veci mireasă.
Poeţii, contemplîndu-mi adinciie mistere,
Ce uneori nimbează celebrele sfătui,
îşi vor petrece viaţa în studii austere,
Căci am, spre-a-i fascinare pe-aceşti amanţi, destui,
Oglinzile în care mai mîndru totul pare:
Mari ochii mei, lumină întru eternizare!
(26)
Nicicind vreo frumuseţe ca searbede vignete,
Produse fără noimă-n secolul ateu
— Picioare-n ghete nalte, în mînă castagnete!—
N-or incinta o clipă un cuget ca al meu.
Lui Gavarni, poetul învinselor cîoroze,
îi las tăcuta ceată cu chipuri de spital;
De caut n-o să aflu în palidele-i roze
Năucitoarea-mi floare in roşu ideal!
Fiindcă-acestei inimi, genune-ntunecată,
Doar tu-i placi Lady Macbeth în crimă-mpurpurată,
Tu, cea-ndelung visată d'Eschil în antici ani
Sau tu, statuie-a Nopţii, vis michelangelesc,
Tu, ce-ţi mlădii fiinţa, ai semnul tău zeiesc:
Surîsul pentru gura ne-nvinşilor Titani.
(27)
CHARLES BAUDELAIRB
URIAŞA
Demult, pe cînd Natura se dăruia trufaşă,
Zidind copiii-monştri cu trupuri de titan,
Mi-ar fi plăcut alături de-o fată uriaşă'
Să stau, ca-n poala blindei regine, un motan.
Mi-ar fi plăcut fiinţa-i s-o văd cum înfloreşte
Nesăţioasă-n jocuri cu sufletul avid,
Şi inima ghicindu-i: un foc ce pîrjoleşte
Din umeda-i privire ce mă voia avid;
Primindu-mă-n plimbare magnificele-i forme,
Să urc, abia, versanţii la pulpele enorme,
Cind, vara, moleşită de-aprinşii sori păgîni,
Intinsă-i pe-o cimpie sub zările informe,
Să-adorm la adăpostul imenşilor săi sini,
Ca un sătuc in valea acelor munţi stăpîni.
(38)

Adevărat tezaur de graţii florentine


Stă-n marmura aceasta cu trup melodios;
Fineţea şi Vigoarea, două surori divine.
Ivindu-se femeia cu chip majestuos,
Zeiască robusteţe, gingaşă-alcătuire,
Făcută-i să troneze in patul somptuos,
Prelaţi să ingenunche şi prinţi de-aleasă fire.
MASCA
STATUIE ALEGORICA IN GUSTUL RENAŞTERII
Lui Ernest Christopiie, sculptor
— Priviţi surîsul tainic şi-adinc voluptuos:
Încrederea de sine i-a-ntipărit extazul
Şi mindra sa privire şi galeşă sfîdind
Şi, ca un fruct din văluri ivindu-se, obrazul
Din ale cărei linii Îşi semeţeşte gînd:
«Numele meu Plăcerea-i şi-ncununez Iubirea!»
Iar faţa-i dăruită cu-ascunsul farmec rar,
Că vrăji răscolitoare ne-ngăduie pornirea!
Ci să-i privim de-aproape ameţitorul har.
Afurisită artă! surpriză infernală!
Armonioasă formă, cel trup încintător
E, mai in sus de umeri, o fiară bicefală!
Ba nu! e doar o mască, închipuit decor:
Obrazul de lumină-i schimonoseală blinda,
Priveşte-1 cum se strîmbă fără-a voi ceva,
Iar capul, stind, aievea-i luminii lui crescindă,
Sub falsa-nfăţişare părind a aştepta.
Sărmană mare artă! Precum un fluviu care
(29)
CHARLES BAUDELAIRE
în lacrimi se sfirşeşte, cu-amarul lor rotund,
Minciuna ta mă-mbată precum o revărsare
A apelor Durerii cu ochii săi pe prund!
— Dar de ce plînge, oare? Ea-i doar perfecţiunea
Şi poate să-ngenunche tot neamul omenesc,
Ce rău nefast o roade ameninţînd minunea?
— Cum nu-njelegi! Ea plînge apusul timp ceresc!
Şi traiul său de-acuma! Dar ce o îngrozeşte
Şi-i scutură genunchii de piatră, blînzi şi goi,
E c-o să dăinuiască, cu tot ce-i omeneşte,
Şi mîine, şi poimîine, întruna! — ca şi noi!

SPLEEN ŞI IDEAL
IMN FRUMUSEŢII
Vii din supreme ceruri, din tainice abise,
O, Frumuseţe! ochiul divin şi infernal,
îmbelşugat revarsă şi crime dar şi vise,
Puterea ta ca vinu-i: în toate triumfal.
Ai in priviri, deodată, amurgul şi aurora,
Şi răspîndeşti parfume: un uragan tăcut;
Sărutul ţi-e licoarea iar buzele amfdra
Dînd celui slab tărie, celui puternic scut. •■
Răsări din hăuri negre sau te cobori din astre?
Vrăjit, Destinul, merge — biet cîine,-n urma ta;
Tu semeni, la-ntîmplare, miminile-n dezastre,
Stăpînă eşti şi nimeni nu ţi-a-ndrăznit cîndva.
Si calci, Neasemuito, pe morţi zîmbind senină,
între podoabe, Groaza o ţii la mare preţ,
Si tot la fel Omorul — breloc făr' de rugină,
Pe pîntec îţi dansează mereu mai îndrăzneţ.
Spre flacăra-ţi divină s-azvîrl efemeride,
Slăvindu-te in clipa cind nu mai au cuvînt;
Iubitul ce-n dorinţă aleasa işi cuprinde,
Un muribund îmi pare, mormînîu-şi alintînd.
Că vii dinspre azururi sau din infern, totuna!
O, Frumuseţe! monstru măreţ, grozav, candid,
Făpturii tale mindre mă dau pe totdeauna
Intrind in Infinitul de taină şi avid.
(31 )
CHARLES BAUDELAIRE
Satan sau Zeu, Sirenă ori Heruvim? Ce-mi pasă!
Cind tu-mi oferi — o, zină cu ochi sublimi, de stea
Parfume, ritm, lumină — tu, unica-mi crăiasă!
Faci lumea mai minune şi clipa mai a mea!...
SPLEEN Şl IDEAL
PARFUM EXOTIC
Cînd, închizîndu-mi ochii, în toamna cu-nserare,
Respir parfumul tainic al sinului tău pur,
Văd ţărmuri de miragii cu ape împrejur
Şi soarele din slavă curgînd cu-nflăcărare.
O insulă-i acolo de lene şi splendoare
Cu arbori de minune şi fructe de azur,
Femei cu ochi de vrajă şi trup fără cusur,
Bărbaţii de zvelteţe şi proaspătă vigoare.
Parfumul tău mă-ndeamnă spre-acele zări ferice,
Spre porturi cu corăbii şi-ngustele caice
Sosite de din larguri in obosire lină,
In timp ce tamarinii miresme răspindesc
Infiorate-n aer, în nările-mi, grădină
Topindu-mi-se-n suflet cu-n cînt marinăresc.
(33 )
CHARLES BAUDELA1RE
PÂRUL
O, plete, ca o turmă pe umeri revărsată!
O, bucle! o, parfume plutind stăruitor!
Extaz! şi-i plin alcovul de tot ce-a fost odată: .
Dulci amintiri in părul dormind, pe care, iată
In aer voi să-1 flutur, năframâ-a unui nor!
Asia languroasă şi Africa-n dogoare,
O lume-ndepărtată, stingîndu-se domol,
Trăieşte în adîncu-}i, pădure-aromitoare!
Cum duhul altor oameni stă-n muzici de candoare,
Pe unda-ţi miresinată, al meu devine sol.
Voi merge unde oameni şi arbori cu-a lor soarte
Alene se răsfaţă sub arşiţe de cer;
Păr minunat, fii valul ce lin o să mă poarte!
De abanos eşti, mare, şi neştiind de moarte,
Cu steaguri şi catarge, cu bărci şi cu năieri:
Un port sonor în care vrea sufletu-mi să beie
Asemeni unei flote: culori, parfume, vers,
Cînd navele de aur, plutind sub curcubee,
Spre glorie tind braţe, ca braţe de femeie
Spre-un cer mai pur din care al vieţii frig s-a şters.
Da, fruntea doritoare de-acea beţie sfintă
Voi scufunda-o-n blîndul ocean, spre-a mi-1 ivi
Pe cel ascuns; iar gindul ce bine-te-cuvintă
Va şti să te găsească, tu, lenea mea fecundă,
Şi-n mîngîieri nespuse plăceri a ne vrăji!
( 34 )
SPLEEN ŞI IDEAL
Negre-n-albastru, plete, tenebre ondulate,
îmi dăruiţi înaltul de vis şi diafan!
Pe ţărmul vostru iarăşi dorinţa mea răzbate
Şi sorb cu-adinc nosaîiu arome amestecate
De mosc, ulei de cocos şi, încă, de catran.
Mereu! De-a pururi mîna-mi cu-aleasă mîngîiere
In coama ta va pune podoabe strălucind,
Spre-a-mi adăsta dorinţa in tainică veghere!
Nu-mi eşti tu dulcea oază de vis şi de plăcere
Şi vinul amintirii nu-1 beau aici cu jind?
CHARLES BAUDBLAIRB
(MI-EŞTI SFÎNTA TOT LA FEL CU...)
Mi-eşti sfintă tot la fel cu cea boltă de-nstelare,
Tu, doamnă de tăcere, tu, vas de întristare,
Şi te iubesc, minune, cu-atit mai mult cind pieri,
Cu cit îmi pari podoabă a nopţilor de ger,
Statornicind ironic o depărtare-adlncă
Ce braţele-mi desparte de-albastrul cer, şi încă.
Vreau să m-agăţ de tine spre nalturi năzuind,
Cum de cadavrul proaspăt, în roiuri, viermi se prind,
Şi te-ndrăgesc, o, fiară mereu mai nemiloasă,
Căci chipul tău de gheaţă te face mai frumoasă!
SPLEEN ŞI IDEAL
(ŢI AR PLACE, TOŢI BĂRBAŢII...)
Ţi-ar place, toţi bărbaţii în patul tău să vină,
Femeie deşucheată, punct negru în lumină!
Iar dinţii, spre-a-i păstrare acestui joc turbat,
O inimă, să roadă, pe zi, te-ai angajat.
Ferestre de dughene par ochii tăi în ceaţă,
Şi-arzînd, ca lampioane, la sărbători In piaţă,
Se folosesc obraznic de-o forţă de-mprumut,
Căci legea frumuseţii nicicînd n-au cunoscut.
Maşina oarbă, surdă, prea meşteră la crime,
Tu, care-ai supt de sînge atîta omenime,
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, să vezi
Că,-n mii de-oglinzi, puterea de diavolă, ţi-o pierzi?
Păcate mari, pe care le-ai săvîrşit cu faimă,
Nicicînd nu te făcură să dai napoi cu spaimă,
Văzînd cum că natura, măreaţă-n gind ascuns,
Să plămădeasc'-un geniu din tine, a ajuns,
— Din tine, desfrînato, regină-n preacurvie?
O, splendidă mocirlă! cerească mirşăvie!

(37)
CHARLES BAUDELAIRB
SED NON SATIATA
Ciudată zeitate cu trup misterios,
în taină plămădită de-un Faust de savană,
Mireasmă îndoită, de mosc şi de havană,
Sublimă vrăjitoare cu şolduri de-abanos,
Las altora, şi opiu, şi-al nopţii cer stelos;
Nectarul gurii tale îl vreau in clipa vană,
Cînd poftele spre tine-s grăbită caravană,
Privirea ta izvor e din care beau setos.
O, demon fără milă, dă-mi flăcări mai domoale
Din ochii mari şi negri, ferestre firii tale;
De nouă ori, ca Styxul, nu pot să te-nfăşor
Şi nu pot, furioaso, superbă libertină,
Trufia să ţi-o nărui în bărbăteşti strinsori,
Ca-n patul tău — infernul — să fii o Proserpină!
(38)
SPLEEN ŞI IDEAL
(ÎNVEŞMÎNTATÂ-N VALURI...)
înveşmintată-n văluri cu sclipăt de argint,
Ea trece fără zgomot, ciudată unduire,
Ca şerpii lungi pe care, fachirul, în alint,
Cu magica-i baghetă îi face-a dănţuire.
Ca tristele nisipuri şi cerurile seci,
La suferinţa lumii total nepăsătoare,
Ca valurile mării ritmîndu-se în veci,
Ea îşi consumă clipa mereu netrecătoare.
Metalică lucire în ochii săi vibrînd,
Simbolică natură, străină, fără gînd,
Amestec de sfinx antic şi înger fără vini,
Din aur, diamante, oţeluri şi lumini,
Rămlne-n strălucirea-i ca steaua inutilă,
Femeie majestoasă, dar rece şi sterilă.
(39)
CHARLES BAUDELA1RE
ŞARPELE CARE JOACA
Leneşo, ce mult îmi place
Trupul tău frumos,
Ca o stea ce-a prins să joace
în oglindă, jos!
Părul tău, ce unduire
în parfume-adînci,
Pare marea-n despletire,
Valuri negre-n stinci,
Ca o navă-n zori trezită,
Vînt uşor aud,
Sufletu-mi de dor palpită
Năzuind spre sud.
Ochii tăi nimic n-arată
Dulce sau amar,
Două perle reci, curate,
Fier şi aur, doar.
Ah, şi mersul tău îmi pare
Proaspăt abandon,
Ca un şarpe-n ondulare
Pe-o nuia de somn.
Fruntea de copilă dulce
Cum ţi-o legeni blind,
Pui de elefent să-1 culce
înf taine cînt.
(40)
Şi făptura-ţi se mlădie,
Nava mea de dor,
Legănîndu-şi, armonie,
Pînzele de nor.
Se topesc gheţari şi creşte
Apa peste mal,
Apa, gura-ji potopeşte,
Dinţii, albul val,
Parcă-aş bea un vin de grele
Glorii, dulce,-amar,
Sufletul e-un cer cu stele
Scuturate-n dar!
CHA.KLBS BAUDELAIRE
UN HOIT
îţi aminteşti, iubito? Era o dimineaţă
Tot proaspătă şi blinda ca şi-acum,
■Cînd, la o cotitură, ni s-a ivit in faţă
Un hoit scîrbos la margine de drum,
Cv> pulpele deschise ca intr-o desfrtnare,
In sine zemuind pe-ngustul grind,
îşi desfăcea spre lume-n cinism şi nepăsare
Puhavul pîntec aeru-mpuţind.
Şi soarele-n suişu-i, incet, putreziciunea
O răscocea in roşu-vineţiu,
Spre-a-napoia Naturii, parcă-nsutit, minunea
Cîndva, de-aceasta, strînsă-n trupul viu.
Privea din slavă cerul la stirv cum se desfată
O înflorire-n tainele-i drăceşti,
Şi-atit duhnea de tare, că am simţit pe dată
f"m se învirte totul, şi-ameţeşti.
Dansau in roiuri muşte pe burta-n puroire,
Şi viermii negri unduiau ca-n ghiol,
Mişcindu-se-n scursoare, in grasa ei băltire,
De-a lungu-acestui năclăit atol.
Sălta-n cutremurare aprinsa viermuiala
Cu opintiri şi zvicnete adinei,
De parcă trupu-acesta trezit din toropeala,
Trăia multiplicindu-se, atunci.
(42 )
SPLEEN ŞI IDEAL
O muzică ciudată vuia in cloaca hidă,
Ca vintul şi ca şopotu-n pirîu,
Ca intr-o largă sită, cînd se pornesc să rida
In vînturare, boabele de griu.
.Şi forma de fiinţă aproape dispăruse,
Topindu-se ca-n vis in timpul vast,
O schiţă-a bia, uitată, in care işi pierduse
închipuirea, pictorul fantast.
Dar, după stinci, la pindă, privindu-ne cu ură,
Un ciine, ca o fiară aştepta
A-şi relua ospăţul la groaznica-i captură,
A se-mbuiba cu fericirea sa.
- ■ ■.

— Şi totuşi, ca această imagine scabroasă


Vei fi cîndva, o, îngere, şi tu,
Statuie a iubirii, tu, azi, Cea-mai-frumoasă,
O, steaua mea, strălucitoare-acu'!
Da, chiar aşa, regină a graţiior lumii,
Purificată-n tot ai să te-aşezi
Acolo, printre oase, în sinul rece-al humii,
Spre-a mucezi sub ierburi şi zăpezi.
Tu, viermilor tăcerii, ce-ţi vor muşca sărutul,
Le spune, amintindu-ţi al meu dor,
Că ţi-am păstrat esenţa divină, absolutul
Din taina descompusului amor
CHARLES BAUDBLAIRB
DE PROFUNDIS CLAMAVI
Tu, singura-mi iubire, Stăpîne.-acum te chem
Cu inima-n abisul de spaime prăbuşită,
Posomorită-i viaţa cu zarea plumbuită
Şi-n ea înoată semnul: cel pururea blestem.
Da, şase luni un soare de gheaţă să înduri,
Şi alte şase noaptea cu vălu-i de pustie,
Ca-ntinderea polară făr' o fiinţă vie
— Mişcare nu, nici pajişti, nici ape, nici păduri.
Ah, nu-i oroare-n lumea de chinuri mai adîncă
Decît un ochi de gheaţă plutind in cer şi incă
Imensul întuneric precum bătrinul Haos;
O, jalnice-animale, la care m-am adaos,
Cum somnul ne scufundă: stupidul elixir —
Anevoios şi lung e al vremii searbăd fir.
(44)

Vampirul
Tu, ce-ai pătruns ca un cuţit
în biata-mi inimă plingîndă,
Şi, ca un cird înnebunit
De draci, ai năvălit flămîndă
In cugetu-mi total învins
Culcuş făcîndu-ţi, loc de danturi,
Nemernico, de care-s prins
Precum ocnaşul e de lanţuri,
Cum prins de joc e-un cartofor
Cum de pahar e beţivanul,
Cum viermii de cadavrul lor,
Tu, blestemat-o, mi-eşti duşmanul!
Rugat-am spada, cu dreptate
Să taie, spre-a mă libera
Şi-otrava, care totul poate,
Să-i deie picătura sa,
Oar, vai! şi spada şi otrava
Dispreţuindu-mă, au spus:
«Rămîi acolo, in mirşava
Robie, pururea supus,
Neghiobule!— de ţi-am ucidt
Vampirul, liber dacă-i fi,
Tu, stirvul ai re-nsufleţi
Cu sărutările-ţi avide!»
( 45 )
CHARLES BAUD&LAHtE
(CUM STĂM IN NOAPTE LÎNGÂ...)
Cum stăm In noapte lingă cea groaznică ebree,
Alături, un cadavru, de alt cadavru, mut,
Un dor mă prinse iarăşi — ah, acest corp vindut!—
"De-acea minune-naltă ce n-o să-mi fie zee.
Mi-nchipuiam fiinţa-i semeaţă de femeie:
Privirea de putere, cu farmecul ciudat,
Al părului coif negru şi tainic miresmat,
A căror amintire-mi dau vlagă şi idee.
— Ah, ţi-aş fi prins tot corpul într-un sărut ateu
Din talpa de răcoare la fruntea luminind,
Comori desfăşurîndu-ţi, de singe şi de gind,
Regina mea temută! mă-ngenunchind mereu,
Poate că într-o seară o lacrimă divină
Va-nceţoşa, spre mine, privirea-ţi de lumină.
(46)
SPLEEN $1 IDEAL
REMUŞCARE POSTUMĂ
Cind vei dormi-n vecie, frumoasa mea cea brună.
In mausoleul negru din marmură tăiat,
Cind n-are să-ţi mai fie alintătonil pat
Decît o criptă rece c-o veştedă cunună;
Cind piatra-ţi va supune şi inima nebună
$i coapsele ce-n viaţă atit s-au mlădiat,
Cînd singele-ţi va tace de-a pururi îngheţat,
Nemaiputînd vreodată s-alergi ca o furtună;
Mormîntul, pentru sfintul meu vis tăinuitor
— El, care-ntotdeauna a înţeles poeţii —
Va întreba-n adincuri cu glas sfîşietor:
«Tu, biată curtezană, de ce în timpul vieţii
N-ai vrut să ştii că morţii în tainiţa lor pling?»
— Şi-n remuşcarea-ţi, viermii vor roade îndelung.
(47)
CHARLES BAUDBLAIRB
PISICA
Te-aştept, pisică, vin' la pieptul meu
— Dar gheara ţine-o-nmănuşată!
Aş vrea, aşa, să mă scufund mereu
tn ochii-ţi de metal şi de agată.
Cînd degetele-mi trec a mîngîiere
Pe capul mic, pe spatele-alintos,
Cind mina se îmbată de plăcere
Pe trupul tău electrizînd lucios,
Îmi văd In gînd femeia; ochii ei
Ca şi ai tăi, domestică felină,
Sunt reci şi-adînci, şi scapără scîntei,
Şi-aţiţător, făptura sa deplină
O-nfăşură din creştet la picioare
Miresmele-i adine ucigătoare.
(48)
SPLEEN ŞI IDEAL
DUELLUM
Doi luptători potrivnici, în zăngănit de spade;
Şi aerul vibrează de singe şi scintei.
Ce înfruntare mindră! insă nici-unul cade:
E jocul tinereţii, al dragostelor ei.
Ci săbiile-s frînte! şi tinereţea moare,
Iubito! insă dinţii şi unghiile cer
A-nlocui pumnalul ori spada trădătoare.
O, voi, bătrine inimi cuprinse-acum de ger!
Prin ripi, cindva trăite de rîşi ori de pantere,
înlănţuiţi, eroii s-au prăbuşit curind,
Iar carnea singerindă în ghimpi o floare cere;
In hău' acesta jalnic ce mulţi s-aud gemînd!
Hai, cruntă amazoană, e rindul nostru-acum
Să-nveşnicim o ură peste-al iubirii drum!
(49 )
CHARLES BAUDBLAIKB
BALCONUL
Izvor al amintirii, regină-ntre iubite,
Tu, pomul de plăcere! puterea mea de duh!
Nu voi uita adlncul de mîngîieri vrăjite,
Căminul de blîndeţe, al serilor văzduh,
Izvor al amintirii, regină-ntre iubite!
In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema
Sau în amurg balconul, trandafiria boare,
Ce fraged ţi-era sinul, ce blinda inima!
Şi ne-am şoptit atîtea minuni netrecătoare
In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema. -
Ce splendide apusuri in ceruri colorate,
Şi ce adine văzduhul! în suflete ce timp!
Plecindu-mă asupra-ţi, stăpina mea de soarte,
Mireasma ta unică mă-nnobila cu nimb.
Ce splendide apusuri in ceruri colorate!
Cind noaptea peste toate ţesea o ceaţă fină,
Ghiceam In întuneric privirile-ţi de dor,
Iar dulcea-ţi respirare cum ţi-o sorbeam venină!
Şi-ţi mingiiam genunchii şi ne făceam fior,
Cind noaptea peste toate ţesea o pinză fină.
Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite,
Mă retrăiesc aievea in poala ta culcat;
De ce să vreau aiurea sublimele ispite
Cind tu le ai in trupul şi-n sufletul curat?
Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite!
( 50)
SPLEEN $1 IDEAL
Parfume, jurăminte, oh, sărutări-noian,
Mai răsări-veţi, oare, adincurilor noastre,
Ca soarele ce-şi spală tristeţea In ocean
Şi-ntinerit iar urcă-n tăriile albastre?
— Parfume, jurăminte, ob, sărutări-noian!
CHARLES BAUDELAIRE
POSEDATUL
£ soarele sub noruri. Spre-a fi al său egal
Tu, Luna vieţii mele, în umbră te-nfăşoară;
Fumează, dormi, fii tristă şi, pentru-a multa oară,
Azvirle-te-n Plictisul acesta abisal.
Aşa te vreau! Dar astăzi, cu-adincul tău vital,
Ca astrul din eclipsă ieşind, te înfioară,
Te-aşteaptă Nebunia precum odinioară,
Ţişneşte, deci, din teacă, incîntător pumnal!
Din lustre strălucinde i-aţi focul în priviri!
$i vulgului deşîeaptă-i murdarele-i poftiri!
Tot ce-i al tău îmi place: cădere, înălţare;
Fii noapte fără stele, fii al luminii zor;
Întreaga mea fiinţă-i spre tine cu-ncordare
SHi strigă iar: «O, scumpul meu Belzebut, te-ador!»
(52)
In văgăuna tristă şi adincă
In care chiar Destinul m-a închis,
Si unde rază nu pătrunde-n vis,
Doar Noaptea mi-este gazdă şi poruncă;
Sunt meşterul pe care-un Zeu grotesc
L-a pus, pe ceţuri, să-şi fixeze arta;
Sunt bucătarul ce-şi mănincă soarta
Şi inima-n frigare mi-o gătesc.
Din cînd în cind, abia strălucitoare,
Cu aeru-i uşor oriental,
O zînă-aievea pare că-mi apare;
O recunosc in pasu-i triumfal
Ştiu bine, este Ea, cea-mai-frumoasă,
întunecată, ol şi luminoasă.
II. MIRESME
O, cititor! ai respirat vreodată
Cu lăcomia celui poftitor
Tămiia ascunzind un sfînt fior
Sau moscul din perniţa-n scrin uitată?
Ce farmec lin şi lung legănător
Ne e trecutul! clipă ce îmbată,
(53)

CHARLES BAUDELAIRE
POSEDATUL
£ soarele sub noruri. Spre-a fi al său egal
Tu, Luna vieţii mele, in umbră te-nfăşoară;
Fumează, dormi, fii tristă şi, pentru-a multa oară,
Azvîrle-te-n Plictisul acesta abisal.
Aşa te vreau! Dar astăzi, cu-adincul tău vital,
Ca astrul din eclipsă ieşind, te infioară,
Te-aşteaptă Nebunia precum odinioară,
Tişneşte, deci, din teacă, incintător pumnal!
Din lustre strălucinde i-aji focul in priviri!
Si vulgului deşteaptă-i murdarele-i poftiri!
Tot ce-i al tău îmi place: cădere, înălţare;
Fii noapte fără stele, fii al luminii zor;
întreaga mea fiinfă-i spre tine cu-ncordare
Şi-ţi strigă iar: «O, scumpul meu Belzebut, te-ador!»
(52)
In văgăuna tristă şi adincă
In care chiar Destinul m-a Închis,
Si unde rază nu pătrunde-n vis,
Doar Noaptea mi-este gazdă şi poruncă;
Sunt meşterul pe care-un Zeu grotesc
L-a pus, pe ceţuri, să-şi fixeze arta;
Sunt bucătarul ce-şi mănincă soarta
Şi inima-n frigare mi-o gătesc.
Din cind in cind, abia strălucitoare,
Cu aeru-i uşor oriental,
O zînă-aievea pare că-mi apare;
O recunosc in pasu-i triumfal
Ştiu bine, este Ea, cea-mai-frumoasă,
întunecată, o! şi luminoasă.
II. MIRESME
O, cititor! ai respirat vreodată
Cu lăcomia celui poftitor
Tămiia ascunzind un sfint fior
Sau moscul din pernifa-n scrin uitată?
Ce farmec lin şi lung legănător
Ne e trecutul.' clipă ce îmbată,
(53)
CHARLES BAUDBLAIRE
Precum sorbind mireasma alintată
Din trupul Doamnei — neuitat amor!
Din părul ei sorbind c-un val cea noapte
— Jertfelnic de alcov ce te îmbie —
Miresmi păreau că se rotesc In şoapte,
Iar din veşminte, ca o veşnicie,
pe pura-i tinereţe Îmbibate,
Parfum, simţeam, din blănuri, cum răzbate.
III. CADRA
Cum rama completează o pictură,
Chiar şi atunci cind meşteru-i vestit,
Dindu-i acel ceva de împlinit
Şi astfel o desprinde de natură,
La fel: podoabe, fast desăvîrşit,
O-mprejmuie cu toată-a lor măsură,
Adăugind la frumuseţea pură
Un aer blînd şi tainic inedit.
Mereu, calină şi-ndrăzneaţă, ştie
Că toate dimprejur o indrăgesc;
Gol, trupul îşi afundă-n bucurie
Şi e o-nvăluire mătăsoasă
Iar ea stă-n murmur proaspăt şi regesc
De tinără maimuţă graţioasă.
IV. PORTRETUL
Se mistuie-n Durere şi în Moarte
Văpaia care-atit ne-a mistuit.
Din ochii ce-au ştiut ca să mă poarte,
Din gura ta ce gura mi-a vrăjit,
(54)

SPLEEN ŞI IDEAL
Din alintări, atunci fremătătoare,
Şi din lumina ce ne-a-nvăluit
Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai are?
Un palid chip ce-n sine-a asfinţit,
Pe care Timpul, furios bătrin,
îl spulberă cu-aripile-i deşarte,
Atunci, şi-acum, şi-n viitor stăpin...
— Ah! ucigaş al Vieţii şi al Artei,
Din sufletu-mi n-ai să mi-o ştergi pe Ea,
O, desfătarea, veşnicia mea!
CHARLES BAUDBLAIRE
(PÂSTREAZA-ACESTE VERSURI...)
Păstrează-aceste versuri, iar dacă al meu nume,
Corabie purtată de generoase vinturi,
Ajunge-va cu bine acele noi păminturi
Pe oameni fericindu-i c-un vis din altă lume,
Să-ţi fie amintirea precum a' mele cînturi,
Uşoară,-abia şoptită in obosite strune
Şi-n cititoru-acela, intrînd, să se-mpreune
tn tainice inele cu blîndele-i avânturi;
— Tu, ce eşti blestemată de din adincuri pînă-n
Tăriile celeste, doar eu ţi-aud puterea,
O, tu, precum o umbră alunecînd stăpină,
Treci peste gloata care te-au socotit ca fierea,
Privirea-ţi să destrame a proştilor tărie,
Tu, înger cu ochi negri, tu chip de-nţelepţie!

