pentsu fiu1 i x u

- a nabcut urma unei amare COll>tlllal.l:I ; 1 1 1 1 0 1 ~ 1 1 1 L 1 1 ~(pcllll.ll oamellii I)o]itioi. finerii sint C l C C I ; I L l tic' \ O l : pin:l 1111 ;l.,u,lg ]a \irsta la care 7 I I I \;ill il1scl;lli in numclc nimeni 1111 5~ O C L I ~ C!C : ~ ;OI.I~I~IIC IOI. < I politics,)) l ; ) c ~ ~ ~ l ;Ci i ~ C ~ I C C ~ i>l\)l&c)l ~ I . L I ! t.ei-n;llldo Sa\.ater - espist, d1;1111:1tl1~~ > I I ' O ~ ~ ~ ~ ~ I I C ' I L :' I L . I ~ O I . L IE ~ . ~ c , l l i 1 L/c>.ypj-c, ~j ci(>rull ( I . 1 i\i Ivol?ilnc sf1 sc ocupc. deopotriva I c o ~ ~ c\ it lI?r.;ic.llc.. ~ ili11 - c i f ; ) ~ - ~ l ~ acccsibilfi. ri dar riguroaQ, dc ! ~ r o h I ~ ~ iI ~ ' ~ Ic I ~l~ c I : I I I I c I ~ ~ ; I I cale ~ i ~ l d i rpolitice. ii S C S IC ~L ~ I ~I !c~L':I\I ~111~j~1 C1 ~ :tI ; I -~ ~ Il; c IIC .si urllor ca E(;ca /,c3rrii.r, / ; I / / i / i c , l l . ilc~ia;i1>;11111;1ill romineste, cartea lui Sa\.atc~tr:rrc:t/a alit h:i/clc 01-ganizrltiilor sociale, cit $i chestiuni d c ni:il-c I I I ~ ~ I ;.I C ' ~ [ ~ I ~ Ipreculll ~. militarismul. ccoloyiir. tor-ul~ia ~lolitii~a. I-:~.;ismul si nationalismul.
r1i)/jiic 0 / ) " U ! N /
/ill/ ilic~li

c
*-

pentru flu

Alte apantr~1999 in aceedsl I ,~/ectie

HANNAH ARENDT C r ~ z e l rrepubilc~~ NORBERT0 BOBBlO Llrecipta 51 stlnga

in afara colcctiei
ALAlN BESANCON Nenoror~rea secolulu~ PAUL JOHNSON InteIec:!i~al~t

ISBN 973-28-0219-7

JOSEPH C O R N E L L . F

Am terminat capitolul precedent citindu-ri venerabila opinie a lui Aristotel: ,,Omul este un animal civic, un animal politic" (ceea ce nu trebuie s5 se confunde cu ideea c i politicienii ar fi niste animale, cum cred unii). Sintem, adic5, vie@ sociabile, dar nu instinctiv si automat sociale, precum gazelele sau furnicile. Spre deosebire de aceste specii, noi, oamenii, in\lenriint diferite forme de societate, rr-ansforrntirn societatGa in care ne-am n5scur si in care au tr5it p5rintii n o ~ t r i facem , expet.irnetl(e organizatorice neincercate inainte, intr-un cuvint : nu numai c i repetcim gesturile celorlalti si ascultam de normele grupului nostru (asa cum face orice alt animal care se respecti), ci si, dac5 este cazul, nu ne supunem, ne r e v o l t h , violim rutinele ~i normele stabilite, facem scandal c5 de ce. Ceea ce voia s i spun5 Aristotel, asa de cuminte cum il credeam noi, este cii omul e singurul animal capabil de a se revolra.. . E mu11 spus ,,capabil" : noi, oamenii, ne revoltsm la fiece pas, ne supunem mereu scri~nind din dinti. Nu facem ce vor alfii f5r5 cricnire, ca albinele, ci e nevoie s i fim convinsi si de multe o n obligati s5 j u c h rolul pe care ni-1 atribuie socie. Kant, a spus --. .. -tatea. Un alt filozof foarte celebru, Immanuel c5 noi,'oamenii, sintem ,,nesecial socja_bdi". Adic5, forma noastr5 de a tr5i tn societate nu rezidH numai in a asculta si a repeta, ci ~i i n a ne revolta si a inventa. Dar, atentie: nu ne revoltiim impotriva societiLi1, ci impotriva unei anume societ5ti. Nu sintem neascultiitori

