Ec Diferentiale

Contents
1 Ecuatii cu derivate partiale 11

1 Ce este o ecuat ie cu derivate part iale? . . . . . . . . . . . . . . 12
1.1 Notat ii si denit ii de baza . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Metode de gasire a solutiilor . . . . . . . . . . . . . . . 20
2 Clasicare si forme canonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.1 Forma canonica a ecuat iilor de ordinul nti . . . . . . . 21
2.2 Second Order Equations . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
3 Clasicare si forma canonica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.1 Clasicarea si forma canonica a ecuat iilor de ordinul doi
cu n variabile independente . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.2 Aducerea la forma canonica a ecuat iilor de ordinul doi
cu doua variabile independente . . . . . . . . . . . . . . 41
3.3 Clasicarea ecuat iilor folosind conul caracteristic . . . . 47
4 Sisteme. Clasicare. Forma canonica . . . . . . . . . . . . . . . 51
4.1 Clasicarea sistemelor de ecuat ii folosind conul carac-
teristic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
4.2 Sisteme de ordinul nti simetrice . . . . . . . . . . . . . 53
4.3 Aducerea la forma canonica a sistemelor de ordinul nti
n doua variabile independente . . . . . . . . . . . . . . 54
4.4 Sisteme neliniare de ordinul k . . . . . . . . . . . . . . 61
2 Ecuatii eliptice 63
5 Ecuat ii eliptice de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
7
8 CONTENTS
5.1 Operatorul lui Laplace si funct iile armonice . . . . . . . 64
5.2 Solutia fundamentala a operatorului lui Laplace, for-
mulele Green si formule de reprezentare prin potent iali . 72
5.3 Formule de medie si principii de maxim . . . . . . . . . 90
6 Probleme la limita pentru edp de ordinul doi eliptice . . . . . . 119
6.1 Probleme la limita pentru domenii particulare . . . . . . 120
6.2 The Boundary value problems via Green function . . . . 149
6.3 The boundary value problems via integral equations . . 164
6.4 Variational Methods . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
3 Ecuat ii de tip parabolic 197
7 Ecuat ii parabolice de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
7.1 The heat equation and related equations . . . . . . . . . 199
7.2 Equation of diusion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
7.3 Formule de reprezentare si principii de maxim pentru
ecuat ia caldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
8 Problema Cauchy pentru ecuat ia caldurii . . . . . . . . . . . . 229
8.1 Unicitatea solut iei problemei Cauchy . . . . . . . . . . . 229
8.2 Existent a solut iei problemei Cauchy . . . . . . . . . . . 230
9 Probleme mixte pentru ecuat ia caldurii . . . . . . . . . . . . . 243
9.1 Unicitatea solut iei problemei mixte . . . . . . . . . . . . 243
9.2 Probleme mixte n domenii unidimensionale . . . . . . . 243
4 Ecuat ii hiperbolice 225
10 Ecuat ia undelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
10.1 Unde plane, Unde sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
11 Problema Cauchy pentru ecuat ia undelor . . . . . . . . . . . . 236
11.1 Formularea problemei Cauchy pentru ecuat ia undelor . 236
11.2 Unicitatea solut iei problemei Cauchy . . . . . . . . . . . 239
11.3 Existent a solut iei problemei Cauchy . . . . . . . . . . . 244
11.4 Propagarea undelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259
CONTENTS 9
Probleme si exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265
12 Probleme mixte pentru ecuat ia undelor . . . . . . . . . . . . . 270
12.1 Formularea problemelor mixte . . . . . . . . . . . . . . 270
12.2 Unicitatea si dependent a de date a solut iei clasice pentru
problema mixta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273
12.3 Existent a si reprezentarea problemelor mixte . . . . . . 277
12.4 Solut ii generalizate pentru problema mixta. . . . . . . . 283
Probleme si exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
A ANEXE 343
1 Operatori compact ii pe spat ii normate . . . . . . . . . . . . . . 343
2 Spat ii de funct ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 345
2.1 Spat ii de funct ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . 345
2.2 Funct ii continue pe varietat i . . . . . . . . . . . . . . . . 349
2.3 Spat ii de funct ii analitice . . . . . . . . . . . . . . . . . 352
3 Funct ii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 356
3.1 Masura Lebesgue pe un domeniu din R
n
. . . . . . . . 356
3.2 Spat iile L
p
() . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 366
3.3 Integrala Lebesgue pe varietat i . . . . . . . . . . . . . . 373
4 Funct ii speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 377
4.1 Ecuat ii diferent iale de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . 377
4.2 Funct iile euclidiene B si . . . . . . . . . . . . . . . . . 380
4.3 Funct iile Bessel sau funct iile cilindrice . . . . . . . . . . 386
4.4 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 390
5 Spat ii Sobolev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 392
5.1 Distribut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393
5.2 Spat ii Sobolev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 396
Chapter 4
Ecuat ii hiperbolice
Acest capitol este destinat studiului ecuat iilor si sistemelor
hiperbolice.
Un studiu detaliat va facut pentru ecuat ia undelor, care
este cel mai important exemplu de ecuat ie liniara hiper-
bolica de ordinul doi si din punct de vedere zic modeleaza
fenomenele de vibrat ie ale unui mediu elastic , fenomenele
de propagare a cmpului electromagnetic, a luminii si a altor
procese ondulatorii.
In studiul problemei Cauchy pentru demonstrarea unicitat ii
solut iei ecuat iei undelor se utilizeaza metode energetice
si metoda undelor sferice pentru demonstrarea existent ei
solut iei.
In studiul problemelor mixte (init iale si cu condit ii la fron-
tiera) se utilizeaza o metoda variat ionala bine adaptata pen-
tru demonstrarea existent ei, unicitat ii si aproximarii solut iei
generalizate.
225
226 Cap. 4. Ecuatii hiperbolice
10 Ecuat ia undelor
Cel mai simplu exemplu de ecuat ie hiperbolica de ordinul doi este ecuat ia
undelor. Sa amintim ca ecuat ia
n+1
i,j=1
a
ij
(x)
i
j
u +
n+1
i=1
a
i
(x)
i
u +a
0
(x)u = f(x) (10.1)
se zice (se numeste) hiperbolica n punctul x
0
daca toate valorile proprii ale
matricei A(x
0
) = (a
ij
(x
0
)) snt nenule si diferite ca semn.
Intr-un punct x
0
o astfel de ecuat ie poate scrisa n forma
n+1
i=1
i
(x
0
)
2
i
u +
n+1
i=1
b
i
(x
0
)
i
u +b
0
(x
0
)u = f(x
0
) (10.2)
unde
n+1
(x
0
) > 0 si
i
(x
0
) < 0 pentru i = 1, 2, . . . , n cu ajutorul unei
transformari de coordonate y = y(x). Daca ecuat ia (10.1) este hiperbolca n
toate punctele unui domeniu R
n+1
atunci vom spune ca ecuat ia este
hiperbolica n domeniul .
Reducerea unei ecuat ii de forma (10.1) la o ecuat ie de forma (10.2) ntr-
un intreg domeniu este n general imposibila daca n + 1 > 2. Acest lucru se
ntmpla chiar local, adica ntr-o vecinatate sucient de mica a unui punct x
0
.
Putem transforma ecuat ia (10.1) ntr-o ecuat ie de forma
2
N+1
u
n
i,j=1
b
ij
(y)
i
j
u +
n
i=1
b
i
(y)
i
u +b
0
(y)u =

f(y) (10.3)
n care forma patratica
n
i,j=1
b
ij)(y
j
este pozitiv denita. O asemenea reprezentare poate obt inuta printr-o
alegere speciala a schimbarii de variabile y = y(x) si de asemenea n general
ntr-o vecinatate a punctului x .
Printr-o schimbare de variabila simpla y = y(x), putem transforma ecuat ia
10.1 intr-o ecuat ie de forma
2
n+1
u +
n
i=1
b
i,n+1
n+1
u
n
i,j=1
b
ij
(y)
i
j
u +
n
i=1
b
i
(y)
i
u +b
0
(y) =

f(y)
(10.4)
10. Ecuatia undelor 227
n
i,j=1
b
ij
(y)
i
j
este pozitiv denita. La fel o asemenea transformare nu poate realizata ntr-
un domeniu arbitrar . Vom studia ecuat ii ce au fost reduse la forma (10.3).
Un exemplu tipic de asemenea ecuat ie o constituie ecuat ia undelor
2
t
u u = w. (10.5)
Metodele ce vor prezentate, n cele ce urmeaza, pot aplicate si ecuat iilorr de
forma (10.4); termenul

n
i=1
b
i,n+1
n+1
u ce apare n (10.4) nu inuient eaza
n mod esent ial linia argumentelor si nici rezultatele nale.
Clasa ecuat iilor hiperbolice (10.3) este sucient de larga si cuprinde toate
ecuat iile hiperbolice de ordinul doi ce apar n probleme de zica si mecanica.
Variabila y
n+1
se noteaza cu t n vreme ce variabilele y
1
, . . . , y
n
snt numite
variabile spat iale si de cele mai multe ori vor notate prin x = (x
1
, . . . , x
n
).
Deci obiectul nostru de studiu va ecuat ia de tipul
2
t
u
n
i,j=1
a
ij
(x, t)
i
j
u +
n
i
a
i
(x, t)
i
u +a
0
(x, t)u = w(x, t) (10.6)

n
i,j=1
b
ij
(x, t)
i
j
este pozitiv denita iar
t
u =
n+1
u.
*********
In spat iul R
n+1
al variabilelor (x, t), trei tipuri de suprafet e netede apar
n raport cu ecuat ie 10.6: suprafet e de tip spat iel, de tip temporal si suprafet e
caracteristice. Sa consideram o suprafat a S data prin ecuat ia
F(x
1
, . . . , x
n
, t) = 0.
Se spune ca suprafat a S este de tip spat ial daca
(
t
F)
2
i,j=1
a
ij
(x, t)(
F
x
i
)(
F
x
j
) > 0
de tip temporal daca
(
t
F)
2
i,j=1
a
ij
(x, t)(
F
x
i
)(
F
x
j
) < 0
si caracteristica daca
(
t
F)
2
i,j=1
a
ij
(x, t)(
F
x
i
)(
F
x
j
) = 0.
De exemplu, planele F = t c sunt suprafet e de spat ial, n timp suprafet ele
cilindrice formate cu linii verticale, adica din linii de forma (x, t) = x
i
=
x
0
i
, i = 1 . . . , n, t (, ) sunt de timp temoral, iar suprafet ele conice
(t t
0
)
2
=
n
i=1
(x
i
x
0
i
)
2
sunt suprafet e caracteristice pentru ecuat ia (10.5)
********
Din punct de vedere zic ecuat ia (10.6) descrie micile vibrat ii ale unui
mediu sub act iunea unor fort e continuu distribuite a caror intensitate este
proport ionala n ecare moment de timp t si-n ecare punct x cu w(x, t).
In general, mediul care vibreaza este neomogen si neizotrop, iar proprietat ile
sale zice variaza n timp. Daca proprietat ile mediului snt constante n timp,
atunci coecient ii a
jk
nu depind de t , situat ie care este cel mai des studiata.
Daca mediul este omogen, atunci coecient ii snt constant ii si n acest caz
printr-o transformare ana de coordonate putem transforma matricea (a
jk
)
ntr-o matrice unitara.

In acest caz ecuat ia undelor are forma :
2
u
t
2
u +
n
j=1
a
j
u
x
j
+a
0
u
t
+au = w, (10.7)
unde coecient ii a, a
0
, a
1
. . . , a
n
snt constant i. Efectund schimbarea de funct ie
u(x, t) = v(x, t) exp(
a
0
2
t +
1
2
n
j=1
a
j
x
j
)
se obt ine pentru funct ia v ecuat ia mai simpla
2
u
t
2
u +bu = w
1
(10.8)
unde
b = a +
1
4
n
j=1
a
2
j

a
2
0
4
, w
1
(x, t) = w(x, t) exp(
a
0
2
t
1
2
n
j=1
a
j
x
j
).
Ecuat ia (10.8 poate adusa la forma cea mai simpla a ecuat iilor undelor si
anume :
2
u
t
2
u = f(x, t), (10.9)
Acest lucru se poate realiza introducnd o noua variabila independent a x
n+1
si considerind funct ia v(x, x
n+1
, t) = v(x, t) exp(
b x
n+1
).
Pentru aplicat iile ei zice prezinta interes mai mare considerarea ecuat iei
mai generale
2
u
t
2
a
2
u = w(x, t), a
2
= const (10.10)
Ecuat ia (10.10) poate adusa la forma (10.9) daca efectuam modicarea
unitat ii de timp, adica daca facem schimbarea t
= at .
10.1 Solut ii particulare ale ecuat iei undelor.
Unde plane si unde sferice
In acest paragraf vom descrie cteva solut ii particulare pentru ecuat ia omogena
a undelor, adica
2
u
t
2
u = 0 (10.11)
O funct ie de clasa C
2
n variabilele x
1
, . . . , x
n
, t este solut ie a ecuat iei (10.11)
daca verica identic ecuat ia (10.11), adica
2
t
u(x, t) u(x, t) = 0.
Unde plane Fie
x
= (
1
, . . . ,
n
) un vector unitar din R
n
astfel ca
2
1
+ +
2
n
= 1 (10.12)
Pentru ecare t xat si pentru orice constanta c, ecuat ia
1
x
1
+ +
n
x
n
t = c (10.13)
reprezinta un hiperplan n R
n
. Vectorul este normal la acest hiperplan, iar
cnd t creste hiperplanul se misca (deplaseaza) n direct ia cu viteza 1. Pentru
orice F C
2
(R) funct ia u denita prin
u(x
1
, . . . , x
n
, t) = F(
1
x
1
+ +
n
x
n
t) (10.14)
este o solut ie a ecuatiei undelor (10.11). Valoarea lui u pe hiperplanul de
ecuat ie (10.13) este o constantaa egala cu F(c). Din acest motiv, solut iile de
forma (10.14) se numesc unde plane.
Pentru n = 1, ecuat ia (10.11) este ecuat ia undelor unidimensionale:
2
u
t
2

2
u
x
2
1
= 0 (10.15)
Condit ia (10.12) n acest caz devine
2
1
= 1 si singurele posibilitat i pentru
1
snt
1
= 1 si
1
= 1. Planele calatoare snt n acest caz, puncte calatoare n
R
1
, puncte date respectiv de
x
1
t = c si x
1
+t = c (10.16)
Prima ecuat ie (10.16) descrie un punct cal ator n directia pozitiva Ox
1
cu
viteza 1, n timp ce a doua ecuat ie (10.16) descrie un punct calator n direct ia
negativa 0x
1
cu viteza 1. Undele plane corespunzatoare snt
u(x
1
, t) = F(x
1
t) si u(x
1
, t) = G(x
1
+t) (10.17)
unde F si G snt funct ii arbitrare de clasa C
2
(R).
Figura 10.1:
Sa presupunem, de exemplu, ca F este o funct ie din C
2
R) cu suportul n
[
1
2
,
1
2
], de exemplu
F(x) =
_
_
4(2x + 1)
3
x [1/2, 1/4)
4(2x + 1)
3
3(4x + 1)
3
x [1/4, 0]
4(1 2x)
3
3(1 4x)
3
x [0, 1/4]
4(1 2x)
3
x [1/4, 1/2]
0 in rest
reprezentata de gura 10.1.
Figura 10.2 arata gracul solut iei (10.17) ca funct ie de x
1
pentru cteva
valori ale lui t. Gracele din gura 10.2 pot gndite ca niste fotograi ale
undei la diferite momente de timp indicate.
Figura 10.2:
Figura 10.3:
Figura 10.3 arata planul (x
1
, t)n care solut ia este denita. Banda hasurata
indica regiunea (domeniul) unde u(x
1
, t) ,= 0. Teorema urmatoare arata ca
orice solut ie a ecuat iei (10.15) poate exprimata ca suma a doua unde plane
de forma (10.17).
Teorema 10.1 Daca n = 1, solut ia clasica generala a ecuat iei (10.15) este
u(x, t) = (x +t) + (x t), (10.18)
unde si snt funct ii din C
2
(R).
Demonstrat ie. Este clar ca orice asemenea funct ie u, de forma celei de mai
sus, satisface ecuat ia undelor. Reciproc, daca efectuam schimbarea de variabila
= x
1
+t si = x
1
t, atunci
x
1
=

,

t
=

,

2
t
2

2
x
2
1
= 4

2
si ecuat ia undelor are forma

2
u
= 0. Daca u este o solut ie, integrnd n

raport cu si obt inem
u
=

() unde

este o functie arbitrara. Integrnd
apoi n raport cu obt inem u = () + () unde este o primitiva a lui
si este arbitrara. 2
Din cele de mai sus rezulta ca u(x, t) = (x
1
+t) + (x
1
t).
Remarca 10.1
Daca nu presupunem ca si snt de clasa C
2
atunci u de forma (10.18)
este o solut ie a ecuat iei undelor n sens generalizat, adica
_
R
2
u(x, t)
_
D
2
t

2
x
_
(x, t)dxdt = 0, pentru orice C
0
(R
2
).
Pentru n = 2 ecuat ia (10.11) devine:
2
u
t
2