(56)
SPLBBN ŞI IDEAL
SEMPER EADEM
Mi-ai zis: «De unde-ţi vine ciudata Întristare,
Urcind asemeni mării pe ţărmul dezvelit?»
— Cînd inima-şi termină culesul, ni se pare
C-a exista-i zadarnic. Ce adevăr cumplit!
E o durere simplă, mereu la ea acasă,
Plăcută tuturora ca bucuria ta:
Ci taci iscoditoareo, spre-a fi mereu frumoasă,
E vocea ta minune cînd ştie a tăcea!
Da, taci, neştiutoareo! Suris ca dimineaţa,
Tu, suflet fără pată! Mai mult decit Viaţa
E Moartea, ce ne ţine în plasa-i de mister.
Mai bine bietu-mi suflet să creadă-ntr-o minciună,
Şi ochii tăi mă-mbete: un vis ce-n ochi-mi sună,
Sub genele-ţi de umbră s-adorm, apoi să pier!
t Ch.
(57)
CHARLES BAUDELATRE
ÎNTREAGA-I FRUMUSEŢE
In camera de sus, retrasă,
Dis-dimineaţă se ivi
Satana, şi cu voce joasă,
In felul său mă ispiti:
«Din lucrurile-ncintătoare,
Ce vraja dulce-i întregesc,
Din tot ce roz şi negru are
Şi mindru o împodobesc,
Răspunde, cel mai mult ce-ţi place?»
O, suflete, şi i-ai răspuns:
«Minune-i totul, tot ce face,
S-aleg ceva in stare nu-s.
Nu ştiu, cind chipu-i mă uimeşte,
Ce are mai seducător:
Ca Aurora mă-nnoieşte,
Ca Noaptea e alintător,
Iar armonia-i prea aleasă,
Ce trupul tainic i-a sculptat,
A neglija ceva, nu lasă,
Din ce-i întreg, de toţi visat.
O, mistică metamorfoză
A simţurilor mele-n zbor!
Da, vocea sa e ca o roză,
Suflarea-i: muzicile-n zbor!
<58>
SPLEEN ŞI IDEAL
(TU, CE-I VEI SPUNE IARĂŞI...)
Tu, ce-i vei spune iarăşi, biet suflet solitar,
Tu, inimă plîngîndă, deseară ce-i vei spune
Acelei preafrumoase, preascumpe şi preabune,
Ce din privirea-i sfîntă iţi toarnă-n cuget har?
— Vom pune-orgoliul nostru să-i legene cîntări,
La dulcea ei asprime s-aducem preamărire,
Făptura-i miresmată, cu îngerii de-o fire-i,
Cînd ochii-i ne-nveşmintă in limpezimi de zări.
Fantoma ei în noapte ori in singurătate,
Sau ziua,-n larma străzii, cînd pulsul vieţii bate,
Ca flacăra pluteşte, înăbuşind dureri
Şi-adeseori cuvintă: «Puterea mea ordonă:
Iubiţi-mă, Frumosul să-1 adunaţi averi!
Sunt îngerul de pază, sunt Muză, sunt Madonă!»
(59)
CHARLES BAUDELA1RE
FĂCLIE VIE
Merg Înaintea-mi Ochii plini de-o lumină vie,
Pe care, poate,— un Înger i-a fermecat savant,
Sunt fraţii mei purtindu-şi cereasca lor solie
Şi risipind in ochi-mi trăiri de diamant.
Scăpindu-mă de pofte, de multele păcate,
Călăuzindu-mi paşii spre zarea de Frumos,
Sunt robul lor, precum ei dragi slugile-aşteptate,
Luminii lor, lumina-mi supune-se voios.
Ochi minunaţi, voi ardeţi cu mistică lucire,
Precum făclii de ceară in plină zi pălind
Ci fără a se stinge divina lor clipire;
Dar ele cintă Moartea, voi, Firea inviind,
Şi-n suflet imi pătrundeţi cu blinda adorare,
Voi aştri, a căror taină n-o stinge vreun soare!
(60)
SPLEEN ŞI IDEAL
REVERSIBILITATE
înger al bucuriei, stăpîn pe-a tainei ceaţa,
Cunoşti tu, oare, spaima, ruşinea sau uritul,
In nopţi pustii, de groază, cînd, revenind, trecutul
In inime pătrunde cu pas tăcut de gheaţă?
înger al bucuriei, stăpîn pe-a tainei ceaţă?
înger al bunătăţii, cunoşti ce e minia,
Si lacrima amară, şi pumnii strinşi in umbră
Cind iarăşi răzbunarea îşi bate toba sumbră,
Şi simţurile noastre-şi arată nebunia?
înger al bunătăţii, cunoşti ce e minia?
înger al sănătăţii, ştii tu ce e amarul,
In searbede ospicii bolnavii delirind
Ca exilaţi, şi paşii tirşindu-şi-i plîngînd,
Şi soarelui de-afară nemaigustînd paharul?
înger al sănătăţii, ştii tu ce e amarul?
înger al frumuseţii, ştii tu ce-i bătrineţea,
In riduri adincită şi-n zbuciumul hidos
De-a mai privi in ochii ce ne-au băut frumos,
Dezgust ascuns credinţa, şi-n preajmă tinereţea?
înger al frumuseţii, ştii tu ce-i bătrineţea?
Tu, Înger al luminii, ce-ndemni spre fericire,
Şi-n agonie, David, iţi implora putere,
Din trupul tău de vreme să-i dai acea avere;
Ci eu Iţi cer doar clipa de-a fi-n Dumnezeire,
Tu, inger al luminii, ce-ndemni spre fericire!
( 61 )
CHARLES BAUDELAIRB
CONFESIUNE
O dată, doar, plăcută şi nobilă femeie,
De braţu-mi sprijinită, ne-am plimbat
(Ah, şi-mi erai alături precum din cer o zee
Şi sufletu-mi nici azi nu te-a uitat);
Tirziu de dor, din ceruri, medalie curată,
O lună plină lumina de vis,
Şi apă largă, noaptea, solemnă şi bogată
Plutea peste un adormit Paris.
Furiş, pe lingă case şi pe sub porţi bătrine,
Pisici se strecurau abia zărit,
Cu-auzul tot la pîndă ne urmăreau, stăpine,
Ca nişte umbre ce ne-au îndrăgit,
Cind deodată-n miezul intimităţii noastre,
Ivindu-se in daru-acela pal,
Din tine, cea asemeni viorilor sihastre,
Cu sunetul din licăriri de val,
Din tine, bucuroasă de dor ca o fanfară
In dimineaţa strălucind uşor,
O notă plingătoare, pustie şi bizară,
Scăpă, abia, cu pas şovăitor,
Plăplnd copil şi mirşav, ce-şi schingiuie menirea,
De care-ai lui se leapădă-n regret,
Şi îl ascund de lume mereu, ştiindu-i firea,
Ca-ntr-un cavou un ruşinos secret.
( 62 )
Biet înger! vocea-ţi blinda ce ţipător sunase:
«Nimic ia lumea asta sigur nu-i
Şi că întotdeauna, sub fardurile-i groase,
Se-ascunde egoismul omului;
Şi-apoi, c-a fi frumoasă e-o aspră meserie
Şi nu aşa un meşteşug banal
Precum al dansatoarei ce moare şi învie
într-un surîs ştiut şi maşinal;
Că inimii a-i crede e o prostie mare,
Că toate pier: amoruri, frumuseţi,
Stringîndu-se in pripă la coşul de Uitare
Apoi, spre-a se topi-n eternităţi!»
Da, mi-amintesc adesea de farmecul de lună,
De-acea tăcere suspinînd frumos
Şi de mărturisirea-ţi cumplită ce m-adună
Şi inima mi-o stringe dureros.
CHARLES BAUDELAIRB
ZORI DE SPIRIT
Cind iarăşi desfrinatul la geam simţeşte zorii
Şi-n suflet Idealul e-un mugure arzind,
Minunii se iveşte ticăloşitul gînd
Şi-n bruta somnolentă un inger sparge norii.
Spirituale ceruri, azur neîntinat,
Pentru acel ce-n somnu-i se chinuie şi geme,
Genuni chemînd la ele pe-nMntul ce se teme,
Tot astfel tu, zeiţă cu chip neaşteptat,
Pe vatra-mi fumegîndâ a multelor orgii,
Iţi dănţui frumuseţea etern încintătoare
Iar ochii mei te-aşteaptă s-apari, mereu să vii;
O, da, păleşte-n soare a luminării rază,
Fantoma ta e, insă, mereu de sărbătoare
Şi arde ca un astru şi-n sufletu-mi s-aşează!
( 64)
SPLEBN ŞI IDEA.L
ARMONIE DE SEARĂ
La ora de-nserare, pe frageda tulpină,
Flori Îşi topesc fiinţa, abia cădelniţind,
Parfum suav şi sunet In preajmă revărsind,
Ca valsul melancolic in vîrtejire lină!
Flori Îşi topesc fiinţa, abia cădelniţind,
Pe strunele viorii o inimă suspină
Ca valsul melancolic în vîrtejire lină!
Frumos şi trist e cerul ca un altar de gînd.
Pe strunele viorii o inimă suspină,
Un suflet ce desfide neantu-n veci flămînd!
Frumos şi trist e cerul ca un altar de gînd
Cînd soarele se-neacă in plasma-i asasină.
Un suflet ce desfide neantu-n veci flămînd
Trecutului aşează vestigii de lumină,
Cind soarele se-neacă in plasma-i asasină,
Un chivot eşti, de aur, in taina mea arzind!
CHABLES BAUDBLAIRB
STICLUŢA
Există, da, parfume care pătrund adine
Chiar şi-n pereţii sticlei şi timpu-n ele strîng.
Căci deschizînd sipetul din Orient venit
Si care-n balamale scinceşte răguşit,
Ori căutind, prin casa cea veche, într-un scrin,
Amirosind a vreme din mucegaiul fin,
Găseşti flaconu-acela ce-ţi aminteşte, parcă,
De-un suflet ce, din nou, spre viaţă se încearcă.
Mii ginduri crisalide, dormind in taina lor,
Abia fremătătoare se mişcă şi, uşor,
Aripile-şi ridică şi prind incet să zboare,
Reînviind culoarea şi aurul de soare.
Da, tot ce-a fost odată şi-adună-acum risipa,
Reimbătindu-ţi ochii, reameţindu-ţi clipa,
Iar inima învinsă Ji-o-mpinge cu putere
Spre-abisul de miasme ce pururea ne cere,
Ca Moartea, stind in moarte, genune seculară,
Asemenea lui Lazăr, duhnind, un chip de ceară
Mişcindu-se-a trezire, rupindu-şi giulgiul greu:
O rincedă iubire pindindu-te mereu.
Cîndva, şi eu, asemeni, pierdut din amintire,
lntr-un dulap sinistru zvîrlit, fără de ştire,
Ca o sticluţă veche, cu aer dezolat,
Murdară, prăfuită, cu dop cleios, crăpat;
Eu iţi voi fi sicriul, duhoarea mea adîncă,
Mărturisire-a forţei, a răului, şi încă
Otravă îngerească in străveziu amar,
Ce-mi chinui existenţa şi-al inimii hotar!
(66)
SPLEEN ŞI IDEAL
OTRAVA
E vinul cel ce poate, speluncilor imunde
Podoabă să le dea miraculos,
Să-nalţe nevăzute portaluri fastuos
Din a paharului luciri fecunde,
Ca soarele ce-apune sub cerul neguros.
Şi opiul măreşte tot ce-i nemărginire:
De neoprit al spaţiilor gînd,
El adinceşte timpul plăcerilor storcind
Acea întunecată potolire
Ce-ncearcă peste poate biet sufletul plăpind.
Ci nu-i nici o putere precum otrava sfinta
Cu tainice chemări din ochi-ţi verzi.
Ca iazurile-n freamăt In care chipu-mi pierzi,
Iar visurile-mi bine-te-cuvîntă
Că-n apele-ţi amare le-aduni şi le dezmierzi.
Şi nu cunosc esenţă mai purificatoare
Ca apa sfîntă-a gurii tale atunci
Cind inima mi-o-mbată tăcutele porunci,
Şi îndemnind-o fără remuşcare
Către hotarul morţii cu imnele-i plelungi!
(67)
CHARLES BAUDBLAIRE
CER TULBURE
Ca într-un văl de ceaţă privirile iţi pierzi,
Iar ochii-n taină-adîncă (albaştri, gri sau verzi?)
Pe rînd plini de visare, duioşi ori cruzi de dor:
Ascunsă nepăsare a cerului sub nor.
Eşti ca acele zile în piele albe prinse
Cind singele-şi agită izvoarele încinse,
Cind carnea, răscolită de-un rău care o coace,
In hohote işi ride de spiritul ce zace.
Da, uneori te-asemeni acelor zări frumoase
Vibrind la blindul soare in toamnele umbroase,
Şi strălucind lumina: un munte după ploaie,
Pe el topindu-şi setea a razelor văpaie,
Femeie a pierzării! seducătoare vreme!
Iţi voi slăvi vreodată chiar viscolul ce geme?
Şi voi putea eu stoarce, atunci cind arde gerul,
Plăceri mult mai tăioase ca gheaţa şi ca fierul?
( 68 )
SPLEEN ŞI IDEAL
PISICA GtNDULUI,
FRUMOASĂ
Prin creier mi se plimbă lin,
De parcă-ar fi la ea acasă,
Pisica gîndului, frumoasă,
Şi miaună ca-ntr-un suspin,
Atlt de tandră-i vocea sa;
Ci, glasu-oricum ar fi, iveşte
Profunde bogăţii şi creşte
Dintr-un mister de undeva.
Da, vocea asta îmi pătrunde
Mereu adincele tenebre,
Ca versu-ascunselor algebre
Cu alcoolu-i, clnd rotund e.
Durerea mi-o adoarme-apoi
Cu dulcile-i extaze fine;
Nu-i trebuie cuvinte pline
Spre-a-mi spune frazele puhoi.
Şi nu-i arcuş să mi se-ndoaie
Pe suflet şi vibrind perfect,
Ca glasu-i In regal efect,
Durerile să mi le-nmoaie.
E vocea-i ca-ntr-o taină-zee,
Pisică, stranie felină,
Venind din zarea ingerină,
Aşa subtilă şi femeie!
( 69 )
CHARLES BAUDBLAIRB
II
Din blana-i moale, brun-roşcată,
Iese-un parfum insinuant
(Ea m-a privit ca pe-un amant!)
Ci n-am s-o mai mingii altdată.
Mă judecă şi mă socoate,
E-al casei mele geniu bun,
Regină e şi-i mă supun:
E, poate,-un zeu, o zină, poate?
Ca de-un magnet mereu atras
Mă uit la ea ca spre-o iubire
Şi-n mine-apoi cu-amănunţirc
Spre-a şti ce-am fost şi ce-am rămas;
Da, sunt in toate uluit,
Mă dor pupilele ei pale
Ce ard ca splendide opale,
Privindu-mă la nesfirşit.
SPLEEN ŞI IDEAL
FRUMOASA NAVA
Aş vrea, minune 'naltă, mereu să povestesc
De harurile-ţi multe ce nu se istovesc,
Să-ţi zugrăvesc fiinţa în cuvinte:
Tu, dimineaţă pură, amiaza mea fierbinte.
In rochia ta largă, ivindu-te, îmi pare
Că eşti frumoasa navă inaintind pe mare,
Uşor visînd cu pinzele in vînt
Şi leneş legănată, departe de pămînt.
Marmoreenii umeri şi gitul tău sculptat
Iţi poartă capul mindru de graţii alintat
Şi-n taină treci fără să ne priveşti,
Copilă majestoasă desprinsă din poveşti.
Aş vrea, minune naltă, mereu să povestesc
De harurile-ţi multe ce nu se istovesc,
Să-ţi zugrăvesc fiinţa in cuvinte:
Tu, dimineaţă pură, amiaza mea fierbinte,
Fiindcă sinii mîndri mătasea impingînd,
îmi par un scrin ce-aşteaptă, cu daruri îndemnînd
Spre uşile rotunde-n strălucire,
Primind, ca două scuturi, a poftelor privire,
Ah, scuturi sfidătoare cu-mpunsuri de rubin!
Tu, scrin cu dulci mistere la care-aş vrea să vin
Parfume şi nectaruri să le sorb,
înnebunind in suflet şi-n cintecul meu orb!
(71 )
CHARLES BAUDBLAIRE
In rochia ta largă, ivindu-te, îmi pare
Că eşti frumoasa navă înaintînd pe mare,
Uşor visind cu pinzele în vînt
Şi leneş legănată, departe de pămint.
In unduirea fustei bat pulpele-ţi superbe,
Ce-mi răscolesc dorinţe, iar singele uni fierbe
Ca două vrăjitoare-s ce-au ajuns
Să ardă ierburi negre-n vasu-adînc ascuns,
Iar braţele-ţi asemeni acelor boa-şerpi,
Ce-ar frînge voinicia herculilor imberbi,
Făcute-s a-1 cuprinde pe iubit,
A-l adinei de-a pururi în dorul tău vrăjit.
Marmoreenii umeri şi gîtul tău sculptat
Iţi poartă capul mîndru de graţii alintat
Şi-n taină treci fără să ne priveşti,
Copilă majestoasă desprinsă din poveşti.

Les sept vieillards, facsimil


■■"/

Portrait de Baudelaire par Nadar


(1855—1859)

r
;>■■■■-<<*

'<%t*»^Â 4*
>

fcîtei.
im
<;
/;
•t*

#i
f»*
V
^
/^
Ulk

rv#
••**,

r*"l**fck

Did'cace des Fleurs du Mal â Theophile Gautier


Epreuve corrigee de la main de Baudelaire
Goltzius.— «Quis evadet?»
(Voir L'Amour et le Crane)
Ch. Baudelaire, autoportret, desen
s
Desen de Ch. Baudelaire
Deroy _ La Petite Mendiante rousse, 1843
(Voir A une Mendiante rousse)

-/W*- 0^*7
Desen de Ch. Baudelaire
Ch. Baudelaire. Mască mortuară
SPLEEN Şl IDEAL
INVITAŢIE LA CĂLĂTORIE
7 Ol.
Sora mea de dor,
Vis îmbietor,
Să fugim departe împreună!
Spre a ne iubi
Spre a-nveşnici
Ţara ce cu tine se-ncunună!
Soarele curgînd,
Cer desnegurînd,
Sufletului farmece iveşte
Chiar cind mincinoşi
Ochii tăi umbroşi
Lacrimile-i strălucesc zeieşte.
Acolo, totu-i rînduit, frumos,
E linişte şi lux voluptuos.
Mobile sclipite,
De ani poleite,
Podobi-vor locuinţa noastră;
Rarisime flori
Miresmind culori,
Ambră-n adierea ei sihastră,
Aurind, plafoane
Şi oglinzi, icoane
Fast oriental lucind agale,
Inimii, va da
Tăinuirea sa
Dulcea limbă-n unduiri natale.
Acolo, totu-i rînduit, frumos,
E linişte şi lux voluptuos.
( 73)
CHARLES B AUDELAIRE
Iată-n port, la rînd,
Navele visind;
Hoinărind in dulce năzuinţă,
Din adine de lume
Au venit anume
A-ţi plini şi ultima dorinţă.
Soarele asfinţind
Zări Învăluind
Hiacint şi aur totul scaldă;
Stinge-ni-se larme
Firea lin adoarme
In lumina ce surîde caldă.
Acolo, totu-i rînduit, frumos,
E linişte şi lux voluptuos.
ŞI IDEAL
i.

ZĂDĂRNICIE
Adlnca Remuşcare o poţi închide-n lavre?
Ea bîntuie in sufletul amar,
Rozind în noi perpetuu, ca viermii în cadavre
Sau ca omida-n falnicul stejar!
Adinca Remuşcare n-o poţi inchide-n lavre?
In care băutură de tihnă-aducătoare
Vom îneca acest cumplit duşman?
Precum o curtezană flămîndă-i de odoare,
Furnică răbdătoare în drumul său avan!
In care băutură de moarte-aducătoare?
Frumoasă vrăjitoare, hai, spune, dacă ştii,
Acestui suflet împietrit de groază,
Precum acela care strivit în bătălii
Sub vuiet de copite-agonizează,
Frumoasă vrăjitoare, hai, spune, dacă ştii,
Murindului spre care flăminzii lupi se-ndreaptă,
Şi se rotesc deasupra-i corbi tehui,
Soldatului zdrobit ce singerînd aşteaptă:
Avea-va cruce pe mormîntul lui,
Murindului, spre care flăminzii lupi se-ndreaptă,
Poţi lumina deodată un cer inchis ca smoala
Şi mocirloase neguri care tac,
Cu zorii de-ndrăznealâ poţi tu să vindeci boala
Cind stele nu-s iar fulgerele zac?
< 75)
CHARLES BAUDBLAIRB
Poţi lumina deodată un cer Închis ca smoala?
Speranţa ce lucise in geam la Hanul Zării
Pe totdeauna-i stinsă, a murit!
Şi fără blinda lună ce-or face visătorii,
Ce adăpost mai poate fi găsit?
Satan a stins lumina din geam la Hanul Zării!
O, mindră vrăjitoare, iubeşti tu oslndiţii.
Cei care din iertare n-au gustat?
Cunoşti tu Remuşcarea ce-n inima fiinţii
Săgeata-i de otravă-a aruncat?
Prea-mindră vrăjitoare, iubeşti tu oslndiţii?
Da, roade cu-ndlrjire acea Zădărnicie
In sufletul ce-i jalnic monument,
Asemenea termitei; şi piatra temeliei
De neoprit, se năruie latent!
Da, roade cu-ndlrjire acea Zădărnicie!
— Adesea, într-un teatru, sub un decor banal,
Supravibrind c-orchestra-i prea sonoră,
Eu am văzut o zlnă pe cerul infernal
Din flăcări inălţlnd o Auroră
Adesea, Într-un teatru, sub un decor banal
O zlnă cu făptura-i In aur de lumină
Pe marele Satan pulverizlnd;
Ci inima-mi, In care minunea n-o să vină,
E-un teatru şi zadarnic aşteptind...
O zlnă cu făptura-i In aur de lumină!...
SPLEEN ŞI IDEAL
CONVORBIRE INTIMA
Tu eşti un cer de toamnă în dulce transparenţă,
In mine însă plînge tristeţea-n flux pustiu,
Pe buzele-mi simţindu-i greoaia persistenţă
A mitului tăcerii cu gustul vineţiu.
— Ţi-aluneci mina-n sînu-mi cutremurat de jale;
Zadarnic, minunato, aici e-un loc prădat
De ghearele şi dinţii femeilor fatale,
Ce inima, ca bestii feroce, mi-au mîncat.
Mi-e sufletul ca templul prea-pingărit de gloate:
Se-mbată, scuipă, ţipă, dau foc şi se ucid!...
— Ci trupul tău e-n taina miresmelor curate!...
O, Frumuseţe, biciu-ţi in sîngele-mi placid
Izbească cu văpaia-i atotmistuitoare
Spre-a arde-aceste zdrenţe rămase de la fiare!
( 77)
CHARLES DAUDELAIRB
CÎNTEC DE TOAMNA
Ne afundam in toamnă, in recile-i tenebre;
Adio, strălucire pe-a verii scurtă cale!
Şi cad arar, se-aude, cu pocnete funebre,
Din plopi uscate ramuri pe caldarim, cu jale.
In mine iarna-ntreagă va năvăli: minie
Şi ură, şi mustrare, şi groază, silnicii;
Ca soarele-n infernul polar şi pe vede
De gheaţă, bulgăr roşu, inima mea va fi.
Ascult şi mă-nfioară, câzind butucii, poate,
Un eşafod se-nalţă, in mine aspru zel9
Şi cugetu-mi e-asemeni cu turnul care cade
Lovindu-1 cu-ndirjire berbecul de oţel.
Ritmat de şocu-acesta, îmi pare că pe-aproape
S-ar ţintui în grabă o raclă; — oare-a cui?!
Ieri era vară; astăzi e toamnă peste ape.
Şi-i o plecare-adîncă spre zarea nimănui.
Iubesc lumina verde din ochii tăi prelungi,
Tu, mindră frumuseţe, dar azi amar mi-e glndul;
Cu cele ale tale tu nu mă mai ajungi
Cum soarele pe mare, de care sunt flâmîndul.
Şi totuşi, o, minune, iubeşte-mă! fii mamă
Chiar dacă-s rău, chiar dacâ-s nerecunoscător,
SPLEEN ţi IDEAL
Şi soră şi amantă la tainele-Ji mă cheamă
Cind vremea intră-n sînge şi clipele mă vor
Rămli aşa! Mormintui nerăbdător m-aşteaptă,
Ah, pe genunchi-ţi lasă iar fruntea-mi de învins
Şi, regretindu-mi vara, spre cer apusă treaptă,
Să gust din duhul toamnei, ce duhul mi-a cuprins!

CHARLES ■AUDELAIRE
UNEI MADONE
EX-VOTO IN STIL SPANIOL

Madonă şi stăplnă, in loc lipsit de stele


Iţi voi zidi altarul nemingîierii mele,
In hăul cel mai negru al inimii, departe
De-a' lumii veselie şi de priviri deşarte
Voi măiestri o boltă de-azur şi aur: smalţ,
In care, uluită, statuie să te-nalţ.
Din versuri împletite in cel mai pur metal
Şi dornic podobite in rime de cristal,
Voi face pentru fruntea-ţi Cunună orbitoare,
Şi-n cruda-mi Gelozie, Madonă muritoare,
O Mantie barbară iţi voi croi, şi grea,
Avind drept căptuşeală chiar Îndoiala, mea,
Iar farmecele-ţi toate ascunse-atunci vor fi,
Dar nu ţesută-n perle, ci-n Lacrimile-mi vii!
Şi rochia, minune, in sclipătul de gind,
Dorinţelor ce-mi urcă şi cîntă coborind,
Se leagănă în vîrfuri, se odihnesc in văi
Şi trupul ţi-1 sărută, roz-alb, in dulci văpăi.
Cu umilinţi voi face Pantofii din atlas
Picioarele-ţi divine să-i poarte-n tainic pas,
Şi, ca-ntr-o-mbrăţişare, ne-atingînd nisipul,
Ca două scoici fidele să le păstreze chipul.
De n-am să pot cu arta ce mi se-adună-n fapta
Din Luna ca argintul, spre cer, să-ţi tai o Treaptă,
Pe şarpele ce-mi roade rărunchii-n toata clipa,
Regină ce mă mîntui şi-mi preţuieşti risipa,
Sub tălpile-ţi l-oi pune spre a-1 strivi Întruna
Pe-mbăloşatul monstru şi ura lui, nebuna.
Gindirile-mi aprinse ca Luminări de ceara
Vor înflori altaru-ţi, Regină-a mea Fecioară,
(M)
SPLEEN ŞI IDEAL
Străluminind cupola şi-azurul ei ceresc
Mereu in adorare ştiind să te privesc;
Fiindu-mi virtejirea cea ultimă şi-ntîie,
In Mirt mă voi preface, in Smirnă şi Tămîie
Şi veşnic înspre tine, virf pur, înzăpezit,
Mă voi nălţa: Esenţă, mereu neistovit.
Şi, spre-a desăvirşire in tine pe Măria,
Voi da iubirii mele întreagă barbaria:
Din toate cele şapte Păcate capitale,
Călău în remuşcare voi meşteri Pumnale
Prea-bine ascuţite; jongleur in izbăvire
Drept ţintă voi alege superba ta iubire,
Zvîrlindu-le pe toate în Inima-ţi plăplndă
Cea pururea-n suspine şi pururi singerindă!
CHARLES BAUDELAIRE
CÎNTEC
DE DUPĂ AMIAZĂ
Arcul din sprîncene doare
Şi-ţi aduce-un chip ciudat:
Ca un înger In păcat,
Ochi imenşi de vrăjitoare,
Uşurateco, te-ador,
O, nebună pasiune!
Preot In devoţiune
Spre păgînul său amor.
Crîngul şi pustiu-n jind
Pletelor miresme-adună,
Capul tău e o furtună
Peste laine călărind,
Şi mă farmeci cu-nserări,
Nimfă caldă.-ntunecoasă,
Trupul: candelă duioasă
Parfumată-n dezmierdări.
Cu puteri ca lenea-ţi vie
Nu-s licori să o întreacă:
O, sărut, o, gură fragă
Care şi pe morţi învie!
Coapsele îndrăgostite
Către sinii dulci se cer;
Perne-n patul de mister
Sunt răsfăţuri şi ispite.
(82)
SPLEEN $1 IDEAL
Uneori, pentru-a învinge
Furia-ti vuind adine,
Dai săruturi care pllng
Muşcăturilor din slnge;
Şi mă sfişii, o, nebună,
Risul tău cu gheare dulci,
Apoi, blinda, ochiu-ţi culci
Peste mine, ca o lună.
Sub pantofii-ţi de satin,
Sub a paşilor avere.
Bucuria mea se cere
Geniul şi-al meu destin,

Şi mă vindeci şi mi-eşti dragă,


Tu, lumină de izvod,
Tu, explozie şi rod
In Siberia mea neagră!
CHARLES BAUDELAIRE
SISINA
Mi-o-nchipui pe Oiana plecînd la vînătoare
Şi dind năvală-n crînguri, in codri austeri,
Cu părul o furtună, in vuiet şi ardoare,
Superbă, întrecîndu-şi vitejii cavaleri.
O văd şi pe TheYoigne de slnge doritoare,
Cu fruntea de mînie, cu ochii ei severi,
Pe cei desculţi chemindu-i la aspră răzbunare,
Răzbind cu spada-n mină regeştile tăceri.
La fel Sisina! Insă ce dulce luptătoare,
Pe dt de ucigaşă, pe-atit mîngiietoare;
Strigările din goarne şi tobe-i dau puteri,
Ci, cind e implorată, e toată numai soare
Iar inima-i de pară: surîs cu mari averi;
Cei demni şi-adapă ochii din lacrima-i ce doare!
(84)
SPLEEN ŞI IDEAL
LAUDE
FRANCISCĂI MELE
Strune noi în cînt mi-adie,
O, tu, joc ce-mi reînvie,
Iarăşi, inima pustie.
Cu ghirlande te-nconjoară
Dorul meu, ca pe-o fecioară,
Ce greşelile-mi doboară!
Ţi-oi sorbi, ca rîul Lethe,
Moi săruturi să mă-mbete:
Gura ta ca un magnet e.
Cind furtuna de păcate
îmi lua drumurile toate,
Mi-ai sosit, o, Zeitate,
Spre-a mă smulge din amare
Naufragii; stea şi zare:
Inima-mi ţi-anin pe-alîare!
Eşti izvor al tinereţii,
Lac vrăjit al netristeţii,
Glas de rouă-al dimineţii!
Mi-ai ars tot ce-aveam murdar,
Cuvîntului, mi-ai dat har,
Sîngelui cel tainic jar!
Foamei mele adlncă hrană,
Nopţii luminînd icoană,
Cale-a mea fără prihana.
<85)
CHARLES BAUDELA4RE
Dă-mi tărie, gînduri pline,
Scăldătoare cu lumine,
Duh al florilor spre mine!
Pune-mi trupu-n dulci oslnde,
Tu, cea castă, mă pătrunde,
Vis al meu cu sfinte unde;
Trup-potir, de odaliscă,
Sare-a plinii pofta-mi iscă,
Vin divin, Îmi eşti, Francisca!
SPLEEN Şl IDEAL
UNEI CREOLE
In ţara însorită şi veşnic miresmată,
Unde aşteaptă arbori cu vlrful arzător,
Sub palmierii leneşi am cunoscut o dată
O nobilă creolă cu chip fermecător.
Părea o vrăjitoare vislnd, aristocrată,
La gitu-i fin alese bijuterii de dor,
Subţire şi fierbinte Diană, avlntată
In liniştite firii cu somptuos decor.
— De-ai poposi, Minune, în ţara-mi de splendoare,
Pe malurile Senei şi proaspetei Loare,
Aş podobi cu tine castele-aşteptind,
Ţi-ar închina poeţii sonete noi de slavă,
Dorind In taina serii făptura ta agavă,
Mai robi ca robii negri din ţara ta de gind.
<87)
CHARLES BAUDBLAIKB
MOESTA ET ERRABUNDA
Agata, spune-mi dacă inima ta se-avîntă
Departe de oceanul murdar al lumii noastre,
Spre-un alt ocean In care splendoarea ne indnt
Precum virginitatea cu tainele-i sihastre?
Agata, spune-mi dacă inima ta se-avintă?
O, marea, vasta mare, ce chipurile-alină!
Un demon a-nzestrat-o cu-abisele cântării
Şi-a vinturilor orgă ce urlă şi suspină
îi dăruie, sublimă, alinul legănării!
O, marea, vasta mare ce chinurile-alină!
Să-alerg cu diligenta, să zbor zorind fregata!
Departe, mai departe! Mi-s lacrimile-avere!
— Cu inima-ntristată, adeseori, Agata
Se tinguie: departe de crimă şi durere,
Să-alerg cu diligenta, să zbor zorind fregata!
Tu, paradis-mireasmă, rămii doar gînd şi zare:
Acolo doar iubire-i sub cer de bucurie,
Tot ce-i frumos departe-i şi-i demn de-namorai
Iar inima se-neacă in pura poezie!
Tu, paradis-mireasmă, rămii doar gînd şi zare!
Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline,
Cu zbenguieli, suspinuri şi sărutări florale,
Cu-acorduri de viole vibrind dinspre coline,
Şi, seara, gustind vinul, sub arbori, din pocale.
— Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline
ş
SPLEEN ŞI IDEAL
Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate,
Stă-n marea depărtare ca India şi China?
Ţi-1 aminteşti plîngîndu-1 cu lacrimile toate
Şi-I reinvii, chemindu-1, precum in zori lumina,
Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate?
S Oi. Baudctoirt
CH ARLES B AUDBLMRE
STRIGOIUL
Ca îngerul cu ochi hain
In patul tău am să revin,
Cu noaptea-n vălurile-i moi
La sînu-ţi strecura-mă-voi,
Sărutul meu, frumoasă brună,
Va fi mai singur ca o lună
Şi-n alintări de reci eşarpe
Te voi cuprinde ca un şarpe!
Cind zorii palizi vor apare
Voi fi de mult o depărtare
Iar tu de chin şi rugăciune.
Cum alţii prin iubire-aşteaptă
A-ţi stăpini şi gind şi faptă,
Eu vreau prin groază-a te supune!

