OVARUL

Este un organ cu functie mixta (endo- si exocrina). Este un organ pereche situat in pelvis,
inapoia ligamentelor largi. El nu este invelit de peritoneu, care se prinde doar la nivelul hilului ovarului
unde continua epiteliul de acoperire de pe suprafata ovarului.
Forma, dimensiunile si greutatea difera in functie de varsta femeii. In perioada fertila ovarul
are 6-8 g, lungime 3 cm, latime 2 cm si grosime 1 cm.
In structura ovarului intre 4 componente importante:
1. epiteliul de acoperire
2. albugineea
3. corticala
4. medulara

Epiteliul de acoperire
Se mai numeste si epiteliul germinativ Waldayer. Se numeste epiteliu germinativ pentru ca s-a
considerat ca la nivelul lui isi au originea celulele germinative primordiale care dau nastere
ovogoniilor. Dar, de fapt, originea lor nu este la nivelul epiteliului ovarului ci la nivelul epiteliului
celomic, in tesut extragonadal.
Forma epiteliului variaza in functie de varsta:
• pana la pubertate epiteliul este simplu cilindric
• de la pubertate pana la menopauza este simplu cubic
• la menopauza este simplu pavimentos.
Aceste celule nu sunt sensibile la actiunea hormonilor ovarieni, deci aspectul lor morfologic nu
se modifica in functie de fazele ciclulul ovarian.
Ca aspect, au citoplasma putina iar la ME s-au obsrvat numeroase formatiuni veziculare cu
mucina, aglomerate catre polul bazal si multe granule dense la fluxul de electroni. Initial s-a emis
ipoteza ca aceste granule sunt lizozomi care isi permeabilizeaza membrana cu 2-3 ore inainte de
ovulatie si isi elibereaza enzimele lizozomale la nivelul albugineei, iar aceste enzime vor slabi peretele
folicular al foliculului matur de Graaf, in zona in care acesta intra in contact cu albugineea. Ulterior,
dupa perfectionarea tehnicilor citoenzimatice, s-a constata ca aceste granule nu sunt lizozomi
deoarece ele dau rezultat negativ la reactia Gömöri de evidentiere a fosfatazei acide.
Forma nucleului poate varia, in functei de forma celulei: celula cilindrica are nucleu alungit,
celula cubica are nucleu rotund iar celula scuamoasa are nucleu turtit, paralel cu membrana bazala. La
ME s-a observat ca nucleul prezinta numeroase indentatii, care au tendinta sa fragmenteze nucleul in
mai multi lobi, fapt pentru care celula seamana cu un PMN, de unde a aparut si ipoteza ca celula din
epiteliul de acoperire al ovarului ar avea rol in apararea locala a folicului matur de agentii patogeni din
peritoneu.
La polul apical al celulei se evidentiaza o retea de microvili si printre ei cativa cili.
Printre celulele epiteliului de acoperire se evidentiaza insule celulare care pot sa degenereze
chistic, formand microchiste ce se pot detasa de suprafata ovarului, formand microchisturi
paraovariene, care sunt anormale dar nu au semnificatie patologica. Ele pot ramane ca atare sau pot sa
degenereze calcar, formand concretiuni calcare.

Albugineea
Este formata din tesut conjunctiv dens neorientat si incapsuleaza aproape complet organul, cu
exceptia hilului, fiind responsabila de culoarea albicioasa a ovarului. Nici ea nu sufera influente din
partea hormonilor ovarieni, fapt pentru care nu isi modifica in timpul ciclului ovarian.
 Uneori ea poate suferi ingrosari pasagere care pot fi responsabile de ciclurile anovulatorii si
poate degenera chistic. Cand albugineea se ingroasa excesiv, apare sindromul ovarelor de portelan -
Stein-Löwental care nu vor ovula. Este necesara rezectia albugineei pentru vindecare.
Albugineea are un rol foarte important in ovulatie. La zona de contact intre foliculul matur si
albuginee, cu cateva ore inainte de ovulatie, se formeaza stigma. Stigma reprezinta locul unde se va
rupe albugineea. La acest nivel scade fluxul sangvin, deoarece vasele isi schimba cursul, iar zona
devine palida si transparenta si se poate vedea vezicula cu foliculul matur, prin celioscopie, cu 2-3 ore
inainte de ovulatie.

