I.

Analiza psiholingvistica:

1.Definitii discursul i analiza discursului Def. ale discursului: Discursul poate fi definit ca un ansmablu de enunturi ale unui emitator, care se refera la un subiect unic; O enuntare ce presupune existenta unui locator si a unui auditor, precum si intentia interlocutorului de a-l infleunta pe celalalt (Benveniste) Un text in carul caruia prespectiva comunicationala i cea tematica coinicid in general; Un ansamblu de texte, care ilustreaza inmteractiunea dinte doua sau mai multe discursuri centrate in jurul unei singure teme; O unitate lignvistica constituita dintr-o succesiune de fraze; O unitate de comunicare legata de conditii de generare strict determinate; Un ansmablu de enuntrui care apartin aceluias mod de formare discursiv; (M. Focault)

Fraza reprezinta un enunt in structura caruia se cuprind cel putin doua propozitii Condiitii definitorii ale discursului: Apartenenta la o tipologie discursive Apartenenta la o categorie specifica de locutori Privilegirea unei functii a limbajului Conceptul analiza discursului: Acceptiunea ce mai larga : analiza a uzului limbii; studiul uzajului real al limbajului de catre locutori in situatii reale; Spatial anglo saxon: echivalent cu analiza conversational; Def. vagi: studiul enunturilor efective in situatii efective; Def. larga ( scl. americana): este in relatie de sinonimie cu interactiunea orala; Reprezinta analiza articularii textului si a locului social in care acesta se produce (D. Maingueneau) Este analiza studiului de ce; limnajul este utilizat intr-un anume mod, intr-o anumita situatie de comunicare

Tendinte (anii 60) care au pregatit analiza discursului : lingvistica textual, entografia comunicarii, scoala franceza de analiza a discursului. Idealul analizei discursului: studierea productiei verbale in ansamblul ei sau analiza tuturor enunturilor in situatii de comunicare specific. ADP este un domeniu inter-disciplinar in care se manifesta anumite tendinte : preferinte pentru studierea anumitor corpus-uri, formularea unor aplicatii care pot fi extreme de diverse, revendicarea institutionala din partea sociologilor, psihologilor.

Analiza de continut= scopul sau este extragerea de informatii din orice text Analiza discursului= intelegerea modului de functionare a discursului, ca institutie discursive Retorica: studiul discursivitatii in contexte si situatii diverse Pragmatica : studiaza limba ca interactiune comunicativa; o lingvistica a uzului Performanta in activitatea discursiva: -intentionalitate, directionare spre act; -analiza a mecanismelor performante cognitive pentru optimizare comunicarii - pp. intersectare cu : retorica argumentativa; retorica metafizica (influentarea interlocutorului se realizeaza prin intermediul fascinatiei ideii); retorica textualista (modalitatea constructiei discursive); retorica poetica ( accent pe studiul mij. stilistice); retorica aplicata (pt diferite dom. ale cun. stiintifice); retorici speciale ( specializate pe gen. discursive ) 3 domenii de intelegere a limbajului: Sintaxa: disciplina care priveste rel. semnelor cu alte semene Semantic: disciplina care privestre rel. semnelor cu realitatea Pragmatic: disciplinca care priveste rel. semnelor cu utilizatorii acestora, folosirea lor si efectele produse

Scoala franceza de analiza a discursului: -apare in anii 60 si are un discurs critic -inters mai mare pt. discursurile marcate de constrangeri din partea unor nome, fata de intractiunile orale spontane -insistenta pe materialitatea lingvistica -interesul pt teoriile de enuntare lingivistica -introducerea unor term.-martor in analiza, cum ar fi arhiva Term. Arhiva: def. un niv. particular al unei practice ce face sa apara o multitudine de enuntrui ca tot atatea even. regulate, ca tot atatea lucruri oferite prelucrarii si manipularii; cuprinde enunturile pastrate, cele care fac obiectul analizei istoricilor; D. Maingueneau poate inlocuui formatiune discursiva delimiteaza tipurile de corspusuri , adica enunturi apartinand aceleiasi pozitionari socio- ist.; subliniaza prin etimologie ca aceste corpusuri sunt inseparabile de o memorie si de instituiile care le confera autoritate in acelasi timp afirmandu-si autoritatea prin ele ;