(90)
SPLEEN $1 IDEAL
SONET DE TOAMNA
Privirea ta mă-ntreabă cu-adincu-i de cristal:
«Iubitul meu prea-straniu, ce har găseşti In mine?»
— Ah, taci! în suflet iarăşi candorile-s depline,
Aşa cum le avuse străvechiul animai!
Din cuget nu-Ji descopăr secretul infernal,
Tu, care-mi sperii somnul cu degctcle-ţi line,
Nici neagra lui poveste scrisă cu foc, de cine?
Urăsc tăişul minţii şi-al patimilor val!
Şă ne iubim In taină. Cu dragoste ascetă;
Cu ochi hain ţinteşte Amor spre-al nostru dor,
Si-i ştiu tot arsenalul acum Îngrozitor:
Sminteli, orori şi crime! — Tu, pură margaretă,
Suntem două amurguri in toamna de fior,
Tu, palidă, plăpîndă şi rece Margaretă!
CHARLES BAUDELAIRB
TRISTEŢEA LUNII
In seara asta luna visează-n trindăvire,
tn perini alintoase, de bucurii orfană',
C-o mînă mîngîindu-şi, ca într-o părăsire,
A sinilor săi fragezi ivire diafană.
Pe blănuri moi de nouri uşor învălurite,
Topeşte-se-n leşinuri cu dorul ei de-apururi,
Privirile stingîndu-şi pe-a viselor ispite
Ce urcă-n înflorire împodobind azururi.
Cînd, uneori, tăcută în tainică langoare,
Peste pămlnt îşi pică o lacrimă ce doare,
Ne-adormit poetul crezînd In suferinţă,
tn cuibul palmei prinde cea picătură vie,
Cu irizări opale şi gust de veşnicie,
In inimă-ascunzind-o de-a Soarelui dorinţă...
(92)

MOTANII

Foşti amorezi şi oameni cu-adlncă-nvăţătură


Iubesc deopotrivă, cînd li se-adună anii,
A casei lor podoabă de linişte: motanii,
Ca ei de singuratici şi dornici de căldură.

Prieteni ai ştiinţei şi-ai rarelor plăceri


Ei caută alinul in tainice tenebre;
I-ar fi-nhănjat Erebus la carele-i funebre,
De nu le-ar fi mindria supusă la poveri.

Visînd in nemişcare au nobile-atitudini


De sfincşi lung^ tăcerii în vaste soiitudini,
Şi stau în adormire visînd la nesfîrşit.

Pe şalele bogate au scînteieri vrăjite,


Fărîme mici de aur ca un nisip topit
In mistice pupile sclipesc abia zărite.

/ /
/
(93)

CHARLES BAUDELAIRB
BUFNITELE
Sub tisele care le-ascund,
Stau bufniţele înşirate
Pe crengi ca zeităţi ciudate,
Cu ochii roşii. Meditînd.
Stau nemişcate pină ce
Soseşte melancolic ceasul,
Cind soarele-şi înclină pasul
Si se ivesc tenebrele.
Cei Înţelepţi de-aici invaţă
Să nu le placă-n a lor viaţă
Nici zgomotul şi nici mişcarea,
Ci omul, năzuind norocul,
Îşi poartă pururi condamnarea
De-a fi voit să-şi schimbe locul.
(94)
SPLEBN ŞI IDEAL
PIPA
Sunt pipa unui autor;
Privindu-mi afumata mină
De cafră sau de abisină
Veţi şti că-i mare fumător.
De-i chinuit şi gînditor,
Fumeg bogat ca vatra plină
Unde se pregăteşte cină
Celor Întorşi de pe ogor.
îi legăn sufletul domol
In plasa-mi învăluitoare
Urcînd din gura-mi arzătoare,
Iar gîndurile-i, negru stol,
I le alin şi-i vindec iar
Al inimii zbătut hotar.
(95 )

1
■ CHARLES BAUDELAIRE

MUZICA
Ca pe o mare-adincă in muzică plutesc!
Spre-o stea ce mi s-ascunde,
Sub încetată boltă sau claru-adinc ceresc
Doar zborul meu pătrunde;

Cu pieptul inainte şi cu plăminii plini


Ca velele rotunde,
Sparg valuri înspumate, albind ca nişte crini
Pe innoptate unde;
1
Şi simt vibrind in mine nebune vijelii
Ca nava-n rătăcire;
Căci vîntul bun, furtuna amarelor stihii

Pe-abisu-n rătăcire
Mă leagănă. — Ci calme oglinzi fiind altdată
Cu disperări mă-mbată!

■* • ••i

SPLEEN ŞI IDEAL
MORMtNT
In noaptea care va fi sumbră
Se va ivi un credincios,
Ca, lingă o ruină,-n umbră,
Să-ngroape trupul tău fălos,
Aici, cînd stelelc-or să-şi lese
Pleoapele spre-a aţipi,
Paingii, pinză işi vor ţese
Iar viperele vor pui;
Deasupra ţestei blestemate
Vei auzi cum, nechemate,
Vin haitele de lupi urlind,
Şi vrăjitoare veninoase
Şi babe-n zbenguieli hidoase
Şi hoţi cu hoţii complotind.
<f7)
CHARLESBAUDELA1RB
GRAVURA FANTASTICA
Schelet grotesc şi sumbru, pe frunte-ai devastată
Purtind o diademă de bilei de altă dată,
Ne-avînd pe el veşminte: un straniu spectru pal
Şi, fără bici sau pinteni, zorind grozav un cal
Ce, ca şi el, fantomă-i in zbor de-apocalipsă,
Cu nara spumegindă şi cu vederea lipsă,
Şi spaţiul despicîndu-1 se pierd fără-de-trup
In goana lor nebună şi de real se rup.
înalţă cavalerul o spadă cu dogoare,
Peste mulţime calcă, zdrobind-o in picioare,
Străbate ca un rege tăcutele-i palate
Şi cimitirul mare, cu zările-ngheţate,
In care zac sub raze cu-abia lucire ternă
Popoarele din vremea antică şi modernă.
(98)

In lutul cu melci umezi şi alte tîritoare


Aş vrea să-mi sap, eu însumi, cit mai adine o groapă,
Bătrînelor ciolane a-mi fi odihnitoare,
Şi a-mi dormi uitarea ca un rechin în apă.
Urăsc şi testamente, şi psalmi de-nmormîntare,
Şi lacrima lipită In mincinoasa pleoapă;
Mi-ar place, mai degrabă, cei corbi rotind pe zare
De viu să mă devore la aspra lor agapă.
O, viermi, tovarăşi sumbri, forfotitor gunoi,
Un mort voios şi liber soseşte-acum la voi,
Vechi filozofi ai vieţii, maeştri-ai putrezirii,
Spre-a termina ruina bîntuitoarei sorţi,
Ci spuneţi-mi, ce chinuri mai sunt in răul firii
Pentru-acest corp ce-n viaţă-i mai mort decît cei morţi?!
CHARLES BAUDELAIRE
BUTOIUL URII
Ura-i precum butoiul umplut de Danaide;
Zadarnic Răzbunarea cu braţele1-] de fier
Neostenit goleşte in hăuri mari, livide,
Găleţile cu lacrimi a' celor care pier,
Căci Diavolul e-acela ce-a găurit abisul
Prin care mii de veacuri de trudă şi sudori
Se scurg; iar morţii, dacă ar fi sa-şi vadă visul,
Le-ar stoarce viaţa, Ura, ca în atîtea ori.
Căci ea, precum beţivul, a Îndrăgit taverna:
Cu cit se-mbată, creşte mai mult şi setea lui
Reînnoindu-şi chipul ca Hydra de la Lerna.
Şi totuşi băutorii cad pradă somnului,
In timp ce Ura-i tristă de soarta ce-o apasă:
Ea ne-avind răgazul de-a adormi sub masă.
( 100)
CLOPOTUL DOGIT
Amar şi totuşi dulce e-n serile de iarnă
S-asculţi, stind lingă focul ce pîlpiie-n cămin,
Cum amintiri sub pleoape încep uşor să cearnă,
Cind clopote, ca valuri de ceaţă, tainic vin.
Ferice de-acei clopot cu vuiet de izvoare
Şi care-n ciuda vîrstei rămine tot bărbat;
El strigătu-şi lansează precum o rugă mare:
Bătrîn soldat în veghe sub cortul său brumat!
Ah, sufletul dogit mi-e şi desgustat de viaţă,
Cind imnuri mai încearcă in aerul de gheaţă
Al nopţilor, ci glasu-i se stinge-năbuşit,
Ca geamătul agonic al unui biet rănit,
Care-ntr-un lac de singe, cu morţi, în jur, mormane,
E-n spasmele pieirii sub zările duşmane...
■ MJftBL
[UDEI

^-^'64443
SPLEEN (I)
Februarie-ndirjitul o lume îngrozeşte,
Din urna-i plină varsă puhoaie reci, vuind
in negre cimitire monninturi potopeşte
Şi-n mahalăli stă moartea ca gheaţa peste grind.
Motanul meu cătîndu-şi culcuş se tot foieşte
In Mana scămoşată pe trupul său slăbind-
Bătrin poet odată, un suflet rătăceşte
Ca un strigoi pe streaşini m aiurit colind.
Prin vlnt s-aude clopot, şi-n soba aţipită
Un aot murind, inglnă pendula răguşită,
&i-n cărţi de joc soioase, ne-mai-simţind fioruri,
Lăsate moştenire de-o biată bătrinică,
Valetul cel de tobă şi dama cea de pică
Îşi povestesc sinistru apusele amoruri
( 102)
SPLEEN ţi IDEAL
SPLEEN (II)
Mai mult ca dintr-o mie de ani mi-aduc aminte!
Un scrin cu-adînci sertare (păstrind acele sfinte
Scrisori din tinereţe, şi poliţi, şi bilanţe,
Si bucle lungi şi grele visind printre chitanţe)
N-ascunde atitea taine ca bietu-mi creier-eeu:
Imensă piramidă-i, adine mausoleu
Cu morţi fără de număr ca-n gropniţa comună.
— Sunt precum cimitirul trist, blestemat de lună,
In care viermi în hoarde se tiriie-ameţifi
Ca remuşcări, să roadă din morţii mei iubiţi.
Vechi budoar, in mine zac rozele uscate,
Un vălmăşag de lucruri ca vremea: demodate,
Cînd palide tablouri semnate de Boucher
Sorb din sticluţe goale parfumul ce nu e.
Ah, ce plictis teribil aceste zile şchioape
Cînd, sub ninsori, ca valuri, ce lumea vor s-o-ngroape,
Untul, rod al tristei, totalei nepăsări,
E-asemeni veşniciei mereu fără-ndurări.
— De-acum eşti piatră rece, materia mea vie
Incercuită-n spaime, nefastă armonie,
Si adormind in ceaţa unei adinei Sahare,
Un Sfinx bătrin ca timpul: uitare In uitare,
Pierdut pe-o hartă veche, sălbatic intre dune,
Soptindu-şi rugăciunea doar soarelui-apune.
( 103 )
CHARLES BAUDELAIRE
SPLEEN (III)
Sunt ca bogatul rege al unei ţări ploioase,
îmbătrînit de tinăr, cu-averi neputincioase,
Dispreţuind pe-acei ce credinţă vor să-i joace,
In preajmă-avînd doar ciini-i şi alte dobitoace.
Nimic ne-mai-plăcindu-i: nici şoimi, nici vinătoare,
Şi ignorînd mulţimea ce-i piere la picioare.
Bufonul său de suflet şi povestind gîngav
Nu descreţeşte fruntea acestui crud bolnav;
Mormînt ii pare patul cu flori in podobire,
Iar damele de-onoare, voind a-1 şi iubire,
Nu ştiu ce trasparente veşminte să-şi croiască,
Spre-a-1 face pe-acest june schelet să le dorească;
Savantul care-adesea chiar aur ii inventă,
N-a dat de stricăciunea ce-1 mistuie latentă,
Nici băile de singe, celebre, atunci, la Roma,
Şi care bătrîneţii ar alunga fantoma,
Acestui timp cadavru n-aduc ceva folos:
In venele-i doar Lethe se scurge-ncet, vîscos.
< 104)
SPLEEN ŞI IDEAL
SPLEEN (IV)
Cînd cerul greu, pe lume, ca un capac apasă,
Dat pradă neputinţei, gemînd in sfişieri
Şi inchizindu-şi zarea, încercuire joasă,
Ne dăruie-o zi sumbră şi azi la fel ca ieri;
Cind tot pămintul este o umedă-nchisoare,
Ţinind in ea Speranţa, biet liliac spăimit
Lovindu-se de ziduri cu-aripi şovăitoare,
Năuc izbind cu capul plafonul putrezit;
Cind ploaia îşi abate imensele-i şiroaie
Asemeni unor gratii de pază la-nchisori,
Şi cînd mişei, păianjeni mişcîndu-se-n convoaie
In creieri prind a ţese reţele de fiori,
Deodată, mii Ia număr, sar cîopote-n furie
Spre cer lansînd un urlet prelung şi fioros,
Ca sufletele fără de ţară şi tărie
Gemind înverşunate, ci fără de folos.
— Procesiuni funebre şi fără de fanfare
îmi trec încet prin sînge: Speranţa mi-a pierit,
Iar Spaima îşi împllntă — despotică-arătare —
In ţeasta mea învinsă drapelul ei cernit.
9 Ol, Baudelaire
( 105)
CHARLES BAVDELAIRE
\ OBSESIE 1
Mă îngroziţi, voi, codri, ca nişte catedrale,
In care urlă orga; şi-n inimi blestemate,
Chilii de veşnic doliu in gemete de jale,
Vă recunosc ecoul în care moartea bate.
Cum te urăsc, o, Mare! tumultul tău, amarul,
In sufletu-mi îl aflu! Şi rîsul de durere
Al omului sub vremuri, suindu-le calvarul,
Eu îl aud in tine icnind imensă fiere.
Ce dragă mi-ai fi, Noapte! dar fără mindre stele;
Lucirea lor repetă un prea ştiut limbaj!
Eu vreau abisul negru, ascunsul lui miraj!
Dar nopţile-tenebre sunt pînze mari, şi ele,
Pe care-s mii de chipuri ce le-am iubit de mult
Şi care,-acum, luminii, din ochii mei s-au smult!
106)
SPLEEN ŞI IDEAL
GUSTUL NEANTULUI
Trist suflet, altădată îndrăgostit de luptă,
Speranţa, ce cu-n pinten ardoarea-ţi aduna,
Te-a părăsit! Nevolnic, de-acum te poţi culca,
Mîrţoagă costelivă avînd copita ruptă.
Dormi, inimă; din tine uitarea doar se-nfruptă.
O, cuget frint şi searbăd! Tu nu mai poţi prăda,
Fără de gust amoru-i, o scîrbă ne-ntreruptă;
Adio zvon de trîmbiţi şi flaute, mi-e suptă
Plăcerea: nu-s 'tentaţii să-mi frîngă inima!
Ah, mindră primăvară, unde-i mireasma ta!
Şi timpul mă devoră cum viespile o fruptă,
Precum zăpezi rod trupul pornit a degera;
Privesc de sus Pămintul in rotunjimea sa:
Pustiul se intinde in vrerea lui coruptă!
Oh, avalanşă, du-mă-n prăpastia abruptă!
( 107)
CHARLES BAUDELAIRB
ALCHIMIA DURERII
Lumină, unul îţi aduce,
Natură! Altul, jalea lui!
Cînd unu-şi urcă greaua-i cruce,
Un altu-i prinţul cintului!
O, Hermes prea-ascuns, tu, care
Cu sfaturile-ţi mă insişti,
Ca Midas iţi înalţ altare,
Eu, cel mai trist dîntre-alchimişti.
Schimb aurul în fier, ce moare
Şi raiul în infern, ce doare
Şi-n giulgiul norilor, ca-n lavre,
Descopăr scumpele-mi cadavre
Şi pe cereşti întinderi large
Clădesc imense sarcofage.
( 108)
SPLEEN Şl IDEAL
GROAZĂ PLĂCUTA
«Din cerul sumbru şi-aplecat,
Şi ca destinu-ţi, plin de jale,
Ce gînduri, om neînfrinat,
Au coborît într-ale tale?»
— Spre tot ce-i tulbure-nclinat,
Nu mă voi tingui pe cale,
Precum Ovidiu alungat
Din raiul Romei ancestrale.
Cer sfîşiat, ruină-albastră,
Mîndria-n tine-mi stă sihastră!
Voi, şpaime-n doliu, nor de nor,
Mari dricuri visurilor mele,
Şi voi, luciri de negre stele,
Veniţi din Iad, v-aştept cu dor!
< 109)
CHARLES BAUDELAIRE
HEAUTONTIMORUMENOS
fi I
Lui J. G. F.
Ca un casap te voi lovi,
Fără de ură sau minie,
Ca Moise ştîncă din pustie!
Şi ochii tăi se vor porni,
Izvoare ale suferinţei
Spre-a adăpa Sahara mea,
Şi voi porni în calea grea
Plutind pe lacrima fiinţei
Corabie fără de teamă;
Şi inima o să ritmeze
Suspinele-ţi în mine treze,
Ca toba ce la luptă cheamă!
In simfonia ce-i divină
Nu-s eu un glas dezacordat,
Un sunet sumbru, sfişiat
De ironia ce-nvenină?
Ea ţipă-n viaţa-mi fioros,
Otravă neagră-mi pune-n sing«
Şi sunt oglinda ce răsfringe
Al vrăjitoarei chip hidos.
Sunt rana sărutînd cuţitul!
Obrazul, palma aşteptind!
< no)
SPLEBN ŞI IDEAL
Şi roata dură,'trupul frînt,
Călăul sunt şi oslnditul!
Vampir ce nu cunoaşte plinsul,
— Sunt dintre marii părăsiţi,
La rîsul veşnic osindiţi,
Dar care nu cunosc surîsul!
CHARLES BAUDELA1RE
IREMEDIABILUL

Un Gînd, un Chip care gindeşte


S-a aruncat dintru zenit
Şi lacom Styxul 1-a primit —
Vrun ochi din cer nu nîi-1 zăreşte
— Ce imprudenţă, îngere,
în dorul tău de urîţenii
Să cazi în mrejele gheenii,
Să-noţi în apa frîngerii!...
Şi spaima morţii îl cuprinde
Ca un vîrtej fără măsură,
Ce varsă neoprita-i ură
Cind bezna beznele-şi aprinde:
Un biet vrăjit ce-şi poartă vina
Şi bîjbiie printre jigănii,
Minat de şuierul pierzănii,
Ci vai, inchisă-i e lumina!
Un blestemat fără de zare,
Spre-abisul muced coborînd
In putrede miasme, gînd
Pe scara fără de scăpare,
Spre monştrii aşteptind băloşi
Cu ochii lor de fosfor, Încă
Făcîndu-i noaptea mai adincă,
Ei stlnd acolo veninoşi;
( U2)
Corabie-ntre sloiuri prinsă,
Ca intr-un cleşte de cristal,
In drumul ei spre-un vis fatal,
Stă ca-ntr-o închisoare ninsă...
Tablou perfect! Nu pot să-ndur
Cea soartă care nu se schimbă,
Prin care Diavolul se plimbă
Brav arhitect, fără cusur!
Ce tristă, limpede-ntilnire,
Cind dorul se-oglindeşte-n dor,
Precum In limpede izvor
Vag, steaua din nemărginire,
Ironic far şi blestemat,
A Iadului bătrînă torţă,
Şi alinarea, calma forţă
Tu, conştiinţă în Păcat!
CHARLES BAUDELAIRE
CEASORNICUL
Ceasornic! zeu sinistru, cumplit nepăsător,
Cu degetul ameninţi spunindu-mi: Ia aminte!
Durerile vibrante în inima-ţi, fierbinte,
Degrabă, ca-ntr-o ţintă 'se vor izbi din zbor;
Plăcerea, abur dulce, se va topi precum
Pierind intre culise silfida vaporoasă,
Iar clipa te devoră, te soarbe nemiloasă,
Cu desfătări deşarte pe scurtul vieţii drum.
De trei mii şase sute de ori pe ceas, secunda
Şopteşte: Ia aminte! cu vocea sa de greier:
Acum e Altădată, şi-ţi sfredeleşte-n creier,
Şi-ţi suge-adînc viaţa cu trompa sa, imunda.
Esto memor! Remember! Ucigător de clipe
(Gîtlejul meu metalic răsună-n orice grai)
Minute-n dansul morţii, ca minereu: ce stai?
Extrage-i strălucirea de aur din risipe!
Şi iarăşi: Ia aminte că Timpul nu trişează,
Oricind ciştigă jocul, aşa e legea lui;
Vezi, noaptea se lărgeşte in paşii-i nesătui,
Clepsidra se goleşte, genunea-i tot mai trează.
Curind va bate ora! iar el, Norocul viu
Şi soaţa ta Virtutea — rămasă tot vergină! —
Şi-alături lor Căinţa (han ultim in lumină!)
Vor zice: «Mori bătrîne mişel, e prea tîrziu!»
( 114 )

IMAGINI
PARIZIENE
CHARLES BAUDELAIRE
PEISAJ
Aş vrea, spre-a scrie-n stilul idilic al eglo'gii,
Să dorm cit mai aproape de cer, ca astrologii,
Şi-alături de clopotniţi s-ascult, mereu visind,
Solemnele lor imnuri călătorind pe vînt.
De-acolo, din mansardă, în dulce contemplare,
Să văd atelierul cintînd in zarvă mare
Şi hornuri, o mulţime — catarge la cetăţi —
Sub cerurile-nalte păstrind eternităţi.
Da, e plăcut, prin ceaţă, să vezi cum la fereastră
O lampă se aprinde şi-n boltă prima astră,
Şi fumul în largi ape urcînd spre firmament,
Şi luna ce revarsă un dor opalescent.
Si primăveri vedea-voi, şi veri, şi toamne blinde,
Iar cind veni-va iarna cu albele-i osînde,
Eu, peste tot, voi trage obloane şi perdele
Spre a-nti clădi cu noaptea feerice castele.
Voi fantaza: departe un orizont alabastru,
Grădini, fîntîni plingînde-n bazinuri de-alabastru,
Săruturi dulci şi păsări cintind in seri senine,
Precum într-o idilă cu bucurii depline.
Viforniţa la geamuri s-o vînzoli zadarnic:
La masa mea de lucru eu voi rămîne harnic,
Şi, înotînd tăcerea cu voluptate rară,
Îmi voi chema în preajmă o mindră Primăvară,
Din inimă ivindu-mi, precum din cer, un soare,
Şi-o caldă atmosferă din glnduri arzătoare.
( 116)
IMAGINI PARIZIENE
SOARELE
Prin vechile foburguri unde, după obloane,
Desfriul se desfată in tainice cotloane,
Cind soarele izbeşte cu suliţe-nmiite
Peste oraşul sumbru şi pe cimpii rodite,
Eu singur merg aflindu-mi fantastica mea scrimă,
Adulmecind in aer o fericită rimă,
Mă-mpiedicînd in vorbe ca-n strada desfundată,
Lovindu-mă de versuri ce le-am visat odată.
Părintele acesta, duşman al ofilirii,
Ce viermilor dă viaţă şi-mbată trandafirii,
El, grijile, ca abur, le piere către cer,
In stupi revarsă miere, in cugete-adevăr;
Inzdrăvenind ologii şi, dîndu-le mişcare,
Ii face iarăşi proaspeţi, ca proaspete fecioare;
Imens belşug de roade iveşte-a lui poruncă
In inima vieţii cea pururea adincă!
Iar cind, precum poetul, coboară in oraşe,
Innobilind ideea de lucruri nevoiaşe,
Asemeni unui rege, fără de-alai in spate,
Pătrunde şi-n spitale, şi-n marile palate.
CHARLES BAUDELAIRB
UNEI CERŞETOARE
ROŞCATE
Copilă, chip nevinovat,
Cu zîmbet rar, cu păr roşcat,
Sub rochia-ţi ruptă stau tristeţi
Şi frumuseţi;
Da, pentru mine, poet blind,
Suav e trupul tău plăpind,
Şi are, chiar cu-atîţi pistrui,
Dulceaţa lui.
Căci tu mai graţios păşeşti
Decît regina din poveşti,
Şi-ntrec saboţii tăi cei grei
Pantofii ei.
In locul zdrenţelor ţi-aş vrea
Un lung veşmint de catifea,
C-o trenă-n urma ta curgînd
Precum un gînd;
Pe pulpa-ţi cu ciorap plesnit,
Un fin pumnal şi aurit
Să strălucească-ar trebui
Noapte şi zi;
Un şnur, de-ar fi mai slab legat,
Spre-al nostru văz plin de păcat
Să-ţi dezvelească cei doi sini
Ca ochi păgîni;
( 118)
IMAGINI PARIZIENE
Şi-ncet, spre a te dezbrăca,
De braţu-ţi braţu-mi s-ar ruga,
Ci el s-ar apăra atent
De-un insistent;
Divine perle-n străluciri,
Sonete de Belleau, subţiri,
Ţi s-ar trimite în extaz
Făr' de răgaz,
Şi-n rime proaspete, poeţi,
în înserări şi-n dimineţi
Ar aştepta la scară, jos,
Pasu-ţi frumos;
Mulţi paji, visindu-te, mulţi barzi,
Mulţi seniori şi mulţi Ronsarzi
Ar da tîrcoale pofticioşi
De ochi umbroşi!
Ai şti, de patul tău, s-anini
Iubiri mai multe decit crini,
Deşi oricînd la el te-ar lua
Un Valois!
Acuma, insă,-n grabă mare,
Deja cerşeşti ceva mîncare
La un biet birt de mina-a patra:
Ah, cruntă-i soarta;
Apoi furiş te uiţi şi vrei
Chiar o brăţară de trei lei,
Insă, vezi, tu, sunt un mizer:
Nu ţi-o ofer.
Mergi, dară, fără de podoabe,
Parfume care să te-nroabe,
Căci goliciunea-ţi e făclie:
Poezie!
CHARLES BAUDELAIKB
LEBĂDA
Lui Victor Hugo
O, tristă Andromaca, mereu gîndesc la tine,
La micul riu, oglindă in care ai Închis
Durerea-ţi majeastoasă şi lacrimile-ţi pline
Din care se ivise ceţosul SimoTs,
Ce mi-a hrănit adesea memoria umilă,
Purtîndu-mă In taină prin noul Carrousel.
— Parisul vechi dispare (privesc la el cu milă:
Chiar inimile noastre mai tinere-s ca el);
Abia-mi aduc aminte: barăcile murdare,
Ucise capiteluri, butoaie, bălării,
Şi-n mari grămezi gunoaie, stătute ape-n care
Luceau fără de viaţă şi pietre şi hirtii.
Aici era altdată menajeria-aceea;
Revăd o dimineaţă sub cerul nalt şi pur,
Cind Munca se trezise şi curăţind aleea
Stirneau măturătorii tot praful Împrejur;
O lebădă scăpată din cuşca sa lichidă,
Se chinuia, greoaie, pe asprul drum uscat,
Tirlndu-şi cu durere podoaba sa splendidă
Şi deschizindu-şi ciocul spre-un iaz mereu visat;
Cu aripile-i albe lovea in strada brună,
Cu patimă-amintindu-şi de lacul ei natal:
— «De ce nu-mi cazi tu, ploaie, sub fulgerul ce tună?»
O văd mereu aievea, mit straniu şi fatal,
( 120)
IMAGINI PARIZIENE
Precum, clndva, Ovidiu, işi înălţa privirea
Spre bolta nepăsării cu-albastre, mute zări,
Ea, lacomă de bine nu-şi află izbăvirea
Şi Domnului aduce tăcutele-i mustrări!
n
Parisul se-nndieşte! Ci-n inima mea tristă
De neschimbat e totul! Palate, mari clădiri,
Bătrînele foburguri in ceaţa ametistă
Mi-apar ca-nchipuire, sunt numai amintiri!
Da, şi privind la Luvru, în gînd iar mi s-arată
Cea lebădă regală in mersu-i dureros,
Ca exilaţii mîndri, cu inima-ncârcată
De-un dor fără-de-moartc!... Din suflet nu te-am scos,
Sublimă Andromaca, purtată in robie,
De îngîmfatul Pyrus vîndută-n iarmaroc,
Tu, văduva lui Hector! lui Helenus soţie!
Mormîntul gol plingîndu-1, tu, fără de noroc.
Gîndesc şi la negresa de ftizie-ofiiită,
Zbătîndu-se-n mizerii amarnice, vislnd
Cocotieri de aur din Africa-ndrăgită,
Ci-n faţa ei doar ziduri şi ceţuri mari tăcind,
ti văd şi pe cei care chiar sufletu-şi pierdură,
Ne-mai-găsindu-şi chipul pe drumul de regret,
Durerea alăptlndu-i ca o lupoaică sură!
Şi-orfanii, flori sihastre, stingindu-se încet.
Astfel, ca-ntr-o pădure ce sufletu-mi cuprinde,
Străvechea amintire răsună: corn prelung!
Şi-mi vin în gind luntraşii pe-un ţărm, fără merinde,
Captivii şi învinşii!... şi-atiţia care plîng!
10 Cb Baudrlaiic
CHARLES BAUDELAIRE
CEI ŞAPTE BĂTRlNI
Lui Victor Hugo
Cetatea mea de visuri, cetate voibnrantă,
Unde iţi ies naînte fantome-n plină zi!
Pe-ngustele canale, ca sevele în plantă,
Mistere curg puternic şi nu le poţi opri.
Treceam în zori pe-o stradă ca tristă-nfăţişare
Şi casele in ceaţă parcă pluteau uşor
Spre cer ca două maluri de rîu în revărsare,
Un trist decor asemeni cu-n suflet de actor.
Şi, galbenă, cea pidă îmi murdărea privirea,
Iar eu mergeam strunindu-mi cei nervi, ca un erou,
Tot discutînd cu mine spre-a-mi potoli pornirea:
Foburgul era-n larma <te roţi, prelung ecou,
Cind, un bătrin în zdrenţe, s-asemuind cu ceaţa,
Mi se ivi {de unde?) sub cerul phrvios;
Puhoi de milostenii i-ar fi-ndulcit viaţa
Oe n-ar fi fost veninul din ochiul său sticlos.
Cu uitătură crudă, parcă muiată-n fiere,
Acoperea-mprejurul cu ger şi cu polei,
Ca Iuda avea barba: o groaznică avere
Căzind precum o spada In ascuţişul ei.
Şi nu era doar girbov, ci parcă frint de şale:
Picioarele şi trunchiul aduse drept în unghi,
Se sprijinea-n toiagu-i tirindu-se pe cale
Cu pasul şovăielnic şi tremuraţi genunchi;
( 122 )
IMAGINI PARIZIENE
li văd şi-acum aievea; se chinuia prin zloată:'
Ebreu in trei picioare sau «patruped mizer,
Zdrobind morminte, parcă, sub gheata lui netoată
Total duşman al lumii şi nu un efemer.
Asemenea lui altul! Ochi cruzi şi ninsă barbă,
Purtind aceleaşi zdrenţe, de-acelaşi iad născut;
Şi centenarii gemeni, aduşi de soarta oarbă,
Mergeau de-acum alături spre-un ţel necunoscut.
Ce uneltiri obscure mă sorb in a lor undă
Spre a mă umilire, sau ce hazard si cum?
De şapte ori, la număr, secundă de secundă,
Acest bătrîn sinistru s-a înmulţit in drum!
Nu rîdeţi de-acca spaimă, care mă prinse-n plasă,
Chiar dacă nu vă-ndeamnă un sentiment fratern,
Gîndiţi: cei şapte gemeni, in starea lor hidoasă
De monştri fără nume, aveau ceva etern.
Aş fi avut puterea, pe-al optulea, cum vine,
Să-1 văd, la fel cu ceilalţi, ironic şi fatal,
Ivindu-se, ca Phoenix, pe sine dintru sine?
Ci m-am desprins cu groază de-alaiul infernal,
Şi am fugit acasă, şi-am zăvorit intrarea,
Ca un beţiv ce-şi vede ochi patru-n loc de doi,
Bolnav, cuprins de friguri, trăindu-mi tulburarea,
Rănit adine în suflet de-absurdul stind în noi.
In van voia gîndirea-mi să mă aducă-n fire:
Furtuna-n jocu-i sumbru mă azvîrlea in larg,
Iar sufletu-mi, o luntre, sălta, sălta-n neştire
Pe-o mare monstruoasă şi neavînd catarg!
CHARLES BAUD8UMRB
BATRlNELELE
Lui Victor Hugo

