Adresa Muzeului Curtea Veche: str. Franceza nr.27-31, sector 3, tel. 021/314.03.75 .

In hrisovul dat la 20 septembrie 1459 de catre Vlad Tepes. domnul Tarii Romanesti, orasul Bucuresti este pomenit pentru prima data cu numele de "Cetatea Bucuresti", desi orasul este mult mai vechi decat data mentionata. Inca din 13 iunie 1458, voievodul Vlad Tepes se adresa de langa apa Dambovitei (iuxta fluvium aque Domboviche) brasovenilor, fara a preciza existenta vreunei cetati, pe cand doi ani mai tarziu, in 1460, el scrie din "castrul de langa raul Dambovita". Astfel, izvoarele documentare intaresc ipoteza referitoare la ridicarea cetatii Bucuresti in cursul anilor 1458-1459. Atestarea este cuprinsa in hrisovul acordat de Vlad Tepes lui Andrei, Iova si Drag cu ocazia intaririi obcinelor acestora de la Ponor (Oltenia) si a scutirii lor de obligatiile fata de domnie: vama oilor, a porcilor, albinaritul, galetarit, vinarici, dijme, cositul fanului, posade, podvoade si caraturi. In textul documentului asternut pe pergament in limba slava, in redactie medio-bulgara, limba oficiala a cancelariei Tarii Romanesti, se mentioneaza ca s-a "scris in septembrie 20 in cetatea Bucuresti, in anul 6968" (1459), semnalandu-se astfel indiscutabil existenta la acea data a Bucurestilor. Incercarile unor istorici de a sustine ridicarea cetatii Bucuresti in secolul al XIV-lea, pe baza informatiilor referitoare la evenimentele din toamna anului 1368, cand ostile maghiare conduse de Nicolae Lackfy au fost zdrobite de Dragomir, parcalabul cetatii Dambovita, nu-si gasesc temeinicie, nici arheologic si nici documentar. Acelasi lucru se poate spune si despre incercarea de a identifica Bucurestii cu " Castrum Dombovichia", unde in 1397 a fost asediat si prins de catre Stibor, voievodul Transilvaniei, Vlad dusmanul lui Mircea cel Batran si aliat al politicii turcesti. In acest sens, informatiile referitoare la vama Dambovita, ce functiona inca din secolul al XIV-lea in cetatea cu acelasi nume, sunt incontestabile, dovedind ca aceasta se afla intre Rucar si Targoviste si nu pe teritoriul de azi al Capitalei. Construirea cetatii la Bucuresti, precum si prezenta voievodului si a curtii sale, la inceput temporara, au constituit importante conditii de continua crestere a rolului economic, politic si militar ale Bucurestilor. Transformarea Bucurestilor in scaun domnesc, inaugurata de domnitorul Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes, s-a dovedit a fi o necesitate a acestui voievod supus turcilor pentru a fi cat mai aproape de raialele de la Dunare. Cel mai vechi document cunoscut pana in prezent, in care Bucurestii apar ca resedinta domneasca, dateaza din 14 octombrie 1465, fiind emis de Radu cel Frumos in "cetatea de scaun Bucuresti", desi orasul a fost probabil locuit de acelasi voievod chiar din noiembrie 1462. In acest sens, este de mentionat ca in timp ce de la Radu cel Frumos se cunosc 16 documente emise in Bucuresti, nu se stie nici unul dat la Targoviste, un alt oras de scaun domnesc. Printre primii care si-au dat seama ca Bucurestiul are nevoie de o probare a intemeierii sale a fost locotenent colonelul Dimitrie Papazoglu. Acesta a scris, la 1891, lucrarea "Istoria fondarei orasului Bucuresti capitala Regatului Roman de la 1330 pana la 1850 culeasa dupa mai multi scriitori vechi". Lucrarea a fost reeditata de curand. Legenda dupa care numele orasului Bucuresti vine de la ciobanul Bucur, care ar fi construit si biserica Sf. Tanasie (Atanasie), pe care o combate D. Papazoglu, se intalneste inca de la 1761, intr-un manuscris al misionarului catolic Blasius Kleiner, dedicat Tarii Romanesti, Banatului si Transilvaniei. Pe teritoriul Bucurestilor voievodul Vlad Tepes ridica, deci, in primul deceniu al celei de-a doua jumatati a secolului al XV-lea, un punct fortificat numit fie "Cetatea Bucuresti", dupa asezarea din apropiere- fie "Cetatea Dambovita", denumire intalnita mai mult in izvoarele externe, fapt care dovedeste ca intaritura se afla in vecinatatea raului omonim. Istoriceste vorbind, nucleul orasului Bucuresti se afla in zona Curtii Domnesti sau a Curtii Vechi. Era asezat pe un mic promontoriu aparat de raul Dambovita, de Bucurestioara, de lacul de pe locul unde se afla acum Spitalul