Medulara ovarului
Se situeaza in centrul ovarului, inconjurata aproape complet de corticala, cu exceptia hilului.
Este formata din tesut conjunctiv lax, bogat vascularizat, in care se gasesc:
• aa. helicine, care au un traseu spiralizat si care pe sectiune pot fi surprinse de mai multe ori
• vene de calibru mare care formeaza plexuri
• vase limfatice
• fascicule de fibre musculare netede
• fibre nervoase
• celule ganglinare
• celule deciduale
• celule interstitiale Berger
• rete ovari (vestigiu embrionar ce apare uneori) care reprezinta canalul Wolf si care se prezinta ca
niste formatiuni tubulare acoperite de epiteliu simplu cubic.

Corticala ovarului
Este componenta cea mai dezvoltata a ovarului. Ea variaza ca dezvoltare in functie de varsta
femeii. La pubertate are un maxim de dezvoltare, se gaseste un numar maxim de foliculi ovarieni.
Corticala scade apoi in grosime spre menopauza, iar la menopauza apare ca un tesut conjunctiv fibros
fara parenchim.
D.p.d.v. structural, corticala are doua componente:
• stroma conjunctiva
• formatiunile parenchimatoase

Stroma conjunctiva
Este formata din tesut conjunctiv lax cu functii speciale: tesut conjunctiv lax spinocelular in
care predomina fibroblastele, in principal cele de forma fusiforma, care sunt organizate in fascicule ce
formeaza vartejuri in jurul vaselor de sange si in jurul formatiunilor parenchimatoase. De asemenea,
exista putina substanta fundamentale si putine fibre de reticulina.
Fibroblastele au particularitati structurale si functionale diferite de fibroblastele cu alte
localizari. Aceste fibroblaste sunt foarte sensibile la actiunea hormonilor ovarieni. Prin urmare:
• unele fibroblaste pot capata caractere de celula endocrina si vor edifica teaca interna foliculara
care va produce hormoni androgeni: androstendionul.
• alte fibroblaste se vor transforma in miofibroblaste sau chiar fibre musculare netede si vor forma
teaca externa foliculara.
• alte fibrobaste pot edifica in stroma conjunctiva glanda interstitiala a ovarului care secreta
hormoni ovarieni: estrogen si progesteron. Insa acest lucru nu este posibil la om.

Formatiunile parenchimatoase
 Acestea sunt:
• foliculii ovarieni
• corpul galben
• corpii albicans
Foliculii ovarieni pot fi si ei de mai multe feluri:
• evolutivi:
• primordiali
• primari:
• unilamelari
• multilamelari, preantrali sau plini
• secundari (veziculari) dintre care unii pot fi antrali
• matur (de Graaf) - antrali
• involutivi (atretici)

Ovogeneza
Celulele germinative primordiale iau nastere in L1 de viata intrauterina din epiteliul celomic.
Acestea se vor divide intens mitotic la acest nivel iar apoi vor migra spre crestele genitale.
In crestele genitale o parte din celulele germinative primordiale se vor transforma in ovogonii
prin mitoza. Apoi aceste celule migreaza in corticala viitorului ovar unde sufera diviziuni mitotice (de
4, 5 ori) care au loc pana in L5 de viata intrauterina cand exista aproximativ 3 milioane de ovogonii
pentru fiecare ovar (deci 6 milioane de ovogonii in total).
In paralel, din L3, unele ovogonii trec in ovocite de ordinul I, proces care se definitiveaza in
L7. Ovocitul I intra imediat in prima diviziune de maturatie si se opreste in profaza. Apoi el se
inconjoara de un strat de celule epiteliale (numite celule foliculare) care vor forma, impreuna cu
ovocitul aflat in meioza, foliculul primordial care va ramane in acest fel pana la pubertate.
In aceeasi perioada au loc procese de atrezie foliculara (apoptoza), in special in L5-L7 cand
incepe moartea celulara. Astfel, la nastere exista doar aprox. 400.000 foliculi primordiali in ambele
ovare.
In perioada pubertate procesul de ovogeneza se continua. Cu putin timp inainte de ovulatie (2-
3 ore inainte) ovocitul I isi termina prima diviziune meiotica si rezulta ovocitul II si primul globul
polar. Aceste celule sunt fiecare haploide. Globulul polar preia foarte putina citoplasma si este foarte
mic. El involueaza si este fagocitat de macrofagele locale.
Apoi ovocitul II, aflat tot in corticala, incepe a doua diviziune de maturatie dar se opreste in
metafaza si va fi expulzat asa in trompa uterina. Aici exista doua posibilitati:
1. ovocitul II este fertilizat in zona infundibulara si atunci acesta isi termina a doua diviziune meiotica
din care se elimina al doilea globul polar iar celula care ramane este preovulul. Preovulul se
uneste cu spermatozoidul si se reface garnitura diploida luand nastere zigotul. Zigotul, timp de
4-5 zile se divide in trompa uterina apoi el patrunde prin ostium in uter unde va nida si se va
implanta, astfel incepand o sarcina uterina. Exista totusi si sarcini tubare care, in functie de
localizarea lor pot evolua pana la 3 luni.
2. ovocitul II nu este fecundat. In acest caz nu se definitiveaza a doua diviziune meiotica si ovocitul
II se autolizeaza (apoptoza) sau este fagocitat de macrofagele locale.