2
u
x
1
2

2
u
x
2
2
= 0 (10.19)
si este ecuat ia undelor bidimensionale. Exista o innitate de vectori unitari
= (
1
,
2
) R
2
ce verica ecuat ia (10.19). De exemplu = (1/
2, 1/
2)
este un astfel de vector, iar planul calator, corespunzator, este n acest caz o
linie calatoare n R
2
data de x
1
/
2 + x
2
/
2 t = c. Solut ia , unda plana

corespunzatoare ecuat iei (10.19), este
u(x
1
, x
2
, t) = F(x
1
/
2 +x
2
/,
2 t),
unde F este o functie arbitrara din C
2
(R).
Pentru n = 3 ecuat ia (10.11) devine
2
u
t
2

2
u
x
2
1

2
u
x
2
2

2
u
x
2
3
= 0 (10.20)
si este ecuat ia undei tridimensionale. Din nou, exista o innitate de vectori
unitari = (
1
,
2
,
3
) n R
3
ce verica (10.12). De exemplu, cnd = (1, 0, 0)
unda plana corespunzatoare este data de x
1
t = c. Ecuat ia de mai sus
descrie un plan n R
3
ce se misca cu viteza 1 n direct ia axei Ox
1
. Unda plana
corespunzatoare are forma u(x
1
, x
2
, x
3
, t) = F(x
1
t)
Unde sferice O unda sferica este o solut ie a ecuat iei undelor (10.11) a
carei valoare (pentru orice t xat) este o constanta n variabila spat iala x pe
sferele centrate n origine. Pentru a studia undele sferice introducem coordo-
natele sfericen variabila spat iala. Scriind operatorul lui Laplacen coordonate
sferice, operatorul undelor ia forma
2
u
t
2

1
r
n1
r
(r
n1
u
r
)
1
r
2
n
u = 0
unde
n
este un operator de ordinul doi cu derivate part iale n care intervin
numai variabilele unghiulare si forma acestui operator este data de formula
(??). Prin urmare, o unda sferica este o funct ie u n variabilele r si t care
satisface ecuat ia
2
u
t
2

1
r
n1
r
(r
n1
u
r
) = 0 (10.21)
Ecuat ia (10.21) poarta numele de ecuat ia undelor sferice .
Pentru n = 3 ecuat ia undelor sferice este:
2
u
t
2

1
r
2
r
_
r
2
u
r
_
= 0 (10.22)
Aceasta ecuat ie poate simplicata prin introducerea unei noi variabile de-
pendente w = ru. Ecuat ia pentru w se gaseste a
2
w
t
2

2
w
r
2
= 0 (10.23)
care este ecuat ia undelor unidimensionale. Stim deja ca orice solut ie a ecuat iei
(10.23) (vezi Teorema 10.1) este suma solut iilor de forma F(r t) si G(r +t)
unde F si G snt funct ii de clasa C
2
ntr-o singura variabila. Prin urmare,
orice solut ie a ecuat iei (10.22) poate reprezentata ca suma a solut iilor de
forma
a) u
1
(r, t) =
F(r t)
r
b) u
2
(r, t) =
G(r +t)
r
(10.24)
Solut iile ecuat iilor undelor tridimensionale de forma (10.24a) reprezinta di-
latarea sau expandarea undelor sferice, n timp ce solut iile de forma (10.24b)
reprezinta contractarea sau implozia undelor sferice. Viteza de expansiune
si contract ie a undelor sferice este 1.
Pentru n = 2 ecuat ia (10.21) este:
2
u
t
2

1
r
r
(r
u
r
) = 0 (10.25)
si reprezinta ecuat ia undelor cilindrice. Solut iile ecuat iei (10.25) se obt in
mai greu dect solut iile ecuat iei (10.22), si pentru obt inerea lor se utilizeaza
metoda separarii variabilelor
1
.
Problems
1. Sa se arate ca (??) este o solut ie a ecuat iei undelor (??).
2. Draw the gures corresponding to Figures ?? and ?? for the solution (??),
taking G(y) = F(y) as shown in Figure ??.
3. Let F(y) be the blip function shown in Figure ??. In the (x
1
, x
2
) plane draw the
lines where (??) has its maximum value and the strips where u(x
1
, x
2
(t) ,= 0
for t = 0, 1, 2, 5.
4. Let F(y) be the blip function shown in Figure ?? In the (x
1
, x
2
, x
3
)-space draw
the planes where (??) has its maximum value and the slabs where u(x
1
, x
2
, x
3
, t) ,=
0 for t = 0, 1, 2, 5.
5. Show that in the (x, t)-space R
n+1
the planes (??) are characteristic with re-
spect to the wave equation (??). Also show that the plane wave solution (??)
are constant on these planes.
1
Pentru un studiu mai aprofundat asupra undelor plane si a undelor sferice recomandam
cartea F.John, Plane Waves and Spherical Means Applied to Partial Dierential Equations,
Interscience, 1955
6. Drive (??) from (??).
7. In R
3
introduce cylindrical coordinates
x
1
= cos , x
2
= sin, x
3
= z,
and show that the three-dimensional wave equation becomes
D
2
t
u
1
_
D
u
_
2
D
2
u D
2
z
u = 0 (10.26)
If u does not depend on and z, equation (10.26) becomes equation (??) (with
r = ). Why is (??) called the equation of cylindrical waves?
11 Problema Cauchy pentru ecuat ia undelor
Una dintre problemele importante ce intervin n studiul ecuat iei undelor este
problema Cauchy sau problema cu date init iale.
11.1 Formularea problemei Cauchy pentru ecuat ia undelor
Problema Cauchy pentru o ecuat ie cu derivate part iale de ordinul k cu datele
Cauchy pe o hipersuprafat a S de clasa C
k
consta n determinarea unei funct ii
u de clasa C
k
intr-o vecinatate G a lui S si care sa verice ecuat ia n G, adica
F(x, (
u(x))
||k
) = 0 pentru orice x G, si condit iile Cauchy pe S, adica
j
u
j
(x) = g
j
(x) pentru orice x S si orice j = 0, 1, . . . , k 1. In cazul ecuat iei
undelor, n general, problema Cauchy consta n urmatoarele.
Se da o hipersuprafat a S R
n+1
de clasa C
2
, o direct ie netangenta
la S si se cere sa se determine o funct ie u de clasa C
2
ntr-o vecinatate
G a lui S care sa verice:
2
t
u(x, t) u(x, t) = f(x, t), (x, t) G
u(x, t) = g
0
(x, t),
u
(x, t) = g
1
(x, t), (x, t) S.
Din analiza facuta n 6 se stie ca pentru a obt ine rezultate rezonabile hiper-
suprafat a S pe care se prescriu datele init iale n problema Cauchy trebuie sa
e necaracteristica pentru operatorul
2
t
. Daca n 2 aceasta condit ie nu
este sucienta.
Intr-adevar, funct ia u
k
(x, t) = e
k/2
(sinkx
1
)(sh kx
2
) satisface ecuat ia un-
delor omogena,
2
t
u u = 0 n RR, si condit iile init iale
u
k
(x
1
, 0, x
3
, . . . , x
n
, t) = 0,
u
k
x
2
(x
1
, 0, x
3
, . . . , x
n
, t) = ke
k
2
sinkx
1
pe hiperplanul necaracteristic H = (x, t) R
n
R; x
2
= 0. Cind k,
datele Cauchy tind uniform la zero impreuna cu toate derivatele lor, dar solut ia
u
k
denita prin u
k
(x, t) = e
k/2
sin(kx
1
)sh (kx
2
) devine nemarginita (ex-
ploadeaza) pentru x
2
,= 0 ( (x, t) , H).
Putem generaliza acest exemplu. Fie S = ((x, t);
x +
0
t = 0 hiper-
planul ce trece prin origine cu vectorul normal = (
,
0
) = (
1
, . . . ,
n
,
0
).
11. Problema Cauchy pentru ecuatia undelor 237
Presupunem ca exista numerele reale (
1
, . . . ,
n
,
0
) = (
,
0
) astfel ca
f(x, t) = exp[i(
x +
0
t) +
x +
0
t] (11.1)
sa satisfaca ecuat ia undelor. Cum operatorul undelor
2
t
este cu coecient i
reali, partea imaginara a funct iei f, adica sin(
x+
0
t) exp(
x+
0
t) satisface
de asemenea ecuat ia undelor. Mai mult, deoarece
2
t
este invariant la
transformarea (x, t)(x, t), partea para sin(
x
0
t)exp(
x
0
t)
satisface de asemenea ecuat ia undelor. Operatorul
2
t
ind liniar rezulta
ca
u(x, t) = sin(
x +
0
t)sh(
x +
0
t)
= sin(
x +
0
t)
exp(
x +
0
t) exp(
x
0
t)
2
satisface ecuat ia undelor omogena.

In nal, pentru orice k > 0,
u
k
(x, t) = e
k/2
sin[k(
x +
0
t)]sh [k(
x +
0
t)]
va satisface ecuat ia undelor si pentru orice (x, t) S
u
k
(x, t) = 0,
u
k
(x, t) = ke
k/2
sink(
x +
0
t).
Cind k obt inem urmatorul rezultat patologic: condit iile init iale tind
uniform la zero, n timp ce u
k
(x, t) devine nemarginita (,,exoloadeaza) pentru
(x, t) , S.
Urmatoarea propozit ie pune n evident a n ce condit ii exista (
,
0
) n
R
n
R astfel ca fenomenul prezentat mai sus sa apara.
Propozit ia 11.1
Exista (
,
0
) ,= (0, 0) n R
n
R astfel ca funct ia f denita n (11.1) sa
satisfaca
2
t
f f = 0 daca si numai daca
a)
0
=
1
daca n=1 (adica S este necaracteristica); b) [
0
[ |
|
daca n 2.
Demonstrat ie. Funct ia (11.1) satisface ecuat ia undelor cnd
(
0
+i
0
)
2
j=1
(
j
+i
j
)
2
= 0.
Pentru n = 1, aceasta inseamna ca
0
+i
0
= (
1
+i
1
), adica
0
=
1
si
0
=
1
. Pentru n 2, lund partea reala si imaginara obt inem :
2
0

2
0
|
|
2
+|
|
2
= 0, 2(
0
) = 0.
In cazul
0
= 0 ( avem n acest caz [
0
[ |
|) si putem alege
0
= 0 si
orice vector de lungime |
| perpendicular pe
.
Daca
0
,= 0 avem
0
=
1
0

si
2
0
[
[
2
=
2
0
[
[
2
=
2
0
(
)
2
[
[
2

2
0
[
[
2
[
[
2
[
[
2
=
2
0
[
[
2
([
[
2
2
0
),
deci
2
0
|
|
2
0 ( altfel se ajunge la o contradict ie), de unde rezulta
[
0
[ |
|. Pe de alta parte, daca [

0
[ |
| exista astfel ca
cos() =

0
|
|

1
(1 +|
|
2
2
0
)
1/2
si putem lua
0
= 1 si
orice vector de lungime (1 +|
|
2
2
0
)
1/2
facnd cu
un unghi egal cu .
Argumentarea anterioara sugereaza ca pentru n 2 problema Cauchy cu
datele pe hipersuprafat a S se va comporta bine daca si numai daca hipersuprafat a
S = (x, t) R
n
R; F(x, t) = 0 este de tip spat ial, adica n orice punct
(x, t) S
(
F
t
)
2
j=1
(
F
x
j
)
2
> 0.
Daca n = 1 ecuat ia (11.2) este simetrican x si t, astfel ca aceasta distinct ie
nu exista.)
In cele ce urmeaza ne vom restrnge atent ia asupra cazului important cnd

S este hiperplanul t = 0, adica S = (x, t) R
n+1
, t = 0. Cum operatorul
undelor este invariant la inversarea timpului (x, t)(x, t), este sucient sa
consideram solut ia problemei Cauchy n semispat iul t > 0, rezultate similare
pot obt inute pentru t < 0 prin nlocuirea lui t cu t. Problema Cauchy de
care ne vom ocupa n cele ce urmeaza se formuleaza astfel:
Sa se gaseasca u : R
n
[0, T)R o funct ie de clasa C
2
care satisface
ecuat ia
2
u
t
2
u = w(x, t) pentru orice (x, t) R
n
(0, T) (11.2)
si condit iile init iale
u(x, 0) = f(x),
u
t
(x, 0) = g(x), pentru orice x R
n
(11.3)
Rezultatul central care va demonstrat n cele ce urmeaza se formuleaza astfel:
Teorema 11.1 Daca m = [n/2], f C
m+2
(R
n
), g C
m+1
(R
n
) si w este
o funct ie continu a pe R
n
[0, T) impreuna cu toate derivatele n raport cu
variabilele spat iale x
1
, . . . , x
n
pna la ordinul m + 1 ( i.e
(,0)
w C(R
n
[0, T), [[ m+1), atunci problema Cauchy (11.2), (11.5) are o solut ie unica
si aceasta depinde continuu de date.
11.2 Unicitatea solut iei problemei Cauchy
Scopul acestei sect iuni este demonstrarea unor rezultate de unicitate pentru
solut ia problemei (11.2)-(11.3). Pentru nceput vom demonstra urmatorul
rezultat.
Propozit ia 11.2 Fie (x
0
, t
0
) un punct n R
n+1
cu t
0
> 0 si e = (x
0
, t
0
)
domeniul conic din R
n+1
marginit de conul cu vrful n (x
0
, t
0
) si de hiper-
planul t = 0, adica
= (x, t) R
n+1
; |x x
0
|
2
(t
0
t)
2
< 0, 0 < t < t
0
.
Sa presupunem ca u C
2
(
) satisface n ecuat ia undelor omogena (adica
2
t
u(x, t) u(x, t) = 0 pentru orice (x, t) ) si de asemenea ca u si
t
u se
anuleaza pe baza lui (adica u(x, 0) = 0 si
t
u(x, 0) = 0 pentru x

B(x
0
, t
0
)).
Atunci u se anuleaza n .
Din Propozit ia 11.2 rezulta unicitatea solut iei problemei Cauchy.
Corolarul 11.1 Fie u
1
si u
2
solut ii ale problemei (11.2), (11.3) n R
n
[0, T).
Atunci u
1
= u
2
.
Demonstrat ie. Daca u
1
, u
2
snt solut ii clasice ale problemei Cauchy (11.2)
(11.3) n R
n
[0, T), atunci u = u
1
u
2
este o funct ie din C
2
(R
n
[, T)) si
verica :
2
t
uu = 0 n R
n
[0, T), u(x, 0) = 0,
t
u(x, 0) = 0 pentru x R
n
.
Fie ( x,
t) un punct arbitrar din R

n
[0, T). Exista (x
0
, t
0
) R
n
[0, T) astfel
ca domeniul conic (x
0
, t
0
) sa cont ina punctul ( x,
t). (De exemplu, putem

lua x
0
= x si t
0
=

t + cu sucient de mic astfel ca t
0
< T). Cum
u(x, 0) =
t
u(x, 0) = 0 pentru orice x B(x
0
, t
0
), obt inem ca u este zero
pentru orice punct din (x
0
, t
0
), deci u( x,
t) = 0. Dar ( x,
t) a fost ales arbitrar

n R
n
[0, T) prin urmare obt inem ca u
1
= u
2
, adica unicitatea solut iei clasice
a problemei Cauchy. 2
In timp ce Corolarul 11.1 arma unicitatea solut iei problemei Cauchy,
Propozit ia 11.2 da informat ii mai precise, si anume, cunoscnd pe u si
t
u
numai pe baza domeniului conic unic se determina u in .