Scoala de la Palo Alto : -a dezv. pragmatic comunicarii umane; - a studiat cum pot indivizii ajunge sa intretina raporturi delirante , precum si diferitele viziuni asupra lumii care rezulta din acestea;

-introd. not. noua comnicare- un sist. cu multiple canale , la care actorul participa in fiecare secunda, fieca ca vrea, fie ca nu ; Analiza conversationala= evidentierea rel. de determinare reciproca in care se unesc fazele de emitere si receptare; studiaza interactiunille comunicationale la nivel verbal, paraverbal si chiar non verbal Resursele comunicative cuprind: unitati verbale si nonverbal, gestionarea si construirea resurselor, realizarea unei relatii interpersonal Exista doua directii de cercetare a analizei conversationale: ->studiul rel. dintre constituentii linvgvistici ai interactiunii, care se afla la diferite niveluri intr-o organizare ierarhica; ->studiul rel. care se stabilesc intre oarticipanti in cursul interactiunii; Etnografia comunicarii : a pus accent pe eterogenitatea comunitatilor lingvistice, pe diversitatea extrema a codurilor care modeleaza identitatea partenerilor in interactiunile verbale Modelul speaking ( Hymes)- studiaza fct. limbajului in acte concrete de comunicare la nivelul componentelor: participantie, norme, scopuri etc. Etnometodologia: are ca obiect de studiul implicitul social; scopul cercetarii il constituie metodele care permit actorilor sociali sa stapaneasca actele de comunicare in viata de zi cu zi; se bazeaza pe interactionismul symbolic; Goffman sustinea ca partenerii unei interactiuni verbale sunt prinsi intr-un fel de dramaturgie, ca viata de zi cu zi este o permanenta punere in scena aflata intr-un echilibru det. de rap. intre forte instabile. Modelul lui Goffman: -fiecare individ este preocupat in mod constant sa-so def. identitatea, a. i. sa se faca recun ca membru legitim al societatii -normele care det comportamentele sunt reactualizate continuu chiar de catre aceste comportamente, a. i. asistam la o reconstructie interactiva a ordiniii soc Lexiocometria:caract. o formatiune discursiva prin raportare la alte formatiuni discursive care apartin aceluias camp discursive prin realizarea unei retele cuantificabile de rel semnificative intre unitatile sale Metode term. cheie: a selection a priori catve cuvinte cheie, considerate a fi reprezentatuve pt o formatiune discursiva, iar apoi a construe un corpus cu toate unit lingvistice in care apar ac. cuvinte Limba=ansamblu de sist legate intre si formate din unit cum ar fi suntele, formele, morfemele, lexemele, cuvintele;mediator intre doua zone amorfe; niv istoric al limbajului Vorbirea=are un caracter individual si variabil, iarpt unii lingvist, vorbirea este echivalenta cu discursul; Limbajul=instituia limbii, ca instit soc comuna tuturor subiectilor care o vorbesc, si a discursului, ca realizare individuala a vorbirii in texte sau mesaje concrete Competenta comunicativa: introd. de etnografie si repr un set de reguli referitoare la: -a sti sa gestionezi prob legate de accesul la cuvant; - a sti despre ce sa vorbesti intr-o anumita situatie; -a sti sa realizezi sincronizarea mimicii cu propriile spuse sau cele ale coemitatorulu;