Organizarea structurala a foliculilor ovarieni

• componentele de origine epiteliala:
• ovocitul I
• celulele foliculare
• lichidul folicular
• zona pellucida
 • corpii Call-Exner
• membrana Slavianski ce separa elementele epiteliale de cele conjunctive
• elementele de origine conjunctiva:
• tecile foliculare
• vasele sangvine
In procesul de crestere foliculara, cele doua tipuri de elemente cresc concomitent, intre ele
existand fenomene de inductie morfogenetica.
Procesul de crestere foliculara este un proces dinamic, ce poate avea loc pe toata durata vietii.
Initierea acestui proces este independenta de secretia de hormoni gonadotropi hipofizari (FSH si LH).
Initierea are loc si in copilarie, sarcina, ovulatie, anovulatie sau in apropierea menopauzei. Cresterea
foliculara insa este strict dependenta de hormonii gonadotropi hipofizari, mai ales de FSH.
Cresterea foliculara are loc alternativ intr-un ovar si in celalalt. Ovarul care ovuleaza este de 2-
3 ori mai mare decat cel aflat in repaus. Ovarul in activitate este turgescent, hiperemic, primeste un
flux sangvin crescut, putand fi examinat celioscopic pentru a se vedea foliculul matur.

Foliculul primordial
Foliculii primordiali sunt cei mai numerosi. La nastere exista 400.000 foliculi primordiali in
cele doua ovare. In viata intrauterina au loc fenomene de atrezie foliculara prin apoptoza. Aceste
fenomene pot exista si in momentul nasterii, si in timpul sarcinii si la pubertate si la intrarea la
menopauza, adica in toate cazurile in care se schimba profilul hormonal al organismului. In timpul
sarcinii, corpul galben si din L5 placenta secreta hormoni ovarieni, iar la nastere aceasta secretie
dispare.
Foliculii primordiali sunt formati din ovocitul I si un singur rand de celule foliculare.
Ovocitul I are un diametru de 25-30 µm, un nucleu excentric, eucromatic, cu nucleol vizibil
(deoarece cromozomii nu sunt spiralizati inca). Citoplasma este usor acidofila si are un aspect fin
granular. La ME se observa mitocondrii mici, RE, cateva zone Golgi, toate organitele fiind dispuse in
jurul nucleului. Membrana prezinta rari microvili.
In jurul ovocitului I sunt dispuse celulele foliculare care sunt celule epiteliale turtite, cu
citoplasma putina si care stabilesc intre ele jonctiuni de tip desmozom. Aceste celule sunt asezate pe
MB ce separa foliculul avascular de stroma conjunctiva.
Pe parcursul cresterii foliculare creste ovoictul, cresc elementele epiteliale, cresc elementele
conjunctive. La inceput creste mai mult ovocitul iar in a doua jumatate cresc mai mult celulele
foliculare si tecile conjunctive. In final, ovocitul va ajunge pana la 130 µm.

Foliculul primar unilamelar

Foliculul primar unilamelar este un pic mai mare decat foliculul primordial. Ovocitul are un
diametru de aprox. 50 µm. Ovocitul se incarca de citoplasma acidofila si cu granulatii (incluziuni de
glicogen). La ME se observa ca organitele celulare cresc ca numar si se hipertrofiaza. Mitocondriile se
disperseaza in toata citoplasma, aparatul Golgi se dispune in ectoplasma periferica si creste numarul
de microvili de pe membrana.
Celulele foliculare sunt de forma cubica, sunt atasate unele de altele prin desmozomi si sunt
asezate pe MB care separa foliculul de stroma conjunctiva. Foliculul primar unilamelar este si el
avascular.