In particular,
valorile lui u si D
t
u pe baza domeniului conic determina valoarea lui u n
vrful domeniului . Vom scrie acest rezultat mai precis n corolarul urmator.
Corolarul 11.2 Fie punctul (x
0
, t
0
) si domeniul conic = (x
0
, t
0
) descris
n Propozit ia 11.2 si e u o funct ie din C
2
() ce satisface ecuat ia undelor n
. Atunci valoarea lui u n (x
0
, t
0
) este unic determinata de valorile pe care
le iau u si
t
u pe baza lui .
Demonstrat ia Propozit iei 11.2. Vom face demonstrat ia n doi pasi. Pen-
tru nceput vom demonstra o inegalitate foarte importanta si apoi vom vom
folosi aceasta inegalitate, numita inegalitatea energiei, pentru a obt ine
rezultatul nal.
Pasul 1. Daca u este din C
2
() si satisface ecuat ia undelor n , atunci
pentru orice [0, t
0
] urmatoarea inegalitate este satisfacuta
_
B(x
0
,t
0
)
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, )dx
B(x
0
,t
0
)
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, 0)dx.
(11.4)
Sa consideram B
t
= x R
n
; |x x
0
| t
0
t si derivata integralei
E(t) =
1
2
_
B
t
_
(
t
u)
2
+
n
j=1
(
i
u)
2
_
(x, t)dx,
care reprezinta energia undei in domeniul B
t
la momentul t :
dE
dt
(t) =
_
Bt
_
t
u
2
t
u +
n
j=1
j
u
t
j
u
_
(x, t)dx
1
2
_
B
t
_
(
t
u)
2
+
n
j=1
(
j
u)
2
_
(x, t)d(x).
Al doilea termen provine din variat ia domeniului B
t
. Daca acest fapt nu este
clar sa consideram
F(t) =
_
B
t
f(x, t)dx =
_
t
0
t
0
_
_
S(x
0
,s)
f(x, t)d(x)
_
ds,
deci
F
(t) =
d
dt
_
B
t
f(x, t)dx =
_
t
0
t
0
_
S(x
0
,s)
f
t
(x, t)d(x)ds
_
S(x
0
,t
0
t)
f(x, t)d(x) =
_
B
t
f
t
(x, t)dx
_
B
t
f(x, t)d(x).
Acum, observam ca
j
u
t
j
u =
j
[
j
u
t
u]
2
j
u
t
u si utiliznd teorema
ux-divergent a avem
_
Bt
_
t
u
2
t
u +
n
j=1
j
u
j
t
u
_
dx
=
_
B
t
t
u
_
2
t
u
n
j=1
2
j
u
_
dx +
_
B
t
_
n
j=1
t
u
j
u
j
_
d(x)
unde este versorul normalei exterioare la B
t
n R
n
. Prima integrala din
membrul drept se anuleaza deoarece
2
t
uu = 0, iar pentru a doua integrala
avem estimarea
n
j=1
t
u
j
u
j
[
t
u[
_
n
j=1
[
j
u[
2
_
1/2
1
2
_
[
t
u[
2
+
n
j=1
[
j
u[
2
_
care rezulta din inegalitatea Cauchy- Schwarz-Buniakowski, din inegalitatea
2ab a
2
+b
2
, si
n
i=1
2
i
(x) = 1. Prin urmare
dE
dt
(t) =
_
B
t
_
n
j=1
t
u
j
u
j

1
2
|grad u|
2
_
(x, t)d(x) 0
deci E() E(0), adica inegalitatea (11.4) este satisfacuta.
Pasul 2. Deoarece u(x, 0) = 0 pentru x

B(x
0
, t
0
), de asemenea avem
D
1
u(x, 0) = 0, . . . , D
n
u(x, 0) = 0 pentru x

B(x
0
, t
0
). Deci integrantul din
membrul drept al inegalitat ii (11.4) este equal to zero si prin urmare
_
B(x
0
,t
0
t)
_
(
t
u)
2
+
n
j=1
(
j
u)
2
_
(x, t)dx = 0 (11.5)
pentru orice t, cu 0 t t
0
. Dar, integrantul n (11.5) este continuu si
nenegative si prin urmare el trebuie sa e zero. Concludem ca
1
u(x, t) = =
n
u(x, t) =
t
u(x, t) = 0, x B(x
0
, t
0
t), 0 t t
0
.
Aceastanseamna ca toate derivatele part iale de ordinul nti ale funct iei u(x, t)
se anuleaza n si deci u trebuie sa e o funct ie constanta n . Prin conti-
nuitate, u trebuie sa e constanta n

si deoarece u = 0 pe baza domeniului
, rezulta u = 0 peste tot n

. 2
Alta demonstrat ie a inegalitat ii (11.4). Fie
partea din ce se aa sub

hiperplanul t = ( vezi Fig 11.2) si e C
partea din conul caracteristic cu vrful n

(x
0
, t
0
) ce se aa ntre hiperplanele t = 0 si t = .
Figura 11.1:
Inmult ind ecuat ia D
2
t
uu = 0 prin 2D
t
u, integratnd pe domeniul
si folosind
identitat ile
2
t
u
2
t
u =
t
_
t
u
_
2
, 2
t
u
2
k
u = 2
k
_
t
u
k
u
_
t
_
k
u
_
2
obtinem
0 =
_
t
_
(
t
u)
2
+
n
k=1
(
k
u)
2
_
k=1
k
_
2
t
u
k
u
_
_
dxdt. (11.6)
Cum integrantul n (11.6) este divergent a cmpului vectorial
_
2
t
u
1
u, . . . , 2
t
u
n
u,
_
t
u
_
2
+
n
k=1
_
k
u
_
2
_
,
aplicnd teorema ux-divergent a n (11.6) obt inem
0 =
_
__
(
t
u)
2
+
n
k=1
(
k
u)
2
_
t
2
n
k=1
t
u
k
u
k
_
d(x, t) (11.7)
unde
este frontiera domeniului
, d(x, t) este elementul de suprafat a pe
si = (
x
1
, . . . ,
x
n
,
t
) este versorul normalei exterioare la
. Deoarece frontiera
se compune din trei part i, capacele de sus si de jos si din suprafat a conica
C
, descompunem integrala n (11.7) n suma a trei integrale. Pe discul de sus,

x B(x
0
, t
0
), t = si = (0, . . . , 0, 1). Deci integrala pe discul de sus este
_
B(x
0
,t
0
)
_
n
i=1
_
i
u
_
2
+
_
t
u
_
2
_
(x, )dx
Pe discul de jos x B(x
0
, t
0
), t = 0 si = (0, . . . , 0, 1). Deci integrala pe discul de
jos este
_
B(x
0
,t
0
)
_
n
i=1
_
i
u
_
2
+
_
t
u
_
2
_
(x, 0)dx
Pe suprafat a conica C
normala exterioara = (
1
, . . . ,
n
,
t
) deneste o direct ie
caracteristica si deci trebuie sa satisfaca relat iile
2
t
+
n
i=1
2
i
= 1,
n
i=1
2
i
=
2
t
,
t
=
1
2
. (11.8)
Deci integrala pe C
este
_
C
__
(
t
u)
2
+
n
k=1
(
k
u)
2
_
t
2
n
k=1
t
u
k
u
k
_
d(x, t) =
=

2
_
C
k=1
_
t
u
k

k
u
t
_
2
d(x, t).
Ecuat ia (11.7) devine
0 =
_
B(x
0
,t
0
)
n
k=1
__
i
u
_
2
+
_
t
u
_
2
_
(x, T)dx
_
B(x
0
,t
0
)
n
k=1
__
k
u
_
2
+
_
t
u
_
2
_
(x, 0)dx+
+
2
_
C
n
k=1
_
t
u
k

k
u
t
)
_
2
d(x, t).
In nal, deoarece al treilea termen n aceasta suma este mereu 0, obt inem inegali-
tatea
_
B(x
0
,t
0
)
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, T)dx
_
B(x
0
,t
0
)
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, 0)dx
care este inegalitatea (11.4).
11.3 Existent a solut iei problemei Cauchy
In aceasta sect iune vom construi solut ia clasica pentru problema Cauchy (11.2),
(11.3).
Problema (11.2) - (11.3) se poate reduce la o problema Cauchy stan-
dard unde datele au o forma speciala: w = 0, f = 0. Solut ia problemei
Cauchy standard
_

2
t
u u = 0 in R
n
(0, T)
u(x, 0) = 0,
t
u(x, 0) = g(x), pentru x R
n
(11.9)
o vom nota cu u
g
(x, t).
Pentru a obt ine aceasta reducere, pentru nceput, vom cauta o solut ie a
ecuat iei (11.2) cu datele init iale zero. O asemenea solut ie este furnizata de
principiul lui Duhamel.
Propozit ia 11.3 (Principiul lui Duhamel) Fie w : R
n
[0, T)R o
funct ie continua. Daca pentru ecare s [0, T) funct ia (x, t) v(x, t; s)
este o solut ie a problemei
2
t
v v = 0, pentru t (0, T), x R
n
v(x, 0; s) = 0,
t
v(x, 0; s) = w
s
(x) := w(x, s), pentru x R
n
,
(11.10)
atunci funct ia u denita prin
u(x, t) =
_
t
0
v(x, t s; s)ds (11.11)
este din C
2
(R
n
[0, T)) si satisface
2
t
u u = w n R
n
(0, T), u(x, 0) =
t
u(x, 0) = 0 pentru x R
n
.
Demonstrat ie. Este clar ca u(x, 0) = 0. De asemenea
t
u(x, 0) = 0 deoarece
t
u(x, t) = v(x, 0, t) +
_
t
0
t
v(x, t s; s)ds =
_
t
0
t
v(x, t s; s)ds.
Derivnd nca odata n t, obt inem ca
2
t
u(x, t) u(x, t) =
t
v(x, 0; t) +
_
t
0
[
2
t
v v](x, t s; s)ds
=
t
v(x, 0; t) = w(x, t).
2
Ramne sa reducem rezolvarea ecuat iei
2
t
u u = 0 avnd condit iile
init iale (11.3) la o problema Cauchy standard cu f = 0.
Propozit ia 11.4 Daca v C
3
(R
n
[0, T)) este solut ie a problemei Cauchy
standard
_

2
t
v v = 0 n R
n
(0, T)
v(x, 0) = 0,
t
v(x, 0) = f(x), pentru x R
n
(11.12)
atunci funct ia u denita prin
u(x, t) =
t
v(x, t)
este solut ie pentru problema Cauchy
_

2
t
u u = 0 n R
n
(0, T)
u(x, 0) = f(x),
t
u(x, 0) = 0, pentru x R
n
.
(11.13)
Demonstrat ie. Funct ia u verica ecuat ia diferent iala deoarece
2
t
u(x, t) u(x, t) =
t
(D
2
t
v(x, t) v(x, t)
_
= 0
si de asemenea condit iile init iale, deoarece u(x, 0) =
t
v(x, 0) = f(x) pen-
tru orice x R
n
si
t
u(x, t) =
2
t
v(x, t) = v(x, t), de unde
t
u(x, 0) =
v(x, 0) = 0, pentru orice x R
n
. 2
Din Propozit ia 11.3 si Propozit ia 11.4 se obt ine urmatorul rezultat:
Propozit ia 11.5 Daca u
g
este solut ia problemei (11.9), u
f
C
3
(R
n
[0, T))
este solut ia problemei (11.12) si pentru ecare s [0, T), funct ia u
w
s
este
solut ie pentru problema (11.10), atunci funct ia u denita pentru orice (x, t)
din R
n
[0, T) prin
u(x, t) =
u
f
t
(x, t) +u
g
(x, t) +
_
t
0
u
ws
(x, t s)ds (11.14)
este solut ie pentru problema Cauchy (11.2), (11.3).
Solut ia problemei Cauchy pentru n = 1
Solut ia clasica a problemi Cauchy (11.2) (11.3) cnd n = 1 se obt ine relativ
usor. Sa obt inem pentru nceput solut ia pentru problema Cauchy standard:
_

2
t
u
2
x
u = 0, pentru (x, , t) RR
+
u(x, 0) = 0,
t
u(x, 0) = g(x) pentru x R
(11.15)
Propozit ia 11.6 Daca g C
1
(R) atunci u
g
denita prin
u
g
(x, t) =
1
2
_
x+t
xt
g()d (11.16)
este unica solut ie clasica a problemei Cauchy (11.15).
Demonstrat ie. Solut ia generala clasica pentru ecuat ia cu derivate part iale
(11.15) este data de
u(x, t) = F(x +t) +G(x t), (11.17)
unde F si G snt funct ii din C
2
(R). Din condit iile init iale (11.15) avem
F(x) +G(x) = 0 si F
(x) G
(x) = g(x) pentru orice x R,

deci F si G verica
F(x) +G(x) = 0 F(x) G(x) =
_
x
0
g(s)ds +(
de unde
F(x) =
1
2
_
x
0
g(s)ds +
(
2
, G(x) =
1
2
_
x
0
g(s)ds
(
2
Prin urmare, folosind (11.17), rezulta (11.16), adica
u
g
(x, t) =
1
2
_
x+t
xt
g(s)ds.
Teorema 11.2 Daca n = 1, f C
2
(R), g C
1
(R), si w, D
x
w C(R
[0, T)) atunci problema Cauchy (11.2),(11.3) are o solut ie unica si aceasta
este data pentru orice x R si t [0, T) de formula lui DAlembert
u(x, t) =
f(x +t) +f(x t)
2
+
1
2
_
x+t
xt
g(s)ds +
1
2
_
t
0
_
_
x+ts
xt+s
w(, s)d
_
ds.
(11.18)
In plus solut ia depinde continuu de date.
******
[f(x)

f(x)[ <
1
, [f
(x)

f
1
, [g(x) g(x)[ <
2
for all x R
and [w(x, t) w(x, t)[ <
3
for all x R and t [0, T) then for all x R si
t [0, T) we have
[u(x, t) u(x, t)[
1
+
2
t +
3
t
2
2
,
[
t
u(x, t)
t
u(x, t)[, [
x
u(x, t)
x
u(x, t)[
1
+
2
+
3
t.
******
Demonstrat ia rezulta imediat din Propozit ia 11.6 si Propozit ia 11.5 (vezi Prob-
lema ....).
Solut ia problemei Cauchy pentru n 3 impar
Pentru a obt ine solut ia problemei Cauchy (11.2), (11.3) cnd n = 2m+1 vom
demonstra pentru nceput urmatorul rezultat:
Propozit ia 11.7 Fie n = 2m + 1 3. Daca g C
m+1
(R
n
) atunci funct ia
u
g
denita pentru orice (x, t) R
n
R
+
prin
u
g
(x, t) =
1
(2m1)!!
2m+1
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
_
S(0,1)
g(x +ty)d(y)
_
=
1
(2m1)!!
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
M
g
(x, t)
_
(11.19)
este solut ie clasica pentru problema Cauchy standard (11.9).
In demonstrarea acestui rezultat vom folosi urmatoarele doua identitat i:
Daca h C
k+1
(R), k = 1, 2, . . . , atunci
d
2
dr
2
_
1
r
d
dr
_
k1
_
r
2k1
h(r)
_
=
_
1
r
d
dr
_
k
_
r
2k
dh
dr
(r)
_
(11.20)
_
1
r
d
dr
_
k1
_
r
2k1
h(r)
_
=
k1
j=0
c
j
r
j+1
d
j
h
dr
j
(r), (11.21)
unde c
j
snt constante pozitive si, n particular,
c
0
= (2k 1)!! = 1 3 5 (2k 1).
Demonstrarea acestor doua identitat i poate facuta fara dicultate, prin
induct ie matematica.
Intr-adevar, pentru k = 1 avem:
d
2
dr
2
_
rh(r)
_
= 2
dh
dr
(r) +r
d
2
h
dr
2
=
1
r
d
dr
_
r
2
dh
dr
(r)
_
,
si pentru k > 1 rezulta
d
2
dr
2
_
1
r
d
dr
_
k
_
r
2k+1
h(r)
_
=
d
2
dr
2
_
1
r
d
dr
_
k1
_
1
r
d
dr
(r
2k+1
h(r)
_
=
d
2
dr
2
_
1
r
d
dr
_
k1
_
r
2k1
((2k + 1)h(r) +rh
(r))
_
=
_
1
r
d
dr
_
k
_
r
2k
d
dr
_
(2k + 1)h(r) +rh
(r)
_
_
=
_
1
r
d
dr
_
k
_
r
2k
_
(2k + 2)h
(r) +rh
(r)
_
_
=
_
1
r
d
dr
_
k
_
1
r
d
dr
_
r
2k+2
dh
dr
(r)
__
=
_
1
r
d
dr
_
k+1
_
r
2k+2
dh
dr
(r)
_
si astfel prima identitate este demonstrata.
Pentru k = 1 a doua formula devine rh(r) = c
0
rh(r), deci c
0
= 1. Dar
_
1
r
d
dr
_
k_
r
2k+1
h(r)
=
_
1
r
d
dr
_
k1
_
1
r
d
dr
_
r
2k+1
h(r)
_
_
=
_
1
r
d
dr
_
k1
_
r
2k1
_
(2k + 1)h(r) +r
dh
dr
(r)
__
=
k1
j=0
c
j
r
j+1
d
j
dr
j
_
(2k + 1)h(r) +r
dh
dr
(r)
_
=
k1
j=0
c
j
r
j+1
_
(2k + 1)
d
j
h
dr
j
(r) +r
d
j+1
h
dr
j+1
(r) +j
d
j
h
dr
j
(r)
_
=
k1
j=0
c
j
r
j+1
(2k +j + 1)
d
j
h
dr
j
(r) +
k1
j=0
c
j
r
j+2
d
j+1
h
dr
j+1
(r)
=
k1
j=0
c
j
r
j+1
(2k +j + 1)
d
j
h
dr
j
(r) +
k
j=1
c
j1
r
j+1
d
j
h
dr
j
(r)
=
k
j=0
c
j
r
j+1
d
j
h
dr
j
(x),
unde c
0
= c
0
(2k + 1) = (2k 1)!!(2k + 1) = (2k + 1)!!, c
k
= c
k1
si
c
j
= (2k +j + 1)c
j
+c
j1
, pentru j = 1, . . . , k 1.
In felul acesta si a doua identitate este demonstrata.
Sa mai amintim acum cteva proprietat i ale mediei sferice. Pentru o funct ie
continua h : R
n
R prin media sferica a lui h nt elegem funct ia M
h
:
R
n+1
R denita pentru orice (x, r) R
n+1
prin
M
h
(x; r) =
1
n
_
S(0,1)
h(x +ry)d(y). (11.22)
Sa notam ca M
h
(x; 0) = h(x) si M
h
(x; r) = M
h
(x; r) deoarece d(y) =
d(y). In mod evident, pentru ecare x R
n
xat, funct ia r M
h
(x; r)
este a continua pe R si este din C
k
(R) daca h este din C
k
(R). Mai mult, daca
h C
s
(R
n
) atunci M
h
C
s
(R
n
R) (vezi Problema ...).
Demonstrarea Propozit iei 11.7. Cum g C
m+1
(R
n
) avem ca M
g