Coltea si viroagele care se profilau atunci pe terenul din spatele Muzeului National de Istorie a Romaniei. Toate aceste forme si accidente de teren azi au disparut: Bucurestioara a fost astupata, lacul de la Coltea a secat, viroagele s-au nivelat si peste nivelare s-au inaltat zidiri noi. Cetatea Bucurestilor a fost construita la mijlocul secolului al XV-lea in conditiile pregatirii planului de ridicare antiotomana preconizata de Vlad Tepes. Arheologii au scos la iveala pretioase marturii din acea vreme. Intre altele, se pot vedea zidurile din bolovani de rau si caramida din partile de nord si de est ale complexului de la Curtea Veche, inaltate in aceasta etapa. Specialistii demonstreaza ca acest castel, cu o suprafata de peste 900 metri patrati, avea un parter mult inaltat deasupra unor pivnite, a unor hrube foarte incapatoare. De asemenea, sapaturile arheologice au fixat dimensiunile si forma patrata a curtii interioare ce acoperea o suprafata de peste 100 metri patrati. Constructia ridicata din porunca lui Draculea sufera de-a lungul vremii modificari esentiale. Asa bunaoara, domnitorul Mircea Ciobanul transforma vechea cetate intr-un palat cu pivnite vaste, poruncind si ridicarea bisericii domnesti a carei tarnosire se va face cativa ani mai tarziu, in vremea fiului sau Petru Cel Tanar, atribuindu-se hramul Bunavestire. Noua curte domneasca, ajunsa acum la o suprafata de 25.000 mp n-a fost scutita de vicisitudini, ceea ce il face pe Matei Basarab sa porunceasca reconstruirea ei dupa 1670. Alti domnitori - Grigore Ghica, Gheorghe Duca si Serban Cantacuzino - intreprind si ei lucrari de amenajare si infrumusetare a Curtii Domnesti, dar stralucirea i-a fost data de domnitorii Constantin Brancoveanu si Stefan Cantacuzino (1714-1716). In vremea acestora, palatul domnesc a fost impodobit cu coloane de piatra, cu scara de marmura si picturi, fiind inconjurat de gradini frumoase si ingrijite care au starnit admiratia calatorilor straini pe aceste meleaguri. Mai multe incendii, cutremure ca si jafurile din timpul ocupatiilor straine la care s-a adaugat lipsa de interes a unor domnitori au facut ca palatul domnesc sa se degradeze din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. In aceasta situatie, domnitorul Alexandru Ipsilanti hotaraste ridicarea unei noi curti domnesti pe dealul Spirii, in apropierea Manastirii Mihai Voda, iar nu peste mult timp in 1798, domnitorul Constantin Hangerli porunceste parcelarea ei si scoaterea la mezat, transformarile edilitare acoperind in intregime urmele vechii resedinte voievodale. Scoase la lumina intre 1967-1972 de sapaturile arheologice, vestigiile se pastreaza ca monument in aer liber conservand elemente tehnice de constructie incepand din secolul al XIV-lea pana in secolul al XIX-lea, fragmente ale sistemului de alimentare cu apa, baia turceasca a palatului, decoratiuni arhitectonice exterioare, geometria interioara initiala, picturi murale. Din anul 1862 dupa unirea celor doua principate, orasul Bucuresti devine capitala Romaniei. Orasul s-a dezvoltat continuu. In prezent este cel mai important centru politico-administrativ si cel mai puternic centru industrial al tarii. De asemenea, in Bucuresti se afla cele mai inalte institutii de cultura, numeroase licee si scoli generale, precum si numeroase monumente de mare valoare istorica si artistica.