Foliculul primar multilamelar (plin, preantral)

Ovocitul I creste foarte mult in dimensiuni. El ajunge la un diametru de 125-135 µm. Prezinta
o citoplasma abundenta, cu multe incluziuni de glicogen. Mitocondriile sunt hipertrofiate si dispuse in
toata citoplasma. REN si RER este si el hipertrofiat. Aparatul Golgi este hipertrofiat si dispus in
ectoplasma. Nucleul creste si el si de acum se va numi vezicula germinativa iar nucleolul se va numi
pata germinativa. Membrana prezinta multi microvili.
 In jurul ovocitului I apare o zona foarte acidofila numita zona pellucida. Ea este alcatuita din
glicoproteine secretate de ovocit se de celulele foliculare. La ME, zona pellucida are un aspect striat,
striurile fiind formate de unirea microvililor ovocitului cu prelungirile celulelor foliculare din primul
rand.
In afara zonei pellucida, celulele foliculare se inmultesc si se dispun pe mai multe straturi. Se
constituie astfel granuloasa foliculara. Granuloasa foliculara este alcatuita din celule mari,
poligonale, cu caractere morfologice de celule secretoare de hormoni steroizi. Ele contin picaturi
lipidice, mitocondrii cu criste tubuloveziculare si cantitati importante de REN. Intre celulele
granuloasei se stabilesc jonctiuni desmozomale si jonctiuni gap. Granuloasa foliculara nu este
niciodata vascularizata.
In membrana unor celule ale granuloasei se exprima receptori pentru FSH. Numarul
receptorilor creste progresiv ajungand la 1.500 receptori / celula. Dar nu toate celulele prezinta
receptori pentru FSH. O data ajuns mesajul la o celula cu receptori, acesta se transmite prin
intermediul jonctiunilor gap la toate celulele din granuloasa. FSH induce procesul de aromatizare a
androstendionului la estriol, proces care are loc numai in celulele granuloasei cu ajutorul unei enzime,
aromataza, care este activata de FSH.
In afara granuloasei foliculare incepe diferentierea tecilor.
Prima teaca, interna, este formata din cateva straturi concentrice de fibroblaste fusiforme cu
caracter de celule secretorii de hormoni steroizi. Ele secreta androstendionul. Ele au receptori pentru
LH care stimuleaza secretia de androstendion.
A doua teaca, externa, este alcatuita din miofibroblaste. Ea contine numeroase vase de sange,
in special capilare, care penetreaza si teaca interna, fara sa o depaseasca si formeaza plexuri capilare in
jurul folicului.
In aceasta perioada se diferentiza si membrana Slavianski care in acest stadiu este discontinua.
Ea este de fapt MB a epiteliului folicular devenit acum granuloasa foliculara.
La MO, limita dintre teci este greu vizibila, limita intre teaca interna si stroma este de
asemenea dificila dar limita dintre teaca interna si granuloasa este usor vizibila.
Cand granuloasa foliculara ajunge la 6-12 randuri celulare, ea incepe sa secrete estrogeni.
Androstendionul, precursor al hormonilor estrogeni, este sintetizat in celulele tecii interne. El
treverseaza membrana Slavianski si patrunde in celulele granuloasei foliculare. La acest nivel este
activata aromataza in prealabil, de catre FSH. Daca activarea aromatazei de catre FSH nu a avut loc,
androstendionul insusi va activa aromataza, insa doara atunci cand este in cantitati mici. Prin activarea
aromatazei, androstendionul este transformat in estriol.
Daca exista insa cantitati mari de androstendion, acesta va inhiba aromataza, activarea ei
facandu-se doar de catre cantitati mici de androgeni. Prin inhibarea aromatazei se acumuleaza
5’androgeni care nu mai pot fi transformati in estriol si foliculul devine atretic. Succesul unui folicul
de a se matura depinde de capacitatea lui de a converti mediul androgenic in mediu estrogenic. Din 20
de foliculi care intra in procesul de maturare la fiecare ciclu ovarian, unul singur ajunge la maturare.
Foliculul primar multilamelar secreta estrogeni si lichid folicular. Ambele sunt secretate de
catre granuloasa foliculara. Lichidul folicular se va acumula intre celulele granuloasei, se disociaza
granuloasa, si se formeaza niste vacuole, cavitati cu lichid folicular, acidofile in jurul carora celulele
foliculare se dispun radiar. Acestea, impreuna cu vacuola de lichid folicular, alcatuiesc corpii Call-
Exner. Pe masura ce lichidul folicular se secreta, cavitatile cresc, unele vor conflua, devin din ce in ce
mai mari, iar prin confluenta tuturor vacuolelor se formeaza o cavitate unica, antrul folicular. In
acest stadiu avem de a face cu in folicul secundar, vezicular, antral.