C
m+1
(R
n+1
) si folosind identitatea (11.21) si denit ia lui u
g
data prin (11.19)
rezulta ca u
g
este din C
2
(R
n+1
). Sa demonstram ca
_
2
t
u
g
u
g
_
(x, t) = 0 pentru orice (x, t) R
n
R.
Vom demonstra pentru nceput ca
M
g
(x; t) = t
1n

t
_
t
n1

t
M
g
(x; t)
_
()
Din denit ia lui M
g
avem
n
M
g
(x; t) = t
1n
_
S
(
0,t)
g(x +y)d(y) = t
1n

t
t
_
0
_
_
S(0,)
g(x +y)d(y)
_
d
= t
1n

t
_
B(0,t)
g(x +y)dy.
Cum pentru y S(0, r), versorul normalei exterioare este (y) =
y
r
, iar
derivata dupa direct ia (y) se exprima prin

=
1
r
n
j=1
y
j
j
folosind teorema
uxdivergent a obt inem
M
g
(x; t) =
t
1n
t
_
B(0,t)
x
g(x +y)dy =
t
1n
t
_
B(0,t)
y
g(x +y)dy
=
t
1n
t
_
S(0,t)
y
g(x +y)d(y) =
t
1n
t
_
S(0,t)
y
j
t
y
j
[g(x +y)]d(y)
=
t
1n
t
_
t
n1
_
S(0,1)
y
j
j
g(x +ty)d(y)
_
=
t
1n
t
_
t
n1

t
_
S(0,1)
g(x +ty)ds(y)
_
= t
1n

t
_
t
n1

t
M
g
(x; t)
_
,
deci (*).
Prin urmare,
u
g
(x, t) =
1
(2m1)!!
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
M
g
(x; t)
_
=
1
(2m1)!!
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
M
g
(x; t)
_
=
1
(2m1)!!
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
t
2m

t
_
t
2m

t
M
g
(x; t)
__
=
1
(2m1)!!
_
1
t
t
_
m
_
t
2m

t
M
g
(x; t)
_
=
1
(2m1)!!
2
t
2
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
M
g
(x; t)
_
=
2
t
u
g
(x, t),
unde am folosit identitatea (11.20). Deci u
g
denita prin (11.19) satisface
ecuat ia undelor. Ramne sa aratam ca u
g
satisface si condit iile init iale. Dar,
din (11.21) obt inem
u
g
(x, t) =
m1
j=0
c
j
c
0
t
j+1
d
j
dt
j
M
g
(x, t) = tM
g
(x, t) +
unde punctele indica termeni ce cont in pe t la o putere 2 si deci, pentru
t = 0 avem
u
g
(x, 0) = 0,
t
u
g
(x, 0) = M
g
(x, 0) = g(x), pentru orice x R
n
,
si cu aceasta Propozit ia 11.7 este demonstrata. 2
Folosind Propozit ia 11.5 si Propozit ia 11.7 se obt ine urmatorul rezultat.
Teorema 11.3 Daca n = 2m + 1 3, f C
m+2
(R
n
), g C
m+1
(R
n
)
si w este continua pe R
n
[0, T) impreuna cu toate derivatele n raport cu
1
, . . . , x
n
pna la ordinul m + 1 (adica
(,0)
w R
n
[0, T) : [[ m + 1), atunci problema Cauchy (11.2), (11.3) are o solut ie

clasica, solut ia este unica si pentru orice x R
n
si t [0, T) este data prin
u(x, t) =
1
(2m1)!!
2m+1
_

t
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
_
S(0,1)
f(x +ty)d(y)
_
+
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
_
S(0,1)
g(x +ty)d(y)
_
+
_
t
0
_
1
_
m1
_
2m1
_
S(0,1)
w(x +y, s)d(y)
_
=ts
ds
_
.
(11.23)
Mai mult solut ia depinde continuu de date.
Demonstrat ie. Formula (11.23) rezulta din Propozitia 11.5 si Propozit ia
11.7. Folosind identitatea (11.21) h C
m+1
(R
n
) obt inem
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
_
S(0,1)
h(x +t)d()
_
=
m1
j=0
c
j
t
j+1

j
t
j
_
_
S(0,1)
h(x +t)d()
_
=
m1
j=0
c
j
t
j+1
_
S(0,1)
j
t
j
[h(x +t)]d() =
m1
j=0
c
j
t
j+1
||=j
j!
!
_
S(0,1)
h(x +t)
d()
de unde rezulta dependent a continua de date. 2
Pentru n = 3 daca
f C(R
3
) [[ 3,
g C(R
3
), [[ 2 si
(,0)
w
C(R
3
[0, T)), [[ 2, solut ia problemei Cauchy (11.2),(11.3) este data pentru
orice x R
3
si orice t [0, T) prin formula Kirkho
u(x, t) =
1
4
t
_
t
_
S(0,1)
f(x +t)ds()
_
+
1
4
t
_
S(0,1)
g(x +t)ds()
+
1
4
_
B(x,t)
w(, t [[x [[)
[[x [[
d.
In acest caz m = 1, (2m1)!! = 1,
2m+1
= 4 si deci
u
g
(x, t) =
t
4
_
S(0,1)
g(x +t)d()
u
f
(x, t) =
t
4
_
S(0,1)
f(x +t)d()
si pentru orice s [0, T)
u
w
s
(x, t) =
t
4
_
S(0,1)
w(x +t, s)d().
Prin urmare
_
t
0
u
w
s
(x, t s)ds =
_
t
0
t s
4
_
_
S(0,1)
w(x + (t s), s)d()
_
ds
care prin transformari elementare devine
1
4
_
B(x,t)
w(, t |x |)
|x |
d (vezi problema ??).
Cum u(x, t) =
u
f
t
(x, t) + u
g
(x, t) +
_
t
0
u
ws
(x, t s)ds obt inem rezultatul
cerut.
Solut ia problemei Cauchy pentru n par.
Solut ia problemei Cauchy (11.2), (11.3) pentru n par se deduce din solut ia
problemei Cauchy pentru n impar prin metoda de coborre introdusa de
Hadamard. Aceasta metoda se bazeaza pe observat ia simpla ca daca u este
o solut ie a ecuat iei undelor n R
n+1
R care nu depinde de x
n+1
, atunci u
satisface ecuat ia undelor n R
n
R cnd privim pe u ca funct ie de (x
1
, . . . x
n
, t).
Deci pentru a rezolva problema (11.9) in R
n
R cu n par, gndim pe g ca
funct ie pe R
n+1
care este independenta de x
n+1
, scriem solut ia problemei
Cauchy (11.9) si vericam ca aceasta solut ie nu depinde de x
n+1
.
Propozit ia 11.8 Daca n = 2m, g C
m+1
(R
n
), atunci u
g
denita pentru
orice (x, t) R
n
R prin
u
g
(x, t) =
2
(2m1)!!
2m+1
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
_
B(0,1)
g(x +ty)
_
1 |y|
2
dy
_
,
(11.24)
unde |y|
2
= y
2
1
+ + y
2
n
, este unica solut ie clasica a problemei Cauchy
standard (11.9).
Demonstrat ie. Scriem coordonatele pe R
n+1
ca (x, x
n+1
) unde x = (x
1
, . . . , x
n
).
Daca denim g prin g(x, x
n+1
) = g(x), solut ia problemei (11.9), in R
n+1
R
este data prin (11.19), adica
u(x, x
n+1
, t) =
1
(2m1)!!
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
M
g
(x, x
n+1
; t)
_
=
1
(2m1)!!
2m+1
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
_
S
g(x +ty, x
n+1
+ty
n+1
)d(y, y
n+1
)
_
=
1
(2m1)!!
2m+1
t
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
_
S
g(x +ty)d(y, y
n+1
)
_
,
unde S = (y, y
n+1
) R
n
R; |y|
2
+y
2
n+1
= 1 si
2m+1
=
_
S
d(y, y
n+1
).
Deoarece integrantul este independent de y
n+1
, putem sa proiectam integrarea
de pe sfera S = (y, y
n+1
); |y|
2
+ [y
n+1
[
2
= 1 pe bila ecuatoriala B = y
R
n
; |y| 1. Elementul de volum si elementul de suprafat a snt legate prin
formula
dy =
_
1 |y|
2
d(y, y
n+1
)
astfel ca obt inem (11.24). (Factorul 2 apare deoarece proiectam hemisfera
inferioara si hemisfera superioara pe bila ecuatoriala.) 2
Folosind Propozit ia 11.5 si Propozit ia 11.8 obt inem urmatorul rezultat.
Teorema 11.4 Daca n = 2m, f C
m+2
(R
n
), g C
m+1
(R
n
) si w este
o funct ie continu a pe R
n
[0, T) mpreuna cu toate derivatele n raport cu
1
, . . . , x
n
pna la ordinul m+1, (adica
(,0)
w C(R
n
[0, T)), [[ m+1) atunci problema Cauchy standard (11.9)are o unica solut ie
care pentru orice x R
n
, t [0, T) este data prin
u(x, t) = c
m
t
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
_
B(0,1)
f(x +ty)
_
1 |y|
2
dy
_
+c
m
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
_
B(0,1)
g(x +ty)
_
1 |y|
2
dy
_
+c
m
_
t
0
_
1
_
m1
_
2m1
_
B(0,1)
w(x +y, s)
_
1 |y|
2
dy
_
[
=ts
ds,
(11.25)
unde c
m
=
1
(2m1)!!
2m+1
, iar B = B(0, 1) R
n
. In plus, aceasta solut ie
depinde continuu de date.
Demonstrat ie. Formula (11.25) rezulta imediat din Proposition 11.5 si Propo-
sition 11.8. Folosind identitatea (11.21) obt inem
_
1
t
t
_
m1
_
t
2m1
_
B
g(x +t)
_
1 ||
2
d
_
=
m1
j=0
c
j
t
j+1

j
t
j
_
_
B
g(x +t)
_
1 ||
2
d
_
=
m1
j=0
c
j
t
j+1
_
B
j
t
j
_
g(x +t)
_
1 ||
2
]d =
m1
j=0
c
j
t
j+1
||=j
j!
!
_
B
D
g(x +t)
_
1 ||
2
d
de unde rezulta dependent a continua de date. 2
Pentru n = 2, solut ia problemei Cauchy (11.2),11.3) pentru orice x R
2
si
orice t [0, T) este data de formula lui Poisson
u(x, t) =
1
2
t
_
B(0,1)
f(x +t)
_
1 ||
2
d +
1
2
_
B(0,1)
g(x +t)
_
1 ||
2
d
+
1
2
t
_
0
_
B(0,1)
w(x + (t s), s)
_
1 ||
2
d ds.
Deducerea formulei (11.19)
Un rol central n demonstrarea existent ei solut iei clasice a problemei Cauchy
(11.2) (11.3) l-a jucat formula de reprezentare (11.19). Sancercam sa obt inem
formula pentru n 3 impar din formula pentru n = 1.
Propozit ia 11.9 Daca h C
2
(R
n
) atunci media sferica M
h
verica ecuat ia
lui Darboux
_
2
r
+
n 1
r

r
_
M
h
(x, r) =
x
M
h
(x, r) pentru orice x R
n
, r R0.
(11.26)
si condit iile init iale
M
h
(x; 0) = h(x),
r
M
h
(x, r) [
r=0
= 0, pentru orice x R
n
. (11.27)
Demonstrat ie. Nu fara dicultate se arata ca pentru orice x R
n
si r R
avem
r
n1
r
M
h
(x; r) =
x
_
r
0

n1
M
h
(x; )d ()
Intr-adevar,
r
M
h
(x; r) =
r
_
S(0,1)
h(x +ry)d(y) =
=
_
S(0,1)
n
k=1
y
k
k
h(x +ry)d(y)
=
_
S(0,1)
n
k=1
r
1
y
k
y
k
h(x +ry)d(y)
= r
1
_
S(0,1)
y
h(x +ry)d(y)
= r
1
_
B(0,1)
y
h(x +ry)dy
= r
_
B(0,1)
x
h(x +ry)dy
= r
x
_
B(0,1)
h(x +ry)dy
= r
1n
x
_
B(0,r)
h(x +y)dy
= r
1n
x
_
r
0
_
_
S(0,)
h(x +y)d(y)
_
d
= r
1n
x
_
r
0
_
n1
_
S(0,1)
h(x +y)d(y)
_
d =
=
n
r
1n
x
_
r
0
n1
M
h
(x; )d,
deci (*). Derivnd relat ie (*) n raport cu r obt inem ecuat ia lui Darboux.
Evident M
h
(x; 0) = h(x). T innd seama ca rM
h
(x; r) este o funct ie para
derivabila obt inem D
r
M
h
(x; 0) = 0. 2
Daca h este o funct ie pe R
n
R denim M
h
(x; r, t) pentru ecare t ca
ind media sferica a funct iei h considerata ca funct ie de x.
Propozit ia 11.10 Daca u este o solutie clasica pentru problema Cauchy stan-
dard (11.9) atunci pentru ecare x R
n
funct ia (r, t)M
u
(x; r, t) verica:
2
r
M
u
+
n 1
r

r
M
u
=
2
t
M
u
(11.28)
M
u
(x; r, 0) = 0,
t
M
u
(x; r, 0) = M
g
(x; r). (11.29)
Demonstrat ie. Condit iile init iale (11.29) snt evidente, deoarece
M
u
(x; r, 0) =
1
n
_
S(0,1)
u(x +ry, 0)d(y) = 0, si
t
M
u
(x; r, 0) =
1
n
_
S(0,1)
t
u(x +ry, 0)d(y) =
1
n
_
S(0,1)
g(x +ry)d(y).
Deci M
u
(x; r, 0) = 0 si
t
M
u
(x; r, 0) = M
g
(x; r). Folosind Proposition 11.9
avem
x
M
u
(x; r, t) =
_
2
r
+
n 1
r

r
_
M
u
(x; r, t).
Pe de alta parte
x
M
u
(x; r, t) =
1
n
_
S(0,1)
x
u(x +ry, t)d(y) =
1
n
_
S(0,1)
2
t
u(x +ry, t)d(y)
=
2
t
_
1
n
_
S(0,1)
u(x +ry, t)d(y)
_
=
2
t
M
u
(x; r, t).
deci (11.28) este vericata. 2
Remarca 11.1 Deoarece
2
r
+
n 1
r

r
este Laplacianul pentru funct ii radiale
din R
n
, Propozit ia 11.10 spune ca funct ia v(y, t) = M
u
(x; |y|, t) satisface
ecuat ia undelor omogena.
Sa demonstram acum ca ecuat ia diferent iala pentru M
u
poate transformata
ntr-o ecuat ie a undelor uni-dimensionala.
Propozit ia 11.11 Daca n = 2m + 1 si M
u
, M
g
snt funct ii de clasa C
m+1
n r, atunci funct ia v denita prin
v(r, t) =
_
1
r
r
_
m1
_
r
2m1
M
u
(x; r, t)
_
(11.30)
este o solut ie clasica a problemei Cauchy
_
2
r
v
2
t
v = 0
v(r, 0) = 0,
t
v(r, 0) = (r) :=
_
1
r
r
_
m1_
r
2m1
M
g
(x; r)
_ (11.31)
si n plus
u(x, t) = lim
r0
M
u
(x; r, t) = lim
r0
v(r, t)
c
0
r
(11.32)
Demonstrat ie.
2
v
r
2
=