Istoric

Biserica Curtea Veche Pe locul n care ulterior va fi construit curtea domneasc, Mircea cel Btrn construiete o cetate, undeva ntre anii 1386-1418. Cetatea avea ziduri de crmid i era nconjurat de an de aprare. [5] n secolul al XV-lea, Vlad epe, domnul rii Romneti, consolideaz cetatea construit de Mircea cel Btrn i o ridic la rangul de reedin domneasc, alternativ celei de la Trgovite. Primele date certe despre Curtea Veche le avem din documentele de pe vremea lui Radu cel Frumos, acesta a mutat scaunul domnesc la Bucureti. Dei pentru o perioad de timp s-a crezut c Curtea Domneasc a fost distrus complet, cercetrile arheologice au scos la iveal importante ruine, printre care: hrube, ziduri, baze de turnuri, trepte coloane, camere aflate n construcii din secolul al XIX-lea. [6] Cercettorii au stabilit c Curtea Veche a suferit diverse rezidiri i refaceri de-a lungul timpului, ncepnd cu a doua jumtate a secolului al XIV-lea pn la Vlad epe, de la Basarab cel Tnr i pn la Mircea Ciobanul, de la Matei Basarab pn la Constantin Brncoveanu. Conform urmelor arheologice pstrate a fost identificat prima cetate a Bucuretilor, o cetuie situat pe malul nordic al Dmboviei. Situat pe un mic promontoriu, pe o suprafa de 160 mp, cetatea construit din crmid avea forma unui turn trapezoidal i era nconjurat de un an lat de 1,50-2,20 m. [6] nc din 1458 Vlad epe le scria braovenilor cerndu-le meteri n zidirea cetilor. ntr-un document din 10 august 1460 Vlad epe amintete de ex castro fluvi Domboviche. Conform acestor date Ion Ionacu i Dan Berindei au considerat c aceast cetate a fost construit ntre 1458-1459, o construcie din lemn cu ntrituri de pmnt, ridicat oarecum n prip din cauza pericolului otoman. [7] Dei nu s-au pstrat dovezi concludente, istoricii[7] au considerat c cetatea construit de Vlad epe ntre 1458-1459 a fost ridicat pe vechea cetuie de pe malul Dmboviei. Nu sunt cunoscute date despre importana cetii pentru aprarea rii Romneti, n campania lui Mahomed al II-lea, din 1462, dar cert este c cetatea avea un rol de aprare. n 18 decembrie 1473 fratele lui Vlad epe, Radu cel Frumos, se refugiaz n cetatea din Bucureti, numit n cronica lui tefan cel Mare descoperit de Oligierd Gorka,cetatea de scaun Dmbovia. [7] Dup un asediu care a durat cteva zile, cetatea este cucerit, dup ce Radu cel Frumos prsete fortificaia n toiul nopii. n 24 noiembrie 1473, moldovenii