Foliculul secundar (vezicular, antral)

Granuloasa foliculara prezinta caracteristicile descrise mai inainte.
Ovocitul I are un diametru de 130 µm, nucleu este vezicula germinativa iar nucleolul este pata
germinativa. Ovocitul I prezinta toate celelalte caracteristici enumerate mai inainte. In jurul ovocitului
I se afla zona pellucida. Pe masura ce se formeaza antrul folicular se va forma si corona radiata, care
va ramane legata de granuloasa foliculara prin discul proliger. Cumulus oophorus este o formatiune
formata din ovocit, impreuna cu zona pellucida, corona radiata, granuloasa foliculara si discul
proliger.
Lichidul folicular contine: estrogeni, androgeni, FSH, LH si putin progesteron (apare inainte
de ovulatie). De asemenea, el mai contine glicozaminoglicani si proteine de reglare a sintezei de
hormoni steroizi.
Granuloasa foliculara este separata de teaca interna prin membrana Slavanski. La exterior se
gasesc teaca externa si teaca interna foliculara.

Foliculul matur de Graaf

Dintre foliculii anteriori, la fiecare ciclu ovarian se selecteaza un singur folicul care se va
matura. Acest folicul este cel mai mare dintre toti foliculii. El are un diametru de 5 mm. El are o
structura polara: la un pol se afla ovocitul iar la celalalt pol se afla antrul folicular.
Ovocitul este cuprins in cumulus oophorus, printre celulele granuloasei foliculare. Ovocitul are
un diametru de 130 µm, este inconjurat de zona pellucida si de corona radiata si are toate
caracteristicile morfologice ale ovocitului din stadiul anterior.
Granuloasa foliculara se subtiaza, ajungand la 5-6 randuri de celule, deoarece inceteaza
diviziunile celulare si, prin cresterea cantitatii de lichid folicular si implicit cresterea antrului folicular,
are loc alunecarea celulelor granuloasei foliculare unele pe langa altele si astfel are loc micsorarea
numarului de straturi.
Este prezenta membrana Slavianski si teaca interna si cea externa.
Intr-o etapa urmatoare, foliculul migreaza aproape de suprafata ovarului, ia contact cu
albugineea si se formeaza stigma, proces care are loc atunci cand ovocitul impreuna cu zona pellucida
si corona radiata se desprind de granuloasa foliculara, cu 2-3 ore inainte de ovulatie.

Ovulatia reprezinta procesul de eliminare a ovocitului II, in fiecare luna, alternanad de la un

ovar la altul, in trompa uterina.
Pot avea loc si ovulatii spontane. Ele pot fi produse de medicamente precum Clomifen, de
stress, poluare, anticonceptionale oprite brusc. In caz ca intr-o zi femeia a uitat sa ia
anticonceptionalele, a doua zi ea trebuie sa ia doza dubla.
Ovulatia are loc in ziua a 14-a a ciclului ovarian. Dupa ovulatie nu mai pot avea loc ovulatii
spontane, deoarece apare corpul galben care secreta progesteron care impiedica maturarea unui alt
folicul.
La ovulatie, la nivelul ovarului au loc descarcari de histamina, vasopresina si acumulari de
progesteron in lichidul folicular. Progesteronul va activa plasminogenul care se va transforma in
plasmina care va duce la permeabilizarea membranei lizozmale. Aceasta permeabilizare va permite
eliberarea colagenazei, enzima foarte importanta in slabirea peretelui folicular.
Concomitent, din interiorul foliculului se exercita o presiune datorita contractiei
miofibroblastelor (care are loc sub actiunea histaminei) si care, impreuna cu actiunea colagenazei, va
duce la ruperea foliculului la zona de contact cu albugineea. Ovocitul II va fi captat de trompa uterina.
Ceilalti foliculi, din totalul de 18-20 foliculi ce incep procesul de maturare la fiecare ciclu
ovarian, vor involua prin atrezie foliculara. Atrezia foliculara se face diferit in functie de tipul de
folicul:
• pentru foliculii mici (primordiali, primari unilamelari si primari multilamelari mici) aceasta se face
in doua etape:
• are loc involutia ovocitului pana dispare
• are loc apoi degenerescenta granuloasei pana dispare si ea complet
• pentru foliculii mari (foliculi primordiali multilamelari cu mai mult de 6 randuri ale granuloasei si
foliculi secundari), involutia cuprinde mai multe etape:
• involutia pana la disparitie a ovocitului I
 • in locul lasat liber de disparitia ovocitului apare zona pellucida care se ingroasa si se pliaza.
• in afara zonei pellucida, granuloasa degenereaza, se detaseaza de MB, iar celulele dispar
asincron. Prin urmare exista spatii libere in granuloasa degenerata.
• teaca interna se hipertrofiaza. Unele din celulele tecii interne se pot detasa de la nivelul
foliculului si vor forma in stroma conjunctiva insule ce reprezinta glandele interstitiale ale
ovarului ce secreta doar hormoni androgeni.

