Din toatâ Europa, NUMAI ROMÂNA numeşte astrul solar SOARE, dovedind o personalitate ieşită din comun, BRENDUL românilor, inclusiv a românilor strămoşi daci, conform noţiunii de român = ţăran, confundată, în mod eronat, cu cea de român = roman (persoană cu drepturi depline în Statul Roman, cf. DEX online). ROMẤN, -Ă, români, -e, s.m. şi f., adj. I. S.m. şi f. 1. Persoană care aparţine populaţiei de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Ţăran. ♦ Bărbat, soţ. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Ţara Românească, ţăranilor dependenţi de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. 1. Adj. Care aparţine României sau românilor (I 1), referitor la România sau la români; românesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluţia limbii române anterior diferenţierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s.m.] – Lat. Romanus ROMÁN2, -Ă, romani, -e, s.m. şi f., adj. I. S.m. şi f. 1. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a statului roman şi care se bucura de drepturi depline de cetăţenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se referă la Roma, care aparţine Romei. ♢ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica romană = Biserica catolică; catolicism. – Din lat. Romanus. http://en.wiktionary.org/wiki/soare Afirmaţia conform căreia soare se trage din SOL este lipsită de orice temei, de vreme ce restul limbilor romanice nu cunosc evoluţia de la latinescul SOL la SOARE. Deşi româna are o scriere fonetică, soare se pronunţă DE FAPT SUARE. Acest cuvânt persistă, identic, ca SURIA, doar la perşii din Iran şi în limba din Malaezyia, pentru a defini sistemul solar şi răsăritul soarelui, plecând de la sanscritul SURIA = suare, plural SORI. Nu avem niciun motiv să credem că soare se trage de la romanii imperiali, când ne amintim că indo-europenii care pronunţau SURIA au existat pe teritoriul românesc, cu mult înaintea celor de la Roma. Romanii pronunţau SOL, „identic” cu goticul SAUIL, lexeme ce recunosc drept ORIGINE sanscritul SURA, deci un cuvânt definind astrul solar cu un fonem R intrinsec, precum dacicul SUARE. http://en.wiktionary.org/wiki/sol#Latin Astăzi, numai cuvântul românesc SOARE conţine fonemul R şi deci ORIGINEA lui SOL este în SOARE şi nu invers. Numai cuvântul românesc poate fi apropiat de noţiunea egipteană soaRE = RA. Cuvintele RAză, zaRE nu pot fi concepute de la latinescul SOL, ci doar de la soaRE. Din SOL ar rezulta LADIAŢII, nu RADIAŢII. Rază= traiectorie luminoasă, etimon latin, -Radia = Ramificaţie, loc până unde se întinde influenţa a ceva. Zare, etimon slav, -ZARJA = Culme, vârf, deşi în română, rază şi zare, pot fi sinonime. Radiaţie, etimon francez, -Radiation. Toate aceste noţiuni au plecat iniţial, probabil, de la numele astrului solar SOARE. Admiţând că românii strămoşi pelasGII ar fi ajuns vreodată în E-GII- pet, motiv pentru care zona cu piramide se cheamă GII - ZA, primii ZEI egipteni se cheamă BESSI ( cf.M.E.Matie, Miturile Egiptului antic, Ed.Şt. Buc., 1954), pe lângă faptul că primul oraş egiptean se numea TINA (ceea ce în româneşte înseamnă pământ fertil, produs de noroiul Nilului =numit anterior hAPI, ocrotit de zeul APIs ), am putea considera că şi morfemul RE din soa-RE poate avea vreo legătură cu numele egiptean RA, pentru soare. Tina, noroi, lut, etimon slav. Tina, zeu suprem etrusc, cu un fulger, ce poate anunţa ploaia producătoare de noroi (Cf. Denis Ggeorge, Lumea etruscilor, Ed.Meridiane, Buc., 1979). Slavii nu par să fie nici pelasgos, pelasgii grecilor antici, nici etruscii, care se autonumeau Razna (a pleca aiurea, cuvânt cu etimon slav, RAZINO = departe). În cazul în care ar exista o asemenea coicidenţă între RE şi RA am putea accepta de asemenea că, ar exista şi metafora românilor ce îl imaginează pe RA „sărind (din noapte)” RĂ SĂRIT. RĂSĂRIT, etimon latin, RESALIRE, a interveni brusc într-o discuţie. La români şi la moezii „bulgari”, SOL înseamnă messager şi nu soare, spre deosebire de ruşi, care sunt la unison cu romanii, prin SOL-n-ţe, (poate SOL = soare, N = NA = pe, ŢE = cer). În română există morfemele stem S*= la fel cu = SOA-ţă, a-SE-măn-are, opus lui SAU, iar în arabă există sintagma SUA, SUA = la fel cu. Româna are morfemul stem R*= (stăpân) divin = RE-ge, RE-ligie, RAI. Prin aglutinarea morfemelor poate rezulta metafora „ astrul SUA-RE la fel cu divinul RA, dar poate nu identic”, fapt ce rezultă şi în ZA-RE, RA- ZĂ, unde morfemul stem Z* = divin = ZĂU, Dumne-ZEU, ZA-molxis, Sarmis e getu ZA.