,,Ghimpii'' de Lucian Blaga <Comentariu>

Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam odata trandafiri salbatici. Aveau atatia ghimpi, dar n-am voit sa-i rup. Credeam ca-s muguri si-au sa infloreasca. Te-am intalnit apoi pe tine. O, cati ghimpi, cati ghimpi aveai, dar n-am voit sa te despoi credeam c-o sa-nfloreasca. Azi toate astea-mi trec pe dinainte si zambesc. Zambesc si hoinaresc prin vai zburdalnic in bataia vantului. Eram copil. Poezia ,,Ghimpii'' de Lucian Blaga, apartine operei lirice, eul poetic exprimandu-si in mod direct gandurile, sentimentele si ideile. In primele doua strofe se remarca folosirea verbului ,,a crede'' la timpul imperfect, acesta avand un rol important in conturarea semnificatiei poeziei. Subiectivitatea se exprima la nivel lexico-gramatical prin eul liric: pronume (,,mi'', ,,-i'', ,,-s'', la persoana I singular si ,,pe tine'', ,,te despoi'' la persoana II singular) si verbe la persoana I: ,,zambesc'', ,,n-am voit'', ,,sa-i rup'', ,,mi-aduc aminte'', ,,culegeam'', respectiv persoana II singular ,,aveai''. Limbajul este sugestiv si expresiv, folosindu-se intr-o masura mai mare imaginile artistice si figurile de stil: epitete (,,bataia vantului'', ,,trandafiri salbatici''), reprezentand persoana iubita, de eul liric care este reflectat metaforic prin ,,ghimpi''. Aceasta exprima naivitatea eului liric pentru increderea data iubitei, sperand ca se va schimba. Repetitia ,,ghimpi''semnifica refuzurile iubirii pentru eul poetic. Verbul ,,mi-aduc aminte'' exprima evocarea unor amintiri din copilarie, ducand cu gandul la naivitatea acestuia. Modul de expunere dominant este descrierea.