Structura corpului galben

Structurile epiteliale si conjunctive ramase in corticala ovarului dupa expulzarea ovocitului se
organieaza intr-o formatiune cu rol endocrin numita corp galben (luteinic), denumire ce se datoreaza
pigmentului ce se acumuleaza in celulele sale si care este de culoare galbena.
La ovulatie se expulzeaza ovocitul si lichidul folicular. Prin urmare, peretii colabeaza, se
pliaza, si dau un aspect policiclic, cu multe indentatii.
Evolutia corpului galben cuprinde 3 perioade importante:
1. perioada de luteinizare
2. perioada de vascularizatie
3. perioada de regresie

Perioada de luteinizzare
In momentul in care foliculul matur a expulzat ovocitul, se deschid vasele de sange care fac
sangele sa extravazeze si va patrunde in antrul folicular. Sangele se va coagula si se va forma un
cheag. Cheagul va fi invadat de tesut conjunctiv si se va forma un cheag invadat de tesut conjunctiv.
Granuloasa foliculara si si teaca interna sufera procese de luteinizare. Granuloasa luteinica va
reprezenta 80% din parenchimul corpului galben iar celulele tecale luteinice vor reprezenta 20% din
parenchimul corpului galben. Diferentele intre cele doua tipuri de celule luteinice constau in aceea ca
celulele granuloase sunt de 2,3 ori mai mari decat celelalte, avand un diametru de 50-60 µm fata de
15-20 µm cat au celulele tecale. De asemenea, citoplasma celulelor granuloase este mai palida, in timp
ce citoplasma celulelor tecale este mai densa, mai intens acidofila.
Luteinizarea este un proces ce cuprinde mai multe etape. Mai intai are loc hipertrofierea
celulelelor (cresc in dimensiuni), apoi are loc hipertrofierea organitelor, aparand multe mitocondrii cu
criste tubulo-veziculare, REN, RER, aparat Golgi si numeroase picaturi lipidice. Apoi celulele se
incarca cu un pigment de culoare galbena (luteina).

Perioada de vascularizatie
Vasele de sange de la nivelul tecii interne patrund in granuloasa luteinica si vor apare lacuri
sangvine in granuloasa luteinica.

Perioada de regresie
Regresia se face diferentiat, in functie de aparitia sau nu a unei sarcini.
Daca nu apre o sarcina, corpul galben se va numi corp galben menstrual, catamoenial si va
incepe sa involueze in ziua a 10-14-a de la formare.
Daca apare o sarcina, corpul galben va exista in corticala ovarului pana in L6, cand va incepe
sa involueze dar nu va disparea de tot. El are dimensiunile de 2, 3 ori mai mari decat un folicul matur
si secreta estrogeni, progesteron (care este miorelaxant) si relaxina (care se secreta doar in sarcina si
are rol de a facilita imbibitia apoasa a articulatiilor bazinului, in special a simfizei pubiene). Corpul
galben de sarcina involueaza dinspre cheagul din centru catre granuloasa luteinica si teaca, inlocuind
celulele granuloasei si celulele tecale cu bandelete de tesut conjunctiv bogat in fibre de colagen.
Inainte de inlocuire, nucleii celulelor luteinice devin picnotici si se incarca in exces cu pigment luteinic.
 Treptat se va forma in locul corpului galben, corpul albicans (alb de la fibrele de colagen) care
apoi sufera o degenerescenta hialina si in final rezulta o structura amorfa care nu fixeaza nici un
coloarant (nu are tinctorialitate). El formeaza o cicatrice la suprafata ovarului.

Ciclul ovarian
Are o durata de 28 de zile.
• faza foliculinica (din ziua 0 pana in ziua a 14-a) - are loc cresterea foliculara sub actiunea FSH.
• ovulatia - are loc in ziua a 14-a sub actiunea LH.
• faza luteinica- are loc formarea corpului galben care va secreta estrogeni si progesteron.