30

POLITICA PENTRU FIUL MEU

pentru c i nu vrem s i ascultim niciodati de ni~nicsi de nimeni, ci pentru c i vrem motive mai bune pentru a asculta decit cele care ni se dau si sefi care s i ne ordone cu o autoritate mai respectabili. De aceea a spus b3trinul Karit c i sintem ,,nesocial sociabili", nu asociali sau antisociali pur si simplu. Grupurile de animale isi schimbi uneori modelele de comportament, in conformitate cu exigentele evolutiei biologice, a cirei orientare tinde sl? asiyure conseniarea speciei. Societitile omenesti se transform5 istoriceste. conform unor criterii mult rnai complexe?atit de coi-nplexe... incit nu mai stim care sint. Unele schimbiri incearci s i asigure atingerea anumitor obiective, altele s i consolideze anurnite valori, iar multe transformiiri par sB izvorasci din descoperirea a noi tehnici menite s i faci sau s i desfaci tot felul de lucruri. Singurul element indubitabil este c i in toate societitile umane (si in fiecare ~nembruindividual a1 acestora) existi motive de obedient5 si motive de revolt i . La fel de sociabili sintem si atunci cind ascultim de dragul unor motive care ni se par valabile si atunci cind nu ne supunem si ne revoltim datorit; altora, care ni se par rnai impovk5toare. Astfel incit, pentru a pricepe ceva din politic;, ar trebui s5 pricepem toate aceste motive. Pentru c i politica nu este decit ansamblul m o t i ~ ~ ~pent1.u lol- a asculta si a1 celor pentru a ne revolta.. . A se supune, a se revolta: n-ar fi mai bine ca nimeni s i nu comande, spre a nu cluta hdtive pentru a ne supune si nici a gisi motive pentru a ne revolta? Este, rnai mult sau mai putin, pirerea anarhistilor, persoane pentru care recunosc c i am destuli simpatie. Conform idealului anarhic, fiecare ar trebui sii acfioneze in acord cu propria, sa nici un tip de autoritate. constiintl, fir; a recunoaste . .(t.. Autorititile, legile, institufiile, acceptarea faptului c i cei ' 4 putini ii conduc pe cei multi si decid pentru__toii - iat5 ce -r--produce nesfirsitele dureri de cap de care suferim noi, Anarhia oamenii : sclavie, abuzuri, exploatare, rizboaie.. . ,

!
!

31 postulcar5 o societ:~tr. fir2 motiv de a sscult;i ile al!ii, deci 'Gi fZr-2inotivc de a ilc rcvolta impotriva lor. inti--un cuvint : sfirirt~lul politicii, iesirea ei la perisic Am trZi iripreuni, daica si cum am trii sioguri. adicj fiiciild fiecare ce ii trece prin cap. Dar iiri i-;ir trece oare cuiva prin cap si-si ucidi vecinul sau si-si violeie vecina? Anarhistii presupun c5 nu. pentru c i 1101, oainenii. am avea tendinti spontani si naturali citrc cooperare, solidari tate si intrajutorare care face bine tuturor Ierarhiile sociale, puterea stabiliti si supersti. tule .. o Iegitimeazli, produc infruntirile si innebunesc oamenii. Sefii sustin c i ne coliiluc spre binele nostru; anarhistii rispund c5 binele nostru adevirat ar fi ca nimeni s i nu porunceasci, pentru cl? atunci fiecare s-ar comporta in mod obedient.. . dar nu ascultind de vreun om supus gre~elii si capricios. ci de adevirata bunitate a naturii umane. .-. --Este posibili o societate anarhici, ._ adici fir5 . politici? Anarhistii au fir; doal- si poate dreptate micar intr-un aspect: o societate f i r i politici societate f i r i conflic- ar fi o--.-te. Dar este posibili o societate uma,id - nu de insecte sau de rahoti - lipsiti de conflicte? S i fie politica oare cauza conflictelor sau consecinta lor, o incercare de a nu Ie face s l fie atit de distrugitoare? Sintem oare noi, oamenii, in stare s l triim.. . automat in buni intelegere? Mie mi se pare c i infruntarea, conflictul intre interesele inaividuale este ceva inseparabil de viafa in compania altora. Si cu cit sintem nlai multi, apar cu atit rnai multe conflicte. Stii de c e ? Dintr-un motiv paradoxal in principiu : pentru c i sintern pi-eu sociabili. SB incerc s i m i explic. Cea mai adinci ridicini a sociabilititii noastre este cea care ne induce de mici dorinta arzitoare de a ne imita unii pe altii. Sintem sociabili pentru c i tindem s l imitim gesturile pe care le vedem, cuvintele pe care le auzim, dorintele celorlalfi, valorile pe care le proclaml ceilalfi. F% imitafie naturali, spontani, n-am putea niciodat5 s5 educdm vreun copil si, prin urmare, nici si-l preggtim