tn marile oraşe, pe uliţi sinuoase,


Pe unde chiar uritul are-un surîs uşor,
Pindesc, împins adesea de toane curioase,
Fiinţe de-altă dată c-un ce fermecător.
Aceste chipuri hide, au fost femei odată,
LaYs ori Eponina! Azi monştri, bieţi strigoi,
In chinul lor! au inimi: să le lăsăm să bată!
In rochii destrămate sub pleasna recii ploi
Se-apleacă biciuite de nemiloase vinturi,
Prin vuiet de-omnibuze, cu paşi simţiţi abia,
Stringînd la piept, relicvă, cu-nduioşate gînduri,
Un săculeţ de mină brodat de cineva,
Şi treapădă asemeni păpuşilor mişcate,
Şi se tirâsc asemeni rănitelor jivini,
Ori dănţuie in scirbă, ca zurgălăi ce-i zbate
Vrun demon, să se-amuze! Şi totuşi ce haini,
Necruţători Ii-s ochii, burghii sfredelitoare,
Stătute gropi cu apă sub stele licărind;
Sau sunt sublimi ca ochii naivelor fecioare
Care privesc la lume uimite şi cu jind.
— N-aţi observat că multe sicrie de bătrine
Sunt mici precum acela al unui biet copil?
Prea înţeleaptă Moarte în aste racle pune
Un simbol ce indică un gust bizar, subtil,
( 124 )
IMAGINI PARIZIENE
n
Iar cînd zăresc, departe, o şubredă nălucă
Trecind prin furnicarul Parisului amar,
Mi-nchipui totdeauna că-ncearcă să se ducă
Spre-un leagăn de iubire, să înflorească, iar;
Şi totuşi, geometria îmi prinde-n sine gîndul
Privind la vînzoleala acestor oase vii:
De cite ori dulgherul işi va schimba orlndul
Spre-a Ie putea cuprinde In micile cutii?
— Ah, aceşti ochi sunt puţuri cu lacrime-n izvoare,
Nepreţuite vase de fluturi îngheţaţi...
Misterioşi sunt ochii tăcerii ce nu moare,
Cu cei ursiţi durerii, ce-i alăptează, fraţi!

II
Era-n Frascati.-atuncea, Vestală-ndrăgostită,
Ori Thaliei slujindu-i, ci numele-i vestit
Pieri cu regizorul; sau alta prea-iubită
La Tivoli, in fastul grădinii, a-nflorit;
Sunt Îmbătat de toate ce chiar supus-au clipa,
Durerea transformînd-o in miere şi mister,
Spunind jertfirii care le-a-ngenuncheat aripa:
«Cal năzdrăvan, minune, hai, zboară-ne la cer!»
In patria-i fu una de pătimiri ajunsă,
Pe alta însuşi soţul durerii o a dat,
A treia, ca Madona, de pruncul ei străpunsă:
Din plinsul lor s-ar face un fluviu blestemat!
in
Le-am urmărit adesea, pe-aceste bătrinele!
Şi o revăd pe una la ceasul de amurg:
Se-nsîngerase cerul cu purpurile-i grele;
Pe-o bancă ea, tăcută la clipele ce curg,
( 125 )
CHARLES BAUDEî.AlRE

Şi asculta concertul de goarnă de departe,


Cu care-ades soldaţii inundă peste-oraş;
In serile acestea parcă uităm de moarte
Şi-un eroism ne-naljă, pierindu-1 pe vrăjmaş.

Sta mlndră bătrînica şi dreaptă-n ale sale,


Trăind cu lăcomie cel cîntec glorios,
Iar ochiu-i de acvilă desfăşura o cale
De marmur fruntea-i lauri cerea majestuos!

■V

Aşa vă duceţi toate, răbdind, fără de pllngeri,


Prin marile oraşe cu huiet răscolit,
Voi, mame fără pată, voi, curtezane-ori Îngeri,
Al căror nume-altdată era de toţi rostit.

Voi: gloria Înaltă, voi: graţia gingaşă,

i Sunteţi de toţi uitate! Arar, cite-un beţiv


Vă-ntreabă de iubire c-o vorbă ucigaşă,
Sau vrun copil vă strimbă in mersu-i costeliv.

Oe viaţă ruşinate, voi scorojite umbre,


Vă aplecaţi fricoase pe lingă reci zidiri;
Nu vă salută nimeni, o, voi destine sumbre!
Umane crengi uscate în veci sperind iubiri!

Dar eu, eu de departe, veghez cu grijă caldă,


Privind ades cu teamă cum vă mişcaţi de greu,
De parcă v-aş fi tatăl, şi inima-mi se scaldă
In taina bucuriei ce mi-o doresc mereu;

Văd mugurirea-ntîia a dorurilor voastre,


1 Şi zilele de aur sau negre ce-aţi avut,
Şi viciile toate, alese flori sihastre,
Virtuţile sublime smerit vi le sărut!

■ ( IM')
M

IMAGINI PARIZIENE
Ruini! noi una suntem in cugete şi-n slnge!
Şi-n fiecare seară eu vă, salut supus,
O, Eve-octogenare! ci miine vă va stinge
Ne-nduplecata mină a Celuia-de-Sus!
CHARLES BAUDELA1RE
ORBII
O, suflete, priveşte-i pe-aceşti nefericiţi!
Par nişte manechine absente, fără viaţă,
Ca somnambulii, singuri şi pipăind in ceaţă,
Văzind cu-auzul, parcă, mereu neistoviţi.
Din ochii lor lucirea divină-a dispărut,
Şi-acum ţintesc departe şi fără să clipească
Numai spre-nalt; şi fruntea de umbră omenească
Nu vor să şi-o indine spre răbdătorul lut.
Şi merg aşa, prin bezna tăcerilor bogate,
Purtîndu-şi împietrirea eternă. O, cetate,
Tu, ce-mprejurul nostru benchetuind prosper
Te-afunzi in lăcomia plăcerii desfrinate;
Vezi, ca şi ei, mă tîrii, ci parcă mai mizer,
Şi-ntreb: «Ce află orbii cătînd mereu spre cer?»
( 128)
IMAGINI PARIZIENE
UNEI TRECĂTOARE
Nepotolită, strada in jurul meu vuia.
înaltă şi subţire, in doliu majestos
Trecu atunci femeia, şi-n gest melodios
Veşmintul de mătase uşor işi unduia.
Ce nobilă statură! iar pasul ca un lied e!
Şi ii băui fiinţa ce-o risipea, regină,
Din ochii săi, cer vînăt care furtuni înclină:
Chemare fascinantă, plăcere ce ucide.
Un fulger... apoi noaptea!... — Superbă zeitate
Tu, care, c-o privire, mi-ai pus in suflet clipa,
Ne-om revedea aievea, sau în eternitate?
Te-ai dus şi niciodată îşi flutură aripa!
Ah, nu ştiam nici unul ce zare ne-a ales;
Te-aş fi iubit, minune! iar tu ai înţeles.
( 129 )
CHARLESBAUDELAIBB
ÎN INSERARE

Coboarâ-amurgul, iată, prieten cu-asasinul;


Ci fără să se-audă, cu pas de lup; seninul,
Ca un alcov deasupra, de patimă se-nnimbâ,
Şi omul de nelinişti in fiară se preschimbă.
O, seară, blinda seară, atit de mult dorită
De miinile acelui ce-avu o zi muncită!
Ce dulce-alinare, adevărate-averi
Tu, cugetelor dărui: alin peste dureri,
Savantului ce-şi simte, de gînduri, fruntea grea,
Şi, după trudă, celui ce-şi mişcă trupu-abia.
La ora asta, demoni, din rău făcindu-şi fală,
Asemeni cu bancherii, din somn greoi se scoală,
Izbesc acoperişuri şi-obloane-n strimbul zbor,
Născind luciri ciudate şi-un aer duhnitor;
Pe uliţi depravarea aprinde felinarul,
In fundături şi ganguri deschis e lupanarul,
Tăindu-şi peste toate o cale nevăzută,
La fel ca şi duşmanul ce pentru el te-ajută;
Ea colcăie-n cetate, mocirlă neagră,-adîncă:
Un vierme care fură din Om tot ce mănîncă.
Ici, colo,-auzi grătare şi plite sfiriind,
Şi teatrele ce urlă, orchestre sforăind;
La mesele de jocuri, ce-ar procura delicii,
Vin curvele, escrocii, cu-alaiul lor de vicii,
Şi hoţi de meserie nerăbdători aşteaptă
Cea oră potrivită să intre iar in faptă:
Să spargă uşi de taină, sertare să golească
Şi-apoi cu ţiitoare un timp să beţivească.
< 132 )
IMAGINI PARIZIENE
E-acum şi clipa gravă! o, suflete, mă cheamă
Ca urletele-acestea să nu le iau in seamă.
E vremea tind bolnavii dureri nu mai suportă,
Şi nefiinţa Nopţii le suflă In aortă,
Cind soarta se opreşte, topind orice speranţă;
De agonii spitalul e plin. — Cu siguranţă
Că mulţi acasă, seara, niciclnd n-or să revină
lingă ai lor, in pace, să guste calda cină.
Da, mulţi căminul dulce nu l-au avut in gînd,
Şi n-au trăit in viaţă, şi vor sfirşi curînd!
CHARLES BAUDBLAIKB
JOCUL
In jilţuri ponosite, bătrine curtezane,
Cu gene rimelate, cu-n leneş ochi fatal,
S-alintă mofturoase, iar la urechi zorzoane
Cu clinchete şoptite de piatră şi metal;
La masa verde, toate, cu chipuri fără gură,
Cu guri fără culoare şi fălci fără de dinţi,
Cu degete febrile lipsite de căldură,
Cătind in vechi poşete şi-n sini cindva fierbinţi;
Şi lustre din tavanul murdar lăsau să cadă,
Ca nişte lămpi enorme, lumină tristă-abia,
Pe frunţile celebre — poeţi veniţi vreodată
Pe-aici să-şi risipească tristeţea ce-i durea —
— Acesta e tabloul ceţos, ce, într-o noapte
Se etala in visu-mi, in văz interior,
Eu insumi stind in veghea de hrubă fără şoapte,
In coate, mut şi rece, cu ochi pizmuitor
Spre hidele fiinţe in patimă nebună,
Spre tirfele bătrine, fără de haz rinjind,
Negustorind sub ochi-mi, pe aurul ce sună,
Trecuta frumuseţe sau rangu-acum pierind.
M-am îngrozit că insumi le-nvidiasem clipa
Acestor rămăşiţe ce-aleargă spre abis
Cu sîngele lor putred şi preferind risipa,
Durerea-n locul morţii şi iadu-n loc de vis.
( 134 )
IMAGINI PARIZIENE
DANS MACABRU
Lui Ernest Christophe
Pe cit se poate, mîndră, cu nobila ţinută,
Purtlnd mănuşi, batistă şi flori: ales buchet,
Ea are nonşalanţă, mereu neabătută,
Precum o curtezană cu zîmbetul cochet.
La care bal, văzut-aţi o talie mai zveltă?
Ce rochie minune in albul ei bogat
Căzîndu-i peste glesne, invoaltă ca o delta,
Rizind pantoful-floare pe un picior uscat!
Peste osoşii umeri dantelele-s ca spume
frecîndu-se-n plăcere ca un pirîu de stinci,
Să apere, Încearcă, de arzătoare glume,
Funebrele-i podoabe, momelile-i adinei.
Privirile-i făcute-s din goluri şi tenebre,
Iar ţeasta-i, coronală in flori, cu meşteşug
Se leagănă pe-naltul fragilelor vertebre.
— O, vrajă-a nebuniei, neant în vicleşug!
Dar pentru unii fi-vei doar o caricatură:
Amanţii beţi de carne, ei, nu vor cerceta
C-ascunzi cu eleganţă umana-ţi armătură.
Dar eu te vreau, schelete, cu nebunia ta!
Vii, oare, ca să tulburi, cu-a ta schimonoseală,
A vieţii sărbătoare? Sau poate vechi porniri
lmpintenind carcasa-ţi de pofte, bestială,
Sabatului plăcerii te-mping în neopriri?
< 135)
(EU N-AM UITAT...)
Eu n-am uitat vreodată, oraşului vecină,
Căsuţa noastră albă, tăcută şi senină;
Pomona sa de ipsos şi-o Venus învechită
într-un boschet ferindu-şi făptura dezgolită,
Nici soarele, spre seară, in curgerea-i superbă,
în geamuri sfărămindu-şi neasemuita jerbă:
Un ochi mereu la pindă în cerul curios,
Părînd să ne contemple cel prînz misterios
Şi răspindind ciudate reflexele-i făclii
Peste frugala masă şi peste draperii.
( 138)
IMAGINI PARIZIENE

(PREABUNEI SLUJITOARE...)

Preabunei slujitoare pe care-ai fost geloasă,


Şi care-şi doarme somnul total in taina joasă,
S-ar cuveni să-i ducem la groapă nişte flori.
Cei morţi, şi ei, sărmanii, sunt trişti adeseori,
Cînd se-ndirjeşte toamna prin arbori, joc tîrziu,
Iar vîntul pe morminte se tînguie pustiu,
Ei cred că noi, de-afară, uitărilor i-am dat,
Dormind fără de grijă în căldurosul pat,
In timp ce, roşi de negre visări, bătuţi de ginduri,
Fără vrun soţ alături şi nemişcaţi pe scinduri,
Schelete îngheţate, de viermi tenaci muncite,
Ei simt cum vin spre-adîncuri zăpezile topite,
Cum veacul se destramă, cum prieteni buni şi rude
Nu schimbă zdreanţă veche a panglicilor ude.
Cind focul cîntă-n sobă şi ora inserează,
De-aş mai zări-o, blinda, pe scaun cum s-aşează,
Sau dacă într-o noapte geroasă şi tirzie
Aş da de ea în casă — o, sfîntă bucurie!—
Venită din adîncuri, din patul său etern
Oin nou să-mi privegheze cu ochiul ei matern,
Acestei sfinte inimi ce aş răspunde-atunci,
Cind aş vedea în lacrimi orbitele-i adinei?
< 139 )
CHARLES BAUDBLAIKB
CETUM ŞI PLOI
Sfirşit de toamnă, iarnă şi primăveri cu ploi,
De somn, lungi anotimpuri! ce dragi îmi sunteţi, voi!
Mi-acoperiţi gindirea in ceaţă străvezie
Şi inima mi-o prindeţi In giulgiu de sicrie.
Cind, peste timpuri, vintul alungă veştezi foi
Iar de pe case plinge morişca înspre noi,
Vezi, sufletu-mi, mai bine ca-n primăvara vie,
Cu-aripi de corb se-naljă şi intră în pustie.
Nimic nu e mai dulce In inimile triste,
Pe care promoroaca de mult s-a fost depus,
O, palide-anotimpuri, regine spre apus,
Decît lumina voastră de palide-ametiste
— Afară numai dacă purtind durerea veche
Pe-un pat de suferinţă ne-o adormim, pereche.
< 140)
IMAGINI PARIZIENE
VIS PARIZIAN
Lui Constantin Guys
Priveliştea ciudat-măreaţă,
De nevăzut de-un ochi deschis,
Anume,-n astă dimineaţă,
Mă ţine-n vraja sa de vis.
Ah, plin e somnul de miracol!
Dintr-un capriciu, nefiresc
Tăiasem din acest spectacol
Tot vegetalul pămîntesc,
Şi, pictor plin de nebunie,
Priveam tabloul genial:
O tainică monotonie
De marmuri, ape şi metal.
Un Babilon in risipire
De scări şi-arcade, necuprins,
Havuzuri strălucind uimire
Cădeau pe aurul Învins,
Mari cataracte-apăsătoare,
Perdele de cristal sever,
Se suspendau, strălucitoare,
Pe-nalte ziduri de mister.
( 141 )
CHARLESBAUDELAIRE
Nu arbori, mîndre colonade
La ţărm de lacuri strălucind,
Unde gigantice naiade
Păreau femei In val de-argint.
Largi ape-n unduiri albastre,
Cu maluri verzi-trandafirii,
Călătoreau spre zări sihastre,
într-ale lumilor vecii;
Erau comori nemaigindite,
Talazuri magice; erau
Oglinzi imense, ameţite
De tot ce-n ele ameţeau!
Gangi taciturni mişcînd azururi
Urcau al cerului neant,
Vărsînd averea lor de-a pururi
Abiselor de diamant.
Zidar de feerii astrale,
Făceam s-alunece uşor
Printr-un tunel numai opale
Oceanu, -acum ascultător;
Şi totul, chiar culoarea neagră,
Lucios era şi iriza
Iar slava-şi incrusta întreagă
Lumina ce cristaliza,
Şi nici un soare şi nici stele
Nu s-arătau pe-un cer de gind
Spre a ilumina acele
Minuni prin ele luminînd!
Peste tărîmul de himere
Plutea (ce lucru nou, cumplit,
Nu pentru-auz, pentru vedere!)
Tăcerea timpului oprit.
< 142 )
_________MACINI PARIZIENE
n
Cu ochii plini de-aşa bogate
Minuni, clnd vieţii m-am redat,
Mizera mea realitate
tn inimă mi-a implintat.
Cuţitul grijilor; funebre
Se auzeau bătăi de ceas,
Iar cerul sur vărsa tenebre
Peste pămlntul fără glas.
De la cazărmi s-aude a goarnei deşteptare
Iar dimineaţa suflă cu vintu-n felinare.
E ora clnd, cuprinşi de pornirile acele,
Adolescenţii-n vise aleargă după iele;
Cind, ca un ochi rănit ce palpită-n agonie,
Pe albul zilei lampa-i o pată singerie;
Clnd trupul de putere şi sufletul de vis
Se-ncaieră ca steaua cu zorii-n cer deschis.
Cum un obraz In lacrimi e-atins de-un vint hoinar,
Văzduhul se sărută cu duhuri ce dispar,
E frînt de scris poetul, amanta de amor.
Din hornuri, ici şi colo, ies fumuri, lin izvor;
Femeile de stradă cu vinete pleoape
In somn stau împietrite, ca împietrite ape,
Iar cele cerşetoare cu sini de viaţă seci,
Suflă-n cărbuni şi suflă în degetele reci.
E ceasu-n care frigul şi aspra sărăcie
Durerea la lehuze o fac mai grea să fie;
Ca un oftat ce-1 curmă un val de singe roş
E spintecată picla de-un strigăt de cocoş;
Şi ceaţa ca o mare îneacă edificii
Pe cind murinzii-n gheara adincilor ospicii
Îşi horcăie suflarea din urmă ca pieriţi.
Se-ntorc destrăbălaţii acasă istoviţi.
tn timp ce aurora pe cheiurile Senei
in roz înveşmîntată se-nchipuie alene,
Parisul se trezeşte, bătrin ce nu aşteaptă,
Uneltele-şi încearcă şi apoi intră-n faptă.
( 144)
CHARLES BAUDELAIRE
SUFLETUL VINULUI
Cinta din suflet vinul în seara încetată:
«Biet om, o vorba, iată, mă chinui să-ţi şoptesc;
Butelia mă-nchide, sub ceară, sigilată,
Dar chipul meu spre tine-i cu zîmbetul frăţesc.
Ştiu bine cită muncă, ce rîuri de sudoare
S-au dăruit colinei sub soarele-arzător
Spre-a mă rodi tulpina ca tainică licoare,
Ci fi-voi pentru toate din plin răsplătitor.
Fiindcă ce plăcere să fiu băut cu sete
De lucrătorul zilnic în trudă istovit,
S-alunec pe gltleju-i în desmierdări încete:
In trupul său mai bine-i ca-n beciul amorţit.
Auzi in sărbătoare cum cîntecul răzbate
Şi susurînd speranţa in mine s-adunînd?
Cu toţi ai tăi la masa cea plină de bucate
Mă veţi sorbi cu poftă, mă voi preface-n gînd.
Femeia-ţi va fi mindră şi-avînd in ochi îndemnul,
Odraslei tale da-voi puteri ca-n proaspeţi zori
Lui, mic atlet al vieţii, voi fi ca untdelemnul
Ce oţeleşte muşchii la marii luptători.
Voi stărui în tine, ambrozie cerească,
Săminţă aruncată de-Acel Semănător,
Ca din iubirea noastră poezia să-şi ivească
Cea floare fără umbră urcind spre Creator.
( 146 )
VINUL PETICARILOR
peticar apare, mişcindu-se încet,
De unul singur, planuri
Dictează legi sublime şi jurăminte,-apoi
Pe cei loviţi i-alină, izbeşte in> «V*:
Şi sub adinca noapte cu splendid talda
Se-mbată de minunea propnulm său destin.
Da, oamenii aceştia, sărmani cit nu se P<»te'
Sunt deşelaţi de vîrstă, de tot^e-au dus in spate,
Sub maldăre de zdrenţe tîrind un trup ucis.
Imundă vărsătură a marelui Paris.
Se-atorc tîrind cu dinşii un damf de vinuri pnjste
Cu alţi bătrîni, prieteni de cînd avi fosUa^oaste.
Păr alb, mustăţi enorme ca steagun a irnind,
Flori, arcuri triumfale şi prapure m vint,
Ca-ntr-o solemnă vrajă apar în faţa lor.
Şi in orgia-aceasta cu luminos decor
De surle, tobe, soare şi strigăte durează
Poporului izbindă şi dragoste vitează!
( 147 )
CHARLES BAUDBLAIRE
La fel ca-n Omenirea cu sufletu-i frivol
Vinul se schimbă-n aur, strălucitor Pactol;
El cintă prin gitlejuri tot ce nu s-a cîntat,
Prin darurile sale domnind cu-adevărat.
Spre-a îneca durerea acestor blestemaţi
Bătrîni în suferinţă şi care mor uitaţi,
Căindu-se, Cel Veşnic, un somn le-a dat, cu har
Iar omul le-a dat Vinul, prea-sfîntul fiu solar!
VINUL
VINUL ASASINULUI
Da, mi-a murit nevasta! ^j
De-acum pot bea pină ce crăj,.*
Cind mă-ntorceam de la adăj>'
O, moară parcă-i era gura.
Precum un rege,-s fericit;
E cer albastru,-i cald şi bine,
Ca-n vara ceea cind in fine
De ea m-am fost îndrăgostit.
Mă sfişie o Cwte-adîncă!
Şi-atita vin mi-ar trebui
Spre a o stinge, cit ar fi
Să-ncapă-n groapa ei, şi încă!
Am îmbrîncit-o-ntr-o fînîînă
Şi pietre-am prăvălit pe ea
Spre a o-nghite bezna grea —
Aş vrea s-o uit, c-a fost
După atitea jurăminte
Ce nu le poţi călca, de-amor,
Şi fiindcă nu-mi era uşor
Să n-o mai văd ca mai nainte,
De-o întîlnire m-am rugat,
La inserat pe-o stradă-obscură:
Veni! nebună creatură!
Nebuni toţi suntem, de legat!
( 149)
CHARL(S BAUDELAIRE
Era frumoasă ca o ceaţă,
Chiar dacă obosită! Eu
Prea o iubisem, şi cu greu
I-am spus: Desparte-te de viaţă!
Aice nimeni n-o să-mi placă:
Beţivi stupizi ce n-au visat
In nopţi bolnave de păcat
Din vinul lor un giulgiu să facă!
O hidă gloată-n nesimţire,
Precum maşinile de fier!
Nicicînd nu voi putea să-i cer
Să inţeleagi o iubire
Cu negrele-i dorinţi duioase,
Cu-alaiut ei drăcesc, o lavă,
Cu lacrimi-rîu şi cu otravă,
Cu scrîştiete de lanţ si oase!
— Acum sunt liber, singur sint
Şi mort de beat voi fi diseară,
Nepăsător, a multa oară
Mă voi întinde pe pămînt
Şi voi dormi precum un ciine!
Ci poaie-un car Împovărat
Ori un vagon neaşteptat
Vor trece-n vuiet peste mine,
Să-mi sfarme ţeasta-n plină ură
Sau să mă rupă-n două, eu
Mi-oi bate joc de Dumnezeu,
De Drac şi Cuminecătură!
VINUL SINGURATICULUI
Privirea care cheamă a unei curtezane,
Ce ne pătrunde-n suflet, Îmbietoare rază
De lună, cînd pe lacuri dalei scânteieri aşază,
Scăldindu-şi frumuseţea in ape diafane,
Bănuţii-n care încă mai speră jucătorul,
Al blîndei Adeline sărut răscolitor,
Şi muzicile care, adinei ca un fior,
In inimi, de departe, ne reaprinde dorul,
Decit acestea toate, butelie adîncă,
Mai scumpă-mi eşti, balsamu-ţi l-îmbogăţeşte încă
Şi mîngîie visarea poetului în zori;
Tu, viaţă, tinereţe, speranţe-i dai, mindrie,
— Comoară-n veci aprinsă celor în sărăcie,
Făcindu-ne asemeni cu zeii-nvingători!
( 151 )
CHARLES BAUDELA1RB
BEŢIA ÎNDRĂGOSTIŢILOR
Splendid văzduhul! iar noi sprinteni,
Fără de frîu, zăbală, pinteni,
Ne avîntăm călări pe vin
Spre-un cer feeric şi divin!
Iubindu-ne: doi îngeri puri,
Suntem ai marii aventuri,
Care ne-absoarbe, sfînt voiaj
Spre-adîncul zărilor miraj.
Uşor pe aripi legănaţi
De mult dorita-nvîrtejire,
In patimă îngemănaţi
Zburăm, o, sora mea, în fire
Făr' de răgaz mai către astre,
Spre raiul visurilor noastre!
( 152 )

FLORILE
?\ RÂULUI
12 Oi. fcu<!«Llre
CHARLES BAUDELAIRB
PIERZANIA
Fără de preget, Dracul, cu gindu-i mă-nconjoară,
Pluteşte imprejuru-mi ca boarea nevăzută,
îl sorb şi-mi simt plăminii in flacăra-i amară,
Umplindu-mi-i o poftă etern reîncepută.
Şi, cunoscînd adinca-mi iubire pentru Artă,
Mi-apare-n chipul unei femei desăvîrşite,
In suflet îmi pătrunde, acum deschisă poartă,
Obişnuindu-mi firea cu marile-i ispite.
De-a Domnului privire departe mă alungă,
Urîtu-i o cîmpie cu-nveninată dungă
Iar paşii-s grei de trudă, privirile mă dor,
Veşmintele-mi sunt zdrenţe in singerarea rănii,
Abia mă port prin rele care mă-mpart, mă vor
Sub arma nemiloasă a veşnicei pierzănii!
< 154)
FLORILE RĂULUI
O MARTIRA
DESENUL UNUI PICTOR NECUNOSCUT
Printre sticluţe, stofe şi horbote-nspumate
La mobile tronînd in clar-obscur,
Printre statui, tablouri şi rochii parfumate
în falduri dulci tăcerii dimprejur,
în aerul de seră din calda încăpere
Cu-n iz de nemişcat apăsător,
Şi unde,-n vaze, jerbe lipsite de putere
Abia simţit se tînguie şi mor,
Zace-un cadavru sumbru, decapitat, pe perne,
Vărsînd un abundent şi viu şuvoi
Gilgiietor de singe ce-n pînze se aşterne
Cum apa într-o pajişte de soi.
Ca năluciri, ce-n umbră stau palide şi-aşteaptă
Să intre in privire şi-n tăceri,
Cu-ntunecata-i coamă de păr şi făr' de şoaptă,
Bijuterii bogate-n adieri,
Pe masă tace capul! un trandafir sălbatic
Din trupu-i rupt zvîrlit pentru vecii,
C-o uitătură pală spre un hotar noptatic,
Tulburător, din ochii tulburii.
Pe pat, cu nepăsare, gol, trupul îşi desface
Nestingherit misterele deplin,
S-abandonînd acelei reci frumuseţi, şi zace
într-un fatal, definitiv destin;
( 155 )
CHARLES BAUDBLAIRn
Ciorapii roz, cu puncte de aur, pe picioare
Perfect întinşi, o amintire par,
Iar jartiera strinsă, un dor secret ce doare,
O zare diamantică-n calvar.
Singurătatea asta, ciudata ei măsură,
Şi un portret înalt pătruns de vis,
Cu ochi sfidînd ca mîndra lui făptură,
De-o dragoste vorbesc şi de-un abis,
De vinovate jocuri şi de petreceri stranii:
Săruturi in voluptuos păcat,
Ce bucurau tot roiul de îngeri în pierzanii
Dansînd între perdele la-nserat.
Şi totuşi, privind forma firavă şi plăcută
A umărului în conturul frint,
Şi coapsa mult subţire, şi talia-absolută
Ca o reptilă-n clipa de avînt,
Se vede frăgezimea-i! — Dar sufletul de jale,
Simţirea-i in plictisul otrăvit,
Căzut-au pradă haitei de pofte infernale,
Alunecînd mereu, de neoprit?
Bărbatul crud pe care ascunsa ta iubire
Sâ-1 sature in viaţă n-a putut
Şi-a împlinit pe trupul inert, ieşit din fire,
Dorinţa-i arzătoare cum a vrut?

