Sei sulla pagina 1di 1

Unii snt de prere c e bine s greeti la o vrst ct mai fraged i c erorile snt cu att mai grave cu ct le comii mai

trziu. Nu mai ai timp s nvei din ele. Din acest punct de vedere, nu pot s m plng. Soarta m-a a utat s greesc grav la o vrst cnd alii abia i ulesc genunc!ii. Destinul m-a luat de mn ntr-o dup-amiaz, m-a scos pe strad i m-a dus pn la micul cimitir din cartierul nostru, un cimitir aproape prsit, npdit de ierburi i de psri. "ntrasem de multe ori acolo, cu celelalte !aimanale cu care m n!itasem, cum zicea tata, s ne ucm printre morminte, dar niciodat nu-mi trecuse prin cap s ptrund singur. Dar ziua aceea m atepta s m mpart n dou fiine, una care eram i una care vroiam s par. #i, Doamne, ct soare e$ist la nceputul acestei rupturi% Dac lumina are miros, atunci dup-amiaza aceea mirosea toat a lumin, a suc de lumin& lumin care se scurgea blnd, cucernic i mieroas pe brazii tineri din gardul drpnat, pe pietrele funerare, pe florile i ierburile grase ce acopereau mormintele. 'erul era limpede ca un pa!ar bine splat, iar soarele cobora ncet dincolo de acoperiul bisericuei n urul creia apruse cimitirul.