ptrund n cetate, iar conform letopiseului lui Grigore Ureche, tefan a dobndit Cetatea Dmboviei punnd mna pe toate avuiile lui Radu cel Frumos chiar i pe fiica acestuia Voichia. tefan l urc pe scaunul domnesc pe Basarab Laiot, dar dup o scurt perioad acesta se nchin la sultan. n 11 noiembrie 1476 tefan cel Mare atac din nou cetatea Bucuretilor i o cucerete ajutndu-l pe Vlad epe s revin la domnie. n acest fel, tefan i-a pltit datoria pe care o avea fa de Vlad epe, pentru ajutorul acestuia din urm n alungarea din Suceava a lui Petru Aron, ucigaul printelui lui tefan. n perioada urmtoare Vlad epe dorind s renceap lupta mpotriva sultanului le scrie braovenilor cerndu-le ajutor n reconstruirea cetii din Bucureti. n aceast perioad cetatea era cunoscut sub diferite nume: Castrum Bokoryscha, Bocerestya, Bocoresth. [8] Dup doar cteva sptmni de domnie Vlad epe cade victima unui complot pus la cale de boierii filo-otomani, n scaunul din Ceatatea Bucuretilor urcnd din nou Basarab Laiot. Nici acesta din urm nu a rezistat prea mult vreme, cel care l-a succedat fiind Basarab cel Tnr (1477-1482), poreclit epelu. Basarab cel Tnr n toi cei 5 ani de domnie, la fel ca Vlad epe apeleaz la meterii braoveni i reconstruiete cetatea Bucuretiilor. Conform documentelor n aceast perioad cetatea sufer refaceri ample, astfel c n unele surse este chiar numit Noua Cetate. Transformarea cetii n acest perioad este atestat i prin urmele arheologice descoperite n strada Soarelui de astzi. [8] Dei din aceast perioad s-au pstrat o serie de documente emise de cancelaria domneasc, doar cteva amintesc de refacerea cetii, astfel c informaii detaliate despre cetate nu s-au pstrat. Conform unui document din 1480 aflm c cetatea purta numele Cetatea nou de scaun Bucureti, iar alt document emis de vornicul Neagu amintete de castro Bokorestch. [9] Sursele principale n aflarea ctorva date despre nfiarea curii din aceast ultim perioad sunt descoperirile arheologice. Acestea au scos la iveal ruinele unei ceti din bolovani de ru i crmid, ntins pe o suprafaa total de peste 900 mp. Spturile arheologice au scos la iveal i parterul nalt al castelului, situat pe nite pivnie i hrube foarte ncptoare i curtea interioar a palatului ntins pe o suprafa de peste 100 mp. [9] Dei de-a lungul istoriei muli din domnii rii Romneti au ales ca cetate de scaun Curtea Domneasc din Trgovite, unii din ei au folosit i cetatea Bucuretilor ca cetate de scaun. Este i cazul lui Vlad Clugrul (1482-1495), care dei avea Curtea Domeasc la Trgovite semna documente (s-au pstrat peste 30 de astfel de documente) din Cetatea Bucuretilor. O dovad pentru cele amintite anterior este un document emis, n anul 1506, din minunatul scaun al Bucuretilor.

De cele mai multe ori parcurgem strazile Bucurestiului in graba, sufocati de trafic, topiti de canicula sau zgribuliti de ploaie si de frig. De fapt asa il parcurg eu in cea mai mare parte a anului. Dar, acum, la inceputul lui septembrie, cand toropeala zilelor de vara a cam trecut si gerul zilelor de iarna nu a sosit inca, te asigur ca poti sa transformi unul din drumurile tale de la serviciu spre casa intr-o plimbare placuta si sa constituie chiar o sursa de inspiratie:)! de Violeta Cerghezan