OIIEDIENTI S I REBEIA

pentru viata in grup, in comunitate. De>i_rur. imitin~ penface s i fim tot tru c i ne asem5n5m mult, dar *imitatia ne . asemsnitori, atPt de asemgn5tori unii sltora.. . incft intr5m in conflict. Vrem s5 obtinem ceea ce vedem c,i vor si ceilalti; cu totii vrem acelasi lucru, dar se intfmpl5 ca numai putini, sau chiar unul singur s i ajung; s i posede ceca ce jinduiesc cu totii. Numai unul poate fi seful, sau cel mai bogat, sau cel mai bun r5zboinicl sail cel rnai mare campion sportiv, sau s i se insoare cu fen~eia cea mai frumoasi etc, Dac5 nu am vedea cum se arnbitioneazii altii pentru a face aceste cuceriri, aproape sigur n u ne-ar atrage nici pe noi - sau, m5 rog, micar nu atit de intens. Dar pentru c i sc obis~lujesteca uncle lucruri s5 fie atit de rivnite, prin imitatie le dorim si noi, Si-astfel ajunge sr? ne opun5 exact ceea ce ne inrudeste: interesul (etimologic vorbind) este ceea ce L e af76 iiztre doui sau mai multe persoane. adic: ceea ce le uneste, d a le ~ ;i separi.. . ~ s a d i t&m r in conflict pentru c5 dorintele noastre se aseamini prea mult intre ele si de aceea intri in coliziune unele cu altele. Tot d?n prea multi sociabilitate (pentru c i vrem s2 fim cu totii fbarte asernstGtori, din excesivs fidelifate pentru cei din aceea~i yari, de aceeasi religie, limbi, c,uloare a pielii etc.. .) i i socotim dusmani pe cei care sint ii proscriem sau persecutiim ye cei care sint difemai vorbi despre asta niai Fncolo. cPnd ne vom bcupa de nationalism si de rasism, aceste holi ale sociabilititir. Deocamdati, te fac atent asupra unui 1uc;u 'imponant, dar care se loveste de pirerile generale. Vei au7i spunindu-se c i vinovati de toate relele din societate sint asocialii, individualistii, cei pe care nu-i intereseaz5 sau care se opun comunitiifii. PZrerea mea, si o s i vezi * dac5 gresesc s G nu, este contrarz du~manii cei mai periculosi ai socialului sint cei care se cred mai sociali decit *toti, cei care transform5 poftele sociale (band, de exemplu, sau admiratia celorlalfi, sau influenfa asupra celorlalti) in

33 feroce patilni sufletesti, cei care vor s;i colectivizeze totul, cei care se inversuneazi in a ne face s i fim cu totii de acord.. . desi sintem atitia, cei care sfnt atPt de convinsi 'de valorile comune incit au pretentia de a-i face pe toti buni. chiar si cu britaia de este cazul, si asa mai departe.. . Majoritatea individualistilor autentici sPnt toleranti fati de gusturile celorlalti in mgsura in care nu le produc nici o sup5rare si, dat fiind c5 isi au propriilc valori, adeseori diferite de cele ale scalei ,.oficialeU,nu se ciocnesc frontal cu cei diferiti de ei, nu pretind a le impune cu forfa virtutile proprii si nici nu se luptg cu ghearele si cu dintii pentru a dobPndi ceva unic, la mare pret doar pentru c5 este dorit de multi. Qamenii cci mai sociabili sint cei care accept5 compromisul cu ceilalti P n mod rezonabil, adic5 fiki exage% Si p e n 5 cr?acum nu ne aude nimeni, am s f ti soptesc o blasfemie: iti amintesti c s Pn cartea precedents ti-am spus c i cei care inteleg cel mai bine etica sint egoistii reflexivi? Ei bine, membrii comunitiitii care contribuie in cea mai mici misur5 la a o duce de rTpi sint acesti individualisti impotriva cirora vei auzi atitea: cei care triiesc pentru ei insisi si prin urmare inteleg motivele care fac indispensabili arrnonia cu ceilalfi, nu cei care triiesc doar pentru ceilalfi... si pentru ceea ce au ceilalfi. Cu toate acestea, s s nu crezi c5 un conflict de interese. orice conflict sau infintare, este riu in sine. GZ$Cconflictelor, societatea inventeazi, se transforniii: nu-st; pe lot. Unanimitatea fir; sinucituri este foarte 1inistitii.-dar , mortal de adormitoare. ca o encefalogrami liniari. Singura form5 de a ne asigura c5 fiecare avem o personalitate proprie, cu alte cuvinte c5 intr-adeviir sintem mulfi +i nu unul singur format din multe celule, este sr? ne infruntsm din cind in cind si s5 ne intrecem cu ceilalfi. Om fi vrind cu totii acelasi lucru, dar infruntindu-ne pentru a-l dobindi sau abordind aceeasi problems din varii perspective con. statiim c i nu sintem unul si acelasi. Adesea, cei csrora le
OBEDIENT1 SI KERF1 .T