I
Răspunde, hoit impudic! tu, cap cumplit, hai, spune,
De pletele-ţi te-a prins şi, tremurînd,
Te-a ridicat de-odată spre a-şi lipi nebune
Buzele lui de buzele-ţi tăcînd?
— Departe-acum de lumea, in felul ei, barbară,
De-orice judecător prea curios,
( 156 )
FLORILE RĂULUI
Poţi odihni in pace, cum ai trăit, bizară,
Dormi In mormintul tău misterios;
Fugar iţi umblă soţul; ci somnul i-1 veghează
Eterna ta fiinţă, gînd în stea;
Şi el, fără-ndoială, spre tine-ngenunchează
Şi pin' la moartea-i va îngenunchea.

CHARLES BAUDELAIRE
FEMEI OSlNDITE
Lungite pe nisipuri, o turmă ce gindeşte,
îşi aţintesc privirea spre zările de mări,
Dorindu-se cu pulpe şi miini prea-omeneşte,
Cu dulce lîncezeală şi-amare-nfrigurări.
Mărturisindu-şi taine, mereu Îndrăgostite,
Cutreieră prin crînguri, la murmur de izvor,
Îşi amintesc pruncia iubirilor ivite,
Şi sapă-n coaja verde un semn despre amor,
Sau trec, In ascultare, precum călugăriţe,
Spre stîncile pe unde vedenii bîntuiesc
Şi unde sfint Antoniu văzu acele-arşiţe
De sini superbi, tentaţii ce doruri înfloresc.
Ori merg in licărirea răşinilor aprinse,
In scorburile mute,-n păgine văgăuni,
Chemindu-te, o, Bachus, de ritul lor încinse,
Tu, care, nebunia, etern le-o incununi.
Iar altele,-ascunzîndu-şi sub glugă pocăinţa,
Păstrează-n dedesubturi un bici cu-ardoare strins,
Şi-n nopţile pădurii işi liniştesc fiinţa
C-o spumă de plăcere, cu-al zbuciumului plins.
O, voi, fecioare, demoni, voi, monştri ori martire,
Voi, spirite alese natura infruntind,
( 158)
FLORILE RĂULUI
Satirilor asemeni şi-avînd spre cer pornire,
Voi lăcrămind vieţii, voi chinuind un gînd,
în iadul vostru, iată, pătrund, şi omeneşte
Vă plîng, surori de chinuri, cu sufletul durut,
Căci vă cunosc tristeţea şi-ardoarea ce vă creşte,
Şi urnele iubirii ce-n inimi le-aţi umplut!
CHARLES BAUDELAIRE
CELE DOUA SURORI
Orgia şi cu Moartea sunt blindele prezente
Mult darnice-n săruturi, cu trup de taine plin,
Al căror pintec pururi virgin, drapat în zdrenţe
N-a cunoscut prin vreme al naşterilor chin.
Poetul rupt de lume, in ale lui demenţe
Infernului promisul, curtean fără destin,
îşi află în morminte şi-n lupanar esenţe,
Şi, fără remuşcare, un pat neasasin.
Alcovul şi coşciugul, bogate in blesteme,
Ne dau, pe rînd, ca două prea-gemene surori
Plăceri spăimîntătoare şi dulcile orori.
Cind mă îngropi, Orgieî vrea trupu-mi să te cheme!
Tu, Moarte, cînd veni-vei să-ti altoieşti, frumoşi,
Pe mirţii săi de-o clipă, eternii chiparoşi?
( 160)
FLORILE RĂULUI
IZVORUL DE SÎNGE
Adeseori Imi pare că sîngele in vine
Ca un izvor se zbate în ritmice suspine,
L-aud cu limpezime izbind in clipa vană,
Dar în zadar mă pipăi, nu pot să dau de rană.
El trece prin cetate ca prin cîmpii destine
Şi, prefăcînd pavajul în insule divine,
La toţi le stinge setea ce-i bintuie, duşmană,
Imprumutind naturii culoarea lui umană.
Şi uneori rugat-am un vin de nobil soi
O zi măcar să-mi stingă durerilor noianul,
Dar vinul face ochiul mai clar, mai fin timpanul;
Am căutat uitarea în dragoste apoi:
Ea insă-i pentru mine un pat de spini şi birfe,
In care-mi sorb paharul nesăţioase tîrfe!
( 161 )
CHARLES BAUDBLAIRE
ALEGORIE
E o femeie mîndră, de-aleasă frumuseţe,
Ce-şi moaie în pahare a pletelor mîndreţe,
Otrăvuri amoroase de prin spelunci sordide
Pe pielea-i, precum bronzul, alunecă livide.
Cu Moartea nu discută, iar de Orgie-şi ride:
Doi monştri peste lume cu chipurile hîde,
Ci-n jocul lor bezmetic şi-adinc primejdios
N-au Îndrăznit să muşte din trupul majestos.
E pasul ei de zee, de leneşă sultană,
Plăcerilor se-nchină ca o mahomedană,
Şi-n braţele-i deschise, cu sînii-n fericire
Aşteaptă, cu privirea, întreaga omenire.
Fecioară pururi stearpă, ea crede cu tărie
Că pentru mersul vieţii e ca lumina vie,
Şi-a trupului splendoare cu cerul se străluce,
Şi stînd lingă păcate iertarea le-o aduce;
Nici Iad, nici Purgatoriu in inimă nu poartă,
Iar cînd va fi să intre pe-a Veşniciei poartă,
O să primească Moartea şi negrele-i cîntări
Ca pruncul: cu blindeţe şi fără remuşcări.
( 162 )
FLORILE RĂULUI
BEATRICE
Prin locuri de cenuşă, pustii, fără verdeaţă,
Cind mă plingeam naturii de amărita-mi viaţă,
Şi rătăceam bezmetic în al durerii val
Pe inimă-ascuţindu-mi din gînduri cel pumnal,
Văzui în plină-amiază cum tunete s-adună,
Asupra-mi cum coboară de-odată, din furtună,
Un nor purtînd o ceată de demoni bîrfitori,
Piticilor asemeni, voit iscoditori.
Uitîndu-mi-se-n faţă cu scirbă-n ochiul hid
Aşa cum trecătorii de vrun nebun îşi rid;
Da, ii vedeam, spre mine rinjind cum nu se poate,
Schimbind intre ei semne apoi şi dindu-şi coate:
— «Priviţi pe îndelete această pocitură
Pe Hamlet imitindu-1 cu palida-i statură,
Cu păr de vrăjitoare, cu ochiul repulsiv,
Ce milă să-ţi inspire asemenea beţiv,
Zevzec de rasă mare, bufon fără pereche
Şi care-şi joacă rolul, aşa, după ureche,
Cu aiureli anoste viind inima să-nmoaie
La vulturi şi la greieri, la flori şi Ia pîraie,
Iar noi, chiar noi, prea meşteri la astfel de braşoave,
Să-1 ascultăm strigindu-şi trăsnitele-i iznoave?»
ti

Aş fi putut — mindria-mi, cit muntele de plină,


li domina pe demoni şi vorba lor venină —
Să-ntorc în nepăsare iar fruntea suverană
De nu zăream deodată în ceata lor golană
— Şi soarele, o, Doamne, cum nu s-a prăbuşit! —
Pe-a inimii regină, pe care-o am iubit,
Cu demonii rizîndu-şi de neagra-mi Întristare
Şi mai şi dăruindu-i cu dezmierdări murdare.
< 163)
CHARLES BAUDELA1RE
O CĂLĂTORIE IN CYTHERA

tnaripatu-mi suflet preafericit să zboare,


Rotea domol in preajma înaltului catarg;
Corabia, sub cerul senin, plutea in larg
Asemeni unui înger înamorat de soare.
— Ce insulă-i aceasta, tristeţilor ursită?
— Cythera e! faimoasă prin cîntecele ei,
Un Eldorado, visul bătrinilor holtei,
Acum adine pustie, cu zarea-nvăluită.
— O, insulă de taine, cu sărbători-minune,
A Venerei fantomă, superbul antic chip,
Peste-ale tale ape, arome-1 întruchip
Şi ne pătrunde-n suflet spre-a nu a mai apune.
Tărim cu mirţi in valuri şi ierburi înflorite,
Tu, care pretutindeni eşti adorat in veci
De inimi in suspine, tu, care nu te treci
Ca fumul de tămiie peste grădini vrăjite,
Sau precum uguitul hulubului-iubire;
— Cythera nu mai este decit un chip amar,
Deşert stincos şi sumbru, cu ţipete-n calvar...
Şi totuşi ceva straniu lovi a mea privire!
Dar nu era vrun templu in umbră şi verdeaţă,
Spre care preoteasa zeiţei, printre flori,
Se strecura cu trupul invîlvorînd fiori,
Sub rochia-i desfăcută de briza îndrăzneaţă;
Căci, ţărmul, cind s-atingem cu prova navei noastre,
Şi pinzele-i umflate dlnd spaima-n păsări-mii,
( 164)
FLORILE RXULUI
Sus, o spinzurătoare văzurăm, ca-n stihii:
Un chiparos ce urcă grav braţele-i sihastre.
Mari corbi, şi ciori, şi ulii, ca harpiile îlămînde,
Rupeau cu-nverşunare din hoitul spînzurat,
Crud infigindu-şi pliscul ca pe-un cuţit spurcat
In cea putreziciune de cărnuri sîngerînde.
Ca două găuri ochii, din burta spintecată,
Pe coapse, maţe-n valuri alunecau lucios,
Şi ghiftuiţi, călăii, cu ciocul lor scirbos
Castraseră scheletul de bărbăţia-i toată.
Jos, se-adunase-o haită de fiare-n neputinţă:
Priveau în sus cu bale, se agitau urlînd;
In mijloc cea mai mare, de poftă tremurînd,
Părea un gide,-n preajmă cu cei de o fiinţă.
Fiu al Cytherei mindre ce n-a gustat frămintul,
Tu sufereai acestea drept ispăşire grea
A riturilor care şedeau sub neagră stea,
Păcate care, toate, ţi-au interzis monnîntul.
Tu, spînzurat ridicol, durerile-ţi mă-ncearcă!
Şi simt, privindu-ţi hoitul sub razele fierbinţi,
Cum, valuri, urcă greaţa oprindu-mi-se-n dinţi,
Un fluviu lung de fiere ce-n mine se descarcă.
In faţa ta, biet diavol în amintiri închis,
Simt iar mulţimi de pliscuri şi fălci de sfîşiere
A' hulpavelor păsări şi-a' negrelor pantere
Ce-mi bintuiră carnea, un groaznic paradis.
— Era un cer de vrajă şi-o mare azurie,
Dar pentru mine totul doar negru-sîngeriu,
Şi inima ascunsă, ca într-un văl pustiu,
Trăia nefericită această-alegorie.
în insula ta, Venus, un simbol mi-am ivit:
Spinzurătoarea care îmi leagănă-aparenţa;
— O, Doamne! dă-mi puterea iubirii şi ardenta
Să-mi pot privi şi cuget şi trupul, neştirbit!
CHARLES BAUDELAIRE
AMORUL ŞI CRANIUL
Amoru-i aşezat pe craniul
Bietei umanităţi,
Ca pe un tron, şi rîsu-i straniu
Răsună în cetăţi,
Suflînd voios rotunde bule
Uşor le-nalţă-n cer,
Ca alte lumi, la fel credule,
Să-nchîpuie-n ether.
Plăpîndul glob cu strălucire
Se-avîntă-n falnic zbor,
Spărgîndu-şi sufletul subţire
De aur visător.
Aud la orice glob cum ţeasta
Se văietă gemînd:
— «Ridicolul din joaca asta
Sfîrşit va fi, şi cînd?
Căci tot ce gura ta arzindă
Distruge-n preajma sa
E mintea mea de-nalt flămindă
Şi singele-mi de stea!»
( 166)

,
7

RĂZVRĂTIRE
CHARLES BAUDELAIRE
LEPĂDAREA SFÎNTULUI PETRU
Ce face Domnul, oare, cu valul de-anateme
La îngerii din preajmă-i urcînd dinspre pămînt?
Ca un tiran, de chefuri prea îndelunge frînt,
Adoarme-n legănarea cumplitelor blesteme.
O simfonie pare noianul de suspine,
Mereu îmbătătoare pentru acei din cer,
Cărora-n sîngerafe se-nchină cei ce pier,
Ci ei doresc întruna cîntările-asasine!
— O, Christ, reaminteşte-ţi a lacrimei Grădină,
Unde cu-nfrigurare rugai pe Cel-de-sus,
Cel ce fără de milă la chinuri te-a supus
Rîzînd la răstignirea-ţi de groaza morţii plină.
Cînd ai văzut că-ţi scuipă atunci dumnezeirea
Străjerii şi rîndaşii, lumina-ţi pîngărind,
$i spinii, drept cunună, în roşu se ivind
Pe bolta frunţii-n care gîndiseşi Omenirea,
Si cînd apoi se frînse a trupului povară
Iar braţele-ţi întinse pe lemn se nemişcau,
Cînd chipul tău sudoarea şi sîngele-1 brăzdau
Fiind în faţa gloatei o ţintă de ocară,
Te mai gindeai tu, oare, la cele zile faste
Cînd, spre-a-mplini Cuvîntul din veci, ai fost venit
Călare pe asinul cel blind, şi-mpodobit
Cu flori îţi era drumul de paşnica ta oaste,
( 168)
RĂZVRĂTIRE
Sau cînd, plin de speranţe, în brava ta mînie,
Ai alungat zarafii din templul profanat,
Fiind stăpîn, în fine? Şi-n pieptu-ţi a intrat
Mustrarea mai nainte ca lancea să-1 sfîşie?
— Din lumea-n care fapta nu-i soră cu visarea,
Desigur, eu pleca-voi fără păreri de rău;
Putea-voi trage spada, cînd spada mi-e călău!
S-a lepădat şi Petru de Christ... i-aprob trădarea!
13 Ch. Baudclaire
ABEL ŞI CAIN
Neam a' lui Abel, te ghiftuieşte,
Domnul spre tine e zîmbitor,
Stirpe-a lui Cain, ticăloşeşte
Şi mizerabil trăieşti şi mori.
Neam a' lui Abel, a ta jertfire
Lung, Serafimii, a desfătat!
Stirpe-a lui Cain, in chinuire
Fără de capăt ai sîngerat!
Neam a' lui Abel, petreci în bine
Precum o turmă-n pajişti de cer;
Stirpe-a lui Cain, foamea in tine
Cîine-i, ce urlă prins de hingher.
Neam a' lui Abeî, dulce ţi-e traiul,
Dulce căminul patriarhal;
Stirpe-a lui Cain, negru ţi-e raiul,
Tremuri prin peşteri sărman şacal;
Neam a1 lui Abel, cale deschisă!
, Auru-ţi creşte şi mai bogat,
Stirpe-a lui Cain, inimă-aprinsă,
Rămii la pofte neîmpăcat.
( 170)
Neam a' lui Abel, crezi, ie îmbată,
Ploşniţe grase-n mii de păduri!
Stirpe-a lui Cain, veşnic damnată,
Te înconjoară zările suri.
II
Ah, neam a' lui Abel, hoitul tău va să
Pururi îngraşe solu-aburind!
Stirpe-a lui Cain, nicicum la masă,
Nu, datoria nu s-a sfîrşit,
Neam a' lui Abel, iată-ţi ruşinea:
Lancea o-nvinge parul plebeu!
Stirpe-a lui Cain, nalţă-ţi minunea:
Din tronu-i zvîrle-l pe Dumnezeu!
CHARLES BAUDBLAIRE
LITANII CÂTRE SATAN
O, tu, ce între îngeri, eşti cel mai învăţat
Şi mai frumos, de soartă şi laude trădat,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Prinţ izgonit din ceruri, rămas nedreptăţit,
Şi care, — nvins, de-a pururi, te-nalţi mai oţetit,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce ştii totul, rege al celor din-desubt,
Vindecător al lumii cu sufletul abrupt,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care iei leprosul, hulitul şi proscrisul
Şi cu a ta iubire le-nchipui paradisul,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu, cel mereu al Morţii, preamărea ta iubită,
Ai izvodit Speranţa, nebuna fericită,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce calmezi privirea celui pe eşafod,
Dispreţuind tăcerea prostitului norod,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
( 172)
RĂZVRĂTIRE
■■

Tu care ştii acele tărimuri cu ispite,


In care-ascunde Domnul comori nemaizărite,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce cu ochiu-ţi ager pătrunzi în arsenale
Unde, in mari adîncuri, dorm neamuri de metale,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce ascunzi cu mina genuna pinditoare,
Cînd somnambulul trece pe streşini fără soare,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care in mod magic mlădii bătrîne oase,
Cînd e zobit beţivul tîrziu în nopţi ceţoase,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care pe cel şubred îl scapi de suferinţă,
Şi-i pui trăgaciul armei în mînă cu ştiinţă,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel mirşav
Pecetea-ţi de putere şi-a aurului brav,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce iveşti in ochii fecioarelor crescind
Poftirea spre amorul de trupul lor flămînd,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Toiag celui ce fuge şi far născocitor,
La sprînzuraţi duhovnic şi la uneltitori,
( 173 )
CHARLES BAUDELAIRE
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tată-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut să fie
Goniţi din raiul veşnic, in neagra lui minie,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
RUGĂ
Mărire, slavă, ţie, Satan, in înălţimi,
Unde-ai domnit o dată, precum şi-n adîncimi,
Unde visezi în tihnă şi nesupus Căinţii!
Ia-mi sufletul aproape sub Pomul Cunoştinţii,
Spre a te admirare şi-a aştepta o zi
Cind fruntea-ţi ca un templu de ramuri va-nflori!

MOARTEA
-
CHARLESBAUDELAIRE
MOARTEA ÎNDRĂGOSTIŢILOR
Paturile noastre fi-vor parfumate,
Şi adinei divane sugerind morminte,
Flori pe etajere murmurînd, ciudate,
Despre alte ceruri tainice cuvinte.
Ultima căldură risipind, curate
Inimile noastre, două facle sfinte,
împărţi-vor dubla lor paliditate
Sufletelor noastre năzuind fierbinte.
Fi-va roş amurgul in mistere-albastre,
Naltă fulgerare, unică spre astre
Expirarea noastră plină de-amintiri;
Mai apoi un tnger va deschide uşa,
Vrînd să reînvie fostele iubiri,
Din oglinzi tăcerea şi din noi cenuşa.
(176)
MOARTEA
MOARTEA SĂRMANILOR
Doar Moartea ne alină şi, vai, ne-mbărbătează
Ea singura nădejde in zarea vieţii dură;
Ne-nalţă şi ne-mbată: grozavă băutură,
Şi inima ne-o creşte, spre înc-o zi, vitează;
Ea-i calea prin furtună şi prin zăpezi: nimbează
Lumina chemătoare cu fără de măsură:
Vestitul han aşteaptă cu blinda lui căldură
Cu cina şi odihna, cu liniştea sa trează;
Ea-i Îngerul puterii şi-n mîini magnetic ţine
A' somnului dorinţe, a' visului ruine,
Dind aşternut spre pace acelor mulţi şi goi;
E-a zeilor izbindă şi misticul hambar e,
Celor sărmani o ţarâ-i şi fără de hotare,
E poarta larg deschisă la cerurile noi.
< 177 )
CHARLES BMJDBLAIRE
MOARTEA ARTIŞTILOR
Cit va mai fi nevoie să sun din zurgălăi
Şi fruntea să ţi-o mingii mereu, caricatură?
Ah, să ochesc adincul din mistica-ţi natură
Săgeţile-mi de suflet nerătăcind pe căi!
Ne istovim din suflet acele ascunse văi
Spre-a dărima minciunii greoaia armătură
Şi-a contempla in voie sublima Creatură
Al cărei dor ne arde: tăcute vîlvătăi!
Ci sunt artişti ce-adună nemăsurat orgoliu:
Clnd Idolul vreodată ei nu şi l-au ivit
îşi bat cu pumnii pieptul de spaime bîntuit,
Nădăjduind s-ajungă în sumbrul Capitoliu!
Doar Moartea, fără preget, precum un proaspăt soare,
Le va-nflori din creier ideile arzătoare!...
(178)
MOARTEA
SFlRŞITUL ZILEI
Sub palida lumină rară
Viaţa-şi face dansul-chin,
Impudică ţipînd, barbară,
Cînd, dinspre zările-n declin
Ca un alint soseşte seara
Şi scade foamea potolit,
Şterglnd ruşinea şi ocara,
Poetu-şi zice: «în sfîrşit!
Suflet şi oase obosite,
Doriţi odihna-n timpul stins;
Precum de-a morţii dulci ispite,
Pe spate m-aş lăsa întins,
Şi-n văluri, din răcori urzite,
M-aş da tenebrelor, învins!»
CHARLES BAUDELAIRE
VISUL UNUI CURIOS
Lui F.N.
Asemeni mie şi tu, plăcerile durerii
Le ştii, şi-auzi in preajmă şoptind: «Ce om ciudat!»
— Parcă muream. Iubirea-mi s-amesteca tăcerii,
Iar groaza in dorinţă: chin dulce-mbrăţişat,
Tristeţea şi speranţa nerăzvrătind mizerii,
Cu cit fatalul ornic grăbea ca disperat,
Cu-atit avea tortura, parcă, dulceaţa mierii
Smulgindu-mă simţirii din lumea ce-am umblat.
Eram precum copilul in sala de spectacol
Urînd cortina scenei ca pe-un absurd obstacol...
Deodată, adevărul se revelă deplin:
Murisem fără veste şi-o Auroră-adincă
Mă-nvăluia. — Cum, Moartea e-atlta de puţin?
Cortina se-nălţase; eu aşteptam, ce, încă?
( 180)
MOARTEA
CĂLĂTORIA
Lui Maxime du Câmp
,;
îndrăgostit, copilul, de-acele hărţi şi stampe,
Măsoară Universul cu-avîntul său de-a şti.
Ah! cît de mare-i lumea sub globul unei lampe!
Şi-n ochii amintirii ce mică poate fi!
Aşa plecăm, deodată, cu minţi învăpăiate,
Cu inimi de răscoală, cu suflet ameţit,
Ducînd spre zări, in ritmul talazurilor toate,
Nemărginirea noastră pe-oceanul mărginit.
Da, unii fug departe de-o patrie tirană,
Iar alţii de un leagăn îngrozitor; cîţiva
Magi înecaţi în ochii unei femei-satană,
înmiresmata Circe ce i-a robit cîndva.
Acum, spre-a nu-i preface din nou în aspre fiare,
Se-mbată în lumină, văzduh şi înserări,
Iar gerul ce-i cuprinde şi arşiţa ce-i doare
Şterg urmele lăsate de-acele sărutări.
Dar călători aievea sunt doar acei ce pleacă
Spre a pleca! sunt inimi uşoare ca un pai,
De-a lor fatalitate nu pot să se desfacă,
Si. fără-a şti pricina, îşi zic de-a pururi: Hai!
Cei cu dorinţi asemeni cu norii în plutire,
Visează, cum recrutul visează un asalt:
Plăceri nemaiştiute, imense,-n devenire,
Al căror nume nimeni nu 1-a ştiut vreodat'!
( 181 )
CHARLESBAUDELAIRE
II
Ne-asemuim, eroare! c-o bilă ori sfîrlează
Ce se invîrt în cercuri; şi chiar adine dormind,
Ea, Curiozitatea, ne chinuie vitează,
Ca îngerul sălbatic un soare biciuind.
Ciudată soartă-n care o ţintă locu-şi schimbă,
Şi nefiind niciunde, e, poate,-n orice loc!
Cînd Omul, cu speranţa vorbind aceeaşi limbă,
S-alungă-n neodihnă către al său noroc!
Ni-e sufletul o navă spre ţărmul Icariei;
«Deschide ochii!», strigă pe punte-un glas amar,
Ci se aude altul, catarg al bucuriei:
«Iubiri... plăceri... mari glorii!» Blestem! E-o stîncă, doar!
Orice ostrov ce-n zare zimbind se întrevede,
Ne pare-un Eldorado de Soartă inventat;
închipuirea-şi varsă orgia-n care crede,
Ci-n dimineaţă-apare reciful blestemat.
O, biet îndrăgostitul de ţărmii lui himerici,
Cum poţi să-1 pui în lanţuri ori să-1 arunci în val
Pe-acest fără-de-seamăn izvoditor de-Americi,
Care, visînd, sporeşte amarul abisal?
La fel şi vagabondul ce prin noroi grăbeşte,
Cu nasu-n vînt visează un rai strălucitor,
Privirea lui vrăjită o Capuă iveşte
Oriunde-o candeluţă luceşte-ncetişor.
III
O, călători de vrajă! ce nobile istorii
Citim în ochii voştri ca mările de-adinci!
Deschideţi-vă scrinul bogatelor memorii,
Cu stranii juvaeruri de stele, ceruri, stînci.
( 182 )
MOARTEA
Vrem să plutim şi fără vapori, şi fără vele!
Din inimile-temniţi urîîul ne-alungaţi,
Pe sufletele noastre, ca pînzele acele
Cu zările drept ramă, din amintiri, pictaţi!
Ei! ce-aţi văzut, ne spuneţi?
IV
«O, noi văzurăm astre
Şi valuri, şi, de-asemeni, lungi ţărmuri de nisip;
Şi, chiar loviţi de soartă, surprize ori dezastre,
Amară plictiseală ni se ivea pe chip.
A soarelui splendoare pe mări violacee,
Oraşele-n lumina tăcutului amurg,
Ne aprindeau în cuget acea dorinţă-zee
De-a ne-afunda în cerul spre care toate curg.
Cetăţi sclipind bogate, măreţe peisaje
Nu ne-au atras atîîa, chiar licărind mister,
Precum cetăţi de nouri in mişcătoare vraje,
Şi iarăşi mai departe, căci visuri noi ne cer!
Dorinţa împlinită adaugă dorinţă.
O, tu, dorinţă, arbor hrănit cu voluptăţi,
Cum scoarţa ta se-ngroaşă spre-a soarelui fiinţă,
Cum ramurile-ţi mîndre întind eternităţi!
Vei creşte pururi, arbor, în tot ui-tot mai spornic,
Mai nalt decît cypreşii? — Ci iată, noi am scos
Cîteva schiţe pentru albumul vostru dornic,
Fraţi ce găsiţi frumosul dincolo de frumos!
Am salutat pe cale şi idolii cu trompă
Şi tronuri podobite cu pietre de lumini,
Palate mari a căror neasemuită pompă
Pe toţi bancherii voştri i-ar duce la ruini;
( 183)
CHARLES BAUDELA1RE
Veşminte care pentru priviri sunt o minune,
Femei vopsindu-şi dinţii şi unghiile lungi,
Savanţi-jongleri cu şerpii in alintări nebune.»
Si mai departe, încă?
vi
«Sunteţi ca nişte prunci!
Spre-a nu uita un lucru, din toate mai de seamă,
Căci peste tot văzut-am, deşi n-am cercetat,
De sus în josul scării, de-a pururea infamă,
Ticăloşia-ntreagă a vechiului păcat:
Femeia, ce-ngîmfată, şi proastă, şi-n sclavie
Se-adoră fără zîmbet nu-n patul conjugal,
Bărbatul, despot hulpav, şi dur, şi-n preacurvie,
El însuşi sclav al sclavei, scursoare în canal;
Călăul ce rinjeşte, martirul care cade,
Serbările-nsoţite de-al sîngelui parfum,
Otrăvile puterii tiranilor dind roade,
Mulţimea-ndrăgostită de bice şi de scrum;
Religii, deopotrivă cu-a noastră, dînd năvală
Spre cerurile-nchise; Sfinţenia aflînd
In cuie şi-n păr aspru voluptuoasa fală,
Aşa cum delicaţii pe-un pat de puf visind;
Flecara Omenire, de geniul său beată,
Cu mintea-nceţoşată, strigînd la Dumnezeu
Si azi, la fel, nebună precum şi altă dată:
«Stăpîne, al meu seamăn, fii blestemat mereu!»
( 184)
MOARTEA
Şi ciţiva proşti, Demenţei, adoratori de vază,
Fugind din marea turmă închisă de Destin,
In opiul vast îşi află a veşniciei rază!
Acesta este-al lumii prea-trainic buletin.»
VII
Amare-nvăţăminte ne dă călătoria!
Atît de mică lumea şi monotonă; ieri,
Şi azi, şi mîine,-aievea ne e fotografia:
întunecată oază-n deşertul de dureri!
Să stai? Să pleci? Cum oare? Rămîi de poţi rămîne;
De trebuie, chiar pleacă. Fug unii ori s-ascund
Spre-a-şi înşela duşmanul care mereu stăpîn e:
Timpul! Dar iată alţii spre-al zărilor rotund
Fugind fără oprire: Jidov-rătăcitorul,
Şi-apostolii în groaza de-un retiar nebun,
Nimic nu le ajunge: nici trenul, nici vaporul;
Alţii ucid acasă, fără-a pleca la drum.
Cind pe grumaz, piciorul, i-1 vom simţi, şi vina
Va deveni speranţă, porni-vom cu avint,
Precum odinioară cînd se pleca spre China,
Cu ochii largi spre larguri, cu pletele în vînt,
Pluti-vom, deci, pe marea întinselor Tenebre
Cu inimi bucuroase de tineri avîntaţi ;
Nu auziţi, voi, glasuri vioaie şi funebre,
Chemind: «Veniţi, cei, care doriţi ca t mîncaţi
Din parfumatul Lotus! Acum este culesul
Fantasticelor fructe ce le-aţi dorit în vis;
Veniţi, să vă îmbete, azi, gustul lor, alesul;
Această după-amiază-i un infinit deschis!»
Ştiam al cui e glasul şi felul întrebării;
Din zări, Pilazii, iată, tind braţe către noi.
«Te-aşteaptă iar Electra», ne strigă-aceea cărei
Cîndva îi sărutasem genunchii amîndoi.
14 Ch. Baudclaire ( 185 )
CHARLES BAUDCLAIRE
VIII
O, Moarte, este clipa! să ridicăm ancora!
E-o ţară plicticoasă, bătrîne căpitan!
De-i de cărbune cerul iar marea-şi umflă hora,
în inimi arde dorul, neprihănit elan!
Otrava ta ne-o toarnă: o bem fără de teamă!
In creier să ne ardă nestăvilit ecou,
Infern sau rai, totuna, cu-abisul lor ne cheamă!
Vrem doar Necunoscutului şi-n miezu-i ceva nou!
CHARLES DAUDELA1RB
APUSUL SOARELUI ROMANTIC
O, Soarele, ce mîndru-i şi proaspăt cind răsare,
Explozie-n lumină, pe toţi îmbrăfişind!
— Ci fericit e cel ce cu dragostea Iui mare
Apusul i-1 admiră, chiar visul întrecind!
îmi amintesc de toate!... Flori, holde şi izvoare
Se prosternau sub ochiu-i, ca inima vibrind...
— Să alergăm spre zare, s-ajungem mai curind,
Spre-a-i prinde chiar şi raza piezişă care moare!
Dar ffi-am grăbit zadarnic la Zeul ce pleca;
Cu neoprire, Noaptea imperiu-şi aşeza,
întunecat şi straniu, mă-nfiorind în oase;
Duhoare de morminte plutea peste tăcere
Iar eu treceam pe margini de mlaştini, cu durere
Călcînd pe melcii umezi şi broaştele rîioase.
( 188)
EPAVE
LESBOS
Rai de latine jocuri şi de plăceri eline,
Tu, Lesbos, cu săruturi legănătoare-n dor,
Ca razele de soare în dăruiri depline
împodobindu-ţi vremea cu nesfîrşirea lor,
Rai de latine jocuri şi de plăceri eline,
Tu, Lesbos, cu săruturi ca asprele cascade
Zvîrlindu-se-n plăcere spre hăurile adinei,
Şi, hohotind, aleargă ca tinere naiade,
Vijelioâse-n umbră, izbindu-se de stînci,
Tu, Lesbos, cu săruturi ca asprele cascade!
Lesbos, care protegui lascivele Phrynee,
Aici, unde suspinul suspine dă-n ecou,
Sus, astrele, cu Paphos, te-admiră şi seînteie,
Iar Venus e geloasă pe Sapho,-n gîndul său!
Lesbos, care protegui lascivele Phrynee;
Lesbos cu nopţi de calde sfirşeli în voluptate,
In care, cu ochi tainici, fecioare se uimesc
La fragedele trupuri cu fructe minunate
Pe care-n dulce pîrgă le-alintă şi-ndrăgesc,
Lesbos cu nopţi de calde sfîrşeli în voluptate;
Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră,
Iertarea ta stă-n taina bogatelor iubiri,
Regină pe-un imperiu ce-i fără frontieră
Posesiuni subtile in fără de sfîrşiri;
Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră.
< 189 )
CHARLES BAUDELAIRE

Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă


Pe cei cu inimi-flăcări, in felul lor martiri
Ademeniţi de-un zlmbet, de-o zare intr-o şoaptă
Ca dinspre alte ceruri cu alte fericiri!
Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă!
Ce zeu din ceruri, Lesbos, ţi-ar judeca avintul
Spre-a-ţi umilire fruntea ce visului s-a dat,
Cind c-un clntar de aur ţi-ar măsura frămintul
Şuvoaielor de lacrimi ce-n mare le-ai vărsat?
Ce zeu din ceruri, Lesbos, Ji-ar judeca avintul?
Ce-i, oare, nedreptatea, şi ce-« dreptatea noastră,
Fecioare ce, cu faimă, aji înălţat un mit?
Ca orice crez, e sfintă aici iubirea voastră
Ce, peste Iad şi Ceruri pe sine s-a zidit!
Ce-i, oare, nedreptatea şi ce-i dreptatea noastră?..
Da, eu am fost de Lesbos ales, cu-a mea putere
Frumoaselor fecioare iubirea să le-o cînt,
Eu, care din pruncie ştiu negrele mistere
In care rls şi plînset e un amestec sfînt;
Da, eu am fost de Lesbos ales, cu-a mea putere.
Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace,
Stind, trează santinelă, cu ochii-n depărtări
Spre-a desluşi fregata, catargile-i buimace,
Sub soare ori sub stele sosind cu-albastre zări;
Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace
Să aflu dacă marea e binevoitoare
Şi-n valuri, ce suspină la vreme de-nserat,
De nu cumva aduce din aspra depărtare
Pe adorata Sapho ce-n moarte a plecat —
Să aflu dacă marea e binevoitoare !
Neasemuita Sapho, poetă şi iubită,
Ca Venus, mai frumoasă, cu palidu-i obraz !
Doar ea, cu ochii-i negri, de cearcăn şi ispită,
( 190)
EPAVE
Pe-albaştrii ochi supune — ai zeei in extaz.
Neasemuita Sapho, poetă şi iubită!
Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lume
Vărsînd întru vecie seninele-i culori
In marea-ndrăgostită de fiica sa din spume
Ce-şi străluceşte chipul de aur printre nori,
Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lume!
— O, trista Sapho, moartă in zi de blasfemie
Cind, insultindu-şi cultul şi-al ritului său har,
îşi dăruise trupul: sublimă poezie,
Unuia ce păcatul i-a răsplătit cu-amar;
O, trista Sapho, moartă în zi de blasfemie!
Din clipa-aceea, Lesbos adine se lamentează,
Oricîte imne lumea-i Înalţă pentru veci,
Iar ţipătul durerii în noaptea pururi trează
Spre ceruri îl aruncă din ţărmurile-i seci,
Din clipa-aceea, Lesbos adine se lamentează!
CHARLES BAUDELAIRE
FEMEI BLESTEMATE
DELFI'IA Şl IPOLITA
In palida lumină a lămpilor tînjite,
Acolo, între perne scăldate în parfum,
Visează Ipolita la-mbrăţişări flămînde,
îndepărtînd perdeaua candorilor de fum.
Ea caută cu ochii, ca-ntr-o înceţoşare,
Spre-al nevinovăţiei cer blînd, îndepărtat,
Precum drumeţu-ntoarce privirea-n înserare
Să vadă iar seninul sub care a umblat.
Pe genele-i răsfrînte dulci lacrimi lenevoase:
Uimirea, voluptatea in adîncit fior,
Şi braţele, ca arme învinse, le lăsase;
Firava-i frumuseţe se-mpodobea cu dor.
De bucurie plină, la poalele-i lungită,
Cu ochii de văpaie, Delfina o pindea
Ca fiara ce veghează la prada-i potolită,
Ce, mai intîi cu dinţii, o sîngerase, ea.
Vînjoasa frumuseţe sta in genunchi in faţa
Aceleia fragile, sorbind-o din priviri
Precum, izbînzii, vinul, tăcerea ei, semeaţă,
Cu-ntreaga sa făptură dorindu-şi mulţumiri.
Şi caută in ochii prea-palidei victime
Acea cîntare mută pornită din plăceri,
Şi-acea recunoştinţă în formele-i sublime,
Ivită de sub pleoape, suspin în adieri:
( 192 )
EPAVE
— «Oh, scumpă Ipolita! ai înţeles acuma
De ce nu trebuieşte să dărui nimănui
A frumuseţii floare şi s-o fereşti de bruma
Şi vînturile toamnei ce ne izbesc tehui?
Săruturile mele sunt dulci efemeride,
Care alintă-n taină mari lacuri de azur;
Bărbatul, cînd sărută, e aspru şi avid e,
Şi carnea-ţi răscoleşte cu plugu-i bont şi dur,
Şi trece peste tine ca vite de povară:
Bieţi cai şi boi trăgîndu-şi prin târnă drumul greu...
O, scumpă Ipolita! Minune-n primăvară,
Tu, gind şi-ntruchipare mă oglindind mereu,
Intoarce-ţi către mine privirile-nstelate!
Balsam divin surîsu-ţi, o, cum m-ai ferici,
Ţi-aş dezveli ascunse plăceri nemaiumblate,
£i-n visul fără margini visind te-aş adormi.»
Ci, Ipolita, fruntea, şi-o înălţă, frumoasă:
— «Ah, nu sunt o ingrată şi nu te osîndesc,
Delfino, insă sufăr, neliniştea m-apasă
Ca după un teribil nocturn ospăţ. Simţesc
In mine cum s-adună tăcute spaime grele,
Fantome negre-n cîrduri, ca negre remuşcări,
Ce vor să mă alunge pe drumurile-acele
Jur împrejur închise de sîngerînde zări.
Cumva, făcut-am astăzi ceva nelegiuire?
Explică-mi tulburarea şi spaima ce mă prind,
Cînd îmi şopteşti: «O, înger!», parcă îmi ies din fire
Şi totuşi îmi simt gura spre gura ta cu jind,
Privirea ta îmi arde privirea, ca sărutul,
Tu, soră prea-aleasă, te voi iubi în veci,
Chiar de mi-ai fi o cursă, pieririi începutul,
Îmi vei rămîne-n suflet, tu, suflet, n-ai să pleci!»
( 193)
CHARLES BAUDELAIRE
Delfina, scuturîndu-şi întunecata pleată,
Izbind în trepiedul de-alăturea, sever,
Cu ochi fatal privind-o se auzi înceată:
— «Cum, tu vorbeşti de moarte, iubirea, cînd |i-ofer?
Ah, blestemat să fie de-a pururi visătorul,
El, care a vrut, primul, şi-atit de fără rost,
Să lege-onestitatea cu dragostea şi dorul,
Enigmă şi-azi sterilă, aşa precum a fost!
Cel care, printr-un mistic acord, vrea să unească
Fierbintele cu umbra, şi bezne cu lumini,
Nu-şi va-ncălzi vreodată povara lui trupească
La soarele iubirii tronlnd peste grădini!
Mergi, dacă vrei, în lume şi mire îţi găseşte,
Care să-ţi muşte sinii, stupidul animal,
Apoi, în remuşcare spre mine te grăbeşte,
Fecioară pîngărită într-un amor banal...
Poţi mulţumi pe jume doar un stăpin, pricepe!»
Copila pradă, insă, unei dureri adinei
Strigă: — «Simt că abisul în mine îşi începe
Nebuna-i prăbuşire: o, inimă, tu plingi
Arzînd precum vulcanul profund ca o genune:
Nimic nu-1 potoleşte pe monstrul meu gemînd,
Chiar setea Eumenidei nu-1 poate-acum răpune,
Care cu torţarn mînă îi arde trup şi gînd.
De lume să ne-ascundă perdelele închise,
Şi-adincă oboseală ne fie pat duios:
Vreau să-mi topesc sărutul pe gura-ţi de abise,
La sinul tău să-mi aflu mormîntul răcoros!»
— Pieriţi fără de urmă, voi victime urîte,
Duceţi-vă pe drumul bătrînului infern!
Genunele v-aşteaptă cu guri posomorite
Cu bice de văpaie păcatului etern,
( 194 )
________________________________EPAVE______________________________________
Care se zvîrcoleşte urlînd ca o furtună.
Nebune umbre, -acolo, spre pofte vă împing;
A voastră vilvătaie cu moartea se-mpreună:
Plăcerile sunt înseşi pedeapse ce vă-ncing.
In peşterile voastre n-a înflorit vreo rază,
Doar prin spărturi de cremeni miasmele pătrund,
S-aprind ca felinare ce, pîlpiind a groază,
In trupurile voastre parfume grele-ascund.
Sterilitatea aspră a bucuriei voastre
V-a scorojit fiinţa şi setea v-a-nteţit,
Iar vîntul desfrinării cu bicele-i sihastre
Vă şerpuieşte-n carne ca-n steagul zdrenţuit.
De tot ce-i viu departe, de-a vieţii frumuseţe,
Ca lupii prin pustiuri, voi, umbre, alergaţi
Şi vă-mpliniţi destinul, penibilă tristeţe,
Fugind de necuprinsul cc-n sînge îl purtaţi!
CHARLES BAUDELAIRE
LETHE
Tu, monstru crud, tigresă adorată,
Vino ia mine, suflet ticălos,
în părul tău ca noaptea, unduios,
Vreau mina să-mi desfăt, înfiorată;
în rochia-ţi în care zac parfume
Vreau, fruntea-ndurerată să-mi cobor,
Să te respir ca pe-un buchet de dor,
Mireasmă a iubirii fără nume.
Să dorm, aş vrea, adine şi fără teamă,
Un somn ca moartea-n care să-mi depun,
Fără suspin, sărutul meu nebun,
Pe trupul tău cu-adinci luciri de-aramă.
Spre-a-mi risipi durerile-mi odoare
E patul tău abisul legănat;
Pe gura ta uitarea a uitat
Al Lethei duh, sărutului izvoare.
Martir docil, neştiutor, pe cale
Destinului de-acum, deliciul meu,
Supliciului supus fiind mereu
Voi asculta poruncile-i totale.
Spre-a m-adormi, voi suge în risipă
Otrăvile la care m-am supus
Din sfîrcu-acestor sîni de nesupus,
In care n-a fost suflet nici o clipă.
( 196)
CELEI PREA VESELE
Privirea, gestul, gura ta
Ca o privelişte mă-ncîntă,
Pe chipul tău surisul cîntă,
O briză-n cer ce m-aştepta.
Pe întristaţi tu îi vrăjeşti
Cu sănătatea ta prea plină
Ce curge, proaspătă lumină,
înalt din umerii regeşti.
Răsunătoarele culori
Veşmintelor văluitoare,
Poeţilor inspiratoare:
Eşti toată un balet de flori.
A' cugetului tău lumesc
Nebune rochii, par embleme
Şi-i sufletul nebun şi geme
Şi te urăsc şi te iubesc!
Cîndva,-n grădini mi-am preumblat
Fiin{a-n blîndă trîndăvie,
Dar, cu cerească ironie,
El, soarele, m-a sfîşiat
Şi inima mi-a ofilit
Cu primăvara şi verdeaţa,
Incit o floare-şi frînse viaţa
Sub pasul meu batjocorit!
( 197 )
CHARLES BAUDELAIRE
Aşa,-ntr-o noapte, aş dori,
Cind ora voluptăţii bate,
Comorile-ţi nemaiumblate
Ca un tîlhar a-ţi jefui,
Ţi-aş pedepsi frumosul trup
Şi sinii tăi de fată pură,
Şi-o rană, proaspătă arsură,
Uimită-n carnea ta să rup,
Şi, fericire-n apogeu,
Prin buzele astfel croite,
Bogate, moi şi-ndrăgostite,
Să-ţi torn adine veninul meu!
EPAVE
PODOABELE
Iubita era goală şi, cunoscîndu-mi firea,
Asupra sa păstrase sonorele podoabe,
A căror bogăţie i-arată semeţirea
Ce-o au în zile faste a' maurilor roabe.
Cind se aruncă-n dansu-i, cu clinchete barbare
Metal şi pietre rare în străluciri se-mbină;
Extazul mă cuprinde, iubindu-i cu furoare
Acest amestec tainic de sunet şi lumină.
Era, deci, pe divanu-i şi se lăsa iubită,
Surisu-i de plăcere ii înflorea dorinţa,
Iubirea mea adîncă o cuprindea-n ispită,
Ca marea-n flux cind ţărmul îşi năruie fiinţa.
Tigroaica îmblinzită, mă urmărea ca-n ceaţă,
Mereu mai visătoare, cu-mbietoare poze,
Lubricitate simplă, candoare îndrăzneaţă,
Dînd farmec nou acestor străvechi metamorfoze.
Ce braţe, ce picioare, ce coapse-n fericire,
Lucind în unduirea de lebădă sub stea,
Mi-acaparau privirea precum o nălucire
Şi pintecul, şi sinii, ciorchini din via mea,
Ca Îngerii pierzării mă îndemnau spre bine,
Spre o prea-tulburare a sufletului meu,
Ce se afla-n cristalul de rocă-n clipe line
Unde se aşezase cu calmul lui de zeu.
f 199 )
CHARLES RAVDF.LA1RB
Mi se păreau unile de-o linie ciudată
Ale Antiopei coapse cu bustu-unui imberb,
Sub zveltul tors sta şoldul in curba lui bogată,
Pe chipu-i brun, sălbatic, lucea un fard superb.
Şi lampa, cu încetul, se îndură să moară,
Şi doar din vatră jarul uşor mai clipocea,
Stingîndu-se-n suspinu-i, cînd îumina-ntr-o doară
Şi pielea-i ca arama în singe se-mbăta!
EPAVE
METAMORFOZELE VAMPIRULUI
Femeia.-n timpu-acesta, se zvîrcolea sălbatic,
Asemeni unui şarpe dansînd peste jăratic
Şi frărnîntîndu-şi sinii încorsetaţi, abia,
îmi gifîia cuvinte într-o mireasmă grea:
— «Am buze dulci ca fraga, şi am acea ştiinţă
De a topi-n plăcere bătrîna conştiinţă,
Zvînt lacrimile toate pe gurguiaţi-mi sîni,
Şi-i fac, precum copiii, să rîdă, pe bătrîni,
Căci, pentru cei ce goală mă văd, şi fără voaluri,
Sunt lună şi sunt soare, şi stele peste valuri!
Aşa-s de pricepută în voluptăţi, fierbinte
Ştiu palmele-mi oriunde bărbaţii să-i alinte,
Şi-abandonîndu-mi sînii, cu patimă mi-i gustă;
Timidă sunt, lascivă, fragilă şi robustă,
încit în patu-n care se leşină-n plăceri,
Neprihăniţii îngeri ar năvăli din cer!»
Cind oasele-mi sărmane de măduvă mi-a stors
Şi, vlăguit, spre dînsa iar chipul mi-am întors
Şpre-ai da o sărutare de dragoste, vai, mie,
Un pîntec văzui, doară, plin-ghiol de murdărie!
O spaimă ca de gheaţă privirile mi-a stins,-
Iar cind, o clipă-n urmă, lumina m-a cuprins,
Alături, chiar pe locul hidoasei întrupări
De slnge îmbuibată şi fără-asemănări,
Văzui frînturi de oase puţind mucegăite,
tn scrişnet de morişcă, săltlnd înnebunite,
Ca tabla ruginită izbită-amar de vînt
In nopţile de iarnă cu monştri pe pămînt.
( 201 )

GALANTERII
GALANTERII
HAVUZUL
Ţi-s ochii obosiţi, iubită!
Inchide-i şi rămii aşa
De nepăsare, liniştită
Plăcerea a ţi-o distila.
Afară murmură havuzul
Şi noapte, zi, făr'de răgaz,
Cu taină-ţi mingiie auzul
Continuîndu-mă-n extaz.
Jerba se desfiră
In mii de flori,
Phoebe Ie prefiră
Cu vii culori,
Cad ca dintr-o liră
Stropii sonori.
La fel şi inima-ţi se-avintă
Incendiată de plăceri,
Iar cerul vast n-o înspăimintă
Cu neştiutele-i puteri.
Apoi, scăzînd ca înspre moarte,
Tristeţi ce-n unduiri se sting,
Mi-adună-n suflet clipe sparte
Pe panta timpului năting.
Jerba se desfiră
In mii de flori,
Phoebe le prefiră
Cu vii culori,
Cad ca dintr-o liră
Stropii sonori.
( 203 )
CHARLES BAUDELAIRB
O, tu atîta de frumoasă,
Cînd aplecat spre sinul tău
Ascult cea undă mîngiioasă:
Havuzul suspinind mereu!
Şoptiri in arbori, lună plină
în vuiet ape, şi-mprejur
Melancolia ta senină
Oglindă-a dorului meu pur.
Jerba se desfiră
în mii de flori,
Phoebe le prefiră
Cu vii culori,
Cad ca dintr-o liră
Stropii sonori.
GALANTERII
OCHII BERTHEI
Nu vă sfiiţi de ochii cei mai făloşi din lume,
Voi, ochi ai mîndrei mele, din care se strecoară
O nu-ştiu-ce minune ca Noaptea de uşoară,
Vărsaţi asupra-mi bezne ţesute in parfume!
Ochi mari ai dragei mele, mistere adorate,
Cu magicele peşteri mereu v-asemujesc
Acolo, printre umbre letargice, tînj^sc
în vagă licărire comorile unate!
Privirea ta, iubito, tăcută, adîncă, vastă,
Ca Noaptea-i, fără margini şi străl^nd ^ g^
Iubirea şi Credinţa arzînd, aceeaşi ste3)
Ce pîlpîie-n adincuri, voîuptuoasă, casta.
( 205)
CHARLES BAUDELAfRE
IMN
Preascumpei, preafrumoasei care
în sînge îmi străluminează,
Icoana mea netrecătoare,
Salut a nemuririi rază!
E răspîndită-n viaţa-mi toată
Ca sarea în văzduhul mării,
în sufletu-mi avid înoată
Şi varsă gust etern cîntării.
Mireasmă proaspătă-n tăcerea
Ungherului care ne-ascunde,
Cădelniţă arzîndu-şi mierea
în taina nopţilor profunde,
Cum, dragoste fără prihană,
Să-ţi cint minunile acele?
Tu, bob de mosc, ascunsă rană
în miezul nemuririi mele!
Preabunei, preafrumoasei care
Mi-e bucurie-n vîrf de soarte,
Icoana mea netrecătoare,
Salutul meu în peste-moarte!
( 206 )
PROMISIUNILE UNUI CHIP
Îmi plac, frumoasă brună, sprincenele-ţi arcate,
Din care mari tenebre se ivesc,
Iar ochi-ţi de tăciune îmi toarnă-n gînd păcate
Ce nu-s funebre, ci mă fericesc,
Fiindcă ei sunt asemeni cu părul tău de noapte,
Ca o pădure, firea-ţi podobind,
Ochi tinjitori, spre ochi-mi luciră-aceste şoapte:
«Amant al muzei plastice fiind,
Urmează-ţi deci speranţa ce ţi-am ivit-o-n sînge
Cu gusturile ce le profesezi,
Şi vei putea de-ndată să ţi le poţi ajunge:
De la buric la pulpe, să le vezi;
Da, vei găsi în vîrful celor doi sîni-minune,
De bronz, două medalii largi, ca-n vis,
Şi sub un pîntec neted, sublimă goliciune,
Pictat în tonul palid-indecis,
O, pajişte de lină bogată, soră buna,
Acestor plete mari ce le adori,
Dulce,-ondulată, deasă, care in ea adună
Cea Noapte fără stele, numai nori!
( 207 )
CHARLES BAUDEIMRE
MONSTRUL
sau
ÎNSOŢITORUL
UNEI NIMFE MACABRE
Tu, sigur, nu te-asemeni, scumpa mea,
Cum zice Veuillot, cu o brinduşă,
Chiar dacă-amoruri, jocuri, faimă rea,
Te fierb şi-acum, bătrînă căldăruşă!
Se duce prospeţimea, scumpa mea,
Copilă-mbătrînind cu anii! Iată,
Ca nişte caravane în tumult
Ţi-au scris pe faţă lustrul fără pată
A lucrurilor folosite mult,
Ce încă sunt seducătoare, iată!
Verdeaţa celor patruzeci de ani
Nu-i monotonă încă, nici tardivă;
Prefer ai Toamnei struguri dolofani
Decit, în Mai, o floare costelivă!
Nu, nu mă obosesc trecuţii ani!
Căci incă are haz scheletul tău,
El, mai păstrindu-şi graţiile sparte;
Orbitele-ţi, ca solniţe de hău,
Mă pipărează cu tăceri aparte;
Da, încă are haz scheletul tău!
Ridicolii amanţi mă tasă rece,
Cu tot melonul lor ca un dovleac!
Cind mina mea pe umeri-ţi petrece,
Chiar Solomon îmi pare mai sărac
(208)
GALANTERII
E părul tău o cască albăstrind,
Umbrind la fruntea ta de luptătoare,
Ce nu gindeşte şi-încă ne-roşind
Prin spate se salvează de pudoare
Pe sub zulufii căştii albăstrind.
Sunt ochii tăi asemeni cu noroiul,
în ei lucind ceva ca de spital;
Ci fardul gros acoperindu-ţi boiul
Le dă deodat' un aer infernal!
Sunt ochii tăi mai negri ca noroiul'
Desfrîu total într-un total dispreţ
E gura ta amară, şi provoacă;
Această gură încă-i rai semeţ
Şocîndu-ne cu vinovata-i joacă
Desfrîu total într-un total dispreţ!
E muşchiulos piciorul tău, îmbie
Cînd urcă pe-nălţimi, peste vulcan,
Chiar dacă o zăpadă subţirie
Dansează-afurisitul ei cancan;
Ce muşchiulos piciorul tău îmbie!
Dar pielea-ţi aspră-i şi ne-alintoasă,
Precum o are un jandarm bătrîn
Ne-mai-ştiind sudoarea voluptoasă
Cum făr'de lacrimi ochiu-ţi este spin
(Şi totuşi ea mă cheamă alintoasă!)
II
Tu, proasto, drept la Dracu te vei duce!
Şi-aş merge, zău, cu tine, bucuros,
Dar zboru-ţi cu aripile-i năuce
Mă Inspăimîntă, e prăpăstios.
Deci, singură la Dracu te vei duce!
15 Ch. Baudelairi
( 209 )
CHARLES BAUDBLAIRE
Genunchii mei, rărunchii şi plăminii
Mă-mpiedică omagiu să închin
Acestui zeu, cum merită stăpinii.
«Vai! vai de noi, pâcatu-i asasin!»
Se tinguie genunchii şi plăminii.
Oh! sincer, sufăr, clipa greu m-apasă
Că nu pot merge-acolo la Satan,
Spre-a te vedea, cind bese cu pucioasă,
Cum ii săruţi sdrbavnicul organ!
Oh! sincer, sufăr, clipa greu m-apasă!
Tu, chin aprins! cit sunt de Întristat,
Cu torţa, de-a nu-ţi fi însoţitorul
Acolo,-n iad, că m-am concediat,
Ah, scumpa mea, poţi fi judecătorul:
Mă chinuiesc şi sunt prea-intristat,
Fiindcă de-atita vreme te iubesc,
E logic, deci! Şi, în concluziune,
Vreau, Răului esenţa să-i găsesc:
Fii tu, perfectul monstru, stricăciune;
Ah, da! bătrîne monstru, te iubesc!
INSCRIPŢII
VERSURI PENTRU PORTRETUL
D-LUI HONORE DAUMIER
O, cititor! îţi prezentăm un tip
De înţelept, ce-n arta lui subtilă
Ne-nvaţă să privim al nostru chip
Rlzind, dar şi plînglndu-ne de milă.
E un satiric, un zeflemitor,
Şi dăruirea cu care pictează
Răul din jur cu numerosu-i cor
A inimii frumseţe îi probează.
Nu-i rîsul lui grimasă din Melmoth
Sau din Mefisto care se răsfaţă
Sub torţa lui Alecto peste tot
Vin pîrjolind, dar care ne îngheaţă,
E rîsul său de veselie, dar
Nu e decît durere şi povară
Averea sa, ce strălucind cu har,
Stă semn în bunătatea lui amară!
(212 )

INSCRIPŢII
LOLA DE VALENCE
Atitea fete mîndre, oriunde şi oricînd,
Prieteni, şi dorinţa e-n permanent balans;
Ah, strălucitul fannec al Lolei de Valence,
Bijuterie rară in negru-roş arzind!
(213)
CHARLES 1AUDEI AIRE
PE CEAŞCA, IN ÎNCHISOARE,
A LUI EUGENE DELACROIX
Întemniţat poetul, bolnav şi chinuit,
Călcind pe manuscrise cu pas împleticit,
Măsoară c-o privire aprinsă de teroare
A ameţelii scară şi sufletul ii doare.
îmbătătoare risuri, vuind in puşcărie,
Prea-stranii şi absurde l'-invită la trezie;
In preajma-i Îndoiala şi Frica strălucesc
Ridicol, prea hidoase, cu mersul nefiresc.
Un geniu sub tăcerea cu ziduri ticăloase,
Şi ţipete-n adîncuri, şi spectre fioroase
Involburate-n roiuri, auzu-i ameţindu-1,
Biet visător, oroarea îi locuieşte gîndul;
Iată-ţi emblema, Suflet, cu visurile-n ceji:
Realul te-năbuşă cu groaznicii pereţi!
(214)

g PIESE
it( DISPARATE
CHARLES BAUDELA1RE
GLASUL

Pruncie-n dulce leagăn! biblioteca plină


Sta-n juru-mi ca un Babei de tomuri, acolo
Cenuşa latiniei şi pulberea elină
Se-amestecau, iar eu doar cît un in-folio.
Un glas de din adincuri şoptea cu viclenie:
«Pămintul e o tortă zimbind îmbietor,
Şi pot să-ti dau plăcerea cu zarea aurie
A poftei fără saţiu, ce n-am să ţi-o măsor.»
Alt glas, ce tainic însă! rostea a lui dorire
Aleasă precum vintul într-un tărim avut:
«Oh, vino să pătrundem in cea călătoare
De vis fără de seamăn şi nemaicunoscut!»
Da, glasu-acesta, parcă, îmi alinta auzul,
Inspăimîntindu-1 totuşi cu necuprinsul lui,
Ci i-am răspuns: «Să mergem!»
De-atunci mi-e călăuzul,
E-a mea fatalitate, e rana zborului,
Cum o numesc. Dincolo de-acest decor de viaţă,
Abis şi-ntunecare in zorii săi trufaşi,
Ciudate lumi, distincte mi se rotesc în faţă,
Cind eu tirăsc aspide muşclndu-mă de paşi.
De-atunci precum profeţii ador asprimea mării,
Pustiul, cu tandreţe, mi-1 fac eu însumi dar,
Şi rîd în zi de doliu, vărs lacrimi sărbătorii,
Iar gustu-mi pare dulce cind beau un vin amar.
Tot căutind la ceruri ades îmi lunec pasul,
Şi iau ca fapte-aievea tot felul de minciuni;
«Cei înţelepţi, şopteşte din tainiţa sa glasul,
N-au visuri de minune cum au acei nebuni!»
<216>
PIESE DISPARATE

NEPREVĂZUTUL
Cînd tatăl său, de viaţă, in chin se despărţea,
Trist, Harpagon, privindu-1, sta frămintat de ginduri
Şi-ntrebător, în sine, neliniştit zicea:
«Avem, pentru sicriu destule sclnduri?»
Şopteşte Celimena: «M-a izvodit frumoasă,
Cu inima curată, chiar bunul Dumnezeu.»
— Inima ei! Supusă-i la fumul de pucioasă
în iad: jambon uscîndu-se mereu!
Un scrib, un biet opaiţ dorindu-se făclie,
Sărmanului, pe care cu scrisu-i 1-a-necat,
Ii spune: «Unde-1 vezi tu pe Cel ce totul ştie,
Pe Domnul cel de tine lăudat?»
Dar, decît toţi mai bine un desfrinat se-arată,
El cască pe-ndelete, fiind ce poate fi:
Neputincios şi leneş: «Ah! m-aş dori o dată
Un virtuos, dar nu ştiu-n care zi!»
La rîndu-i, orologiul, cu voce joasă-ngînă:
«E putred osînditul! Ce rost să-1 mai previn?
Orb, surd, fragil e omul, ca un perete pînă
li prăbuşesc insectele-n destin!»
Şi apoi vine Cel ce cu toţi îl negară,
El, mindru şi sarcastic cuvintă: «V-amintiţi
Că-n liturghia neagră din fiecare seară
Din vinu-mi aţi băut preafericiţi!
(217 )
CHARLES BAUDELAIRR
In sufletele voastre mi-aţi înălţat altare
Şi-aţi sărutat in taină chiar fundul meu murdar!
Satana sunt! iar rîsu-mi învingător şi mare,
E slut ca lumea-n chipul său hilar!
Cum aţi putut deci crede, făţarnici demascaţi,
Maestrul să vi-1 rideţi, să-1 înşelaţi la joc,
Plăcindu-vă preţ dublu pe viaţă să-ncasaţi,
Aicea, aur, dar şi-n cer un loc?
E dreptul la răsplată: bătrin e vlnătorul,
Şi-a stat atît la pindă să-i cadă prada-n la).
Prin marile desişuri vă voi purta în zborul,
Ciraci ai bucuriei fără saţ,
Prin marile desişuri din munţii fără seamă,
Prin a' cenuşii voastre mormane drum tăind
Spre un palat cit mine de-nalt şi fără teamă:
Un bloc din piatră dură, strălucind;
Căci e făcut din trupul păcatelor mulţimei:
In el, dureri, orgolii şi glorii am închis!»
In acest timp, un tnger din cer, deasupra crimei
Izbinda o suna, din paradis,
Acelor ce cuvîntă cu inima: «Părinte,
Slăvit să fie biciul, Durerea ce ne-o dai!
Stau sufletele noastre în mîinile-ţi preasfinte,
In grija-ţi care pentru om o ai».
Şi-al trimbiţei clnt mindru legănător mingiie
Amurgurile-acestea cu sfîntul lor cules,
Extazul ei pătrunde ca fumul de tămîie
In cei ce cîntă Domnului ales.
PIESE DISPARATE
RĂSCUMPĂRAREA
Spre-a ne plăti vecia ceţei
Ogoare două ni s-au dat,
Şi le muncim neîncetat
Cu fierul minţii îndrăzneţe;
Trudind să crească trandafirii
Iar bobul trup să bage-n spic,
Noi stoarcem frunţii pic cu pic
Sărată lacrima trăirii.
E Arta un ogor, Iubirea
E celălalt; tîrziu, cindva,
Cînd totul se va judeca,
Spre a-mblînzi dumnezeirea,
Va trebui s-avem prea-pline
Hambare şi noian de flori
Cu nestemate în culori
Şi Îngerii ne vor susţine.