2
r
2
_
1
r
r
_
m1
[r
2m1
M
u
] =
_
1
r
r
_
m
_
r
2m

r
M
u
_
=
_
1
r
r
_
m1
_
1
r
r
_
r
2m

r
M
u
__
=
_
1
r
r
_
m1
_
r
2m1

2
r
2
M
u
+ 2mr
2m2

r
M
u
_
=
_
1
r
r
_
m1
[r
2m1

2
t
2
M
u
] =

2
t
2
__
1
r
r
_
m1
(r
2m1
M
u
)
_
=

2
v
t
2
deci
2
r
v
2
t
v = 0, adica v satisface ecuat ia undelor uni-dimensionala, si
v(r, 0) =
_
1
r
r
_
m1
_
r
2m1
M
u
(x; r, 0)
_
= 0.
Pe de alta parte
t
v(r, t) =

t
_
1
r
r
_
m1_
r
2m1
M
u
(x; r, t
_
=
_
1
r
r
_
m1
_
r
2k1

t
M
u
(x; r, t)
_
si
t
v(r, 0) =
_
1
r
r
_
m1
_
r
2m1

t
M
u
(x; r, 0)
_
=
_
1
r
r
_
m1
_
r
2m1
M
g
(x; r)
_
deci v verica condit iile init iale (11.31).
Folosind identitatea (11.21) obt inem
lim
r0
1
c
0
r
v(r, t) = lim
r0
_
M
u
(x; r, t) +
k1
j=1
c
j
c
0
r
j

j
r
j
M
u
(x; r, t)
_
= lim
r0
M
u
(x; r, t) = u(x, t).
2
Sa ncercam acum sa descoperim (sa obt inem) forma lui u din v. Deorece
M
g
este o funct ie para n r, din (11.21) rezulta ca este funct ie impara n r,
adica (r) = (r). Deoarece
v(r, t) =
1
2
r+t
_
rt
(s)ds =
1
2
_
0
_
rt
(s)ds +
r+t
_
0
(s)ds
_
=
1
2
_
0
_
rt
(s)ds
+
r+t
_
0
(s)ds
_
=
1
2
_
0
_
tr
(s)ds +
r+t
_
0
(s)ds
_
=
1
2
t+r
_
tr
(s)ds
folosind (11.32) obt inem
u(x, t) =
1
c
0
lim
r0
1
2r
_
t+r
tr
(s)ds =
1
c
0
(t).
Dacan relat ia de mai sus substituim funct ia , si folosim forma lui c
0
, obt inem
(11.19)
Solut ii generalizate pentru problema Cauchy
Asa cum am mai remarcat anterior pe lnga solut ia clasica, ce a fost studiata
mai sus, problema Cauchy poate avea si alte tipuri de solut ii.
Spunem ca o funct ie u : R
n
R
+
R este o solut ie generalizata (n sens
Sobolev) pentru ecuat ia undelor
2
t
u u = w(x, t)
daca pentru orice domeniu marginit D R
n
R
+
aceasta funct ie este inte-
grabila si pentru orice C
2
0
(D) satisface relat ia
_
D
u(x, t)(
2
t
)(x, t)dxdt =
_
D
w(x, t)(x, t)dxdt,
adica u este o solut ie generalizata pentru ecuat ia undelor daca u L
1
loc
(R
n
R
+
) si pentru orice C
2
0
(R
n
R
+
) satisface relat ia
_
u(x, t)(
2
t
)(x, t)dxdt =
_
w(x, t)(x, t)dxdt,
O funct ie u : R
n
R
+
R se spune ca este solut ie generalizata pentru
problema Cauchy
2
t
u u = w in R
n
R
+
u(x, 0) = f(x),
t
u(x, 0) = g(x), x R
n
daca
1) u este solut ie generalizata pentru ecuat ia undelor;
2) u este de patrat integrabil si are derivate generalizate de ordinul nti de
patrat integrabil n orice domeniu marginit din R
n
R
+
(adica u este
o funct ie din H
1
loc
(R
n
R
+
) );
3) u satisface in orice domeniu marginit R
n
relat ia
lim
t
_
_
[u(x, t)f(x)]
2
+
n
k=1
[
k
u(x, t)
k
f(x)]
2
+[
t
u(x, t)g(x)]
2
_
dx = 0.
Denit ia data aici presupune ca n orice domeniu marginit R
n
funct iile
f si g snt de patrat integrabile, si ca funct ia f are derivate generalizate de
patrat integrabil, adica f H
1
() si g L
2
() pentru orice domeniu marginit
R
n
) sau nca f H
1
loc
(R
n
) si g L
2
loc
(R
n
).
*******
Din cartea Ladyshenskaya cteva vorbe despre unicitatea solut iei general-
izate si despre existent a si dependent a continua de date.
Apoi despre solut ii n distribut ii pentru problema Cauchy
11.4 Propagarea undelor
Sa considera din nou ecuat ia undelor omogena
2
t
u u = 0 (11.33)
cu condit iile init iale
u(x, 0) = f(x,
t
u(x, 0) = g(x), pentru orice x R
n
. (11.34)
Vom discuta n aceasta sectiune despre domeniul de dependent a, domeniul de
inuent a, principiul lui Huygens, difuzia undelor, fronturile de unda anterior
si posterior.
Domeniul de dependent a si domeniul de inuent a
In acord cu Corolarul 11.2 valorea solut iei problemei Cauchy pentru ecuat ia
undelor omogenan punctul (x
0
, t
0
) cu t
0
> 0) este unic determinata de valorile
datelor init iale f si g n bila x R
n
; |xx
0
| t
0
obt inuta prin sectionarea
conului caracteristic cu vrful n (x
0
, t
0
) cu hiperplanul t = 0. Din acest motiv,
aceasta parte din suprafat a init iala este cunoscuta, in literatura, ca domeniul
de dependent a al solut iei n punctul (x
0
, t
0
).
Mult imea punctelor din hipersuprafat a t = 0, cu proprietatea
ca valorile lui f si g (valorile init iale) snt suciente pentru de-
terminarea valorii solut iei n (x
0
, t
0
) se numeste domeniul de
dependent a al solut iei n punctul (x
0
, t
0
).
Valorile datelor init ialen afara domeniului de dependent a nu afecteaza valorile
solut iei n punctul (x
0
, t
0
). Asa cum am vazut n sect iunea ?? domeniul de
dependent a al solut iei n (x
0
, t
0
) este bila inchisa B(x
0
, t
0
) in t = 0.
Sa schimbam acum modul nostru de a privi problema, si anume sa con-
sideram punctul (x
1
, 0) pe suprafat a init iala t = 0 si sa raspundem la urmatoarea
intrebare:
In ce puncte din semispat iul (x, t) cu t > 0 valorile solut iei proble-
mei Cauchy snt inuient ate de datele init iale n (x
1
, 0) ?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare sa consideram regiunea ce consta
din mult imea punctelor din semispatiul t > 0 ce se aa n conul caracteristic
cu virful n punctul (x
1
, 0). ( = (x, t); x R
n
, t > 0, |x x
1
| < t).
Este usor de vazut ca domeniul de dependenta al solut iei n orice punct din
semispat iu t > 0 care este n afara lui nu cont ine punctul (x
1
, 0). Prin
urmare, valoarea solut iei n punctele din afara lui nu este inuent ata de
valorile datelor init iale n punctul (x
1
, 0). Rezulta ca valorile solut iei pot
inuient ate de valorile datelor init iale n punctul (x
1
, 0) numai n domeniul
. Din acest motiv este cunoscut ca domeniul de inuient a al datelor
init iale n punctul (x
1
, 0).
Mult imea punctelor din R
n
R
+
unde valoarea solut iei pentru
problema Cauchy este inuent ata de valorile datelor init iale n
(x
1
, 0) se numeste domeniu de inuent a al datelor n punctul
(x
1
, 0).
Figura 11.2 ilustreaza domeniul de dependence al solut iei n punctul (x
0
, t
0
)
si domeniul de inuient a al datelor init iale n (x
1
, 0).
Front de unda anterior
Sa presupunem ca funct iile f si g cu ajutorul carora se descriu condit iile init iale
(??), pentru problema Cauchy, snt nule n exteriorul unui domeniu marginit
D R
n
. Vom presupune ca problema Cauchy are solut ie.
Fie x
0
R
n
un punct situat n exteriorul lui D. La momentul init ial
valoarea lui u n x
0
se gaseste n stare de repaus, (u(x
0
, 0) = 0). Consideram
momentul t
0
sucient de aproape de momentul init ial, anume, e 0 < t
0
< ,
unde este cea mai mica distant a dintre punctul x
0
si frontiera a domeni-
ului D. Domeniul de dependenta al solut iei u n punctul (x
0
, t
0
) este bila de
Figura 11.2: Domeniu de dependent a, Domeniul de inuent a
centru x
0
si raza t
0
ce nu intersecteaza domeniul D. Aceasta nseamna ca n
domeniul de dependent a al solut iei n punctul (x
0
, t
0
) datele init iale snt zero,
deci u(x
0
, t
0
) = 0 si punctul x
0
ramne n starea de repaus la momentul t
0
,
att timp ct t
0
< .
Fie acum t
0
> . Domeniul de dependent a intersecteaza domeniul D.

In
acest domeniu, funct iile init iale nu snt zero si, n general, u(x
0
, t
0
) ,= 0. Astfel
momentul t
0
= poate privit ca momentul cnd perturbat ia soseste n
punctul x
0
; Pna la acest moment punctul x
0
se gaseste n stare de repaus, iar
dupa aceea n stare perturbata. Pentru t
0
> 0 apare ca naturala intrebarea:
Care snt domeniile de repaus si de perturbare la momentul t
0
?
Raspunsul la aceasta intrebare nu este greu de dat. Fie frontiera domeniului
D al perturbat iei init iale. Din ecare punct al frontierei, ca centru, descriem
sferele de raza t
0
. Infasuratoarea
t
0 a acestor sfere (mai exact locul geometric
al punctelor ce se aa n exteriorul lui D si se gasesc la distant a t
0
de )
delimiteaza domeniul de repaus de cel al punctelor perturbate. Suprafat a
t
0
care delimiteaza domeniul de perturbare de domeniul la care perturbat ia nu
a ajuns la momentul t
0
se numeste front de unda anterior.
In Figura 11.4 este reprezentat n R
2
un domeniu Dn afara caruia datele
init iale snt nule , iar
1
si
2
snt fronturile de unda anterioare la momentele
t
1
si la momentul t
2
> t
1
. La momentul t
1
punctele din interiorul conturului
1
au fost deja perturbate cele din afara acestui contur snt nca n repaus.
Figura 11.3: Front de unda anterior
Principiul lui Huygens
Daca n 3 este impar formula (11.23) pune n evident a faptul ca valoarea
solut iei u a problemei Cauchy (11.33) (??) n punctul (x
0
, t
0
) depinde numai
de valorile funct iilor f si g impreuna cu derivatele sale pe sfera centrata n
x
0
si de raza t
0
, deci pentru un numar impar n 3 de dimensiuni spat iale,
domeniul de dependenta al solut iei n punctul (x
0
, t
0
) nu este bila centrata n
x
0
si de raza t
0
ci sfera centrata n x
0
si de raza t
0
. Acest fenomen a fost pus
n evident a pentru prima data de Huygens si din acest motiv poarta numele
de principiul lui Huygens.
In general, se spune ca principiul lui Huygens este valabil, pen-
tru o ecuat ie cu derivate part iale omogena, daca solut ia problemei
Cauchy considerata ntr-un punct (x, t) depinde doar de valorile
datelor init iale calculate pe intersect ia conului caracteristic retro-
grad cu virful n (x, t) cu suprafat a care poarta datele init iale.
T innd seama de cele de mai sus obt inem urmatorul rezultat.
Principiul lui Huygens este valabil pentru ecuat ia undelor ntr-un
spat iu cu un numar impar n 3 de variabile spat iale si nu este
valabil pentru ecuat ia undelor cu un numar par de variabile spat iale
sau pentru n = 1.
Pentru a nt elege mai bine principiul lui Huygens, sa consideram o prob-
lema Cauchy pentru ecuat ia undelor n-dimensionala pentru care datele init iale
Figura 11.4: Istoria
Figura 11.5: Domeniul de inuient a a unui domeniu cnd n 3 impar
Figura 11.6: Domeniul de inuient a a unui domeniu cnd n este par sau n = 1
se anuleaza n afara lui D =

B(x
0
, ). Fie x un punct xat n R
n
n afara lui
D, si sa studiem valorile lui u(x, t) pentru t 0.
Daca n 3 este impar, principiul lui Huygens are loc si u(x, t) se obt ine n
funct ie de datele init iale si de derivatele lor pe S(x, t). Prin urmare u(x, t) = 0
pentru t pentru care S(x, t) nu intersecteaza D. Daca este distant a dintre x
si x
0
, S(x, t) intersecteaza D numai cnd t este n intervalul t .
Prin urmare, u(x, t) = 0 pentru t < si din nou pentru t > + n timp
ce u(x, t) poate nenul n intervalul t .
Daca n este par sau n = 1 principiul lui Huygens nu este valabil si u(x, t)
este data n funct ie de integrala datelor pe D. Deoarece B(x, t) intersecteaza
D pentru t , rezulta ca u(x, t) = 0 pentru t < , n timp ce u(x, t)
poate nenula pentru orice t .
Figura 11.5 ilustreaza toata aceasta discut ie n spat iul (x, t). Notam ca
istoria lui u(x, t) n punctul x este descrisa de linia ce trece prin x si este
paralela cu axa timpului. In zona (1) u = 0 pentru orice n. In zona (2) funct ia
u poate nenula pentru orice n, iar n zona (3) u = 0 pentru n = 3, 5, . . . si
poate nenula pentru n = 1, n = 2k.
Figurile ?? ?? arata regiunile de inuient a a punctelor din D. Funct ia u
poate sa e nenula numai n regiunea hasurata.
Front de unda posterior
Sa presupunem din nou ca funct iile f si g snt nule n afara unui domeniu
D R
n
marginit cu n = 2m + 1. Pentru x
0
n exteriorul lui D, e d
1
si
d
2
distant a ceea mai mica, respectiv ceea mai mare, de la punctul x
0
pna la
punctele frontierei lui D.
La momentul t < d
1
sfera S(x
0
, t) nu intersecteaza domeniul D; pe aceasta
sfera funct iile f si g snt nule, deci u(x
0
, t) = 0. Daca d
1
< t < d
2
atunci sfera
S(x
0
, t) intersecteaza domeniul D; pe acea parte a sferei S(x
0
, t), ce se gaseste
n interiorul lui D, funct iile init iale f si g nu snt identic nule si, n general,
u(x
0
, t) ,= 0. Fie acum t > d
2
. Sfera S(x
0
, t) nu intersecteaza domeniul D si
din nou u(x
0
, t) = 0; punctul x
0
s-a gasit n starea perturbata n intervalul de
timp d
1
< t < d
2
si apoi a revenit n starea de repaus.
Daca analizam oscilat ia mediului la un moment de timp nu prea apropiat
de cel init ial, atunci n acest mediu se gasesc puncte de trei tipuri: unele puncte
se ae n repaus pentru ca perturbat ia nu a ajuns la ele; altele se aa n stare
perturbata; iar unele puncte se gasesc din nou n repaus prin faptul ca prin
Figura 11.7: Front de unda posterior
aceste puncte perturbat ia a trecut deja. Frontul de unda anterior delimiteaza
domeniul pna la care perturbat ia nca n-a ajuns.
Suprafat a care delimiteaza domeniul de perturbare de domeniul prin care
perturbat ia a trecut deja se numeste front de unda posterior.
Prin punctul x
0
frontul de unda posterior trece la momentul t = d
2
.
Probleme si exercit ii
1. Sa se demonstreze ca daca q(x) 0 atunci orice solut ie a ecuat iei
2
t
u u +q(x)u = 0 satisface inegalitatea
_
B
T
(|grad u|
2
+qu
2
)(x, T)dx
_
B
0
(|grad u|
2
+qu
2
)(x, 0)dx.
unde B
T
este intersect ia conului retrograd cu vrful n (x
0
, t
0
) cu hiper-
planul t = T respectiv t = 0.
2. Sa se arate ca daca u este solut ia problemei Cauchy
2
t
u = a
2
u, x
R
n
, t > 0, u(x, 0) = (x),
t
u(x, 0) = 0, x R
n
atunci funct ia v
denita prin
v(x, t) =
_
t
0
u(x, s)ds
este solutia problemei
2
t
v = a
2
v, n R
n
R
+
, v(x, 0) = 0,
t
v(x, 0) =
(x), x R
n
.
3. Presupunem ca, pentru orice t
0
0 xat, funct ia (x, t)u(x, t, t
0
) este
solut ia problemei
2
t
u = a
2
un R
n
R
+
, u(x, t
0
, t
0
) = 0,
t
u(x, t
0
, t
0
) =
f(x, t
0
), x R
n
. Sa se demonstreze ca funct ia v denita prin
v(x, t, t
0
) =
_
t
t
0
u(x, t, )d
este solut ia problemei Cauchy
2
t
v = a
2
v + f(x, t), v[
t=t
0
= 0,
t
v[
t=t
0
= 0.
4. Fie h : R
n
R o funct ie continua si
M
h
(x : r) =
1
n
_
S(0,1)
h(x +r)d().
- Sa se arate ca M
h
(x; r) = M
h
(x; r).
- Sa se arate ca daca h C
k
(R
n
) atunci pentru ecare x R
n
xat
funct ia rM
h
(x; r) este din C
k
(R).
s
(R
n
) atunci (x, r)M
h
(x; r) este o funct ie
din C
s
(R
n
R).
k
(R
n
), atunci
j
t
j
[h(x +t)] =
||=j
j!
!
h(x +t)
pentru orice R
n
si orice 0 j k.
k
(R
n
) atunci

