Rara fericire de primvar

Doamne, ce abur e pe fruntea lumii, De la un lucru pn-la umbra lui! Alearg armsarii ca nebunii, Frecndu-se de garduri i statui.

Uitm attea! urgem doar pe legi! rucile celor mor!i "n iarn, smulse, #i suie tainic bra!ele a crengi, Redevenind copaci, pornind cu frun$e.

%-o $i att de rar, de "ntmplri tcute, #nct parc-a tri pe lut de rai Un an mai vec&i, o sut nou sute, 'rei$eci februarie sau $ero mai.

poe$ie de Adrian (aunescu