CHARLES BAUDELAIRE
UNEI MALABAREZE
Picioarele-ţi sunt tot ca şi miinile de fine,
Iar coapsele-îi, prelunge, pe-o albă-ar prinde-o bine;
Artiştii te admiră, căci ochii tăi, regină,
Mai negri-s decit pielea de întuneric plină.
tn ţară ta, ce Domnul ţi-a dat-o, pururi caldă,
Ai grijă ca luleaua stăpînului să ardă,
In sticle apă rece să torni şi-arome dulci,
De lingă pat ţînţarii sîcîitori s-alungi,
Şi dis-de-dimineaţă, cînd frunzele dau glas,
De la bazar să cumperi banane şi-ananas.
Desculţă, ziua-ntreagă, tu umbli şi visezi
Tot fredonind vrun cintec străvechi, malabarez,
Iar cind coboară seara de purpură-n tăcere,
Pe vechea rogojină odihna iar te cere,
Şi-n somnu-ţi se adună, în stoluri, colibri,
Şi, floare adormită,-i înveţi a înflori.
De ce, preafericito, vrei tu să mergi în Franţa,
Unde mulţimi de oameni işi chinuie speranţa,
Şi-ncredinţîndu-ţi viaţa matrozilor străini
Să-ţi laşi pe totdeauna roz-albii tamarini?
Te văd: abia-mbrăcată în muselini uşoare,
Pe străzi întunecate sub ploaie şi ninsoare;
Ah, cum vei plînge traiul de-aici — un tainic fum
Şi prinsă in strlnsoarea corsetului de-acum,
Prin glodurile noastre va trebui, ah, da,
Pe-o pline amărită să vinzi splendoarea ta,
Privind cu-ndurerare topindu-se sub cer
Fantoma tristă-a unui pierdut cocotier!
( 220 )
(^ BUFONERII.

BUFONERII
CHARLES■AUDBLAIRB
LA DEBUTUL AMINEI BOSCHETTI
LA TEATRUL DB LA MONNAIB,
BRUXELLES
Amina zburdă, cîntă, suride fericită,
Jar Welche: «Pentru mine, parc-ar vorbi-n sanscrită;
V crîngurilor nimfe, ivite efemer,
Le ştiu doar din Montagne-aux-Herbes-potageres!»
Pictorul său minune-i şi ochiul clematită;
Delir ne toarnă-n suflet: Amina-i o ispită;
Iar Welche: «Miocinoase-s deliciile şi pier!
Nevastă-mea se poartă cu mult mai auster.»
Ah, voi nu ştiţi: silfida cu pasul triumfant
E-n stare să-1 Înveţe chiar vals pe elefant,
Pe barză veselia, pe bufniţă să rida,
Ci Welche strigă: «Huideo!» cu limba lui cea hidă:
Ca şi cind, dacă Bachus bourgogne vrind să-i ofere,
El, monstrul, ar răspunde: «Mai mult mi-ar place-o bere!»
(332)
BUFONERII
DOMNULUI EUGENE FROMENTIN
A PKOPOS DE UN NEPOFTIT,
CARE SE CONSIDERĂ
PRIETENUL SĂU
Mi-a spus că e foarte bogat,
Şi că holera-1 ocoleşte;
— Că aurul şi 1-a-ncuiat,
Că, Opera, o preţuieşte;
— Că e nebun după natură,
Asemeni domnului Corot;
— Că, încă, nu avea trăsură,
Ci-i va veni cu cai cu tot;
— Că marmură şi cărămidă
Şi grinzi în negru, stîlpi bronzaţi
îi plac, şi-n fabrica-i solidă
Are trei meşteri decoraţi;
— C-ar poseda, în plus de case,
Douăzeci-mii acţiuni la Nord;
Că, pe un fleac, işi procurase
Rame cu marca Oppenord;
Că s-ar fixa chiar in Luzarches,
Unde nimic n-are măsură,
Şi că In Piaţa Patriarhii
A dat o mare lovitură;
Că soaţa nu şi-o mai iubeşte,
Nici mama; — dar credea, şi e
Un suflet ce se veşniceşte,
Că 1-a citit pe Niboyet!
CHARLES BAUDELAIRE
— Că-i pentru dragostea de-o noapte,
Că-n Roma, loc de plictiseli,
O doamnă cu aprinse şoapte,
Se-ndrăgostise grav de el.
Timp de trei ore şi jumate
Ast vorbăreţ de prin Tournai
Mi-a spus rapid viaţa-i toată,
De parcă mintea-mi nu mai e.
Ar fi să-mi bat o lună gura
De suferinţa mea să-ţi zic;
Şi mă gîndeam struhindu-mi ura:
de-aş putea dormi un pic!»
N-am îndrăznit măcar să miaun,
Cum nici să pleci, cînd vrei, nu poţi,
Şi fundul mi-am frecat de scaun,
Visînd, in ţeapă să-1 cocoţ.
Bastogne se cheamă acest monstru,
Fugind de biciul meu, şuvoi;
Eu, in Gascogne, să-mi aflu rostu,
In apă ineca-mă-voi,
Dacă-n Parisul cu-ale sale
— In care toţi se-ntorc, la ce!?—
ti voi mai intîlni pe cale
Pe nătărăul din Tournai.
Bruxelles, 1865
BUFONERII
UN CABARET VESEL
PE DRUMUL
DE LA BRUXELLES LA UCCLE
Tu, cel nebun după schelete
Şi alte detestate-nsemne,
Condimentînd plăceri, pesemne
(Ce-au fost în fapt nişte omlete!),
O, Monselet, bătrin hai-hui!
«tn faţa cimitirului»,
Această insolită firmă
Din nou in gindu-mi te confirmă.
16 Ch. Baudelaire
( 225 )

ALTE FLORI
ALE RÂULUI
ALTE FLORI ALE RĂULUI
EPIGRAF
PENTRU O CARTE
BLESTEMATA
Tu, paşnic cititor, bucolic,
Naiv şi sobru, şi uman,
Azvirle-acest saturnian
Scris orgiac şi melancolic,
Capcana stilului retoric
De n-o cunoşti de la Satan,
Iţi voi părea nebun! E-n van!
Azvîrle scrisu-mi alegoric!
Dar dacă, totuşi, vei porni
Tăcut a-mi pipăi abisul,
Citeşte-mă, spre-a mă iubi;
Tu, care-ţi cauţi paradisul
Şi-n suflet patimile-ţi gem
Deplînge-mă!... Sau te blestem!
CHARLESBAUDELAIRE
EXAMEN
LA MIEZUL NOPŢII
Cînd miezul nopţii bate iar,
Ne întrebăm, privind la ornic,
Timpul de azi, de ne-a fost spornic,
De n-a trecut, cumva,-n zadar:
— Astăzi, o zi predestinată,
Vineri, în treisprezece, da,
De ne mai amintim, cumva,
Pe via}a noastră-am pus o pată,
Căci pe Isus l-am ponegrit,
El, între dumnezei preabunuî,
Şi — parazit sugînd stăpinul —
Un Cresus tîmp ne-a ghiftuit;
Pentru plăcerea ăstui monstru,
Satanei stînd cirac intim,
Scuiparăm peste ce iubim
Şi-am lăudat urîtul nostru;
Iar celui slab călăi am fost,
Aşa robindu-ne trufiei,
Şi imnuri am cintat Prostiei
Cu fruntea ei de taur prost.
Apoi, Materiei cumplite,
Sărutul, în genunchi, i-am dat,
Şi, încă,-ain binecuvîntat
Putreziciunea ce ne-nghite.
In fine, pentru-a-năbuşi
Cea ameţeală în delire,
Sfoi, preoţi vanitoşi ai Lirei,
(228)
ALTB FLORI ALE RĂULUI
Glorificaţi spre-a împlini
Beţia-n tainele-i funebre,
Fără de- chef, mincind siliţi,
Să stingem lampe, istoviţi
Să ne ascundem în tenebre!
CHAKLBS BAUDELMRB
MADRIGAL TRIST
Nicicum nu-mi pasă dacă eşti cuminte!
Fii tristă! fii frumoasă! Iăcrămînd
Ţi-adaugi farmec celei dinainte
Cum fluviul acelui şes fierbinte
Şi cum furtuna florilor gemind.
Şi, de pe chip, de-ţi cade bucuria,
Mihnirea, da, mai mult ţi-o îndrăgesc;
Sau cind dureri spre tine-şi vor stihia,
Cind, orb, trecutu-şi varsă nebunia
Peste-acest azi ce vreau să ţi-1 sfinţesc.
Mi-eşti dragă, da, cind ochi-ţi mari revarsă
Ca sîngele fierbinte, apa lor,
Şi te mingii cu mina-n doruri arsă
Cind spaimele te-nvăluie şi par să
Ţi-agonizeze trupul poftitor.
Iţi sorb, dumnezeiască voluptate,
Ca imn de taină, delicios şi rar,
Zvîcnind, suave, gemetele toate,
Iar lacrimile strălucind, agate
Iluminează-n inima-ţi de har!
II
Da, ştiu acum că inima ta geme,
Din sine alungind mai vechi iubiri
Ce încă ard In forja lor poeme,
O30)
ALTE FLORI ALE RĂULUI
C-ascunzi 'n suflet — veşnice-anateme —
Trufii ce izvorăsc nefericiri;
Dar cită vreme visurile tale
N-or oglindi in ele un infern,
Si ca într-un coşmar cu-adîncă vale,
Visind otrăvuri, săbii şi pumnale
Cu ce iubire ţie se aştern,
Cu frică deschizind celui de-afară,
Descoperind urîtul peste tot,
Zbătîndu-te acum şi-a multa oară
Spre-a nu simţi, cumplit, c-m te-mpresoară
Dezgustul lumii, marele despot,
Nu vei putea, regină Înrobită
Ce mă iubeşti cu spaimă, ca pe-un zeu,
In noaptea de orgie, îngrozită,
Să-mi spui, cu sufletul ţipînd, rănită,
«Sunt eu stăpina ta, Stăpinul meu!»
CHARLES BAUDELAIRE
AVERTIZORUL
In cugete, şi eu şi tu,
Purtăm o viperă ce creşte
Şi stînd ca pe un tron, zeieşte,
Cînd spunem: «Vreau!», ea zice: «Nu!»
Iar ochii de ţi-ai cufundat
In al plăcerilor păcat,
Ea şuieră: «Ţi-ai dus povara?»
De faci copii, ori pomi plantezi,
De scrii poeme sau sculptezi,
Te-ntreabă: «Apuca-vei seara?»
Fie că-ncerci, ori speri mereu
Nu poţi petrece un moment:
Fără-acel crud avertisment
Al viperei din eul tău.
(232)
ALTE FLORI ALE RĂULUI
RĂZVRĂTITUL
Un înger ca un vultur din ceruri se avîntă,
Pe păcătos îl prinde cu miinile de păr
Si-1 scutură spunîndu-i: «Să crezi in legea sfîntă!
Sunt îngeru-ţi de pază! Minune şi-adevăr!
Vei îndrăgi de-acuma, cu-ntreaga ta fiinţă,
Săracii, răii, proştii, schilozii — negru val!—
Cu-a tale milostenii şi veşnica-ţi căinţă
Pentru Isus aşterne covorul triumfal.
Aceasta e Iubirea! Cit inima-ţi e trează,
Extazul reaprinde-ţi, la Domnul genunchează:
Sublimă Voluptate-i, şi doar cei buni o au!»
Si îngerul certîndu-1 din dragoste adincă,
Pe-afurisit, cu pumnii, îl mîngiie şi încă;
Dar pururi osinditul răspunde: «Nu! nu vreau!»
(233 )
CHARLES BAUDELAIRB
DEPARTE MULT DE-AICI
Căsuţa parcă e sfinţită
Şi-n ea o fată prea gătită
în linişte, şi pregătită,
îşi răcoreşte fragezi sinii
Cu fluturarea blîndă-a mînii
Şi-ascultă plinsetul fîntînii;
E Dorothea! şi-o găsesc
Blînd imnul apelor din zare
Şi-aripa vîntului ceresc
Şi sufletul i-1 podobesc.
Oe sus in jos cu grijă mare
îşi unge trupul său zeiesc
Cu miruri: sfîntă miresmare —
Iar într-un colţ se stinge-o floare.
(234)
ALTE FLORI ALB RĂULUI
RECULEGERE
Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
Doreai să vină Seara; priveşte-o cum coboară:
Peste oraş, tăcută, o atmosferă joasă,
Dind unora odihnă, la alţii grijă-amară.
tn timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă
Se lasă biciuită ca de-un călău, ocară
Si remuşcări culege — serbare vicioasă —
Durerea mea, dă-mi mina şi să fugim, fecioară,
Departe. Iată anii cei morţi cum se arată
Pridvoarelor de ceruri, in haină demodată,
Din ape-adînci Regretul, surîs opalescent
Şi Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne uşor
Precum un lung linţoliu sosind din Orient.
CHARLES BAUDBLAIRB
ABISUL
Pascal şi-avea abisul in propria-i trăire,
— Vai! totul un abis e: dorinţă, vis, cuvint!
Şi am simfit adesea al Groazei aspru vint
Cum părul îmi ridică, nebună-nvîlvorire.
Sus, jos şi pretutindeni, adine, peste pămint,
îngrozitorul spaţiu ce-i fără de oprire...
Cu inţeleptu-i deget şi-a lui neprihănire
îmi desemnează Domnul coşmaruri peste cint.
Chiar somnul mi se pare un puţ enorm ce-ascunde
Orori nedefinite ducind spre nu ştiu unde;
Şi oricare fereastră mă zvîrle-n zări enorme.
Da, sufletu-mi, ce pururi e chinuit de toate,
Rîvneşte-a nefiinţei insensibilitate;
— Ah! de-am ieşi o dată din Numere şi Forme!
( 236)
ALTE FLORI ALB RĂULUI
TÎNGUIREA UNUI ICAR
Sunt fericiţi, sătui, uşori,
Amanţii fetelor pierdute,
Cind mie braţele mi-s rupte
Fiindcă-am strîns cu ele nori.
Voi, sori fără asemănare,
Care-n adine de cer luciţi,
în ochii mei de voi orbiţi
Doar amintirea mai tresare.
Zadarnic spaţiului voii
Să-i aflu miezu-n tainic joc,
Sub nu ştiu care ochi de foc
Aripa mi se nărui,
Şi ars de dorul meu zeiesc,
Nu voi avea onoarea sfîntă,
Genunea care mă-nmormîntă
Cu numele-mi s-o-nveşnicesc.
(237)
CHARLES BAI LA1RB
CAPACUL
Oriunde-1 poartă soarta, peste uscat sau mare,
într-un tărîm fierbinte, ori sub un soare şters,
Ca slujitor al Crucii sau întru Desfrînare,
Biet cerşetor, sau Cresus vestit in Univers,
C-o minte mai înceată, ori mult-iscoditoare,
Din sat sau din cetate, pribeag în veşnic mers,
Pe om îl paşte pururi a tainelor teroare
Şi cată-n sus cu spaimă, spre-un bănuit advers.
Acolo, Cerul! Criptă cu-naltul strivitor,
Plafon cu luminaţii de operă, decor,
Şi sîngerînd actorii dansează-a nesfîrşire;
Speranţă pentru schivnici şi iad pentru cei răi,
O, cer! capac ce-acoperi cazanul cu văpăi
In care fierbe, vastă, mărunta Omenire.

(238)
POEMB DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ

POEME
DIN PRIMA
EDIŢIE
POSTUM^
CHARLES BAUDELAIRB
RUGA UNUI PÂGÎN
Ah! nebunia nu-ţi opri;
Cu flăcări inima-mi străbate,
Tortură scumpă, Voluptate!
Diva supplicem exaudi!
Zeiţă răspîndită-n aer,
Adincul spre-a mi-1 încălzi,
Topeşte-mi amorţitul vaier
Şi-un imn de-aramă-ţi voi porni.
Fii, Voluptate,-a mea regină!
Şi-o* mască de sirenă-ţi pune
De carne şi de catifea,
Sau dă-mi odihna cea deplină
In vinuri mistice, nebune,
Şi fii mereu fantoma mea!
(240)
POEME DIN PRJMA EDIŢIE POSTUMĂ
LUNA JIGNITA
O, Lună, tu, pe care te adorau părinţii,
Regină de azururi, cu strălucit serai
De stele-n podobire urmindu-te, alai,
Tu, Cynthie bătrînă dlnd farmec suferinţii,
Mai vezi, trudiţi, amanţii în somnul lor de rai
Cu gura-ntredeschisă uşor zimbindu-şi dinţii?
Sau pe poet in veghe storcind puterea minţii?
Ori cum se-mperechează năpirci sub ciumăfai?
Sub dominoul galben, cu pasul clandestin,
Mai mergi, precum in veacuri, din seară pină-n zori,
Endymion aşteaptă, să-i dai al tău suspin?...
— «Pe maică-ta, copile al unui veac de-orori,
O văd stînd la oglindă, cu trupul gîrbovit,
Privindu-şi jalnic sinul cu care te-a hrănitj».
.17 Ch. Baudelaire
( 341 )
CHARLES BAUDELAIRB
PIPA PĂcn
DUPĂ LONGFEIXOW-
Atunci, Gitche Manito, Stăpînul mare-al Vieţii,
A coborît puternic din zarea dimineţii
la verdea şi imensa cimpie cu coline;
La Rouge Camere, semeţ, pe-nalte stînci,
Lumina dominind-o şi spaţiile-adinci
Sta drept, şi vast, şi mîndru, şi-ncrezător ia sine.
Pentru-a chema la sfatu-i popoare numeroase
Precum nisipul mării şi ierburile joase,
Cu mîna-i de-ndrăzneală, o stincă-a smuls, avan,
Şi-a meşterit o pipă superbă pe măsură;
Dintr-un buchet de trestii cu falnică statură
A luat pe cea mai lungă spre-a face-o nalt burlan.
Şi coaja unei sălcii a rupt cu mina Sa
El, Creatorul Firii, luleaua a-ndopa,
Şi-acolo, în picioare, ca felinar astral
Aprinse Pipa Păcii. Şi stlnd în pisc stincos
El a fumat; lumina îl podobea frumos.
Popoarele zăriră, deci, marele-i semnal.
Şi fumul sfint, ca blinda coloană miresmată,
In dimineaţa calmă se arătă pe dată,
Fiind, la începutu-i, ca brazda cenuşie,
Apoi albastru abur se arginta treptat
Şi se mărea întruna urcind neîncetat
De-ajunse să se spargă în bolta azurie.
♦ ( 242 )
POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ
Abia ghicite virfuri a' Munţilor Stîncoşi,
Mari, nordicele lacuri cu ţărmii viforoşi,
Chiar valea Tawasentha ce-i raiul pămîntesc,
Şi codrii Tuscaloosa se-nmiresmind aparte,
Toate şi toţi văzură imensul fum departe
Urcind in dimineaţă cind zări se rumenesc.
Profeţii cuvintară: «Vedeţi această bandă
De fum, care-i asemeni cu mina ce comandă,
In lină înălţare şi soarele l-ascunde?
Gitche Manito este pe toţi Stăpînitor,
Prin acest fum de taină el spune tuturor:
«Voi, luptători, la sfatu-mi, veniţi de orişiunde!»
Prin patru părţi de zare prin care umblă vîntul,
Peste cîmpii şi ape prin care taie gindul,
Războinicii din triburi semnalul au zărit,
Spre Camere Rouge, spre fumul ca un glas,
Tăcuţi se îndreptară in acel mare ceas,
Acolo, unde Gitche Manito-a poruncit.
Toţi, echipaţi de luptă cu indîrjite chipuri
Înaintau prin verdea prerie, ca nisipuri
împestriţaţi, ca-n toamnă, pădurea ruginită;
Şi ura, care pururi în lupte-i încleştase
Şi în străbunii vajnici ca flacăra dansase,
Le-incendia privirea şi rămineâ cumplită.
Da, se-ncontrau prin ura străveche şi riătingă,
Şi Marele Manito, ce nu ştia să plîngă,
Privindu-i cu asprime., dar nu cu ochi despoţi,
Ca un părinte cărui dezordinea nu-i place
Dorind ca veşnic fiii săi să trăiască-n pace,
Iar el, Gitche Manito, părinte bun la toţi,
Puternic, mina dreaptă o-.ntinse peste ei,
Şi spre-a le domolire minia grea, de lei,
Şi-a frunţii fierbinţeală cu umbra palmei sale,
( 243 )
CHARLCSBAUDELA1RE
Le spuse atunci cu vocea de ceruri majestuoase
Asemeni unor ape venind tumultuoase
Ce cad peste adincuri cu vuiete-abisale:
II
«O, seminţie scumpă, eşti plină de păcat!
Voi, fiii mei, de-acuma o hotărîre sfîntă
Vă dă Gitche Manito, cel care vă cuvîntă,
Mai Mare peste Fire, şi care, el, v-a dat
Castorul, ursul, renul, bizonul ce vă-nfruntă.
Străvechea vinătoare v-o am făcut uşoară;
De ce, dar, vînătorul devine asasin?
Iar bălţile, cu păsări le-am populat din plin,
De ce nemulţumirea şi vorbele de-ocară?
Bogaţi sunteţi şi totuşi furaţi de la vecin!
Da, mă desgustă-amarnic războaiele-ntre fraţi,
Şi ruga, şi dorinţa ca simple întocmeli;
Pericolul stă-n toane şi-n veşnice-ndoieli;
Ci numai în unire puteţi să vă salvaţi:
Trăiţi de-acum în pace şi-n drepte rînduieli.
Curînd la voi veni-va din partea-mi un Profet,
Spre-a vă-nvăţa Iubirea şi-a suferi cu voi.
O sărbătoare-a vieţii sunt vorbele-i şuvoi;
Vă lepădaţi dispreţul: e-un înţelept perfect;
Ci daţi-i ascultare spre-a nu pieri apoi!
Spălaţi-vă în valuri culoarea de pierire.
Aici belşug de trestii şi piatră, munţi întregi;
Deci, faceţi-vă pipe. Şi fără războire,
Fără vărsări de singe, în dulce înfrăţire
Fumaţi toţi Pipa Păcii, şi fiţi ai păcii regi!»
( 244 )
POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ
UI
Ei, armele de luptă indată-şi aruncară,
A sîngelui culoare in valuri îşi spălară,
Pe chipurile crude, blindeţea se ivind.
Din stincă şi din trestii lulele meşteriră
Şi, pricepuţi la toate, le mai şi înfloriră,
Iar Spiritul,-copiii şi-i alinta zimbind!
Cu sufletu-n lumină plecau spre calme zări,
Cind el, Gitche Manito, Stăpin pe-ndepărtări,
Prin poarta-ntredeschisă se înălţa la cer
— Prin aburii-minune ai norilor de fum
Atoateştiutorul urca sublimul drum —
Prea-mulţumit de fapta-i: tărie şi mister!
CHARLESBAUDELAIRB
LUI THEODOR DE BANVILLE
Tu, pletele Zeiţei le-ai înşfăcat c-o mină
De duritate plină — ce-altdată te-a-nhăţat —
Erai deplin stăpînul, nepăsător bărbat,
Acum, stăpina sorţii tirind-o prin ţarină.
Ardea un foc in ochii-ţi, acea precocitate
Cu care te-nzestrase mindria de-arhitect:
Zidirile în care ai îndrăznit corect
Şi anunţau cu fală a ta maturitate.
Poete!-al nostru sînge ne părăseşte — faur! —
Şi nu din intîmplare cămaşa lui Centaur,
Care-i scimbase trupul in chinuri nesătule
A fost de trei ori dată prin balele subtile
Ale acelor multe şi groaznice reptile
Pe care, in pruncie, le-a strîns de git, Hercule!
(346)

FÂRÂMITURI
CHARLES BAUDGLA1RB
FÂRÂMITURI
(VERSURI DESPERECHEATE)
ORGOLIU
Îngeri îmbrăcaţi in aur, purpură şi hiacint.
Geniul şi dragostea sunt datoriile-mi uşoare.
LACOMUL
Rumeg'nd, eu rid de trecătorii flămînzi.
Ca un obuz aş exploda
De nu aş suge ca un cancer.
Noroi am frămîntat şi aur am iscat
Avea in ochi puterea ce-n inimă-ascundea.
Deşert vivant, Parisul îl alunga mereu,
El: neirifrint ca fiara şi liber ca un zeu.
Privirea-i, nici timidă şi nici nepăsătoare,
Se răspindea in juru-i cu lăcomie mare,
Şi nări in fremătare drept griji, ca la artişti
Ce opera-şi mîngîie cu degetele, trişti.
Da, tinereţea fi-va-ţi bogată-n mari furtuni
Ca Zodia Leoaicei cu ochii arzători
Ce ne alintă fruntea şi braţele-n sudori,
Călătorind în spaţii şi respirind fugos
Ea naşte-acele zine cu mersul amoros,
( 248 )
FĂRĂMITURI
Ivindu-le-n oglindă, sterilă voluptate;
Ca fructe-n pîrguire a lor virginitate.
Dar eu zăresc in ochii adinei, răscolitori,
Că inima-ţi nu-i pentru plăpinde sărbători
Şi-această frumuseţe ca fierul in tenebre
Va re-zidi Infernul cu nesecate febre,
Spre a-mplini desfriul cu groaznicele-i guri
Şi a-ntrista simţirea .umilelor făpturi.
Da, dbborind sub sine molaticele perne
Un trup superb ca noaptea odihnei se aşterne
Şi somnul podobindu-şi cu un surîs total
A spatelui său urmă de pofte chinuit.
De-o patimă nebună sta aeru-mpregnat;
Ca spre o lampă fluturi se năvăleau, perdeaua
Sub nici o adiere, iar sreaşina ca neaua.
Era o noapte caldă, o baie a iubirii
Tu, îngere puternic pe chipul mîndru-avînd
A Iadului pecete sub care te-ai nălţat,
Imblîhzitor feroce, in cuşcă mi-ai băgat
Spectacol de ruşine cruzimii tale-oricind,
Coşmar în miez de noapte, Sirenă-n totul goală,
Tu ce mă-mpingi spre hăul din mine chiar stind drept
Purtînd veşminte sfinte sau barbă de-nţelept
Spe-a-mi oferi otrava iubirii ce înşală
BLESTEM
Bancul de peşti nestăpinit şi dur
Şi trecătbarea-ngustă, maelstromul vorace
Agită mai domol nisipul sur
Decît a' voastre inimi, dînd cerurilor rază;
Ele-s o aruncare de nobilă putere
< 249 )
Acolo unde farul vedeta luminează
Dar care şi ucide moluştele-n tăcere;
Şi, încă-a noastre inimi se-aseamănă c-un han
La care hămesiţii vislndu-şi masa, patul,
La cei ce-s înlăuntru se roagă, ţipâ-n van:
Ci tac: studentul, popa, tac: tîrfa şi soldatul;
Şi pleacă fără-ntoarceri; ce camere infecte:
Război, ştiinţă, amoruri; e-ngust al nostru unghi,
E rece vatra; patul şi vinul au insecte
Pe oaspeţii aceia eu i-aş servi-n genunchi!
SPLEEN
FXRXMITUM