j
t
j
M
h
(x; t)
||=j
j!
!
[M
h
(x; t)[.
5. Fie P(, ) = P(
1
, . . . ,
n
, ) un polinom de gradul m n n + 1 argu-
mente, unde = (
1
, . . . ,
n
, ) si =
t
. Daca pentru care parametru
s > 0, funct ia (x, t)U(x, t; s) este solut ie pentru problema Cauchy
_
_
P(, )U = 0 pentru x R
n
, t > 0
k
U(x, 0; s) = 0 pentru k = 0, 1, . . . , m2, x R
n
m1
U(x, 0; s) = w(x, s), pentru x R
n
,
atunci u(x, t) =
_
t
0
U(x, t s; s)ds este solut ie pentru problema
_
P(, )u = w pentru x R
n
, t > 0
k
u(x, 0; s) = 0 pentru k = 0, 1, . . . , m1, x R
n
,
6. Sa consideram P(, ) =
m
+P
1
()
m1
+ +P(), unde P
k
()
este un polinom de grad kn
1
, . . . ,
n
. Daca u este solut ie a problemei
Cauchy
_
P(, )u = w pentru x R
n
, t > 0
k
u(x, 0; s) = f
k
pentru k = 0, 1, . . . , m1, x R
n
,
sa se arate ca ea poate reprezentata prin
u = u
f
m1
+ ( +P
1
())u
f
m2
+ (
2
+P
1
() +P
2
())u
f
m3
+
+(
m1
+P
1
()
m2
+ +P
m1
())u
f
0
saunca u =
m1
k=0
(
k
j=0
P
j
()
kj
)u
f
mk1
, unde u
f
k
este solut ia problemei
Cauchy standard
_
_
P(, )u = 0 pentru x R
n
, t > 0
j
u(x, 0) = 0 pentru j = 0, 1, . . . , m2, x R
n
m1
u(x, 0) = f
k
(x), pentru x R
n
,
7. Sa se demonstreze ca daca, f, u
0
, u
1
snt funct ii armonice n R
n
, iar
g C
1
([0, )), atunci solut ia problemei Cauchy
2
t
u = a
2
u +g(t)f(x), u[
t=0
= u
0
,
t
u[
t=0
= u
1
se exprima cu ajutorul formulei
u(x, t) = u
0
(x) +tu
1
(x) +f(x)
_
t
0
(t s)g(s)ds.
8. Sa se ae solut ia problemei Cauchy
2
t
u = a
2
u +f(x), x R
n
, t > 0 u(x, 0) = u
0
(x),
t
u(x, 0) = u
1
(x)
daca
N
f(x) =
N
u
0
(x) =
N
u
1
(x) = 0, x R
n
.
9. Sa se demonstreze ca daca, f C
2
(R), iar g este funct ie armonica n
R
2
solut ia problemei Cauchy
2
t
u = a
2
u, u(x, 0) = f(x
1
)g(x
2
, x
3
),
t
u[
t=0
= 0
u(x, t) =
1
2
g(x
2
, x
3
)[f(x
1
+at) +f(x
1
at)].
10. Sa se rezolve problemele:
1.
2
t
u =
2
x
u + 6; u(x, 0) = x
2
,
t
u(x, 0) = 4x
2.
2
t
u = 4
2
x
u +xt; u(x, 0) = x
2
,
t
u(x, 0) = x
3.
2
t
u =
2
x
u + sint; u(x, 0) = sinx,
t
u(x, 0) = 0
4.
2
t
u =
2
x
u +e
x
; u(x, 0) = sinx,
t
u(x, 0) = x + cos x
5.
2
t
u = a
2
2
x
u + sin(x); u(x, 0) = 0,
t
u(x, 0) = 0
6.
2
t
u = a
2
2
x
u + sin(t); u(x, 0) = 0,
t
u(x, 0) = 0
1.
2
t
u = u + 2, u[
t=0
= x
1
,
t
u[
t=0
= x
2
2.
2
t
u = u + 6x
1
x
2
t; u[
t=0
= x
2
1
x
2
2
,
t
u[
t=0
= x
1
x
2
3.
2
t
u = u +x
3
1
3x
1
x
2
2
, u[
t=0
= e
x
1
cos x
2
,
t
u[
t=0
= e
x
2
sinx
1
4.
2
t
u = 2u, u[
t=0
= 2x
2
1
x
2
2
,
t
u[
t=0
= 2x
2
1
+x
2
2
5.
2
t
u = u, u[
t=0
= x
2
1
,
t
u[
t=0
= sinx
2
6.
2
t
u = a
2
u+2, u[
t=0
= cos(bx
1
+cx
2
),
t
u[
t=0
= sin(bx
1
+cx
2
).
12. Fie o funct ie denita n R
n
prin (x) = 1 pentru |x| 1 (x) = 0
pentru |x| > 1.
a) Pentru n = 1, 2, 3 sa se gaseasca u(0, t) daca u(x, t) este solut ie a
problemei Cauchy (??) (??) cu f(x) = 0, g(x) = (x).
b) Pentru n = 1, 2, 3 sa se gaseasca u(0, t) daca u(x, t) este solut ia
problemei Cauchy (??) (??) cu f(x) = (x), g(x) = 0.
1.
2
t
u = u + 2x
1
x
2
x
3
, u[
t=0
= x
2
1
+x
2
2
2x
2
3
,
t
u[
t=0
= 1.
2.
2
t
u = 8u +tx
2
1
, u[
t=0
= x
2
2
,
t
u[
t=0
= x
2
3
.
3.
2
t
u = u + 6te
x
1
2
sinx
2
cos x
3
,
u[
t=0
= e
x
1
+x
2
cos (x
3
2),
t
u[
t=0
= e
3x
2
+4x
3
sin5x
1
.
4.
2
t
u = a
2
u + cos x
1
sinx
2
e
x
3
,
u[
t=0
= x
2
1
e
x
2
+x
3
,
t
u[
t=0
= sinx
1
e
x
2
+x
3
.
14. Presupunnd ca u este o solut ie de clasa C
2
a ecuat iei undelor
2
t
u = u si ca u(x, 0) =
t
u(x, 0) = 0 ntr-o bila de raza R sa se
ae pe ce interval de timp putem siguri ca u = 0 n centrul bilei.
15. Presupunem ca u este o solut ie de clasa C
2
n doua dimensiuni a ecuat iei
2
t
u = u si ca la momentul t = 0, u =
t
u = 0 n afara discului
x
2
+ y
2
< 1. Pentru ce intervale de timp putem siguri ca u = 0 n
punctele: a) A(5, 0); b) B(0, 10); c) C (3, 4) ?
16. Fie u solut ia problemei Cauchy
2
t
u = a
2
2
x
u, x R, t > 0; u(x, 0) =
u
0
(x),
t
u(x, 0) = u
1
(x), x R. Sa se demonstreze ca pentru orice
T > 0 exista o solut ie a problemei Cauchy
2
t
v = a
2
2
x
v, x R, t < T,
v(x, T) = u(x, T),
t
v(x, T) =
t
u(x, T), x R. Sa se arate ca u(x, t) =
v(x, t) pentru 0 t T, x R.
17. Se considera problema Cauchy
2
t
u c
2
u = 0, x R
n
, t > 0;
u(x, 0) = u
0
(x),
t
u(x, 0) = u
1
(x), x R
n
cu u
0
si u
1
care se anuleaza
n afara bilei B(0, 1).
a) Fie c = 1. Pentru n = 1, 2, 3 sa se descrie regiunile din R
n
unde u
poate diferit de zero cnd t = 1, t = 2, si t = 10.
b) Sa se faca acelasi lucru ca la punctul a) cu c ,= 1.
12 Probleme mixte pentru ecuat ia undelor
We turn now to the study of the initial-boundary value problem for the wave
equation. This problem arises in the study of the wave propagation in the
regions with boundaries. Important examples are vibrations of the bounded
bodies such as nite strings and membranes, and propagation of the acoustical
or electromagnetic waves in the presence of the nite or innite reectors. Tra-
ditionally, one speaks of vibration in the nite body and of wave propagation
in the innite body although the two phenomena are in fact the same.
12.1 Formularea problemelor mixte
Fie un domeniu din R
n
, T > 0) si sa consideram
T
= (0, T) si
T
= [0, T). Notam de asemenea prin
T
frontiera redusa a lui
T
,
adica
T
= ( 0)
T
.
Problema init iala cu condit ii la frontiera pentru ecuat ia undelor este urmatoarea:
Sa se gaseasca u :
T
R care satisface ecuat ia undelor
2
n
u :=
2
t
u u = w in
T
, (12.1)
condit iile int iale
u(x, 0) = u
0
(x),
t
u(x, 0) = u
1
(x), pentru x (12.2)
si condit iile la frontiera
B[u](x, t) = g(x, t) pentru (x, t)
T
(12.3)
unde, n general, B este un operator diferent ial de ordinul nai variabilel
spat iale x cu coecient i depinzand de x si t, adica
B[u](x, t) =
||1
b
(x, t)
(,0)
u(x, t)
Convent ional se disting patru tipuri de condit ii la frontiera (12.3). Prima
problema la limita. Funct ia ia o valoare prescrisa la frontiera a dome-
niului
u(x, t) = g
1
(x, t), pentru orice(x, t)
T
(12.4)
Problema (12.1), (12.2), (12.4) se numeste problema mixta de tip Dirichlet sau
problema Cauchy-Dirichlet sau prima problema init iala cu condit ii la frontiera
pentru ecuat ia undelor.
12. Probleme mixte pentru ecuatia undelor 271
A doua problema la limita. Valoarea derivatei dupa normala exterioara
este prescrisa pe frontiera
u(x, t) :=
n
i=1
i
u(x, t)
i
(x) = g
2
(x, t), pentru orice (x, t)
T
(12.5)
Problema (12.1), (12.2), (12.5) este problema init iala si cu condit ii la frontiera
de de tip Neumann sau problema Cauchy-Neumann or a doua problema mixta
pentru ecuat ia undelor.
A treia problema la limita. O relat ie liniara ntre funct ia necunoscuta si l
derivata sa normala este prescrisa pe frontiera domeniului
u(x, t) +(x)u(x, t) = g
3
(x, t), pentru (x, t)
T
. (12.6)
Problema (12.1), (12.2), (12.6) este promlema mixta de tip Robin sau problema
Cauchy-Robin sau a treia problema mixta pentru ecuat ia undelor.
Problema mixta la frontier a. Condit ii de tipuri variate, din cele listate mai
sus, snt prescrise pe diferite part i ale frontierei . of the domain.
Daca g
1
= 0, g
2
= 0, g
3
= 0 condit iile la frontiera respective (??), (??),
(??) se numesc omogene.
Condit iile la frontiera (12.4), (12.5), (??) pot scrise ntr-o forma unica
(x)
u(x, t) +(x)u(x, t) = g(x, t), for (x, t)

T
, (12.7)
unde (x) 0, (x) 0 si (x) +(x) > 0 pentru orice x .
w :
T
R, u
0
, u
1
: R, f :
T
R (g, h :
T
R) snt funct ii
date, si derivata (12.4) si (12.5) este luata n lungul normalei exterioare la .
Figura 12.1 shows a graphical representation of the initial-boundary value
problem (12.1), (12.2), (12.3) for n = 1 with = (a, b). Figure 12.2 shows the
same problem for n = 2 with a bounded domain in R
2
.
O funct ie u se numeste solut ie clasica a problemei mixte (12.1) (12.2)
(12.3) daca u este solut ie clasica a ecuat iei (refec.e1), adica cnd o substituim
n (12.1) transforma ecuat ia intr-o egalitate si daca toate derivatele part iale ale
lui u care apar n (12.1)snt continue, iar condit iile init iale (12.2) si condit iile
la frontiera (12.3 snt satisfacute.
Pentru a mai precisi
Denit a 12.1 O funct ie u C
2
(
T
) C(
T
) cu
t
u C(
T
) care verica
ecuat ia (12.1) n
T
, condit iile init iale (12.2) pe 0 si condit iile la fron-
tiera (12.7) se numeste solut ie clasica a problemei mixte pentru ecuat ia un-
delor.
Figura 12.1:
Figura 12.2:
Condit iile de netezime
F C(
T
), u
0
C(), u
1
C
1
(), g C(
T
)
si condit iile de compatibilitate
(x)u
0
(x) +(x)
u
1
(x) = g(x, 0)
snt condit ii necesare existent a solut iei clasice a problemei mixte (12.1) (12.2),
(12.7)
O metoda ecienta n studiul problemelor mixte pentru ecuat ia undelor
este integrala energiei.
J(t)
2
=
1
2
_
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
(x, t)
_
dx +
1
2
_
S
0
(x)
(x)
[u(x, t)]
2
d(x), (12.8)
unde
S
0
=
_
x : (x) > 0, (x) > 0
_
.
Figura 12.3:
12.2 Unicitatea si dependent a de date a solut iei clasice pentru
problema mixta
Vom aplica metoda integralei energiei pentru a demonstra unicitatea si deendent a
continua de date a solut iei clasice pentru problema mixta (12.1), (12.2), (12.7).
Propozit ia 12.1 Fie un domeniu marginit din R
n
, cu frontiera su-
cient de neteda, si pentru T > 0 sa consideram
T
= (0, T) si
T
=
(0, T). Presupunem u
0
C(), u
1
C
1
(), w C(
T
), , C()
cu (x) 0, (x) 0, (x) +(x) > 0, pentru orice x .
Daca u este o solut ie clasica pentru problema mixta (12.1), (12.2), (12.7),
adica
_
2
t
u(x, t) u(x, t) = w(x, t), pentru orice (x, t)
T
u(x, 0) = u
0
(x),
t
u(x, 0) = u
1
(x), pentru oricefor all x
(x)u(x, t) +(x)
u(x, t) = 0, pentru orice (x, t)

T
,
atunci
J
2
(t) = J
2
(0) +
_
t
0
_
w(x, s)
s
u(x, s)dxds, 0 t < T,
unde
J(0) =
1
2
_
[u
1
(x)]
2
+
n
i=1
[D
i
u
0
(x)]
2
dx +
_
S
0
(x)
(x)
[u
0
(x)]
2
d(x).
In plus, pentru orice t [0, T)
_
_
u
2
(x, t)dx
_
1/2
2J(0)t +
_
[u
0
(x)]
2
dx +
_
t
0
(t s)
_
_
w
2
(x, s)dx
_
1/2
ds,
_
_
[
t
u(x, t)]
2
dx
_
1/2
2J(0) +
_
t
0
_
_
w
2
(x, s)dx
_
1/2
ds,
_
_
i=1
[
i
u(x, t)]
2
dx
_
1/2
2J(0) +
_
t
0
_
_
w
2
(x, s)dx
_
1/2
ds.
Demonstrat ie. Inmultind ecuat ia
2
t
u u = w cu 2
t
u, integrand apoi pe
si folosind identitat ile

2
t
u
2
t
u =
t
(
t
u)
2
, 2
t
u
2
k
u = 2
k
(
t
u D
k
u
_
t
(
k
u)
2
obt inem
2
_
w(x, t)
t
u(x, t)dxdt =
_
t
_
(
t
u)
2
+
n
k=1
(
k
u)
2
_
k=1
k
(2D
t
u
k
u)
_
dxdt
(12.9)
Integrantul in partea dreapta a acestei ecuat ii este divergent a cmpului vecto-
rial
_
2
t
u
1
u, . . . , 2
t
u
n
u, (
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
in (x, t). Aplicand teorema ux divergent a n (12.9) obt inem
2
_

0
_
w(x, t)
t
u(x, t)dxdt =
_
__
(
t
u)
2
+
n
k=1
(
k
u)
2
_
t
2
n
k=1
t
u
k
u
k
_
ds(x, t).
(12.10)
Deoarece frontiera
este compusa din trei part ii, discul superior discul

inferior si suprafat a cilindrica surface
= (0, ) descompunem integrala

n (12.10) in suma a trei integrale. Pe discul superior, x , t = si =
(0, . . . , 0, 1). Deci integrala pe discul superior este
_
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, )dx (12.11)
On the bottom disc x , t = 0 si = (0, . . . , 0, 1). Hence the integral on
the bottom disc is
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, 0)dx (12.12)
On the cylindrical surface
we have x , t (0, ), (x, t) = ((x), 0),

where (x) is the unit normal vector in x . Hence the integral on
is
2
_
0
_
_
(
n
i=1
t
u
i
u
i
(x)ds(x)
_
dt = 2
_
0
_
(
t
u
u
(x, t)ds(x)dt (12.13)

Since the integrant (12.10) is the sum of the integrals (12.11), (12.12) si (12.13)
we have
_

0
_
w(x, t)
t
u(x, t)dxdt =
_
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, )dx
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, 0)dx 2
_

0
_
t
u
uds(x)dt
(12.14)
Since (x)u(x, t) + (x)
u(x, t) = 0 when (x, t)

T
we have
u(x, t) =
(x)
(x)
u(x, t), if (x) = 0 and u(x, t) = 0 if (x) = 0. Hence
2
_

0
_

t
u(x, t)
u(x, t)d(x)dt = 2
_

0
_
S
0
(x)
(x)
u(x, t)
t
u(x, t)d(x)dt
=
_
S
0
(x)
(x)
_

0
t
(u
2
(x, t))dtd(x) =
_
S
0
(x)
(x)
u
2
(x, )d(x)
_
S
0
(x)
(x)
[u
0
(x)]
2
d(x)
de unde, folosind (12.8) rezulta (12.9).
Daca
u(x, t) = 0 pe
T
, atunci ultima integrala este evident zero. Daca
u(x, 0) = 0 on
T
, atunci D
t
u(x, t) = 0 pe
(motiv: pentru x u este

constant (= 0) independent de t) si ultima integrala este din nou zero. Deci,
(??) duc la concluzia (??) of the theorem. 2
Din cele de mai sus obt inem urmatorul rezultat cunoscut ca teorema con-
servarii energiei R
n
R
+
.
Teorema 12.1 Daca u C
2
(R
n
[0, )) este o solut ie a ecuat iei undelor,
si daca u(x, 0) si
t
u(x, 0) se anuleaza n afara unei bile B(0, r) in R
n
, atunci
energia u cont inuta n ntreg spat iul R
n
ram ane constanta (in timp): i.e.,
pentru orice T 0
1
2
_
R
n
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, T)dx
=
1
2
_
R
n
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, 0)dx
(12.15)
sau
E(u, R
n
, T) = E(u, R
n
, 0). (12.16)
Demonstrat ie. Sa consideram = B(0, r +2t) si
T
= (0, T). Deoarece
u(x, t) = 0 pentru x , si t [0, T] avem
_
R
n
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, T)dx =
_
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, T)dx
=
_
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, 0)dx =
_
R
n
_
(
t
u)
2
+
n
i=1
(
i
u)
2
_
(x, 0)dx
2
Din cele de mai sus rezulta imediat unicitatea solut iei problemelor mixte.
Teorema 12.2 Fie R
n
un domeniu marginit cu frontiera sucient de
neteda, , C() cu (x)(x) 0, (x) +(x) > 0 pentru orice x .
Daca u C
2
(
T
) C(Omega
T
), unde
T
= (0, T), verica
2
u
t
2
u = 0, in
T
u(x, 0) =
u
t
(x, 0) = 0, x
(x)u(x, t) +(x)
u
(x, t) = 0, (x, t) (0, T),

atunci u(x, t) = 0, pentru orice (x, t)
T
.
In ipotezele teoremei avem J(0) = 0, si deci pentru orice t (0, T), prin
urmare
_
u
2
(x, t)dx = 0, de unde u(x, t) = 0 pentru orice (x, t)
T
. 2
12.3 Existent a si reprezentarea problemelor mixte
Considereram, pentru inceput, urmatoarea problema mixta.
Sa se gaseasca u : [0, L] [0, ) R astfel ca
2
t
u
2
x
u = 0, pentru x (0, L) and t > 0 (12.17)
u(x, 0) = u
0
(x),
t
u(x, 0) = u
1
(x), pentru x [0, L] (12.18)
u(0, t) = u(L, t) = 0, pentru t 0. (12.19)
Stim ca aceasta problema poate avea cel mult o solut ie clasica. Vom deter-
mina solut ia utiliznd metoda separarii variabilelor. Aceasta metoda consta n
doua etape. La nceput, folosind separarea variabilelor, vom gasi o mult ime
innita de funct ii care satisfac ecuat ia undelor (12.17) si condit iile la fron-
tiera (12.19). Apoi suprapunnd aceste funct ii si folosind reprezentarea n
serii Fourier a datelor init iale (12.18). Solut ia rezultata a problemei mixte
(12.17),(12.18), (12.19) va de forma unei serii innite.
Incepem prin cautarea unor solut ii a ecuat iei (12.17) de forma
u(x, t) = A(x)B(t) (12.20)
Substituind (12.20) in (12.17) si separnd variabilele gasim
A
(x)/ A(x) = B
(t)/ B(t) =
unde este constanta de separare. Semnul minus sign a fost luat pentru
confortul de mai tarziu. Concludem ca funct ia u de forma (12.20) va solut ie
a ecuat iei (12.17) daca A si B satisfac ecuat iile diferent iale
A
(x) +A(x) = 0, pentru x (0, L) (12.21)