- a sti sa menajezi imag celuilat; -a sti sa stapanesti comportamentele cerute de genurile de discurs abordate Competenta discursiva= aptitudinea pe care treb sa o aiba un subiect pt a produce enunturi adecvate unei formatiuni discursive determinate; a enunta in int unei formatiuni discursive inseamna a sti cum sa te pozitionezi in rap cu alte formatiuni discursive concurente Codul de limbaj= se afla in rap dinamic cu alte limbi sau cu diversitatea uneia si aceleiasi limbi Actualizare= mecanisumul de trecere al limbii in vorbire Actul de limbaj= utilizarea limbii in situatii de comunicare concrete Componente ale actului de limbaj: actul locutionar: realizeaza tran unor anumite semnificatii lexical si gramaticale pt transmiterea unui enunt actul ilocutionar: expr unei anumite intentii comunicative actul perlocutionar: intentia de realizare a unui efect asupra interlocutorului Act de comunicare verbal are 2 nivele: situational ( in care sunt det conditiile contractului de vorbire corespunzator genului de discurs); communicational (corespunde spatiului intern, acela in care subiectul adopta diferite strategii pt a-si indeplini cu success actul de limbaj) Semn standard= surprins in vorbire Semn autonim= luat in considerare, mentionat, atestat Autonimia= propr limbajului de a vorbi depre el insusi Goffman introd not de imagine. Este de 2 tipuri: Imag pozitiva: dorinta fiecaruia de a se bucura de aprecierea si acordul semenilor Imag negativa: dorinta fiecaruia de a actiona conform propiilor principia si intentii Interactiunea cuprinde : acte care ameninta imag (FTA) si acte de flatare a imag (FFA) Emitatorul treb sa menajeze imag partenerului sis a-si proteje imaginea proprie. Enunt= orice prod al actului de comunicare Enuntare= utilizarea limbii printr-un act individual de comunicare; even constituit prin aparitia unui enunt Subiectul nu ajunge la enuntare decat respectand multiplile constrangeri ale genurilor de discurs. Continutul repr inf trimisa, iar rel este cea pe care enuntarea o instituie intre participant. Enunturile se clasifica in : enunturi metadisursive, metacomunicationale si metalingivistice Polifonie= explica de ce individual care vorbeste nu este in mod necesar instanta care raspunde de enuntare Text este ocurenta comunicationala si satisface 3 sist ( vezi pag. 34) Paratext= ansamblul de enunturi ce inconjoara un text

Exista 2 tipuri de paratext: -auctorial (al autorului): numele autorului, dedicatii, note in pag etc -editorial (apartine editorialului): catalog, coperta, copyright etc Coerenta textului: ansamblu de trasaturi care asigura unitatea semantica a unui sir de prop./fraze, asfel incat acestea sa formeze o unitate semnificativa Conditii de corenta: -prop./frazele treb sa desemneze aceasi realitate lingvistica - sensul global al textului treb sa aduca un plus de semnificatie, asa-numitul plus semantic. Aceasta depinde de : -adecvarea textului la o intentie globala, la o tina ilocutrie atasata tipului sau de discurs -identificarea temei textului in cadrul unui anumit univers discursiv Conectorii joaca un rol imp in stab coerentei. Ei pot fi : adverbiali, conectori conjunctii coordonatoare conectori conjunctii subordonatoare Coeziunea textului: ansamblu de trasaturi care asigura unitate sintactica a textului prin marcarea legaturii intr-o secventa de unit lingvistice. Este asigurata de : -repetarea , in mod obligatoriu cu acelasi sens, a unor elemente lexicale in diferite prop ale aceleiasi secvente -repetetia elementelor constitutive -elipse -conectori intre fraze : de opozitie, de cauza/consecint, de adaugare, de timp -marcile care segementeaza textul, relevand configuratia acestuia Suprastuctura= forme conventionale care caracterizeaza un gen de discurs Def al intertextualitatii : trimite la o prop constitutiva a tuturor textelor; o varianta a interdiscursivitatii; Un anasmablu de rel explicite sau implicite pe care un text le stab cu alte texte; Sist de regului implicte prin care se realizeaza intertextul

intertext= ansmblu de texte legate prin intertextualitate Se disting: -intertextualitatea interna ( intre un discurs si altele apartinand aceluias camp discursiv); -intertextualitatea externa( cu discursurile din alte campuri discursive) Tema discursului are 2 sensuri distincte: -segment al frazei considerate in dinamica textuala: repr elementul cunoscut -caracteristica a unit semantice a textului: rasp la formula despre ce se vorbeste in text

Cadrul spatio-temporal poate fi : cadru empiric sau cadru institutional. Scopul care il urmaresc participantii la un discurs depinde de genul de discurs. Indicele de contextualizare se refera la semnele care permit participantilor la o interactiune sa identifice contextul acesteia, sa determine exact cu cine vorbesc, in ce gen de discurs sunt implicate etc. Secventa= unit de compozitie inferioara textului vazut ca un ansamblu; este de 5 tipuri: narativa, descriptive, argumentativ, explicative, dialogala; daca secventele sunt diferite se disting posibilitatatile: insertia uneia secvente in alta sau dominant secventiala