SCHIŢA PENTRU UN EPILOG


LA A DOUA EDIŢIE
Liniştit ca un înţelept, blînd ca un proscris,...
am zis
Te iubesc, o, preafrumoaso, tu încîntarea mea...
Fără de-asemuire...
Orgiile-ţi fără de saţiu şi fără suflet dragostea,
Plăcerea ta fără oprire
Ca peste tot, în însuşi răul, se-arată fără-a se vedea,
Bombele şi pumnalele, izbînzile şi sărbătorile tale,
Mahalalele melancolice,
Hotelurile tale fastuoase,
Grădinile de intrigi pline şi de suspine,
Templele tale vomitînt rugăciuni muzicale,
Disperările-ţi copilăreşti, ochii de bătrînă nebună,
Descurajările tale;
Focurile-ţi de-artifiqi, explozive bucurii
Care fac să rîdă cerul peste morţi şi peste vii.
Viciul tău, prea-venerabil în mătase îmbrăcat
Şi rizibila-ţi virtute cu privirile spanchii
In extaz spre luxul care îl depling cu-adevărat...
Principiile-ţi salvate, dispreţuite legi,
Statuile trufaşe cu umerii in ceţuri
Şi turnurile tale deasupra strălucind,
Reginele-ţi din teatru cu vocile-ndrăzneţe
Şi clopote, şi tunuri, orchestre asurzind
Şi pietre fermecate zidite-n fortăreţe,
( 251 )
CHARLES BAUDBLAIRE
Şi oratorii care îţi predică amarul,
Canalele cu sînge spre Iad tălăzuind,
Şi-asemeni cu-Orinocul, pierindu-le izvorul,
Şi îngerii tăi încă, bufoni în zdrenţe nouă:
în purpură şi aur şi încă-n hiacint,
Voi, toţi, rămîneţi martori de truda-mi împlinită:
Perfect precum chimistul şi-n sufletul meu sfînt.
Eu, lucrurilor, stors-am esenţa ca un faur:
Noroiul tău, priveşte: l-am transformat în aur.
POEME DIVCRSE

POEME
DIVERSE
CHARLES BAUDBLAIRB
POEME DIVERSE
Nu-i aşa câ-i plăcut, acum clnd mi te-asameni,
în lungă obosire, la fel cu ceilalţi oameni,
Să căutăm o clipă spre Răsăritul vieţii
Spre-a revedea, departe, roş, pragul dimineţii
Şi-naintînd întruna pe cruda noastră cale
Să ascultăm ecouri din Încetată vale,
Asemeni şopotirii amorurilor noi,
Ce Dumnezeu le puse de la-nceput in noi?
li
ti place s-o zărească în fustele ei albe,
Cind saltă printre arbori cu înverzite salbe,
Stîngace-n graţii pure atunci cind işi ascunde
Piciorul, dacă rochia-i într-un tufiş se prinde.
iu
Acolo sus, departe, mai sus de drumul mare
Sunt ferme şi vilcele, costişe înverzite
Şi, dincolo de ele, păduri in ascultare,
Şi pajiştile-alpine călcate-ncet de vite,
Iar dincolo de-acestea un Iac precum abisul
înconjurat de piscuri, măreaţă-ncremenire;
Şi apa doarme-ntruna imbogaţindu-şi visul:
Nimic nu-i întrerupe eterna neclintire.
(254)
POEME DIVEKSE
E mohorît deşertul înalt, cu-auz de ceaţă,
Şi totuşi cîteodată se simt, sosind abia,
Şoptiri şi lungi ecouri parcă din altă viaţă,
Ca un oftat de clopot din zare, d-undeva.
Peste-aceşti munţi pe care doar viatul ii sărută,
Peste gheţarii veşnici în soare aurind,
Şi peste sîînci semeţe, prăpăstii stîod la pindă,
Şi-n iezerul in care mor serile pe tind,
Sub paşii mei, deasupra-mi, jur-împrejur: tăcerea!
Tăcerea de din care ai vrea să te salvezi,
Cea veşnică tăcere şi muntele-n paterea
Acelui aer tainic; iţi pare că visezi,
S-ar zice cum că cerul cu-a lui singurătate
Se oglindeşte-n apă, iar stincile străvechi
Ascultă-n reculegeri a lor divinitate:
Mister sublim spre care noi nu avem urechi.
Iar cînd, din intimplare, un nour rătăceşte
Şi adumbreşte faţa acelui lac sever
Ai crede că vezi umbra, plutind dumnezeieşte,
A unui suflet care, încet, pătrunde-n cer.
IV
Ah, chiar acuma o ascult
Afară fredonînd uşor
Precum un monoton tumult
Pe care-n mtne-1 port cu dor;
E ea, bâtrîna bocitoare
Muză-a sărmanilor, ades
Odinioară-n clipe goale,
Ne Incintă cu dulce vers!
Dar, cu speranţele pierdute,
Săracu-i trist şi e supus;
(255)
CHARLES BAUDELAIRE

Şi m-am gîndit atunci la clte


Un bun prieten mi-a fost spus,
Plimbîndu-ne în seara caldă:
Că-i o plăcere de nescris
Să-asculte-aşa o serenadă
Cînd chiar plăcerile-s plictis.
Aceste melodii umile
Minuni sunt inimii sihastre
Şi ele vin către febrile
Şi grele simţurile noastre.
Ferestrele-au rămas închise,
Ingrat! dar cine poate şti
Cit am visat la cele zise
De bunul meu amic Henri!
Vai! n-ai plins pentru altul nici pentru tine chiar?
Nu te-ai rugat la Domnul: «Tu, iartă-mă, Stăpîne,
Nu mă iubeşte nimeni, mi-e inima de ciine!
Toţi m-au corupt; şi iată de tine n-au habar!»
Căci obosit de lume, de zicerile amare,
Fu nevoit, cu ochii-i, să cate spre azur
Şi să se adreseze Celui fără-contur
Spre-a dărui iubirii, din ceruri, îndurare.
Să se-nconjoare acuma de taina cea profundă,
Privirea să-şi închidă cind toate îl privesc,
Vecinilor nu spună: «Doar cerul îl iubesc»,
Ci Domnului să zică: «Dă-mi pacea ta fecundă!»
La fel, închis de preot, stă templu-n năzuinţă;
Cind peste-acoperişuri coboară noaptea-ncet,
Cind-gloata se desface de-al străzilor magnet,
Se umple de tăcere şi capătă fiinţă.
( 256 )
POBME DIVERSE

VI

Ştiu, ai trecut, adesea, tu, suflet de poet,


Prin cîte-un sat mai mare, gătit sărbătoreşte,
Cînd cerul şi pămîntul se-mbrăţişau discret:
O duminică-naltă, c-un soare ce-aureşte;
Clopotniţa vibrează lansînd acel verset,
Care pătrunde-n toate adine, dumnezeieşte,
Cu elegantă pompă, bătrini şi tineret,
Se-ndreaptă către slujba ce-acum se pregăteşte;
Fiinţa ta mondenă mişcată-i in adine
De sunete de orgă, de clopote ce plîng,
Şi-n inimă, deodată, se-adună un suspin!
Cucernicia, iată, în tine se ridică
Desferecînd din vreme trecutul tău senin,
Şi-n miezu-i, luminoasă, o zi de duminică!
VII
Eu nu am ca metresă ilustră o leoaică:
Şi-mi dărui puritatea la o mahalagioaică.;
Nesuportînd pe cei ce au ochiul furibund,
In inima prea tristă odorul îmi ascund.
Pantofi, spre-a-şi cumpărare, ea sufletul îşi vinde
Şi Dumnezeu, prea-bunul, ar rlde de-aş cuprinde
Ungă infama asta pe-acel modest Tartuf,
Eu, care-mi vînd gindirea spre-a fi celebru,...uf!
S-a viciat, trăznita, şi poartă, deci, perucă:
Pe ceafa ei cea albă curg plete, buclă-n buclă;
Ne-mpiedecînd, aceasta, săruturi amoroase
Să plouă-acum pe fruntea cea cheală-ntre cheloase.
18 Ch. Baudelairc
( 257 )
CHARLES BAUDELAIRB
Chiorîş la toţi se uită ciudata ei făptură
Sub gene lungi, umbroase, cum îngerii avură;
Ci ochii toţi, avizii, ce-o condamnară greu,
Privirea sa ebree n-o vor uita, nici eu!
Douăzeci de ani, atit, doar. obrajii i-au căzut
De fiecare parte i-atîrnă peste gît,
Şi totuşi noaptea-ntreagă mă trage peste ea
Şi sunt ca pruncul proaspăt: o sug, o muşc, mă vrea,
Şi-i bine că adesea nu are-o para chioară
Ca umerii să-şi ungă şi-apoi o subsuoară:
O ling eu pe tăcute cu şi mai multă-ardoare
Decit Magdala-n patimi a' Domnului picioare.
Sărmană creatură, plăcere-n gîflire,
De-aşa sughiţuri aspre nu poate să respire,
Şi bănui din aceste scurte-opintiri brutale
C-a ros, desigur, plinea cea veche prin spitale.
Neliniştiţi sunt ochii-i de-a lungul nopţii crude,
Crezind că văd alţi doi ochi in uliţele-afunde;
Fiind prea primitoare cu falşii săi eroi,
I-e frică de-ntuneric şi crede în strigoi.
Ba chiar, plăcîndu-i seul, 1-a folosit mai mult
Decit savantul, noaptea, pe-al cărţilor tumult,
Şi i-a scăzut şi foamea, iar ochii-s brilianţi
Cînd ii apar din noapte defuncţii săi amanţi.
De o-ntîlniţi, bizară şi împopoţonită
Pe-o mizeră stradelă, spre margini, rătăcită,
In jos ţinlndu-şi capul de porumbel rănit
Tirîndu-şi prin noroaie călciiul dezgolit,
Să n-azvîrliţi, de scîrbă, înjurături spurcate
Spre faţa prea fardată a bietei nespălate,
Căreia chiar Famina, zeiţă şi iscoadă,
I-a poruncit a-şi scoate juponu-n plină stradă.
< 258 )

POEME DIVERSE
Ei, da! boema asta e tot ce am mai bun:
E perla mea, regina la care mă supun,
M-a legănat adesea pe sînu-nvingător
Reincălzindu-mi firea cu mucedu-i amor.
vni
Aicea zace cel ce prea mult iubit de dame,
A coborît de tlnăr la ale lui infame.
IX
Tu, nobilă femeie cu timpu-n apogeu
Fără-a gindi prea multe dormi sau visezi mereu,
Şi imbrăcată-n antic strai grecesc,
De zece ani încoace, care-au trecut alene
Obişnuindu-mi gura cu sărutări viclene
Tu îngrijeşti un dor călugăresc —
Orgiei preoteasă ai fost, ţi-aduci aminte!?
Iar astăzi, neplăcindu-ţi adincurile-ţi sfinte
Să-nmugurească într-un pui de om,
Alungi, prea-credincioaso, stigmatul alarmant
Pe care chiar virtutea cu plugu-i 1-a-mplîntat
In plntecul matroanelor, atom.
Imberbi, atunci, cu toţii, în bănci mai învechite
Decît acele lanţuri, cu mult mai lustruite,
Ce-a oamenilor piele frecatu-le-a mereu,
Noi ne tiram tristeţea ş-acel dezgust ateu,
încovoiaţi sub cerul pătrat, privit cu ură,
Bind, zece ani, un lapte de aspră-nvăţătură.
E mult de-atunci dar vremea aceea ne-a marcat:
Voiam să spargem sensuri la dasicu-nchistat;
Profesorii ce nu se-mpăcau cu-a voastre rime,
Se prăbuşeau ridicol sub ale noastre scrime,
(259 )
CHARLES BAUDELAIRE
lăsîndu-1 pe şcolarul, de-acum învingător,
Să-şi urle bucuria in grai latin, sonor. —
Care din noi atunci — ah, da, adolescenţa —
Precum o oboseală nu i-a simţit prezenţa
— Ochiul pierdut în zarea posomorîtă-a verii
Sau in înmărmurirea zăpezii, — să nu-1 sperii,
Auzu-avid şi sincer, — şi supt în hăituiala,
Ecoul unei cărţi sau un strigăt de răscoală?
Era mai ales vara, cînd plumbii se turnau,
Precum aceste ziduri ce mari tristeţuri au,
Cînd fierbinţeala zilei sau picla toamnei reci
Iradiau spre ceruri trăirile lor seci,
Făcînd să somnoleze-n balcoanele propice
Adolescenţii care mai ieri jucau arşice;
Sezon de reverie cînd Muza sta din şopot
O-ntreagă zi s-audă bătaia unui clopot;
Cînd chiar Melancolia, la prînz, cind totul tace,
Stă cu bărbia-n palmă ne mai avînd ce face, —
Cind ochiul e albastru şi nu religios
Ştiindu-se oricine obscen de dureros,
— Tirîndu-se abia şi precoce-n plictiseli,
Cu fruntea transpirată-n ascunse lîncezeli.
— Şi serile bolnave şi nopţile fierbinţi
închipuite fete care te scot din minţi,
Ivindu-se-n oglindă, — sterilă voluptate, —
Ah, fructele lor coapte, a lor nubilitate, —
Ce seri italiene, cînd moale~i neputinţa,
— Ce de plăceri viclene descoperă ştiinţa,
— Cînd mohorîta Venus, din jilţul ei de nori,
Revarsă-n valuri moscul: cădelniţînd candori. —
Aşa a fost conflictul, domoale circumstanţe;
I-aţi dat drept sfat sonete, l-aţi pregătit cu stanţe,
Cum unei cărţi deodată esenţa-i presimţii,
Eu am purtat in suflet povestea cu-Amaury.
Abisul mistic este de indoială-aproape —
Beţia, infiltrată cu-ncetu-n mici etape
în mine, ce-n cădere, prăpastia-mi place',
Mi-a descifrat sublimul suspin al lui Rene,
Şi setea ridicindu-şi mereu tot maţ* bizară,
♦ (260)
_______________________POEME DIVERSE__________________________________
— Adincul meu muncindu-1 emoţia amară. —
Am absorbit, prin zile, miasme şi parfume,
Şi amintiri defuncte cu-nvăluiri molcume,
Şi lunga împletire a frazelor-cabale,
— Şi rugăciuni şoptite, mistice madrigale;
— O carte voluptoasă, ce nu ştiu de-a rămas. —
Apoi, fie-n adincul unui azil retras,
Fie sub naltul soare al zonelor'alese,
Eternă legănare a valurilor dese,
Născinde orizonturi, mereu fără sfirşit,
Readucind în inimi divinul dor vrăjit, —
Fie-n răgazuri surde a' zilelor de foc,
In trîndăvia rece cînd brumele se coc,—
Sub fumul de trabuce tavanu-acoperind, —
Eu răsfoiesc misterul alene se ivind
Din cartea asta scumpă mult celor renegaţi,
Destinul lor: să fie de-aceleaşi boli marcaţi,
Privindu-mă-n oglindă, am perfectat, ispită,
A vrerii artă crudă, de-un demon dăruită:
— Spre marea voluptate se trece prin durere, —
Să-njunghiem deci răul, căci răul prin rău piere.
Poet! o-njurătură-i, sau, poate-un compliment?
Eu sunt în faţa voastră ca un amant, atent
Privind la o fantomă cu multele-i momeli,
Căci mîinile-i şi ochi-i, puternice-amăgeli,
Au farmece ascunse. — Toţi cei iubiţi, proscrişi,
Ca vasele cu fiere-s, le bei cu ochii-nchişi,
Iar inima străpunsă, mereu însingerata,
Se prăbuşeşte zilnic, imbrăţişind săgeata.
XI
Cit va dura, iubite, — amorul tău?
Se alinta copila-n clar de lună.
Răspunse el: — O, bruna mea stăpînă,
Mereu, mereu!
Cind totul doarme-n preajmă, dulce hău,
Eliza, — ncolăcindu-se-n plăcere,
( 261 )
CHARLESBAUDELAIRB
Se dăruie sărutului şi-l cere
Mereu, mereu!
Iar eu mai zic: — Spre-a-mi podobi cel rău,
Şi-a nu uita durerile primite,
Carafe dulci, vreau să vă văd golite
Mereu, mereu!
Da, cel mai cast amor, aş spune, zău,
Şi-ndrăgostitul ce se dăruieşte,
Ca un flacon parfumul îşi goleşte
Mereu, mereu!
XII
tn mijlocul mulţimii atit de schimbătoare,
Păzindu-şi amintirea, comoară preţioasă,
Ea caută ecoul, ce-o mingiie şi-o doare,
A tristelor lui vorbe, columbe zburătoare
Chemindu-se-n pădurea deasă.
XIII
Da, farmecul tău e chiar arhitectura:
E, deci, ea frumuseţea, in timp ce eu, natura;
Şi cum, oricind, natura frumosu-1 podobeşte,
Eu te-nfloresc, minune, şi mîndru sunt, fireşte!
XIV
MONSELET PAILLARD
VERSURI PENTRU PORTRETUL SÂU
Toţi îmi spun micul motan;
Femeiuşte elegante
Vin la mine apetisante:
Sunt un paşă năzdrăvan.
<262)
POEME DIVERSE
Cer de-azur, cum e cascada,
Doar in ochii mei aflaţi;
De vreţi să mă-nfricoşaţi,
Cititori, muşcaţi-mi coada!
XV
E chiar seducător ciudatul tău proiect
— Dar din toţi, citi vor fi, va-nvinge Bruandet!
XVI
VERSURI LĂSATE UNUI PRIETEN ABSENT
ORA S, LA HERMITAJ
Nu te-am găsit! Am fost la tine
Spre-a auzi-un cuvint de bine,
Cum cineva in Africa
Atena veche-ar căuta.
Intre sălbateci, de-a mea vină,
Voi sta, de-o fi, in carantină,
Căci, proştilor, prefer nebunii:
Eu, cel mai mare, cum zic unii!
Duduiei Fanny, spune-i tu
(Ea nu iţi va răspunde nu,
Doar n-o salută yrun măgar!)
Omagiul meu de cărturar,
— La fel domnului Scriitoru
Şi, sigur, Jeannei, ce-i duc doru'!
XVII
SONET, SCU7.1NDU-SE DE A NU PUTEA INSOŢ]
UN PRIETEN LA NAMUR
Fiindcă mergi spre-oraşul care,
Stind bine-n ziduri încastrat,
( 263 )
CHARLES BAUDELA1RE
Plăteşte zel, dar şi mincare,
Faimosului poet castrat;
Dacă-n vacanţă-ţi duci fiinţa
Spre a gusta ce nu mai e,
încearcă-ţi toată elocinţa
La scumpul Coco-Malperche.
(Aşa, precum chiar eu aş face!)
Să-i spui, te rog, ce mult îmi place
Acelui domn zburdalnic, Rops;
El, premiul Romei nu-1 deţine,
Talentu-i, însă,-n inălţime-i
Cit piramida lui Keops!
XVIII
Domnului Auguste Malassis
Strada Mercelis
Trei-zeci-şi-cinci bis,
Cartier Ixelles,
Bruxelles.
(Recomandată lui Anoste
La poştă,
Adică unui factor
Versificator).
INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR
(după titlu)
Abel şi Cain......
Abisul . . .......
Albatrosul ....
Alchimia durerii
Alegorie......
Amorul şi craniul.....
Apusul soarelui romantic
Armonie de seară.....
Avertizorul .........
170
236
9
108
162
166
. 188
. 65
. 232
Balconul.......
Bătrinelele......
Beatrice.......
Beţia Îndrăgostiţilor
Binecuvintare ....
Bufnijele..... .
Butoiul urii .
.50
124
163
152
..6
94
100
Capacul . . .
.Călătoria........
Călugărul nevrednic .....
Către cititor ......,
Ceasornicul
Cei şapte bătrini
Cele două surori
Celei prea vesele ....
Cer tulbure.........
Cejuri şi ploi.......
Cintec de după amiază
Cintec de toamnă .
Clopotul dogit .
Confesiune ... *. .. . .
Convorbire intimă........
(Cum stăm in noapte lingă...)
.238
181
18
3
114
122
160
197
68
140
82
78
101
62
77
46
(26S)
_________________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________
Dans macabru............................. . . . 135
Departe mult de-aici......■......................234
De profundis clamavi.............................44
Domnului Eugene Fromentin
a propos de un nepoftit
care se considera prietenul său...................223
Don Juan In infern.............................24
Dragostea in minciună............................137
Duellum....................................49
Duşmanul....................................19
Epigraf pentru o carte condamnată....................227
(Eu n-am uitat vreodată...).........................138
Examen la miezul nopţii...........................228
Farurile....................................14
Făclie vie..........................L___..... 60
Fărămituri...................................246
Femei blestemate...............................192
Femei osindite.................................158
Frumoasa navă................................71
Frumuseţea...................................26
Glasul.....................................216
Gravură fantastică..............................98
Groază plăcută.............. • ............109
Gustul neantului . ....................107
Havuzul.................. .............203
Heautontimorumenos........... ............110
Idealul . . .
Imn......
Imn Frumuseţii . .
Invitaţie la călătorie
Iremediabilul.....
Izvorul de singe .
tnlâlţare .......
In inserare ........
Intreaga-i frumuseţe . . .
(Inveşmintată-n văluri...)
Jocul .
. 27
206
. 31
. 73
112
161
. 10
132
. 58
.39
134
(266)
INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR
La debutul Aminei Boschetti.......................222
Laude Franciscăi mele............................85
Lebăda..................................... 120
Legături tainice................................11
Lepădarea Sfintului Petru..........................168
Lesbos.....................................189
Uthe.....................................196
Litanii către Satan..............................172
Lola de Valence................................213
Lui Theodor de BanviUe..........................246
Luna jignita..................................241
Madrigal trist...............................230
Masca.....................................29
Metamorfoza vampirului...........................20!
(Mi-e scumpă amintirea)...........................12
(Mi-eşti sfintă tot la fel cu...)........................36
Moartea artiştilor...............................178
Moartea îndrăgostiţilor............................176
Moartea sărmanilor..............................177
Moesta et errabunda.............................88
Monsetet Paillard................................260
Monstrul (sau "însoţitorul unei nimfe macabre)..............208
Mormînt ....................................97
Mortul vesel..................................99
Motanii.....................................93
Muza bolnavă.................................16
Muza venală.................................. 17
Muzica.....................................96
Neprevăzutul................................217
Obsesie....................................106
O călătorie in Cythera...........................164
Ochii Berthei.................................205
O fantomă...................................53
I Tenebrele...............................53
II Miresme...............................53
UI Cadra................................54
IV Portretul..............................54
O martiră...................................155
Omul şi marea................................23
Orbii......................................128
Otrava.....................................67
O viajă anterioară.............................. 21
(2*7)

t
__________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________
Parfum exotic.................................33
Parul......................................34
(Păstreaza-aceste versuri...).........................56
Pe ceaşca, m Închisoare,
a lui Eugene Delacroix.......................214
Pedeapsa trufiei.................................. 25
Peisaj..................................... 142
Pierzania....................................154
Pipa.......................................95
Pipa păcii...................................242
Pisica......................................48
Pisica gindului, frumoasă...........................69
Podoabele...................................199
Poeme diverse................................252
Posedatul..............................50
(Prea bunei slujitoare...) . . . ...............139
Promisiunile unui chip . ■ ■ ..........■. . . 207
Răscumpărarea................................219
Răzvrătitul..................................233
Reculegere..................................235
Remuşcare postumă..............................47
Reversibilitate................................61
Ruga unui păgin...............................240
Scheletul truditor ..............................130
Schiţă pentru un epilog la a doua ediţie................249
Sed non satiata...............................38
Semper eadem...............................57
Sflrşitul zilei......«.......... ......179
Sisina ........... .......84
Sonet de toamna.....................9.1
Soarele ...........................117
Spleen (I)...............................102
Spleen (II)..................................103
Spleen (III)..................................104
Spleen (IV)..................................105
Sticluţa.....................................66
Strigoiul.....................................90
Sufletul vinului................................146
Şarpele care joacă.............................. 40
Tlnguirea unui Icar.............................237
Tristeţea lunii................\................92
(268)
INDICB ALFABETIC AL POBZIILOH
(Tu, ce-i vei spune, oare)..........................59
<Ţl-ar place, toji bărbaţii...).........................37
Ţiganii peregrini...............................22
Un cabaret vesel...............................225
Unei cerşetoare roşcate...........................118
Unei creole..................................87
Unei madone.................................80
UneiNjalabareze...............................220
Unei trecătoare................................129
Un hoit r....................................42
Uriaşa....................................\ . 28
Vampirul....................................45
Versuri pentru portretul domnului Honord Daumier..........212
Vinul asasinului................................149
Vinul peticarilor...............................147
Vinul singuraticului..............................155
Vis parizian..................................141
Visul unui curios...............................180
Zădărnicie...................................75
Zădărnicii...................................20
Zori de spirit................................. 64
Zorii zilei...................................144

r
___________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________
Parfum exotic.................................33
Parul..........................,...........34
(Păstreaza-aceste versuri...).........................56
Pe ceaşca, in închisoare,
a lui Eugene Delacroix.......................214
Pedeapsa trufiei.................................25
Peisaj....................................... 142
Pierzania....................................154
Pipa.......................................95
Pipa păcii...................................242
Pisica......................................48
Pisica gindului, frumoasă...........................69
Podoabele...................................199
Poeme diverse................................252
Posedatul..............................50
(Prea bunei slujitoare...) . . . ...............139
Promisiunile unui chip . . . ..........■. . . 207
Răscumpărarea................................219
Răzvrătitul..................................233
Reculegere..................................235
Remuşcare postumă..............................47
Reversibilitate................................61
Ruga unui păgin...............................240
Scheletul truditor ..............................130
Schiţă pentru un epilog la a doua ediţie................249
Sed non satiata...............................38
Semper eadem...............................57
Sflrşitul zilei......■.......... ......179
Sisina........... .......84
Sonet de toamnă....... ..............9.1
Soarele ...........................117
Spleen (I)...............................102
Spleen (II)..................................103
Spleen (in)..................................104
Spleen (IV)..................................105
Sticluţa.....................................66
Strigoiul.....................................90
Sufletul vinului................................146
Şarpele care joacă.............................. 40
Tinguirea unui Icar.............................237
Tristeţea lunii................\................92
(268)
INDICB ALFABETIC AL POEZHLOH
(Tu, ce-1 vei spune, oare)..........................59
(Ti-ar place, toji bărbaţii...).........................37
Ţiganii peregrini...............................22
Un cabaret vesel...............................225
Unei cerşetoare roşcate...........................118
Unei creole..................................87
Unei madone.................................80
UneiNjalabareze...............................220
Unei ttvscătoare................................129
Un hoit r....................................42
Uriaşa....................................\ . 28
Vampirul....................................45
Versuri pentru portretul domnului Honore" Daumier..........212
Vinul asasinului................................149
Vinul peticarilor...............................147
Vinul singuraticului..............................155
Vis parizian..................................141
Visul unui curios...............................180
Zădărnicie...................................75
Zădărnicii...................................20
Zori de spirit.................................64
Zorii zilei...................................144
SUMAR
INTRE DUMNEZEU §I SATAN I
OPERA LUI BAUDELAIRE XIH
TABEL CRONOLOGIC XIV
INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE XVI
CĂTRE CITITOR 3
SPLEEN ŞI IDEAL 5
IMAGINI PARIZIENE 115
VINUL 145
FLORILE RĂULUI 153
RĂZVRĂTIRE 167
MOARTEA 175
EPAVE 187
GALANTERII 202
INSCRIPŢII 211
PIESE DISPARATE 215
BUFONERII 221
ALTE FLORI ALE RĂULUI 226
POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ 239
FĂRĂMITURI 247
POEME DIVERSE 253
INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR 265
Charles Baudelaire
B 31 Florile răului: Versuri /cuyînt asupra ediţiei, tabel
cronologic, indice alfabetic şi trad. din 1. fr. de Radu
Cârneci; Pref. de Mihai Cimpoi; Copertă şi prez.
grafică de Gheorghe Vrabie. — Ch.: Hyperion, 1991.
p. 296
ISBN 5-368-01026-5
Gînditfc timp de cincisprezece ani, culegerea poetic& «Florile răului* 0857) a
marelui poet fratacez (1821 — 1867) a manifestat cel mai bine «acest admirabil, acest
nemuritor instinct a! frumosului care ne face să considerăm pămîntu! şi spectacolele
sale ca pe o vedere de ansamblu, ca pe o corespondenţă a cerului». Demersul
poetului este de a regăsi în viaţa de toate zilele insolitul, semnele sensibile ale unei
lumi în acelaşi timp anterioare şi ideale care nu este supusă fatalităţii păcatului si
necesităţii suferinţei.
In serviciul acestei «arte pure», spirituale, Baudelaire pune «magia sugestivă* a
unui limbaj şi a unei metrici extrem de riguroase, străin totuşi cultului parnasian al
formei si al «artei pozitive» a realiştilor. Solitar dar solidar, cu alţi oameni pe care
îi invită să întrevadă «splendorile situate dincolo de mormînt», Baudelaire a enunţat
principiile creatoare ale poezie; moderne de la simbolism la suprarealiştii.
B
4703010200 —128
M 756(10) —91
112 —91
CBB 84. 4<Dp — 5
SUMAR
INTRE DUMNEZEU 51 SATAN I
OPERA LUI BAUDELAIRE Xffl
TABEL CRONOLOGIC XIV
INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE XVI
CĂTRE CITITOR 3
SPLEEN §1 IDEAL 5
IMAGINI PARIZIENE 115
VINUL 145
FLORILE RĂULUI 153
RĂZVRĂTIRE 167
MOARTEA 175
EPAVE 187
GALANTERII 202
INSCRIPŢII 211
PIESE DISPARATE 215
BUFONERII 221
ALTE FLORI ALE RĂULUI 226
POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ 239
FĂRĂMITURI 247
POEME DIVERSE 253
INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR 265
Charles Baudelaire
B 31 Florile răului: Versuri /cuvînt asupra ediţiei, tabel
cronologic, indice alfabetic şi trad. din 1. fr. de Radu
Cârneci; Pref. de Mihai Cimpoi; Copertă şi prez.
grafică de Gheorghe Vrabie. — Ch.: Hyperion, 1991.
p. 296
ISBN 5-368-01026-5
Gîndita timp de cincisprezece ani, culegerea poetică «Florile răului» (1857) a
marelui poet francez (1821 — 1367} a manifestat cel mai bine «acest admirabil, acest
nemuritor instinct al frumosului care ne face să considerăm pâmîntul şi spectacolele
sale ca pe o vedere de ansamblu, ca pe o corespondenţă a cerului». Demersul
poetului este de a regăsi în viaţa de toate zilele insolitul, semnele sensibile ale unei
lumi în acelaşi timp anterioare şi ideale care nu este supusă fatalităţii păcatului ţi
necesităţii suferinţei.
\n serviciul acestei «arte pure», spirituale, Baudelaire pune «magia sugestivă» a
unui Hnbaj ţi a unei metrici extrem de riguroase, străin totuşi cultului parnasian at
formei şi al «artei pozitive» a realiştilor. Solitar dar solidar, cu alţi oameni pe care
Ti invită să întrevadă «splendorile situate dincolo de mormînt», Baudelaire a enunţat
principiile creatoare ale poeziei moderne de la simbolism la suprarealism.
B
4703010200 —128
M 756(10) —91
112 —91
CBB 84. 4<Dp — 5