B
(t) +B(t) = 0 pentru t > 0. (12.22)

Este de asemenea usor de vazut (exceptand cazul trivial neinteresant u(x, t)
0)) o funct ie de forma (12.20) va satisface condit iile la frontiera (12.19) daca
A(0) = 0, A(L) = 0 (12.23)
Trebuie sa determinam o solut ie nenula A(x) a problemei (12.21), (12.23).
Notam ca aceasta problema are intotdeauna solut ia A(x) 0. Se dovedeste ca
pentru cele mai multe valori , solution triviala este unica solut ie a problemei.
Pentru a vedea aceasta este convenabil sa consideram separat cazurile < 0,
= 0 si > 0, deoarece in ecare din aceste cazuri solut ia generala a ecuat iei
(12.21) are forma diferita.
Daca < 0, solut ia generala a ecuat iei (12.21) este
A(x) = C
1
e
x
+C
2
e
x
.
Ca la frontiera condit iile (12.23) sa e satisfacute trbuie ca
C
1
+C
2
= 0, C
1
e
L
+C
2
e
x
= 0.
Singura solut ie a acestui sistem de ecuat ii pentru C
1
, C
2
este C
1
= C
2
= 0.
Deci singura solut ie a problemei (12.21),(12.23) cu < 0 este solut ia triviala.
Daca = 0, solut ia generala a ecuat iei (12.21) este
A(x) = C
1
+C
2
x.
Pentru a satisface condit ia la frontiera (12.23) trebuie sa avem
C
1
= 0, C
1
+LC
2
= 0,
astfel ca C
1
= C
2
= 0 si din nou solut ia triviala este unica solut ie a problemei
(12.21),(12.23).
In nal, daca > 0 solut ia generala a ecuat iei (12.21) este
A(x) = C
1
cos
x +C
2
sin
x
si condit iile la frontiera (12.23) vor satisfacute daca
C
1
= 0, C
1
+C
2
sin
L = 0.
Sistemul de ecuat ii pentru C
1
si C
2
are solut ia netriviala, si anume C
1
= 0 si
C
2
arbitrar, daca si numai daca
sin
L = 0 (12.24)
sau
L = k
unde k este un ntreg. Deoarece este presupus a pozitiv, tragem concuzia
ca singurele valori pentru care problema (12.21),(12.23) are solut ii netriviale
sunt
= (k/L)
2
, k = 1, 2, . . . (12.25)
Pentru ecare valoare
k
a lui problema (12.21), (12.23) are o innitate de
solut ii, si anume
A
k
(x) = c
k
sin
kx
L
, k = 1, 2, . . . , (12.26)
unde c
k
este o constanta arbitrara. (Notam ca aceasta innitate de solut ii ce
corespund unei valori
k
difera numai printr-o constanta multiplicativa, i.e.,
sunt liniar dependente).
Solut ia generala a ecuat iei (12.22) pentru B, cu o valoare
k
este
B
k
(t) = a
k
cos(
k
L
t) +b
k
sin(
k
L
t), k = 1, 2, (12.27)
unde a
k
si b
k
sunt constante arbitrare. Substituind (12.26) si (12.27) n (12.20)
obt inem colect ia innita de funct ii
u
k
(x, t) = sin(
k
L
x)
_
a
k
cos(
k
L
t) +b
k
sin(
k
L
t)
_
, k = 1, 2 (12.28)
ecare satisfacnd ecuat ia undelor (12.17) si condit iile la frontiera (12.19). (In
(12.28) constanta c
k
a fost incorporata in constantele arbitrare a
k
si b
k
.)
************
Each of the functions u
k
(x, t) with reasonable value of a
k
and b
k
) repre-
sents a possible motion of the string known as the k
th
mod of vibration or
k
th
harmonic. Any one of these modes can be excited if the proper initial
conditions prevail. Indeed, if the initial conditions are
u(x, 0) = a
k
sin
kx
l
, D
t
u(x, 0) = b
k
k
L
sin
kx
L
, for x (0, L) (12.29)
for some positive integer k, then the solution of the initial-boundary problem
(12.17), (12.18),(12.19) is the function u
k
(x, t) given by (12.28), and the string
will vibrate in its k
th
mode.
With more general initial conditions however, it is reasonable to expect
that many, possible all, modes of vibration will be excited at the same time.
This suggest we try to solve the initial boundary value problem (12.17),
(12.18),(12.19 by superposition of the functions u
k
(x, t).
********
Sa presupunem ca solutia problemei (12.17), (12.18),(12.19) poate scrisa
sub forma seriei
u(x, t) =
k=1
sin
k
L
x
_
a
k
cos
k
L
t +b
k
sin
k
L
t
_
(12.30)
unde constantele a
k
si b
k
trebuie determinate. Aceste constante trebuie alese
astfelca u denita prin (12.30) sa satisfaca ecuat ia undelor (12.17), condit iile
init iale (12.18) si condit iile la frontiera (12.19).
Pentru ca u(x, t) sa satisfaca condit iile init iale (12.19), constantele a
k
si b
k
trebuie alese astfel ca
u
0
(x) =
k=1
a
k
sin
k
L
x, 0 x L (12.31)
u
1
(x) =
k=1
k
L
b
k
sin
k
L
x, 0 x L (12.32)
Deci constantele a
k
si (k/L)b
k
, k = 1, 2, . . . trebuie sa e Fourier ai dez-
voltarilor funct iilor u
0
si u
1
, n serie dupa sin(
k
L
x). Deci, aceste constante
sunt date de
a
k
=
2
L
_
L
0
u
0
(x)
k
L
xdx, k = 1, 2, . . . (12.33)
k
L
b
k
=
2
L
_
L
0
u
1
(x)
k
L
xdx, k = 1, 2, . . . (12.34)
La inceput vom verica continuitatea funct iei u denita prin (12.30), de
unde va rezulta ca funct ia u continuously adjoins valoarea init iala u(x, 0) si
valorile la frontiera u(0, t) si u(L, t). Este sucient sa demonstram convergena
uniforma a seriei ce deneste u deoarece termenul general al acestei serii este
funct ie continua si convergent a uniforma a unei serii de funct ii continue de-
neste o funct ie continua.
Folosind inegalitatea
[u
k
(x, t)[ [a
k
[ +[b
k
[
deducem ca seria
k=1
([a
k
[ +[b
k
[) (12.35)
este un majorant pentru seria (12.30). Daca seria majoranta (12.35) converge,
atunci seria (12.30) converge uniform, deci funct ia u este continua.
Pentru a verica ca
t
u(x, t) adjoins valoarea init iala continuu, conti-
nuitatea acestei funct ii trebuie demonstrata. Este sucient sa demonstram
convergent a uniforma a seriei
t
u(x, t)
k=1
t
u
k
(x, t) =
k=1
k
L
(a
k
sin
k
L
t +b
k
cos
k
L
t) sinkLx
(12.36)
sau convergent a seriei majorante
k=1
k([a
k
[ +[b
k
[) (12.37)
In nal ca sa vericam ca funct ia u satisface ecuat ia, i.e. principiul general
al f superpozitiei este aplicabil, trebuie sa demonstram posibilitatea dublei
diferent ieri a seriei pentru u termen cu termen. Pentru aceasta este sucient
sa demonstram convergent a uniforma a seriilor
2
t
u(x, t)
k=1
2
t
u
k
(x, t) =
_
L
_
2

k=1
k
2
(a
k
cos
k
L
t +b
k
sin
k
L
t) sin
k
L
x
2
x
u(x, t)
k=1
D
2
x
u
k
(x, t) =
_
L
_
2

k=1
k
2
(a
k
cos
k
L
t +b
k
sin
k
L
t) sin
k
L
x
care are
k=1
k
2
([a
k
[ +[b
k
[) (12.38)
ca serie majoranta cu excepa unui coecient of proport ionalitate.
Deoarece
a
k
=
k
, b
k
=
L
k
k
unde
k
=
2
L
_
L
0
u
0
(x) sin
k
L
xdx,
k
=
2
L
_
L
0
u
1
(x) sin
k
L
xdx
problema noastra se reduce la demonstrarea convergent ei seriilor
k=1
k
p
[
k
[ (p = 0, 1, 2)
k=1
k
p
[
k
[ (p = 1, 0, 1)
(12.39)
Ca sa demonstram convergent a seriilor (12.39) facem urmatoarele ipoteze:
1
0
. Derivatele funct iei u
0
pna la ordinul doi snt continue, derivata a treia
este continua pe port iuni si n afara de aceasta
u
0
(0) = u
0
(L) = 0, (u
0
)
(0) = (u
0
)
(L) = 0.
2
0
Funct ia u
1
este continuu diferent iabila, are derivata a doua continua pe
port iuni si n afara de aceasta
u
1
(0) = u
1
(L) = 0.
Folosind bine cunoscutele proprietat i a seriilor Fourier obt inem:
Propozit ia 12.2 Daca funct ia u
0
satisface ipotezele 1
0
, atunci seriile
k=1
k
p
[
k
[ (p = 0, 1, 2),
sunt convergente.
Daca funct ia u
1
satisface ipotezele 2
0
, atunci seria
k=1
k
p
[
k
[ (p = 1, 0, 1)
sunt convergente.
Din cele de mai sus rezulta ca daca u
0
si u
1
satisfac cerint ele 1
0
si 2
0
,
atunci problema (12.17), (12.18), (12.19) are o solut ie clasica u si aceasta
solut ie poate reprezentata sub forma (12.2).
Sa remarcam ca ipotezele 1
0
si 2
0
reprezinta condit ii suciente pentru metoda de
demonstrat ie adoptata aici. 0Daca F si G sunt extensii ale funct iilor u
0
si u
1
date
pe segmentul (0, L), care sunt impare in raport cu 0 si L, atunci F si G sunt funct ii
periodice pe R cu perioada 2L, si prin urmare pot reprezentate de seriile
F(x) =
k=1
k
sin
k
L
x, G(x) =
k=1
k
sin
k
L
x, (12.40)
unde
k
si
k
sunt coecient ii Fourier ai funct iilor F si G, si prin urmare coecient ii
Fourier ai funct iilor u
0
si u
1
.
Pe de alta parte
u(x, t) =
F(x t) +F(x +t)
2
+
1
2
_
x+t
xt
G(s)ds (12.41)
Substituind seria (12.40) in formula (12.41) si utiliznd proprietat ile elementare a
funct iilor sin, si cos obt inem
u(x, t) =
k=1
_
k
cos
k
L
t +
L
k
k
sin
k
L
t
_
sin
k
L
x, (12.42)
care este n concordant a cu expresia obt inuta prin metoda Fourier a separarii vari-
abilelor.
Prin urmare formula (12.42) este valida cu aceleasi ipoteze ca formula (12.41)
care a fost obt inuta n ipotezele ca F C
2
(R) si G C
1
(R). Pentru ca aceasta sa e
adevarat funct iile u
0
si u
1
trebuie sa satisfaca urmatoarele condit ii: u
0
C
2
([0, L])
u
1
C
1
([0, L]) u
0
(0) = u
0
(L) = 0, (u
0
)
(0) = (u
0
)
(L) = 0, u
1
(0) = u
1
(L) = 0.
Deci, ipotezele 1
0
si 2
0
care erau suciente pentru demonstrarea metodei separarii
variabilelor sunt mai stringente ca cele suciente pentru existent a solut iei.
12.4 Solut ii generalizate pentru problema mixta.
In acest paragraf ne vom ocupa de problema mixta cu datele la frontiera
omogene, adica
u[
T
= 0 (12.43)
respectiv
u
T
= 0 (12.44)
daca este vorba de prima, respectiv a doua problema mixta.
Denit a 12.2 Pentru (u
0
, u
1
) H
1
0
() L
2
() si w L
2
((0, T) L
2
())
date, funct ia u :
T
R se numeste solut ie slaba sau (solut ie gene-
ralizata) a problemei mixte (12.1),(12.2) si (12.43) daca urmatoarele condit ii
snt ndeplinite.
(a) u S := C
1
([0, T]; L
2
())
C
0
([0, T]; H
1
0
());
(b) u(x, 0) = u
0
(x),
u
t
(x, 0) = u
1
(x) a.p.t. n
(c)
_
T
0
_
u v
u
t
v
t
_
dxdt =
_
u
1
(x)v(x, 0)dx +
_
T
0
_
wvdxdt
pentru orice v S
T
, unde S
T
:= u S; u(T) = 0.
Am notat cu
u
t
derivata funct iei u : [0, T] L
2
() denita de u(t) = u(, t).
Notat iile C
1
([0, T]; L
2
()) si C
0
([0, T]; H
1
0
()) snt cele folosite la ecuat ia
caldurii.
Sa notam faptul ca solut iile generalizate poseda proprietatea urmatoare,
proprietate pe care o au si solut iile clasice. Daca u este solut ie generalizata a
problemei (12.1), (12.2), (12.43) sau problemei (12.1), (12.2),(12.44) n cilin-
drul
T
atunci u este solut ie generalizata n cilindrul
T
cu 0 < T
< T
arbitrar. Fie u o solut ie generalizata n
T
a primei probleme mixte. Oricare
ar T
< T, u H
1
(
T
) si u[
= 0 si verica pentru orice v S

T
identi-
tatea integrala (b). Vericam n continuare ca daca v H
1
(
T
), v[
= 0
si v = 0 pe Q
T
T
, atunci v H
1
(
T
) si v[
T
= 0; daca n plus v[
= 0,
avem v[
T
= 0. Deci u verica identitatea integrala care permite sa denim
solut ia generalizata n
T
a primei probleme mixte. Notam pe de alta parte
ca not iunea de solut ie generalizata a fost introdusa ca o generalizare a celei de
solut ie clasica ( pentru f L
2
(
T
) ) si ca se demonstreaza usor ca orice solut ie
clasica n
T
a primei probleme mixte cu f L
2
(
T
) este solut ie generalizata
n
T\
, (0, T) oarecare.
Pe lnga not iunile de solut ie clasica si solut ie generalizata pentru prima
problema mixta se introduce si not iunea de solut ie apt a primei probleme
mixte, daca verica n
T
(aproape pentru orice (x, t)
T
ecuat ia (12.1),
condit iile init iale si (12.2) si condit iile la limita (12.3). Rezulta prin urmare
ca daca o solut ie clasica apart ine spat iului H
2
(
T
) atunci ea este solut ie apt.
In plus daca o solut ie apt se gaseste n C
2
(
T
) C
1
(
T
) atunci ea este solut ie
clasica a acestei probleme (funct ia
2
t
u u w este continua si nula apt n
T
, deci este nula peste tot n
T
). Este deja cunoscut ca daca u este o solut ie
clasica a primei probleme mixte n
T
cu w L
2
(
T
) atunci u este o solut ie
generalizata a problemei mixte relativa la ecuat ia (12.1) n
T
, (0, T).
Se demonstreaza de asemenea ca daca u este o solut ie apt a acestor probleme
mixte pentru ecuat ia (12.1) n
T
ea este o solut ie generalizata n
T
.
Lema 12.1 Daca o solut ie generalizata a problemei (12.1), (12.2), (12.43)
apart ine spat iului H
2
(
T
) ea este o solut ie a.p.t. . Daca o solut ie generali-
zata a problemei (12.1), (12.2), (12.43) apart ine spat iului C
2
(
T
) C
1
(
T
) ea
este o solut ie clasica.
Demonstrat ie. O sa demonstram ambele armat ii deodata. Presupunem ca
solut ia generalizata (12.1), (12.2), (12.43) este n H
2
(
T
) ( respectiv C
2
(
T
)
C
1
(
T
). Pentru a demonstra lema este sucient a stabili ca u verica ecuat ia
(12.1) n
T
, condit ia init iala pe
0
= 0 si condit iile la limita pe
T
= [0, T]. Lund v C
1
0
(Q
T
) arbitrar si aplicnd formulele lui Green
n (12.44) obt inem
_
T
(u +
2
t
u w)vdxdt = 0.
Daca u H
2
(Q
T
) atunci u+
2
t
uw L
2
(Q
T
) si deci u satisface ecuat ia
(12.1) a.p.t. n
T
deoarece mult imea C
1
0
(
T
) este densa n L
2
(
T
). Daca
u C
2
(
T
) C
1
(
T
) atunci u +
2
t
u w L
2
(
) pentru Q

