Dupa salva de tunulet trasa in aer, a trebuit s-o evit pe roscata cat de mult si bine am putut.

Ma temeam de reputatia pe care ar fi putu sa mi-o creeze intamplarea cu pricina daca ar fi fost cunoscuta de tot liceul. Nu a vorbit nimeni-nimic, ori roscata era prea beata, ori in sfarsit, nu s-a aflat, ce sa mai tura-vura! Oricum, daca ar fi stiut roscata ce era in capul meu, ce bice, ce pozitii, in ce feluri era ea scarmanita nu ca m-ar fi evitat, ar fi emigrat... in China! i zilele au inceput sa curga din nou, la fel ca si pana atunci, imaginatia mea o luase pe campii si fara sanse de intoarcere. Mi-o imaginasem pe roscata din buda in toate chipurile si pozitiile posibile.