NATURALISM Naturalismul este un curent literar ce a luat nastere in Franta intre anii 1860?

1880, ca o prelungire exagerata a realismului, raspandit ulterior in toate tarile lumii. Numele curentului deriva de la cuvantul "natura" si dezvaluie amprenta biologicului, a ereditatii, in creionarea personajelor literare, deci, a omului in general. Spre deosebire de realism, care trateaza indivizii in mediul lor social, asa cum sunt ei in realitate, naturalismul duce la extrem principiile estetice realiste, dezvaluind aspecte sumbre, macabre, bolnavicioase, chiar dezgustatoare, ale omului ca fiinta biologica, condusa de ereditate, de boala, si nu de ratiune. Pe langa caracterul biologic mostenit, naturalistii considera ca mediul social joaca un rol crucial in dezvoltarea personalitatii umane. Astfel, scriitori naturalisti trateaza personaje precum alcoolicii, criminalii sau persoane imbolnavite psihic si fizic de un mediu social viciat. Naturalismul preia de la realism tehnica descrierii detaliate in prezentarea cazurile patologice surprinse in operele literare. Pana atunci acest instrument literar fusese utilizat in literatura doar de Balzac, Stendhal si Flaubert. Metoda experimentala are rolul de a descoperi relatiile care leaga un fenomen de cauza lui apropiata. Scriitori naturalisti sunt influentati de teoria evolutionista a lui Charles Darwin, din "Originea speciilor", si de fiziologia experimentala a medicului Claude Bernard, in "Introducere la medicina experimentala". Aceasta tendinta literara a fost fondata de scriitorul francez ?mile Zola, care a inceput sa publice scrierile teoretice privind "metoda naturalista" in anul 1866. Acesta a folosit pentru documentare dosarele justitiei, fiziologia omului, crimele, furturile, adulterele, bolile mostenite, originea si istoria unor familii burgheze dintr-un oras de provincie. Cei mai reprezentantivi scriitori naturalisti in literatura universala sunt: Emile Zola, Guy de Maupassant, A. Daudet, Martin du Gard (Franta) g. Hauptmann (Germaia); Theodor Dreiser (America). Elemente naturaliste in literatura romana Spre deosebire de operele literare naturaliste universale care sunt construite in jurul acestui curent literar (de exemplu, "Romanul experimental" al lui Zola), scriitori romani impletesc alte curente literare precum realismul sau modernismul cu elemente naturaliste. Asadar, desi nu pot fi considerati scriitori naturalisti, regasim tehnici si caracteristici specificice acestui curent literar in scrierile lui Barbu Stefanescu Delavrancea, I.L.Caragiale, Liviu Rebreanu si chiar in opele lui Ioan Slavici sau Costache Negruzzi. Intrucat nu putem aborda o singura opera literara in vederea identificarii si argumentarii procedeelor naturaliste, vom dezvalui prezenta elementelor naturaliste in mai multe scrieri. I.L Caragiale aduce in ochii cititorului un naturalism radical, cu accente patologice si sociologice, fiind preocupat de detalierea si explicarea metodelor intocmai. De exemplu, in nuvela "In vreme de razboi", Caragiale a studiat atent angoasa, nelinistile sufletesti aduse la paroxism ale lui Stavrache care, in urma unei lungi indoieli asupra reintoarcerii fratelui sau, caruia ii luase averea, innebuneste de-a dreptul cand acesta apare.

Personajul este surprins in toate etapele nebuniei, alienarii mentale, de la aparitia obsesiei, pana la instalarea dementei. Astfel, naratorul analizeaza subtil subconstientul, ca forma biologica a individului. Tema nuvelei urmareste nasterea si evolutia unei stari psihologice, prin creionarea etapelor, a manifestarilor si a simptomelor unei boli mentale. Totusi, "In vreme de razboi" ramane o opera realista, psihologica, cu accente naturaliste. In opera literara "Doua loturi" personajul principal, Lefter Popescu, trece de la o stare la alta, de la disperare la speranta, de la fericire la deznadejde, ca in final sa fie aruncat intr-o alienaree mentala incorigibila, intr-o prabusirea psihica iremediabila Caragiale surprinde fiecare etapa care conduce la dementa personajului, precum un fin observator al unei boli mentale care ia nastere din dorinta de a-si depasi conditia. Deci, are legatura directa cu mediul social in care traieste, cu intamplarile la care ia parte. Inca de la incipitul nuvelei, Lefter Popescu este prezentat prin mijloacele caracterizarii indirecte si ale introspectiei psihologice. Barbatul este nervos, obosit psihic, dupa ce "toata casa a fost rasturnata de zece ori", cautand biletele de loterie ratacite. In momentul in care isi aminteste unde a pus biletele pe care le credea castigatoare, isi revine pentru ca apoi sa declanseze o scena de isterie, de nebunie, cand afla ca sotia lui a dat jacheta unei chivute pe niste farfurii pe care le sparge intrun gest nebunesc. Starea psihica ii se inrautateste, iar naratorul reuseste sa o surprinda cu meticulozitatea unui psiholog, atunci cand chivuta ii spune ca nu stie nimic de bilete. Devine violent, agresiv, o ia de piept si ii trage o palma. Mai mult decat atat, o si ameninta "...te omor, ma-ntelegi? Te omor!". Ipostazele extreme in care este pus personajul, culminand cu actul final in care functionarul de la banca ii spune ca numerele de pe biletele lui sunt inversate, il arunca intr-o stare de dementa violenta. Gesturile sale sunt marturii clare ale disperarii si razvratirii impotriva destinului si a propriei neputinte, deci dovezi ale prabusirii psihice ca boala: "a-nceput sa se jeleasca, sa se bata cu palmele peste ochi si cu pumnii in cap." La final, naratorul il surprinde pe Lefter Popescu ajuns "un mosneag piticut", plimbanduse prin oras si soptind mereu, cu glas blajin, acelasi cuvant: "vice-versa", sugerand dementa totala a personajului. Asadar, desi un scriitor clasic cu accente realiste, Caragiale reuseste sa creioneze, sa surprinda in stil naturalist, intr-o analiza minutioasa a tuturor etapelor unei bolii mentale, personaje legate de o stare psihica intr-o continua transformare. Accente naturaliste regasim chiar si in opera lui Costache Negruzzi, "Alexandru Lapusneanu". In aceasta nuvela putem indentifica scene de o cruzime rara, prezentate in detaliu. Descrierea minutioasa a bolii si agonia mortii din ultimul capitol, scena in care Spancioc si Stroici ii toarna muribundului otrava pe gat, desclestandu-i dintii cu varful cutitului, sunt tot atatea influente naturaliste sumbre, macabre, dezgustatoare. Pe langa starea de degradare fizica a voievodului, in nuvela sunt prezentate si gesturi, actiuni, ganduri care scot la iveala starea psihica indoilenica. Scena executiei celor 47 de boieri

este numai una din scenele inspaimantatoare pe care le creeaza personajul, condus fiind de nebunia si cruzimea care il domina. Asadar, naturalismul nu se regaseste in literatura romana in stare pura, niciun scriitor autohton neputand fi numit in totalitate naturalist. Totusi, influentele acestui curent literar se resimt in operele mai multor nume romanesti.