Asa am facut si eu acum cateva zile, cand mi-am permis sa nu mai alerg de colo-colo pe rute si in locuri deja stabilite si iata ce am descoperit. Undeva in apropierea Pietei Unirii, pe malul Dambovitei la o aruncatura de bat de Curtea Veche sta ascunsa, intre doua cladiri moderne, o bisericuta. Este vorba, nici mai mult nici mai putin, de Biserica lui Bucur Ciobanul. Observata din strada te obliga sa ridici privirea catre cer si asta pentru ca nu este ca toate celelalte. In primul rand prin simplul fapt ca nu este construita la nivelul celorlalte cladiri din zona, ci este situata pe o colina. Ca sa ajungi la ea esti nevoit sa urci trepte inalte de piatra dupa ce ai trecut de o poarta ingusta deasupra careia troneaza o placa aurie pe care sta scris astfel: Construita la inceput din lemn, dupa traditie, de Ciobanul Bucur, a fost apoi zidita din caramida de Mircea cel Batran, in anul 1416. Biserica Bucur este prima biserica a Bucurestilor, inainte chiar ca acest oras sa devina capitala tarii. Sus, vei gasi o bisericuta ce te uimeste prin simplitatea si cumintenia formelor arhitecturale. Un pridvor de lemn cu buchete de muscate iti aminteste de un decor rustic, neobisnuit pentru manastirile sau bisericile din Bucuresti. Peretii albi sunt impodobiti de icoane vechi pe sticla sau lemn. Este o marturie a vremurilor in care a fost construita, cand omul de rand pretuia simplitatea locului in care se regasea alaturi de Dumnezeu.

Cetatea lui Bucur

Carmen Anghel 16 Decembrie 2005 Yahoo Tipareste Salveaza comenteaza CIOBANUL Capitala de astazi a Romaniei sa fi fost infiintata de ciobanul Bucur? Legenda spune ca da. Intemeierea orasului Bucuresti face parte din acele momente din viata Romaniei pierdute in negura. Din punct de vedere istoric exista f CIOBANUL Capitala de astazi a Romaniei sa fi fost infiintata de ciobanul Bucur? Legenda spune ca da.

Intemeierea orasului Bucuresti face parte din acele momente din viata Romaniei pierdute in negura. Din punct de vedere istoric exista foarte putine izvoare. CIOBANUL. Legenda spune ca demult, demult, pe cand prin luncile Dambovitei traiau putini oameni, a venit un cioban. Numele sau era Bucur. Si-a asezat stana pe langa apele Dambovitei. Avea multe oi si alte animale, dar si multe slugi. Din cand in cand viata ciobanului Bucur si a familiei sale era cutremurata de vizitele nedorite ale unor pradatori. Tatarii si alte neamuri atacau si jefuiau stana lui Bucur. Azi asa, maine asa, pana intr-o zi cand nemernicii de jefuitori au indraznit sa o rapeasca si pe fata ciobanului. Atunci Bucur impreuna cu slugile sale au plecat sa o salveze pe fata. Dupa lupte grele care s-au dat prin smarcurile care domneau atunci prin zona, i-au ucis pe toti dusmanii si au salvat-o pe preafrumoasa fiica a lui Bucur. Ciobanul si oamenii lui s-au intors la stana. Ca sa nu se mai intample si alta data asemenea nenorociri, ciobanul si-a imprejmuit stana cu stalpi grosi din lemn, ca pe o cetate, si asa a luat nastere cetatea lui Bucur. Iar ciobanul, pentru ca era un bun gospodar, a ridicat si o biserica, bisericuta cunoscuta astazi cu numele ""Biserica Bucur"". In timp, au venit si alti oameni si au cerut adapost in cetate, si asa a inceput istoria actualei capitale a Romaniei. OPINII. Un oras infiintat de un cioban e o poveste draguta, dar nu este de ajuns. Au fost curiosi oamenii care au cercetat sa afle adevarul. Printre primii care si-au dat seama ca Bucurestiul are nevoie de o probare a intemeierii sale a fost locotenent-colonelul Dimitrie Papazoglu. Acesta a scris, la 1891, lucrarea ""Istoria fondarei orasului Bucuresti - capitala Regatului Roman - de la 1330 pana la 1850 - culeasa dupa mai multi scriitori vechi"". Lucrarea a fost reeditata de curand de Editura Curtea Veche. Pentru istorici, cartea lui