T
arbitrar. Cum mult imea C
1
0
(
T
) este densa n L
2
(
), caracterul arbitrar
al mult imii Q
implica validitatea ecuat iei (12.1) pentru u n

T
. Lund un
v C
1
(
T
) arbitrar cu (0, T) astfel ca v = 0 pe
T
si v = 0 pe
T
sa e satisfacute. Daca u H
2
(
T
) egalitatea (12.44) da cu ajutorul formulei
Gauss-Ostrogradski
_
_
u
t
u
1
_
vdx = 0. Acest rezultat se conserva pentru
u C
2
(
T
) C
1
(
T
), deoarece n acest caz u +
2
t
u = w L
1
(Q
T
) si
u C
1
(
T
). Oricare ar g C
1
0
() ( mult imea acestor funct ii este densa
n L
2
()), se construieste v C
1
(
T
) ce verica condit iile v = 0 n
T
,
v = 0 pe
T
si v = g pe
0
, astfel ca u verica a doua condit ie init iala
(12.2). 2
Analogul abstract al problemelor mixte formulate anterior este urmatorul.
Consideram
(i) doua spat ii Hilbert reale V si H astfel ca V H cu o inject ie continua
si V este dens n H;
(ii) o forma biliniara u, v a(u, v) continua pe V V .
si urmatoarea problema abstracta:
ind date u
0
V , u
1
H si f L
2
(0, T; H), sa se gaseasca o funct ie u
ce verica:
u C([0, T]; V ) C
1
([0, T]; H) (12.45)
v V funct ia t(u
(t), v)este absolut continu a pe[0, T] (12.46)

v V,
d
dt
(u
(t), v) +a(u(t), v) = (f(t), v) a.p.t. t [0, T] (12.47)

u(0) = u
0
, u
(0) = u
1
(12.48)
Mai sus, prin (, ) am notat produsul scalar pe H. Vom nota prin [[ norma
generata de produsul scalar (, ) iar prin | | norma pe V .
Este clar ca din condit iile de regulatitate (12.45) si (12.46) ecuat iile (12.47)
si (12.48) au sens. In formularea de mai sus (12.46) poate nlocuita prin
faptul ca funct ia t
d
dt
(u(t), v) este absolut continua pe [0, T] iar (12.47)
prin ecuat ia
d
2
dt
2
(u(t), v) +a(u(t), v) = (f(t), v)
n sensul distribut iilor pe (0, T) pentru orice v V .
Teorema 12.3 Fie V si H spat ii Hilbert, V H cu o inject ie continua
compacta, V dens n H, iar a : V V R o forma biliniara, simetrica,
continua si coerciva.
Daca u
0
V , u
1
H si f L
2
(0, T; H) atunci :
1) Problema (12.45) - (12.48) admite o solut ie unica care verica inega-
litatea
_
a(u(t), u(t)) +[
du
dt
(t)[
2
_
1/2
_
a(u
0
, u
0
) +[u
1
[
2
_
1/2
+
_
t
0
[f(s)[ds
(12.49)
2) Cnd f = 0 are loc egalitatea energiei
a(u(t), u(t)) +[
du
dt
(t)[
2
= a(u
0
, u
0
) +[u
1
[
2
(12.50)
3) Solut ia u se reprezinta sub foma
u(t) =
j=1
C
j
(t)w
j
,
C
j
snt solut ii ale problemei Cauchy
d
2
C
j
dt
2
(t) +
j
C
j
(t) = (f(t), w
j
)
C
j
(0) = (u
0
, w
j
), C
j
(0) = (u
1
, w
j
)
unde
[w
j
[ = 1, a(w
j
, v) =
j
(w
j
, v), v V.
Demonstrat ia acestei teoreme este asemanatoare cu cea de la ecuat ia caldurii.
Pentru detalii se poate consulta, de exemplu, [6], [78].
Lund H = L
2
(), V = H
1
0
() si a denita prin
a(u, v) =
_
j=1
u
x
j
v
x
j
dx (12.51)
se obt ine un rezultat de existena unicitate si dependent aa continua de date
pentru problema Cauchy Dirichlet.
Un rezultat analog se obt ine se obt ine pentru problema Cauchy Neu-
mann, lund H = L
2
(), V = H
1
(), iar a denita de (12.51.
Probleme si exercit ii
1. Sa se demonstreze ca daca q(x) 0 atunci orice solut iea ecuat iei
2
t
u u +q(x)u = 0 satisface inegalitatea
_
B
T
(|grad u|
2
+qu
2
)(x, T)dx
_
B
0
(|grad u|
2
+qu
2
)(x, 0)dx.
unde B
T
este intersect ia conului retrograd cu vrful n (x
0
, t
0
) cu hiper-
planul t = T respectiv t = 0.
2. Presupunnd ca u este o solut ie de clasa C
2
a ecuat iei undelor
2
t
u = u si ca u(x, 0) =
t
u(x, 0) = 0 ntr-o bila de raza R sa se
ae pe ce interval de timp putem siguri ca u = 0 n centrul bilei.
3. Presupunem ca u este o solut ie de clasa C
2
n doua dimensiuni a ecuat iei
2
t
u = u si ca la momentul t = 0, u =
t
u = 0 n afara discului
x
2
+ y
2
< 1. Pentru ce intervale de timp putem siguri ca u = 0 n
punctele: a) A(5, 0); b) B(0, 10); c) C (3, 4) ?
4. Fie u solut ia problemei Cauchy
2
t
u = a
2
2
x
u, x R, t > 0; u(x, 0) =
u
0
(x),
t
u(x, 0) = u
1
(x), x R. Sa se demonstreze ca pentru orice
T > 0 exista o solut ie a problemei Cauchy
2
t
v = a
2
2
x
v, x R, t < T,
v(x, T) = u(x, T),
t
v(x, T) =
t
u(x, T), x R. Sa se arate ca u(x, t) =
v(x, t) pentru 0 t T, x R.
5. Se considera problema Cauchy
2
t
u c
2
u = 0, x R
n
, t > 0;
u(x, 0) = u
0
(x),
t
u(x, 0) = u
1
(x), x R
n
cu u
0
si u
1
care se anuleaza
n afara bilei B(0, 1).
a) Fie c = 1. Pentru n = 1, 2, 3 sa se descrie regiunile din R
n
unde u
poate diferit de zero cnd t = 1, t = 2, si t = 10.
b) Sa se faca acelasi lucru ca la punctul a) cu c ,= 1.
6. Sa se arate ca daca u este solut ia problemei Cauchy
2
t
u = a
2
u, x
R
n
, t > 0, u(x, 0) = (x),
t
u(x, 0) = 0, x R
n
atunci funct ia v
denita prin
v(x, t) =
_
t
0
u(x, s)ds
este solutia problemei
2
t
v = a
2
v, n R
n
R
+
, v(x, 0) = 0,
t
v(x, 0) =
(x), x R
n
.
7. Presupunem ca, pentru orice t
0
0 xat, funct ia (x, t)u(x, t, t
0
) este
solut ia problemei
2
t
u = a
2
un R
n
R
+
, u(x, t
0
, t
0
) = 0,
t
u(x, t
0
, t
0
) =
f(x, t
0
), x R
n
. Sa se demonstreze ca funct ia v denita prin
v(x, t, t
0
) =
_
t
t
0
u(x, t, )d
este solut ia problemei Cauchy
2
t
v = a
2
v + f(x, t), v[
t=t
0
= 0,
t
v[
t=t
0
= 0.
8. Sa se demonstreze ca daca, f, u
0
, u
1
snt funct ii armonice n R
n
, iar
g C
1
([0, )), atunci solut ia problemei Cauchy
2
t
u = a
2
u +g(t)f(x), u[
t=0
= u
0
,
t
u[
t=0
= u
1
u(x, t) = u
0
(x) +tu
1
(x) +f(x)
_
t
0
(t s)g(s)ds.
9. Sa se ae solut ia problemei Cauchy
2
t
u = a
2
u +f(x), x R
n
, t > 0 u(x, 0) = u
0
(x),
t
u(x, 0) = u
1
(x)
daca
N
f(x) =
N
u
0
(x) =
N
u
1
(x) = 0, x R
n
.
10. Sa se demonstreze ca daca, f C
2
(R), iar g este funct ie armonica n
R
2
solut ia problemei Cauchy
2
t
u = a
2
u, u(x, 0) = f(x
1
)g(x
2
, x
3
),
t
u[
t=0
= 0
u(x, t) =
1
2
g(x
2
, x
3
)[f(x
1
+at) +f(x
1
at)].
1.
2
t
u =
2
x
u + 6; u(x, 0) = x
2
,
t
u(x, 0) = 4x
2.
2
t
u = 4
2
x
u +xt; u(x, 0) = x
2
,
t
u(x, 0) = x
3.
2
t
u =
2
x
u + sint; u(x, 0) = sinx,
t
u(x, 0) = 0
4.
2
t
u =
2
x
u +e
x
; u(x, 0) = sinx,
t
u(x, 0) = x + cos x
5.
2
t
u = a
2
2
x
u + sin(x); u(x, 0) = 0,
t
u(x, 0) = 0
6.
2
t
u = a
2
2
x
u + sin(t); u(x, 0) = 0,
t
u(x, 0) = 0
1.
2
t
u = u + 2, u[
t=0
= x
1
,
t
u[
t=0
= x
2
2.
2
t
u = u + 6x
1
x
2
t; u[
t=0
= x
2
1
x
2
2
,
t
u[
t=0
= x
1
x
2
3.
2
t
u = u +x
3
1
3x
1
x
2
2
, u[
t=0
= e
x
1
cos x
2
,
t
u[
t=0
= e
x
2
sinx
1
4.
2
t
u = 2u, u[
t=0
= 2x
2
1
x
2
2
,
t
u[
t=0
= 2x
2
1
+x
2
2
5.
2
t
u = u, u[
t=0
= x
2
1
,
t
u[
t=0
= sinx
2
6.
2
t
u = a
2
u+2, u[
t=0
= cos(bx
1
+cx
2
),
t
u[
t=0
= sin(bx
1
+cx
2
).
13. Fie o funct ie denita n R
n
prin (x) = 1 pentru |x| 1 (x) = 0
pentru |x| > 1.
a) Pentru n = 1, 2, 3 sa se gaseasca u(0, t) daca u(x, t) este solut ie a
problemei Cauchy (??) (??) cu f(x) = 0, g(x) = (x).
b) Pentru n = 1, 2, 3 sa se gaseasca u(0, t) daca u(x, t) este solut ia
problemei Cauchy (??) (??) cu f(x) = (x), g(x) = 0.
1.
2
t
u = u + 2x
1
x
2
x
3
, u[
t=0
= x
2
1
+x
2
2
2x
2
3
,
t
u[
t=0
= 1.
2.
2
t
u = 8u +tx
2
1
, u[
t=0
= x
2
2
,
t
u[
t=0
= x
2
3
.
3.
2
t
u = u + 6te
x
1
2
sinx
2
cos x
3
,
u[
t=0
= e
x
1
+x
2
cos (x
3
2),
t
u[
t=0
= e
3x
2
+4x
3
sin5x
1
.
4.
2
t
u = a
2
u + cos x
1
sinx
2
e
x
3
,
u[
t=0
= x
2
1
e
x
2
+x
3
,
t
u[
t=0
= sinx
1
e
x
2
+x
3
.
15. Sa se rezolve urmatoarele probleme mixte:
1.
2
t
u =
2
x
u + 2b (b = const), x (0, l), t > 0
u(0, t) = u(l, t) = 0, t > 0, u(x, 0) =
t
u(x, 0) = 0, x (0, l)
2.
2
t
u =
2
x
u + cos t, x (0, ), t > 0
u(0, t) = u(, t) = 0, t > 0, u(x, 0) =
t
u(x, 0) = 0, x (0, l)
16. Sa se rezolve urmatoarele probleme mixte:
1.
2
t
u =
2
x
u, x (0, l), t > 0 u(0, t) = 0, u(l, t) = t, t > 0,
u(x, 0) =
t
u(x, 0) = 0, x (0, l)
2.
2
t
u =
2
x
u, x (0, l), t > 0 u(0, t) = t +1, u(l, t) = t
3
+2, t > 0,
u(x, 0) = x + 1,
t
u(x, 0) = 0, x (0, l)
3.
2
t
u =
2
x
u 4u, x (0, 1), t > 0 u(0, t) = 0, u(1, t) = t, t > 0,
u(x, 0) = x
2
x,
t
u(x, 0) = 0, x (0, 1)
4.
2
t
u + 2
t
u =
2
x
u u, x (0, ), t > 0, u(0, t) = 0,
u(, t) = t, t > 0, u(x, 0) = x x
2
,
t
u(x, 0) = 0, x (0, )
17. Sa se rezolve problema
2
t
u a
2
2
x
u = g(x, t), x (0, l), t > 0,
u(0, t) =
1
(t), u(l, t) =
2
(t), t > 0
u(x, 0) = u
0
(x),
t
u(x, 0) = u
1
(x), x (0, l).
18. Sa se determine miscarea unei corzi de lungime L care la momentul t = 0
este ridicata la mijloc cu naltimea a si apoi lasata liber.
19. Sa se determine solut ia problemei
2
t
u = a
2
2
x
u, x (0, l), t > 0,
u(0, t) = u(l, t) = 0,
u(x, 0) = u
0
(x),
t
u(x, 0) = u
1
(x), x (0, l),
unde u
0
= 0 si u
1
(x) = x daca x [0, l/2] si l x daca x [l/2, l].
20. O coarda de lungime este miscata dupa un arc de parabola de forma
bx( x) unde b este o constanta si x [0, ] iar apoi lasata libera. Sa
se determine miscarea corzii.
21. Sa se rezolve problema oscilat iilor libere ale unei membrane patrate de
latura p, xate de-a lungul conturului, daca u[
t=0
= Asin(x/p) sin(y/p),
t
u[
t=0
= 0.
22. Sa se rezolve urmatoare problema mixta:
2
t
u = un = (0, )(0, )
u = 0 pe , u[
t=0
= 3 sinxsin2y,
t
u[
t=0
= 5 sin3xsin4y.
23. Sa se rezolve problema oscilat iilor libere ale unei membrane dreptunghi-
ulare ( 0 < x < p, 0 < y < q), xate de-a lungul conturului, daca
u[
t=0
= Axy(x p)(y q),
t
u[
t=0
= 0.
24. Sa se rezolve problema mixta:
2
t
u = x
2
x
u +
x
u +f(t)J
0
(
1
x), x (0, 1)
[u[
x=0
[ < +, u[
x=1
= u[
t=0
=
t
u[
t=0
= 0
unde
1
este o soluie pozitiva a ecuat iei J
1
() = 0, daca:
1. f(t) = t. 2. f(t) = sint.

Ec Diferentiale

Caricato da

Informazioni sul documento

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Ec Diferentiale

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Contents

1 Ecuatii cu derivate partiale 11

si ecuat ia undelor are forma

= 0. Daca u este o solut ie, integrnd n

2 t = c. Solut ia , unda plana

orice vector de lungime |

|. Pe de alta parte, daca [

orice vector de lungime (1 +|

In cele ce urmeaza ne vom restrnge atent ia asupra cazului important cnd

) satisface n ecuat ia undelor omogena (adica

t) un punct arbitrar din R

t). (De exemplu, putem

t) a fost ales arbitrar

partea din ce se aa sub

partea din conul caracteristic cu vrful n

este frontiera domeniului

, d(x, t) este elementul de suprafat a pe

, descompunem integrala n (11.7) n suma a trei integrale. Pe discul de sus,

(x) = g(x) pentru orice x R,

[0, T) : [[ m + 1), atunci problema Cauchy (11.2), (11.3) are o solut ie

u(x, t) +(x)u(x, t) = g(x, t), for (x, t)

u(x, t) = 0, pentru orice (x, t)

si folosind identitat ile

este compusa din trei part ii, discul superior discul

= (0, ) descompunem integrala

we have x , t (0, ), (x, t) = ((x), 0),

(x, t)ds(x)dt (12.13)

u(x, t) = 0 when (x, t)

(motiv: pentru x u este

(x, t) = 0, (x, t) (0, T),

(x) +A(x) = 0, pentru x (0, L) (12.21)

(t) +B(t) = 0 pentru t > 0. (12.22)

= 0 si verica pentru orice v S

implica validitatea ecuat iei (12.1) pentru u n

(t), v)este absolut continu a pe[0, T] (12.46)

(t), v) +a(u(t), v) = (f(t), v) a.p.t. t [0, T] (12.47)

Potrebbero piacerti anche