Papazoglu este o adunatura de diverse povesti, care mai mult te induc in eroare. Macar colonelul a avut curajul sa intreprinda ceva ce nici astazi specialistii nu au reusit sa faca: o istorie a orasului Bucuresti. INEXACTITATI. Chiar si Papazoglu se indoia de fondarea orasului de Bucur ciobanul. ""Traditiile ce se zic de Bucur ciobanul, ca el a fondat o bisericuta a Sf. Tanasie de la Radu Voda si ca dupa numele sau s-a numit orasul, sunt cu totul neexacte, fiindca toate observatiunile ce am putut face (...) arata ca - bisericuta - este in adevar facuta de Alexandru Voda la anul 1568, fiul lui Mircea Voda, zis Ciobanu, pe locul cimitirului, langa manastirea cladita de el intre balta si Dambovita, in marginea Bucurestilor."" Dar greseste si cu datarea mai tarzie a bisericutei, ne spune profesor universitar doctor Marcel-Dumitru Ciuca, cel care a ingrijit aparitia ultimei editii a lucrarii lui Papazoglu. Legenda dupa care numele orasului Bucuresti vine de la ciobanul Bucur, care ar fi construit si biserica Sf. Tanasie (Atanasie), pe care o combate D. Papazoglu, se intalneste inca de la 1761, intr-un manuscris al misionarului catolic Blasius Kleiner, dedicat Tarii Romanesti, Banatului si Transilvaniei. Pana in 1974 s-a sustinut ca legenda a aparut abia la 1820, in monografia consulului britanic William Wilkinson asupra Principatelor. Kleiner scria ""Se spune ca acest oras isi trage numele de la un oarecare cioban sau, dupa cum spun altii, haiduc vestit, care se chema Bucur. Acesta isi pastea oile in acea campie de pe marginea raului Dambovita si poate ca pe acolo isi facea si haiduciile lui. In urma a cladit o biserica (...) si a inceput sa construiasca si cateva case pentru el si pentru altii"". Legenda este preluata de diversi calatori straini pentru care Bucur este cioban, haiduc, boier sau negustor bogat. In definitiv, spune domnul profesor Marcel Ciuca, ce ne impiedica sa admitem existenta unui stramos intemeietor cu numele de Bucur, stapanul locului de pe malurile Dambovitei, unde sa infiintat la inceput satul Bucuresti. Constituirea si continua dezvoltare a targului Bucuresti in secolul al XV-lea nu pot fi explicate fara analiza acestui proces in cadrul general al cresterii rolului economic al Campiei Romane in acea perioada. Bucurestii, ca si Targsorul, Gherghita, Cornatelul si alte targuri feudale, se profileaza ca o asezare cu elemente de caracter urban intr-o etapa in care regiunile inconjuratoare inregistreaza o sustinuta dezvoltare economica. Daca inceputurile secolului al XIV-lea sunt atestate pe teritoriul de azi al Bucurestilor prin descoperirea catorva obiecte arheologice la Pantelimon si lacul Tei, sfarsitul acestui secol si in special prima jumatate a veacului al XV-lea pot fi urmarite cu mai multa temeinicie atat pe baza descoperirilor arheologice, cat si a izvoarelor scrise. Cercetarile efectuate in ultimii ani pe malurile Dambovitei si Colentinei au scos la iveala numeroase dovezi asupra existentei unor asezari satesti, confirmandu-se astfel datele obtinute din documentele vremii, care mentioneaza pe teritoriul Bucurestilor de la sfarsitul secolului al XV-lea pana in 1625 un numar de 41 de sate. Pe harta istorica a Bucurestilor au putut fi localizate pana in prezent vetrele unor astfel de asezari la Straulesti, Militari, Bragadiru, Dealul Spirii, pe malul lacului Fundeni, in apropierea Bisericii Dobroteasa, in cartierul Damaroaia s.a. Mahalaua Radu Voda, in care se vede si Bisericuta Radu Voda sau cea numita astazi a lui Bucur
egenda